Microscopul electronic

Un microscop electronic este un tip de microscop care folosește electroni pentru a

ilumina specimenul și a transmite o imagine mărită a acestuia. Microscoapele electronice au
rezoluție superioară microscoapelor optice, și pot transmite o imagine mărită de mult mai multe
ori. Unele microscoape electronice ajung să transmită o imagine mărită de 2 milioane de ori, pe
când cele mai bune microscoape optice transmit o imagine mărită de doar 2.000 de ori.

Istoric

Primul microscop electronic a fost construit în 1931 de către inginerii germani Ernst
Ruska și Max Knoll. Acesta era bazat pe ideile și descoperirile fizicianului francez Louis de
Broglie. Deși primitiv și nepotrivit utilizărilor practice, instrumentul era capabil să transmită o
imagine mărită a obiectelor de patru sute de ori.
Reinhold Rudenberg, directorul de cercetări al companiei Siemens, a patentat microscopul
electronic în 1931, deși Siemens nu făcea cercetări în domeniul microscoapelor electronice la
acea vreme. În 1937, Siemens a început să-i finanțeze pe Ruska și pe Bodo von Borries pentru
dezvoltarea unui microscop electronic. Siemens l-a angajat și pe fratele lui Ruska, Helmut, să
lucreze la aplicații, în particular cu specimene biologice.
În același deceniu, Manfred von Ardenne a inventat microscopul electronic cu scanare și un
microscop electronic universal.
Siemens a început producția comercială a microscopului electronic cu transmisie în 1939, dar
până atunci primul microscop electronic cu utilizare practică fusese construit la Universitatea
din Toronto în 1938, de către Eli Franklin Burton și studenții Cecil Hall, James Hillier și Albert
Prebus.
Deși microscoapele electronice moderne pot transmite o imagine mărită a obiectelelor de până
la două milioane de ori, toate se bazează pe prototipul lui Ruska. Microscopul electronic este
nelipsit în multe laboratoare. Cercetătorii îl folosesc pentru a examina material biologic (cum ar
fi microorganisme și celule), diferite molecule mari, probe debiopsie medicală, metale și
structuri cristaline, și caracteristicile diferitelor suprafețe. Microscopul electronic este folosit
extensiv pentru inspecția și asigurarea calității în industrie, inclusiv, în mod deosebit, în
fabricarea dispozitivelor semiconductoare.
Cel mai puternic microscop din lume a fost anunțat la începutul lui 2008. Transmission Electron
Aberration-corrected Microscope, prescurtat "TEAM", atinge rezoluția de 0,5 Ångström, în jur
de 1 milion de ori mai mic decât diametrul unui fir de păr.
Microscopul electronic cu transmisie
Fiind forma originală a microscopiei electronice, microscopia electronică cu transmisie implică o
rază de electroni la tensiune înaltă, emisă de un catod, de regulă filament de wolfram, și
focalizată de lentile electrostatice și electromagnetice. Raza de electroni care a fost transmisă
printr-un specimen parțial transparent pentru electroni transportă informație despre structura
internă a specimenului în raza care ajunge la sistemul de formare a imaginii. Variația spațială a
acestei informații ("imaginea") este apoi mărită de o serie de lentile electromagnetice până
când este înregistrată la coliziunea cu un ecran fluorescent, placă fotografică, sau senzor de
lumină cum ar fi un senzor CCD. Imaginea detectată de CCD poate fi afișată în timp real pe un
monitor sau transmisă pe loc unui calculator.
Rezoluția unui microscop electronic cu transmisie este limitată în principal de aberația de
sfericitate, dar o nouă generație de sisteme de corecție a aberațiilor a avut ca efect depășirea
parțială a aberațiilor sferice și creșterea rezoluțiilor. Corecțiile din calculator ale aberației de
sfericitate pentru microscoapele electronice cu transmisie de înaltă rezoluție au permis
producerea unor imagini cu rezoluție suficient de bună pentru a evidenția atomi
de carbon în diamante, aflați la distanțe de doar 0.89 ångströmi (89 picometri) unii de alții și
atomi din silicon la distanțe de 0.78 ångströmi (78 picometri), mărind imaginea de 50 de
milioane de ori. Capacitatea de a determina pozițiile atomilor în cadrul materialelor a făcut din
acest tip de microscop o unealtă importantă pentru cercetarea și dezvoltarea din domeniul
nanotehnologiilor.
Prin utilizarea grafenului ca purtător de specimen, rezoluția acestui tip de microscop a putut fi
mărită recent (2008) în mod foarte eficient.

Microscopul electronic cu scanare

Spre deosebire de microscopul electronic cu transmisie, unde raza de electroni la tensiune înaltă
formează imaginea specimenului, microscopul electronic cu scanare produce imagini prin
detecția electronilor secundari, cu energie scăzută, emiși de pe suprafața specimenului datorită
excitării acestuia de către raza principală de electroni. La microscopul electronic cu scanare, raza
de electroni parcurge întreg specimenul, detectorii construind o imagine prin realizarea de
semnale detectate la poziția razei.
În general, rezoluția microscopului electronic cu transmisie este, de regulă, cu un ordin de
mărime mai mare decât cea a microscopului electronic cu scanare, dar, datorită faptului că
imaginea produsă de microscoapele cu scanare se bazează pe procese de suprafață, și nu pe
transmisie, este capabil să vizualizeze probe mai mari și are o adâncime de penetrare mult mai
mare, producând astfel imagini care sunt o bună reprezentare tridimensională a probei.
Microscopul electronic cu reflexie
În plus, există și microscoape electronice cu reflexie. Ca și la microscopul electronic cu
transmisie, această tehnică implică raze de electroni incidente pe o suprafață, dar în loc să
folosească electronii transmiși, sau cei secundari, se detectează raza reflectată.

Microscopul electronic cu scanare și transmisie

Microscopul electronic cu scanare și transmisie combină înalta rezoluție a microscopului
electronic cu transmisie cu funcționalitățile microscopului electronic cu scanare, permițând
folosirea unei game de tehnici de analiză imposibil de atins cu microscoapele electronice cu
transmisie convenționale.

Imaginea unei furnici la microscopul electronic cu baleiaj

Microscop electronic cu scanare la Institutul de Geologie al Universităţii din Kiel, Germania

(1980). Coloana din mijloc produce fluxul de electroni, iar specimenul este plasat la bază