Sunteți pe pagina 1din 384

ÎNȚELEPCIUNEA EVURILOR

Wisdom of the Ages


Copyright © 1998 by Wayne W. Dyer
Originally published by HarperCollins Publishers Inc. in 1998
Copyright © 2017 Editura Act și Politon pentru prezenta ediție

Editura ACT și Politon


Str. Înclinată, nr. 129, Sector 5, București, România, C.P. 050202.
tel: 0723.150.590,
e-mail: office@actsipoliton.ro, www.actsipoliton.ro

Traducător: Dana Dobre


Redactor: Carmen Botoșaru
Tehnoredactor: Teodora Vlădescu
Coperta: Mădălina Ioniță  
Copyright Manager: Andrei Popa
Editor: Mona Apa

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României


Dyer, Wayne W.
    Înţelepciunea evurilor / Wayne W. Dyer; trad.: Dana Dobre. -
Bucureşti: ACT şi Politon, 2017
    ISBN 978-606-913-298-2
I. Dobre, Dana (trad.)
159.9

AVERTISMENT: Distribuirea, copierea sau piratarea în orice fel a


acestei cărți nu este pedepsită numai prin lege, dar contravine și
tuturor normelor și principiilor etice și sănătoase pe care un astfel de
titlu le promovează. Ce fel de efect va avea energia pe care vreți să o
transmiteți mai departe, dacă aceasta vine prin furt, ilegalitate și lipsă
de respect față de autor și față de toți cei care au contribuit la crearea
acestei cărți, astfel ca ea să ajungă la dumneavoastră? Împărtășiți cu
ceilalți informațiile importante, valorile și lecțiile pe care le-ați aflat din
acest material, într-un mod corect și responsabil.
DR. WAYNE W. DYER

ÎNȚELEPCIUNEA
EVURILOR
Un maestru modern aduce adevărurile eterne
în viaţa de zi cu zi

Traducere din limba engleză:


Dana Dobre

2017
Fiului nostru,
Sands Jay Dyer
Bodhisattva Extraordinaire
Atunci când ești mort,
nu-ți căuta loc de odihnă
în pământ,
ci în inimile oamenilor.

RUMI

Viețile marilor oameni, toate, ne-arată


Cum propriile noastre vieți sublime să le facem,
Iar când plecăm, să lăsăm după noi
Urme pe nisipurile timpului.

HENRY WADSWORTH LONGFELLOW


CUPRINS
MULȚUMIRI 9
INTRODUCERE 11

MEDITAȚIA 17
CUNOAȘTEREA 23
LEADERSHIPUL 29
RĂBDAREA 33
INSPIRAȚIA 39
TRIUMFUL 45
COMPORTAMENTUL COPILĂRESC 53
DIVINITATEA 59
ILUMINAREA 65
CLIPA PREZENTĂ 71
RUGĂCIUNEA 75
DUREREA CA BINECUVÂNTARE 81
ECHILIBRUL 87
SPERANȚA 93
PUTEREA MINȚII 99
MILA 107
UNITATEA 113
TIMPUL 119
SMERENIA 125
ADEVĂRUL/FRUMUSEȚEA 131
PASIUNEA 137
COMUNICAREA 143
ÎNDRĂZNEALA/ACȚIUNEA 149
IMAGINAȚIA 155
NATURA 161
IUBIREA ROMANTICĂ 167
NONCONFORMISMUL 173
VENERAȚIA NATURII 179
JUDECATA 187
ÎNCREDEREA ÎN SINE 193
ENTUZIASMUL 201
NEMURIREA 207
PERFECȚIUNEA 213
CENTRUL SUFLETULUI 219
REGRETELE 225
FRICA ȘI ASUMAREA RISCURILOR 231
PERFECȚIUNEA FIZICĂ 237
TINEREȚEA VEȘNICĂ 243
BUNĂTATEA 249
RÂSETUL 255
VIZUALIZAREA 263
FAMILIA ȘI CĂMINUL 269
SOLITUDINEA 275
MISTERUL 281
MUNCA 287
INSPIRAȚIA 293
IUBIREA SUFLETULUI 299
SINELE SUPERIOR 307
INTIMITATEA 313
IMAGINEA DE SINE 317
SUFERINȚA 323
ENERGIA IUBIRII 329
INDIVIDUALITATEA 335
INDEPENDENȚA 343
APRECIEREA 349
IERTAREA 355
NON-VIOLENȚĂ 361
COMPARAȚIA 367
ACȚIUNEA/ FAPTA 373
VENERAȚIA 379
MULȚUMIRI

Doresc să mulț�umesc fiecăruia dintre aceș� ti ș� aizeci de


mentori care s-au simț�it obligaț�i să î�ș�i î�mpărtăș� ească î�nț�e-
lepciunea î�n avantajul fiecăruia dintre noi, cei aflaț�i acum
î�n viaț�ă.
Sunt, de asemenea, profund recunoscător dragului
meu prieten ș� i agent literar din ultimul sfert de secol,
Arthur Pine, precum ș� i celei care î�mi este editor, corector,
dactilografă ș� i o foarte dragă prietenă, Joanna Pyle, pentru
uriaș� a lor contribuț�ie la realizarea acestei cărț�i.
Mulț�umesc... mulț�umesc...
INTRODUCERE

Pot să-mi imaginez cum era lumea î�n alte vremuri ș� i sunt
fascinat de ceea ce probabil simț�eau î�n inimile lor acei oa-
meni care au trăit î�naintea noastră. Iar să-mi imaginez că
Pitagora, Buddha, Iisus Hristos, Michelangelo, Shelley,
Shakespeare, Emerson, ș� i atât de mulț�i dintre cei pe care î�i
respectăm ca pe niș� te mentori ș� i lideri spirituali, au păș� it
practic pe acelaș� i pământ, au băut aceeaș� i apă, au privit la
aceeaș� i lună ș� i au fost î�ncălziț�i de acelaș� i soare, aș� a cum
sunt ș� i eu azi, mă fascinează profund. Ș� i chiar mai fascinant
este ce ar vrea aceste minț�i, cele mai mari ale tuturor tim-
purilor, ca noi să ș� tim.
Am ajuns la concluzia că, î�n lumea noastră, pentru a
realiza o schimbare spirituală profundă la nivel interior,
trebuie să cunoaș� tem ș� i să trăim î�n vieț�ile noastre î�nț�elep-
ciunea pe care ne-au lăsat-o aceș� ti mentori remarcabili din
trecut. Mulț�i dintre aceș� ti mentori profunzi au fost consi-
deraț� i instigatori ș� i câț� iva chiar au fost condamnaț� i la
moarte pentru credinț�ele lor. Totuș� i, î�nvăț�ăturile lor n-au
putut fi niciodată reduse la tăcere, după cum stă mărturie
varietatea subiectelor din diferite ere istorice, ce se află î�n
această carte. Cuvintele lor trăiesc mai departe, iar sfaturi-
le lor pentru a avea o experienț�ă de viaț�ă mai profundă ș� i
mai bogată se află aici, ca voi să le citiț�i ș� i să le puneț�i î�n
aplicare. Această colecț� ie constituie un compendiu al
12 ÎNȚELEPCIUNEA EVURILOR

î�nț�elepciunii acestor subiecte ș� i vremuri, ș� i ce simt eu că


aceș� ti gânditori î�nț�elepț� i ș� i creativi ne spun nouă acum
despre cum să creăm î�n noi o schimbare spirituală profundă
la nivel interior.
Î�ntr-o anumită măsură, noi, cei care ne aflăm acum pe
Pământ, suntem legaț�i î�n multe feluri de toț�i cei care au
trăit aici î�naintea noastră. Dispunem, probabil, de tehnologii
noi ș� i un confort modern, dar î�ncă î�mpărț�im acelaș� i spaț�iu al
sufletului, ș� i aceeaș� i energie sau forț�ă vitală care a curs prin
trupurile lor curge acum prin ale noastre. Acestei imagini
mentale ș� i acestei energii î�mpărtăș� ite le este dedicată cartea
de faț�ă. Ce au să ne spună nouă astăzi acei cărturari din ve-
chime, pe care noi î�i considerăm a fi fost cei mai î�nț�elepț�i ș� i
cei mai avansaț�i din punct de vedere spiritual?
Constatările lor asupra celor mai importante lecț�ii de
viaț�ă se găsesc sub forma prozei, poeziei ș� i a discursurilor
pe care ni le-au lăsat să le citim ș� i să le ascultăm. Deș� i au
trăit î�n cu totul alte vremuri, î�n condiț�ii de viaț�ă destul de
diferite de ale noastre, î�ncă au ceva să ne spună. Î�n esenț�ă,
aceste minț�i sclipitoare din trecutul nostru se află î�ncă ală-
turi de noi, prin cuvintele lor.
Am ales să evidenț� iez ș� aizeci dintre mentorii noș� tri
ancestrali, ș� i toț� i se bucură de admiraț� ia ș� i de respectul
meu. Ei sunt un grup divers, reprezentând vremuri antice,
medievale, renascentiste, timpurii moderne ș� i moderne,
din î�ntreaga lume. Unii au trăit până la nouăzeci ș� i ceva de
anii, iar alț�ii au murit pe la douăzeci ș� i un pic. Bărbaț�i, femei;
negri, albi, amerindieni, din Orientul Î�ndepărtat ș� i Mijlociu;
cărturari, soldaț�i, oameni de ș� tiinț�ă, filozofi, poeț�i ș� i oameni
de stat, ei se află aici ș� i au să vă spună ceva personal.
Alegerea acestor ș� aizeci de oameni nu presupune î�n
niciun fel că cei care nu sunt î�n această carte ar fi, cumva,
INTRODUCERE 13

mai puț�in importanț�i. Fiecare selecț�ie ș� i fiecare autor au


reprezentat pur ș� i simplu alegerile mele pentru a explica
aceste subiecte. Este foarte simplu. Dacă i-aș� fi inclus pe
toț�i marii mentori din trecut, aț�i fi avut nevoie să î�nchiriaț�i
o remorcă ș� i o macara doar pentru a ridica această carte,
atât de extraordinare sunt contribuț�iile strămoș� ilor noș� tri!
Am scris fiecare parte î�ntr-un mod care explică î�n ce
fel operele acestor nobili maeș� tri ar putea să vă fie direct
de folos, aici ș� i acum. Fiecare contribuț�ie e menită să vi se
adreseze vouă, personal, cu sugestii specifice la sfârș� itul
fiecărui scurt eseu, explicând cum puteț�i să puneț�i î�n apli-
care lecț�iile respective î�n viaț�a voastră. Vreau mai degrabă
să vă furnizez perspective pe care să le puteț�i aplica, de la
cei mai apreciaț�i mentori ai noș� tri, î�n loc să vă pun să î�nvă-
ț�aț�i poezia ș� i proza lor ș� i să concluzionaț�i pasiv: „Foarte
bine, e frumos pentru un curs de literatură sau studii uma-
niste, dar atunci era aș� a, iar acum e altfel.” Vă recomand să
citiț�i fiecare selecț�ie cu o deschidere spre ideea că aceste
minț�i impozante î�mpărtăș� esc cu voi aceeaș� i divinitate ș� i
forț�ă vitală ș� i vi se adresează direct, î�n limbajul lor unic ș� i
forma lor artistică proprie, ș� i că veț�i aplica î�nț�elepciunea
lor î�n viaț�a voastră, î�ncepând de astăzi!
�n timp ce am scris fiecare dintre aceste eseuri, am pri-
vit la un portret sau o fotografie a mentorului pe care î�l
evidenț�iam ș� i l-am î�ntrebat pur ș� i simplu pe acest om: „Ce
ai vrea ca noi, cei aflaț�i aici, astăzi, să ș� tim?” – ș� i am ascul-
tat ș� i m-am abandonat lor. Mi-am dat voie să simt călăuzi-
rea lor, ș� i scrierea mea a devenit aproape automată. Poate
că sună ciudat, dar am simț�it efectiv prezenț�a acelor scrii-
tori ș� i poeț�i alături de mine pe când scriam fiecare dintre
aceste ș� aizeci de fragmente.
14 ÎNȚELEPCIUNEA EVURILOR

Multe dintre selecț�iile din această carte sunt poezii. Eu


privesc poezia ca pe un limbaj al inimii – nu doar ca pe o for-
mă de divertisment sau o materie prin care treci la ș� coală, ci
ca pe o altă cale de a ne transforma vieț�ile comunicându-ne
î�nț�elepciunea unul altuia. Iată aici trei exemple din propria-mi
viaț�ă despre cum poezia, limbajul inimii, m-a atins.
Cu mulț�i ani î�n urmă, când mi-am luat doctoratul, mă
aflam la o sărbătorire festivă, unde am primit multe cadouri
frumoase. Cadoul care m-a impresionat cel mai tare a fost
o poezie scrisă de mama mea, poezie care astăzi, cu aproa-
pe treizeci de ani mai târziu, î�ncă stă afiș� ată pe perete, î�n
biroul meu. O reproduc aici pentru a ilustra cum poezia,
care nu izvorăș� te neapărat din minț�ile personalităț�ilor de
renume, ne poate atinge acolo unde trăim.

O mamă nu poate decât să îndrume...


apoi să se dea la o parte – știam
că nu pot spune: „Asta e calea
pe care ar trebui să mergi.”
Pentru că nu puteam să prevăd
ce drumuri te-ar putea chema
către culmi neînchipuite,
pe care eu s-ar putea să nu le cunosc nicicând.

Și totuși, în inima mea


Întotdeauna am știut
Că vei atinge o stea...
Nu sunt surprinsă!

Când fiica mea cea mai mare, Tracy, avea doar cinci sau
ș� ase ani, mi-a trimis o imagine desenată de ea la ș� coală,
î�mpreună cu o poezie î�n care exprima ce simte î�n inima ei
delicată. Mama ei ș� i cu mine ne despărț�iserăm, iar ea ș� tia
INTRODUCERE 15

de durerea pe care o simț�eam din cauză că nu locuiam cu


ea zi de zi. Ș� i această poezie a fost î�nrămată ș� i e agăț�ată pe
peretele de lângă masa mea de lucru.

Chiar dacă soarele nu mai strălucește


Chiar dacă cerul nu mai e niciodată albastru
Nu va conta
Pentru că eu te voi iubi mereu.

Să citesc aceste gânduri nepreț�uite, exprimate poetic


de fiica mea, î�mi provoacă mereu o strângere de inimă ș� i
î�mi dau lacrimi de recunoș� tinț�ă.
Î� n fine, fiica noastră Sommer a scris această poezie
drept cadou de Crăciun pentru mama ei. Poezia stă î�nră-
mată lângă pat, pentru ca ea să o citească î�n fiecare seară.

Ce înseamnă pentru mine dragostea ta


Știu că zâmbetul tău cald
Mă întâmpină la ușă
Și că vorbele tale bune
Îmi înlătură toate grijile.
De câte ori greșesc,
Tu mă pui pe calea dreaptă
Și când râdem amândouă
Numai atunci mă simt completă.
Dragostea ta pentru noi înseninează
Orice zi noroasă, cu ușurință.
Să mă gândesc că ne-ai lăsa
Nu e cu putință.
O mamă ca tine nici nu se poate închipui,
Nici nu zici că ești aievea,
De-aceea te ador,
Sunt fericită când îți simt iubirea.
16 ÎNȚELEPCIUNEA EVURILOR

După cum am spus, poezia este limbajul inimii, iar voi


sunteț�i pe cale să aveț�i inima atinsă de ș� aizeci de suflete
măreț�e, care v-au scris vouă direct, dintr-un alt loc ș� i dintr-un
alt timp. Această carte vă va servi cel mai bine dacă vă gân-
diț�i la ea ca la o cale de a vă reconecta cu acele mari suflete
care au părăsit, î�n trup, lumea noastră materială, dar î�ncă
se află cu noi î�n sens spiritual.
Vă î�ncurajez să faceț�i din această carte un proiect de
restaurare a sufletului pe două luni, timp î�n care să citiț�i un
singur text selectat î�n fiecare zi ș� i apoi să faceț�i un efort
conș� tient de a aplica sugestiile î�n ziua respectivă. Când aț�i
terminat cele ș� aizeci de zile, folosiț�i-o ca pe o carte de re-
ferinț�ă. Uitaț�i-vă la cele ș� aizeci de teme de la cuprins ș� i,
dacă aveț�i nevoie de un plus de răbdare, milă, smerenie,
bunătate, meditaț�ie, iertare, leadership, rugăciune sau ori-
ce altceva de care s-au ocupat maeș� trii noș� tri ancestrali,
citiț� i, atunci, contribuț� ia lor. Revedeț� i eseul ș� i lucraț� i la
aplicarea recomandărilor specifice. Lăsaț�i-vă viaț�a să fie
î�ndrumată de măreț�ie!
Pentru mine, aceasta este calea de a preda poezie, pro-
ză ș� i literatură; lăsaț�i-o să prindă viaț�ă, să vă sclipească î�n
minte ș� i luaț�i apoi acea trezire lăuntrică ș� i puneț�i-o la trea-
bă. Cu toț�ii le suntem profund recunoscători celor care fac
viaț� a să pulseze î�ntr-un ritm mai rapid ș� i mai puternic.
Aceș� ti mari mentori din trecut au făcut la fel pentru mine
ș� i eu vă î�ncurajez pe voi să aplicaț�i î�n viaț�a voastră acest
limbaj al inimii din î�nț�elepciunea evurilor.

Dumnezeu să vă binecuvânteze,
Wayne W. Dyer
MEDITAȚIA

Învață să taci.
Lasă-ți
mintea liniștită
să asculte și să absoarbă.
PITAGORA
(580 î.Hr.–500 î.Hr.)

Filozof și matematician grec, Pitagora a fost interesat în


special de studiul matematicii în legătură cu greutățile și
unitățile de măsură și de teoria muzicală.

Toate nenorocirile omului vin din inabilitatea de a


sta tăcut, singur într-o încăpere.
BLAISE PASCAL
(1623–1662)

Blaise Pascal a fost un filozof, om de știință, matematician


și scriitor francez, ale cărui tratate au contribuit la dome-
niile hidraulicii și geometriei pure.

E ste singura dată î�n această colecț�ie de mari î�nvăț�aț�i


când am ales să evidenț�iez doi scriitori pe aceeaș� i temă.
Am optat pentru doi oameni ale căror vieț�i au fost despăr-
ț�ite de mai bine de două milenii, amândoi fiind consideraț�i
la vremea lor drept cei mai buni cunoscători î�n domeniile
raț�ionale ale matematicii ș� i ș� tiinț�ei.
18 ÎNȚELEPCIUNEA EVURILOR

Pitagora, ale cărui scrieri au influenț� at gândirea lui


Platon ș� i Aristotel, a contribuit major atât la dezvoltarea
matematicii, cât ș� i a filozofiei raț�ionale occidentale. Blaise
Pascal, matematician francez, fizician ș� i filozof al religiei,
care a trăit la douăzeci ș� i două de secole după Pitagora,
este considerat una dintre minț�ile ș� tiinț�ifice originale. El este
responsabil pentru invenț�ia seringii, a presei hidraulice ș� i
a primului calculator digital. Legea lui Pascal este predată
ș� i astăzi la orele de ș� tiinț�ă din toată lumea.
Luând î�n considerare î�nclinaț�iile ș� tiinț�ifice, cu domi-
nantă î�n emisfera stângă a creierului, ale acestor doi oa-
meni de ș� tiinț� ă, recitiț� i cele două citate ale lor. Pascal:
„Toate nenorocirile omului vin din inabilitatea de a sta tăcut,
singur î�ntr-o î�ncăpere.” Pitagora: „Î� nvaț� ă să taci. Lasă-ț� i
mintea liniș� tită să asculte ș� i să absoarbă.” Amândouă vor-
besc despre importanț�a tăcerii ș� i despre valoarea medita-
ț� iei î�n viaț� ă, chiar dacă eș� ti contabil sau avatar. Ele ne
transmit un mesaj valoros despre un mod de a fi î�n viaț�ă,
care î�n general nu este î�ncurajat î�n cultura noastră: acela
că există o valoare enormă î�n a vă face timp î�n viaț�ă î�n care
să fiț�i singuri, să staț�i î�n tăcere. Dacă vreț�i să scăpaț�i de
suferinț�ele voastre, î�nvăț�aț�i să staț�i tăcuț�i î�ntr-o î�ncăpere,
singuri, ș� i să meditaț�i.
S-a estimat că o persoană obiș� nuită are î�n fiecare zi
ș� aizeci de mii de gânduri diferite. Problema este că avem
astăzi aceleaș� i ș� aizeci de mii de gânduri pe care le-am avut
ieri, ș� i mâine le vom repeta din nou. Minț�ile noastre sunt
pline de aceeaș� i sporovăială, zi de zi. Să î�nvăț�aț�i să tăceț�i ș� i
să meditaț�i implică găsirea unei căi de a intra î�n spaț�iile
dintre gândurile voastre; sau î�n abis, după cum î�i spun eu.
Î�n acest spaț�iu gol ș� i tăcut dintre gândurile voastre, puteț�i
MEDITAȚIA 19

găsi o senzaț�ie de pace totală, î�ntr-o sferă care este necu-


noscută î�n mod obiș� nuit. Aici, orice iluzie privitoare la se-
pararea voastră e sfărâmată. Cu toate acestea, dacă aveț�i
ș� aizeci de mii de gânduri diferite î�ntr-o zi, efectiv nu mai
există timp disponibil pentru a intra î�n spaț�iul dintre gân-
durile voastre, deoarece acel spaț�iu nu există.
Cei mai mulț�i dintre noi au o minte care funcț�ionează
la turaț� ie maximă ș� i ziua, ș� i noaptea. Gândurile noastre
sunt o amestecătură de dialog continuu despre orare, griji
financiare, fantezii sexuale, liste de cumpărături, probleme
cu draperiile, preocupări legate de copii, planuri de vacanț�ă
ș� i aș� a mai departe, ca un carusel care nu se opreș� te nicio-
dată. Aceste ș� aizeci de mii de gânduri sunt de obicei des-
pre activităț�i zilnice obiș� nuite ș� i creează un tipar mental
care nu lasă spaț�iu pentru tăcere.
Acest tipar ne reî�ntăreș� te convingerea culturală con-
form căreia toate pauzele î�n conversaț�ie (tăcerea) trebuie
umplute repede. Pentru mulț�i, tăcerea reprezintă o ruș� ine
ș� i un defect social. Î�nvăț�ăm, aș� adar, să intervenim numai-
decât pentru a umple aceste spaț�ii, indiferent dacă materialul
nostru de umplutură are sau nu substanț�ă. Perioadele de
tăcere din maș� ină sau de la cină sunt percepute ca momen-
te jenante, iar cei care stăpânesc arta conversaț�iei ș� tiu cum
să umple acele spaț�ii cu zgomot.
La fel stau lucrurile ș� i cu noi; nu avem niciun fel de
pregătire î�n domeniul tăcerii ș� i o privim ca fiind stângace
ș� i derutantă. Continuăm, aș� adar, dialogul interior, la fel ca
pe cel exterior. Totuș� i, î�n acel loc liniș� tit, î�n care mentorul
antic Pitagora ne spune să ne lăsăm mintea tăcută să asculte
ș� i să absoarbă, acolo va dispărea confuzia ș� i ne vom primi
călăuzirea luminată. Meditaț�ia afectează, î�nsă, ș� i calitatea
20 ÎNȚELEPCIUNEA EVURILOR

activităț� i lor noastre care nu se desfăș� oară î�n tăcere.


Practica zilnică a meditaț�iei este singurul lucru din viaț�a
mea care î�mi oferă o senzaț�ie superioară de bine, o energie
sporită, o productivitate mai bună la un nivel mai conș� ti-
ent, relaț�ii mai satisfăcătoare ș� i o legătură mai strânsă cu
Dumnezeu.
Mintea e ca un iaz. La suprafaț�ă vedeț�i toate tulburări-
le, cu toate că suprafaț�a reprezintă numai o parte din iaz.
Dincolo de suprafaț�a apei, î�n adânc, acolo unde e nemiș� ca-
re, veț� i ajunge să cunoaș� teț� i adevărata esenț� ă a iazului,
precum ș� i propria minte. Trecând dincolo de suprafaț� ă,
ajungeț�i î�n spaț�iile dintre gândurile voastre, de unde puteț�i
să intraț�i î�n abis. Abisul reprezintă golul ș� i tăcerea supre-
mă, iar aceasta este indivizibilă. Nu contează de câte ori
tăiaț�i î�n două liniș� tea, tot liniș� te obț�ineț�i. Asta se î�nț�elege
prin momentul prezent. Poate că reprezintă esenț� a lui
Dumnezeu, ceea ce nu poate fi despărț�it de unitate.
Aceș� ti doi pionieri ai ș� tiinț�ei, care sunt î�ncă citaț�i as-
tăzi la cursurile universitare, studiau natura universului.
Se luptau cu misterele energiei, presiunii, matematicii,
spaț�iului, timpului ș� i adevărurilor universale. Mesajul lor
pentru noi, toț�i cei de-aici, este simplu. Dacă vreț�i să î�nț�e-
legeț�i universul sau universul vostru personal, dacă vreț�i
să ș� tiț�i cum funcț�ionează toate, atunci fiț�i tăcuț�i ș� i î�nfrun-
taț�i-vă frica de a sta singuri î�ntr-o î�ncăpere ș� i de a vă cu-
funda adânc î�n straturile minț�ii voastre.
Spaț�iul dintre note este cel care face muzica. Fără acel
gol, fără liniș� tea dintre ele, nu există muzică, numai zgo-
mot. Ș� i voi sunteț�i, î�n miezul vostru, un spaț�iu tăcut ș� i gol,
î�nconjurat de o formă. Pentru a răzbate prin acea formă ș� i
pentru a vă descoperi natura cu adevărat creatoare aflată
MEDITAȚIA 21

î�n centru, trebuie să vă faceț�i timp pentru a deveni tăcuț�i î�n


fiecare zi ș� i pentru a intra î�n acel spaț�iu î�ncântător dintre
gândurile voastre. Oricât aș� scrie eu despre valoarea medi-
taț�iei zilnice, nu veț�i fi vreodată convinș� i. Nu veț�i cunoaș� te
niciodată valoarea acestei practici dacă nu vă luaț�i angaja-
mentul de a o adopta.
Scopul meu î�n scrierea acestui scurt eseu asupra valo-
rii meditaț�iei nu este să vă spun cum să meditaț�i. Există
multe cursuri de studiu, manuale ș� i ghiduri audio bune,
care să vă ofere instrucț�iuni. Scopul meu aici este să subli-
niez că meditaț�ia nu este ceva doar pentru căutătorii spiri-
tuali care vor să-ș� i petreacă ceasurile ș� i zilele vieț�ilor lor
cufundaț�i î�n contemplaț�ie profundă, care uită de producti-
vitate ș� i responsabilitate socială. Meditaț�ia este o practică
î�n favoarea căreia pledau cei care trăiesc după credinț�a lor
î�n raț�iune, cei care fac calcule complexe, autorii de teoreme
ș� i cei care cred î�n Legea lui Pascal. Poate vă simț�iț�i aș� a cum
s-a simț� it Blaise Pascal când a scris: „Liniș� tea eternă a
acestor spaț�ii infinite mă î�ngrozeș� te.”
Iată câteva sugestii pentru a vă depăș� i groaza ș� i pentru
a î�nvăț� a să fiț� i tăcuț� i ș� i să staț� i î�n liniș� te, singuri î�ntr-o
î�ncăpere:
• Exersaț�i respiraț�ia conș� tientă ca pe un mod de a vă cul-
tiva î�ntoarcerea către interior, spre sinele tăcut. Puteț�i
face acest lucru î�n mijlocul ș� edinț�elor, al conversaț�iilor,
chiar al petrecerilor. Observaț�i-vă ș� i urmăriț�i-vă respi-
raț�ia pentru câteva clipe, de multe ori î�n timpul zilei.
• Faceț�i-vă timp astăzi pentru a sta pur ș� i simplu singuri
î�ntr-o î�ncăpere ș� i observaț�i-vă mintea. Ț� ineț�i evidenț�a
diverselor gânduri care apar, dispar ș� i conduc la ur-
mătorul gând. Conș� tientizarea activităț�ii frenetice din
22 ÎNȚELEPCIUNEA EVURILOR

mintea voastră vă va ajuta să vă depăș� iț�i ritmul nebun


al gândurilor.
• Citiț�i o carte despre meditaț�ie pentru a î�nvăț�a cum
poate fi iniț�iată practica sau alăturaț�i-vă unui grup de
meditaț�ie. Mulț�i profesori ș� i organizaț�ii locale vă pot
iniț�ia pe această cale. Chopra Center for Well-Being
din La Jolla, California, condus de prietenul ș� i colegul
meu Deepak Chopra predă meditaț�ia ca parte a unei
palete largi de oferte de servicii.
• Sunt disponibile multe CD-uri ș� i casete pentru a vă î�n-
druma î�n meditaț�ie. Găsiț�i un ghid care să vă placă. Eu
am publicat unul numit Meditation for Manifesting
(Meditații pentru manifestare*), î�n care predau un fel
special de meditaț�ie, numită JAPA. Vă î�ndrum printr-o
meditaț�ie de dimineaț�ă ș� i de seară, pentru a vă ajuta să
repetaț�i sunetele divine. Profitul merge spre acte de
caritate.

*Audiobook apărut în limba română sub acest titlu, la Ed. ACT și Poli-
ton, București, 2016. (n.red.)
CUNOAȘTEREA

Să nu crezi ceea ce ai auzit.


Să nu crezi în tradiție pentru că e transmisă peste
generații.
Să nu crezi în nimic despre care s-a vorbit de multe ori.
Să nu crezi deoarece afirmațiile scrise vin de la vreun
înțelept bătrân.
Să nu crezi în ipoteze.
Să nu crezi în autoritate sau în învățători sau în bătrâni.
Ci numai după o cercetare și o observație atente, dacă
e în acord cu rațiunea și va fi spre beneficiul tu-
turor, atunci acceptă și trăiește în concordanță.

BUDDHA
(563 î.Hr.–483 î.Hr.)

Fondator al budismului, una dintre religiile fundamentale


ale lumii, Buddha s-a născut în nord-estul Indiei, la grani-
ța cu Nepalul, sub numele de prințul Siddhartha Gautama.
Văzând nefericirea, boala și moartea cărora chiar și cei mai
bogați și mai puternici le sunt supuși în această viață, la
vârsta de douăzeci și nouă de ani, el a abandonat viața pe
care o trăia, în căutarea unui adevăr superior.

Numele Buddha este de fapt un titlu care se traduce prin


„cel trezit” sau prin „cel iluminat”. Acesta este titlul dat lui
Siddhartha Gautama, care a lăsat î�n urmă viaț�a princiară la
vârsta de douăzeci ș� i nouă de ani ș� i a pornit î�ntr-o căutare
24 ÎNȚELEPCIUNEA EVURILOR

de o viaț�ă pentru o î�nț�elegere religioasă ș� i o cale de elibe-


rare din condiț�ia umană. Se spune că a renunț�at la î�nvăț�ă-
turile contemporanilor săi ș� i, prin meditaț� ie, a obț� inut
iluminarea sau î�nț�elegerea supremă. De aici î�nainte, el ș� i-a
asumat rolul de î�nvăț�ător, instruindu-ș� i adepț�ii î�n „dharma”
sau adevăr.
Î�nvăț�ăturile lui au devenit baza pentru practica religi-
oasă a budismului, care a jucat un rol important atât î�n
viaț�a spirituală, culturală ș� i socială a lumii orientale, cât ș� i
î�ntr-o mare parte a lumii occidentale. Am ales intenț�ionat
să nu scriu î�n acest eseu despre canoanele doctrinei bu-
diste, ci să iau mai degrabă acest pasaj al lui Buddha, citat
adeseori, ș� i să î�i discut semnificaț�ia actuală pentru noi, la
aproximativ douăzeci ș� i cinci de secole după moartea celui
iluminat.
Cuvântul-cheie din pasaj este „a crede”. De fapt, expresia-
cheie este „să nu crezi”. Tot ceea ce purtaț�i cu voi ș� i consi-
deraț�i a fi o credinț�ă v-aț�i î�nsuș� it î�n mare măsură pe baza
experienț�elor ș� i mărturiilor altor oameni. Ș� i, dacă ajunge
la voi dintr-o sursă din exteriorul vostru, indiferent de cât
de convingător ar fi procesul de condiț�ionare ș� i de câț�i oa-
meni la fel ca voi s-au străduit să vă convingă de adevărul
acestor credinț�e, faptul că acesta este adevărul altcuiva î�n-
seamnă că î�l primiț� i cu câteva semne de î�ntrebare sau
î�ndoieli.
Dacă aș� î�ncerca să vă conving de gustul delicios al unui
peș� te, poate că aț�i asculta, dar aț�i avea î�ncă î�ndoieli. Dacă
v-aș� arăta imagini cu acest peș� te ș� i aș� pune sute de oameni
să vină să confirme veridicitatea afirmaț�iilor mele, poate
veț�i deveni mai convinș� i. Un minimum de î�ndoială va ră-
mâne î�nsă, deoarece nu aț�i gustat din peș� te. Poate că veț�i
CUNOAȘTEREA 25

accepta adevărul gustului său delicios pentru mine; î�nsă


până când papilele voastre gustative nu experimentează
peș� tele, adevărul vostru nu e decât o credinț�ă bazată pe
adevărul meu, pe experienț�a mea. Ș� i la fel stau lucrurile ș� i
cu toț�i membrii bine intenț�ionaț�i ai familiilor voastre ș� i cu
strămoș� ii lor.
Doar pentru că aț�i auzit-o ș� i e o tradiț�ie î�ndelungată,
transmisă peste secole, ș� i cei mai mari î�nvăț�ători ai lumii
au susț�inut-o, acestea tot nu sunt motive pentru a accepta
o credinț�ă. Amintiț�i-vă, „să nu crezi”, după cum ne î�nvaț�ă
Buddha.
Î�n loc să folosiț�i termenul „credinț�ă”, î�ncercaț�i să tre-
ceț�i la cuvântul „cunoaș� tere”. Când aveț�i experienț�a directă
a gustării peș� telui, aceea este cunoaș� tere. Aveț�i, adică, un
contact conș� tient ș� i puteț�i determina adevărul pe baza ex-
perienț�ei voastre. Ș� tiț�i cum să î�notaț�i sau să mergeț�i pe bi-
cicletă nu pentru că aveț�i o credinț�ă, ci pentru că aț�i avut o
experienț�ă directă.
Vi se reaminteș� te, direct de către „cel iluminat”, care a
trăit acum două mii cinci sute de ani, să aplicaț�i aceeaș� i
î�nț�elegere î�n practica voastră spirituală. Există o diferenț�ă
fundamentală î�ntre a cunoaș� te ceva ș� i a cunoaș� te despre
ceva. „Cunoaș� terea despre” este un alt termen pentru cre-
dinț�ă. „Cunoaș� tere” e un termen rezervat exclusiv experien-
ț�ei directe, care î�nseamnă absenț�a î�ndoielii. Î�mi amintesc
de un bine cunoscut vindecător Kahuna răspunzând la î�n-
trebarea mea despre cum ajunge un Kahuna vindecător.
Mi-a spus: „Atunci când o cunoaș� tere se confruntă cu o cre-
dinț�ă î�n procesul unei boli, cunoaș� terea va triumfa î�ntot-
deauna. Kahuna”, mi-a explicat el, „au fost crescuț� i să
abandoneze toate î�ndoielile ș� i să cunoască.”
26 ÎNȚELEPCIUNEA EVURILOR

Când mă gândesc la parabolele cu Iisus Hristos ca


mare vindecător, nu pot invoca niciun fel de î�ndoială. Când
Hristos î�ntâlnea un lepros, nu spunea: „N-am avut cine ș� tie
ce succes cu lepra î�n ultima vreme. Dar, dacă î�mi urmezi
sfatul, vei avea o ș� ansă de supravieț�uire de treizeci la sută
î�n următorii cinci ani.” Puteț� i vedea î�ndoiala prezentă
î�ntr-o asemenea atitudine. El afirma, î�n schimb, dintr-o
stare de cunoaș� tere absolută: „Eș� ti vindecat.” Aceasta este
aceeaș� i stare de contact conș� tient cu cunoaș� terea din care ș� i
Sf. Francisc ș� i-a î�ndeplinit toate miracolele de vindecare.
Ș� i totuș� i, persuasiunea influenț�elor sistemului tribal
este extrem de puternică. Vi se reaminteș� te mereu î�n ce ar
trebui sau nu să credeț�i ș� i de ceea ce au crezut î�ntotdeauna
membrii tribului nostru ș� i de ceea ce se va î�ntâmpla dacă
ignoraț�i aceste credinț�e. Frica devine î�nsoț�itorul constant
al credinț�elor voastre ș� i, î�n ciuda î�ndoielilor pe care le-aț�i
putea simț�i î�n interior, adesea adoptaț�i aceste credinț�e ș� i le
transformaț�i î�n cârje î�n viaț�a voastră, î�n timp ce ș� chiopă-
taț�i prin ea, căutând o cale de ieș� ire din capcanele î�ntinse
cu grijă de generaț�ii de credincioș� i î�naintea voastră.
Buddha vă oferă un mare sfat ș� i puteț� i vedea că din
concluzia lui lipseș� te cuvântul „credinț�ă”. El spune că atunci
când e î�n acord cu raț� iunea – adică atunci când voi ș� tiț� i
care e adevărul, pe baza propriei voastre cercetări ș� i ob-
servaț�ii – ș� i e î�n beneficiul tuturor, atunci ș� i numai atunci
trăiț�i î�n concordanț�ă!
De-a lungul acestei cărț�i vă ofer o î�nsumare a celor mai
celebre ș� i mai creative minț�i geniale ale tuturor timpurilor.
Ele vă dau sfaturi din alte timpuri, iar eu vă î�ncurajez să
faceț� i cu toate cuvintele care ajung la voi de dincolo de
această lume contemporană acelaș� i lucru pe care î�l faceț�i
CUNOAȘTEREA 27

cu cuvintele care au fost transmise de-a lungul multor ge-


neraț�ii. Î�n primul ș� i î�n primul rând, î�ncercaț�i sfaturile din
această carte. Î� ntrebaț� i-vă cum se potrivesc cu propria
voastră raț�iune ș� i cu bunul-simț� ș� i, dacă sunt î�n beneficiul
vostru ș� i al celorlalț�i, atunci trăiț�i î�n concordanț�ă. Faceț�i,
aș� adar, din ele, cunoaș� terea voastră.
Rezistenț�a î�n faț�a influenț�elor tribale e percepută adesea
ca fiind dură sau ca o dovadă de indiferenț�ă la experienț�ele
ș� i î�nvăț�ăturile celorlalț�i, î�n special ale celor care ț�in cel mai
mult la voi. Vă sugerez să citiț� i î�ncontinuu cuvintele lui
Buddha, dacă aceasta este concluzia voastră. El nu vorbeș� -
te despre respingere, ci numai despre a fi destul de adult ș� i
de matur î�ncât să vă hotărâț�i singuri ș� i să trăiț�i mai degra-
bă după ceea ce cunoaș� teț�i voi, decât după experienț�ele ș� i
mărturiile altora.
Nu puteț� i î�nvăț� a nimic prin eforturile celorlalț� i. Cei
mai mari î�nvăț�ători ai lumii nu vă pot î�nvăț�a absolut nimic,
dacă nu sunteț�i dispuș� i să aplicaț�i ceea ce au ei de oferit pe
baza cunoaș� terii voastre. Aceș� ti mari î�nvăț�ători vă oferă
numai alegeri din meniul vieț�ii. Le pot face să sune foarte
ispititor ș� i î�n cele din urmă vă pot ajuta să î�ncercaț�i acele
articole din meniu. Pot chiar să scrie ei meniul. Dar meniul
nu poate fi niciodată totuna cu masa.
Pentru a pune î�n acț�iune această î�nț�elepciune, vă ofer
aceste aperitive din meniul meu:

• Faceț�i un inventar al cât mai multor credinț�e ale voastre


la care vă puteț� i gândi. Includeț� i lucruri precum ati-
tudinea voastră faț�ă de religie, pedeapsa capitală, dreptu-
rile minorităț�ilor, reî�ncarnare, tineri, bătrâni, medicina
28 ÎNȚELEPCIUNEA EVURILOR

alternativă, ce se î�ntâmplă la moarte, prejudecăț�ile voas-


tre culturale, capacitatea de a î�nfăptui miracole.
• Din acest inventar, fiț�i sinceri cu privire la câte dintre
credinț�ele voastre susț�inute cu fermitate sunt rezulta-
tul propriilor voastre experienț�e de viaț�ă ș� i câte v-au
fost transmise. Faceț�i un efort să vă deschideț�i mintea
către experimentarea directă a lucrurilor î�nainte să le
proclamaț�i ca fiind adevărate ș� i să trăiț�i î�n concordan-
ț�ă cu ele.
• Expuneț�i-vă la sisteme de credinț�e care se află î�n opo-
ziț�ie cu cele cu care sunteț�i familiarizaț�i. Experimentaț�i
cum e să vă aflaț�i î�n locul celor care sunt diferiț�i de voi.
Cu cât vă permiteț�i mai multe astfel de experienț�e, cu
atât mai mult veț�i cunoaș� te adevărul.
• Refuzaț�i să vă lăsaț�i atraș� i î�n discuț�ii pe baza ideilor
care v-au fost induse de către alte persoane bine inten-
ț�ionate. Cu alte cuvinte, nu mai investiț�i energie î�n lu-
crurile î�n care nu credeț�i sau despre care ș� tiț�i că sunt
nepotrivite pentru voi.
LEADERSHIPUL

ACȚIUNEA FIREASCĂ

Adevărații conducători
de-abia le sunt cunoscuți celor ce-i urmează.
Imediat după ei se află conducătorii
pe care oamenii îi cunosc și îi admiră;
după ei, cei de care le este frică;
după ei, cei pe care îi disprețuiesc.

Să nu oferi încredere
înseamnă să nu primești încredere.

Când treaba e făcută bine,


fără zarvă și fală,
oamenii obișnuiți spun:
„Oh, noi am făcut-o.”
LAO ZI
(secolul al VI-lea î.Hr.)

Filozoful chinez Lao Zi a scris Tao Te Ching, care înseamnă


Calea. Aceasta constituie baza pentru practica religioasă a
taoismului.

Sunt deseori uimit de cât de mulț�i politicieni contempo-


rani se referă la ei î�nș� iș� i ca fiind lideri, î�n virtutea faptului
că deț�in o funcț�ie publică. Din punct de vedere istoric, este
limpede că deț� inătorii funcț� iilor publice sunt rareori
30 ÎNȚELEPCIUNEA EVURILOR

adevăraț�ii lideri care provoacă schimbarea. De exemplu,


cine au fost liderii Renaș� terii? Oare au fost ei deț�inătorii
funcț�iilor publice? Oare liderii au fost primarii, guvernato-
rii ș� i preș� edinț�ii capitalelor europene? Fireș� te că nu.
Liderii au fost artiș� tii, scriitorii ș� i muzicienii care ș� i-au
ascultat inimile ș� i sufletele ș� i au exprimat ceea ce au auzit,
conducându-i ș� i pe alț� ii să descopere î�n interiorul lor o
voce rezonantă. Î�n cele din urmă, î�ntreaga lume a ascultat
cu o nouă conș� tientizare care era responsabilă pentru tri-
umful demnităț�ii umane asupra tiraniei. Adevăraț�ii lideri
sunt rareori oficialii cărora li te adresezi printr-un titlu.
Gândiț�i-vă bine prin ce titluri sunteț�i cunoscuț�i ș� i cum
î�ncercaț�i să vă ridicaț�i la î�nălț�imea lor. S-ar putea să purtaț�i
titlul de mamă sau tată, care reprezintă o responsabilitate
extraordinară. Atunci când vi se cere sfatul, deoarece copiii
vă văd ca pe un lider al familiei, ț�ineț�i minte că vreț�i mai
degrabă ca ei să poată zice cu adevărat „Am făcut-o singur”,
î�n loc să vă acorde vouă meritul. Căutaț�i să vă î�mbunătăț�iț�i
calităț�ile de lider fiind atenț�i î�n permanenț�ă să nu comiteț�i
greș� eala de a gândi că titlul vă face lideri. Adevăraț�ii lideri
nu sunt cunoscuț�i prin titluri. Egoul este cel care iubeș� te
titlurile!
Să î�i ajutaț�i pe alț�ii să devină lideri î�n timp ce voi vă
exercitaț� i adevăratele calităț� i de leadership î� n seamnă
să lucraț� i din greu la suspendarea influenț� e i egoului.
Adevăraț�ii lideri se bucură de î�ncrederea celorlalț�i, ceea ce
este foarte diferit faț�ă de a te bucura de beneficiile ș� i lingu-
ș� irea ș� i puterea despre care egoul insistă că sunt semnele
unui lider. Trebuie să le oferiț�i celorlalț�i î�ncredere pentru a
primi acea î�ncredere.
LEADERSHIPUL 31

Observaț�i momentele î�n care sunteț�i î�nclinaț�i să insis-


taț�i ca ceilalț�i să facă lucrurile ca voi sau să plece. Lao Zi ne
spune că liderul cu această atitudine este cel mai puț�in efi-
cient ș� i cel mai dispreț�uit. Stilul tău de leadership poate
avea tendinț�a de a crea frică, prin afirmaț�ii precum: „Te voi
pedepsi dacă nu faci cum vreau eu.” Lao Zi ne spune că li-
derii care se bazează pe frică sunt slab calificaț� i pentru
calitatea de lider. Ș� i nici liderul a cărui motivaț�ie este să
câș� tige admiraț�ie, potrivit lui Lao Zi, nu e un maestru î�n li-
dership. Acest stil ar putea transmite ideea că: „Î�ț�i voi da o
recompensă dacă faci aș� a cum vreau eu.” Adevăratul lider
se poartă î�n aș� a fel î�ncât abia să fie cunoscut de-a lungul
î�ntregului proces. Acest lider oferă î�ncredere, î�ncurajare ș� i
felicitări, pe măsură ce ceilalț�i î�ș�i găsesc propria cale.
Atunci când legislatorii noș� tri ne spun de ce avem ne-
voie, ori folosesc tactici de î�nspăimântare pentru a prezice
consecinț�e grave, ori î�ncearcă să ne facă să acț�ionăm din
admiraț�ie faț�ă de leadershipul lor, ei nu sunt lideri adevă-
raț�i. Pentru a î�ndeplini cerinț�ele unor adevăraț�i lideri, ei
trebuie să se reducă la tăcere ș� i să audă mulț�imea afirmând:
„Da, noi î�nș� ine am creat această economie extraordinară.”
Ș� i la fel stau lucrurile ș� i cu voi. Pentru a fi lideri adevă-
raț�i î�n propriile vieț�i ș� i î�n vieț�ile celorlalț�i, practicaț�i opu-
nerea rezistenț�ei la nevoia de a fi recunoscuț�i. Conduceț�i î�n
mod discret, oferind î�ncredere de câte ori este posibil.
Zâmbiț�i cu blândeț�e dorinț�ei egolui vostru de a-ș� i asuma
meritele ș� i recunoaș� teț�i-vă î�n tăcere adevăratul leadership
atunci când î�i auziț�i pe ceilalț�i spunând: „Oh, da, noi sin-
guri am făcut asta.” Iată câteva sugestii pentru a aplica î�n-
ț�elepciunea lui Lao Zi:
32 ÎNȚELEPCIUNEA EVURILOR

• Î�nainte de a acț�iona, opriț�i-vă ș� i î�ntrebaț�i-vă dacă ceea


ce sunteț�i pe cale să spuneț�i va genera ură, frică, admi-
raț�ie sau conș� tiinț�ă de sine. Alegeț�i să hrăniț�i conș� tiinț�a
de sine.
• Acț�ionaț�i pe baza dorinț�ei voastre de a fi lideri adevă-
raț�i, fiind, pe cât posibil, eficace î�n liniș� te. Surprindeț�i
pe cineva făcând ceva cum trebuie!
• Deveniț�i conș� tienț�i că partea din voi care este egoul
este cea care sugerează că aț�i fi niș� te rataț�i. Î�n loc să vă
percepeț�i ca fiind niș� te rataț�i atunci când nu vi se acor-
dă niciun merit, reamintiț�i-vă că aț�i reuș� it ca lideri ș� i
anunț�aț�i-vă cu blândeț�e egoul că aceasta este calea
spre un leadership de succes.
RĂBDAREA

Să nu fii dornic
ca lucrurile să se facă grabnic. Nu
privi la micile foloase.
Dorința de a face lucrurile
grabnic te împiedică să le faci
temeinic. Căutând
micile avantaje, împiedici
lucrurile mărețe să se înfăptuiască.

CONFUCIUS
(551 î.Hr.-479 î.Hr.)

Confucius a fost un învățător și un filozof chinez, a cărui fi-


lozofie a influențat puternic cultura și viața chineză pentru
mai bine de două mii de ani.

A cest citat din î�nvăț�ătorul ș� i filozoful chinez antic


Confucius stă lipit deasupra maș� inii mele de scris, ca un
blând memento zilnic de a nu face nimic care să î�mpiedice
„lucrurile măreț�e” să se î�nfăptuiască. Mi se pare că avem o
mulț�ime de î�nvăț�at din natura noastră despre cum, singuri,
ne î�mpiedicăm măreț�ia. Ș� i totuș� i e î�n firea noastră să o igno-
răm adesea î�n favoarea a ceea ce mintea noastră ne spune că
reprezintă modul î�n care trebuie să stea lucrurile.
Răbdarea e ingredientul-cheie î�n procesul lumii natu-
rale ș� i î�n lumea noastră personală. De exemplu, dacă î�mi
julesc braț�ul sau î�mi fracturez un os, procesul de vindecare
34 ÎNȚELEPCIUNEA EVURILOR

continuă î�ntocmai î�n ritmul lui propriu, indiferent de ce


opinie aș� avea eu despre el. Aceasta este lumea naturală
aflată î�n acț�iune. Dorinț�a mea de a mă reface repede nu are
absolut nicio importanț� ă. Dacă aplic acea nerăbdare î�n
lumea mea personală, î�l voi î�mpiedica să se vindece cum
trebuie, aș� a cum ne-a sfătuit Confucius cu peste două mii
cinci sute de ani î�n urmă. Shakespeare a egalat î�nț�elepciu-
nea acestui predecesor chinez din vechime, atunci când
a scris: „Cât de săraci sunt cei ce n-au răbdare! Ce rană
trece-altcum decât treptat?”
Mi-amintesc că, î�n copilărie, î�ntr-o primăvară, am
plantat câteva seminț�e de ridichi. La î�nceputul verii, am
observat lăstari verzi, cu frunze, ieș� ind din pământ. I-am
privit crescând câte puț�in î�n fiecare zi ș� i, î�n cele din urmă,
n-am mai rezistat ș� i am î�nceput să trag de acei lăstari de
ridiche, î�ncercând să-i fac să crească mai repede. Î�ncă nu
î�nvăț�asem că natura î�ș�i dezvăluie secretele după propriul
program. Trăgând de micile frunze, au ieș� it din pământ
fără rod, iar nerăbdarea mea copilărească de a î�nfăptui acest
lucru de grabă l-a î�mpiedicat cu totul să se mai î�ntâmple.
Acum, când sunt î�ntrebat dacă sunt dezamăgit pentru
că una dintre cărț� ile mele nu figurează pe vreo listă de
bestselleruri, la fel ca cele de dinainte, mă gândesc la aceas-
tă observaț�ie a î�nț�eleptului gânditor chinez: „Lucrurile mă-
reț�e nu se tem de timp.” Ce compliment pentru geniul lui
Confucius, că vorbele lui sunt î�ncă citate ș� i cunoaș� terea lui
se aplică ș� i astăzi, la două mii cinci sute de ani de la moar-
tea lui. Ș� i eu scriu pentru acele suflete care î�ncă nu s-au
materializat, ș� i dacă acest lucru î�nseamnă să sacrific micul
folos al unei poziț�ii de prestigiu, pe undeva pe vreo listă
RĂBDAREA 35

din zilele noastre, egoul meu nerăbdător s-ar putea să fie


contrariat, dar eu sunt mulț�umit!
Există o afirmaț�ie î�n A Course in Miracles (Curs de mira-
cole ) care î�ncurcă pe oricine este î�ntemniț�at de către pro-
*

priul ego, deoarece pare să fie o contradicț� ie. Afirmaț� ia


spune: „Răbdarea infinită produce rezultate imediate”, ș� i
este repetarea sfatului de-acum două mii cinci sute de ani
despre care citiț�i aici. Dacă ș� tiț�i fără nici cea mai mică î�ndo-
ială că ceea ce faceț�i e î�n concordanț�ă cu propriul vostru
scop ș� i că sunteț�i implicaț�i î�n realizarea unui lucru măreț� ,
atunci sunteț�i î�mpăcaț�i cu voi î�nș� ivă ș� i vă aflaț�i î�n armonie
cu misiunea voastră eroică. Senzaț�ia de pace este rezulta-
tul imediat pe care-l obț�ineț�i ș� i constituie o stare de beati-
tudine iluminată. Astfel, răbdarea infinită vă duce la un
nivel de credinț�ă î�n care realizarea rapidă a lucrurilor nu e
de niciun interes. Chiar acum depăș� iț�i nevoia de a vedea
rezultatele, la fel ca atunci când ș� tiț�i că tăieturile, juliturile
ș� i rănile se vor vindeca mai degrabă după cum dictează
natura, decât după cum dictează sinele vostru nerăbdător.
Acest gen de cunoaș� tere m-a ajutat imens î�n munca
mea de scriitor ș� i î�n toată munca mea de o viaț�ă. Î�n ceea
ce-i priveș� te pe copiii mei, nu sunt î�ntotdeauna excesiv de
preocupat de o notă la un test sau de o performanț�ă sub
nivelul obiș� nuit, î�nregistrată pe moment, deoarece pot ve-
dea imaginea de ansamblu a vieț�ilor lor. După cum spune
un proverb oriental, inspirat probabil de cuvintele lui
Confucius: „Cu timp ș� i răbdare, frunza de dud devine ro-
chie de mătase”, la fel mă gândesc ș� i eu la copiii mei, ca la
niș� te rochii de mătase pe cale de a fi ț� esute. Sigur că

* Fundaţia pentru Pace Lăuntrică, Curs de miracole, Ed. Centrum, Polo-


nia, 2009 (n.red.)
36 ÎNȚELEPCIUNEA EVURILOR

apreciem micile foloase din prezent. Totuș� i, eu mai ș� tiu ș� i


că orice eș� ec actual mai degrabă le va spori, decât să le pă-
teze, măreț�ia.
Nerăbdarea dă naș� tere fricii, stresului ș� i descurajării.
Răbdarea se manifestă prin î�ncredere, hotărâre ș� i un sen-
timent de satisfacț�ie liniș� tită. Privindu-vă viaț�a, analizaț�i
cât de frecvent solicitaț� i un indicator imediat de succes
pentru voi ș� i ceilalț�i ș� i î�ncercaț�i î�n schimb să vedeț�i imagi-
nea de ansamblu. Când aveț�i un scop ș� i vedeț�i imaginea de
ansamblu, sunteț� i capabili să renunț� aț� i la tendinț� a de a
căuta validare sub forma medaliilor de merit ș� i a aplauze-
lor imediate.
Experienț�a mea cu dependenț�ele ș� i î�nvingerea lor se
poate asemăna cu unele dintre situaț�iile voastre de viaț�ă.
Pe vremea când eram î�ncă dependent, mă gândeam să re-
nunț� la substanț� a care î�mi dădea dependenț� ă, cum ar fi
cofeina sau alcoolul. Căutam apoi un mic folos, cum ar fi să
nu beau o zi ș� i, când realizam acest lucru, î�mi slăbeam vigi-
lenț� a ș� i mă î�ntorceam să sărbătoresc cu o cola sau cu o
bere. Privindu-mi micile victorii, î�mpiedicam ca lucrurile
să fie făcute temeinic. Atunci când mi-am dezvoltat o răb-
dare infinită cu mine î�nsumi, I-am predat toată această ac-
ț�iune Lui Dumnezeu ș� i mi-am amintit cât de perfect a fost
El î�ntotdeauna cu mine, chiar ș� i î�n momentele mele cele
mai grele. Având o răbdare infinită, am putut să văd că
substanț�ele toxice se opuneau scopului meu superior ș� i
misiunii vieț�ii mele ș� i am lăsat î�n urmă acele comporta-
mente de adicț�ie.
Fără doar ș� i poate că toate gândurile mele de renunț�are,
toate î�ncercările ș� i nereuș� itele mele – acele „mici foloase”
cum le numeș� te Confucius – au făcut parte din procesul de
RĂBDAREA 37

purificare. Având răbdare cu mine î�nsumi, am putut să am


răbdare chiar ș� i cu acele mici victorii ș� i, astfel, ele nu m-au
făcut să renunț� la realizarea mea superioară. Am permis
procesului să se desfăș� oare î�n ritmul lui, iar azi pot vedea
limpede cum răbdarea mi-a dat capacitatea să ajung la un
nivel pe care nu mi l-am imaginat niciodată atunci când mă
tot felicitam pentru micile victorii ș� i dădeam î�napoi din
calea î�nfrângerii. Dacă apreciaț�i paradoxul din această si-
tuaț� ie, veț� i gusta atunci aceste două zicale paradoxale:
„Răbdarea infinită produce rezultate imediate” ș� i „Câte o zi
pe rând produce rezultate eterne.”
Pentru a vedea absurditatea nerăbdării din vieț� ile
voastre, daț�i-vă ceasul î�nainte cu câteva ore ș� i rupeț�i câte-
va luni din calendarul de perete. Vedeț� i atunci dacă aț� i
î�naintat î�n timp! Nereuș� itele ș� i frustrările î�mpreună cu
succesele imediate sunt parte integrantă a î�ntregii perfec-
ț�iuni. Observând natura – natura voastră ș� i lumea naturală
din jurul vostru – veț�i vedea că trebuie să-i permiteț�i unei
răni să se vindece î�n ritmul ei; pentru a mânca o smochină,
trebuie să lăsaț�i mai î�ntâi pomul să î�nflorească, să dea fruct
ș� i aceasta să se coacă. Aveț�i î�ncredere î�n natura voastră ș� i
lăsaț�i î�n urmă dorinț�a de a face lucrurile de grabă.
�n acest scop:

• Renunț�aț�i la mijloacele voastre condiț�ionate de a vă


evalua ca având sau nu succes, pe baza indicatorilor
imediaț�i. Dacă ș� tiț�i î�n sinea voastră că aveț�i o misiune
superioară faț�ă de ceea se î�ntâmplă astăzi, atunci vă
veț�i elibera de nebunia acelor rezultate curente. Să vă
aflaț�i î�n faț�ă la î�nceputul jocului poate fi un mare deza-
vantaj, dacă acest lucru vă î�mpiedică să aveț�i o vedere
de ansamblu asupra jocului.
38 ÎNȚELEPCIUNEA EVURILOR

• Gândiț�i-vă la ceea ce faceț�i mai degrabă î�n unităț�i de


cinci secole, decât î�n unităț�i de cinci minute. Construiț�i
pentru cei care vor fi aici peste cinci sute de ani, iar
priorităț�ile voastre se vor schimba, de la rezultatele
imediate la lucruri mult mai măreț�e.
• Fiț�i la fel de răbdători cu voi, î�n toate succesele ș� i dez-
amăgirile voastre, aș� a cum simț�iț�i că a fost Dumnezeu
î�ntotdeauna. Atunci când puteț�i să predaț�i o problemă
unei autorităț�i superioare la care sunteț�i conectaț�i,
treceț�i imediat î�n acea stare de cunoaș� tere a răbdării
infinite ș� i nu mai căutaț�i mici indicatori ai succesului
de azi.
INSPIRAȚIA

Când ești inspirat de un scop măreț,


de un proiect extraordinar,
toate gândurile tale se descătușează;
Mintea ta transcende limitările,
conștiința ți se dezvoltă în toate direcțiile
și te regăsești într-o lume nouă,
uriașă și minunată.
Forțe, facultăți și talente adormite
sunt trezite la viață și te descoperi
ca fiind o persoană mult mai remarcabilă
decât ai visat vreodată
că ai fi.
PATANJALI
(CCA SEC. AL III-LEA-I î.Hr.)

Autorul lucrării Yoga Sutra, Patanjali a trăit în India, probabil


între secolele al treilea și întâi înainte de Hristos, și este con-
siderat a fi cel care a pus bazele tradiției meditației. A fost
descris ca un matematician al misticismului și un Einstein
în lumea celor purtând titlul de Buddha.

Aproximativ î�n secolul al doilea î�nainte de Hristos, un om


considerat sfânt de către poporul său a scris, sub pseudo-
nimul Patanjali, opera clasică hindusă intitulată Yoga
Sutra. Î� n această lucrare, el a clasificat gândirea yoghi-
nă î�n patru volume. Tratatele lui au fost numite Samadhi
40 ÎNȚELEPCIUNEA EVURILOR

(Transcendenț�ă), Practica yoga, Puterea psihică ș� i Kaivala


(Eliberarea).
Mulț�i consideră cuvintele acestui mistic ș� i sutrele sau
metodele pe care el le-a oferit pentru modalităț� ile prin
care să-l cunoaș� tem pe Dumnezeu ș� i să obț�inem un nivel
sporit de conș� tientizare ca fiind fundaț�ia originară pentru
clădirea unei baze spirituale ș� i pentru eliberarea de limită-
rile trupului ș� i ale egoului.
Am ales acest pasaj din Patanjali deoarece cred că ex-
primă un adevăr universal de dincolo de distanț�ele ș� i eonii
timpului. Vă î�ndemn să parcurgeț�i î�mpreună cu mine, pas
cu pas, cuvintele lui Patanjali ș� i, î�n timp ce faceț�i acest lu-
cru, reamintiț�i-vă că milioane de oameni, până î�n ziua de
azi, studiază cuvintele acestui î�nvăț�ător din vremurile anti-
ce, considerat ș� i astăzi un avatar ce ne oferă î�nț�elepciunea
lui divină. El explică faptul că atunci când devenim inspiraț�i
cu adevărat de ceva ce noi considerăm a fi extraordinar,
vor î�ncepe să ni se î�ntâmple lucruri cu adevărat extraordi-
nare, î�n special î�n procesele gândirii. Cumva, atunci când
devenim intens implicaț�i î�n ceea ce iubim cu adevărat, gân-
durile noastre î�ncep să se schimbe ș� i î�ș�i pierd acea î�nsuș� ire
de a se simț�i î�n vreun fel limitate.
Din experienț� a mea personală, ș� tiu că cel mai mult
simt că am „un scop” î�n viaț�ă atunci când vorbesc î�n faț�a
unui public ș� i atunci când scriu. Am o senzaț�ie profundă că
sunt î�ntr-un fel folosit î�n acele momente, de parcă nu acest
corp fizic numit Wayne Dyer e cel care vorbeș� te sau scrie
cartea. Î� n acele momente observ că mintea mea nu con-
templă conceptul de limitare. Ș� tiu că nu sunt singur ș� i că
port cu mine î�ndrumarea divină, iar eu vorbesc sau scriu
fără efort. Mi se pare că trupul ș� i mintea se află î�ntr-o stare
INSPIRAȚIA 41

de armonie î�n acele clipe. Unii au numit această stare „flux”,


alț�ii î�i spun „experienț�ă de vârf”. Patanjali o descrie î�n felul
următor: „Conș� tiinț�a ț�i se dezvoltă î�n toate direcț�iile ș� i te
regăseș� ti î�ntr-o lume nouă, uriaș� ă ș� i minunată.”
Citind aceste cuvinte, ț�ineț�i minte caracterul atempo-
ral al acestui sfat. Chiar ș� i cei care trăiau î�n vremurile
pre-pre-moderne cunoș� teau î�nsemnătatea unui scop î�n
viaț�ă. Î�n momentele experienț�ei de vârf, aceste momente
de inspiraț�ie î�n care vă simț�iț�i una cu Dumnezeu ș� i cu î�n-
tregul univers, experimentaț� i viaț� a ca fiind cu adevărat
extraordinară. Acest lucru se î�ntâmplă atunci când sunteț�i
implicaț�i la un nivel numit inspiraț�ional. Atenț�ia voastră
nu se concentrează pe ceea ce e greș� it sau pe ceea ce lip-
seș� te, ci pe sentimentul echilibrat că vă aflaț� i î�n spirit.
Aveț�i, cu alte cuvinte, un moment inspiraț�ional.
Patanjali vorbeș� te apoi despre ceea ce consider a fi cel
mai remarcabil aspect atunci când te afli î�n această stare
de graț�ie inspiraț�ională. „Forț�e, facultăț�i ș� i talente adormi-
te sunt trezite la viaț�ă”, ne spune el. Aceasta î�nseamnă că
multe dintre lucrurile despre care credeam că se află î�n
afara puterii noastre de manifestare se trezesc î�n interio-
rul nostru. Am descoperit că atunci când sunt inspirat cu
adevărat de un proiect extraordinar, uit de oboseală, î�n ciu-
da lipsei somnului. Mă trezesc că nu mă gândesc că î�mi
este foame ș� i, de fapt, corpul meu pare să î�nceteze să aibă
necesităț�ile lui permanente ș� i intră î�ntr-o stare î�n care mă
poartă fără efort prin munca mea. Oboseala după călătoria
cu avionul dispare când sunt concentrat la activitatea mea,
chiar dacă am traversat opt sau nouă fusuri orare î�ntr-o
singură zi.
42 ÎNȚELEPCIUNEA EVURILOR

Aceste facultăț�i ș� i talente pe care le descrie Patanjali


sunt pur ș� i simplu adormite, dacă nu faceț�i paș� ii necesari
pentru a deveni inspiraț�i î�n vieț�ile voastre. Cred că folosi-
rea expresiei „forț�e adormite” e decisivă aici. Când vă aflaț�i
î�n starea aceea concentrată de hotărâre, activaț�i forț�e din
univers care î�nainte erau de neatins pentru voi. Lucrurile
de care aveț�i nevoie î�ș�i vor face apariț�ia. Persoana potrivită
va fi acolo, la ț�anc. Apelul telefonic va veni. Piesele lipsă vă
vor fi aduse. Voi controlaț�i coincidenț�ele din viaț�a voastră,
lucru care sună paradoxal. Dar atunci când, inspiraț�i fiind,
î�nrolaț�i spiritul, se aplică străvechiul proverb Zen: „Când
î�nvăț�ăcelul este pregătit, va apărea ș� i î�nvăț�ătorul.”
Atunci când vorbesc sau scriu dintr-o mentalitate de
tipul „cum pot fi de folos” ș� i î�n cadrul acestui proces î�mi
pierd egoul, cuvintele „î�nț�epenit” sau „blocat” nu-mi intră
deloc î�n conș� tiinț�ă. Par să ș� tiu că î�ndrumarea se află acolo,
atât timp cât eu (egoul meu) nu mă implic deloc. Forț� a
adormită pe care o menț� ionează Patanjali este activată
printr-o legătură cu divinul, atunci când focalizarea se
axează pe un proiect care antrenează hotărârea sufletului.
Acesta devine proiectul inspiraț�ional care atrage forț�ele
exterioare, atât timp cât nu există niciun amestec al egoului.
Apoi, după cum sugerează Patanjali, „te descoperi ca fiind
o persoană mult mai remarcabilă decât ai visat vreodată că
ai fi”. Extraordinar! Goethe a scris odată: „Omul nu se naș� te
pentru a rezolva problemele universului, ci pentru a des-
coperi ce are de făcut.” Eu aș� putea adăuga: „Ș� i să urmeze
această cale cu inspiraț�ie.”
Dacă vă î�ndoiț�i de capacitatea de a transcende limită-
rile ș� i de a activa forț�e de mult adormite, reflectaț�i atunci
cu o minte deschisă asupra acestui sfat î�nț�elept al unuia
INSPIRAȚIA 43

dintre cei mai mari maeș� tri spirituali ai lumii. Citiț�i fiecare
gând ca ș� i cum el vi s-ar adresa direct vouă. Î�n interiorul
vostru există o persoană mai remarcabilă decât aț�i visat,
poate, vreodată. Patanjali sugerează că acea persoană iese
la iveală atunci când sunteț� i inspiraț� i de extraordinar.
Foarte probabil că următoarea voastră î�ntrebare este: „Ș� i
dacă nu ș� tiu care este proiectul? Cum să procedez să î�mi
găsesc scopul?”
Ț� ineț� i minte că treaba voastră aici nu e să î�ntrebaț� i
cum, ci să spuneț�i, î�n schimb, da! Deschideț�i-vă î�n faț�a ide-
ilor prezentate î�n acest pasaj din străvechea Yoga Sutra ș� i
aveț�i î�ncredere că răspunsul la î�ntrebarea „cum?” vă va fi
asigurat. Î� ntrebaț� i-vă: „Când mă simt cel mai î�mplinit?
Când mă simt extraordinar ș� i ca o persoană remarcabilă?”
Oricare ar fi răspunsul la aceste î�ntrebări, veț�i descoperi că
e ceva legat de a fi de folos semenilor voș� tri, planetei, uni-
versului sau lui Dumnezeu. Pe măsură ce lăsaț�i egoul să se
diminueze ș� i vă luaț�i angajamentul să fiț�i inspiraț�i ș� i impli-
caț�i î�ntr-un proiect extraordinar, care să nu fie doar î�n be-
neficiul egoului vostru, atunci veț�i ș� ti ce să faceț�i.
Ca să puneț�i î�n acț�iune puternicele idei ale lui Patanjali,
î�ncercaț�i aceste sugestii:

• Î�nregistraț�i cumva activităț�ile din viaț�a voastră î�n care


vă simț�iț�i cel mai mult î�n spirit (inspirat). Nu le judecaț�i
ca fiind prea nesemnificative sau lipsite de valoare. Fie
că e joaca cu copiii, grădinăritul, meș� teritul la automobil,
cântatul sau meditaț�ia, ț�ineț�i, pur ș� i simplu, un jurnal
al acestor activităț�i.
44 ÎNȚELEPCIUNEA EVURILOR

• Folosiț�i acest inventar pentru a vedea cine î�n lume î�ș�i


câș� tigă de fapt traiul făcând aceste activităț�i î�n fiecare
zi. Orice vă place poate fi transformat î�ntr-un proiect
extraordinar pentru a vă dezvolta conș� tiinț�a î�n toate
direcț�iile. Mobilizaț�i î�n interiorul vostru noi forț�e ș� i ta-
lente care vă transmit mesajul că sunteț�i o persoană
mult mai remarcabilă decât v-aț�i imaginat vreodată.
• Ascultaț�i numai de vocea din interiorul vostru care vă
cheamă spre acea activitate extraordinară. Filtraț�i sfatu-
rile celor care vă spun ce cred ei că ar trebui să faceț�i cu
vieț�ile voastre. Secretul este să deveniț�i inspirat din inte-
rior, nu din exterior; altfel cuvântul ar fi „extraspirat”!
• Când vă descătuș� aț�i din modul de gândire condiț�ionat,
privitor la voi ș� i la scopul vieț�ilor voastre, amintiț�i-vă
de cuvintele lui Ralph Waldo Emerson. „Măsura sănă-
tăț�ii mentale constă î�n dispoziț�ia de a găsi ceva bun
pretutindeni.” Î�ncercaț�i ș� i vedeț�i cum acele facultăț�i ș� i
talente se trezesc la viaț�ă.
TRIUMFUL

CELE ȘASE GREȘELI OMENEȘTI

* Iluzia că distrugerea altora este un câștig


personal.
** Tendința de a te îngrijora pentru lucruri ce
nu pot fi schimbate sau corectate.
*** Încăpățânarea de a susține că un lucru este
imposibil doar pentru că noi nu îl putem
îndeplini.
**** Refuzul de a da la o parte preferințele banale.
***** Neglijarea dezvoltării și a rafinării minții și
lipsa formării obiceiului de a citi și de a studia.
****** Încercarea de a-i convinge pe alții să gân-
dească și să trăiască așa cum o facem noi.

MARCUS TULLIUS CICERO


( 106 î.Hr.–43 î.Hr.)

Om politic și de litere roman, Cicero a fost cel mai mare ora-


tor al Romei și cel mai elocvent filozof. Ultimii ani ai Romei
ca republică sunt adesea numiți Epoca lui Cicero.

M ă uimeș� te nespus când mă gândesc că, acum peste


două mii de ani, strămoș� ii noș� tri, sclipitori ș� i persuasivi,
păș� eau pe acelaș� i pământ pe care păș� im ș� i noi, respirau
aerul pe care î�l respirăm ș� i noi, priveau la aceleaș� i stele pe
46 ÎNȚELEPCIUNEA EVURILOR

care le vedem ș� i noi noaptea, venerau acelaș� i soare pe care


î�l vedem ș� i noi î�n fiecare zi ș� i vorbeau ș� i scriau despre ace-
leaș� i preocupări pe care ș� i noi le î�mpărtăș� im cu toț�ii astăzi.
Există o conexiune nespus de profundă cu aceș� ti oameni,
care mă î�nfioară ș� i mă î�mpresoară de mister atunci când
citesc ce î�ncercau să le spună celorlalț� i cetăț�eni ca ei, ș� i
mie, de asemenea, un cetăț�ean care s-a î�ntâmplat pur ș� i
simplu să apară pe aceeaș� i planetă, două mii de ani mai
târziu.
Cicero a fost numit odată părintele ț�ării sale. A fost un
orator, jurist, om politic, scriitor, poet, critic ș� i filozof de
geniu, care a trăit î�n secolul de dinaintea naș� terii lui Hristos
ș� i a fost implicat î�n mod impresionant î�n toate conflictele
dintre Pompei, Cezar, Brutus ș� i multe alte personalităț�i is-
torice, precum ș� i î�n evenimentele care constituie istoria
antică a Romei. A avut o carieră politică strălucită ș� i î�nde-
lungată ș� i a fost un scriitor recunoscut, a cărui operă a fost
considerată cea mai influentă din acele vremuri. Totuș� i, î�n
acele timpuri, disidenț�ii nu erau trataț�i cu blândeț�e. A fost
executat î�n anul 43 î�.Hr., capul ș� i mâinile fiindu-i expuse pe
platforma vorbitorului din Forumul Roman.
� n unul dintre cele mai memorabile tratate, Cicero a
subliniat cele ș� ase greș� eli omeneș� ti, aș� a cum le-a văzut el
manifestându-se î�n Roma antică. Douăzeci de secole mai
târziu, eu le repet aici, cu un scurt comentariu. Putem î�nvăț�a
î�ncă de la strămoș� ii noș� tri din Antichitate ș� i sper că reafir-
marea celor ș� ase greș� eli ale lui Cicero pe care eu o fac nu va
duce la expunerea capului ș� i mâinilor mele î�n forumul na-
ț�ional al vorbitorilor noș� tri.
Greș� eala #1: Iluzia că distrugerea altora este un câștig
personal. Aceasta este o problemă care, din nefericire,
TRIUMFUL 47

persistă ș� i azi. Mulț�i oameni simt că pot să-ș� i sporească


propria importanț�ă găsindu-le cusururi celorlalț�i. Am vă-
zut recent un speaker motivaț�ional dând un interviu la te-
leviziune. Abordarea lui era: „Eu sunt mai bun decât toț�i
ceilalț�i, nimeni nu mai poate oferi instrumentele pentru
a-ț�i trăi viaț�a pe care ț�i le pot oferi eu. Nu-i ascultaț�i pe cei
care oferă numai vorbe î�ncurajatoare, cu toț�ii sunt inferiori.”
N-am putut să nu mă gândesc la greș� eala numărul unu a lui
Cicero.
Sunt două căi de a avea cea mai î�naltă clădire din oraș� .
Una dintre ele este să vă duceț�i ș� i să distrugeț�i clădirile
tuturor celorlalț�i, dar această metodă rareori funcț�ionează
pentru mult timp, deoarece cei cărora le sunt demolate
clădirile se vor î�ntoarce, î�n cele din urmă, să î�l bântuie pe
distrugător. A doua cale este să lucraț�i la propria clădire ș� i
să o priviț�i crescând. La fel stau lucrurile ș� i î�n politică, afa-
ceri ș� i î�n vieț�ile noastre individuale.
Greșeala #2: Tendința de a te îngrijora pentru lucruri ce
nu pot fi schimbate sau corectate. Se pare că oamenii din
lumea antică î�ș�i consumau energiile făcându-ș� i griji din
cauza lucrurilor asupra cărora nu aveau control, ș� i puț�ine
s-au schimbat de atunci. Unul dintre î�nvăț�ătorii mei a ex-
primat acest lucru destul de succint. El a spus: „Î�n primul
rând, nu are sens să î�ț�i faci griji din cauza lucrurilor asupra
cărora nu ai control, deoarece, dacă nu ai control asupra
lor, nu are sens să î�ț�i faci griji din cauza lor. Î� n al doilea
rând, nu are sens să î�ț�i faci griji din cauza lucrurilor asupra
cărora ai control, deoarece, dacă ai control, nu are sens să
î�ț�i faci griji.” Ș� i aici intră toate lucrurile din cauza cărora e
posibil să vă faceț�i griji. Fie aveț�i control, fie nu aveț�i; ș� i, î�n
orice caz, să-ț�i faci griji e o mare greș� eală.
48 ÎNȚELEPCIUNEA EVURILOR

Greșeala #3: Încăpățânarea de a susține că un lucru


este imposibil doar pentru că noi nu îl putem îndeplini. Mulț�i
dintre noi suntem î�ncă afectaț�i de această tendinț�ă spre
pesimism. Prea des tragem repede concluzia că ceva e im-
posibil, pur ș� i simplu pentru că noi nu putem să vedem
soluț�ia. Am auzit mulț�i oameni spunându-mi că î�ngerii, re-
î�ncarnarea, metempsihoza, comunicarea cu cei decedaț�i,
călătoria spre galaxii î�ndepărtate, chirurgia genetică, ma-
ș� ina timpului, zborul la viteza luminii, vindecările spontane
miraculoase ș� i aș� a mai departe sunt toate imposibilităț�i,
pur ș� i simplu pentru că ei nu pot concepe asemenea idei.
Mă î�ntreb câț�i dintre contemporanii lui Cicero au putut
să prevadă telefoanele, faxurile, computerele, automobile-
le, avioanele, rachetele, electricitatea, apa curentă, teleco-
menzile, mersul pe Lună ș� i atât de multe dintre lucrurile
pe care noi astăzi le considerăm obiș� nuite. Un motto bun
este: „Nimeni nu ș� tie destule pentru a fi pesimist!” Ce nu
putem noi să ne î�nchipuim astăzi va fi realitatea acceptată
a celor care vor locui aici peste două mii de ani.
Greșeala #4: Refuzul de a da la o parte preferințele ba-
nale. Atât de mulț�i dintre noi î�ș�i fac î�n viaț�ă o preocupare
majoră din subiecte minore. Le permitem preț� ioaselor
energii vitale să fie irosite pe grijile pentru ce cred alț� ii
despre noi, preocupări meschine legate de î�nfăț�iș� are sau
ce etichete au hainele purtate de noi. Ne mistuim vieț�ile î�n
suferinț�e din cauza certurilor cu familia sau cu colegii de la
muncă ș� i ne umplem conversaț�iile cu mărunț�iș� uri. Egoul
devine forț�a motrice î�n vieț�ile noastre, orgoliul trecând cu
î�ncăpăț�ânare pe primul loc.
Vedem pe planeta noastră foamete ș� i subnutriț�ie, dar
devenim nerăbdători atunci când trebuie să aș� teptăm cinci
TRIUMFUL 49

minute î�n plus pentru o masă la restaurant, unde jumătate


din mâncare va fi aruncată la gunoi. Auzim despre copii
mutilaț�i ș� i uciș� i cu miile de către arme ș� i oameni î�narmaț�i,
acceptând-o totuș� i ca pe o situaț� ie î�n privinț� a căreia nu
putem face nimic. Î�n vieț�ile noastre personale, prea mulț�i
dintre noi credem că nu suntem capabili să schimbăm ceva
legat de problemele majore, aș� a că ne cufundăm î�n jocul
nostru de preocupări banale, î�ntreț�inut de ego.
Greșeala #5: Neglijarea dezvoltării și a rafinării minții
și lipsa formării obiceiului de a citi și de a studia. Se pare că
atunci când ne terminăm educaț�ia formală, ne-am desă-
vârș� it dezvoltarea minț�ii. Am adoptat convingerea cititului
ș� i a î�nvăț�atului cu scopul susț�inerii unui examen ș� i a do-
bândirii medaliei de merit, sub forma unei diplome sau a
unui grad academic. Odată ce avem certificatul î�n mână,
nevoia de a studia ș� i de a ne rafina mintea se sfârș� eș� te.
Probabil că Cicero a observat aceeaș� i tendinț�ă printre se-
menii săi, cetăț�enii romani, ș� i i-a avertizat că ar putea fi un
î�nceput pentru prăbuș� irea imperiului lor. Ceea ce s-a ș� i
î�ntâmplat.
Vieț�ile noastre sunt î�mbogăț�ite imens atunci când ne
cufundăm î�n literatură ș� i scrieri spirituale, nu pentru că
vom fi testaț�i, ci doar de dragul dezvoltării personale. Veț�i
descoperi că lectura ș� i studiul zilnic vă vor asigura o expe-
rienț�ă mai profundă ș� i mai bogată a vieț�ii î�n toate sensuri-
le. Acest lucru este deosebit de satisfăcător atunci când
ș� tiț�i că o faceț�i mai degrabă pentru că aș� a aț�i ales voi, decât
ca pe o temă.
Greșeala #6: Încercarea de a-i convinge pe alții să gân-
dească și să trăiască așa cum o facem noi. Evident că ne fa-
cem î�ncă vinovaț�i de această a ș� asea greș� eală. Ne simț�im
50 ÎNȚELEPCIUNEA EVURILOR

prea des victime ale celor care ne impun viziunea lor lega-
tă de ceea ce ar trebui să facem ș� i cum ar trebui să trăim.
Rezultatul este o stare accentuată de tensiune ș� i resenti-
mente. Nimeni nu vrea să i se spună cum să trăiască ș� i ce să
facă. Una dintre trăsăturile specifice ale oamenilor de suc-
ces este aceea că ei nu au nicio dorinț�ă sau interes de a-i
controla pe alț�ii. Trebuie să ne reamintim de acest adevăr
ș� i să ascultăm de sfatul lui Voltaire î�n ultima propoziț�ie din
Candide*: „Î�nvaț�ă să-ț�i cultivi grădina.”
Dacă alț�ii vor ca voi să cultivaț�i varză, iar voi alegeț�i să
cultivaț�i porumb, atunci aș� a să fie. Ș� i totuș� i, există această
predilecț�ie de a privi î�n vieț�ile altora ș� i de a insista ca ei să
gândească ș� i să simtă la fel cum o facem noi. E o greș� eală
comună a familiilor să î�ș�i impună voinț� a asupra tuturor
celorlalț�i din grup. Este, de asemenea, o greș� eală comună a
oficialilor guvernului care hotărăsc ce e cel mai bine pentru
toată lumea. Dacă cele ș� ase greș� eli identificate de Cicero
sunt o componentă nedorită a vieț� ii voastre, gândiț� i-vă
atunci la următoarele ș� ase sugestii:

• Concentraț�i-vă atenț�ia asupra propriilor vieț�i ș� i a mo-


durilor de a le î�mbunătăț�i. Surprindeț�i-vă atunci când
vă angajaț�i î�n obiceiul de a-i distruge verbal pe alț�ii ș� i
opriț�i-vă imediat. Cu cât deveniț�i mai conș� tienț�i că de-
molaț�i clădirile altora, cu atât mai repede veț�i trece la
construirea propriilor clădiri î�nalte.
• Atunci când simț�iț�i î�ngrijorarea, î�ntrebaț�i-vă: „Pot să
fac ceva î�n legătură cu acest lucru?” Dacă e ceva aflat

*  Voltaire, Candide sau Optimismul, Institutul Cultural Român, Bucu-


rești, 2006 (n.red.)
TRIUMFUL 51

dincolo de controlul vostru, atunci renunț�aț�i. Dacă pu-


teț�i face ceva, atunci daț�i-i bătaie ș� i lucraț�i la strategie.
Aceste două î�ntrebări vă vor scuti de obiș� nuinț�a de a
vă î�ngrijora.
• De câte ori vă confruntaț�i cu o problemă pe care simț�iț�i
că e imposibil să o rezolvaț�i, reamintiț�i-vă că ea nu e
altceva decât o soluție care aș� teaptă răspunsul potrivit.
Dacă voi nu puteț�i vedea soluț�ia, î�ncepeț�i procesul de a
investiga cine poate. Î�ntotdeauna există cineva care o
poate vedea mai degrabă ca pe o posibilitate, decât
dintr-o perspectivă imposibilă. Î�nlăturaț�i cu totul din
vocabular cuvântul „imposibil”.
• Luaț�i-vă sarcina de a vă ocupa de ceea ce consideraț�i
că sunt cele mai importante probleme cu care fiecare
dintre noi se confruntă. Renunț�aț�i la unele distracț�ii î�n
favoarea acestor î�ndatoriri mai nobile, ș� i reamintiț�i-vă
că aportul vostru cât de mic la rezolvarea problemelor
sociale importante poate aduce o schimbare.
• Faceț�i-vă timp î�n fiecare zi pentru a citi cărț�i spirituale
sau ascultaț�i audiobookuri î�n timpul liber, poate î�n
timp ce conduceț�i. Faceț�i-vă un obicei din a frecventa,
acolo unde locuiț�i, seminare de autoperfecț�ionare sau
conferinț�e pe tot felul de teme care să vă rafineze
mintea.
• Cultivaț�i-vă propria grădină ș� i renunț�aț�i la tendinț�a de
a analiza ș� i de a judeca modul î�n care ceilalț�i ș� i-o culti-
vă pe a lor. Surprindeț�i-vă î�n momentele î�n care bârfiț�i
despre cum ar trebui să trăiască alț�ii ș� i descotorosiț�i-vă
de gândurile conform cărora aș� a ar trebui să procede-
ze sau că nu au niciun drept de a trăi ș� i de a gândi aș� a
52 ÎNȚELEPCIUNEA EVURILOR

cum o fac. Rămâneț�i ocupaț�i ș� i implicaț�i î�n proiectele


propriei voastre vieț�i ș� i preocupaț�i-vă de scopurile
voastre ș� i atunci veț�i fi mult prea ocupaț�i ca să vă mai
pese, ca să nu mai vorbim de a-i convinge pe alț�ii să
gândească ș� i să trăiască aș� a cum faceț�i voi.

Din Roma antică, Cicero, marele om politic, orator,


scriitor ș� i filozof, ne dă o lecț�ie de viaț�ă. Nu faceț�i aceleaș� i
greș� eli pe care le-a făcut omenirea de-a lungul secolelor.
Angajaț�i-vă, î�n schimb, să le eliminaț�i din vieț�ile voastre, zi
de zi.
COMPORTAMENTUL COPILĂRESC

De nu vă veți întoarce și nu veți fi


precum pruncii, nu veți intra în îm-
părăția cerurilor.
IISUS DIN NAZARET
(CCA 6 î.Hr.–30 d.Hr.)

Iisus Hristos este una dintre personalitățile religioase ma-


jore ale lumii, considerat de creștini Mesia cel prezis de pro-
feții din Vechiul Testament.

Recent, î�n timp ce mă pregăteam să ț�in o conferinț�ă î�ntr-un


oraș� departe de casă, am avut ciudata experienț�ă de a privi
direct î�ntr-un perete cu oglindă, când stăteam la un birou.
Î�ntregul perete era o singură oglindă uriaș� ă ș� i de câte ori
î�mi ridicam privirea, era un trup care se uita î�napoi la mine,
î�n timp ce eu scriam î�ntr-un carneț�el. Î� n cele din urmă,
m-am oprit ș� i am privit î�ndelung la el. Nu puteam pricepe
faptul că eu eram de fapt cel reflectat î�n oglindă. Î�mi amin-
tesc că mi-am zis: „E un bătrân care î�m i î�m prumută
chipul.”
Privind la el, m-am gândit la ființ�a invizibilă care tră-
ieș� te î�n fiecare dintre noi. Această ființ�ă nu are limite sau
formă ș� i, prin urmare, nici î�nceput sau sfârș� it. Acesta este
martorul tăcut ș� i invizibil, lipsit de vârstă ș� i care nu se
schimbă. Acesta este copilul etern din interiorul fiecăruia
dintre noi. Copii fără vârstă, noi devenim sinonimi cu raiul,
54 ÎNȚELEPCIUNEA EVURILOR

care reprezintă acea eternitate î�n care formele ș� i limitele,


î�nceputurile ș� i sfârș� iturile, succesele ș� i eș� ecurile sunt toa-
te fără sens.
Raiul nu e un loc cu limite, perimetru, margini ș� i hotare.
El reprezintă mai degrabă ceea ce transcende demarcaț�iile.
La fel e ș� i cu pruncii despre care Iisus vorbeș� te î�n această
remarcă grăitoare. Copilul, pruncul, se află î�nlăuntrul
nostru ș� i cu noi î�ntotdeauna, neî�mbătrânind niciodată ș� i
totuș� i, privind, privind mereu. Observând lăsarea pleoape-
lor, zbârcirea pielii, părul devenind argintiu. Î�ntr-adevăr,
astăzi e un om bătrân care î�mi î�mprumută faț�a!
Copilul fără vârstă din mine, observatorul meu etern
neschimbat, nu ș� tie nimic despre judecată ș� i ură. Nu are ce
să judece, nu are pe nimeni să urască. De ce? Pentru că nu
vede aparenț�ele, el nu ș� tie decât să privească cu iubire la
toate lucrurile ș� i la toată lumea. El e ceea ce eu numesc
„î�ngăduitorul” absolut. El î�ngăduie pur ș� i simplu ca totul să
fie aș� a cum este ș� i observă doar dezvăluirea lui Dumnezeu
î�n toț�i cei pe care î�i î�ntâlneș� te. Ființ�ă fără formă, mărime,
culoare sau personalitate, acest copil fără vârstă dinlăun-
trul nostru nu reuș� eș� te să observe asemenea diferenț�e tri-
viale. Netrăind de o parte sau de alta a unei graniț�e stabilite
de om, el nu se poate bucura de o identificare etnică sau
culturală ș� i, prin urmare, lupta pentru aceste chestiuni
finale artificiale e imposibilă. Prin urmare, acel copil invi-
zibil ș� i fără vârstă este mereu î�mpăcat, fiind doar martor ș� i
observând, dar, cel mai important, doar î�ngăduind.
Recent am trăit experienț�a de a alerga devreme î�ntr-o
dimineaț�ă ș� i de a mă simț�i atât de exaltat, î�ncât, î�ntorcân-
du-mă la hotel după terminarea alergării, am sărit peste
un gard de un metru. Soț�ia mea, care mă observa, a strigat
COMPORTAMENTUL COPILĂRESC 55

ș� i mi-a spus: „Nu poț�i face aș� a ceva! Nu sari peste garduri
la ș� aizeci ș� i cinci de ani. Ai putea să te omori.” Răspunsul
meu imediat către ea a fost: „O, am uitat!” Sinele meu cel
invizibil ș� i fără vârstă, care e eternul meu observator, a ui-
tat pentru o fracț�iune de secundă că trăieș� te î�ntr-un corp
care s-a aflat aici mai bine de o jumătate de secol!
Pentru mine, acest citat din Iisus, figurând î�n Noul
Testament, se adresează procesului de a uita de corpurile
noastre ca identificare primară – de a uita de identitatea
etnică, de limba vorbită, de eticheta culturală, de forma
ochilor sau de care parte a graniț�ei am crescut, făcând apoi
transformarea noastră, devenind asemenea copilaș� ilor
care sunt insensibili la astfel de compartimentări. Iisus nu
spunea că ar trebui să fim infantili ș� i să devenim imaturi,
indisciplinaț�i ș� i needucaț�i. El se referea, î�n schimb, la a fi
asemenea unui copil, adică fără prejudecăț�i, iubitor, tole-
rant ș� i incapabil de a pune etichete.
Atunci când putem fi ca niș� te copii, ne dăm seama că î�n
fiecare adult există un copil care î�ș�i doreș� te cu disperare să
se facă cunoscut. De obicei, copilul este cel care e deplin ș� i
adultul, cel ce e gol pe dinăuntru. Deplinătatea copilului
este evidentă î�n pace, iubire, lipsă de prejudecăț�i ș� i î�ngădu-
inț�ă. Golul din adult se dezvăluie prin frică, anxietate, pre-
judecăț� i ș� i conflict. Iluminarea poate fi percepută ca un
proces de a vă reaminti că î�n inima unui prunc e puritate ș� i
că această iubire divină pură ș� i această acceptare reprezintă
biletul spre î�mpărăț�ia cerurilor. Faceț�i ca unul dintre ț�elu-
rile voastre î�n viaț�ă să fie acesta: să fiț�i mai copilăroș� i î�n tot
ceea ce faceț�i.
Calitatea pe care o vedem la genii este echivalentă cu
curiozitatea copiilor. Geniile ș� i copiii î�mpărtăș� esc bucuria
56 ÎNȚELEPCIUNEA EVURILOR

de a explora, fără gânduri despre eș� ec sau griji că vor fi


criticaț�i. Cuvântul-cheie î�n acest pasaj citat din Iisus cred
că este „î�ntoarce”. Ni se spune să devenim ceva ce este per-
fect, bun, iubitor ș� i, mai presus de toate, etern. Ne aparț�ine
fiecăruia dintre noi ș� i nu poate î�mbătrâni sau muri. Cel la
care vrem să ne î�ntoarcem este martorul blând ș� i tăcut.
Acel mistic naiv dar plin de imaginaț�ie, care e spiritual î�n
mod natural, este copilul la care vrem să ne î�ntoarcem.
Atunci când o facem, devenim copilăroși ș� i renunț�ăm la fe-
lul de a fi infantil al adultului, fel de a fi care ne î�mpiedică
să intrăm î�n î�mpărăț�ia cerurilor.
Acea î�mpărăț�ie vă este accesibilă aici ș� i acum, pe pă-
mânt, la fel ca ș� i î�n ceruri. Tot ceea ce trebuie să faceț�i este
această î�ntoarcere. Î�n acest scop:

• Petreceț�i cât timp puteț�i observând copiii. Făcând acest


lucru, amintiț�i-vă de copilul din voi căruia i-ar plăcea
să se joace cu ei. Gânditorul antic Heraclit a spus oda-
tă: „Omul este cel mai aproape de a fi el î�nsuș� i atunci
când dobândeș� te seriozitatea unui copil care se joacă.”
Fiț� i mai copilăroș� i, mai jucăuș� i, mai iubitori ș� i mai
curioș� i pe măsură ce vă î�ntoarceț� i spre î�mpărăț� ia
cerurilor.
• Atunci când simț�iț�i că vă comportaț�i serios ș� i anost, re-
amintiț�i-vă de observatorul invizibil din interiorul
vostru, cel care vă observă partea ursuză cercetează
latura posacă. Acel observator este ș� i el sever? Veț�i ve-
dea rapid că martorul vostru copilăros nu poate fi de-
loc ca acel lucru la care asistă. Angajaț�i-vă atunci pe loc
să faceț�i „î�ntoarcerea”.
COMPORTAMENTUL COPILĂRESC 57

• Luaț� i următoarea hotărâre: „Nu voi lăsa niciodată


un bătrân să locuiască î�n corpul meu.” Poate că, î�n-
tr-adevăr, corpul vostru e î�mprumutat de o ființ�ă care
î�mbătrâneș� te, dar, cu o asemenea atitudine bine fixată,
observatorul invizibil care remarcă totul va rămâne
copilăros, inocent ș� i pregătit să intre î�n î�mpărăț�ia ce-
rurilor la timpul potrivit.
DIVINITATEA

Ești, în sinea ta, un fragment distinct din esența lui


Dumnezeu. De ce ești, atunci, neștiutor de nobila ta
naștere? De ce nu te gândești de unde ai venit? De
ce, atunci când mănânci, nu îți aduci aminte cine e
cel ce mănâncă; și cel pe care îl hrănești: oare nu știi
că hrănești divinul; că divinul se manifestă în tine?
Porți cu tine un Dumnezeu.

Oamenii nu sunt tulburați


De ceea ce li se întâmplă,
ci de cum interpretează ei
ceea ce li se întâmplă.
EPICTET
(55–135)

Epictet, sclav dezrobit, a fost un filozof stoic grec. Nu au su-


praviețuit opere scrise de el, dar discipolul lui, Arrian, i-a
păstrat învățăturile într-un manual.

Cu mulț�i ani î�n urmă, când mă pregăteam î�n domeniul


consilierii psihologice, Epictet a fost o sursă de inspiraț�ie
pentru mine. Numele lui răsărea î�n mod repetat î�n studie-
rea modului î�n care mintea ne influenț�ează emoț� iile ș� i
comportamentul, iar î�n literatura despre terapia raț�ională
emotivă, se făcea trimitere la el î�n mod consecvent. Î�ncă
sunt impresionat de î�nț�elepciunea acestui om care s-a năs-
cut î�n sclavie, î�n primul secol de după Răstignire, a fost
60 ÎNȚELEPCIUNEA EVURILOR

eliberat î�n anul 90 d.Hr. ș� i ulterior a fost exilat din Roma de


către un î�mpărat despotic, a cărui domnie tiranică Epictet
a criticat-o. Câț� iva ani mai târziu, m-am aplecat asupra
operei principale a acestui filozof stoic, am citit Discursurile
sale ș� i am î�nvăț�at mai multe despre filozofia lui.
Cele două selecț�ii pe care le-am citat aici reprezintă
observaț�ii spirituale ș� i filozofice valoroase, care au aproa-
pe două mii de ani. Le-am inclus î�n această carte deoarece
cred că vă pot î�mbogăț�i viaț�a la fel cum mi-au î�mbogăț�it-o
ș� i mie.
Î�n primul text ales, care î�ncepe cu: „Eș� ti, î�n sinea ta, un
fragment distinct din esenț�a lui Dumnezeu”, Epictet ne re-
aminteș� te că adesea uităm că noi conț�inem o scânteie divi-
nă, o „parte din Dumnezeu”. Această idee remarcabilă este
atât de dificil de î�nț�eles, ș� i totuș� i Epictet, sclav dezrobit,
insistă că acesta este adevărul. Imaginaț�i-vă că sunteț�i pe
deplin conș� tienț�i că î�l purtaț�i pe Dumnezeu î�n voi î�nș� ivă.
Dacă Dumnezeu e pretutindeni, atunci nu există niciun
loc î�n care Dumnezeu să nu se afle. Inclusiv î�n voi. Odată ce
vă conectaț�i la acest mod de a î�nț�elege lucrurile, vă recăpă-
taț�i puterea asupra propriei voastre surse. Î�n loc să vă ve-
deț�i ca separaț�i de puterea miraculoasă a lui Dumnezeu, vă
revendicaț�i divinitatea ș� i recăpătaț�i toată forț�a pe care o
reprezintă Dumnezeu. Atunci când mâncaț�i, Î�l consumaț�i
pe Dumnezeu ș� i Î�l ș� i hrăniț�i î�n acelaș� i timp. Atunci când
dormiț�i, Î�l inspiraț�i pe Dumnezeu ș� i Î�i daț�i voie să se odih-
nească. Când faceț� i sport, vă miș� caț� i cu ajutorul lui
Dumnezeu ș� i î�n acelaș� i timp Î�l î�ntăriț�i.
S-ar putea ca acum, când citiț�i aceste cuvinte, să vi se
pară logic, dar probabil că, la fel ca mulț�i dintre noi, nu aț�i
crescut cu acest concept. O imagine mai populară arată
DIVINITATEA 61

aș� a: Dumnezeu e un automat gigantic din cer, sub forma


unui bărbat cu barbă albă, aș� ezat pe un tron. Introduci fise
sub forma rugăciunilor ș� i câteodată Dumnezeu î�ț�i dă bu-
nurile, iar alteori nu. Aceasta este ideea unui Dumnezeu
separat ș� i diferit de noi. Epictet sugerează trecerea de la
acest concept al „universului ca o monarhie” la î�nț�elegerea
că noi suntem o operă fundamentală, un fragment din
Dumnezeu Î�nsuș� i.
Sai Baba e un avatar contemporan din India, care ș� tie
ș� i practică faptul că e scânteia divină a lui Dumnezeu, din
care face parte ș� i care e parte din el. El î�ș�i demonstrează
public divinitatea î�n multe feluri, dintre care unul este o
variaț�ie a capacităț�ii divine a î�nmulț�irii peș� tilor ș� i pâinilor.
Atunci când un jurnalist occidental l-a î�ntrebat pe Sai Baba:
„Tu eș� ti Dumnezeu?”, el a răspuns cu delicateț�e: „Da, sunt,
ș� i la fel eș� ti ș� i tu. Singura diferenț�ă dintre noi este că eu ș� tiu
acest lucru, iar tu, nu.” Atunci când ș� tiț�i că sunteț�i o mani-
festare divină a lui Dumnezeu, aț�i intrat î�n contact cu El ș� i
vă trataț�i pe voi ș� i pe ceilalț�i ca expresii ale divinului. Acest
lucru ni-l spunea Epictet î�n Roma ș� i î�n Grecia, acum două
mii de ani. Aveț�i î�ncredere î�n natura voastră divină, nu vă
contestaț�i niciodată nobleț�ea adevăratului sine ș� i trataț�i-vă
cu aceeaș� i veneraț�ie pe care o aveț�i pentru Dumnezeu.
Cât despre a doua observaț�ie a lui Epictet, pe cât de
simplă pare, a fost poate cea mai folositoare informaț�ie pe
care am asimilat-o vreodată î�n toată viaț� a mea. Părerea
noastră despre lucruri este cauza tulburărilor din vieț�ile
noastre, ș� i nu lucrurile î�n sine. Ce mare izvor de eliberare e
să ș� tii că nimeni nu ne poate supăra, nimic din afara noas-
tră nu ne poate face nefericiț� i, că noi controlăm felul î�n
62 ÎNȚELEPCIUNEA EVURILOR

care ne simț�im prin modul î�n care ne hotărâm cum să pre-


lucrăm evenimentele, pe ceilalț�i oameni ș� i părerile lor.
Am invocat frecvent î�nț�elepciunea acestei observaț�ii
atunci când eram consilier ș� colar, cu mulț� i ani î�n urmă.
Când un elev era supărat din cauza a ceea ce făcuse sau
spusese altcineva, î�l î�ntrebam: „Să presupunem că n-ai fi
ș� tiut ce au spus ei despre tine, atunci ai mai fi supărat?”, la
care elevul răspundea ceva de genul: „Sigur că nu. Cum aș�
putea să mă supăr din cauza a ceva ce nu ș� tiu?” Atunci î�i
sugeram delicat: „Deci, nu este vorba despre ce au spus sau
au făcut ei. Acele lucruri s-au î�ntâmplat ș� i tu n-ai fost supă-
rat deloc până n-ai aflat ș� i apoi te-ai hotărât să ai reacț�ia de
a fi tulburat.“ Constatarea că nimeni nu ne poate supăra
fără consimțământul nostru a î�nceput să facă parte din
conș� tiinț�a elevilor.
Aceste două nestemate ale lui Epictet mi-au influenț�at
viaț�a ș� i opera de scriitor ș� i mă bucur să-mi reamintesc de
valoarea lor î�n fiecare zi. Le î�mpărtăș� esc cu voi pentru că
au fost atât de preț�ioase pentru mine. Observaț�iile spiritu-
ale ale lui Epictet se reunesc î�n această străveche zicală
sanscrită: „Dumnezeu doarme î�n minerale, se trezeș� te
î�n plante, păș� eș� te î�n animale ș� i gândeș� te î�n tine.” Cu alte
cuvinte, nu există niciun loc î� n care Dumnezeu să nu
doarmă, să nu se trezească ș� i pe unde să nu păș� ească.
Dumnezeu este sursa universală a î�ntregii vieț� i, mai de-
grabă o prezenț� ă decât o persoană, ș� i acea prezenț� ă gân-
deș� te prin voi.
Ș� i cum veț� i gândi? Folosiț� i prezenț� a lui Dumnezeu
pentru a vă da seama de imensitatea capacităț�ii voastre de
gândire. Nu lucrurile, evenimentele, î�mprejurările ș� i păre-
rile celorlalț�i sunt cele care vă fac să vă simț�iț�i incomod ș� i
DIVINITATEA 63

tulburaț�i, ci ceea ce vă determină fericirea este modul î�n


care î�l folosiț�i pe Dumnezeu din voi, sursa voastră invizibilă
pentru a prelucra aceste extreme – nimic mai mult! Daț�i-vă
seama că Dumnezeu se află î�n voi, cu voi, î�n spatele vostru,
î�n faț�a voastră ș� i î�n jur ș� i poate fi simț�it peste tot, î�n special
î�n părerile voastre legate de lucrurile care vi s-au î�ntâmplat.
Pentru a pune î�n acț�iune, î�n folosul vostru, aceste două ob-
servaț�ii străvechi, dar î�ncă foarte actuale, î�ncepeț�i să:

• Vă reamintiț�i zilnic că sunteț�i creaț�ii divine ș� i aveț�i


dreptul ca ceilalț�i să se poarte cu voi cu iubire, cum ș� i
voi vă purtaț�i, la rândul vostru. Percepându-vă mai de-
grabă ca fiind conectaț�i la Dumnezeu, decât separaț�i,
veț�i simț�i o mai mare reverenț�ă pentru voi î�nș� ivă.
• Practicaț�i ritualuri regulate pentru a afirma prezenț�a lui
Dumnezeu î�n voi ș� i î�n tot ceea ce faceț�i. Binecuvântaț�i-vă
mâncarea ș� i, î�n timp ce faceț�i acest lucru, reamintiț�i-vă
că hrăniț�i divinul. Î�n mod asemănător, î�n timpul exerci-
ț�iilor fizice, vizualizaț�i energia lui Dumnezeu î�n fiecare
celulă a voastră.
• Mulț�umiț� i pentru tot ce primiț� i, inclusiv pentru
ploaie, aer, soare, furtuni, oricum s-ar manifesta.
Recunoș� tinț� a este o cale de a-L vedea pe Dumnezeu
î�n toate lucrurile.
• Renunț�aț�i la orice tendinț�ă de a da vina pe î�mprejură-
rile externe pentru nefericirea voastră. Când vă simț�iț�i
tulburaț�i, î�ntrebaț�i-vă: „Cum î�mi pot schimba părerea
despre aceste lucruri pentru a-mi î�nlătura disconfor-
tul?” Lucraț�i apoi la acest gând până când nu mai daț�i
vina pe nimic. Aceasta se poate realiza destul de uș� or,
64 ÎNȚELEPCIUNEA EVURILOR

dacă sunteț�i dispuș� i să scăpaț�i de vină ș� i să mergeț�i


mai departe dându-vă seama de Dumnezeul din voi,
după cum ne-a î�ncurajat Epictet, cu două milenii î�n
urmă.
ILUMINAREA

Înainte de iluminare,
cari apă,
tai lemne.

După iluminare,
cari apă,
tai lemne.
PROVERB ZEN

Întemeiat în China, în secolul al șaselea, și larg răspândit


în Japonia până în secolul al doisprezecelea, budismul zen
pune accentul pe obținerea iluminării prin mijloacele cele
mai directe.

Deoarece studiez fenomenele stărilor superioare de con-


ș� tiinț� ă ș� i ceea ce î�n general este menț� ionat ca starea de
iluminare, acest proverb zen simplu constituie pentru
mine un izvor de bucurie. Când ne gândim la acest lucru
ambiguu numit iluminare, ne referim î�n general la o stare
de conș� tiinț�ă pe care o vom dobândi î�ntr-o zi, dacă adop-
tăm practicile spirituale potrivite ș� i muncim cu sârguinț�ă
pentru a deveni iluminaț�i. Aș� teptarea e ca, odată ce ne vom
trezi pe deplin, toate problemele noastre vor dispărea ș� i
vom trăi o viaț�ă de fericire pură.
Î�nsă mesajul acestui binecunoscut proverb este că ilu-
minarea nu este ceva dobândit, este o constatare. Odată ce
ajungi la această constatare, totul pare să se fi schimbat,
66 ÎNȚELEPCIUNEA EVURILOR

deș� i nu a avut loc nicio schimbare. E ca ș� i cum ai fi trecut


prin viaț�ă cu ochii î�nchiș� i ș� i i-ai deschis deodată. Acum poț�i
vedea, dar lumea nu s-a schimbat; o vezi, pur si simplu, cu
alț�i ochi. Acest proverb despre tăiatul lemnelor ș� i căratul
apei î�mi spune că iluminarea nu î�ncepe stând î�n poziț� ia
lotus, î�ntr-o peș� teră din vârful munț�ilor Himalaya. Nu e ceva
ce vei obț�ine de la un guru, dintr-o carte sau dintr-un curs
de studiu. Iluminarea e atitudinea faț�ă de tot ceea ce faci.
Starea de a fi iluminat, pentru mine, implică ideea fun-
damentală de a fi cufundat î�n pace ș� i î�nconjurat de ea î�n
toate momentele vieț�ii mele. Dacă sunt anxios, stresat, te-
mător sau î�ncordat, nu î�mi dau seama de potenț�ialul pen-
tru iluminare pe care î�l am î�n momentul de faț�ă. Cred că
devenind conș� tient de aceste momente lipsite de pace e
una dintre căile pentru a fi o persoană iluminată. Am auzit
spunându-se că diferenț�a dintre o persoană iluminată ș� i
una ignorantă este că una î�ș�i dă seama că e ignorantă, pe
când cealaltă nu conș� tientizează acest lucru.
Î�n ultimii ani am avut o senzaț�ie mai profundă de pace
interioară ș� i iluminare ș� i î�ncă mai tai lemne ș� i mai car apă,
aș� a cum o făceam ș� i î�n adolescenț�ă. Fac î�ncă î�n fiecare zi
munca necesară pentru a plăti facturile, chiar dacă aceasta
s-a schimbat. Fac sport î�n fiecare zi pentru a rămâne sănă-
tos, mănânc aș� a cum trebuie, mă spăl pe dinț�i ș� i mă ș� terg
singur la fund. Î�n ultimii treizeci de ani, de când mi s-a năs-
cut primul copil ș� i chiar până acum, cu î�ncă ș� apte de cres-
cut, am aceleaș� i preocupări de bază: cum să-i protejez, să-i
hrănesc, să-i sfătuiesc ș� i să mă ocup de ei. Tai lemne ș� i car
apă î�n continuare, ca membru al familiei preocupat de vie-
ț�ile lor. Iluminarea nu e un mijloc prin care se elimină sar-
cinile cotidiene ale vieț�ii. Aș� adar, cu ce vă ajută o perspectivă
ILUMINAREA 67

iluminată asupra vieț�ii, dacă nu vă scapă de treburile zilni-


ce ș� i nu vă conduce spre o viaț�ă contemplativă ș� i lipsită de
probleme?
Î�n general, iluminarea nu vă va schimba lumea exterioa-
ră, dar vă va schimba felul de a o î�nț�elege. De exemplu, î�n
meseria de părinte, î�mi percep copiii cu o lipsă a sentimen-
tului de proprietate ș� i ataș� ament, pe când î�nainte vreme
acest comportament mi-ar fi dominat viaț� a emoț� ională.
Văd acum accesele de furie ale copilei mele de opt ani
drept ceea ce trebuie să facă ea î�n momentul de faț�ă pentru
a atrage atenț�ia. Nu mă simt obligat să mă alătur ei î�n com-
portamentul emoț�ional juvenil. De asemenea, văd succese-
le pe care le experimentează toț�i copiii mei de când eu am
această perspectivă mai detaș� ată.
Reuș� ita detaș� ării mele nu presupune o atitudine de
indiferenț�ă. Este atitudinea de a ș� ti că am puterea să aleg
pacea pentru mine î�n toate momentele ș� i că voi avea î�ncă
parte de aceleaș� i activităț�i, probleme ș� i evenimente care
apar pe neaș� teptate î�n fiecare zi. Atâta timp cât mă aflu
î�ntr-un corp fizic, voi avea de tăiat ș� i de cărat. Dar modul î�n
care le abordez constituie iluminarea.
Î�mi pot aminti groaza prin care am trecut când a tre-
buit să schimb un scutec deosebit de murdar sau, Doamne
fereș� te, când a trebuit să curăț� podeaua decorată cu vomă.
Spuneam: „Pur ș� i simplu nu pot face aceste lucruri. O să-mi
vină rău.” Ș� i, ori le evitam, ori, dacă asta era imposibil, re-
acț�ionam efectiv la insulta olfactivă venindu-mi ș� i mie rău.
E uimitor cum o asemenea atitudine î�ț�i afectează reacț�iile
fizice ș� i î�ț�i fac totodată neplăcute sarcinile mai dificile pe
care le presupune meseria de părinte.
68 ÎNȚELEPCIUNEA EVURILOR

Astăzi pot să mă apropii de un scutec murdar ș� i de o


grămadă nesuferită de vomă, cu o atitudine complet diferită.
Ș� i cel mai uimitor lucru este că nu mai am aceleaș� i reacț�ii
fizice pe care le aveam odată, î�ntocmai pentru că mi-am
schimbat gândurile. Scutecele sunt acolo î�nainte ș� i după
iluminare, la fel cum e ș� i voma. Dar î�n perioada de după
iluminare, poț�i insufla acestei sarcini o atmosferă de deta-
ș� are, iar rezultatul va fi pacea ta. Î�mi place mult următoa-
rea afirmaț�ie din A Course in Miracles (Curs de miracole):
„Decât aș� a, mai bine aleg pacea!” Pentru mine, această uni-
că afirmaț�ie comprimă î�ntreaga chestiune a iluminării: să
poț�i să alegi pacea î�n timp ce cari, tai, cureț�i, livrezi, baț�i cu
ciocanul sau oricare dintre miile ș� i miile de activităț�i pe
care le-aț�i putea adăuga pe listă.
Acest scurt proverb zen, care a fost transmis de mii de
ani celor care caută iluminarea, e un mare dar. Nu trebuie
să schimbaț�i deloc ceea ce vedeț�i î�n interiorul sau î�n exte-
riorul vostru, ci numai modul î�n care le vedeț�i. Aceasta este
iluminarea!
Pentru a pune î�n acț�iune î�n vieț�ile voastre acest pro-
verb zen simplu, iată câteva strategii la fel de simplu de
practicat:

• Deveniț�i conș� tienț�i de „ignoranț�a” voastră, aș� a cum se


dezvăluie ea î�n fiecare zi î�n care v-aț�i permis să vă î�n-
depărtaț�i pe nesimț�ite de starea de pace. Observaț�i pe
cine aț�i dat vina pentru momentele de disperare, cu ce
ocazie ș� i cât de frecvent aț�i căzut î�n această capcană.
Recunoaș� terea momentelor voastre de neiluminare
este calea prin care î�ntoarceț�i roata. Amintiț�i-vă că cei
care sunt ignoranț�i nu sunt î�n general conș� tienț�i de
ignoranț�a lor. Deveniț�i conș� tienț�i!
ILUMINAREA 69

• Renunț�aț�i la tendinț�a de a vedea iluminarea ca pe ceva


ce veț�i obț�ine î�ntr-un moment viitor, î�n care circum-
stanț�ele vieț�ii vi se vor schimba î�n bine. Î�ntotdeauna
veț�i avea de tăiat sau de cărat, î�ntr-un fel sau altul.
Alegerea voastră stă î�n modul î�n care vă hotărâț�i să
percepeț�i aceste activităț�i.
• Practicaț�i schimbări specifice î�n modul personal de
abordare a lucrurilor care vă î�ndepărtează de pacea
voastră. De exemplu, dacă simț� iț� i că sunteț� i peste
măsură de nervoș� i î�n traficul aglomerat sau la cozile
lungi, folosiț�i aceste circumstanț�e obiș� nuite ale vieț�ii
moderne pentru a vă transforma lumea interioară.
Rezervaț�i-vă un loc î�n interiorul vostru din care să
apară iluminarea î�n momentele î�n care de obicei optaț�i
pentru suferinț�ă.
• Ș� i, î�n cele din urmă, să nu proclamaț�i niciodată că sun-
teț�i iluminaț�i. Persoana care spune „sunt iluminat” cu
siguranț�ă nu este. Alegeț�i să nu vă angajaț�i î�n conver-
saț�ii despre iluminarea voastră. O î�nvăț�ătură zen spu-
ne că numai după ce un căutător sincer a î�ntrebat de
mai mult de trei ori ar trebui să î�i răspundeț�i. Î�nț�elepț�ii
sunt tăcuț�i î�n privinț�a subiectului referitor la nivelul
lor de conș� tientizare a Lui Dumnezeu.
CLIPA PREZENTĂ

din Rubaiatele lui Omar Khayyam

O mână-ascunsă scrie și trece mai departe.


Nici rugi, nici argumente, nici spaima ta de moarte 
Nu vor îndupleca-o să șteargă vreun cuvânt.
Nici lacrimile tale nu pot să șteargă-un rând.*
OMAR KHAYYAM
(1048?–1122)

Omar Khayyam a fost un învățat și un astronom care a trăit


în Iran. Poezia lui reflectă gândurile sale despre divinitate,
bine și rău, spirit, materie și destin.

Au trecut aproape o mie de ani de la naș� terea lui Omar,


făuritorul de corturi** cel mai renumit, poetul, astronomul,
toate regăsite laolaltă î�ntr-un povestitor filozofic genial.
Acest catren aparte din Rubaiate conț�ine o lecț�ie care nu
ș� i-a pierdut deloc din putere după trecerea unui mileniu.
Aceste celebre cuvinte cuprind un adevăr subtil care le
scapă multor oameni.
Un mod de a î�nț�elege î�nț�elepciunea acestui catren este
să vă imaginaț�i că trupul vostru e o ș� alupă rapidă care că-
lătoreș� te pe apă cu ș� aptezeci ș� i patru de kilometri pe oră.
Staț�i î�n picioare la pupa ș� alupei ș� i priviț�i î�n jos la apă. Ceea

* Din Rubaiatul LXXI, în trad. lui George Popa (n.red.)


** Khayyam înseamnă „făcător de corturi”, după meșteșugul tatălui său (n.tr.)
72 ÎNȚELEPCIUNEA EVURILOR

ce aț�i vedea î�n această scenă imaginară ar fi siajul. Vă cer


acum să reflectaț�i la următoarele trei î�ntrebări:
Întrebarea #1: Ce este siajul? Veț�i ajunge probabil la
concluzia că siajul este dâra lăsată î�n urmă ș� i atât.
Întrebarea #2: Ce propulsează barca? (Barca vă re-
prezintă pe voi „călătorind” prin viaț�ă.) Răspunsul este:
„Responsabilă pentru a face barca să meargă î�nainte este
energia momentului prezent care este generată de motor,
ș� i nimic mai mult.” Sau, î�n cazul vieț�ii voastre, gândurile
din momentul prezent care vă î�mping corpul să meargă
î�nainte, ș� i nimic mai mult.
Întrebarea #3: E posibil ca siajul să propulseze barca?
Răspunsul este evident. O dâră lăsată î�n urmă nu poate
niciodată să facă o barcă să î�nainteze. „O mână-ascunsă
scrie ș� i trece mai departe...”
Una dintre cele mai mari iluzii ale vieț�ii este credinț�a
că trecutul este responsabil pentru condiț�iile actuale din
vieț� ile noastre. Desemnăm adesea acest motiv pentru a
explica de ce nu putem să ieș� im de pe făgaș� ul pe care am
intrat. Insistăm că e din cauza tuturor problemelor cu care
ne-am confruntat î�n trecut. Luăm răni pe care le-am trăit
î�n tinereț�e, ne legăm de ele ș� i continuăm să aruncăm vina
pe acele experienț�e triste pentru actualele î�mprejurări ne-
fericite. Acestea, insistăm noi, sunt motivele pentru care
nu putem să mergem mai departe. Cu alte cuvinte, trăim
iluzia că siajul ne propulsează vieț�ile.
Gândiț�i-vă la momentul î�n care aț�i avut o rană fizică,
cum ar fi o tăietură la mână. Natura corpului vostru preia
imediat controlul ș� i î�ncepe să î�nchidă rana. Bineî�nț�eles, ca
să se vindece, trebuie curăț�ată, la fel ca ș� i rănile emoț�iona-
le. Vindecarea se î�ntâmplă destul de repede atunci, pentru
CLIPA PREZENTĂ 73

că natura ta spune: „Î�nchide toate acele răni ș� i vei fi vinde-


cat.” Ș� i totuș� i, atunci când natura ta î�ț�i spune, de asemenea:
„Î�nchide toate acele răni din trecutul tău”, adesea o ignori
ș� i creezi î�n schimb o legătură cu acele răni, trăind î�n amin-
tiri ș� i folosind acele unde din trecut pentru a trăi iluzia că
aceasta este sursa imobiliț�ii tale sau a nereuș� itei de a trece
mai departe.
Mâna ascunsă la care se referă Omar Khayyam este
corpul vostru. Odată ce scrie, a terminat, ș� i nu aveț�i deloc
ce să mai faceț�i ca să ș� tergeț�i. Niciuna dintre lacrimi nu vă
vor ș� terge un singur cuvânt din povestea scrisă. Oricâtă
isteț�ime, rugăciune ș� i evlavie aț�i avea, ele nu pot schimba
un singur strop din siajul vostru. E o dâră pe care aț�i lăsat-o.
Deș� i s-ar putea ca revederea acelei dâre să vă fie de folos,
trebuie să ajungeț�i, î�n interiorul vostru, la convingerea că
numai gândurile din momentul prezent despre modul î�n
care î�nț�elegeț�i siajul sunt responsabile pentru viaț�a voas-
tră de azi.
S-a spus de multe ori că î�mprejurările nu clădesc un
om, ci î�l dezvăluie. Tendinț�a de a da vina pe trecutul nostru
pentru lipsurile actuale este ispititoare. Este drumul cel
uș� or, cel î�n care avem o scuză pregătită pentru a refuza să
ne asumăm riscurile pe care le implică să conducem noi
î�nș� ine barca. Toată lumea, ș� i subliniez, toată lumea are î�n
trecut condiț� ii ș� i experienț�e care pot fi folosite ca scuze
pentru inacț�iune. Defecte ale părinț�ilor, dependenț�e, fobii,
probleme de abandon, membri disfuncț�ionali ai familiei,
oportunităț�i ratate, ghinion, condiț�ii economice proaste ș� i
chiar ordinea la naș� tere, toate se uită urât la noi chiar de sub
apă, î�n siajul vieț�ilor noastre. Ș� i totuș� i, mâna ascunsă a scris
povestea ș� i nu se mai poate face nimic pentru a o ș� terge.
74 ÎNȚELEPCIUNEA EVURILOR

Omar Khayyam ne reaminteș� te din alt loc, altă vreme


ș� i altă limbă simpla informaț�ie de bun-simț� conform căreia
trecutul s-a sfârș� it ș� i, nu numai atât, dar nici nu poate fi
derulat sau rechemat. Î�n plus, e o iluzie să crezi că trecutul
e cel care propulsează sau nu reuș� eș� te să propulseze viaț�a
voastră de azi. Acea mână este î�ncă legată de inima voastră
ș� i poate scrie orice vrea, indiferent de ceea ce a scris ieri.
Treziț� i-vă ș� i ieș� iț� i din siaj ș� i ascultaț� i î�nț�elepciunea lui
Omar, făuritorul de corturi!
Lecț�iile esenț�iale ale acestui catren cuprind:
• Trăiț�i î�n ziua de azi. Lăsaț�i î�n urmă ataș� amentul faț�ă de
trecut ca scuză pentru condiț�iile vieț�ii de astăzi. Sunteț�i
rezultatul alegerilor pe care le faceț�i chiar acum ș� i ni-
mic din siajul vostru nu vă poate afecta astăzi dacă as-
cultaț�i de această informaț�ie de bun-simț� .
• Î�nlăturaț�i din vocabularul vostru orice formă de î�nvi-
nuire. Surprindeț�i-vă atunci când simț�iț�i că vă folosiț�i
istoria trecută ca motiv pentru nereuș� ita de a acț�iona
azi ș� i spuneț�i î�n schimb: „Sunt liber să mă detaș� ez de
ceea ce a fost.”
• Lăsaț�i î�n urmă lacrimile care au fost un simbol al ataș� a-
mentului faț�ă de trecut. Tristeț�ea ș� i autocompătimirea
nu vor î�ndepărta nicio fărâmă din trecutul vostru.
Reamintiț�i-i cu blândeț�e părț�ii rănite din voi că aș� a a
fost atunci ș� i că acum e altfel. Î�nvăț�aț�i din acele experien-
ț�e. Apreciaț�i-le ca fiind niș� te mari mentori ș� i grăbiț�i-vă
să vă î�ntoarceț�i la unitatea vieț�ii voastre care funcț�io-
nează, clipa prezentă! Există un trecut, dar nu acum.
Există un viitor, dar nu acum. Î�nț�elegeț�i acest adevăr
simplu de acum o mie de ani ș� i scrieț�i-vă viaț�a cu el!
RUGĂCIUNEA

Doamne, fă din mine unealta păcii Tale


Acolo unde este ură, să semăn iubire,
Acolo unde este vătămare, să semăn iertare,
Acolo unde este îndoială, să semăn credință,
Acolo unde este deznădejde, să semăn speranță,
Acolo unde este întuneric, să semăn lumina Ta,
Acolo unde este tristețe, să semăn bucurie.
O, Doamne, nu Te-am căutat atât
Spre a fi consolat, cât pentru a consola,
Spre a fi înțeles, cât pentru a înțelege,
Spre a fi iubit, cât pentru a iubi.
Căci dăruind, primești,
Iertând, ești iertat,
Murind, reînvii în viața eternă!
SF. FRANCISC DIN ASSISI
(1182–1226)

Fondatorul italian al ordinului călugăresc franciscan,


Sf. Francisc a abordat religia cu bucurie și iubire față de
natură, numindu-le pe toate ființele vii „frații și surorile lui”.

Această rugăciune simplă este una dintre cele mai cunos-


cute din istorie ș� i care au dăinuit cel mai mult î�n timp. Ea
exprimă dorinț�a profundă aflată î�n toț�i oamenii de a fi ființ�e
spirituale care trăiesc î�n formă fizică. Î�n cuvintele acestei
rugăciuni, Sf. Francisc descrie conț�inutul esenț�ial al sinelui
nostru suprem. Î�mi place mult să spun î�n gând această ru-
găciune ș� i să o spun câteodată ș� i cu voce tare.
76 ÎNȚELEPCIUNEA EVURILOR

Cred că intraț�i î�n contact direct cu Sf. Francisc atunci


când spuneț�i această rugăciune, care a fost scrisă de unul
dintre oamenii cei mai profund ș� i divin spirituali care s-a
aflat vreodată printre noi. Aceeaș� i forț� ă invizibilă a lui
Dumnezeu, care l-a străbătut pe acest om î�n secolele al
doisprezecelea ș� i al treisprezecelea, ne străbate ș� i pe noi.
Dacă simț�iț�i o legătură cu omul care a scris această rugă-
ciune, s-ar putea să vreț�i să î�i citiț�i biografia ș� i să vă uitaț�i
la un film numit Fratele soare, sora lună. Viaț�a lui a fost aș� a
o inspiraț�ie pentru mine î�ncât, după cum am mai menț�ionat
î�n altă parte î�n această carte, am vizitat Assisi pentru a mă
plimba prin păduri ș� i pentru a mă ruga chiar î�n capela î�n care
el a î�nfăptuit atâtea dintre miracolele sale recunoscute.
Această rugăciune care a supravieț�uit peste vremuri
vorbeș� te despre î� n săș� i semnificaț� i a rugăciunii. Pentru
mulț�i oameni, rugăciunea reprezintă un mijloc de a-l im-
plora pe Dumnezeu să le acorde favoruri speciale. Sf.
Tereza din Avila vorbeș� te despre rugăciune î�ntr-o cu totul
altă lumină. Ea ne î�nvaț�ă să „ne orientăm toate rugăciunile
către un singur lucru, adică să ne conformăm voinț�a direct
voinț� ei divine”. Exact acest lucru ni-l oferă rugăciunea
durabilă a Sfântului Francisc. Această rugăciune exprimă
dorinț�a de a fi mai degrabă un mijloc pentru dorinț�a lui
Dumnezeu, decât o solicitare de favoruri din partea unei
entităț�i din exteriorul nostru. E o schimbare radicală pen-
tru cei mai mulț�i dintre noi ș� i reprezintă un prim pas spre
iluminarea spirituală.
Să cereț�i puterea de a semăna iubire acolo unde este
ură, speranț�ă unde este deznădejde ș� i lumină unde e î�ntu-
neric, î�nseamnă să cereț�i să vă eliberaț�i de meschinăria ș� i
prejudecăț� ile care ne ț� in prizonieri. Este cererea de a fi
RUGĂCIUNEA 77

expresia puternicei iubiri pe care I-o atribuim Creatorului


ș� i care face parte din ființ� a noastră. Am avut de curând
ocazia să fac exact acest lucru.
Am jucat un meci de tenis la dublu, cu alț�i trei bărbaț�i.
Unul dintre ei, aflat de partea care pierdea, a fost enervant
de nesuferit pe măsură ce partida î�nainta. A lovit cu rache-
ta ș� i a î�njurat frecvent î�n timpul meciului. Când am termi-
nat de jucat, a plecat val-vârtej de pe teren, refuzând să dea
mâna cu noi. Î�n vreme ce noi, cei trei rămaș� i, inclusiv eu,
ieș� eam de pe teren, i-am auzit pe cei doi parteneri de joc
condamnând acț�iunile ș� i atitudinea bărbatului respectiv,
acum absent. Tentaț�ia de a mă alătura lor î�n discuț�ia des-
pre cât de nemernic a fost aproape că a copleș� it cuvintele
„Acolo unde este deznădejde, să semăn speranț� ă,/Acolo
unde este tristeț�e, să semăn bucurie”, care au devenit parte
din mine de când spun des rugăciunea.
Când am ieș� it de pe terenurile de tenis, l-am văzut pe
bărbatul furios ș� i lezat. M-am dus ș� i mi-am pus braț�ul î�n
jurul lui ș� i i-am spus, pur ș� i simplu: „Ei, cu toț�ii avem mo-
mente proaste.” N-a fost vorba despre o superioritate ver-
bală care m-a făcut să mă port î�n acest fel. Cuvintele unui
simplu om al lui Dumnezeu, care a trăit cu mai bine de opt
sute de ani î�naintea mea, pe un alt continent, mi-au vorbit
ș� i au vorbit prin mine î�n acea zi pe terenul de tenis.
Când ș� tim că nu suntem niciodată singuri, ne schim-
băm strategia de rugăciune ș� i ne rugăm către Cel la care
suntem deja conectaț�i; aspectul superior ș� i cel mai sacru al
propriei noastre ființ� e. Dacă Dumnezeu este peste tot,
atunci nu există niciun loc î�n care El să nu fie, inclusiv î�n
noi î�nș� ine. Î� narmaț�i cu această conș� tientizare, ne putem
ruga fără a cere nimic altceva decât tărie morală pentru
78 ÎNȚELEPCIUNEA EVURILOR

noi. Î�n loc să cerem să fim feriț�i de primejdii, cerem tăria


de a fi neî�nfricaț�i. Î�n loc să cerem î�nlăturarea durerii, ce-
rem capacitatea de a o transcende ș� i de a o cuceri. Nu mai
presupunem că ș� tim de ce avem nevoie ș� i ce ne va ajuta î�n
acest moment. Ș� i totuș� i, experienț�a ne î�nvaț�ă că multe din-
tre lucrurile pe care nu le-am fi cerut niciodată se dove-
desc a fi cele mai benefice. După cum a spus cândva William
Shakespeare: „Necunoscându-ne, ne rugăm adesea pentru
propriul rău, pe care î�nț�eleptele puteri ni-l refuză pentru
binele nostru.”
Această rugăciune a Sfântului Francisc este o cale de a
căuta să practici î�n viaț� a zilnică consolarea, î�nț�elegerea,
iertarea ș� i săvârș� irea unor acț�iuni. Cu toț�ii avem î�n interio-
rul nostru aceste capacităț�i ș� i ne simț�im î�ndemnaț�i să ne
purtăm aș� a. Cu toate acestea, cel mai adesea le cerem ce-
lorlalț� i, inclusiv entităț� ii numite Dumnezeu despre care
credem că se află î�n exterior, să ne consoleze, să ne î�nț�elea-
gă, să ne ierte ș� i să aibă grijă de noi.
Spunând cu voce tare această rugăciune simplă, facem
paș� i către adevărata dezvoltare spirituală. Lăsăm egoul î�n
urmă ș� i î�i permitem sinelui sacru să fie o forț�ă dominantă
î�n viaț� a noastră. Conș� tientizarea sau practica rugăciunii
foarte personale ș� i aproape universale reprezintă o forț�ă
pentru transformare î�n vieț� ile noastre, atunci când î�n
această activitate subliniem un fel de comuniune cu infini-
tul, î�n care cerem forț�a ș� i curajul de a ne conduce vieț�ile
zilnice după principiile expuse de Sf. Francisc.
Mi-a plăcut î�ntotdeauna foarte mult povestea maes-
trului care i-a spus unui tânăr avatar avansat din punct de
vedere spiritual: „Dacă î�mi spui unde se află Dumnezeu, î�ț�i
voi da o portocală.” Tânărul a răspuns: „Dacă î�mi spui unde
RUGĂCIUNEA 79

nu se află Dumnezeu, î�ț�i voi da eu două portocale!” Morala:


Dumnezeu e peste tot. Când vă rugaț� i lui Dumnezeu, vă
rugaț�i unei prezenț�e eterne puternice, care face parte din
voi. Rămâneț�i î�n strânsă legătură cu această prezenț�ă, fără
să vă gândiț�i că aț�i fi separaț�i. Aplicaț�i apoi cuvintele divine
ale Sfântului Francisc ș� i î�ncepeț�i să le puneț�i la treabă î�n
cât mai multe locuri posibile, î�n fiecare zi. Ralph Waldo
Emerson a scris următoarele cuvinte pe tema rugăciunii.
Voi î�ncheia acest eseu cu observaț�iile lui.
„Rugăciunea, ca mijloc de a realiza un scop personal,
î�nseamnă furt ș� i răutate. Ea presupune dualism î�n natură
ș� i î�n conș� tiinț�ă. De cum omul va deveni una cu Dumnezeu,
el nu va implora. Va vedea atunci rugăciunea î�n toată pute-
rea ei.”
Vă sugerez să puneț� i î�n practică sfaturile Sfântului
Francisc, incluzând î�n viaț�a voastră următoarele idei:

• Faceț�i-vă un obicei zilnic din a rosti cu voce tare cuvin-


tele acestei rugăciuni. Doar spunând cuvintele, veț�i simț�i
că î�ncepeț�i să acț�ionaț�i î�n virtutea lor pe timpul zilei.
• Dacă vă găsiț�i î�ntr-o confruntare de vreun fel, cu orici-
ne, fie că e un membru al familiei sau un străin, î�nainte
de a reacț�iona, î�ntrebaț�i-vă: „Ceea ce sunt pe cale să
spun e motivat de nevoia de a avea dreptate sau de do-
rinț�a mea de a fi bun?” Alegeț�i atunci un răspuns care
izvorăș� te din bunătate, indiferent de modul î�n care
obiectează egoul vostru.
• Faceț�i-vă un obicei din a transmite iubire, acolo unde
î�nainte aț�i transmis ură, î�n special atunci când citiț�i zi-
are sau vă uitaț�i la ș� tiri la televizor. Semănând iubire î�n
80 ÎNȚELEPCIUNEA EVURILOR

detrimentul urii, indiferent de cât de dificil ar putea să


pară, veț�i deveni o parte din soluț�ia la ură a lumii noas-
tre. Acest lucru va necesita o puternică vigilenț�ă din
partea voastră, pentru a depăș� i condiț�ionarea cultura-
lă a mentalităț�ii ochi-pentru-ochi.
• Căutaț�i î�n inima voastră ș� i fiț�i sinceri î�n legătură cu toț�i
oamenii din trecutul vostru care v-au făcut rău î�n vre-
un fel. Acolo unde este vătămare, practicaț�i iertarea.
Iertarea este î�nsăș� i fundaț�ia trezirii spirituale ș� i des-
pre ea vorbeș� te Sf. Francisc î�n rugăciunea lui divină.
DUREREA CA BINECUVÂNTARE

Am văzut jalea bând dintr-o cupă cu tristețe și am


strigat: „E dulce, nu-i așa?” „M-ai prins”, a răspuns
jalea, „și mi-ai stricat negoțul, cum mai pot vinde
tristețea acum, când știi că-i o binecuvântare?”

JALALUDDIN RUMI
(1207–1273)

Poet mistic persan și sfânt sufist, Jalaluddin Rumi scrie des-


pre iubirea pură pe care o putem obține, dincolo de ego, în
dorul divin al sufletului și extazul uniunii cu Dumnezeu.

O, ce ne mai place să jelim! Citim chiar ș� i cărț�i despre cât


de important este procesul jelirii pentru recuperarea noas-
tră ș� i mergem până î�ntr-acolo î�ncât identificăm jalea cu o
etapă necesară de tristeț�e prin care trebuie să trecem pen-
tru a depăș� i momentele î�n care am pierdut pe cineva ș� i
pentru a ne recăpăta sănătatea psihică. Jalaluddin Rumi
î�nsă, un poet mistic din secolul al treisprezecelea, care a
scris î�n regiunea ce poartă astăzi numele de Afghanistan,
trimite un mesaj din Evul Mediu. El sugerează că jalea e
mai degrabă o binecuvântare, decât ceva ce trebuie tolerat
sau un rău necesar pe drumul spre recuperare. Nu e deloc
plină de tristeț�e, ci este, î�n schimb, o oportunitate de a bea
din nectarul dulce, disponibil î�n momentele î�ntunecate ale
vieț�ii.
82 ÎNȚELEPCIUNEA EVURILOR

Una dintre marile î�nvăț�ături primite î�n viaț�ă mi-a venit


din explorarea Cabalei, un text mistic iudaic, vechi de mul-
te secole, la fel ca î�nvăț�ăturile lui Rumi. Pentru mine, lecț�ia
simplă a fost: „Căderile din viaț�a noastră ne dau energia
necesară pentru a ne propulsa la un nivel mai î�nalt.” Am
citit ș� i am recitit această î�nț�elepciune străveche. Când i-am
permis să aline chinul tăios al momentelor dureroase din
viaț� ă, am î�nceput să absorb această î�nț�elepciune î�n mo-
mentele de tristeț�e ș� i jale. Am descoperit adevărul acestei
idei, acela că fiecare cădere ne oferă oportunitatea de a
genera energia necesară pentru a ne deplasa către o con-
ș� tiinț�ă superioară. Fiecare cufundare î�n disperare poartă
cu sine o energie care să ne ducă mai sus.
De câte ori, î�n viaț�a voastră, momentele î�ntunecate de
disperare, cum ar fi vreun accident, o boală, un dezastru
financiar, ruperea unei relaț�ii, un incendiu sau o inundaț�ie,
pierderea unei proprietăț�i sau moartea v-au propulsat î�n
perioadele de chin, furie, negare ș� i apoi jale. Ca cei mai
mulț�i dintre noi, vă cufundaț�i î�n tristeț�e ș� i simț�iț�i nevoia să
spuneț�i tuturor despre ghinionul vostru. Î�n cele din urmă,
după o lungă perioadă de timp, î�ncepeț�i să vă ridicaț�i dea-
supra lui ș� i să ajungeț�i la o stare de acceptare.
Presupuneț�i acum că aț�i fi ș� tiut că ceea ce s-a î�ntâmplat
î�n viaț�a voastră, ceea ce aț�i numit o pierdere sau o cădere,
era exact ceea ce trebuia să se î�ntâmple. Dar dacă presupu-
nem că aț�i fi ș� tiut imediat că trebuia să treceț�i prin acel
eveniment care v-a declanș� at jalea ș� i tristeț�ea? Să presu-
punem că aț�i fi putut să acț�ionaț�i î�n acord cu această nouă
conș� tientizare? Fără î�ndoială că aceste „presupuneri” vă
situează î�n conflict cu tot ceea ce aț�i fost î�nvăț�aț�i despre
cum trebuie să reacț�ionaț�i î�n faț�a catastrofelor ș� i a morț�ii.
DUREREA CA BINECUVÂNTARE 83

Nu vă sugerez să nu vă respectaț�i sentimentele adevărate.


Sugerez că adevărul observaț�iilor lui Rumi vă oferă un alt
mod de a reacț�iona î�n faț�a acestui fel de î�mprejurări. Vă
î�ncurajez să vă deschideț� i î�n faț� a darului sau a dulceț� ii
care, și ele, se află î�n tristeț�e.
Acesta este un sistem inteligent din care facem parte
cu toț�ii indisolubil ș� i nu există accidente. Există î�nvăț�ămin-
te de tras, chiar aici ș� i acum, î�n toiul tristeț�ii. Puteț�i î�nvăț�a
această lecț�ie ș� i gusta certitudinea dulce a misterului. Nu
trebuie să pretindeț�i că vă place tragedia, ci numai să vă
angajaț� i să o folosiț� i pentru a genera energia care să vă
propulseze î�ntr-un loc superior î�n viaț�ă. Aț�i putea să stri-
gaț�i la tristeț�ea voastră, aș� a cum a făcut-o Rumi acum peste
opt sute de ani ș� i să o î�ntrebaț�i: „E dulce, nu-i aș� a?” Adică,
există î�nvăț�ăminte de tras, chiar aici ș� i acum, î�n toiul aces-
tei dulci tristeț�i, iar eu am să o beau ș� i astfel am să stric
afacerea negustorilor de jale.
Î�n ceea ce noi numim societăț�ile primitive, moartea e
un prilej de sărbătoare. Există o î�nț�elegere fundamentală,
chiar ș� i î�n perioadele de jale ș� i doliu, care nu pune la î�ndo-
ială momentele stabilite de divinitate ale venirii fiecărei
persoane aici pe pământ, sau ale părăsirii acestui loc. Totul
este aș� a cum trebuie! Poate că alinarea reprezintă farme-
cul de a vedea că totul face parte din perfecț�iunea univer-
sului nostru, care are o inteligenț�ă organizatoare invizibilă,
ce curge prin fiecare celulă a creaț�iei, inclusiv prin nume-
roasele experienț�e dureroase de-a lungul vieț�ii – ș� i apoi
prin celebrarea lor.
Ca elev la liceu, practicam săritura î�n î�nălț�ime î�n echi-
pa de atletism. Nu voi discuta despre î�nălț�imea la care mă
ridicam, dar ș� tim din filme că albii nu pot să sară! Cu toate
84 ÎNȚELEPCIUNEA EVURILOR

acestea, î�mi aș� ezam bara pe suporturi, luam poziț� ie, cu


nouă sau cincisprezece metri mai î�n spate, alergam repede
spre bară ș� i mă lăsam cât mai jos posibil, pentru a genera
surplusul de energie necesar ca să-mi propulsez î�ntreg
corpul peste bară. Lăsându-mă jos, mă puteam ridica mai
sus. Perioada mea de atletism din liceu î�mi oferă o imagine
analogă cu mesajul lui Rumi. E mesajul Cabalei ș� i e ș� i mesajul
meu pentru voi.
Jalea, atunci când e doar o experienț�ă a tristeț�ii ș� i mâh-
nirii, vă va ț�ine jos, chiar î�n adâncul î�n care v-aț�i cufundat.
Vă va imobiliza ș� i vă va apăsa cu vinovăț�ie ș� i chin sufletesc.
Când ș� tiț�i î�nsă că această disperare poartă cu sine o dulce
binecuvântare, atunci î�ntrerupeț�i parteneriatul jale/tristeț�e,
iar căderea vă ajută să vă recăpătaț� i echilibrul ș� i să vă
avântaț�i deasupra hopurilor vieț�ii pe pământ.
Iată câteva alternative la dilema jale/tristeț�e:

• Opriț�i-vă î�ntr-un moment plin de tristeț�e ș� i spuneț�i cu


bună ș� tiinț�ă: „Trebuie să sufăr acum ș� i pe dinăuntru, ș� i
pe dinafară, pentru această pierdere, pe care î�n cele
din urmă voi ajunge să o văd ca pe o binecuvântare?”
Ascultaț�i răspunsul ș� i urmaț�i-l. Indiferent de situaț�ie,
aveț�i posibilitatea unui răspuns î�mbunătăț�it î�n faț�a
disperării.
• Exersaț�i capacitatea de a vă exprima sentimentele î�n
faț�a pierderii, fără a crede că trebuie să fiț�i ș� i voi plini
de tristeț�e. E posibil să simț�iț�i pierderea, să o exprimaț�i
ș� i să cunoaș� teț�i totuș� i, î�n interiorul vostru, binecuvân-
tarea î�ntregii situaț�ii. Nu cereț�i o schimbare imediată.
Permiteț�i ca ceea ce se află acolo să rămână acolo, î�n
timp ce admiteț�i posibilitatea unui comportament diferit.
DUREREA CA BINECUVÂNTARE 85

• Poate că aț�i acceptat jalea ș� i tristeț�ea ca fiind insepara-


bile, pentru că aț�i fost î�nvăț�aț�i că e crud ș� i inuman să
fiț�i altfel. Atunci când ș� tiț�i că toate căderile sunt bine-
cuvântări ș� i toate pierderile sunt î�n ordinea divină,
veț�i î�ndulci treptat tristeț�ea ș� i veț�i câș� tiga energia pen-
tru a vă avânta la o altitudine mai î�naltă î�n toate dome-
niile vieț�ii.
ECHILIBRUL

Pleacă din când în când,


relaxează-te puțin,
deoarece când te vei întoarce
la munca ta,
judecata îți va fi mai limpede;
căci să rămâi la muncă mereu
te va face să îți pierzi puterea
de judecată...

Depărtează-te,
Căci munca va părea mai mică
și vei putea cuprinde mai mult din ea
cu privirea,
iar lipsa armoniei
sau a proporției
se văd mai ușor.
LEONARDO DA VINCI
(1452–1519)

Pictor, sculptor, arhitect, muzician, inginer, matematician


și om de știință italian, Leonardo da Vinci a fost una dintre
mințile cele mai mărețe din istoria omenirii.

Atunci când un om precum Leonardo da Vinci oferă un sfat,


cel puț�in eu, unul, sunt dispus să ascult cu atenț�ie concen-
trată. Mulț�i istorici l-au numit omul cu gândirea cea mai
iscoditoare din toate timpurile. Ei, ăsta da compliment!
88 ÎNȚELEPCIUNEA EVURILOR

Realizările lui au fost extraordinare ș� i adesea el este soco-


tit iniț� iatorul Renaș� terii, omul care a scos omenirea din
Evul Mediu î�ntunecat.
Leonardo a văzut misterul peste tot ș� i l-a studiat î�n
amănunt pentru a-l î�nț�elege. A cercetat pământul, cerul ș� i
raiul. A î�nregistrat miș� carea stelelor ș� i a schiț� at planuri
pentru maș� ini zburătoare, cu patru sute de ani î�naintea
primului avion. A fost un arhitect ș� i un artist desăvârș� it,
care s-a cufundat î�n studiul naturii ș� i personalităț�ii umane.
Portretele lui erau mai iscusite decât orice s-a văzut î�nainte
sau după, î�ntruchipând o realitate care surprindea fiecare
trăsătură a subiecț�ilor săi. Au fost scrise cărț�i î�ntregi nu-
mai despre splendoarea picturii lui, Cina cea de taină.
Niciun subiect nu a scăpat cercetării lui Leonardo da Vinci,
iar î�n sfatul citat mai sus, el vă oferă un instrument pentru
propriile voastre mijloace de exprimare creativă.
Când vă gândiț� i la î�ntreaga muncă creativă pe care
Leonardo da Vinci a adunat-o î�n viaț�a sa, s-ar putea să evo-
caț�i imaginea unui om obsedat de activitatea sa, o persona-
litate de tip A, care nu a făcut altceva decât să picteze, să
sculpteze ș� i să inventeze î�n fiecare clipă de veghe a vieț�ii
lui. Cu toate acestea, sfatul lui este diametral opus; aceasta
este ș� i concluzia mea. Acest om original al Renaș� terii ne
sfătuieș� te să evadăm din rutina zilnică ș� i să luăm distanț�ă,
pentru a deveni mai eficienț�i ș� i mai productivi.
Mie mi se pare că oamenii foarte eficienț�i au un senti-
ment major al echilibrului ș� i al armoniei î�n vieț�ile lor. Ei î�ș�i
cunosc perfect ritmul ș� i ș� tiu când să se retragă ș� i să î�ș�i lim-
pezească mintea de grijile imediate. Cuvântul-cheie aici
este „echilibru”. Pentru a evita ca ceva să vă epuizeze, tre-
buie să puteț�i să vă î�ndepărtaț�i de el. Când vă î�ndepărtaț�i,
ECHILIBRUL 89

î�ncepeț�i să vă vedeț�i opera, familia sau proiectul dintr-o per-


spectivă care „pare mai mică”, după cum spune Leonardo.
Plecând dintr-un punct fix ș� i uitându-ne î�n urmă la el,
punctul pare î�ntr-adevăr mai mic. De la distanț�ă î�nsă, pu-
teț�i cuprinde mai mult din acel punct cu privirea, dintr-o
singură aruncătură rapidă de ochi. Astfel pot fi observate
imediat orice slăbiciuni sau defecte. Chiar dacă Leonardo
vorbeș� te probabil din punctul de vedere al artistului, sfatul
lui este aplicabil î�n zilele noastre, indiferent care ar fi mun-
ca pe care o avem de făcut î�n viaț�a noastră.
Eu am descoperit că sfatul lui Leonardo mi se potriveș� te
ș� i mie î�n munca mea de scriitor ș� i vorbitor, ca ș� i î�n alte pro-
iecte. Atunci când î�mi las cercetarea ș� i carneț�elele galbene
pe care scriu pentru a face o alergare lungă, sau plec, pur ș� i
simplu, pentru câteva zile, aproape miraculos, totul pare
mai clar la î�ntoarcere. Sunt uimit de intuiț�iile pe care le
primesc când mă desprind de munca mea. Ele par să î�mi
apară brusc î�n minte î�n clipele î�n care sunt cel mai puț�in
conectat sau ataș� at de rezultat. Marele maestru al
Renaș� terii ne spune să lăsăm munca î�n urmă, să ne rela-
xăm, să nu facem mari eforturi, să eliminăm strădaniile ș� i
să permitem călăuzirii divine fireș� ti să ne ajute. El spune
„relaxează-te puț�in, deoarece când te vei î�ntoarce la munca
ta, judecata î�ț�i va fi mai limpede”. O cale de a face acest lu-
cru î�n lumea actuală este să î�nvăț�aț�i să meditaț�i î�nainte de
a vă apuca de orice preocupare serioasă, fie că e vorba des-
pre un plan pentru a dirija o î�ntâlnire de afaceri, un inter-
viu pentru un loc de muncă, ț� inerea unui discurs sau
pictarea unui portret. Numai actul î�n sine de a vă î�ngădui
să intraț�i î�ntr-o stare meditativă vă va î�mbunătăț�i enorm
eficienț�a. Î�n ultimii zece ani, n-am apărut niciodată î�n faț�a
90 ÎNȚELEPCIUNEA EVURILOR

unui public fără a petrece mai î�ntâi minimum o oră (de


obicei mai mult) singur, î�ntr-o stare de meditaț�ie. Când ies
din meditaț�ia mea relaxantă, descopăr că pot păș� i pe scenă
sau î�mi pot lua pixul cu o senzaț� ie de î�ncredere că sunt
conectat la o parte superioară a mea, care nu cunoaș� te tea-
ma. Devin un observator al meu la lucru ș� i totul pare să
decurgă de parcă Dumnezeu î�nsuș� i î�mi ghidează cuvintele
sau pixul.
Î�n procesul î�n care vă î�ndepărtaț�i de munca voastră ș� i
vă relaxaț� i î�n acea poziț� ie, invitaț� i î�n activitatea voastră
intervenț� ia divină. Cu cât vă stresaț� i mai puț� in pentru a
realiza sau a î�ndeplini o sarcină, cu atât păreț�i, î�n mod pa-
radoxal, să dobândiț�i puterea de a face exact acest lucru.
Când sunteț�i detaș� aț�i de rezultat, vă aflaț�i î�n acest proces ș� i
permiteț�i rezultatului să se î�ngrijească singur de el. Puteț�i
vedea acest principiu la lucru î�n activităț�ile plăcute.
De exemplu, pe ringul de dans, obiectivul vostru nu
este să ajungeț� i î�ntr-un anumit loc de pe ring. Obiectul
dansului este să vă bucuraț�i de el, iar locul î�n care ajungeț�i
e lăsat î�n seama procesului dansului. Î�n mod asemănător,
la un concert, scopul vostru nu e să ajungeț� i la sfârș� itul
muzicii, ci să vă bucuraț�i de fiecare moment al concertului.
Să ajungi la sfârș� it nu are nicio importanț�ă, atunci când te
afli î�n mijlocul procesului. Gândiț�i-vă la mâncatul unei ba-
nane. Care e scopul? Să ajungi de la un capăt la celălalt?
Sau să te bucuri de fiecare muș� cătură? Acest lucru este
valabil, î�n principiu, pentru orice. Atunci când ne relaxăm
ș� i lăsăm totul î�n urmă, ne putem pierde cu naturaleț�e î�n
proces, iar rezultatul final apare miraculos.
Leonardo da Vinci ne î�ncurajează să păstrăm echilibrul
î�n vieț�ile noastre, indiferent de preocupări. Implicaț� i-vă,
ECHILIBRUL 91

bineî�nț�eles, î�n activităț�ile voastre, dar î�ncercaț�i să vă bucu-


raț�i mai degrabă de ele pentru ceea ce sunt, î�n loc de rezul-
tatul final. Î� n plus, fiț� i dispuș� i să vă î�ndepărtaț� i de o
activitate atunci când simț�iț�i că judecata voastră nu e î�n
armonie sau e disproporț�ionată. Făcând acest lucru, do-
bândiț� i perspectivă ș� i, î�n mod paradoxal, vă sporiț� i mai
degrabă decât vă pierdeț�i puterea creatoare.
Pentru a pune î�n aplicare î�n vieț�ile voastre sfatul pri-
mului om al Renaș� terii:

• Faceț�i-vă un obicei din a vă detaș� a de rezultat î�n munca


ș� i proiectele voastre. Trăiț�i momentul, bucurându-vă
mai degrabă de activităț�ile voastre pentru pura plăce-
re a acț�iunii, decât pentru cum se vor sfârș� i.
• Î�ndepărtaț�i-vă din când î�n când de munca voastră ș� i nu
faceț�i nimic. Fără a fi constrânș� i de timp, fără termene-
limită, fără ceas deș� teptător, de fapt fără niciun ceas.
Permiteț�i-vă, pur ș� i simplu, să existaț�i ș� i observaț�i ce
liberi vă simț�iț�i. Acest fel de distanț�are lipsită de con-
strângeri vă va conduce î�napoi la munca voastră cu o
nouă vigoare ș� i cu o gândire mai ascuț�ită.
• Faceț�i ceea ce fac eu frecvent, dacă simt că m-am blo-
cat. Î�i predau, pur ș� i simplu, totul lui Dumnezeu. Spun:
„Î�n acest moment, nu ș� tiu ce să fac ș� i simt că-mi sunt
blocate răspunsurile, Î�ț�i cer să mă călăuzeș� ti î�n rezol-
varea acestei probleme.” Poate sună simplist, dar pare
să funcț�ioneze î�ntotdeauna. Răspunsurile vin ș� i limpe-
zimea e restabilită, atunci când î�i cer lui Dumnezeu să
mă ajute.
92 ÎNȚELEPCIUNEA EVURILOR

• Amintiț�i-vă că una dintre persoanele cu cele mai mari


realizări din toate timpurile, cu nenumărate iniț�iative,
vă sfătuieș� te: „Pleacă din când î�n când, relaxează-te
puț�in!” Dacă e să urmez sfatul cuiva, atunci acesta este
sfatul primului om al Renaș� terii.
SPERANȚA

Pentru cei mai mulți dintre noi pericolul mai mare


nu e că țelul ne-ar fi
prea sus
și nu-l ajungem,
ci că este prea jos
și îl atingem.
MICHELANGELO
(1475–1564)

Pictor, sculptor, arhitect și poet italian, artistul renascentist


Michelangelo Buonarroti reprezintă o personalitate remar-
cabilă în istoria artelor vizuale.

D e-a lungul ultimilor aproximativ douăzeci ș� i cinci de


ani, am participat î�n mod regulat la talk-show-uri de radio
ș� i televiziune, stând de vorbă cu ascultătorii care sună ș� i se
alătură discuț�iei. Una dintre cele mai frecvente critici pe
care le-am primit de la gazdele acestor emisiuni este că le
ofer oamenilor mult prea multă speranț�ă î�n situaț�ii groaz-
nice ș� i că acesta ar putea fi un lucru periculos. Î� n ciuda
acestui fel de reproș� uri, eu tot nu reuș� esc să î�nț�eleg cum
prea multă speranț�ă ar putea fi un lucru periculos.
Atunci când oamenii î�mi spun despre un diagnostic
medical care sugerează imposibilitatea unui tratament, eu
î�i î�ncurajez să î�ș�i schimbe atitudinea spre un rezultat cu
totul opus. Vorbesc frecvent despre legea care a permis
94 ÎNȚELEPCIUNEA EVURILOR

oricărui miracol care s-a petrecut vreodată, de la î�nceputul


timpurilor, să aibă loc. Explic că legea n-a fost niciodată
abrogată ș� i e î�ncă valabilă. Amintesc de cazurile unor oa-
meni cărora li s-a spus să meargă acasă ș� i să aș� tepte să
moară, cărora li s-au dat ș� ase luni de viaț�ă ș� i care totuș� i au
scăpat de bolile ș� i diagnosticele lor. Î�n fiecare zi primesc
scrisori de la oameni care au refuzat să asculte de ț�elurile
ș� i speranț�ele mici pe care ceilalț�i le aveau pentru ei, poves-
tind cât de recunoscători au fost că au primit un mesaj al
speranț�ei, î�n momente dificile.
Cred că Michelangelo, căruia î�i mai lipseau doar câteva
zile ca să trăiască până la optzeci ș� i nouă de ani, î�ncă sculp-
tând, pictând, scriind ș� i proiectând, î�ntr-o epocă î�n care
nouăzeci de ani erau cu ș� aizeci peste speranț�a normală de
viaț�ă, vorbea î�n acest citat celebru despre ideea de a avea
speranț�e mari ș� i ț�eluri î�nalte. Pericolul nu stă î�n speranț�a
falsă, ci mai degrabă î�n lipsa speranț�ei ș� i, prin urmare,
obiectivele ș� i ț�elurile ne sunt micș� orate de convingerile
noastre, î�nainte de a putea lucra la ele ș� i de a le materializa.
Acest lucru nu se referă numai la vindecarea maladii-
lor fizice, ci include practic tot ce face parte din vieț� ile
noastre. Lumea e plină de oameni care au avut ț�eluri mici
ș� i n-au fost ambiț�ioș� i, care vor să-ș� i impună acest mod de
gândire limitată asupra oricui e dispus să asculte. Pericolul
real î�l reprezintă renunț�area sau stabilirea unor standarde
reduse, cu aș� teptări joase pentru noi î�nș� ine. Ascultaț�i-l cu
atenț�ie pe Michelangelo, omul pe care mulț�i î�l consideră
cel mai mare artist din toate timpurile.
Î� mi amintesc că stăteam î�n faț� a statuii lui David, la
Florenț�a, ș� i eram transpus. Mărimea, măreț�ia, spiritul care
părea să se desprindă din marmură î�l reprezentau pe
SPERANȚA 95

Michelangelo spunându-ne tuturor: „Ț� intiț�i sus!” Când a


fost î�ntrebat cum a putut crea o asemenea capodoperă, a
răspuns că David era deja î�n marmură, el n-a trebuit decât
să cioplească ce era î�n plus pentru a-i da voie acestuia să se
elibereze. Un ț�el î�nalt, î�ntr-adevăr. Ș� i pentru că tot a venit
vorba de î�nălț�imi, uitaț�i-vă o dată la Capela Sixtină, acolo
unde Michelangelo a pictat tavanul stând î�ntins pe spate ș� i
lucrând î�n fiecare zi, vreme de patru ani, î�ntre 1508 ș� i
1512. A fost un proiect pe care artiș� ti mai mărunț�i l-ar fi
crezut imposibil, dar Michelangelo l-a acceptat, la fel ca pe
multe altele î�n viaț�a lui plină de energie, talent ș� i, da, ț�inte
î�nalte.
Practic, toată arta lui Michelangelo a exprimat ideea că
iubirea le ajută pe ființ�ele umane î�n efortul lor de a accede
la divinitate. Acest lucru a fost adevărat î�n cele aproximativ
trei sute de sonete pe care le-a scris, ș� i l-a î�nfăț�iș� at î�n mo-
dul î�n care a redat temele spirituale î�n pictură, sculptură ș� i
proiectele sale arhitecturale. De la originile umile din
Italia, ca fiu de bancher, acest bărbat, datorită speranț�elor
lui î�nalte, visurilor măreț�e ș� i intoleranț�ei pentru aș� teptările
scăzute, a devenit cunoscut ca unul dintre cei mai respectaț�i
lideri ai Renaș� terii ș� i din î�ntreaga istorie a umanităț�ii.
Acum câț�iva ani, î�n timp ce mă plimbam cu soț�ia mea
printr-un sat din Bali, ni s-a spus că treaba unui bătrân
care stătea la intrare, la poartă, era aceea de făuritor de
nori. Am ascultat cu atenț�ie când mi se spunea că sătenii
credeau că un om poate produce norii care vor aduce ploa-
ia la vreme de secetă, numai prin conș� tiinț�a lui. Trebuie
totuș� i să recunosc un oarecare scepticism, din cauza pro-
priei mele condiț�ionări familiale, care spune că asemenea
evenimente, cum ar fi formarea norilor, se află dincolo de
96 ÎNȚELEPCIUNEA EVURILOR

posibilităț�ile conș� tiinț�ei umane. Astăzi î�nsă cunosc un sin-


gur adevăr privitor la astfel de condiț�ionări: Nimeni nu știe
destule pentru a fi pesimist.
Din când î�n când am stat î�ntins pe iarbă cu copiii mei
mici făcând nori, ș� i, deș� i vecinii mormăiau probabil despre
nebunii de copii Dyer care cred că pot să facă nori, eu ignor
pur ș� i simplu un asemenea pesimism, atunci când î�l aud pe
unul sau pe altul spunând: „Uite, tati, î�mi fac norul să ț�i-l
î�mpingă pe al tău afară din tablou!” Nu văd niciun pericol
î�ntr-un astfel de mod de gândire. Sunt de acord cu
Michelangelo, fireș� te. Pericolul mult mai mare stă î�n atin-
gerea aș� teptărilor mici pe care le avem pentru noi î�nș� ine.
Sfatul lui Michelangelo este la fel de aplicabil î�n zilele
noastre, î�n viaț�a voastră, după cum a fost ș� i î�n a lui, acum
mai bine de cinci sute de ani. Nu-i ascultaț�i niciodată pe cei
care î�ncearcă să vă influenț�eze cu pesimismul lor. Aveț�i î�n-
credere deplină î�n capacitatea de a simț�i iubirea care radi-
ază din David, Madona cu pruncul ș� i frescele divine de pe
tavanul Capelei Sixtine. Iubirea reprezintă contactul vos-
tru conș� tient cu artistul care a î�mpărtăș� it acelaș� i spirit uni-
versal de unitate cu voi ș� i cu fiecare ființ�ă umană care a
trăit vreodată.
Realizările lui s-au născut din mesajul pe care ni-l oferă
tuturor la î�nceputul acestui fragment. Ț� intiț�i sus, refuzaț�i
să alegeț�i gândirea limitată ș� i aș� teptările mici ș� i, mai pre-
sus de toate, nu vă lăsaț�i sedus de ideea absurdă conform
căreia e periculos să aveț�i prea multă speranț�ă. De fapt,
speranț�a î�naltă vă va călăuzi să vă vindecaț�i viaț�a ș� i să pro-
duceț�i propriile capodopere, fie că sunt fresce sau coș� uleț�e
pentru fructe.
SPERANȚA 97

Pentru a aplica î�n vieț�ile voastre sfatul lui Michelangelo,


urmaț�i aceste reguli simple:

• Refuzaț�i să ascultaț�i sau să asimilaț�i afirmaț�iile celor


care vă indică limitările. Trebuie să vă amintiț�i î�ntot-
deauna: Atunci când te cerți din cauza limitărilor tale,
singurul lucru pe care îl obții sunt limitările.
• Mai presus de toate, să nu aveț�i niciodată o ț�intă mică
sau să gândiț�i limitat. Sunteț�i o manifestare divină a lui
Dumnezeu ș� i, î�n această privinț�ă, sunteț�i conectaț�i la
Cel care determină ș� i creează miracolele.
• Păstraț�i vie î�n voi speranț�a, amintindu-vă celebra re-
marcă a lui Albert Einstein: „Marile spirite au î�ntâmpi-
nat î�ntotdeauna o opoziț�ie violentă din partea minț�ilor
mediocre.”
• Atunci când vă gândiț� i la ceea ce v-ar plăcea să rea-
lizaț� i î�n viaț� ă, dar nu vă simț� iț� i pregătiț� i corespunză-
tor pentru a î�nfăptui acest lucru, î�nchipuiț�i-vi-l pe
Michelangelo la optzeci ș� i nouă de ani, trăind acum
cinci secole, pictând, sculptând ș� i scriind. Imaginaț�i-vă
că el vă spune că puteț�i crea orice doriț�i ș� i că pericolul
mare nu stă î�n a avea prea multă speranț�ă, ci î�n a atin-
ge ceea ce voi aț�i perceput ca lipsit de speranț�ă.
PUTEREA MINȚII

MINTEA MI-E O ÎMPĂRĂȚIE

Mintea mi-e o împărăție


Găsesc în ea la îndemână atâta fericire
Că întrece orice altă bucurie,
Prilejuită de-omenire.
Deși vreau multe din ce alții ar avea,
Nu-mi îngăduie să râvnesc mintea mea.

Fără pompă princiară, fără bogății avute,


Fără putere pentru-a dobândi victoria,
Fără duh șiret s-alin vorbe neplăcute,
Fără o înfățișare să desfăt cochetăria;
Nu mă plec rob în fața niciuneia,
Îmi slujește pentru toate mintea mea.

Văd pe mulți cum suferă adeseori


Și parveniții zoriți se prăbușesc;
Văd pe cei ce privesc de sus din nori
Și cam toți se nenorocesc;
Cu trudă dobândesc, păstrează cu teamă,
Astfel de griji mintea mea n-ar îndura, de bună seamă.

Trăiesc mai departe mulțumit,


Nu caut mai mult decât ce se găsește;
Mă-ndemn să nu fiu vreodată mărit;
Priviți, mintea mea îmi dă ce-mi lipsește.
Iată! Ca un împărat îmi celebrez victoria,
Mulțumit cu ce-mi aduce mintea mea.
100 ÎNȚELEPCIUNEA EVURILOR

Unii au prea mult și tot râvnesc;


Eu am puțin și nimic nu-mi mai pot dori.
Deși mult au, ei sărăcesc,
Eu sunt avut, deși făr′ de comori.
Ei-săraci, eu-bogat; ei cerșesc, eu dau
Ei n-au, eu le las; ei tânjesc, eu trăiesc.

Nu râd când unul își pierde partea;


Nu mi-e ciudă când altul a câștigat;
Valurile lumești nu-mi pot tulbura mintea,
Eu rămân neschimbat.
N-am vrăjmaș, nici prieten,
De viață nu mi-e silă, de moarte nu mă tem.

Unii după pofte își cântăresc plăcerea,


Și-nțelepciunea după încăpățânare;
Bogăția lor e singura în care-și pun încrederea
Și viclenia-ascunsă le e-ndemânare:
Dar toată plăcerea ce-mi pare că merită
E să-mi păstrez o minte liniștită.

Averea mea sunt sănătatea, tihna desăvârșită,


O conștiință curată am ales să-mi fie apărare;
Nu caut să mă fac plăcut prin mită,
Și nici prin amăgire s-aduc jignire.
Astfel trăiesc și voi muri astfel;
De-ar face toți ca mine, la fel!
SIR EDWARD DYER
(1543–1607)

Poet englez din perioada elisabetană, sir Edward Dyer este


cel mai bine cunoscut pentru debutul său liric, Mintea mi-e
o împărăție.
PUTEREA MINȚII 101

Sir Edward Dyer, curtean ș� i poet din secolul al ș� aispreze-


celea, a fost extraordinar de popular î�n vremea sa, ș� i totuș� i
numai un mic număr din poeziile sale au supravieț� uit.
Aceasta este opera sa cea mai cunoscută care s-a păstrat, o
comoară de acum o jumătate de mileniu pe care v-o ofer.
Această poezie despre puterea minț�ii a fost mult timp o
favorită deosebită de-a mea. Ritmul ei mi se pare dulce ș� i
este uș� or de citit, ș� i pare să mi se adreseze direct.
Pot să vă asigur că dragostea mea pentru această poe-
zie nu se bazează pe faptul că î�mpărtăș� esc acelaș� i nume cu
poetul. Am primit sute de copii ale acestei poezii din î�n-
treaga lume ș� i am fost î�ntrebat dacă sunt rudă cu Edward
Dyer. Deș� i temele cărț�ilor mele par să se potrivească per-
fect cu titlul Mintea mi-e o împărăție, nu cred că î�ntre mine
ș� i Sir Edward există vreo legătură biologică. Totuș� i, de câte
ori citesc poezia, mă minunez ș� i î�ncerc să contemplu aceas-
tă î�mpărăț�ie, mintea mea.
Poetul descrie confortul detaș� ării de tot, inclusiv de
corp, ș� i cum este să te afli î�n î�mpărăț�ia unei minț�i liniș� tite.
Aț� i contemplat vreodată ce parte minunată din voi este
mintea voastră? N-o puteț�i vedea sau atinge. E imaterială,
nu are graniț�e, nu are loc î�n spaț� iu sau timp ș� i, cu toate
acestea, este tot timpul cu voi, călăuzind ș� i dirijând practic
totul î�n viaț�ă. Aceasta este î�mpărăț�ia voastră ș� i numai voi o
puteț�i folosi î�n orice î�mprejurări pentru a pune bazele unei
dinastii a î�ncântării. Mintea reprezintă colț�ul vostru de li-
bertate, locul care nu poate fi invadat de alț�ii, un refugiu al
sănătăț�ii psihice, când totul î�n jurul vostru e agitat. Aceasta
este mintea invizibilă, rătăcitoare. Vă invit să î�i recunoaș� -
teț� i puterile cu veneraț� ie ș� i apreciere pentru anvergura
vastului său domeniu.
102 ÎNȚELEPCIUNEA EVURILOR

Dacă poftiț� i la ceva ce v-ar putea provoca un rău,


reamintiț� i-vă de cuvintele poetului: „Nu-mi î�ngăduie să
râvnesc mintea mea.” Dyer se referă la capacitatea de a
alege. Î�nț�elegeț�i că aveț�i puterea de a alege. Nu există nimic
î�n afara voastră pe care să daț�i vina pentru poftele sau de-
pendenț�ele voastre nesănătoase. Duceț� i-vă î�n î�mpărăț� ia
voastră interioară, acolo unde mintea este capabilă să facă
alegeri care sunt mai puternice decât dependenț�ele. Atunci
când vă pierdeț�i î�n nevoia de a fi victorios cu orice preț� ,
puteț�i fie să daț�i vina pe presiunile societăț�ii, fie să vă du-
ceț�i î�n această î�mpărăț�ie plină de forț�ă din interiorul vos-
tru ș� i să-i cereț�i minț�ii voastre să servească mai degrabă
binele suprem al tuturor celor implicaț�i, î�n locul egoului
vostru plin de sine.
Nevoia de a câș� tiga mai mult decât este necesar, de a
alerga după succes cu orice preț� , de a urmări î�n mod con-
stant aprobarea celorlalț�i nu ne este impusă, e o funcț�ie
privitoare la modul î�n care alegem să folosim acel mister
invizibil din noi, mintea noastră. Edward Dyer ne spune că
sunt mulț� i î�n jurul nostru care au prea mult ș� i, cu toate
acestea, poftesc la ș� i mai mult. „Unii au prea mult ș� i tot
râvnesc;/Eu am puț�in ș� i nimic nu-mi mai pot dori./Deș� i
mult au, ei sărăcesc,/Eu sunt avut, deș� i făr′ de comori.”
El î�i priveș� te pe ceilalț�i trăind î�n agonie, aparent nicio-
dată satisfăcuț�i ș� i î�ntotdeauna aflaț�i î�n urmărirea eluzivu-
lui Mai mult. „Ei n-au, eu le las; ei tânjesc, eu trăiesc.”
După cum sugerează delicat poetul, există alegerea de
a deveni mistuit de lăcomie ș� i acaparare, de a vă chinui ș� i
de a fi o victimă a hazardului ș� i de a trăi cu teamă, sau să
hotărâț�i că „Astfel de griji mintea mea n-ar î�ndura, de bună
seamă”. Fiț� i conș� tienț� i că mintea voastră e cea care face
PUTEREA MINȚII 103

aceste alegeri. Doar ea. Fericirea nesfârș� ită ș� i î�mplinirea vă


sunt disponibile după cum lasă poetul să se î�nț�eleagă î�n
acest vers: „Trăiesc mai departe mulț�umit,/ Nu caut mai
mult decât ce se găseș� te.”
Mintea voastră e dispusă ș� i capabilă să vă ofere o viaț�ă
î�ntreagă de pace ș� i liniș� te. Hotărându-vă să vă răzgândiț�i,
puteț�i î�ncepe să trăiț�i. Dacă recurgeț�i la acea î�mpărăț�ie in-
terioară, creaț�i o viaț�ă mai degrabă generoasă, decât mar-
cată de lipsuri. Î� n mintea voastră, aveț� i î� n totdeauna
libertatea de a fi î�mpăcaț�i.
Fiecare teamă pe care o simț�iț�i nu vine din exterior, ci
din modul î�n care alegeț�i să vă folosiț�i mintea. Când ș� ter-
geț�i din î�mpărăț�ia voastră interioară rămăș� iț�ele condiț�io-
nării de o viaț�ă, puteț�i elimina până ș� i frica de moarte. E o
stare de graț�ie descrisă de Edward Dyer astfel: „De viaț�ă nu
mi-e silă, de moarte nu mă tem.”
Î�mpărăț�ia voastră e modul î�n care vă folosiț�i mintea î�n
ciuda tuturor circumstanț�elor. Voi sunteț�i regele, conducă-
torul suprem. Nimeni nu vă poate supăra fără consimț�ă-
mântul minț�ii voastre regale. Nimeni nu vă poate deprima
fără permisiunea voastră. Nimeni nu vă poate răni senti-
mentele fără acordul vostru.
Această poezie vă î�ndeamnă să nu vă mai cântăriț�i plă-
cerile după ceea ce poftiț� i; opriț� i nevoia nesfârș� ită de a
cuceri ș� i de a vă afirma; nu vă mai măsuraț�i succesul după
acele activităț�i lumeș� ti ș� i î�ntoarceț�i-vă spre interior, spre
un loc î�n care pacea ș� i liniș� tea sunt doar la distanț�ă de un
gând. Vă aflaț�i la distanț�ă de doar un gând de concluzia lui
Dyer din această celebră poezie: „Averea mea sunt sănăta-
tea, tihna desăvârș� ită.”
104 ÎNȚELEPCIUNEA EVURILOR

Există un singur lucru final la care să vă gândiț�i î�n î�mpă-


răț�ia voastră interioară. Mintea voastră este responsabilă ș� i
pentru sănătatea voastră, ca ș� i pentru liniș� te. Schimbaț�i-vă
gândurile despre vindecare ș� i vă veț�i schimba reacț�ia cor-
pului î�n faț� a bolii. Î� n î�mpărăț� ia voastră interioară, cu o
minte liniș� tită, eliberată de nevoia de a câș� tiga, de a acapara,
de a cuceri, de a trudi ș� i de a pofti, produceț�i molecule de
sănătate. Vă scădeț�i tensiunea, î�nlăturaț�i potenț�ialul de a
dezvolta un ulcer, vă î�ntăriț�i sistemul imunitar ș� i reduceț�i
predispoziț�ia la tot felul de boli invazive, iar totul se află î�n
î�mpărăț�ia minț�ii voastre.
Adoptaț�i aceste cuvinte de î�nț�elepciune care descriu po-
etic ideea conform căreia mintea voastră e o î�mpărăț�ie, cu
un sine invizibil domnind î�n interior. Aplicaț�i această î�ncân-
tătoare poezie î�n vieț�ile voastre, urmând aceste sugestii:

• Practicaț�i controlul minț�ii pentru a elimina comporta-


mentele autodistructive. Î�ntrebaț�i-vă de ce alegeț�i să
vă daț�i voie să fiț�i supăraț�i, î�n loc să vă folosiț�i mintea
pentru a genera liniș� te ș� i pace. Surprindeț�i-vă î�n mijlo-
cul unei reacț�ii depresive sau furioase ș� i î�ncercaț�i un
nou mod de a gândi.
• Petreceț�i puț�in timp venerându-vă mintea ș� i ceea ce
este ea capabilă să creeze pentru voi. Contemplaț�i-vă
î�mpărăț�ia interioară ș� i refuzaț�i să permiteț�i gânduri-
lor care ar putea să o polueze î�n vreun fel să pătrundă
î�n acel spaț�iu interior sacru.
• Reamintiț�i-vă î�n mod repetat că nimic ș� i nimeni î�n afară
de voi nu vă poate face nefericiț�i fără consimț�ământul
vostru. Amintiț�i-vă că sunteț�i suma totală a alegerilor
PUTEREA MINȚII 105

pe care le faceț�i î�n mintea voastră. De ce aț�i alege să vă


folosiț�i mintea ca pe o cocină pentru porci, î�n loc să o
folosiț�i ca pe o î�mpărăț�ie? Aveț�i aceeaș� i oportunitate
ca ș� i sir Edward Dyer pentru a ș� ti că „Mintea mi-e o
î�mpărăț�ie”.
• Memoraț�i această concluzie: „Astfel trăiesc ș� i voi muri
astfel,/ De-ar face toț�i ca mine, la fel!” ș� i amintiț�i-vă –
sunteț�i î�mpăratul acestui tărâm lăuntric.
MILA

din The Merchant of Venice (Neguțătorul din Veneția)

Nimic nu-i silnic când te-arăți cu milă.


Această însușire e ca ploaia
Căzând din cer. De două ori sfințește:
Pe miluit ca și pe milostiv. 
E preț înalt în tot ce-i mai de preț:
Mai mândră pentru regi decât coroana. 
Sceptrul îți dă domnia pământească,
Inspiră venerație și teamă
De majestatea proprie unui rege.
Dar mila e mai mult decât un sceptru,
Ea stă pe tron în inima regală
Și-i însușire chiar lui Dumnezeu. 
Puterea pe pământ este asemeni
Celei divine doar prin milă.*
WILLIAM SHAKESPEARE
(1564–1616)

Poet și dramaturg englez al perioadei elisabetane și al epocii


timpurii a regelui Iacob I, William Shakespeare este autorul
cel mai cunoscut pe scară largă din toată literatura engleză.

Cum să aleg un singur text din opera omului pe care mulț�i


î�l consideră cel mai mare dramaturg ș� i sonetist al tuturor

*  Trad. de Horia Gârbea, http://horiagarbea.blogspot.ro/2012/05/


william-shakespeare-negustorul-din.html (n.red.)
108 ÎNȚELEPCIUNEA EVURILOR

timpurilor? Să-l citeș� ti pe William Shakespeare î�nseamnă


să te pierzi î�n î�ntrebuinț�area fără precedent de bogată ș� i
inventivă a limbii engleze. Prima mea selecț�ie a fost mono-
logul minunat din Hamlet, î�n care pune î�ntrebarea ce-i ur-
măreș� te pe toț�i căutătorii adevărului ș� i ai conș� tientizării
superioare. „A fi sau a nu fi” este cu siguranț�ă Î�ntrebarea.
Am simț�it totuș� i că am tratat î�n câteva locuri din această
carte subiectul referitor la conflictul dintre suportarea să-
geț�ilor ș� i praș� tiilor sorț�ii crunte î�n opoziț�ie cu ridicarea la
luptă î�mpotriva unei mări de suferinț�ă ș� i astfel, opunându-le
rezistenț�ă, să curme totul scurt.
M-am hotărât î� n cele din urmă să prezint această
selecț� ie despre natura milei, din The Merchant of Venice
(Neguțătorul din Veneția), deoarece simt că sunt cele mai
profunde paisprezece versuri scrise vreodată despre
această î�nsuș� ire umană.
Să trăim î�n spiritul milei ș� i să o folosim î�n fiecare zi
reprezintă calea de a ne î�mblânzi instinctele de bază, pri-
mitive, î�n vreme ce cultivăm iubirea ș� i compasiunea. Atunci
când alț�ii ne rănesc, primul nostru impuls este de obicei să
ne reglăm conturile. Latura noastră mai sălbatică ne î�n-
deamnă mai degrabă la răzbunare decât la milă. Totuș� i,
Shakespeare spune despre această trăsătură a milei, pe
care el o numeș� te o î�nsuș� ire a lui Dumnezeu, că „...e ca
ploaia/ Căzând din cer. De două ori sfinț�eș� te:/ Pe miluit ca
ș� i pe milostiv.” Prima binecuvântarea a milei sau compasi-
unii e asupra voastră, cei ce daț�i. Acest mesaj rezumă mult
din î�nț�elepciunea pe care literatura psihologică o are de
oferit. Fiț�i, aș� adar, plini de compasiune cu voi î�nș� ivă, nu vă
judecaț�i aspru atunci când faceț�i o greș� eală sau nu reuș� iț�i
să vă ridicaț�i la î�nălț�imea unor standarde. Gândiț�i î�n aș� a fel
MILA 109

î�ncât să vă puteț�i detaș� a de abateri sau eș� ecuri ș� i fiț�i blânzi


ș� i iubitori cu voi î�nș� ivă. Iertaț�i-vă pentru că aț�i fost atât de
umani, î�ncât aț�i rătăcit prin colț�uri î�ntunecate ș� i aț�i ieș� it la
iveală ruș� inaț�i sau dezamăgiț�i de comportamentul vostru.
Arătaț�i milă față de voi, o calitate despre care Shakespeare
spune că „devine mai mândră pentru regi decât coroana”.
Ș� i astfel, vi se potriveș� te ș� i vouă. Atunci când luaț�i prima
binecuvântare a milei ș� i o puneț�i î�n aplicare asupra voas-
tră, vă deschideț�i posibilităț�ii de a oferi această î�nsuș� ire
„lui, cel care ia”.
Dacă nu sunteț�i capabili să vă oferiț�i vouă î�nș� ivă com-
pasiune autentică, nu veț�i putea niciodată să o oferiț�i altu-
ia, nu mai mult decât sunteț�i capabili să oferiț�i altuia iubire
dacă voi nu vă iubiț�i pe voi î�nș� ivă sau să daț�i bani săracilor
dacă nu aveț�i deloc. Dezvoltarea compasiunii pentru voi se
poate obț�ine urmând sfatul abil ș� i î�nț�elept al î�nvăț�ătorului
meu, Sri Nisargadatta Maharaj. El î�mi spune: „Păcătosul ș� i
sfântul nu fac altceva decât să schimbe reputaț�iile î�ntre ei.
Sfântul a păcătuit, păcătosul va fi sanctificat.” Cu toț�ii am
păcătuit, chiar ș� i cei pe care î�i numim sfinț�i. Atunci când
reflectaț�i la aceste cuvinte, e mai uș� or să dobândiț�i compa-
siunea pentru voi î�nș� ivă. Acum o puteț�i oferi. Asta vrea să
spună Shakespeare prin dubla sfinț�ire a milei.
Deș� i toț�i ne temem de cei care stăpânesc puterea tem-
porală, simbolizată poetic prin sceptrul regelui, mila, după
cum ne reaminteș� te bardul, „e mai mult decât un sceptru”.
E nevoie de o î�nsuș� ire divină să privim î�n ochii celor care
s-au purtat rău sau ne-au rănit î�n vreun fel, să ne î�nlăturăm
tendinț�a de a ne flutura baghetele puterii imperiale. Când
le arătăm î�n schimb compasiune celor care ne-au ofensat,
110 ÎNȚELEPCIUNEA EVURILOR

ajungem atunci î�n punctul î�n care: „Puterea pe pământ


este asemeni/ Celei divine doar prin milă.”
Ca părinț�i sau chiar ca adulț�i aflaț�i î�n poziț�ie de autori-
tate, î�n virtutea vârstei ș� i a avantajului mărimii, avem ade-
sea opț� iunea de a ne afiș� a simbolurile puterii regale. E
destul de tentant să î�mpărț�im pedepse ș� i să pretindem răz-
bunare când nu suntem ascultaț�i. Î�n general, compasiunea
e ultimul lucru la care ne gândim. Am î�nvăț�at î�n asemenea
momente să î�mi reamintesc cât de răbdător ș� i milostiv a
fost î�ntotdeauna Dumnezeu cu mine, î�n momentele mele
cele mai î�ntunecate ș� i mai î�nspăimântătoare. Nu m-am
simț� it niciodată abandonat de Dumnezeu, nici măcar
atunci când mulț�i nu păreau milostivi faț�ă de căile mele
greș� ite. Această î�nsuș� ire divină este de mare ajutor, atunci
când mila „asezonează” dreptatea, î�n loc să o î�nlocuiască.
Când mă port ca un părinte cu copiii mei care au î�ncăl-
cat o regulă, nu au reuș� it să respecte o î�nț�elegere sau, î�n
general, au greș� it cu ceva, î�mi amintesc de sfatul lui
Shakespeare de a „asezona” dreptatea cu milă. Le spun că
î�i iubesc mult ș� i că ș� tiu cum e să greș� eș� ti, ș� i „asezonez”
consecinț�ele cu milă ș� i compasiune, astfel î�ncât să se simtă
iubiț�i î�ntotdeauna, după ce depăș� im problemele.
Această idee de a arăta milă se aplică tuturor relaț�iilor
voastre, î�n toate domeniile vieț�ii. Să oferiț�i compasiune ce-
lor care v-au făcut rău sau v-au dezamăgit nu î�nseamnă că
sunteț�i victime. E o modalitate de a spune, î�n schimb, că
„î�nț�eleg, î�mi pasă, iert, dar tot nu-mi place ș� i nu voi tolera
să te porț�i aș� a cu mine sau să te las să crezi că e un compor-
tament acceptabil”. Diferenț�a constă î�n faptul că nu aveț�i
nevoie să pretindeț�i răzbunare sau să vă dovediț�i superio-
ritatea. Cu milă î�n inimă, vă veț� i simț� i mult mai puț� in
MILA 111

agitaț� i ș� i demoralizaț� i de comportamentele rele pe care


le vedeț�i ș� i despre care citiț�i î�n fiecare zi. Veț�i putea să le
transmiteț� i iubire celor care au greș� it ș� i nu veț� i deveni
obsedaț�i de furie, ură ș� i, î�n cele din urmă, de dorinț�a de
răzbunare.
Î�nsuș� irea aceasta ce constă î�n a avea de oferit milă din
inimă vă menț�ine concentraț�i mai degrabă pe lucrurile cu
care sunteț�i de acord, decât asupra celor pe care le deza-
probaț�i. De exemplu, î�n loc să î�ncremeniț�i de furie din pri-
cina lucrurilor pentru care sunteț� i î�mpotrivă, cum ar fi
foametea, vă concentraț�i atenț�ia la cele pe care le susț�ineț�i,
adică la educarea ș� i hrănirea oamenilor, compasiunea
voastră conducându-vă astfel spre o soluț�ie mai degrabă
plină de afecț�iune, decât spre o reacț�ie de furie. Mila pe
care o simț�iț�i î�n inimă pentru cei pe care î�i iubiț�i, din cercul
sau familia voastră, vă vor menț� ine î�n mod asemănător
concentraț�i mai degrabă pe compasiune decât pe represa-
lii, pe repararea afrontului decât pe pretinderea unei
pedepse.
După cum spune Shakespeare î�n acest fragment plin de
inspiraț�ie, mila „e preț� î�nalt î�n tot ce-i mai de preț�”. Cu cât
sunteț�i mai puternici ca persoane, adică, cu atât mai multă
putere veț�i arăta prin mila voastră ș� i cu atât mai puț�in veț�i
avea nevoie să afiș� aț�i simbolurile autorităț�ii voastre.
Transpuneț�i î�n vieț�ile voastre ideile din acest pasaj al
unuia dintre cei mai mari maeș� tri ai cuvintelor din lume,
practicând următoarele:

• Când vă aflaț�i î�n situaț�ia î�n care veț�i î�mpărț�i dreptatea,


vizualizaț�i-vă foarte clar cele două laturi ale personali-
tăț�ii. Una dintre laturi este regele care are puterea de a
112 ÎNȚELEPCIUNEA EVURILOR

pedepsi, cealaltă este neguț�ătorul de milă care trans-


mite, î�n primul ș� i î�n primul rând, iubire ș� i compasiune.
Căutaț�i dreptatea, bineî�nț�eles, dar „asezonaț�i”-o bine
cu milă.
• Oferiț�i-vă vouă î�nș� ivă compasiunea pe care o meritaț�i
pentru toate acț�iunile trecute. Nu vă mai judecaț�i cu
asprime. Toate acele erori ș� i acț�iuni greș� ite au fost ne-
cesare pentru ca voi să treceț�i peste acel moment din
viaț�a voastră. Fiț�i blânzi cu voi î�nș� ivă ș� i eliminaț�i orice
sentimente rele pe care le nutriț�i faț�ă de voi.
• Odată ce aț�i afirmat cum vă simț�iț�i ș� i s-a făcut drepta-
te, lăsaț�i totul î�n urmă. Acum, vreau să spun! Nu ț�ineț�i
supărare ș� i nu le reamintiț�i celorlalț�i î�n mod constant,
pentru a le î�ntreț�ine o stare de vinovăț�ie, î�n timp ce vă
î�ntreț�ineț�i ș� i vouă o stare de dezacord. Lăsaț�i totul î�n
urmă.
• Predaț�i-I lui Dumnezeu cele mai supărătoare neliniș� ti
ale voastre. Spuneț�i, pur ș� i simplu: „Doamne, mi se
pare extrem de dificil să arăt milă î�n această situaț�ie ș� i
Ț� i-o predau Ț� ie cu totul. Ș� tiu că mă vei călăuzi pentru
a mă purta î�n modul cel mai milos ș� i mai î�ngăduitor.”
Această acț�iune vă va elibera din imobilizare ș� i furie ș� i
vă va ajuta să-l vedeț�i pe sfântul din păcătos, când cei
doi tocmai au făcut schimb de reputaț�ii î�ntre ei.
UNITATEA

din Devotions upon Emergent Occasions


(Rugăciuni pentru prilejuri neașteptate)

MEDITAȚIA A XVII-A

Niciun om nu este o insulă de sine stătătoare; fiecare


om este o bucățică dintr-un continent, o parte a în-
tregului; dacă marea ia cu ea un bulgăre de pământ,
Europa e mai mică, așa cum e și un promontoriu, așa
cum ar fi și o moșie a prietenilor tăi sau a ta; moartea
oricărui om mă împuținează, deoarece sunt implicat
în omenire; nu trimite, așadar, niciodată pe nimeni
ca să știi pentru cine bat clopotele; pentru tine bat.
JOHN DONNE
(1572–1631)

John Donne a fost un poet englez, remarcat ca fiind primul


și unul dintre cei mai buni poeți metafizici. Uniunea umană
paradoxală dintre spirit și materie a constituit pentru el o
temă recurentă.

Probabil că singura trăsătura care defineș� te misticismul


este ideea de unitate pe care John Donne o exprimă atât de
pregnant î�n acest pasaj scris î�n anii de î�nceput ai secolului
al ș� aptesprezecelea. Această idee a conș� tiinț�ei unităț�ii ș� i a
uniunii umanităț� ii este omniprezentă î�n toată literatura
sacră î�ncă de pe vremea Upanișadelor antice. Î�nț�elepciunea
114 ÎNȚELEPCIUNEA EVURILOR

mistică antică ne spune că, î�n grădina misticilor, nu există


distincț�ii precum eu, tu, el, ea ș� i ei. John Donne exprimă î�n
esenț�ă acelaș� i gând, „niciun om nu este o insulă”, î�n prima
propoziț�ie a acestui poem foarte celebru. Pentru a atinge o
stare superioară de conș� tientizare ș� i fericire î�n viaț�ă, tre-
buie să î�nț�elegem adevărul acestei prime propoziț�ii. Acest
lucru se poate î�ntâmpla numai când mintea egotistă î�nț�ele-
ge mesajul.
Mintea noastră egotistă insistă că suntem separaț�i de
ceilalț� i ș� i definiț� i prin locul î�n care se opresc graniț�ele
noastre ș� i î�ncep ale celorlalț�i. Î�n mod similar, aceste minț�i
egotiste ne spun că suntem separaț� i de mediu ș� i că ne
aflăm aici ca să facem cu el ce dorim. Totuș� i, î�nvăț� ătorii
mistici ș� i poeț�ii ne reamintesc mereu de conexiunea noas-
tră ș� i de uniunea a tot ș� i toate. Trebuie să privim î�n profun-
zime ș� i dincolo de aparenț�e pentru a pricepe conș� tiinț� a
unităț�ii despre care vorbesc ei.
Privind la corpul nostru, pare să fie un organism sepa-
rat. O privire mai î�ndeaproape î�nsă ne dezvăluie o multitu-
dine de organe ș� i râuri de fluide ce cuprind un noian de
forme de viaț�ă, cu î�ncă ș� i mai multe bacterii invizibile, toa-
te lucrând î�mpreună pentru a forma acest corp. Pentru a
parafraza contribuț�ia durabilă a lui John Donne: „Nicio ce-
lulă nu e o insulă de sine stătătoare, fiecare celulă e o parte
din corp, o parte a î�ntregului; dacă o formă de viaț�ă e con-
taminată, î�ntregul se micș� orează. Boala sau moartea orică-
rei celule mă î�mpuț� inează, deoarece eu sunt implicat î�n
î�ntregul corp.”
Chiar dacă celulele ficatului vostru nu intră niciodată
î�n contact cu celulele gurii, ele sunt conectate ș� i vitale pen-
tru î�ntregul corp, astfel î�ncât, cu fiecare celulă diminuată,
UNITATEA 115

î�ntregul se î�mpuț�inează. La fel stau lucrurile cu î�ntreaga


umanitate. Noi suntem celule î�n acest corp numit umanitate
ș� i, î�n măsura î�n care ne gândim la noi î�nș� ine ca fiind sepa-
raț�i ș� i aflaț�i, aș� adar, î�n competiț�ie unul cu celălalt, î�mpuț�i-
năm î�ntregul umanităț�ii. Amerindienii au exprimat ideea
aceasta de unitate cu î�ntregul spunând: „Niciun copac nu
are crengile atât de nesăbuite î�ncât să se lupte î�ntre ele.”
Evident că orice celulă care porneș� te un război î�mpotriva
celulelor din vecinătate, î�n acelaș� i corp, va sfârș� i prin a dis-
truge î�ntregul ș� i pe ea î�nsăș� i î�n acest proces. Asta face o
celulă canceroasă. Nereuș� ind să coopereze cu celulele adi-
acente, le distruge ș� i, î�n cele din urmă, dacă nu e controlată,
distruge corpul ș� i pe ea î�nsăș� i î�n acest proces. Un organism
foarte stupid, î�ntr-adevăr.
Î�n Devotions upon Emergent Occasions (Rugăciuni pen-
tru prilejuri neașteptate), John Donne ni se adresează fie-
căruia dintre noi. Ne spune că suntem cu toț� ii membrii
unui singur organism ș� i niciunul dintre noi nu poate su-
pravieț�ui singur. Practic, toate lucrurile legate de existenț�a
noastră depind de celelalte celule din acest organism mai
mare care lucrează cu noi ș� i pentru noi. Existenț�a voastră
solitară ar fi ca o inimă care bate î�n afara corpului vostru,
independentă de toate arterele, venele ș� i organele princi-
pale, care trebuie să lucreze î�n armonie cu inima pentru a
vă menț�ine î�n viaț�ă.
Imaginaț�i-vă că un val sau o picătură de apă consideră
că nu face parte din ocean. E slabă când e separată de
ocean, dar î�ntoarsă la sursa ei, este la fel de puternică pre-
cum oceanul. Cuvintele poetice ale lui John Donne ne rea-
mintesc acest adevăr. Atunci când suntem ca insulele, de
sine stătătoare, ne pierdem puterea sursei ș� i î�mpuț�inăm
116 ÎNȚELEPCIUNEA EVURILOR

umanitatea. Î�n grădina misticilor î�nsă, acolo unde „noi” î�l


suplineș� te pe „eu” ș� i pe „tu”, războiul este imposibil, deoa-
rece, pe o planetă rotundă, e imposibil să alegi o parte sau
alta. Î�n vieț�ile noastre individuale, să ne autopercepem ca
insule care nu fac parte din î�ntreg este cauza incapacităț�ii
noastre de a găsi experienț�a de viaț�ă cea mai î�naltă, mai
deplină ș� i mai bogată.
Atunci când vă percepeț�i ca fiind conectaț�i cu toată lu-
mea, î�ncetaț�i imediat să-l mai judecaț�i pe celălalt ș� i vedeț�i
acea persoană conectată prin fire invizibile, aș� a cum glez-
nele ș� i coatele voastre î�mpart aceeaș� i forț�ă vitală, nevăzută
ș� i tăcută. Compasiunea devine, aș� adar, o reacț�ie automată
faț�ă de toată lumea. Percepeț�i toată omenirea ca pe o sin-
gură familie nedivizată ș� i indivizibilă. Odată ce î�i puteț�i
vedea pe toț�i ceilalț�i mai degrabă ca membri ai familiei,
decât ca pe niș� te competitori sau trădători, î�i veț�i aborda
mai degrabă cu iubire decât cu o armă defensivă sau de
distrugere.
Această orientare spre uniune reprezintă o schimbare
radicală faț�ă de separarea pe care o î�nvăț�ăm î�n triburile,
familiile ș� i ț�ările î�n care locuim. Identificarea noastră se
depărtează de ceea ce e diferit la noi spre ceea ce avem î�n
comun. Nu ne mai concentrăm pe î�nfăț�iș� are, ci pe cât de
vitali suntem unul pentru celălalt. Ura este astfel î�nlocuită
cu o dorinț�ă de a soluț�iona ceea ce ne desparte, aș� a cum un
oncolog lucrează pentru a face un î�ntreg organism să era-
dicheze celula canceroasă creatoare de probleme, astfel î�n-
cât aceasta să nu poată fi o forț�ă a lipsei de armonie î�n corp.
Am descoperit că sunt mult mai puț�in tulburat ș� i stre-
sat atunci când î�mi amintesc primele cinci cuvinte din
acest pasaj sensibil. A fost o vreme î�n care aveam tendinț�a
UNITATEA 117

de a-i percepe dispreț�uitor pe cerș� etorii care afiș� ează car-


toane ca să ceară bani, spunându-mi adesea î�n sinea mea
sau oricui se afla î�n raza mea auditivă: „De ce nu se duc să
muncească pentru bani, aș� a cum fac eu?” Acum î�mi rea-
mintesc că î�ntr-un fel misterios ș� i, da, mistic, sunt conectat
cu acei oameni. Sărăcia, necurăț�enia ș� i sănătatea lor preca-
ră ne î�mpuț�inează pe toț�i, inclusiv pe mine. Le transmit o
binecuvântare tăcută ș� i jur să fac mai mult pentru a pune
capăt unor asemenea situaț�ii pe planetă ș� i, cel mai impor-
tant, mă simt î�n inima mea mai milostiv ș� i mai iubitor. Mi
se reaminteș� te cum avem cu toț�ii nevoie unul de celălalt ș� i
faptul că legăturile noastre sunt cu mult superioare unor
simple legături strămoș� eș� ti ale familiilor noastre apropia-
te din punct de vedere genetic.
Când auziț�i clopotele sunând trist, indicând că cineva a
fost victima violenț�ei, ascultaț�i cu grijă ș� i reamintiț�i-vă ce a
scris John Donne acum mai bine de patru secole. Acele clo-
pote bat pentru noi toț�i, aș� adar ș� i pentru voi!
Pentru a aplica aceste idei de unitate a conș� tiinț�ei î�n
vieț�ile voastre, î�ncepeț�i să:

• Nu vă mai socotiț�i ca fiind î�ndepărtaț�i ș� i deosebiț�i de cei


care se chinuie î�n altă parte, pe baza localizării voastre
geografice sau a izolării. Când deveniț�i conș� tienț�i că ci-
neva suferă pe un alt ț�ărm, spuneț�i pentru acea per-
soană o rugăciune î�n gând ș� i vedeț�i dacă puteț�i simț�i î�n
inimă unitatea voastră cu ea.
• Percepeț�i-L pe Dumnezeu î�n toț�i ș� i î�n toate ș� i purtaț�i-vă
î�n fiecare zi de parcă Dumnezeu din toate lucrurile
contează cu adevărat. Î�ncercaț�i să nu î�i mai judecaț�i pe
118 ÎNȚELEPCIUNEA EVURILOR

cei mai puț�in ambiț�ioș� i, mai puț�in paș� nici ș� i mai puț�in
iubitori ș� i recunoaș� teț�i î�n schimb că ura ș� i judecata
sunt problemele, î�n primul rând. Atunci când î�i jude-
caț�i pe cei care urăsc ș� i î�i urâț�i pe cei care judecă, faceț�i
mai degrabă parte din cancer, decât din tratament.
• Folosiț�i mai puț�ine etichete care vă deosebesc pe voi
de „ei”. Nu sunteț�i americani, californieni, italieni,
evrei, de vârstă mijlocie, î�ndesaț�i, femei, atletici sau
orice altă etichetă. Sunteț�i cetăț�eni ai lumii, ș� i atunci
când veț�i stopa procesul de etichetare, veț�i î�ncepe să-L
vedeț� i pe Dumnezeu î�n fiecare grădină, î�n fiecare
pădure, î�n fiecare casă, î�n fiecare creatură ș� i î�n fieca-
re persoană, iar recompensa voastră va fi pacea
interioară.
TIMPUL

Zboară, timp invidios, până goana ți-ai terminat,


Poftește orele leneșe cu pasul plumbuit,
A căror iuțeală e ca pasu-mpovărat;
Și-mbuibă-te cu ce-ți înghite pântecul dezlănțuit,
Nimic mai mult decât ce-i fals și fără rost,
Doar pieritoare fleacuri;
Nu pierdem decât nimicuri,
Atât de mic câștigul tău a fost.
C-atunci când fiece lucru rău l-ai îngropat
Și-n cele din urmă pe tine te-ai devorat,
Atunci măreața Eternitate bucuria ne va-ntâmpina,
Pe fiecare dintre noi ne va săruta;
Și Fericirea ne va copleși ca un potop,
Când tot ce este bun pân’ la ultimul strop
Și cât se poate de ceresc,
Cu Adevăr și Pace și Iubire, ele toate strălucesc
Pe Tronul suprem
Al Lui, a cărui priveliște numai
Când odată ce sufletul nostru călăuzit de Dumnezeu
va urca în rai
Atunci de toată vulgaritatea lumească se va lepăda
Înveșmântați în stele pe vecie vom sta,
Triumfători peste Moarte, Soartă și peste tine, Timpule,
o, vai.
JOHN MILTON
(1608–1674)
120 ÎNȚELEPCIUNEA EVURILOR

Prin poezia și proza sa, John Milton este una dintre cele mai
binecunoscute și mai respectate figuri ale literaturii engleze.

Punând laolaltă materialele pentru această carte, am avut


ocazia să citesc mii de poezii scrise de sute de mari gândi-
tori, de-a lungul istoriei. Tema „timpului ca duș� man” e des-
tul de populară printre cei care imortalizează drama
umană, î�n special printre poeț�i. John Milton este conside-
rat unul dintre cei mai mari astfel de poeț�i ș� i mulț�i dintre
cei care au trăit la multă vreme după Milton s-au referit la
acest geniu literar al secolului al ș� aptesprezecelea ș� i autor
al Paradisului pierdut ca fiind poetul cel mai influent din
viaț�a lor.
E de î�nț�eles că dilema umană privitoare la timp este o
temă sau un subiect nesfârș� it, având î�n vedere faptul că
dăm vina pe trecerea timpului pentru slăbirea ș� i distruge-
rea trupurilor noastre. Adevărul de bază al realităț�ii uma-
ne trupeș� ti poate fi rezumat î�ntr-o singură frază. Într-un
final, cu toții îmbătrânim și murim. Acest lucru este valabil
fie că eș� ti un poet orb din secolul al ș� aptesprezecelea, o
actriț� ă celebră din zilele noastre, o persoană extrem de
puternică sau o casnică din Atena. Că ne place sau nu,
aceasta este realitatea noastră. John Milton a recunoscut
acest adevăr fundamental atunci când a scris poeziile sale
despre timp.
El se străduia totuș� i să depăș� ească puterea aparent
superioară a timpului. Scrie despre singurul lucru care
poate î�nvinge trecerea timpului. Intrarea î�n eternitate. Ș� i o
primire călduroasă, vă rog, pentru suflet, eternul prieten al
poetului ș� i cheia noastră către fericire, har ș� i mântuire.
Milton descrie timpul văzându-ș� i de treaba lui de a
TIMPUL 121

se-mbuiba cu ce-i î�nghite „pântecul dezlănț�uit”, dar explică


poetic că tot ceea ce mănâncă este fals, zadarnic, nimic altce-
va decât „pieritoare fleacuri”. „Nu pierdem decât nimicuri”
(noi, oamenii). „Atât de mic câș� tigul tău a fost” (al timpului).
El descrie eternitatea î�ntâmpinându-ne cu un sărut ș� i
cu bucuria de a scăpa din ghearele timpului. Eternitatea
preia stăpânirea ș� i ne face cunoș� tinț�ă cu veș� nicia adevăru-
lui, a păcii ș� i a iubirii. Milton spune frumos î�n concluzia lui:
„Î�nveș� mântaț�i î�n stele pe vecie vom sta,/ Triumfători peste
Moarte, Soartă ș� i peste tine, Timpule, o, vai”.
Î�mi place foarte mult cum rezumă totul. Acest poet ș� tie
că doar de asta avem nevoie pentru a ne elibera de frica
pricinuită de procesul inevitabil al î�mbătrânirii ș� i morț�ii.
Milton ș� i-a pierdut vederea când avea puț�in peste pa-
truzeci de ani ș� i a fost nevoit să dicteze poeziile, atunci
când acest lucru reprezenta o dificultate mult mai mare
decât ar fi azi. El a simț�it incursiunile pe care „timpul” le
făcea asupra vieț�ii lui. Eu mă gândesc la John Milton, stând
probabil î�ntr-o cameră friguroasă din piatră, orb, dictând,
ascultând cum un secretar î�i î�nregistrează observaț�iile ș� i
având o senzaț�ie profundă de mulț�umire ș� tiind că descrie
singurul mijloc de triumf asupra sorț� ii lui pământeș� ti.
Citiț�i-i cuvintele cu atenț�ie. Veț�i auzi slab ș� oapta timpului
spunând: „Î�ntr-un final vei î�mbătrâni, pur ș� i simplu, ș� i vei
muri.”
Mie mi se pare î�nsă că – de vreme ce totul din lumea
noastră fizică se află î�ntr-o permanentă schimbare, tot
ceea ce experimentăm noi prin simț�urile noastre este î�n-
cleș� tarea dură a timpului ș� i fiind „devoraț�i” de el, e posibil
să cunoaș� tem bucuria ș� i să ne „lepădăm de vulgaritatea
lumească” acum, fără a fi nevoie să aș� teptăm să primim
122 ÎNȚELEPCIUNEA EVURILOR

sărutul personal al eternităț�ii la moarte. Eu cred că putem


lua decizia să trăim î�n fiecare zi î�n adevăr, pace ș� i iubire ș� i
să zâmbim mai degrabă, î�n loc să ne î�nfiorăm la trecerea
timpului. Procedând astfel, putem să-i râdem î�n nas timpu-
lui. Identificarea noastră primară nu este cu timpul, ci cu
veș� nicia iubirii, adevărului ș� i păcii. Sinele vostru veș� nic nu
î�mbătrâneș� te ș� i nu se teme de moarte.
Mă bucur să ș� tiu că î�i pot vorbi timpului cu adevăr, iu-
bire ș� i pace din sinele meu etern ș� i nu simt că trebuie să
aș� tept moartea pentru a mă putea bucura de eternitate.
Î�mi sărbătoresc triumful î�n fiecare zi a vieț�ii mele, trăind
din perspectiva adevărului, păcii ș� i iubirii, atât cât pot de
bine acum, iar bucuria despre care vorbeș� te Milton e a
mea. Nu î�ntr-un moment viitor, ci acum.
Contemplaț�i-vă sinele fizic ș� i posesiunile lui ș� i faceț�i-vă
un obicei din a râde paș� nic de ele. Timpul doar vi le-a î�n-
chiriat. Citind aici poezia marilor premergători, această
temă va apărea î�n mai multe rânduri. Bătălia e adesea per-
cepută a se da î�ntre moarte ș� i viaț�ă, î�ntre noroc ș� i alegerile
făcute. Ș� i da, î�ntre timp ș� i eternitate. Totuș� i voi vă aflaț�i aici
acum ș� i puteț�i să nu î�l mai percepeț�i ca pe un câmp de lup-
tă. Faceț�i pace cu timpul, î�n schimb. Râdeț�i de munca lui ș� i
fiț� i conș� tienț� i că râsul nu vă transformă î�ntr-o victimă.
Observaț�i din punctul vostru de vedere etern că observa-
torul este imun la timp.
Simț�iț�i ceea ce Milton ne comunică prin trupul lui lip-
sit de vedere ș� i î�mbătrânit, de acum multe secole. O senza-
ț�ie a triumfului. Senzaț�ia de a ș� ti că sufletul se află acolo
unde se găseș� te fericirea. „Î�nveș� mântaț�i î�n stele pe vecie
vom sta.” „Pe vecie” cuprinde ș� i momentul prezent.
TIMPUL 123

Pentru a transcende dualitatea timp/eternitate, practicaț�i


î�n fiecare zi trilogia pe care Milton ne-o oferă î�n poezia lui:

• Adevărul. Trăiț�i adevărul care rezonează cu voi, indife-


rent de modul î�n care aț�i fost condiț�ionaț�i sau care ar fi
bunele opinii ale celorlalț�i.
• Pacea. Hotărâț�i să alegeț�i mereu ceea ce vă aduce vouă
ș� i celorlalț�i o senzaț�ie de pace interioară ș� i exterioară.
• Iubirea. Fiț�i o forț�ă a iubirii pe cât puteț�i de des ș� i su-
puneț�i-vă gândurile de ură, judecată ș� i furie, de câte
ori le simț�iț�i ieș� ind la suprafaț�ă.
Veș� nicia adevărului, păcii ș� i iubirii vă oferă instrumen-
tele pentru a privi timpul drept î�n ochi ș� i pentru a spune cu
convingere: „Nu mi-e teamă de tine, deoarece eu sunt
etern, iar tu nu mă poț�i atinge.”
SMERENIA

SINGURĂTATE

Ferice de bărbatul ce-ngrijește


De mica sa moșie părintească,
Cu aerul natal se mulțumește,
În glia strămoșească.

Cirezile-i dau lapte, câmpul – mâncare,


De la turme are țesătură,
Vara copacii îi dau răcoare,
Și iarna, căldură.

Binecuvântat cel ce simte netulburat


Ceasurile, zilele și anii lunecând ușor
Sănătos la trup și-n suflet alinat
Retras, în zilele în zbor.

Somn strașnic noaptea, studiu, relaxare


Amestecate împreună, dulce respirație
Și inocența, cea mulțumitoare
Cu meditație.

Deci neștiut și nevăzut o vreme


Vreau să trăiesc, și-apoi neplâns s-adorm,
Răpit din lume, și să nu-mi însemne
Vreo piatră al meu somn.
ALEXANDER POPE
(1688–1744)
126 ÎNȚELEPCIUNEA EVURILOR

Poet englez și satirist, Alexander Pope a fost dictatorul literar


al epocii sale și a fost privit drept simbol al neoclasicismului
englez.

La o primă lectură, această poezie foarte cunoscută a lui


Alexander Pope pare să se refere numai la importanț�a găsirii
păcii ș� i a liniș� tii, condiț�iile necesare fericirii. Ș� i, î�ntr-adevăr,
nu este o temă specifică doar a acestei poezii, ci unei mari
părț�i a lucrărilor acestui poet de la î�nceputul secolului al
optsprezecelea, care a trăit î�n pădurea Windsor de lângă
Londra. A suferit de o deformare a coloanei ș� i de o infecț�ie
tuberculoasă care i-au limitat î�nălț�imea la 1,37 m ș� i a sufe-
rit de dureri de cap puternice de-a lungul î�ntregii vieț� i.
Diformitatea ș� i boala l-au făcut deosebit de sensibil la du-
rerea fizică ș� i mentală ș� i, prin urmare, singurătatea naturii
ș� i capacitatea de a fi autonom, departe de zgomotul ș� i ne-
bunia mulț�imilor, au fost teme recurente ale poeziei lui.
Lumea naturală a sfârș� itului nostru de secol douăzeci
este mult diferită de cea î�n care s-a născut Pope acum trei
sute de ani, făcându-i sfatul poetic ș� i mai semnificativ pen-
tru noi astăzi. „Cu aerul natal se mulț�umeș� te,/ Î�n glia stră-
moș� ească” î�nseamnă adesea, î�n lumea de azi, ochii care te
ustură din cauza smogului oraș� elor, î�nseamnă să inhalezi
noxe ș� i să inspiri poluanț�i. Sunt puț�ini ș� i rari aceia dintre
noi care simt că este de ajuns pentru ei să-ș� i mulgă vitele,
să-ș� i tundă oile ș� i să-ș� i î�ncălzească trupurile cu copacii de
pe proprietatea lor, atunci când aceș� tia nu ț�in umbră. Î� n
plus, ș� i mai puț�ini dintre noi sunt astfel: „Binecuvântat cel
ce simte netulburat/ Ceasurile, zilele ș� i anii lunecând
uș� or/ Sănătos la trup ș� i-n suflet alinat/ Retras, î�n zilele î�n
zbor”.
SMERENIA 127

Trecem î�n schimb prin niveluri tot mai crescute de de-


teriorare fizică din cauza bolilor de mediu, niveluri de stres
din ce î�n ce mai ridicate ș� i o lume zgomotoasă din cauza a
tot felul de motoare electrice de amenajare a spaț� iilor
verzi, suflătoare de frunze portabile, buldozere, ciocane
pneumatice, camioane ș� i sirene care ne bombardează sim-
ț�urile. Sfatul poetic de aproape trei sute de ani al lui Pope
este cu siguranț�ă oportun î�n lumea de astăzi.
Primele trei versuri ale acestei poezii se adresează ne-
voii de a respira aer curat, de a ne găsi autonomia î�n natură
ș� i de a ne bucura de singurătate ș� i liniș� te î�n timpul zilei. Vă
î�ncurajez să faceț�i tot ceea ce puteț�i pentru a aduce î�n vie-
ț�ile voastre aceste elemente, indiferent unde locuiț�i.
Î�n a patra strofă, Pope descrie poetic cum să vă bucu-
raț�i de un somn adânc combinând recreerea cu inocenț�a ș� i
meditaț�ia. Am scris î�n altă parte a acestei cărț�i despre im-
portanț�a meditaț�iei zilnice, aș� a că nu voi repeta aici. Dar
câteva dintre ingredientele rămase pentru o viaț�ă fericită
– studiu, relaxare, recreere ș� i inocenț�ă – sunt un amestec
de sfaturi veș� nic bune pentru orice epocă. Când î�mi ofer
libertatea de a studia subiecte care mă interesează, când
î�mi fac timp pentru a mă elibera de presiune, pentru a juca
tenis, a î�nota sau a alerga î�n timpul zilei, atunci cunosc ino-
cenț�a copilărească „cea mulț�umitoare”, î�n special când se
combină cu meditaț�ia.
Aceste patru strofe ale poeziei Singurătate, cea mai
celebră dintre poeziile de î�nceput ale lui Alexander Pope,
dinainte de Răpirea buclei, ne furnizează o varietate de in-
grediente ale fericirii. Ele reprezintă o chemare la comuni-
une cu un mediu cât mai natural ș� i mai lipsit de stres
posibil. Vă î�ncurajez să î�i urmaț�i sfatul poetic, indiferent
128 ÎNȚELEPCIUNEA EVURILOR

cât de urbană, aglomerată sau zgomotoasă v-ar fi viaț�a. Eu,


personal, mă găsesc atras î�n mod repetat de ultima strofă a
acestei poezii: „Deci neș� tiut ș� i nevăzut o vreme/ Vreau să
trăiesc.”
Am avut privilegiul rar de a mă afla î�n prezenț�a unor
ființ�e divine ș� i a unor avataruri. Impresia mea cea mai du-
rabilă despre aceș� ti oameni extrem de evoluaț�i este că ei
ș� i-au supus egourile ș� i trăiesc ca niș� te î�nț�elepț�i tăcuț�i, ne-
vrând să se afirme cu lumina propriei lor divinităț�i. Ei au
ales practic să dispară ca ființ�e fizice. Nu caută să le fie re-
cunoscute meritele pentru marile lor daruri, de fapt, le
atribuie pe toate lui Dumnezeu. Când Sfântul Francisc din
Assisi, marele vindecător din secolul al treisprezecelea, a
fost î�ntrebat de ce nu ș� i-a vindecat ș� i trupul lui bolnăvicios,
el a răspuns că vrea ca toată lumea să ș� tie că nu el e cel care
î�nfăptuieș� te vindecarea.
Pentru mine, măsura măreț�iei ș� i a fericirii o reprezintă
capacitatea de a vă supune egoul până î�n punctul î�n care
nu aveț�i nevoie să vă fie recunoscute meritele pentru reali-
zări, de a vă afla dincolo de nevoia de recunoș� tinț�ă ș� i apla-
uze, de a nu depinde de părerea favorabilă a celorlalț�i, de a
face pur ș� i simplu ceea ce faceț�i pentru că acesta este ros-
tul vostru. Spiritul a ceea ce î�nseamnă cu adevărat să fii
impecabil sau magnific, să î�nveț�i să oferi î�n mod anonim ș� i
să reziș� ti tentaț�iei de a fi lăudat este frumos exprimat î�n
filmul clasic Sublimă obsesie. Odată ce nu mai avem nevoie
de glorie, simț�im un nou fel de libertate. După cum spune
poetul, „neplâns s-adorm,/ Răpit din lume, ș� i să nu-mi î�n-
semne/ Vreo piatră al meu somn”.
Am simț�it acest lucru î�n prezenț�a adevăratei măreț�ii. E
un fel de smerenie de felul celei pe care î�mi imaginez că o
SMERENIA 129

răspândeau Iisus din Nazareth, Buddha ș� i Lao Zi. Când am


stat î�n faț�a mamei Meera, o î�nvăț�ătoare sfântă din India,
care locuieș� te î�n Germania, ș� i am privit î�n ochii ei sfinț�i, era
atât de lipsită de ego, î�ncât m-a atins fără cuvinte ș� i am
simț�it cu adevărat că parcă nu are nevoie de recunoaș� tere
pentru incredibila ei spiritualitate, acum sau altădată.
Când a scris despre legătura lui cu nagualii, marii î�nvăț�ă-
tori spirituali, Carlos Castaneda a fost intrigat de anonimi-
tatea ș� i smerenia lor. Aceș� tia erau ființ�e aparent obiș� nuite,
care aveau o conș� tiinț�ă extraordinară, care trăiau profund,
dar modest, î�ntotdeauna prezenț�i, dar aproape invizibili.
Acestea sunt î�nsuș� irile paradoxale pe care le î�nț�eleg eu din
ultima strofă a poeziei lui Alexander Pope. Î�nvăț�aț�i să trăiț�i
nevăzuț�i ș� i necunoscuț�i, eliberaț�i de nevoia de a fi remar-
caț�i. Faceț�i ceea ce faceț�i pentru că aș� a vă simț�iț�i î�ndrumaț�i
ș� i retrageț�i-vă î�n demnitate ș� i pace.
Primul meu contact fizic cu î�nvăț�ătorul meu contem-
poran Guruji a presupus o tăcere deplină care a durat
aproape o oră. Cuvintele nu erau necesare. Mi-a dat să pre-
dau o meditaț�ie demonstrativă ș� i, cu toate acestea, n-a po-
menit niciodată că vrea să i se recunoască meritul pentru
asta. Cei mai mari î�nvăț�ători sunt conș� tienț�i de nevoia de
a-ș� i păstra anonimitatea ș� i smerenia.
Nimeni nu a rezumat mai bine această idee decât stră-
vechiul î�nvăț�ător chinez Lao Zi, căruia i-am dedicat un ca-
pitol î�n această carte. El ne-a reamintit: „Toate râurile curg
spre ocean, deoarece acesta se află mai jos decât ele.
Smerenia î�i dă puterea.“
Pentru a pune î�n aplicare î�nț�elepciunea poeziei lui
Alexander Pope, Singurătate, vă sugerez să vă gândiț� i la
aceste idei:
130 ÎNȚELEPCIUNEA EVURILOR

• Faceț�i o pauză î�n programul vostru zilnic pentru perioa-


de de singurătate î�n care să nu faceț�i nimic altceva de-
cât să tăceț�i. Supuneț�i zgomotele stridente din viaț�a
voastră prin muzică clasică liniș� tită, î�n surdină, acasă
sau la lucru, dacă e posibil. „Efectul Mozart” creează o
senzaț�ie de echilibru ș� i pace care pur ș� i simplu creș� te
productivitatea ș� i scade stresul.
• Oferiț�i-vă timp î�ndelungat pentru a sta î�n natură, as-
cultând sunetele animalelor ș� i păsărilor, ale vântului ș� i
ale valurilor pe plajă ș� i pentru a inspira î�ncet ș� i pro-
fund aerul nepoluat. Timpul petrecut î�n regiuni săl-
batice reprezintă o terapie extraordinară pentru
revitalizare.
• Faceț�i un curs de yoga sau apelaț�i la un film care vă
î�nvaț�ă exerciț�iile de î�nceput pentru a vă aduce corpul
î�n armonie. Faceț�i din yoga o parte regulată a progra-
mului vostru zilnic.
• Faceț�i-vă un obicei din a oferi ajutor cuiva aflat la ne-
voie, î�n mod anonim, fără să cereț�i laude. Faceț�i din
asta sublima voastră obsesie. Vă î�ncurajez să vizionaț�i
ș� i Sublimă obsesie ș� i Fratele soare, sora lună, care este
povestea Sfântului Francisc ș� i a transformării lui, î�n se-
colul al treisprezecelea, î�ntr-un spirit smerit ș� i darnic.
• Amintiț� i-vă de descrierea metafizică a lui Henry
David Thoreau, care î�nsumează mesajul esenț�ial din
Singurătate: „Smerenia, la fel ca î�ntunericul, dezvăluie
luminile cereș� ti.”
ADEVĂRUL/FRUMUSEȚEA

ODĂ LA O URNĂ GRECEASCĂ*

O, pură formă atică, ce porți


Bărbați de marmur, fete, neplinirea,
Din codru ram și bozii lângă torți!
Tăcută formă, ne destrami gândirea
Ca veșnicia... Pastorală rece,
Când vârsta spulbera-va leatul meu,
Altfel trăind necazuri și tristețe,
Pe om prietenoasă-l vei petrece
Spunându-i: „Adevăru-i Frumusețe,
Și Frumusețea-i Adevăr, mereu!”
Asta-i tot ce știți aicea, de atât să țineți seama.”

JOHN KEATS
(1795–1821)

Probabil cel mai talentat dintre poeții englezi romantici,


John Keats a renunțat să practice medicina pentru a scrie
poezie.

Există î�n univers ceva ce depăș� eș� te viaț�a noastră indi-


viduală, faptul că suntem muritori. Orice ar fi acel ceva, ne
nedumireș� te pe toț�i, iar tânărul John Keats l-a scris poetic
î�n celebra lui Odă la o urnă grecească. Î� n timp ce poetul

* Trad. de Aurel Covaci, din Antologie de poezie engleză de la începuturi


până azi, Ed. Minerva, București,1981, vol. 2, pag. 227. (n.red.)
132 ÎNȚELEPCIUNEA EVURILOR

contempla siluetele amanț�ilor de pe o urnă grecească, el


î�nsuș� i se lupta cu mortalitatea. Fratele lui murise recent, la
douăzeci ș� i ceva de ani, iar el se chinuia cu propria-i sănă-
tate precară, din pricina căreia a pierit î�n anul următor, la
vârsta de douăzeci ș� i ș� ase de ani. Această selecț�ie poetică
este a cincea ș� i ultima strofă din Odă la o urnă grecească.
Ea se î�ncheie cu două versuri care rezumă o abordare a
vieț� ii care este transcendentă ș� i se adresează propriei
voastre surse de fericire adevărată.
Mă gândesc la mesajul din poezia lui Keats î�n fiecare zi
când mă uit pe fereastra biroului meu. Acum două luni, eu
ș� i fiul meu am curăț�at o zonă î�mpădurită din faț�a casei î�n
care scriu. Am tuns tufiș� urile, am tăiat copacii uscaț�i ș� i am
făcut o toaletare destul de drastică aleii de la intrare. Chiar
î�n faț�a ferestrei mele am lăsat ceea ce părea a fi un trunchi
de copac subț�ire ș� i uscat, cu scoarț�a decolorată, ridicându-se
cam la 90 de centimetri. Ne-am hotărât să î�l dezgropăm a
doua zi, deoarece atunci nu aveam o lopată la î�ndemână.
Una peste alta, a trebuit să plec din oraș� î�ntr-un turneu de
prelegeri ș� i am uitat de băț�ul uscat, din pământ. Când m-am
î�ntors, am observat câteva frunze verzi răsărind din această
protuberanț�ă uscată ș� i m-am hotărât să renunț� la lopată.
Astăzi, când mă uit pe fereastră, sunt mii de muguri,
ramuri verzi ș� i frunze care acoperă partea de sus a „băț�ului
uscat, din pământ”. E o priveliș� te frumoasă. Forț�a vitală,
invizibilă pentru ochiul meu, este eternitatea la care Keats
face trimitere atunci când scrie: „Când vârsta spulbera-va
leatul meu,/Altfel trăind necazuri ș� i tristeț�e,/Pe om priete-
noasă-l vei petrece”. Ș� i da, acest „tu” ne este prieten tuturor
celor care spunem: „Adevăru-i Frumuseț�e,/Ș� i Frumuseț�ea-i
Adevăr, mereu!”.
ADEVĂRUL/FRUMUSEȚEA 133

Forț�a vitală care a părut că a î�nviat băț�ul uscat e ceea


ce putem numi adevăr. Ea pur ș� i simplu este. Acum fiecare
dintre noi poate privi acest adevăr ș� i toate adevărurile pe
care eternitatea reuș� eș� te să le facă să se manifeste pentru
noi, oricum vrem. Ceea ce sugerează John Keats este să
alegem să identificăm frumuseț�ea cu adevărul ș� i adevărul
cu frumuseț�ea... punct! Frumuseț�ea se află î�n acea formă
tăcută care este eternă ș� i care constituie adevărul nostru.
Pentru a recunoaș� te că acest „tu” este un dar de frumuseț�e
î�nseamnă să faci pace cu î�ntreaga-ț�i viaț�ă.
De-a lungul istoriei, poeț�ii, filozofii ș� i oamenii de ș� tiin-
ț�ă au echivalat frumuseț�ea cu pacea unei vieț�i î�mplinite.
Capacitatea de a aprecia frumuseț�ea este o caracteristică
de nivel î�nalt a oamenilor pe deplin funcț�ionali pe care i-a
studiat dr. Abraham Maslow. Maslow a fost pionier î�n stu-
diul potenț�ialului de măreț�ie al omului; el a identificat anu-
mite trăsături unice ale acestor oameni î�nalt funcț�ionali pe
care i-a numit autoactualizaț�i.
Maslow a numit această stare paș� nică de conș� tientizare
„autoactualizare”. Poate că ceea ce descria el era o relaț�ie
de rudenie unică cu adevărul. Emerson a descris frumuse-
ț�ea drept „scrisul de mână al lui Dumnezeu – un sacrament
la marginea drumului” ș� i ne-a î�ndemnat pe toț�i să „nu pier-
dem niciodată ocazia de a vedea ceva frumos”. Keats pare
să facă un pas dincolo de simpla apreciere a frumuseț�ii; el
vorbeș� te despre echivalarea frumuseț�ii cu adevărul.
Care este adevărul vostru, aș� adar? Î�n primul rând ș� i cel
mai important, adevărul vostru este ceea ce este real pen-
tru voi. Ș� i ceea ce este real este ceea ce experimentaț�i prin
intermediul emoț�iilor sau sentimentelor. Astfel, dacă sim-
ț�iț�i acel lucru, î�l cunoaș� teț�i ș� i î�l experimentaț�i, e mai mult
134 ÎNȚELEPCIUNEA EVURILOR

decât adevărat, este frumuseț� e a manifestându-se.


Sentimentele voastre de î�mplinire sunt adevărate ș� i fru-
moase. Aprecierea voastră pentru o persoană iubită este
adevărată ș� i frumoasă. Inspiraț�iile voastre sunt adevărate
ș� i, astfel, frumoase. Scânteia invizibilă ș� i eternă a vieț� ii
despre care Keats spune că î�i este prietenă omului vă
furnizează adevărul ș� i, prin urmare, ș� i frumuseț�ea, dacă
alegeț�i să o î�nț�elegeț�i î�n acest fel.
De fiecare dată când mă uit la ceea ce am crezut a fi un
ciot uscat lângă fereastra biroului meu ș� i văd acea forț�ă
vitală manifestându-se prin lăstari verzi frumoș� i, crengi,
frunze ș� i o nouă vegetaț� ie, mă gândesc la aceeaș� i forț� ă
vitală care curge ș� i prin mine. Acesta este adevărul meu.
Î�mpărtăș� esc această forț�ă vitală eternă cu acel băț� din pă-
mânt, iar când generaț�ia mea se va face praf, forț�a vitală va
rămâne î�n cei care î�mi vor lua locul. E un mister atât de
divin, dar este adevărul nostru ș� i, prin urmare, aleg să î�l
numesc frumos.
Ș� tiu î�n inima mea că dacă am pava î�ntrega suprafaț�ă a
planetei, acel „tu”, la care face trimitere Keats, ar face ca un
fir de iarbă să iasă prin pavaj. Eternul „tu” ar apărea din
nou î�n floare ș� i î�n frumuseț�e. Nu poate fi oprit. Ș� i acesta
este adevărul. Este ș� i adevărul vostru. Pentru a-l parafraza
pe Keats, „asta-i tot ce ș� tiț�i aicea, de atât să ț�ineț�i seama“.
Când o inimă se deschide î�n faț�a experienț�ei adevăru-
lui sub forma frumuseț�ii, una dintre enigmele cele mai tul-
burătoare ale omenirii – moartea – este rezolvată. Iată-l pe
John Keats, măcinat de tuberculoză la douăzeci ș� i ceva de
ani, î�nfruntând realitatea că î�n curând corpul lui va ceda,
dar deschizându-se totuș� i î�n faț�a frumuseț�ii adevărului din
viaț� a sa. Vedeț� i frumuseț�ea î�n fiecare loc î�n care simț� iț� i
ADEVĂRUL/FRUMUSEȚEA 135

adevărul. Acea frumuseț� e /acel adevăr vă va inspira.


Cunoaș� teț�i-vă pe voi î�nș� ivă ș� i trăiț�i-vă adevărul ș� i veț�i avea
frumuseț�e.
Mie mi se pare că î�n aceste versuri poetice care dăinuie
î�n timp, John Keats ne spunea fiecăruia dintre noi să ne
cunoaș� tem adevărul, să ne urmăm inimile ș� i vom vedea
pretutindeni frumuseț�e. Să facem altminteri î�nseamnă să
ne pierdem capacitatea de a aprecia ș� i de a trăi extazul
vieț�ii, acelaș� i extaz invizibil care reuș� eș� te cumva să pună
viaț�ă î�ntr-o sămânț�ă, o rădăcină, o floare, chiar ș� i î�n voi.
Faceț�i ca această constatare poetică să î�nflorească fru-
mos î�n vieț� ile voastre, punând î�n practică următoarele
sugestii:

• Analizaț�i ce este cel mai adevărat pentru voi. Unde stă


adevărul vostru personal? Când vă simț�iț�i cel mai in-
spiraț�i ș� i mai î�mpliniț�i? Ce vă dă cea mai profundă sa-
tisfacț�ie? Răspunsurile voastre sunt acel „tu” care este
spaț�iul vieț�ii eterne din voi, iar frumuseț�ea căreia î�i dă
naș� tere vă reprezintă pe voi, cei autentici.
• Aveț�i î�ncredere î�n propriile voastre aprecieri legate de
ce este frumosul ș� i ce este adevărul. Ț� ineț�i cont de ade-
vărul vostru, independent de opiniile celorlalț�i. Dacă
vă simț�iț�i inspiraț�i ș� i î�n rezonanț�ă cu extazul vostru in-
terior, atunci este adevărat ș� i, prin urmare, ș� i frumos.
• Lăsaț�i î�n urmă judecăț�ile care clasifică preocupările ș� i
interesele celorlalț�i ca fiind urâte, nepotrivite sau neau-
tentice. Rămâneț�i cu adevărul vostru ș� i daț�i-le celor-
lalț�i dreptul de a scăpa de judecăț�ile voastre aspre.
136 ÎNȚELEPCIUNEA EVURILOR

• Faceț�i-vă un obicei din aprecierea frumosului î�n cât


mai multe locuri posibile. Natura furnizează o varieta-
te posibilă de miracole. Vedeț�i frumosul din toate.
Căutaț�i-l pe „tu” cel divin ș� i invizibil pe care î�l ș� tiț�i a fi
etern, apărând pretutindeni. Păstraț�i-l î�n inimile voas-
tre. Dacă e adevărat, este frumuseț�e. Ț� ineț�i minte acest
gând ș� i nu acceptaț�i să vă folosiț�i energia mentală pen-
tru a vă răzgândi.
PASIUNEA

FILOZOFIA DRAGOSTEI*

I
Trec izvoarele în râuri, 
Râurile curg spre mare.
Nevăzute, limpezi brâuri
Leagă boarea de-altă boare.
Nu-i nimic stingher în Fire, 
Toate tind să te îmbine
Într-o tainică iubire –
De ce nu și eu cu tine?
II
Munții-aștern pe cer săruturi, 
Val ca val se-mbrățișează.
Care-i floarea fără fluturi?
Am fugi de ea cu groază. 
Soarele în brațe strânge
Lumea. Luna își sărută
Marea. Truda mea s-ar frânge
Fără-al tău sărut, pierdută.
PERCY BYSSHE SHELLEY
(1792–1822)

Poet filozofic englez, Percy Bysshe Shelley a respins toa-


te convențiile despre care el credea că înăbușă iubirea și

* Trad. de Petre Solomon, din Antologie de poezie engleză de la


începuturi până azi, ed. cit., vol. 2, pag. 207 (n.red.)
138 ÎNȚELEPCIUNEA EVURILOR

libertatea umană și s-a răzvrătit împotriva constrângerilor


politicii engleze și ale religiei.

Poezia lui Percy Bysshe Shelley a reprezentat moș� tenirea


lui pentru noi toț�i despre importanț�a trăirii cu pasiune a
vieț� i i cotidiene. O autoritate atât de î� n altă precum
Encyclopedia Britannica spunea despre acest poet englez
romantic: „Căutarea lui pasionată privind iubirea persona-
lă ș� i dreptatea socială s-a î�ndreptat treptat de la acț�iunile
făț�iș� e spre poezii, care se numără printre cele mai remar-
cabile poeme din limba engleză”. Să vă trăiț�i viaț�a cu pasiu-
ne presupune recompense extraordinare, care sporesc
atunci când sunteț�i conș� tienț�i că moartea, î�n modul ei arbi-
trar, poate veni pe neaș� teptate, aș� a cum a venit î�n cazul lui
Shelley.
Gândiț�i-vă numai la acest lucru. Iată un om care trăia
la î�nceputul secolului al nouăsprezecelea î�n Anglia, care î�ș�i
risca viaț�a î�mpărț�ind pamflete ce susț�ineau drepturi politi-
ce ș� i autonomie pentru catolicii din Irlanda. La nouăspre-
zece ani a fugit pe ascuns cu iubita lui, trădând ambele
familii; ș� i-a pierdut prima soț� ie care s-a sinucis când el
avea douăzeci ș� i patru de ani; ș� i doi dintre copii i-au murit
când el avea î�n jur de douăzeci ș� i cinci de ani. S-a căsătorit
apoi cu iubita lui, Mary Wollstonecraft, î�ndeplinindu-ș� i do-
rinț�a de a avea o parteneră de viaț�ă care să „poată simț�i
poezia ș� i î�nț�elege filozofia”. Shelley a călătorit prin toată
Europa î�ntreț�inându-se din scris ș� i din publicarea poezii-
lor. L-a î�ntâlnit pe lordul Byron prin diverse oraș� e europe-
ne, î�n vederea unor acț�iuni poetice comune, ș� i a declarat că
poeț�ii sunt legiuitorii nerecunoscuț�i ai lumii, deoarece ei
creează valori umane ș� i modele care formează orânduirea
socială.
PASIUNEA 139

Acest om a fost un idealist fervent care a scris despre


iubirea lui pentru iubire ș� i despre pasiunea lui pentru pa-
siune. Ș� i-a desăvârș� it uriaș� ul tezaur de poezie ș� i proză până
la vârsta de douăzeci ș� i nouă de ani, când a murit î�ntr-un
accident cu barca î�n timpul unei furtuni. Nu numai poezia
lui ne vorbeș� te tuturor despre uriaș� a lui pasiune, ci ș� i viaț�a
lui. S-a dedicat unor cauze, ș� i-a riscat reputaț�ia ș� i viaț�a ș� i a
sorbit până la ultima picătură fiecare clipă din viaț�a lui.
Poezia citată aici, Filozofia dragostei, redă un licăr din pasi-
unea pe care Shelley o simț�ea î�n inima lui idealistă, iar mie
î�mi afirmă, la fel cum fac multe dintre poeziile lui romanti-
ce: Simte iubirea pentru cei pe care îi adori și exprim-o cu
fervoare; altminteri, trăiește-ți viața în frustrare.
Iubirea, î�n varietatea ei pătimaș� ă, reprezintă acea sen-
zaț�ie interioară de dor care pătrunde î�n fiecare gând, î�n fi-
ecare clipă de veghe. E o stare de fericire pe care de obicei
o echivalăm cu simț�ăminte sexuale sau romantice, atunci
când acestea sunt î�mpărtăș� ite î�n extaz de persoana iubită.
Toate acele interacț�iuni, relaț�ii, strângeri de mâini ș� i săru-
tări î�ntre râuri, adieri de vânt, munț�i, flori ș� i raze de lună
sunt metaforele lui Shelley pentru această stare de fericire
î�mpărtăș� ită. De ce, insinuează el, am alege frustrarea de a
nu ne exprima sentimentele? � mi pot aminti durerea pe
care am simț� it-o î�n diverse momente din viaț� ă pentru o
iubire pe care n-am putut să o î�mpărtăș� esc cu cineva. Cred
că m-am simț� it de parcă aș� fi murit ș� i aș� fi ajuns î�n rai,
atunci când acea iubire s-a concretizat, prin î�mbrăț� iș� ări
lungi, săruturi ș� i uniune.
Există î�nsă pasiune ș� i î�n alte situaț�ii, cum ar fi extazul
creaț�iei. Atunci când ne gândim la chestiunea pasiunii î�n
viaț�ă, e important să acordăm atenț�ie lucrurilor care ne
140 ÎNȚELEPCIUNEA EVURILOR

pasionează. Eu, personal, cunosc extazul creaț�iei prin in-


termediul scrierilor mele ș� i prin susț�inerea discursurilor
î�n faț�a unui public. Am o stare de fericire î�n multe situaț�ii,
care este acelaș� i fel de uniune pe care Shelley o descrie î�n
poezia lui.
Am simț�it extazul de a fi una cu corpul meu când am
alergat la un maraton ș� i când am jucat un meci de tenis
aprig disputat. Simt extazul î�n meditaț� ia profundă ș� i î�n
plimbările lungi cu soț�ia mea sau când î�mi privesc copiii pe
scenă. Shelley vorbeș� te despre iubire ș� i o inimă veselă,
care este capabilă să aprecieze frumuseț�ea lumii noastre ș� i
pe toț�i cei de care ne simț�im legaț�i. Pasiunea lui nu este
neapărat una care ne ț� ine î�nrobiț� i î�n extazurile noastre
sexuale. Ceea ce descrie el este ideea de a trăi nu de parcă
astăzi ar fi prima zi din restul vieț�ii voastre, ci de parcă
aceasta ar fi singura zi din viaț�a voastră – ceea ce ș� i este,
desigur – ș� i să vă î�mpărtăș� iț�i pasiunea, deoarece o bucurie
î�mpărtăș� ită e dublă.
Prea des ne regăsim î�mpotmoliț�i î�ntr-o abordare serioa-
să a vieț�ii, folosindu-ne mintea pentru a ne menț�ine î�ntr-o
stare de neliniș� te sau, ș� i mai rău, indiferenț�ă. Bucuria ș� i
extazul vin din interior; nu pot fi cumpărate cu niciun preț� .
Cu toț�ii căutăm bucuria ș� i fericirea ș� i simț�im adesea că nu
e o stare de spirit adecvată atunci când ea soseș� te. Secretul
pentru a cunoaș� te această stare este să puneț�i pasiune î�n
vieț�ile voastre. Sigur, ș� i î�n iubire ș� i sex, dar ș� i î�n recreere,
vocaț�ie ș� i î�n toate ipostazele î�n care vă aflaț�i, interacț�io-
nând cu acest măreț� univers. Există atâtea lucruri î�n care
să puneț�i pasiune!
Am descoperit că oamenii care au o pasiune sau o vo-
inț�ă puternică pentru ceea ce vor să obț�ină ș� i care nu le
PASIUNEA 141

permit celorlalț� i să î�ntineze sau să mânjească imaginile


lăuntrice privind ceea ce vor ei să concretizeze, î�ntotdeau-
na par să obț�ină ceea ce doresc î�n viaț�ă. Shelley ș� i-a trăit
până la capăt idealismul lui pătimaș� , cu fiecare respiraț�ie ș� i
bătaie a inimii. Pasiunea lui se reflectă î�n poezia sa magni-
fică. Recitiț�i Filozofia dragostei ș� i puneț�i-vă î�ntrebarea: „De
ce nu?”
Pentru a integra î�n vieț�ile voastre această pasiune:

• Fiț�i conș� tienț�i că faceț�i parte dintr-un univers plin de


bucurie. Permiteț�i-le emoț�iilor voastre romantice, ex-
tatice, de fericire să apară mai des î�n vieț�ile voastre de
zi cu zi. Atunci când simț�iț�i bucuria, trăiț�i-o ș� i exprimaț�i-o.
După cum spune Noul Testament, bucuria este roada
Duhului (Galateni, 5: 22) Nu vă refuzaț�i această roadă!
• Scrieț�i ș� i voi poezie. Făceț�i-vă timp pentru a vă î�nregis-
tra sentimentele pătimaș� e. Fie că pasiunea voastră
este olăritul ori mobila veche, matematica ori muzica,
exprimaț�i-o cu propriile voastre cuvinte.
• Permiteț�i-vă să fiț�i persoane pasionate. Entuziasmaț�i-vă
pentru orice sau oricine vreț�i voi, fără amestecul criti-
cului lăuntric. Atunci când acesta î�ncearcă să vă facă să
vă simț�iț�i ridicoli, spuneț�i-i – cu blândeț�e, dar hotărât
– să vă aș� tepte pe hol ș� i invitaț�i-l să vi se alăture mai
târziu, dacă vreț�i.
• Spuneț�i-le celor pe care î�i iubiț�i ce simț�iț�i pentru ei, cât
mai des posibil. Acest lucru vă va da posibilitatea de a
vă î�mpărtăș� i bucuria ș� i, făcând acest lucru, o dublaț�i.
142 ÎNȚELEPCIUNEA EVURILOR

• Citiț�i, citiț�i, citiț�i ș� i recitiț�i poezia oamenilor pasionaț�i


ca Shelley. Î�ncercaț�i să le simț�iț�i inimile bătând la uni-
son cu inimile voastre. Imaginaț�i-vă văzând ș� i simț�ind
ceea ce ei au văzut î�nainte ca voi să apăreț�i pe această
planetă.
COMUNICAREA

UN POM OTRĂVITOR

Pe prietenul meu am fost supărat:


I-am mărturisit mânia și ea a-ncetat.
M-am supărat pe dușmanul meu:
Am tăcut, și mânia a crescut. 

Am udat-o cu temeri,
seri și dimineți în lacrimi
Am însorit-o cu zâmbete
și cu amăgiri șirete. 

Zi și noapte a crescut 
Un măr aprins a născut.
Dușmanul l-a privit cum strălucea
Și a știut că al meu era.

S-a furișat în grădină
Sub vraja nopții lină,
Iar dimineață bucuros mi-am văzut,
Dușmanul sub pom doborât. 
WILLIAM BLAKE
(1757–1827)

William Blake a fost un poet, gravor, pictor și mistic englez.


Poezia lui este cel mai bine cunoscută pentru misticismul și
simbolismul ei complex.
144 ÎNȚELEPCIUNEA EVURILOR

William Blake este unul dintre eroii mei. De-a lungul vie-
ț�ii sale, el a fost poet, pictor ș� i artist desăvârș� it, precum ș� i
mistic vizionar, ignorat î�n cea mai mare parte de către con-
temporanii săi ș� i considerat nebun. Ș� i-a trăit î�ntreaga viaț�ă
la limita sărăciei ș� i a murit î�n ignoranț�ă. Acest om este con-
siderat astăzi ca fiind una dintre cele mai originale ș� i mai
mari personalităț�i din istoria literară, iar gravurile lui ori-
ginale sunt comori rare, î�n valoare de milioane de dolari.
I-am citit pe nerăsuflate poemele epice ș� i l-am citat de
multe ori de-a lungul vieț�ii, ș� i a fost o provocare semnifica-
tivă să mă hotărăsc ce text de-al lui să includ î�n această
carte. Cele mai celebre cuvinte ale sale sunt versurile de
î�nceput din Prevestirile inocenței, scrisă î�n 1803. „Cel ce
desluș� eș� te-anume/ Î� ntr-un bob de praf o lume/ Ș� i-ntr-o
floare cerul – poate-a/Prinde-n palmă Infinitul/ Ș� i-ntr-un
ceas Eternitatea”* se referă la preocuparea lui Blake pentru
puterea minț�ii de a-L percepe pe Dumnezeu sau infinitul,
pentru valoarea imaginaț�iei noastre ș� i pentru uniunea uni-
versului. Am scris despre aceste teme î�n altă parte a acestei
cărț�i, aș� adar am ales Un pom otrăvitor drept un alt exem-
plu extraordinar pentru ce ne oferă î�n prezent acest „geniu
nebun”, din peniț�a lui creatoare de acum mai bine de două
sute de ani, când scria î�n toiul Revoluț�iei Franceze, care se
petrecea la puț�in peste o sută cincizeci de kilometri de lo-
cul î�n care crea el.
Un pom otrăvitor reprezintă un mesaj fundamental
pentru a menț� i ne relaț� i i iubitoare prin comunicare.
Gândul-cheie aici este să comunicăm. „Pe prietenul meu
am fost supărat: I-am mărturisit mânia ș� i ea a-ncetat.”
* Trad. de Tudor Dorin, din Antologie de poezie engleză de la începuturi
până azi, ed.cit., vol. 2, pag. 54. (n.red.)
COMUNICAREA 145

Ce mod simplu de a exprima un adevăr profund! Atunci


când simț�iț�i ceva ș� i aveț�i bunul-simț� sau curajul de a expri-
ma acel sentiment către cei dragi, mânia ș� i furia dispar,
aproape ca prin magie.
Î�n trecut, adesea, tendinț�a mea era să tac atunci când
eram supărat. Recunosc că voiam să fierb la foc mocnit, să
o derulez î�ntruna î�n minte, locul î�n care purtam dialoguri
î�ndelungate cu persoana pe care eram supărat. Atât timp
cât adopt această poziț�ie de a-i î�ndepărta pe cei dragi sau
pe prieteni printr-o atitudine rece, mânia persistă. Totuș� i,
atunci când î�n sfârș� it ea iese la iveală ș� i putem să comu-
nicăm despre ea, exprimându-ne sentimentele reale, indi-
ferent de cât de absurde i s-ar putea părea celeilalte
persoane, furia se potoleș� te miraculos ș� i aproape instanta-
neu. „M-am supărat pe duș� manul meu:/Am tăcut, ș� i mâ-
nia a crescut”. Exact aceasta este lecț�ia pe care a trebuit să
o î�nvăț� ș� i recunosc că î�ncă lucrez la ea î�n fiecare zi.
Î�n relaț�iile din trecut, mi-am făcut duș� mani din oame-
nii pe care i-am iubit cel mai mult. Din momentul î�n care
mi i-am făcut duș� mani, mi-am păstrat mânia î�năuntrul
meu, jucând cu mine î�nsumi jocuri intelectuale ș� i creând
un scenariu incredibil de complex, pe care numai eu î�l cu-
noș� team. Astfel, tendinț�a de a-mi păstra mânia î�năuntrul
meu, neexprimată, mi-a permis să creez ceea ce Blake nu-
meș� te un pom otrăvit. Î�l udam cu lacrimile mele ș� i î�l lumi-
nam cu zâmbete î�nș� elătoare. Iar rezultatul? Continua să
crească ș� i să rodească. Iar fructul este, fără î�ndoială, otrăvit
– î�ntr-atât î�ncât î�i va distruge î�n cele din urmă pe cei cărora
le-am pus eticheta de duș� man. Iată-i, „doborâț�i sub pom”.
Mesajul acestei poezii este profund. El se aplică nu nu-
mai î�n relaț�iile personale, ci ș� i î�n cele î�n care aveț�i de-a face
146 ÎNȚELEPCIUNEA EVURILOR

cu toț�i oamenii din vieț�ile voastre. De câte ori simț�iț�i acea


scânteie aprinzându-se î�n voi ș� i mânia î�ncepe să crească,
vă î�ndreptaț�i spre o potenț�ială î�ncurcătură. Calea de ieș� ire
din acea potenț�ială î�ncurcătură este să vă opriț�i ș� i să faceț�i
din acea persoană mai degrabă un prieten, decât un duș� -
man. Spuneț�i-i acelei persoane: „Simt că acum î�ncerci să
mă manipulezi ș� i aș� vrea să te opreș� ti!” Acest gen de afir-
maț�ie, sinceră ș� i directă, va î�nlătura mânia ș� i va î�mpiedica
creș� terea unui pom otrăvitor care să vă distrugă până la
urmă, pe voi sau pe oricine v-a devenit duș� man.
Î� n mod asemănător, î�n relaț� iile familiale apropiate,
atunci când simț� iț� i ceva asemănător furiei, luaț� i-vă ini-
ma-n dinț�i pentru a spune ceea ce simț�iț�i fără a folosi un
limbaj insultător sau a vorbi tare. Am descoperit î�n ceea ce
î�i priveș� te pe copiii mei că, atunci când le ofer tratamentul
tăcerii, furia nu se domoleș� te. Se agravează, de fapt, deoa-
rece amândoi ne cultivăm î�n interior pomi otrăvitori, pen-
tru că am devenit duș� mani. Când spun ce simt ș� i care î�mi
sunt dezamăgirile, mergem î�n general către o discuț�ie des-
chisă î�n care ne exprimăm amândoi ș� i care se sfârș� eș� te cu
„Ș� i eu te iubesc, tati”. Î�n mod uimitor, „am mărturisit mânia ș� i ea
a-ncetat”. Aceste ș� apte cuvinte este bine să le memoraț�i ș� i,
prin ele, să vă gândiț�i la moduri î�n care să vă faceț�i mai des
relaț�iile să funcț�ioneze la un nivel al fericirii.
Î�n orice parteneriat î�n care există doi oameni, e inevi-
tabil să nu fie conflicte. Î�mi exprim adesea părerea că, î�n-
tr-o relaț�ie î�n care doi oameni sunt de acord tot timpul,
atunci unul dintre ei nu este necesar. Sufletul vostru pere-
che este adesea persoana cea mai diferită de voi, cea care
poate să vă enerveze până vă scoate din minț�i. Acea per-
soană este sufletul vostru pereche tocmai din cauza
COMUNICAREA 147

acestei puteri. Atunci când aveț�i un acces de furie, persoa-


na pe care o percepeț�i ca fiind cea care î�l cauzează este, î�n
acel moment, cel mai mare mentor al vostru. Acea persoa-
nă vă î�nvaț�ă că î�ncă nu vă stăpâniț�i, că î�ncă nu ș� tiț�i să ale-
geț�i pacea atunci când cineva vă enervează.
Calea către acea pace este să î�i spuneț� i prietenului,
persoanei iubite, copilului, partenerului sau soacrei voas-
tre exact ceea ce simț�iț�i. Faceț�i acest lucru dintr-o poziț�ie
de detaș� are ș� i onestitate ș� i priviț�i cum mânia dispare. Veț�i
î�nlătura cu totul posibilitatea de a î�ngriji un pom otrăvitor
ș� i de a-l face să dea roade.
Pentru a introduce î�n vieț�ile voastre ideile celebrei poezii
a lui William Blake, î�ncepeț�i prin a aplica aceste sugestii
simple:

• Când vă regăsiț�i î�n mijlocul unei atmosfere glaciale,


impuse de voi sau de altcineva, spargeț�i tăcerea cu o
replică de deschidere simplă. Spuneț�i ceva de genul:
„Putem fi de acord să exprimăm amândoi ceea ce sim-
ț�im acum, fără să ne judecăm unul pe altul?”
• Folosiț�i-vă replica de deschidere pentru a afirma di-
rect cum vă simț�iț�i, î�ncepându-vă propoziț�ia cu „Eu
simt că...”. Subliniaț�i că î�n acest moment lucrul de care
aveț�i cea mai mare nevoie este un răspuns iubitor la
felul î�n care vă simț�iț�i. Recunoaș� teț�i-vă sentimentele ș� i
simț�iț�i-le, aș� a cum aț�i face-o cu un prieten pe care vă
puteț�i baza să î�i î�mpărtăș� iț�i sentimentele voastre.
Ascultaț�i ș� i î�nț�elegeț�i sentimentele celeilalte persoane,
cu iubire ș� i fără a fi defensivi î�n legătură cu problema
ivită. Î�mprieteniț�i-vă cu sentimentele!
148 ÎNȚELEPCIUNEA EVURILOR

• Stabiliț�i-vă o limită de timp autoimpusă pentru tăcere.


Dacă spuneț�i o oră, atunci, indiferent de cât de ruș� inaț�i
sau de răniț�i v-aț�i simț�i, deschideț�i apoi liniile de co-
municaț�ie. Veț�i vedea că mai degrabă comunicarea, ș� i
nu tăcerea, va pune capăt furiei aproape imediat.
• Nu vă duceț�i la culcare persistând î�n mânia voastră.
Acest lucru va influenț�a efectiv câmpul energetic pe care
î�l î�mpărț�iț�i amândoi ș� i va spori creș� terea unui pom
otrăvitor. Î�nainte de a merge la culcare, afirmaț�i-vă pur
ș� i simplu sentimentele ș� i faceț�i un efort de a arăta un
semn de afecț�iune, chiar dacă asta î�nseamnă să pier-
deț�i teren ș� i să vă supuneț�i egoul.

Cu cât puteț�i crea mai mult o atmosferă de sinceritate


ș� i deschidere, î�n special î�n ceea ce priveș� te aspectele î�n
care există dezacorduri, cu atât mai puț�in dezagreabile vor
deveni dezacordurile. Î�n momentele dezagreabile, răsare
puietul din care, până la urmă, creș� te pomul otrăvitor.
ÎNDRĂZNEALA/ACȚIUNEA

din Faust*

Nu-i gata mâine ce nu-ncepe azi


Și nici-o zi din câte se ridică,
Să n-o lăsați să treacă în zadar,
Cu-o gravă hotărâre, fără frică,
Să înșfăcați posibilul de chică;
Să fiți mereu activi, că-i necesar.
JOHANN WOLFGANG VON GOETHE
(1749‒1832)

Poet, dramaturg și romancier german, Johann Wolfgang


von Goethe și-a exprimat interesul pentru dezvoltarea mai
degrabă naturală, organică a lucrurilor, decât pentru o ca-
racterizare idealistă, și pentru nevoia omului de a crede în
el însuși.

Johann Wolfgang von Goethe este universal recunoscut


ca fiind unul dintre adevăraț�ii giganț�i ai creativităț�ii, prin-
tr-o mulț�ime uimitoare de preocupări. A reprezentat ceea
ce considerăm a fi o personalitate renascentistă. Nu numai
că a urmărit, dar a ș� i atins î�n timpul vieț�ii un statut de talie
mondială ca dramaturg, romancier, poet, jurnalist, pictor,
om politic, profesor ș� i filozof naturalist. Î�n cei optzeci ș� i doi

* Trad. de Şt. Augustin Doinaş, din Faust, Ed. Univers, București,1983,


vol. 1, pag. 25 (n.red.)
150 ÎNȚELEPCIUNEA EVURILOR

de ani de viaț�ă, realizările sale sunt considerate de nivel


olimpic ș� i includ o sută treizeci ș� i trei de volume uriaș� e,
dintre care paisprezece au fost î�n domeniul ș� tiinț�ei. A scris
remarcabil, pe diferite teme, basme, romane, piese istorice
ș� i a culminat cu Faust, una dintre capodoperele literaturii
moderne.
Mesajul lui Goethe către noi, cei de azi, nu se află nea-
părat î�n numeroasele sale eforturi creative, cât î�n modul î�n
care ș� i-a trăit viaț�a. A manifestat plăcerea de a trăi o viaț�ă
deplină ș� i splendidă, de a fi expert î�ntr-o multitudine de
î�ndeletniciri ș� i de a permite unei energii a exaltării să pă-
trundă î�n activităț�ile sale. Goethe a trăit glorios, a fost un
om cu o uriaș� ă energie creatoare. Putem î�nvăț�a multe dacă
î�i permitem măreț� iei lui să ne călăuzească î�n lumea de
astăzi.
Acest fragment din Faust este unul dintre pasajele cel
mai frecvent citate î�n toată literatura de dezvoltare perso-
nală. Ai auzit probabil sau ai citit al cincilea vers: „Să î�nș� fă-
caț�i posibilul de chică.” Acesta a fost citat î�n multe cărț�i,
inclusiv î�ntr-una dintre cărț�ile mele, scrisă acum douăzeci
ș� i ceva de ani. Î�n această compilaț�ie a î�nț�elepciunii, de la
cele mai creatoare ș� aizeci de minț�i care ne-au vorbit vreo-
dată prin intermediul gândurilor scrise, am decis să includ
contextul total al acestui ideal universal acceptat de
î�ndrăzneală.
Î�n timp ce lucram la această carte, pe măsură ce avan-
sam, î�i citeam î�n fiecare zi materialul la telefon editorului
meu. Î�n fiecare zi, ea î�mi spunea ceva de genul: „Wayne, eș� ti
uimitor! Nu ș� tiu cum de vii zilnic cu un asemenea material
grozav. Nu numai că î�l creezi sau î�l scrii. Î�n primul rând ci-
teș� ti, cercetezi ș� i apoi descrii î�n mod creativ abordarea ta
ÎNDRĂZNEALA/ACȚIUNEA 151

asupra a ceea ce au scris aceș� ti filozofi ș� i poeț�i. Mă inspiri!”


Zâmbeam î�n sinea mea la acest compliment ș� i declaram că
răspunsul nu era un mare secret. Soluț�ia unei creativităț�i
constante este „Să fiț�i mereu activi că-i necesar”, care este
ș� i ultimul vers din „Ce nu faci azi, nu ai să faci nici mâine”.
Dacă aleg să trândăvesc azi, voi pierde ziua ș� i mâine va
fi la fel, iar eu voi sfârș� i regretând zilele pierdute. Atunci
când Goethe î�ntreabă: „Eș� ti serios?”, eu î�i răspund: „Sunt”
ș� i „mă folosesc din plin de clipă”. Acț�ionez pe baza acestui
sfat influent scris de un om care ș� i-a umplut cei optzeci ș� i
doi de ani cu măreț�ie, î�n multe domenii de iniț�iativă.
Nu vă gândiț�i la terminarea unui proiect sau la cât de
copleș� itoare ar părea sarcina. Î�ncepeț�i doar, folosind din
plin clipa. Dacă e vorba despre scrierea unei scrisori sau
un apel telefonic, de ce să nu puneț�i chiar acum această
carte jos ș� i să vă folosiț�i de clipă din plin. Nu faceț�i altceva
decât să î�ncepeț�i. Puneț�i un semn de carte aici ș� i atunci
când vă veț�i fi început proiectul, î�ntoarceț�i-vă la lectură.
Ceea ce veț� i descoperi este semnificaț� ia afirmaț� iei lui
Goethe: „Î�ndrăzneala are î�n ea geniu, putere ș� i magie.”
Faimoasa afirmaț�ie a lui Thomas Edison – „Geniul este
un procent inspiraț�ie ș� i nouăzeci ș� i nouă de procente tran-
spiraț�ie” – se referă la a î�nvăț�a să te foloseș� ti din plin de
clipă. Acel un procent î�nseamnă recunoaș� terea meritului
gândurilor ș� i sentimentelor voastre. Pentru a dovedi ge-
niul care sunteț�i, trebuie să vă puneț�i î�n miș� care pentru a
î�ncepe implementarea inspiraț�iei voastre. Î�i spun editoru-
lui meu că „secretul” meu pentru a termina la timp această
carte ș� i toată munca ce o implică este ca, pur ș� i simplu, î�n
fiecare zi, la un anumit moment, indiferent de câte î�ntreru-
peri sau de câte motive pentru a face altceva am, eu î�ncep
152 ÎNȚELEPCIUNEA EVURILOR

următorul eseu. Nu jur să î�l termin, numai să î�l î�ncep. Când


colo, ce să vezi, acea î�ndrăzneală are î�ntr-adevăr î�n ea ge-
niu, putere ș� i magie, deoarece odată ce am î�nceput lectura,
cercetarea ș� i scrierea efectivă a primei propoziț� ii, mi se
pare că munca ajunge cumva să fie terminată. Acest lucru a
fost valabil pentru mine, fără excepț�ii.
Vă sugerez să lipiț�i cuvintele lui Goethe – „Ce nu faci
azi, nu ai să faci nici mâine” – î�n locurile pe care le frecven-
taț�i atunci când î�ncercaț�i să evitaț�i să vă folosiț�i din plin de
clipă. Vă va reaminti de aspectele creative ale vieț�ii voas-
tre, pe care căutaț�i să le realizaț�i prin acel pas de î�nceput
î�ndrăzneț� . Ezitarea de a vă implica e cea care vă ț�ine blo-
caț�i ș� i nu î�i dă voie minț�ii voastre să se î�ncălzească. Tendinț�a
de a amâna, de a tergiversa, vă face să pierdeț�i ziua de azi.
Valoroasa tehnică de a î�ncepe mă ajută să termin scrisul
care î�mi place atât de mult ș� i mă ajută, de asemenea, să mă
folosesc din plin de moment ș� i să î�ncep să activez alte as-
pecte ale vieț�ii mele care î�mi aduc la fel de multă plăcere ș� i
sentimentul de a fi complet ș� i echilibrat.
Î�n loc să vorbesc despre un moment din viitor î�n care
eu ș� i soț�ia mea să plecăm ș� i să ne bucurăm unul de celălalt,
lucru care ar putea să nu depăș� ească niciodată stadiul de
discuț�ie, î�mi amintesc că î�ndrăzneala are putere ș� i că im-
plicarea î�ncălzeș� te î�ntr-adevăr mintea ș� i corpul. Aș� a că voi
spune: „Destul cu vorba, hai să facem chiar acum rezerva-
re.” Î�nsemnez data î�n calendarul nostru ș� i vom concretiza
lucrurile. Ș� i aș� a se î�ntâmplă î�ntotdeauna atunci când acț�io-
năm î�mpotriva trândăvelii care ne iroseș� te ziua. Î� n mod
asemănător, am creat multe activităț�i î�n familie pentru că
amândoi n-am mai trândăvit ș� i le-am concretizat. Acum!
ÎNDRĂZNEALA/ACȚIUNEA 153

Î�ncurajarea de a vă purta î�ndrăzneț� vine de la un om


care a fost el î�nsuș� i extraordinar de î�ndrăzneț� ș� i de î�mpli-
nit. Citiț�i cu atenț�ie cuvintele î�ncurajatoare ale lui Goethe
ș� i aplicaț�i-le î�n vieț�ile voastre pentru a face ca un lucru să
se transfere din lumea gândurilor voastre î�n lumea materială
a realităț�ii voastre imediate. Î�ncepeț�i-l ș� i priviț�i cum magia
preia controlul.
Pentru a practica î�ndrăzneala aș� a cum o menț�ionează
Goethe î�n acest pasaj din Faust, î�ncercaț�i aceste sugestii:

• Notaț�i-vă cinci lucruri la care vă gândiț�i de ceva vreme,


dar pe care, indiferent de motiv, nu aț�i reuș� it să le rea-
lizaț�i î�n vieț�ile voastre. Fie ș� i numai scrierea lor pe o
bucată de hârtie reprezintă un punct de î�nceput.
• Acum, indiferent de câtă rezistenț�ă simț�iț�i, nu faceț�i
altceva decât să începeți să acț�ionaț�i î�n cazul primului
lucru. Faceț�i la fel î�n următoarele patru zile pentru fie-
care dintre celelalte patru lucruri. Nu vă luaț�i angaja-
mentul să terminaț�i proiectul, angajaț�i-vă pur ș� i simplu
să î�l î�ncepeț�i. Veț�i vedea ce a vrut să spună Goethe
atunci când a zis că implicarea vă mobilizează.
• Î�ncetaț�i cu scuzele pe care aț�i ajuns să vă bazaț�i pentru
a explica motivul pentru care nu realizaț�i lucrurile cu
adevărat importante din viaț�ă. Principalul motiv pen-
tru care nu aț�i î�ndeplinit ceea ce spuneț�i că v-ar plăcea
să faceț�i este că aț�i refuzat să î�ncepeț�i, folosind din plin
clipa. Toate scuzele chiar asta sunt, scuze. Ș� tiț�i î�n sufle-
tul vostru că este adevărat.
• Î�nconjuraț� i-vă de oameni activi. Staț� i pe lângă oa-
meni care î�ș�i demonstrează î�ndrăzneala. Ș� i invers,
154 ÎNȚELEPCIUNEA EVURILOR

î�ndepărtaț� i-vă din punct de vedere fizic de cei care


vă î�ncurajează să vă bălăciț�i î�n scuze ș� i explicaț�ii.
Păstraț�i-vă necontaminat câmpul energetic din imedia-
ta apropiere.
IMAGINAȚIA

Ce-ar fi dacă ai dormi?


Și ce-ar fi dacă,
În somnul tău,
Ai visa?
Și ce-ar fi dacă,
În visul tău,
Te-ai duce în rai
Și de acolo ai smulge
O floare
Stranie și frumoasă?
Și ce-ar fi dacă,
Atunci când te-ai trezi,
Ai avea floarea
În mână?
SAMUEL TAYLOR COLERIDGE
(1772–1834)

Poet și eseist englez, Samuel Taylor Coleridge a fost criticul


cel mai receptiv al vremurilor lui și un reprezentant al inte-
lectualității mișcării romantice engleze.

Preț�uiesc atât de mult această poezie a unuia dintre cei


mai renumiț�i poeț�i, critici literari, teologi ș� i filozofi, î�ncât
am folosit-o ca motto pentru o carte pe care am scris-o
despre crearea miracolelor, intitulată Real Magic (Magie
adevărată). Viaț�a profesională a lui Coleridge a fost mistu-
ită de exprimarea unui principiu creator fundamental care
156 ÎNȚELEPCIUNEA EVURILOR

este aplicabil ființ�elor umane ș� i universului ca un î�ntreg.


Primul pas î�n creaț� ie, acest principiu unificator, este
imaginaț�ia.
Această poezie pătrunzător de simplă vă invită să vă
afundaț�i î�n imaginaț�ia voastră ș� i să vă reexaminaț�i î�nț�ele-
gerea realităț�ii. Ceea ce ș� tim a fi real are limitele sale, dar
imaginaț�ia este fără margini î�n starea de visare. Î�nț�elegerea
noastră asupra realităț�ii infirmă ideea potrivit căreia pu-
tem aduce un obiect din lumea visului î�n lumea stării de
veghe. Samuel Taylor Coleridge propune să vă mai gândiț�i.
Ce-ar fi dacă aț�i putea să faceț�i un asemenea lucru? Ce-ar fi
atunci, nu-i aș� a?
Gândiț� i-vă la ce sunteț� i capabili î�n starea de visare.
Dormind câte opt ore î�n fiecare zi, î�nseamnă că vă veț�i afla
î�n această stare de visare timp de treizeci de ani, dacă trăiț�i
până la nouăzeci de ani. Adică o treime din vieț�ile voastre
vor fi petrecute î�ntr-o stare de conș� tiinț�ă î�n care acordul cu
realitatea este î�ncălcat, iar voi manifestaț�i tot ce e nevoie
pentru visare, pur ș� i simplu, prin puterea gândurilor voas-
tre. Nu aveț�i nicio noț�iune a timpului, de fapt vă puteț�i de-
plasa î�n timp după cum doriț�i, î�nainte sau î�napoi. Puteț�i
vorbi cu cei morț�i ș� i î�i puteț�i vedea, puteț�i zbura, dacă vreț�i,
puteț�i trece prin copaci sau clădiri, vă puteț�i schimba in-
stantaneu forma, vă puteț�i transforma î�ntr-un animal, dacă
aș� a doriț�i, puteț�i respira sub apă ș� i vă puteț�i afla î�n mai
multe locuri î�n acelaș� i timp.
Cea mai uimitoare latură a visului e că pe toată durata
sa sunteț�i sută la sută convinș� i că totul este real. Imaginaț�ia
voastră nelimitată este atât de convingător de puternică,
î�ncât, pentru o treime din viaț� ă, vă pierdeț� i acordul cu
realitatea.
IMAGINAȚIA 157

Când vă treziț�i, vă spuneț�i că partea aceasta este reală


ș� i că toată acea activitate din starea de visare este ireală.
Samuel Taylor Coleridge ș� i-a petrecut viaț�a cercetând pu-
terea imaginaț� iei pentru a modifica percepț� iile din cele
două treimi ale vieț�ii purtând numele de conș� tiinț�a stării
de veghe. Cu alte cuvinte: „Ce-ar fi dacă, / Atunci când te-ai
trezi,/ Ai avea floarea/ Î�n mână?” Ar trebui să vă aflaț�i î�ntr-o
stare de bilocaț�ie, adică să fiț�i î�n mai multe locuri î�n acelaș� i
timp.
Haideț�i să examinăm bilocaț�ia, această î�nsuș� ire a unui
nivel extrem de î�nalt al conș� tiinț�ei, care dă posibilitatea de
a fi î�n mai multe locuri î�n acelaș� i timp. Cum s-ar putea rea-
liza o asemenea performanț�ă? Î� ntoarceț�i-vă î�n starea de
visare. Fiecare personaj din visul vostru sunteț�i voi î�nș� ivă
asumându-vă î�n minte acele roluri. Când discutaț�i cu oa-
meni î�n vis, sunteț�i voi î�nș� ivă, apoi, î�n acelaș� i moment, sun-
teț� i ș� i persoana cu care vorbiț� i. De fapt, nu discutaț� i cu
altcineva î�n vis, sunteț�i acele personaje ș� i voi î�nș� ivă î�n ace-
laș� i timp. Vă aflaț�i î�ntr-o stare de bilocaț�ie. Î�n mod asemă-
nător, floarea din visul vostru nu este o floare î�n acelaș� i
sens cu cel pe care î�l experimentaț�i atunci când sunteț�i treji.
De fapt, voi sunteț�i floarea ș� i, pentru că imaginaț�ia voastră
se opreș� te până aproape de zero când vă treziț�i, vă pierdeț�i
puterea nelimitată de creaț�ie de î�ndată ce părăsiț�i visul.
Nu este absurd să ne gândim că e posibil să aducem
din starea de visare imaginară o floare la acest nivel despre
care suntem de acord că este conș� tiinț�a stării de veghe. Tot
ceea ce puteț�i să realizaț�i, să experimentaț�i ș� i să cunoaș� teț�i
î�n treimea din viaț�ă petrecută î�ntr-un imaginar pur, puteț�i
realiza, experimenta ș� i cunoaș� te ș� i î�n celelalte două treimi.
Secretul este să alungaț� i î� n doielile ș� i să vă acordaț� i
158 ÎNȚELEPCIUNEA EVURILOR

privilegiul de a zbura direct î�n acea stare extatică î�n timp


ce sunteț�i treji.
Această expresie poetică a visului ș� i a florii, pe care am
citit-o ș� i recitat-o de mii de ori, î�mi reaminteș� te mereu să
mă străduiesc să fiu un visător treaz, acordându-mi mie
î�nsumi aceleaș� i feluri de privilegii, libertăț� i ș� i, desigur,
puteri pe care le iau de bune î�n starea de visare. Î�mi rea-
mintesc de ce a spus un alt poet preferat de mine, William
Blake, despre această fascinantă lume a imaginaț� i ei.
„Imaginaț�ia este lumea reală ș� i eternă, pentru care acest
univers vegetal nu este decât o umbră slabă... trupul etern
al omului este imaginaț�ia: adică Dumnezeu Î�nsuș� i, trupul
divin...”
Mie mi se pare absurd să mă gândesc la starea de veghe
ș� i la cea de visare ca la două experienț�e distincte ale reali-
tăț�ii. Ș� tiu că visele mele nu sunt prevestiri pentru ceea ce
se va î�ntâmpla î�n viaț�a mea din starea de veghe ș� i nici sim-
boluri care să furnizeze indicii despre sinele meu adevărat.
Pentru mine, această stare de visare este ca o invitaț�ie des-
chisă î�n lumea mistică a imaginaț�iei. Este ocazia mea să
explorez nelimitarea, să o cunosc nemijlocit ș� i să devin
convins de domeniul imaginaț�iei, dincolo de orice î�ndoială.
Apoi, î�n starea de veghe, mă pot duce î�n imaginaț�ia mea ș� i
o pot folosi pentru a călători pe distanț�e mari, dincolo de
conș� tiinț�a obiș� nuită a stării mele de veghe. Apoi această
lume din starea de veghe nu face decât să devină o pânză
pentru imaginaț�ia mea.
Atunci când veț�i reface acordul cu realitatea, puteț�i fo-
losi experienț�a acelei treimi din vieț�ile voastre, î�n care vă
aflaț�i ascunș� i î�n siguranț�ă î�n imaginaț�ie, pentru a vă î�nde-
plini tot ceea ce doriț�i fără a fi nevoie să mergeț�i la culcare.
IMAGINAȚIA 159

Imaginaț�i-vă că aț�i putea să faceț�i să se manifeste î�n lumea


materială orice vă puteț�i î�nchipui î�n minte ș� i puteț�i lăsa î�n
urmă orice î�ndoială căreia i-aț�i fi î�ngăduit să se strecoare.
Ca elev î�ntr-o clasă aglomerată dintr-o ș� coală publică
din Detroit, î�mi amintesc că am intrat î�ntr-o mare î�ncurcă-
tură din cauza sincerităț�ii mele î�n a face faț�ă acestei diho-
tomii vis/stare de veghe. Eram pierdut î�ntr-un vis cu ochii
deschiș� i, profund fericit datorită călătoriei mentale î�n care
mă aflam, când un profesor m-a făcut să tresar î�ntrebându-mă:
„N-ai vrea să revii alături de noi, dle Dyer?” Răspunsul meu
imediat a fost: „Nu prea!” – motiv pentru care am fost tri-
mis î�ncă o dată î�n biroul directorului, ca pedeapsă pentru
că m-am lăsat î�n voia imaginaț�iei î�n timp ce eram treaz, la
ore.
Credeț�i că este posibil să ț�ineț�i î�n mână o floare pe care
aț�i cules-o dintr-o grădină din visele voastre? Eu ș� tiu, la fel
ca ș� i Samuel Taylor Coleridge, poetul imaginaț�iei, că acest
lucru e posibil.
Pentru a aplica de azi î�n vieț�ile voastre puterea imagi-
naț�iei creatoare, î�ncepeț�i prin a:

• Ț� ine minte î�ntotdeauna că deveniț�i lucrul la care vă


gândiț�i, aveț�i mare grijă la orice gânduri care atrag după
sine î�ndoiala.
• Ț� ine evidenț�a viselor voastre î�n ideea de a vă aminti
acele experienț�e „ireale” de care aț�i fost î�n mod abso-
lut convins î�n timp ce aveau loc. Străduiț�i-vă apoi să vă
eliminaț�i convingerile condiț�ionate despre imposibili-
tatea acestora. Ar trebui să eliminaț�i cuvântul „imposi-
bil” din conș� tiinț�a voastră. Dacă vă puteț�i î�nchipui un
lucru, î�l puteț�i realmente crea.
160 ÎNȚELEPCIUNEA EVURILOR

• Modificaț�i-vă efectiv acordul cu realitatea, astfel î�ncât


să sune după cum urmează: „Orice lucru de care sunt
capabil pentru o treime din viaț�a mea, î�l pot adăuga ș� i
celorlalte două treimi, dacă aș� a doresc.”
• Trăiț�i mai mult î�n imaginaț�ia voastră. Oferiț�i-vă liber-
tatea de a rătăci pe un teritoriu nefamiliar al minț�ii ș� i
de a explora noi posibilităț�i î�n fanteziile voastre, fără a
exclude nimic. Aceste hoinăreli imaginare vor deveni
î�n cele din urmă catalizatorul unei vieț�i nelimitate.

Imaginaț�ia voastră, la fel ca ș� i corpul, se dezvoltă prin


exerciț�iu. Treziț�i-vă ș� i ț�ineț�i acea floare î�n mână.
NATURA

O, PRIVIGHETOARE! TU SIGUR EȘTI...

Un porumbel am auzit cum își spunea


Chiar azi povestea;
Glasul îi era printre copaci ascuns
De adiere încă neajunși:
Nu s-a oprit; a gângurit și-a gângurit
Și melancolic oarecum a pețit;
În tăcută armonie a cântat despre iubirea
Ce a-nceput încet și nu se mai sfârșea;
Despre credința așezată și bucuria din sine;
Ăsta i-a fost cântul – cântul pentru mine!
WILLIAM WORDSWORTH
(1770–1850)

William Wordsworth a fost un poet englez care și-a exprimat


poetic iubirea pentru natură și respectul pentru umanitate,
fără a ține cont de deosebirile sociale.

În timpul pregătirilor mele pentru a scrie această colecț�ie


de eseuri despre aplicarea î�nț�elepciunii evurilor, am citit
mii de texte ale marilor gânditori ș� i poeț�i, din prezent până
acum mii de ani î�nainte de Hristos. O temă care dăinuie, î�n
special î�n poezia evurilor, este fascinaț� ia naturii. Aceș� ti
scriitori sentimentali par să se cufunde î�n natură ș� i să cre-
eze poezii ce răsar din starea lor de uluire ș� i extaz.
162 ÎNȚELEPCIUNEA EVURILOR

Dintre miile de astfel de poezii pe care le-am citit, am


selectat-o pe aceasta pentru a reprezenta subiectul naturii.
Ea vine de la unul dintre cei mai î�nzestraț�i ș� i prolifici poeț�i
ai lumii, William Wordsworth, care a scris î�n vremea î�n
care Europa exploda din cauza revoluț�iilor, î�n a doua jumă-
tate a secolului al optsprezecelea. „O, privighetoare! Tu si-
gur eș� ti...” ilustrează capacitatea lui Wordsworth de a
dramatiza modul î�n care imaginaț�ia creează valori spiritu-
ale din amintirile priveliș� tilor ș� i sunetelor din natură.
Lecț�ia lui pentru noi toț�i este că natura sălbatică reprezin-
tă o adevărată terapie. Imaginaț�i-vi-l pe poet ascultând pur
ș� i simplu ciripitul unei păsări ș� i ascultând cu asemenea
intensitate, î�ncât a putut pune î�n cuvinte această experien-
ț�ă umană atât de elementară ș� i totuș� i atât de universală
(cine n-a auzit o pasăre cântând?) ș� i a putut transmite: „Î�n
tăcută armonie a cântat despre iubirea/ Ce a-nceput î�ncet
ș� i nu se mai sfârș� ea;/ Despre credinț�a aș� ezată ș� i bucuria
din sine;/ Ă� sta i-a fost cântul – cântul pentru mine”. Lăsaț�i
remarca poetică a lui Wordsworth să vă inspire pentru a
ieș� i î�n natură, chiar ș� i numai până î�n curtea casei voastre
sau î�ntr-un parc public, dacă doar atât reuș� iț�i, ș� i ascultaț�i,
pretinzând că sunteț�i unul dintre nenumăraț�ii poeț�i care
v-au precedat î�n acest loc. Memoraț�i sunetele ș� i priveliș� tile
naturii. Cufundându-vă î�n momentul prezent ș� i î�mpiedi-
când toate distragerile atenț�iei care vă umplu mintea ocu-
pată, î�i puteț�i da voie unui „porumbel să-ș� i spună/ Chiar
azi povestea”, iar ea va fi doar pentru voi. Î�ntr-adevăr, natura
sălbatică ș� i toate priveliș� tile ș� i sunetele sale sunt mai mult
decât o terapie; sunt o conexiune, o legătură cu sufletul vos-
tru ș� i cu eterna energie creatoare a lui Dumnezeu.
Aceasta este energia pe care natura o foloseș� te î�n fie-
care primăvară pentru a scrie un nou capitol î�n Cartea
NATURA 163

Facerii. Emerson a observat pe malul vestic al Atlanticului


ceea ce Wordsworth a remarcat pe malul estic, practic î�n
acelaș� i moment: „Totul î�n natură cuprinde toate puterile
naturii – totul este făcut dintr-o singură esenț�ă ascunsă”.
Aceasta include tot ce este natural, inclusiv pe voi. Da, ș� i
voi sunteț�i parte din această lume a naturii. Dorinț�a de a fi
singuri, de a fi liberi, de a fi aș� a cum sunteț�i voi î�n mod na-
tural, de a vă urma propria intuiț�ie, de a cânta fără a fi cri-
ticaț�i, de a curge precum râurile, sunt instincte naturale
adesea ignorate.
Î� ntrebaț� i-vă care sunt cele mai plăcute amintiri din
timpul vieț�ii voastre. Foarte probabil că sunt î�ncântătoare-
le voastre î�ntâlniri personale cu natura. Sunetul apei sau al
vântului, clipocind sau vâjâind la ț�ărm. Senzaț�ia frigului
amarnic biciuindu-vă obrajii sau soarele pătrunzându-vă
pielea, la plajă. Priveliș� tea ș� i foș� netul frunzelor de toamnă
când vă plimbaț�i prin pădure. O excursie cu cortul când aț�i
dormit afară ș� i aț�i ascultat misterioasele sunete ale î�ntune-
ricului. Cum de v-aț�i pierdut ochii ș� i urechile? Cum de aț�i
uitat de î�ncântarea naturii? Î�ntoarceț�i-vă î�n locul pe care î�l
descrie Wordsworth: copacii ș� i adierea, gânguritul ș� i far-
mecul. Acestea reprezintă mai mult decât potrivirea rime-
lor de către un poet. Ele reprezintă bilete spre o beatitudine
pierdută.
Î�n urmă cu câteva decenii, eram profesor la Universitatea
St. John din New York. Orele după-amiezii, dinainte să î�n-
ceapă cursurile mele, erau momentul cel mai agitat al zilei.
Biroul meu roia de studenț� i care urmau cursuri postu-
niversitare ș� i care aveau nevoie de ceva de la mine, co-
ordonatorul lor. Secretara mea mă suna la telefon
î�ntrerupându-mă neî�ncetat, un decan putea să î�mi solicite
164 ÎNȚELEPCIUNEA EVURILOR

atenț�ia pentru o problemă administrativă, iar eu eram plin


de anxietate din cauza acestei î�ntregi presiuni din toate
direcț�iile, ș� tiind că am un curs de predat î�n două ore.
Î�n mijlocul acestui haos, mă scuzam adesea ș� i o anun-
ț�am pe secretara mea că mă voi î�ntoarce î�ntr-o clipă, pen-
tru că aveam o urgenț�ă. Mă retrăgeam apoi î�ntr-un parc
public aflat la câteva străzi de biroul meu. Î�mi găseam aco-
lo banca preferată, î�nconjurată de copaci, de priveliș� tile ș� i
sunetele naturii, ș� i stăteam pur ș� i simplu ș� i ascultam un
sfert de oră. Acest cadru liniș� tit era terapia mea, evadarea
mea spre sănătate psihică. Nimeni din departamentul meu
n-a ș� tiut vreodată unde mă duceam sau pentru ce motiv, î�n
timpul deselor mele evadări pentru urgenț�e, dar atunci
când mă î�ntorceam, majoritatea problemelor fuseseră re-
zolvate, iar cei care aveau nevoie de asistenț� a mea erau
acum î�ntâmpinaț�i de un profesor relaxat. Privesc acum re-
trospectiv ș� i î�mi dau seama că î�n situaț�ia mea, puneam î�n
aplicare î�nț�elepciunea poeziei lui Wordsworth, lăsând na-
tura să-mi vorbească prin simbolurile ș� i semnele ei.
Nu este o î�ntâmplare că atât de mulț�i dintre cei mai
veneraț�i poeț�i ș� i scriitori au descoperit î�n natură sursa mă-
iestriei lor. Î�n natură se pierd toate prejudecăț�ile ș� i falsele
pretenț� ii, deoarece natura nu judecă. După cum a spus
odată faimosul naturalist John Muir: „Marele spectacol
este etern. Soarele răsare mereu undeva; roua nu se usucă
niciodată toată odată; o ploaie cade mereu; aburii se ridică
î�ntotdeauna...” Atunci când vă răsfăț�aț�i cu natura, deveniț�i
una cu spectacolul etern. Sufletul vostru are ocazia de a se
armoniza cu voi ș� i cu lumea voastră.
Micul poem liric al lui Wordsworth reprezintă mai
mult decât observarea unei păsări î�n natură. Reprezintă o
NATURA 165

pledoarie către noi toț�i să ne lăsăm î�n urmă obsesiile ș� i


mărunț�iș� urile care ne agită ș� i să căutăm ș� i să trăim armonia
priveliș� tilor ș� i sunetelor naturii. Î� ntr-adevăr, toate cântă
pentru voi.
Pentru a cerceta ceea ce vă oferă William Wordsworth,
î�ncercaț�i următoarele:

• Î�n fiecare săptămână sau î�n fiecare zi, dacă puteț�i, oferiț�i-vă
un moment anume pentru a umbla cu picioarele goale
prin iarbă sau să vă cufundaț�i î�n natură ș� i să ascultaț�i,
pur ș� i simplu. Fără teme, fără î�ndatoriri, ascultaț�i doar
ș� i observaț�i perfecț�iunea lumii naturale. Amintiț�i-vă,
natura sălbatică este o adevărată terapie.
• Scrieț�i-vă impresiile despre natură sub forma propriei
voastre poezii sau a unui eseu. Nu vă preocupaț�i de
aranjarea rimelor ș� i de regulile gramaticale. Un prieten
de-ai mei î�ș�i descrie experienț�a ca trecând de la „ofti-
cat la extaziat” atunci când î�ș�i oferă ceva timp î�ntr-un
cadru natural. Daț�i-vă voie să fiț�i poet ș� i î�nregistraț�i-vă
intuiț�ia divină când vă aflaț�i î�n legătură strânsă cu na-
tura, la fel cum a făcut Wordsworth î�n urmă cu câteva
secole.
• Planificaț�i mai mult timp î�n natură î�n următoarea
voastră vacanț�ă. Luaț�i î�n considerare o excursie pe
munte, rafting, ski sau mersul cu cortul. Acestea sunt
bucurii ce vă vor aduce fericirea pe care o căutaț�i ș� i
amintiri pentru o viaț�ă.
• Dormiț�i o noapte afară, chiar dacă numai î�ntr-un cort,
la curte. Faceț�i acest lucru cu familia voastră, î�n special
cu copiii, ș� i observaț�i entuziasmul tuturor, aflându-vă
166 ÎNȚELEPCIUNEA EVURILOR

î�n natură. Acest sentiment de entuziasm este exact


ceea ce puteț�i regăsi î�n toate domeniile vieț�ii voastre
atunci când permiteț�i propriei voastre naturi să joace
un rol dominant ș� i entuziast î�n vieț�ile voastre.
IUBIREA ROMANTICĂ

din Sonetele unei portugheze


CUM TE IUBESC?*

Cum te iubesc? Să-ncerc o-nșiruire.


Adânc și larg și-nalt, atât cât poate
Atinge al meu suflet când străbate
Spre grație, spre tot, spre nesfârșire.
Și te iubesc cu zilnica iubire,
În pașnic fel, în zori, pe scăpătate –
Și slobod, cum te lupți pentru dreptate,
Curat, așa cum fugi de lingușire.
Și te iubesc cu patima avută
În vechi dureri și cu credința care
Părea, cu sfinți copilărești, pierdută.
Și te iubesc cu zâmbet, plâns, suflare,
Cu viața mea! – și Domnul de-mi ajută
Te voi iubi în moarte și mai tare.
ELIZABETH BARRETT BROWNING
(1806–1861)

Elizabeth Barrett Browning a fost o poetă engleză și soția


poetului Robert Browning. Temele ei includ un foarte mare
interes umanitar; sentimentele ei religioase neortodoxe;
afecțiunea pentru țara ei adoptivă, Italia; și iubirea pentru
soțul ei.

* Trad. de Maria Banuş, din Lirica de dragoste a lumii, Ed. Minerva,


București, 1987, vol. 2, pag. 91 (n.red.)
168 ÎNȚELEPCIUNEA EVURILOR

Acest sonet de Elizabeth Barrett Browning este, poate,


cea mai cunoscută poezie de iubire romantică pură care a
fost scrisă vreodată. Cu greu ai putea găsi o persoană care
după ce a auzit „Cum te iubesc?” să nu continue automat
prin „Să-ncerc o-nș� iruire”. E o idee extraordinară să î�nș� iru-
ieș� ti cu adevărat felurile î�n care iubeș� ti pe cineva, î�n speci-
al î�n sensul romantic.
Povestea lui Elizabeth Barrett ș� i a lui Robert Browning
(un poet de seamă, ș� i el inclus î�n această carte) este una
dintre marile poveș� ti de dragoste ale tuturor timpurilor.
Aceș� ti doi poeț�i sensibili au fost uniț�i î�n iubire, prin poezia
lor, chiar dinainte să se î�ntâlnească. Elizabeth publicase î�n
1844 al doilea ei volum de poezie de dragoste, care a fost
bine primit î�n cercurile literare londoneze. Î� n ianuarie
1845 a primit o epistolă de la apreciatul poet Robert
Browning, epistolă care suna astfel: „Iubesc versurile du-
mitale din toată inima, dragă domniș� oară Barrett. Iubesc,
după cum spun, aceste cărț�i din toată inima – ș� i te iubesc ș� i
pe dumneata.” S-au î�ntâlnit mai târziu î�n acea vară ș� i s-au
căsătorit î�n anul următor. Î� n tinereț�e, Elizabeth a trecut
prin multe boli ș� i a trăit alături de tatăl ei, care nu ș� tia ni-
mic despre curtea pe care i-o făcea, prin corespondenț�ă,
Robert Browning. De fapt, s-au căsătorit î�n secret ș� i s-au
mutat î�n Italia pentru sănătatea ei, fără consimț�ământul
tatălui. Acesta din urmă a murit î�n 1856 fără să î�ș�i fi iertat
fiica pentru ce făcuse.
Elizabeth ș� i Robert Browning au avut parte de o ferici-
re romantică î�n Italia, acolo unde ea a dat naș� tere unicului
lor copil î�n 1849. A scris multe poezii pătimaș� e contra scla-
viei din Statele Unite. Î�n 1861, când avea cincizeci ș� i cinci
IUBIREA ROMANTICĂ 169

de ani, boala i-a revenit ș� i a murit î�n braț�ele soț�ului, î�n vre-
me ce el î�i mărturisea iubirea nemuritoare.
Povestea lui Elizabeth Barret Browning este î�ntruchi-
pată î�n acest bine cunoscut sonet din volumul Sonetele
unei portugheze. Ultimul vers declară literalmente marea
iubire pentru soț�ul ei, care a iubit-o chiar ș� i î�nainte să î�i
vadă chipul, numai pentru farmecul sufletului ei, pe care ș� i
l-a exprimat î�n poeziile de iubire: „Domnul de-mi ajută/ Te
voi iubi î�n moarte ș� i mai tare.”
Î�n acest sonet, o femeie î�ș�i revarsă profunda dragoste
pentru bărbatul pe care î�l iubeș� te ș� i ne spune nouă, tutu-
ror, că a fi î�ndrăgostit nu este rezultatul unui fulger căzând
asupra ta, lăsându-te î�ncremenit ș� i pierdut cu firea din ca-
uza amplitudinii energiei iubirii. Nu doar atracț�ia fizică e
cea care te face să te simț�i atât de î�ndrăgostit. Nu, e vorba
despre o mulț�ime de lucruri mărunte care î�nseamnă iubirea
romantică. După cum spune sonetul, „te iubesc cu zilnica
iubire...” Dacă ai acest sentiment nemaipomenit, „î�ncearcă
o î�nș� iruire” a motivelor care fac parte din rutina relaț�iei
voastre.
Soț�ia mea, Marcelene, e o femeie frumoasă ș� i, de câte
ori mă uit la ea, mă gândesc ce norocos sunt să fiu î�ndră-
gostit (ș� i să î�mi fie î�mpărtăș� ită dragostea) de o asemenea
ființ�ă cu chip de î�nger. Ș� i totuș� i, nu î�nfăț�iș� area ei este sursa
iubirii mele, la fel cum ș� i Elizabeth Barrett Browning omite
să amintească de frumuseț�ea fizică a soț�ului ei ca o parte a
î�nș� iruirii ei din sonet. Elementele î�nș� iruite par mărunte
dacă le iei individual, dar î�mpreună ele sunt sursa iubirii
romantice.
Î�mi privesc soț�ia când doarme, iar mâinile ei sunt î�m-
preunate ca pentru rugăciune. Stă î�ntinsă î�ntreaga noapte,
170 ÎNȚELEPCIUNEA EVURILOR

nemiș� cată, arătând exact ca un î�nger. Acesta este unul din-


tre felurile î�n care o iubesc.
O văd cu copiii ș� i î�i observ zâmbetul mulț�umit pentru
bucuriile ș� i realizările lor, deș� i este subtil ș� i adesea neluat
î�n seamă de mine. Acesta este unul dintre felurile î�n care o
iubesc.
Când mă trezesc î�naintea tuturor pentru a ieș� i la alergat,
atunci când aprind lumina din bucătărie, văd că a făcut-o
din nou. Mi-a scos un pahar ș� i aparatul ca să-mi prepar
shake-ul de dimineaț�ă. Nimic extraordinar, dar eu observ.
Ș� i acesta este unul dintre felurile î�n care o iubesc.
O observ î�ntorcându-se de la antrenamentele ei, tran-
spirată, strălucitoare ș� i uluitoare când intră la duș� . Nimic
fermecător. Eu observ î�nsă. Ș� i acesta este unul dintre mo-
durile î�n care o iubesc.
Văd sufletul dinăuntrul corpului, vocea care spune î�n
tăcere: „Sunt aici să fiu de folos. Î�mi pasă de toț�i cei pe care
î�i î�ntâlnesc. Le ofer ceva celorlalț�i ș� i rareori cer apreciere.
Am o inimă sensibilă pentru cei mai puț�in norocoș� i decât
mine. Am un respect nemăsurat pentru Dumnezeu.
Violenț�a mă î�ntristează profund. Sunt conectată cu tine ș� i
voi fi î� n totdeauna alături de tine, pentru eternitate.
Moartea nu ne va despărț�i.” Observ sufletul acesta tăcut
care î�mi vorbeș� te î�nsă numai mie. Ș� i acesta este unul din-
tre modurile î�n care o iubesc.
Aș� putea să continui î�nș� iruind pe î�ncă o mie de pagini
felurile î�n care o iubesc, dar cred că mesajul e deja clar.
Iubirea noastră cea mai profundă se relevă î�ntr-o mulț�ime
de lucruri observate zilnic. E un sentiment care duce până
î�n miezul ființ�ei noastre ș� i, cu toate acestea, cel mai adesea
este neexprimat.
IUBIREA ROMANTICĂ 171

Î�n acest sonet anume, poeta spune că iubeș� te total, dar


exprimă astfel acest lucru: „Te iubesc cu zâmbet, plâns, su-
flare,/ Cu viaț�a mea!” Ș� i eu cunosc acest sentiment. Suflarea
mea reprezintă î�nsăș� i viaț�a mea ș� i te iubesc, Marcelene, cu
aceeaș� i energie care î�mi permite să continui să respir.
Suflarea ta ș� i a mea sunt una ș� i aș� a te iubesc eu pe tine.
Zâmbetele vieț� ii noastre sunt vremurile bune, bucuriile
unei cine romantice, să î�ț�i ating mâna î�ntr-o sală de cine-
matograf î�ntunecată, să facem dragoste pe o plajă pustie
după picnicul nostru retras, naș� terea fiecărui copil. Sunt
multe zâmbete, iar tu eș� ti iubită prin fiecare dintre ele.
Lacrimile din viaț�a noastră fac parte ș� i ele din î�ntregul
numit iubire. Dezamăgirile, certurile, vremurile de î�nce-
put, când eram neliniș� tiț�i că ne vom despărț�i î�nainte să ne
dăm seama cum stau lucrurile. Toate lacrimile din viaț�a
noastră fac parte din enumeraț�ie atunci când răspundem
la î�ntrebarea: „Cum te iubesc?”
Da, capacitatea de a iubi liber ș� i curat, î�n toate acele
feluri aș� a-zis mărunte, este cea care face pasiunea să prin-
dă viaț�ă ș� i să dureze. Acest sonet anume ni se adresează
tuturor, la o sută cincizeci de ani după ce a fost scris ș� i li se
va adresa celor care simt flacăra iubirii libere ș� i curate î�n
inimile lor, mii de ani de acum î�nainte. Mesajul pentru noi
toț�i este limpede. Faceț�i-vă timp să enumeraț�i felurile î�n
care iubiț�i ș� i apoi, ș� i mai important, faceț�i-vă timp pentru a
le comunica persoanei iubite ș� i veț� i simț� i ce a simț� it
Elizabeth Barrett Browning pentru soț�ul ei iubit ș� i ceea ce
simt ș� i eu astăzi pentru soț�ia mea iubită. „Adânc ș� i larg ș� i-nalt,
atât cât poate/ Atinge al meu suflet”. Mai bine de atât nu se
poate.
172 ÎNȚELEPCIUNEA EVURILOR

Pentru a aplica î�n vieț� ile voastre mesajul esenț� ial al


acestui sonet cunoscut î�n î�ntreaga lume, î�ncepeț�i să:

• Aveț�i mare grijă să î�i spuneț�i persoanei iubite despre


lucrurile mărunte pe care le observaț�i ș� i pe care le gă-
siț�i atât de plăcute ș� i atrăgătoare. Spunându-le cu voce
tare, î�i oferiț�i iubirii pe care o î�mpărtăș� iț�i un glas ș� i cre-
aț�i o atmosferă de apreciere.
• Conș� tientizaț�i cine este persoana dinăuntrul corpului,
î�n loc să vă concentraț�i nemăsurat atenț�ia pe î�nfăț�iș� a-
rea acelui corp. Arătaț�i afecț�iune pentru bunătatea pe
care o manifestă, pentru iubirea pe care o simte pentru
alț�ii, pentru veneraț�ia pe care o are pentru spiritul din
î�ntreaga natură vie.
• Scrieț�i-i persoanei iubite propria voastră poezie sau
bileț�el de dragoste. Nu ț�ineț�i seama de calitatea scrii-
turii ș� i puneț�i accentul pe transmiterea sentimentelor
voastre, aș� a cum se î�nfăț�iș� ează ele î�n sinea voastră. O
poezie personală venită din inimă va fi pentru totdeau-
na preț�uită de persoana iubită de voi. Va fi, de fapt, î�n-
rămată ș� i expusă la vedere, pentru că semnifică atât de
mult.
NONCONFORMISMUL

din Walden sau Viața în pădure*

Dacă un om nu ține pasul cu tovarășii săi, e poate din


cauză că el aude un alt toboșar. Să pășească după mu-
zica pe care o aude, oricât de ritmată sau falsă ar fi ea.
HENRY DAVID THOREAU
(1817–1862)

Henry David Thoreau a fost educat la Harvard, dar a ales


nepopulara carieră de scriitor și poet pentru a-și satisface
îndemnul sufletului. O forță printre transcendentaliștii din
New England, împreună cu Emerson, el a iubit natura, li-
bertatea și individualitatea.

Comentariul pe care î�mi place cel mai mult să î�l aud de la


cei care mi-au citit cărț�ile sau mi-au ascultat casetele de-a
lungul anilor sună cam aș� a: „Cuvintele tale m-au liniș� tit, î�n
sfârș� it, că nu sunt nebun. Toată viaț�a mea, oamenii mi-au
spus că e ceva î�n neregulă cu mine din cauza modului î�n
care gândesc. Cuvintele tale m-au făcut să-mi dau seama că
nu sunt nebun.” Cred că atunci când î�l citeam pe Thoreau,
am avut acelaș� i fel de revelaț�ie.
Adesea m-am imaginat pe mine î�nsumi î�n locul lui
Thoreau, trăind simplu ș� i voit î�n pădure, fiind autonom ș� i

* Apărută sub acest titlu, în format audio și tipărit, la Ed. ACT și Politon,
București, 2016. (n.red.)
174 ÎNȚELEPCIUNEA EVURILOR

scriindu-mi cele mai adânci simț�ăminte. Mai mult î�nsă de-


cât să le notez, ideea de a trăi aceste idei, indiferent de cum
mă percepeau alț� ii sau cum reacț� ionau, părea cumva
nobilă.
Î� n fiecare dintre noi există o voce care ș� opteș� te:
„Asumă-ț�i riscurile, urmează-ț�i visurile, trăieș� te viaț�a din
plin, atât timp cât nu faci rău altcuiva, de ce nu?” Pe de altă
parte, î�n afara noastră sunt voci care ț�ipă: „Nu fi prost, vei
eș� ua, vei fi ca toț�i ceilalț�i, dacă faci ce vrei tu, eș� ti egoist ș� i
le faci rău celorlalț�i!”
Aceste directive zgomotoase ș� i neî�ncetate ale tovarăș� i-
lor noș� tri ne î�ndeamnă să ț�inem pasul cu ei ș� i ne ameninț�ă
să ne ostracizeze atunci când nu reuș� im să facem asta.
Am remarcat că societatea, î�n general, pare să-i onore-
ze pe conformiș� tii aflaț�i î�n viaț�ă ș� i pe morț�i. Toț�i cei care au
făcut vreodată o schimbare î�ntr-un domeniu au ascultat de
muzica pe care o aud ei ș� i au mers mai departe, fără a ț�ine
seama de părerile celorlalț�i. Pentru asta, au fost etichetaț�i
drept revoluț�ionari, incorigibili, chiar inadaptaț�i. Cu toate
acestea, după moarte, ei devin foarte respectaț�i. Acest lu-
cru este valabil ș� i pentru Henry David Thoreau, care a fost
denigrat pentru atitudinea sa din eseul Despre necesitatea
nesupunerii civile ș� i a fost î�nchis pentru că a refuzat să se
supună unor legi considerate de el absurde. Totuș� i, astăzi,
Thoreau este o lectură obligatorie î�n aproape toate liceele
ș� i universităț�ile.
Ritmul pe care î�l auziț�i î�n interior reprezintă conexiu-
nea cu scopul sufletului vostru. El va continua să vă bată la
cap când î�l ignoraț�i sau î�l reprimaț�i î�n î�ncercarea de a vă
conforma societăț�ii. Cei care se roagă de voi să mărș� ăluiț�i
î�n ritmul pe care î�l aud ei sunt adesea bine intenț�ionaț�i, iar
NONCONFORMISMUL 175

atitudinea lor izvorăș� te din iubirea pe care v-o poartă. Ei


vă vor spune: „Nu mă gândesc decât la interesul tău” ș� i „Eu
sunt vocea experienț�ei; o să-ț�i pară rău dacă nu-mi urmezi
sfatul”. Voi ascultaț�i ș� i î�ncercaț�i din greu să fiț�i exact aș� a
cum vrea toată lumea. Ș� i totuș� i, ritmul de tobă care nu vă
dă pace ș� i pe care nu mai pare să-l audă nimeni bate î�n
ungherele cele mai î�ndepărtate ale conș� tiinț�ei voastre.
Dacă veț�i continua să-l ignoraț�i, veț�i trăi o viaț�ă de frustra-
re. S-ar putea chiar să î�nvăț�aț�i să „suferiț�i î�n tihnă”, cel mai
bun lucru pe care veț�i putea să î�l dobândiț�i.
Thoreau vi se adresează direct, de la mijlocul secolului
al nouăsprezecelea, vorbindu-vă despre propria voastră
independenț�ă ș� i fericire. Indiferent de ceea ce vă simț�iț�i
obligaț�i să fiț�i sau să faceț�i, aceasta este vocea sufletului
vostru care se roagă de voi să aveț�i curajul să ascultaț�i ș� i să
acț�ionaț�i pe baza melodiei pe care numai voi o auziț�i, atât
timp cât nu contravine dreptului altei persoane de a-ș� i
urma visurile. La fel e ș� i cu cei din jurul vostru, care la rân-
dul lor aud o bătaie de tobă străină vouă. Ș� i ei trebuie lăsaț�i
să păș� ească după muzica pe care o aud, chiar dacă vouă vi
se pare stridentă ș� i falsă.
Dacă toată lumea ar mărș� ălui după aceeaș� i muzică ș� i
nimeni nu s-ar abate de la conformism, cu toț�ii am trăi î�ncă
î�n peș� teri ș� i am găti aceeaș� i reț�etă veche: „Se ia un bivol
î�ntreg, se jupoaie, se pune la foc ș� i se î�nfulecă.” Progresul
este efectul produs de indivizii care au ascultat prima oară
ceea ce le spuneau inimile lor ș� i au acț�ionat apoi pe baza
acestor mesaje, î�n ciuda protestelor tribului.
Î�n familia mea, avem opt copii frumoș� i. N-ar fi drăguț�
dacă ar participa cu toț�ii la conferinț�ele mele ș� i s-ar hotărî�
să î�mi urmeze interesele ș� i mi-ar prelua ideile după ce eu
176 ÎNȚELEPCIUNEA EVURILOR

părăsesc lumea aceasta? Eu ș� i soț� ia mea ș� tim î�nsă prea


bine că altfel stau lucrurile. Unora dintre copiii mei puț�in le
pasă de pasiunea mea, iar alț�ii par să nu se mai sature de
ea. Unii nu vor decât să călărească, iar alț�ii vor să cânte ș� i
să fie pe scenă. Unui copil î�i plac economia ș� i contabilitatea
(uf!) ș� i altuia publicitatea ș� i schiul. Cu toț�ii aud propriile
bătăi de tobă. Ș� i î�n unele cazuri, sunt cu siguranț�ă departe
de ceea ce aud eu. Trebuie să le respect instinctele ș� i alege-
rile ș� i doar să î�i î�ndrum spre a fi feriț�i de rău până când se
vor putea î�ndruma singuri. Eu am mărș� ăluit î�ntotdeauna
după propriul meu ritm. Cel mai adesea, acesta a venit î�n
contradicț�ie atât cu familia mea apropiată, cât ș� i cu cultura
mea.
Am scris cărț�i care au sfidat practica psihologică con-
venț�ională. Am spus î�n cărț�ile mele ce mi-a dictat mie bu-
nul-simț� , chiar ș� i atunci când acesta devia la 180 de grade
de î�nț�elepciunea profesională populară actuală. N-am avut
niciodată inima să le recomand insistent ascultătorilor
mei să facă aș� a cum vreau eu, de vreme ce eu am ignorat
aproape î�ntotdeauna ce mi-a fost mie recomandat.
Î� nchipuiț� i-vă că mergeț� i prin pădure cu Thoreau, î�n
anii 1840, î�nainte de Războiul Civil. Observaț�iile lui nu se
bazau pe vreo filozofie pe care o citise sau auzise, ci pe
propria-i experienț�ă directă de a simț�i ultrajul conformis-
mului ș� i de a vedea modul î�ngrozitor î�n care amerindienii
erau trataț�i de către albi. El ș� tia că practica curentă de a-i
alunga pe indieni de pe pământurile lor era precum
Holocaustul nostru. Aș� a că a plecat să trăiască î�n natură ș� i
să se simtă autonom, departe de presiunile grupului social
extins. Nu a ț�inut pasul cu tovarăș� ii săi ș� i la acea vreme a
fost criticat pentru asta.
NONCONFORMISMUL 177

Totuș� i, timpul a arătat că a fost unul dintre acei revolu-


ț�ionari pe care î�i venerăm. Păș� iț�i, î�n mintea voastră, alături
de Thoreau. Ascultaț�i vocea pe care o auziț�i voi ș� i ritmul
tobei pe care numai voi î�l simț�iț�i ș� i respectaț�i-l, respectându-i
î�nsă ș� i pe cei pe care î�i iubiț�i. Este actul suprem al iubirii
necondiț�ionate. Deș� i s-ar putea să nu vă aducă niciun pre-
miu î�n timpul vieț�ii, puteț�i să vă alinaț�i ș� tiind că v-aț�i î�nde-
plinit scopul divin ș� i i-aț�i î�ncurajat ș� i pe alț�ii să facă la fel.
Pentru a pune î�n practică sfatul lui Thoreau:

• Nu acceptaț�i să vă evaluaț�i ca fiind sănătoș� i sau nebuni


pe baza felului î�n care corespundeț�i aș� teptărilor celor
din jurul vostru. Dacă voi aș� a simț�iț�i ș� i nu faceț�i rău
nimănui, atunci este autentic ș� i foarte sănătos.
• Reamintiț�i-vă că veț�i î�ntâmpina neî�nț�elegere ș� i poate
că ș� i furia celor din familia apropiată, pentru că aț�i
avut cutezanț�a să mărș� ăluiț�i î�n ritmul vostru de tobă.
Să nu o luaț�i personal nici măcar o clipă. E doar o stra-
tegie care să vă facă să vă conformaț�i ș� i, când nu veț�i
reacț�iona, furia va dispărea rapid.
• Permiteț�i-le celor din sfera voastră apropiată – familia
ș� i prietenii – să aibă bucuria de a mărș� ălui fericiț�i î�n
ritmul lor, fără a fi nevoiț�i să explice sau să apere alege-
rile pe care le fac. Veț�i î�nlocui furia ș� i resentimentele
cu pacea ș� i iubirea, ș� i cu toț�ii se vor bucura de muzica
personală pe care o aud.
VENERAȚIA NATURII

Nu există niciun loc liniștit în orașele [voastre], ni-


ciun loc în care să auzi frunzele primăvăratice sau
freamătul aripilor de gâze... Indienilor le place mai
mult sunetul ușor al vântului repezindu-se peste
suprafața apei, mirosul vântului curățat de o ploaie
la amiază sau înmiresmat de pinul mexican. Aerul e
prețios pentru omul roșu, deoarece toate lucrurile
împart aceeași suflare − animalele, copacii, omul. Ca
un om aflat de multe zile pe moarte, un om în orașul
vostru nu mai simte duhoarea.
CĂPETENIA SEATTLE
(1790–1866)

Membru al triburilor Suquamish-Duwamish, care s-a îm-


prietenit cu coloniștii albi din zona Puget Sound, căpete-
nia Seattle a participat la Tratatul de la Port Elliott, din
1855, prin care s-a cedat pământ indian și s-au instituit
rezervațiile.

Următorul fragment este dedicat î�nț�elepciunii amerindi-


enilor, ale căror cuvinte reflectă veneraț�ia lor pentru tot
ceea ce este sacru î�n lumea noastră naturală. Î�i voi cita pe
câț�iva dintre amerindienii ale căror cuvinte meditative de
î�nț�elepciune ș� i pace ne-au fost lăsate, să le citim ș� i să le
î�mpărtăș� im. Acest fragment este dedicat memoriei lor ș� i
supravieț�uirii noastre ca popor. Moș� tenirea pe care ne-au
lăsat-o este iubirea profundă ș� i respectul pentru mediu.
180 ÎNȚELEPCIUNEA EVURILOR

Căpetenia Seattle

Căpetenia Seattle este o personalitate renumită pentru că


a scris celebra scrisoare către preș� edintele Statelor Unite,
cerându-i să ia î�n seamă punctul de vedere al amerindieni-
lor. Fiecare petic de pământ este sacru pentru poporul său,
a scris el, ș� i cu toț� ii suntem parte a preț� iosului pământ,
precum ș� i fraț�i î�n spirit. Î�n pasajul citat mai sus, căpetenia
Seattle ne cere să conș� tientizăm ș� i mai mult sunetele uș� oa-
re ș� i miresmele dulci ale vieț�ii. Procedând astfel, vom trata
mediul cu mai mult respect, nu numai pentru frumuseț�ea
lui naturală, ci pentru că devenim conș� tienț�i că facem parte
din această reț�ea interconectată a vieț�ii. Cu toț�ii î�mpărtăș� im
aceeaș� i suflare, animalele, copacii ș� i unul cu celălalt.

Oren Lyons

Î�n următorul pasaj, Oren Lyons, cunoscut drept păstrăto-


rul credinț�ei Onondaga, ne spune cum gândeș� te poporul
lui, atunci când ia decizii, la ce se va î�ntâmpla peste ș� apte
generaț�ii:
În modul nostru de viață, în felul în care ne con-
ducem, cu fiecare decizie pe care o luăm, nu uităm
niciodată de A Șaptea Generație ce va să vină. E
treaba noastră să avem grijă ca cei ce vin după noi,
generațiile ce nu s-au născut încă, să aibă o lume care
să nu fie mai rea decât a noastră – și, să sperăm, mai
bună. Când pășim pe Pământul-Mamă, călcăm în-
totdeauna cu grijă, deoarece știm că chipurile ge-
nerațiilor noastre viitoare privesc de sub pământ,
în sus, la noi. Nu uităm de ei niciodată.
VENERAȚIA NATURII 181

Bine ar fi să ne gândim ș� i noi la acele generaț�ii nenăs-


cute, atunci când ne călcăm pădurile î�n picioare ș� i ne poluăm
atmosfera î�n numele progresului ș� i al dreptului pe care ni-l
dă prezentul.

Cântecul lupului

Ar fi bine ș� i să ne reamintim că totul este ciclic ș� i că fi-


ecare ființ� ă vie face parte din cercul sacru al vieț� i i,
după cum spune Cântecul lupului, aparț� i nând tribului
Abenaki:
Să onorezi și să respecți înseamnă să te gândești
la pământul, apa, plantele și animalele care tră-
iesc aici ca având un drept egal cu al nostru să se
afle aici. Nu suntem ființe supreme și omnisciente
care trăiesc în punctul culminant al evoluției, ci
suntem, de fapt, cu toții membrii ai cercului sacru
al vieții, împreună cu arborii și stâncile, coioții și
vulturii, peștii și broaștele, astfel încât fiecare să
își împlinească scopul. Fiecare dintre ei își înde-
plinește sarcina stabilită în cercul sacru și avem și
noi una.

Î�n oraș� ele noastre ne-am pierdut, î�n numele civiliza-


ț� iei, mult din graț� ie ș� i naturaleț� e. Am creat locuri zgo-
motoase, murdare ș� i aglomerate î�n care să ne adunăm ș� i
să trăim, iar î�n acest proces ne-am î�ncetinit spiritualita-
tea. Pentru mine, nimic nu e mai revitalizant decât să fiu
afară î� n natură ș� i să experimentez direct acest cerc
sacru.
182 ÎNȚELEPCIUNEA EVURILOR

Bizonul Umblător

Deș� i cărț� ile noastre ș� i lăcaș� urile de studiu ne oferă î�n-


tr-adevăr un mediu revigorant, mi se pare că Bizonul
Umblător (Tatanga Mani; indian Stoney) ne oferă un me-
diu alternativ î�n care să beneficiem de relief, priveliș� te ș� i
î�mprejurimi. El constată:
O, da, am mers la școlile omului alb. Am învățat să
citesc din manuale, ziare și din Biblie. Am desco-
perit însă în timp că nu era de ajuns. Oamenii civi-
lizați depind prea mult de paginile tipărite făcute
de om. Eu mă întorc la cartea Marelui Spirit, care
înseamnă întreaga creație. Poți citi o mare parte
din acea carte dacă studiezi natura. Știi, dacă iei
toate cărțile tale, le așezi la soare și lași zăpada și
ploaia și insectele să lucreze asupra lor, nu va mai
rămâne nimic. Marele Spirit ne-a oferit însă, mie și
ție, ocazia de a studia în universitatea naturii pă-
durile, râurile, munții și animalele din care facem
și noi parte.

Ni se cere să luăm î�n considerare î�ntreaga creaț�ie ș� i să


acceptăm toate ființ�ele vii ș� i î�ntreaga natură ca pe un lucru
care este la fel de legat de noi ca ș� i picioarele, mâinile ș� i
inimile noastre. Acest fel de gândire ne cere să privim din-
colo de sentimentele noastre imediate de separare de
restul lumii ș� i de senzaț�ia că suntem limitaț�i î�n timp ș� i spa-
ț�iu. Amerindienii credeau că „centrul lumii e pretutindeni.
Totul e sacru”.
VENERAȚIA NATURII 183

Luther-Ursul în Picioare

Popoarele de indieni care au trăit aici î�nainte ca noi să adu-


cem „rafinamentul” ș� i „cultura” sub forma eforturilor noas-
tre civilizatoare ne trimit un mesaj atunci când noi căutăm
să ne dezvoltăm spiritualitatea ș� i să ne recâș� tigăm legătura
cu Dumnezeu. Pentru amerindieni, Dumnezeu era cunos-
cut sub numele de Wakan Tanka ș� i toate ființ�ele vii cuprin-
deau această esenț�ă. Vânturile ș� i norii călători erau Wakan
Tanka î�n acț�iune, beț�ele ș� i pietrele obiș� nuite erau venerate
ca manifestări ale misterioasei forț�e omniprezente, ce um-
ple universul. Luther-Ursul î�n Picioare, o căpetenie Oglala
Sioux, a exprimat poetic acest lucru:
Indianului îi plăcea să venereze.
De la naștere la moarte, el își venera
Împrejurimile. El se socotea
Născut în sânul bogat
Al Pământului-Mamă și niciun loc nu era,
pentru el, umil. Nimic nu stătea
Între el și Marele Sacru.
Legătura era imediată și
Personală, iar binecuvântările de la
Wakan Tanka se revărsau peste
Indian așa cum ploaia curge
Din cer.

Vă puteț�i da seama cu cât ar fi vieț�ile voastre mai liniș� -


tite ș� i mai pline de bucurii dacă aț�i fi fost crescuț�i să aveț�i o
asemenea veneraț�ie pentru tot ce vă î�nconjoară. Î�mi place
mult ideea de legătură apropiată cu „Marele Sacru”. E ceva
ce fiecare dintre noi tânjeș� te să restabilească î�n viaț�ă, iar
184 ÎNȚELEPCIUNEA EVURILOR

constatarea lui Luther-Ursul î�n Picioare este, poate, o me-


todă. Priviț�i î�n jur ș� i rămâneț�i î�ntr-o stare de veneraț�ie, î�n
timp ce î�i î�ncurajaț�i ș� i pe alț�ii să facă la fel.

Bizonul Umblător

Mă î�ntorc la î�nț�elepciunea Bizonului Umblător. Ar fi absurd


să vă sugerez să părăsiț�i stilul vostru de viaț�ă urban pentru
a trăi î�n sălbăticie. Viaț�a modernă are multe de oferit, iar
oraș� ele noastre vor rămâne aici, cu bune ș� i cu rele. Ș� i to-
tuș� i, concepț�iile vieț�ii noastre urbane s-ar putea să ne fi
deconectat de la legile naturale ale armoniei spirituale.
Bizonul Umblător a murit î�n 1967, la vârsta de nouăzeci
ș� i ș� ase de ani. El a văzut destul din ambele lumi ș� i ne-a lă-
sat aceste cuvinte.
Dealurile sunt întotdeauna mai frumoase decât
clădirile din piatră, să știi. Traiul într-un oraș este
o existență artificială. Mulți oameni de-abia simt
vreodată pământ adevărat sub picioare, nu văd
plante crescând decât în ghivece și nu ajung să
vadă dincolo de felinarele de pe stradă pentru a
surprinde vraja cerului nopții țintuit cu stele. Când
oamenii trăiesc departe de scena creației Marelui
Spirit, le e ușor să uite legile lui.

El nu ne cere să ne mutăm, ci să ne amintim. Să ne


amintim de sacralitatea î�ntregii vieț�i ș� i să fim permanent
conș� tienț�i de modul î�n care aceste legi naturale lucrează
mereu î�n acest cerc sacru. Oriunde trăiț�i, oricum ar arăta
mediul vostru, aceste legi naturale lucrează. Aerul, apa,
copacii, mineralele, norii, animalele, păsările ș� i insectele,
VENERAȚIA NATURII 185

toate susț�in viaț�a. Fiț�i atenț�i la strămoș� ii noș� tri din vechi-
me, care au trăit pe aceste pământuri timp de mii ș� i mii de
ani, nutrind o uriaș� ă veneraț� ie pentru legile naturale. E
ceea ce azi noi numim conș� tiinț�ă ecologică. Amerindienii
au gândit peste ș� apte generaț�ii, aș� a î�ncât comoara vieț�ii să
dăinuie. Poezia amerindienilor ne cere să reaprindem acea
flacără. Gândiț�i-vă ș� i î�ncepeț�i să admiteț�i un pic din î�nț�e-
lepciunea aceasta străveche î�n vieț�ile voastre zilnice.
Î�nchei această ofrandă a amerindienilor către noi cu o
rugăciune Ojibway, pe care am face bine să o citim cu toț�ii
ș� i să o punem î�n aplicare iar ș� i iar, î�n fiecare zi.

Bunicule,
Privește-ne stricăciunea.
Știm că din toată creația
Numai familia omului
S-a abătut de la calea sacră.
Știm că noi suntem cei
Care sunt divizați
Și noi suntem cei
Care trebuie să ne reunim
Să pășim pe calea sacră
Bunicule,
Cel Sacru,
Învață-ne iubirea, mila, respectul
Ca să putem vindeca pământul
Și să ne putem vindeca unul pe celălalt.

Pentru a pune î�n practică î�n vieț� ile voastre mesajul


esenț�ial al tuturor acestor î�nț�elepț�i amerindieni, î�ncepeț�i
de azi î�nainte:
186 ÎNȚELEPCIUNEA EVURILOR

• Să veneraț�i tot ce vă î�nconjoară ș� i să fiț�i î�ntr-o perma-


nentă stare de recunoș� tinț�ă pentru atâtea câte nu le
preț�uim. Binecuvântaț�i î�n fiecare zi animalele, strălu-
cirea soarelui, aerul, copacii ș� i pământul, prin ritualuri
tăcute de recunoș� tinț�ă.
• Susț� ineț� i î�n vieț� ile voastre conș� tiinț� a ecologică, con-
tribuind la organizaț�iile care lucrează pentru mediu.
Faceț�i un efort conș� tient pentru a reduce poluarea,
pentru a elimina gunoiul aruncat pe jos ș� i practicaț�i
reciclarea. Acț�iunile voastre individuale pot recrea
respectul ș� i veneraț�ia pentru pământ ș� i univers, reț�ea-
ua noastră sacră a vieț�ii.
• Petreceț�i mai mult timp î�n singurătatea naturii, ascul-
tând sunetele naturale ș� i păș� ind cu picioarele goale pe
pământ, pentru a vă reconecta cu tot ceea ce sprijină ș� i
susț�ine viaț�a.
• Trăiț�i fiind un exemplu. Î�n loc să vă văitaț�i că oamenii
aruncă gunoiul pe jos, ridicaț�i cutia de aluminiu ș� i de-
barasaț�i-vă de ea aș� a cum trebuie. Arătaț�i-le tinerilor
cum procedaț�i.
• Repetaț�i rugăciunea Ojibway. Ajutaț�i la vindecarea pă-
mântului ș� i a unuia pe celălalt prin acest avertisment
de a trăi î�n fiecare zi cu iubire, compasiune ș� i respect
î�n viaț�ă.
JUDECATA

FABULĂ

Veverița și muntele
S-au certat și și-au spus multe;
Și ultimul i-a spus celei dintâi „Pungașă mică”.
Ea a răspuns,
− Ai într-adevăr o statură puternică;
Dar tot felul de lucruri și noroc
Trebuie puse la un loc,
Un an să alcătuiască
Și un astru pe bolta cerească.

Și cred că nu-i nicio rușine


Să fii la fel de mic ca mine.
Dacă nu-s așa mare ca tine,
Tu nu ești cât mine de mititel
Și nici pe jumate la fel de subțirel.
Nu voi nega că ești
Pentru veverițe o bună cărare;
Talentele sunt diferite: toate se îmbucă;
Dacă eu nu pot căra păduri în spinare,
Nici tu nu poți să spargi o nucă.

RALPH WALDO EMERSON


(1803–1882)

Poet, eseist și filozof american, Emerson a fost un veșnic opti-


mist ce credea că natura este o manifestare a spiritului.
188 ÎNȚELEPCIUNEA EVURILOR

Respectul meu pentru Ralph Waldo Emerson este atât de


profund, î�ncât e singura personalitate pe care am ales-o să
contribuie de două ori la această colecț�ie; o dată prin poezia
lui ș� i a doua oară printr-unul dintre revoluț�ionarele sale
eseuri. Emerson a fost î�ntemeietorul miș� cării transcen-
dentale î�n America. Filozofia lui a scos î�n evidenț�ă spiritul
omniprezent al universului, graț�ie căruia Dumnezeu există
pretutindeni. Î�n Fabulă, Emerson creează o sfadă poetică
dintre o veveriț�ă ș� i un munte, reliefând această perspectivă.
Pentru a î�nț�elege măreț�ia lui Ralph Waldo Emerson, e
important să ne amintim că, î�n timpul perioadei sale isto-
rice, î�ndrumarea spirituală reprezenta apanajul religiilor
consacrate. Emerson provoca dogma ș� i retorica religiei
tradiț� ionale. Văzând divinitatea peste tot, Emerson se
adresa unei noi conș� tiinț�e, î�n care Dumnezeu nu e mai
mare sau mai mic pe baza î�nfăț�iș� ării formei materiale.
Veveriț�a, mica rozătoare blănoasă, posedă forț�a invizi-
bilă a lui Dumnezeu la fel ca ș� i muntele care poate duce o
pădure î�n spate, ș� i cu toate astea, nu poate sparge o nucă.
Î� n această poezie, Emerson afirmă că fiecare dintre noi,
indiferent de formă, mărime sau mobilitate, suntem o cre-
aț�ie divină cu oportunităț�i unice de a ne î�mplini destinul,
independent de cum ar putea face alț�ii acest lucru. Sunt
incluse aici toate formele de viaț�ă, sub toate aspectele, î�n
toate modurile.
Î� mi amintesc o poveste asemănătoare spusă de un
mare î�nvăț� ător pe care l-am avut, Nisgardatta Maharaj,
care a trăit î�n India ș� i a fost foarte apreciat de multă lume
ca fiind un sfânt spiritual mistic. O adeptă s-a î�ntrebat cum
putea spune Nisgardatta: „Nimic nu merge rău î�n lumea
JUDECATA 189

mea.” Nisgardatta a răspuns cu această poveste a unei mai-


muț�e discutând cu un copac.
– Vrei să-mi spui, i-a zis maimuț�a copacului, că tu stai
de fapt î�ntr-un singur loc toată viaț�a ș� i nu te miș� ti de acolo?
Nu î�nț�eleg!
– Vrei să-mi spui, i-a zis copacul maimuț�ei, că tu de fapt
te duci din loc î�n loc folosindu-ț�i energia pentru a umbla
î�ncoace ș� i î�ncolo toată ziua? Nu î�nț�eleg!
Povestea lui Nisgardatta era menită să o ajute pe adepta
lui să î�ș�i dea seama că identificarea ei cu corpul î�i î�mpiedica
î�nț�elegerea perspectivei lui spirituale. Să nutreș� ti prejude-
căț�i despre alț�ii a creat un scenariu asemănător cu maimu-
ț�a care î�ncerca să î�l î�nț�eleagă pe copac ș� i viceversa. Ca î�n
poezia lui Emerson, realitatea superioară este că ambele
forme de viaț�ă conț�in aceeaș� i inteligenț�ă universală orga-
nizatoare, dar nu se pot î�nț�elege una pe alta. Această fabulă
a lui Emerson ș� i povestirea lui Nisgardatta sunt deosebit
de relevante pentru viaț�a mea.
Am scris recent o carte î�mpreună cu soț�ia mea, Marcelene,
numită A Promise Is a Promise (O promisiune e o promisiu-
ne). Este povestea adevărată a unei mame care a avut grijă
de fiica ei aflată î�n comă timp de peste douăzeci ș� i opt de
ani, hrănind-o o dată la două ore, zi ș� i noapte, î�ntorcând-o,
administrându-i insulină la patru ore, strângând bani pen-
tru a plăti toate cheltuielile ș� i dormind î�n fiecare noapte
î�ntr-un fotoliu lângă fiica ei. Î�n urmă cu douăzeci ș� i opt de
ani, pe când intra î�n comă diabetică, Edwarda, care avea pe
atunci ș� aisprezece ani, o implorase: „N-ai să mă laș� i, nu-i
aș� a, mami?” Kaye, mama ei, î�i răspunsese: „N-am să te las
niciodată, draga mea, promit. Ș� i o promisiune este sfântă.”
190 ÎNȚELEPCIUNEA EVURILOR

Î�n următorii douăzeci ș� i opt de ani, Edwarda O’Bara a


trecut de la coma de gradul I, î�n care era catatonică ș� i tre-
buia să i se lipească ochii cu bandă, la gradul IX, î�n care
pare să recunoască voci, zâmbeș� te ș� i plânge când se î�ntris-
tează. Î�ș�i î�nchide ochii când vrea ș� i câteodată pare să reac-
ț�ioneze la stimulii din î�ncăpere. Cea mai uimitoare parte a
acestei poveș� ti î�nsă are legătură cu efectul pe care Edwarda
î�l are asupra celor care au vizitat-o. Unii pretind că au trăit
vindecări miraculoase ș� i toată lumea simte iubirea necondi-
ț�ionată pe care Edwarda o emite din corpul ei imobilizat.
Eu î�nsumi, î�mpreună cu soț�ia mea, am avut o senzaț�ie
profundă de compasiune ș� i iubire datorită legăturii noas-
tre cu Kaye ș� i Edwarda. Mă simt norocos că am avut ocazia
să-mi folosesc darurile de a scrie ș� i a vorbi ca să spun
această incredibilă poveste de iubire ș� i compasiune ș� i pen-
tru a contribui la veniturile menite să le reducă datoriile
masive. Am putut să mă lipsesc de puterea autoimportan-
ț�ei egoului meu ș� i să fiu de folos la un nivel spiritual mai
generos, datorită lui Kaye ș� i Edwardei.
Chiar dacă Edwarda nu se miș� că, rămâne practic imobilă
ș� i a fost etichetată de restul lumii ca persoană cu handicap,
chiar dacă nu vorbeș� te niciodată ș� i are nevoie de î�ngrijire
permanentă, eu ș� tiu că ș� i ea î�ș�i face treaba. Ș� i, cine ș� tie,
poate că prin intermediul meu, al scrierilor mele ș� i al dis-
cursurilor, ea atinge mai mulț� i oameni decât ar fi putut
dacă ar fi fost trează. Probabil că ea poate ajuta la crearea
miracolelor î�n alț�ii pentru că ș� i-a părăsit corpul ș� i limitări-
le lui. Cine ș� tie?
Dar atâta lucru ș� tiu ș� i eu. Viaț�a Edwardei O’Bara este la
fel de valoroasă ca a oricui altcuiva de pe această planetă.
Viaț�a nu î�nseamnă obligatoriu să te miș� ti de colo-colo ș� i să
JUDECATA 191

vorbeș� ti. Forț�a vitală care există î�n corpul ei î�n comă este
aceeaș� i forț�ă vitală aflată î�n toată lumea ș� i î�n fiecare mun-
te, î�n fiecare veveriț�ă ș� i î�n fiecare nucă pe care o sparge
veveriț�a. Viaț�a Edwardei are o misiune, iar ea ș� i-o î�ndepli-
neș� te î�n fiecare zi aș� a cum i-a fost destinat. Ea ne î�nvaț�ă să
fim plini de compasiune ș� i ne î�nvaț�ă despre iubirea necon-
diț�ionată. Ea mi-a oferit ocazia să văd nemijlocit că î�ntrea-
ga viaț�ă are o valoare infinită. Nu pretind că î�nț�eleg de ce
această tânără a trăit î�n această stare, fără a fi conectată la
aparate, pentru mai bine de un sfert de secol. Sunt unele
lucruri pe care nu le voi î�nț�elege niciodată ș� i nu mă supăr.
Ceea ce am î�nvăț�at prin legătura cu familia O’Bara ș� i
prin scrierea cărț�ii A Promise Is a Promise (O promisiune e
o promisiune) este că ș� i eu sunt asemenea maimuț�ei care
vorbeș� te cu un copac sau a veveriț�ei care discută cu mun-
tele. Amândouă se miș� că de colo-colo ș� i le sporovăiesc ce-
lor tăcuț�i ș� i imobili, a căror nemiș� care ș� i tăcere mută sunt
o formă diferită a aceleiaș� i forț�e vitale.
Fabula lui Emerson ne oferă o pătrundere poetică î�n
această forț�ă vitală aflată pretutindeni. Să puteț�i să acceptaț�i
acea forț�ă vitală, fără a vă considera î�n vreun fel superiori
datorită trăsăturilor fizice, constituie o lecț� ie extraordi-
nară pe care să o î�nvăț� aț� i pe drumul spre dezvoltarea
spirituală.
Pentru a aplica această lecț� ie importantă î�n vieț� ile
voastre:

• Abț�ineț�i-vă să judecaț�i importanț�a sau valoarea celor-


lalț�i pe baza a ceea ce aț�i ajuns să apreciaț�i ca fiind nor-
mal. Observaț�i cum Dumnezeu se dezvăluie î�n toată
lumea ș� i î�n orice formă de viaț�ă. Să ș� tiț�i că nimeni nu
192 ÎNȚELEPCIUNEA EVURILOR

este superior pe tărâmul invizibil al spiritului ș� i că î�n-


veliș� urile noastre superioare vin toate î�ntr-o diversita-
te de forme, mărimi ș� i stări.
• Î�ncepeț�i să puneț�i î�n practică aceste simple vorbe de
î�nț�elepciune: „Sunt multe lucruri pe care nu le î�nț�eleg
ș� i nu mă supăr.”
• Lăsaț�i î�n urmă judecata care î�i compară pe ceilalț�i cu
ceea ce a ajuns să fie etichetat drept normal. Doar pen-
tru că majoritatea oamenilor văd, asta nu-i face pe orbi
nesemnificativi. Ș� i doar pentru că majoritatea oameni-
lor se miș� că de colo-colo ș� i vorbesc, asta nu vrea să
î�nsemne că cei care zac î�n tăcere sunt, cumva, mai pu-
ț�in valoroș� i.
ÎNCREDEREA ÎN SINE

din Încrederea în sine

Acestea sunt glasurile pe care le auzim în singurătate,


dar ele devin slabe și de-abia deslușite când intrăm
în lume. Peste tot societatea conspiră împotriva uma-
nității fiecăruia dintre membrii săi. Societatea este
o companie pe acțiuni în care membrii se pun de
acord să cedeze libertatea și cultura celui care mă-
nâncă pentru a asigura mai bine pâinea fiecărui ac-
ționar. Virtutea cea mai căutată este conformismul.
Aversiunea ei este față de încrederea în sine. Ea nu
iubește autenticitatea și creatorii, ci numele și obice-
iurile. [Subliniere adăugată]
Cel ce vrea să fie om trebuie să fie un nonconfor-
mist. Cel care vrea să adune victorii nemuritoare nu
trebuie să fie stingherit de aparența bunătății, ci tre-
buie să cerceteze dacă e bunătate sau nu. Nimic nu e
sacru până la urmă, numai integritatea minții tale.
[Subliniere adăugată]
RALPH WALDO EMERSON
(1803–1882)

Poet, eseist și filozof american cunoscut pentru că a con-


testat gândirea tradițională, Emerson a dezvoltat o filozo-
fie care afirmă cu tărie că intuiția este modul de a înțelege
realitatea.
194 ÎNȚELEPCIUNEA EVURILOR

Ideile din acest eseu unic, Încrederea în sine, au influenț�at


toate scrierile mele ș� i î�l consider pe Emerson unul dintre
cei mai mari mentori ai mei, chiar dacă a murit acum mai
bine de un secol. Ralph Waldo Emerson a fost cunoscut
atât pentru eseurile lui, cât ș� i pentru poezie. Î�n probabil cel
mai celebru ș� i citat eseu al lui, Încrederea în sine, acest au-
tor american provocator, cunoscut ca părintele miș� cării
transcendentale, a examinat î�n profunzime principiile de
bază a ceea ce î�nseamnă să fii propria persoană. Î�ncă î�mi
pot aminti impactul pe care eseurile Î�ncrederea î�n sine ș� i
Despre necesitatea nesupunerii civice – a contemporanului
lui Emerson, Henry David Thoreau – le-au avut asupra mea
la ș� aptesprezece ani, când eram elev la liceu.
Î�n acest scurt fragment, Emerson se referă la necesita-
tea de a fi nonconformist pentru a fi totalmente î�nsufleț�it ș� i
pentru a rezista procesului prin care asimilăm cultura so-
cietăț�ii î�n care trăim. Societatea cere conformism cu preț�ul
libertăț�ii individuale, afirmă el – ea cere să vă adaptaț�i sau
să fiț�i niș� te proscriș� i. Emerson insistă pe integritatea min-
ț� ii individuale, susț� inând că ea este, î�n esenț� ă, sacră.
Amintiț�i-vă î�nsă că Emerson a fost ș� i preot, el informându-ne
că mintea e cea care este sacră: nu regulile, legile ș� i mora-
vurile sociale, ci mintea voastră. Mai departe î�n eseul său,
Încrederea în sine, Emerson declară: „Nicio lege nu e sacră
pentru mine, numai cea a firii mele.” Această afirmaț�ie ex-
trem de curajoasă vine din partea unui om fără teamă, care
ș� tia că divinitatea ș� i sacrul nu se află î�n instituț�iile bisericii,
ci î�n minț�ile indivizilor. Conduita noastră ne face creaturi
divine, nu apartenenț�ele. Felul î�n care ne folosim minț�ile ca
oameni cu gândire liberă e ceea ce ne face sacri, ș� i nu cât de
bine cităm legile pentru a ne proteja răutatea sau vanitatea.
ÎNCREDEREA ÎN SINE 195

Dacă staț�i să vă gândiț�i la majoritatea relelor care au


fost săvârș� ite asupra umanităț�ii, ele au fost, practic, toate
î�nfăptuite sub custodia protectoare a legilor societăț� ii.
Socrate a fost ucis pentru că legea spunea că aș� a se cuvine
să fie î�nlăturaț�i disidenț�ii intelectuali. Sf. Ioana d’Arc a fost
arsă pe rug pentru că aș� a era legea. Irod a poruncit ca toț�i
pruncii de sex masculin dintr-o ț�ară î�ntreagă să fie siste-
matic uciș� i, pentru că el domnea. Când s-a născut mama
mea, o jumătate din populaț�ie – adică sută la sută dintre
femei – nu puteau vota î�n America, pentru că aș� a spuneau
legile. Când m-am născut eu, milioane de oameni erau duș� i
î�n lagăre ale morț�ii ș� i toate bunurile le erau confiscate din
cauza legilor inumane. A existat ș� i legea care le cerea ne-
grilor să stea î�n partea din spate a autobuzelor, să bea de la
ciș� mele stradale separate ș� i să trăiască vieț�i cu oportuni-
tăț�i separate ș� i inferioare. Aș� a că, vă rog, nu citaț�i legile ș� i
regulile societăț�ii pentru a vă justifica acț�iunile.
Oamenii care î�nț�eleg cu adevărat ce semnificaț�ie are
î�ncrederea î�n sine ș� tiu că trebuie să-ș� i trăiască vieț�ile mai
degrabă după morală, decât după reguli. E posibil să găsim
vreo lege, regulă sau tradiț�ie socială obscură pentru a jus-
tifica aproape orice. Cei care nu dau prioritate integrităț�ii
propriei lor minț�i vor cita î�ntr-adevăr din legi pentru a ex-
plica de ce fac ceea ce fac. Să aspiraț�i a fi o ființ�ă mai sacră
î�nseamnă să vă lepădaț�i de î�ncrederea î�n conformism.
Emerson a continuat î�n provocatorul său eseu spu-
nând: „Mi-e ruș� ine să mă gândesc cât de uș� or capitulăm î�n
faț�a emblemelor ș� i a numelor, î�n faț�a societăț�ilor ample ș� i
a instituț�iilor decedate.” A vorbit deschis despre sclavie,
acea instituț�ie de lungă durată, dar imorală, care era prote-
jată de lege. „Ar trebui să fiu cinstit ș� i concis ș� i să rostesc
196 ÎNȚELEPCIUNEA EVURILOR

crudul adevăr î�n toate felurile. Dacă răutatea ș� i vanitatea


poartă haina filantropiei, ar trebui să lăsăm lucrurile aș� a?”
Amintiț�i-vă, dacă vreț�i, că Emerson vorbea ș� i scria astfel, î�n
timp ce sclavia era legală ș� i protejată de societate.
Ce ne spune nouă astăzi acest eseu despre î�ncrederea
î�n sine? Ne î�ncurajează să ne cultivăm mai degrabă morala,
decât regulile sau legile, ca o lumină interioară care ne
conduce. Dacă noi ș� tim că e bine, atunci acest lucru va fi î�n
armonie cu principiile spirituale, despre multe dintre ele
scriindu-se î�n această carte.
De exemplu, mila. Legea nu arată milă atunci când exe-
cută prizonierii î�n mod legal. Când legiuitorii, juraț�ii sau
presa spun că făptaș� ul nu a arătat nicio milă, aș� a că de ce ar
arăta legea, trebuie să vă cercetaț�i raț�iunea care vă spune
ce este bine, pentru a vă formula opinia. Dacă mila este un
aspect fundamental al practicilor voastre spirituale, atunci
să amintiț�i de lipsa milei la altcineva nu constituie deloc o
justificare pentru a vă ignora propriul adevăr lăuntric.
Aceasta este independenț�a, să nu gândiț�i ca turma sau să î�i
amintiț�i regulile ca argumentare a propriului adevăr lăun-
tric. Emerson nu vă cere să nu vă supuneț�i niciunei legi î�n
mod intenț�ionat, ci, mai degrabă, să vă folosiț�i î�n viaț�ă de
propriul simț� moral. El afirmă limpede că: „Cel care vrea să
fie bărbat [sau femeie] trebuie să fie nonconformist.”
Eu sugerez că cel mai bun mod de a folosi acest adevăr
profund al lui Emerson este să î�nvăț�aț�i cum să aveț�i o efici-
enț�ă tăcută î�n viaț�ă. Nu e nevoie, adică, să faceț�i declaraț�ii
publice legate de cum nu acceptaț�i să vă conformaț�i, ci să
aflaț�i î�n schimb consolarea î�n mângâierea propriei forț�e
interioare ș� i să mergeț� i mai departe ca un individ tăcut
care ș� tie să se bazeze pe sine î�nsuș� i.
ÎNCREDEREA ÎN SINE 197

Eu am practicat filozofia lui Emerson, î�ncă de la desco-


perirea eseurilor sale, pe când aveam ș� aptesprezece ani. Î�n
1959 aveam nouăsprezece ani ș� i eram î�n Marină, staț�ionat
la bordul unui portavion, USS Ranger. Preș� edintele
Eisenhower era programat să zboare pe deasupra navei
noastre ș� i tuturor marinarilor li s-a impus să se î�mbrace î�n
uniforma de gală ș� i să se aș� eze pe puntea de zbor pentru a
scrie BUNĂ� IKE! când preș� edintele trecea cu avionul î�n
drum spre o î�ntâlnire politică î�n San Francisco. Când am
aflat că mi se pretindea să particip, am fost indignat de
această insultă, ș� i totuș� i părea că mă aflu î�n minoritate.
Majoritatea celor din echipaj nu păreau deranjaț�i să se aș� e-
ze î�n „formaț�ii de grup” pentru a crea această urare făcută
din litere umane. Î�n loc să lansez un protest, mi-am amintit
de cuvintele lui Emerson: „Cel ce vrea să fie om trebuie să
fie un nonconformist”, dar a trebuit să o fac î�n tăcere. I-am
lăsat pe conformiș� ti cu treaba lor, î�n timp ce eu m-am făcut
nevăzut î�n măruntaiele navei, până când această insultă la
adresa mea, ca individ cu demnitate, s-a terminat. Fără ră-
bufniri, fără certuri inutile, am dat pur ș� i simplu dovadă de
o eficienț�ă tăcută.
Regulile nu sunt motive pentru a trăi î�ntr-un anumit
fel. Trebuie să vă consultaț� i î�n primul rând integritatea
propriei minț�i dacă vreț�i să simț�iț�i vreodată această calita-
te a î�ncrederii î�n propriile puteri. Această lecț�ie se aplică î�n
toate domeniile vieț�ii voastre, de la luarea deciziilor legate
de cum să vă petreceț�i timpul liber, la cum vă veț�i î�mbrăca,
la ce veț�i mânca, la cum vă veț�i creș� te copiii. Nu lăsaț�i gla-
surile din voi să devină slabe ș� i de-abia auzite, î�n favoarea
conspiraț�iei societăț�ii. Fiț�i voi î�nș� ivă ș� i conduceț�i-vă viaț�a
după ceea ce ș� tiț�i că e bine ș� i î�n armonie cu esenț�a voastră
spirituală. După integritatea propriei voastre minț�i, adică.
198 ÎNȚELEPCIUNEA EVURILOR

Iată câteva idei pentru a vă ajuta să puneț�i î�n practică


acest mesaj de independenț� ă transmis de Ralph Waldo
Emerson:

• Citiț�i î�ntregul eseu Încrederea în sine ș� i faceț�i o listă cu


ideile principale pe care le reliefează Emerson î�n această
scriere clasică.
• Atunci când sunteț�i pe cale să menț�ionaț�i o regulă sau
o lege pentru a justifica de ce vă purtaț�i î�ntr-un anumit
mod, opriț�i-vă ș� i alegeț�i integritatea personală. Faceț�i
ceea ce faceț�i pentru că este bine ș� i se potriveș� te cu
adevărurile voastre spirituale. Dacă ș� tiț�i că iertarea e
divină, nu menț�ionaț�i atunci o lege pentru a vă justifica
lipsa dorinț�ei de a ierta.
• Faceț�i-vă un obicei din a vă î�ntreba dacă vă î�mbrăcaț�i
sau vă comportaț�i aș� a cum vă place vouă sau pentru a
vă adapta. „Port acest lucru sau fac aș� a pentru că î�mi
place sau pentru că e atât de important pentru mine să
mă adaptez?” Gândiț�i-vă apoi la alegerea pe care aț�i fă-
cut-o, de a avea î�ncredere î�n propriile puteri, ș� i vedeț�i
dacă vă simț�i cu mult mai bine.
• Declaraț�i-vă independenț�a faț�ă de societate din punct
de vedere al autoidentificării. Acum două mii cinci sute
de ani, Socrate a declarat: „Nu sunt atenian, ci un cetă-
ț�ean al lumii.” Ș� i voi sunteț�i o creaț�ie a lui Dumnezeu ș� i
nu sunteț�i limitaț�i de nicio etichetă socială.
• Nu acceptaț�i să faceț�i ceva doar pentru că toț�i ceilalț�i
fac. Dacă se potriveș� te cu definiț�ia voastră privind ceea
ÎNCREDEREA ÎN SINE 199

ce e moral ș� i bine, atunci, daț�i-i drumul, fireș� te, fără a


ț�ine seama de ce spun sau fac cei din jurul vostru.

Pe scurt, fiț�i voi î�nș� ivă! Respectaț�i-vă ș� i creaț�i-vă o re-


laț�ie armonioasă î�ntre integritatea propriei voastre minț�i
ș� i conduita zilnică!
ENTUZIASMUL

UN PSALM VIEȚII*

Nu-mi mai spune-n vers de jale,


Că viața-i vis pustiu! –
Căci se-ngroapă-n ale sale
Visuri sufletul de viu.

Viața-i grea și aspră-n lege!


Groapa nu-i al ei apus;
„Ce-i din lut, tot lut s-alege”
Despre suflet nu s-a spus.

Nu-i durerea-a noastră soarte,


Nici plăcerii rob să cazi,
Ci să faci ca mai departe
Să ne afle „mâne” de-„azi”.

Arta-i vastă, timpul zboară,


Inimile-n plin avânt
Bat ca tobe de fanfară
Marș funebru spre mormânt.

Pe al lumii câmp de luptă,


Fie pace sau război,
Nu te da bătut, ci luptă!
Fii erou între eroi!
* Traducere de C. Comănescu, din revista Țara Bârsei, anul III, nr. 4, iu-
lie-august 1931, pag. 391-392 (n.tr.)
202 ÎNȚELEPCIUNEA EVURILOR

Cât de sfânt ne-ar fi trecutul,


Viitorul cât de drag,
Pune-o faptă-n tot minutul!
Domnul sus, ochii la steag.

Marii oameni toți ne-arată


Viața cum să-nfrumusețăm,
Și plecând de-aci... odată,
Moștenire să lăsăm

Urme-adânci, vădite semne


Pentru frați în naufragiu,
Să le vadă, să se-ndemne
Și să prindă nou curagiu.

Vrem să fim, dar, treji și harnici,


Orice soarte a-nfrunta;
Să-nvățăm mereu strădalnici,
A munci și-a adăsta.

HENRY WADSWORTH LONGFELLOW


(1807–1882)

Poet, traducător și profesor universitar american, Henry


Wadsworth Longfellow este considerat un poet popular,
dar totodată profund.

Longfellow este unul dintre puț�inii poeț�i incluș� i î�n această


carte care s-a bucurat de o enormă popularitatea î�n timpul
vieț�ii. Un psalm vieții, publicată prima oară î�n 1839 î�ntr-o
colecț�ie de poezie intitulată Voices of the Night (Glasuri ale
nopții), a devenit extrem de populară î�n America ș� i î�n
Europa, cum au devenit ș� i următoarele sale opere chiar
ENTUZIASMUL 203

mai faimoase, The Wreck of the Hesperus (Epava lui Hesperus)


ș� i clasica sa The Song of Hiawatha (Cântarea lui Hiawatha).
Această poezie, scrisă de omul ce deț�ine titlul de cel mai
popular poet american al secolului al nouăsprezecelea,
este un tribut adresat unui singur cuvânt, acela fiind „entu-
ziasm”. Semnificaț� ia originală î�n greacă a acestui cuvânt
este „un zeu lăuntric”. Poemul Un psalm vieții, semnat de
Longfellow, ne î�ncurajează să aruncăm o privire atentă la
perioada scurtă de timp ce ne e dată, viaț�a noastră, ș� i să
adoptăm o atitudine entuziastă ș� i recunoscătoare pentru
tot ceea ce suntem ș� i pentru tot ceea ce experimentăm.
Î�n 1861, Longfellow s-a cufundat î�n melancolie când
i-a murit cea de-a doua soț�ie, după ce ș� i-a dat accidental
foc rochiei. După ce a pierdut două soț�ii care au murit pre-
matur, Longfellow tânjea după alinare spirituală ș� i o mare
parte din poezia ultimilor săi douăzeci de ani a reflectat
căutarea lui de a stabili o legătură cu divinitatea. Un psalm
vieții rămâne un monument comemorativ pentru spiritul
acestui mare ș� i popular poet.
Î� n acest poem, Longfellow ne spune că sufletul este
adevărata noastră esenț�ă ș� i „lucrurile nu sunt ceea ce par”.
Trupurile ș� i mediul nostru material nu sunt decât un mit ș� i
un mod de gândire care ne duc către o viaț�ă monotonă ș� i
neî�mplinită. Ne reaminteș� te că nu mormântul este ț�elul
nostru; când vorbim despre î�naintarea î�n vârstă ar trebui
să ne referim numai la corp, deoarece sufletul, sursa
„Dumnezeului nostru lăuntric”, nu este alcătuit din ț�ărână.
El ne cere să uităm de tristeț�ile ș� i plăcerile noastre ș� i să ne
î�ndreptăm atenț�ia mai degrabă spre dezvoltarea noastră ș� i
să jurăm ca mâine să fim mai departe decât suntem azi.
Trupul nostru se află î�ntr-un marș� funerar spre mormânt,
204 ÎNȚELEPCIUNEA EVURILOR

dar Dumnezeul lăuntric nu va cunoaș� te niciodată un astfel


de lucru precum î�nmormântarea.
�mi plac mult cuvintele alese de el pentru a ne scoate
din apatia unei vieț�i î�n care ne comportăm adesea ca niș� te
vite mânate, făcând orice ne î�ndrumă să facem mentalita-
tea noastră de turmă. Fiț�i î�n schimb eroi, spune el, ceea ce
eu interpretez că î�nseamnă să fiț� i entuziaș� ti până când
acest lucru vă va face să vibraț�i cu adevărat. Demonstraț�i-vă
entuziasmul pentru viaț� ă ș� i exteriorizaț� i-l î�n tot ceea ce
faceț�i, până când î�i molipsiț�i pe toț�i cei din jurul vostru.
Acesta este eroismul. Nu trebuie să alergaț�i î�ntr-o clădire
î�n flăcări ca să salvaț�i un copil pentru a fi erou, trebuie doar
să păstraț�i legătura cu acel Dumnezeu lăuntric.
Entuziasmul nu e ceva ce li se acordă unora ș� i le lipseș� -
te altora. Cu toț�ii avem un Dumnezeu lăuntric. Unii dintre
noi aleg să fie î�n legătură cu el ș� i î�l arată, î�n vreme ce alț�ii î�l
ascund ș� i î�l lasă să rămână î�n adormire. Ne lăsăm Dumnezeul
din interior să fie ț�ărână, chiar dacă poetul ne reaminteș� te:
„Ce-i din lut, tot lut s-alege/ Despre suflet nu s-a spus.”
Entuziasmul este o calitate care cultivă succesul. Când oa-
menii mă î�ntreabă care e secretul susț�inerii unui discurs
extraordinar, le spun că sunt entuziast î�n mod autentic. Fiț�i
entuziaș� ti ș� i veț�i fi iubiț�i ș� i vi se va ierta orice defect.
După cum marele dramaturg grec Eschil a declarat
odată: „Când un om e bucuros ș� i dornic, zeul i se alătură...”
Entuziasmul î�mprăș� tie bucurie deoarece nu are nimic de-
primant. El are credinț�a de partea lui, deoarece toate te-
merile cedează î�n prezenț�a entuziasmului. Este î�ngăduitor,
deoarece toate î�ndoielile au fost alungate ș� i nu există nesi-
guranț�ă. Entuziasmul este o alegere pe care o puteț�i face
chiar acum.
ENTUZIASMUL 205

Un contemporan al lui Longfellow, Ralph Waldo


Emerson, a recunoscut ș� i el valoarea entuziasmului. A scris
astfel: „Fiecare miș� care extraordinară ș� i autoritară din
analele lumii este un triumf al entuziasmului...” Faceț�i din
propria voastră viaț�ă o miș� care extraordinară ș� i autoritară
practicând ceea ce ne spune Un psalm vieții. „Vrem să fim,
dar, treji ș� i harnici,/ Orice soarte a-nfrunta.”
Observaț�i-i pe acei oameni care „î�nfruntă orice soartă”
ș� i care continuă să realizeze ș� i să î�nfăptuiască, indiferent
de î�mprejurările î�n care se află. Le place mult să râdă. Se
entuziasmează pentru cel mai mic lucru. Nu par să ș� tie
cum să fie plictisiț�i. Oferiț�i-le un dar ș� i vă vor î�mbrăț�iș� a
recunoscători ș� i î�i vor găsi imediat o î�ntrebuinț�are. Daț�i-le
un bilet gratis la un concert ș� i ei vor fierbe î�ntr-o stare de
frenezie pentru neaș� teptata ocazie. Duceț�i-vă cu ei la cum-
părături ș� i ochii lor vor fi deschiș� i apreciind tot ce văd ș� i nu
se vor plânge niciodată. Nu vă e pur ș� i simplu drag să vă aflaț�i
lângă ei? Acesta este entuziasmul. Este Dumnezeul nostru lă-
untric, al tuturor, care vrea ca noi să ș� tim la ce se referă
Lonfellow atunci când afirmă: „Viaț�a-i grea ș� i aspră-n lege!”
Ș� i, cu adevărat, după cum o spune el, „se-ngroapă-n ale
sale visuri sufletul de viu”. Lăsaț�i-vă sufletul să î�nvie ș� i ex-
perimentaț�i viaț�a prin ființ�a voastră fizică. Puteț�i î�ncepe
prin a citi î�n fiecare zi această poezie binecunoscută ș� i a
permite măreț�iei lui Longfellow să vă inspire entuziasmul.
Î�ncercaț�i apoi câteva dintre aceste sugestii practice:

• De câte ori î�ncepeț�i o activitate, cum ar fi o plimbare pe


plajă sau să asistaț�i la un meci de fotbal, prefăceț�i-vă că
e prima ș� i ultima oară când experimentaț�i aș� a ceva.
Acest lucru vă oferă o perspectivă nouă ș� i o senzaț�ie de
206 ÎNȚELEPCIUNEA EVURILOR

entuziasm pentru orice aț�i face. Eu am opt copii ș� i nu vă


pot spune la câte spectacole de talente, concerte, audiț�ii,
recitaluri, probe, meciuri ș� i finale de fotbal, baschet ș� i
baseball am asistat. Practic această sugestie de fiecare
dată când asist. Mă prefac că este prima oară când fac
aș� a ceva, iar experienț�a devine mai vie. Sau mă prefac că
acum este ultima oară când mai apuc să trăiesc această
experienț�ă ș� i, din nou, entuziasmul meu prinde aripi.
• Schimbaț�i-vă părerea despre cum v-aț�i definit până acum.
Î�n loc de „am fost î�ntotdeauna o persoană rezervată”
treceț�i la „î�mi voi lăsa entuziasmul pentru viaț�ă să se
vadă”. Î�ntotdeauna aveț�i de ales dacă să aveț�i un suflet
adormit sau să vă bucuraț�i de î�ntruparea lui î�n voi.
• Diminuaț�i-vă tendinț�ele de nu participa la viaț�ă. Să
staț�i pe margine î�n timp ce alț�ii iau parte la acț�iune e
bine ș� i frumos, dar atunci când vă lăsaț�i entuziasmul
pentru viaț�ă să triumfe, veț�i simț�i ce a vrut să pună
Longfellow când v-a reamintit să fiț�i treji ș� i harnici!
• Un alt poem extraordinar al lui Longfellow povesteș� te
despre cursa călare a lui Paul Revere* ș� i î�ncepe cu cele-
brul vers: „Ascultaț�i, copiii mei, ș� i veț�i auzi...”. Citiț�i-l ș� i
pe acesta î�n î�ntregime ș� i simț�iț�i entuziasmul acelui
moment epic ș� i modul î�n care Longfellow ș� i-a î�nfăț�iș� at
entuziasmul pe parcursul poveș� tii. Chiar ș� i când jelea
pierderea soț�iei, acest om a putut să rămână „treaz ș� i
harnic, î�nfruntând orice soartă”.

* Paul Revere (1735−1818), de meserie argintar, a rămas însă faimos


în istorie pentru rolul său de mesager călare în bătăliile de la Lexington
și Concord, din cadrul Războiului de Independență al SUA. (n.red.)
NEMURIREA

ACEASTĂ ȚĂRÂNĂ TĂCUTĂ A FOST DOMNI ȘI


DOAMNE*

Această Țărână tăcută a fost Domni și Doamne


Și Flăcăi și Fete – și Abilitate,
Și Hohot de Râs și Suspin,
Și Rochii și Bucle-ondulate.

Acest Loc fără Fapte – un Vesel Castel de Vară


Cu Albine și Flori de Viață –
Există un Circuit Oriental, ce va fi
Îndreptat – ca și cele de față. 
EMILY DICKINSON
(1830–1886)

Emily Dickinson este o poetă americană care și-a petrecut


viața în Amherst, Massauchusetts. A scris aproape două mii
de poezii în timpul unei vieți retrase, dominate de prezența
tatălui ei, un calvinist sever. La fel ca Walt Whitman, Robert
Frost și Ralph Waldo Emerson, ea a scris despre un spirit
lăuntric din natură și oameni.

A ceastă poezie m-a făcut î�ntotdeauna curios ș� i am citat-o


frecvent î�n prelegerile mele. Mă simt de parcă aduc personal
un mesaj de la unul dintre poeț�ii mei preferaț�i din secolul

* Trad. de Leon Leviţchi şi Tudor Dorin în Antologie de poezie america-


nă de la începuturi până azi, ed.cit., vol. 2, pag. 160 (n.tr.)
208 ÎNȚELEPCIUNEA EVURILOR

al nouăsprezecelea. Când vă uitaț�i î�n jur la corpul ș� i lumea


voastră prin intermediul acestei poezii, trebuie să admiteț�i
că tot ceea ce vedeț�i, tot ceea ce experimentaț�i prin simț�uri
va fi î�ntr-o zi „ț�ărână tăcută”.
Când muriț�i, imediat după ce vă părăsiț�i corpul, el va
cântări exact atât cât cântărea când eraț�i vii. Î�nchipuiț�i-vă!
Corpul vostru are aceeaș� i greutate, viu sau mort. Concluzia
mea e că, dacă trupul părăsit de viaț�ă cântăreș� te la fel ca
atunci când e stăpânit de ea, atunci viaț�a e lipsită de greu-
tate. Nu puteț�i cântări, măsura, categorisi, identifica sau,
de altminteri, nu puteț�i pune limite vieț�ii. Emily Dickinson
descrie poetic această dimensiune a noastră, cea care sfi-
dează cenuș� a lumii materiale.
Oamenii de ș� tiinț�ă explică această lume materială ca
fiind o planetă cu o rezervă finită de minerale. Vor să spună
prin asta că î�ntreaga rezervă de minerale se află deja aici
pe planetă; nu există o sursă exterioară de minerale. Dacă
aț�i putea determina, de exemplu, cât fier este aici, aț�i avea
o cantitate totală pe care aț�i putea-o identifica drept rezer-
va de fier a Pământului. Este o cantitate finită ș� i, când o
terminăm, nu putem merge î�n alt univers pentru a ne refa-
ce resursele de fier.
Î� n interiorul propriului vostru corp, aveț� i o anume
părticică din rezerva voastră totală finită de fier. Când fa-
ceț�i analiza de sânge, puteț�i afla dacă aveț�i mai mult sau
mai puț�in fier î�n organism. Ș� i acum, î�ntrebarea pentru un
milion de dolari. Î�nainte ca voi să vă faceț�i apariț�ia aici, pe
această planetă, unde s-a aflat fierul care vă curge acum
prin corp? Ș� i unde se va duce după ce veț�i muri? Aceasta
este o parte a misterului pe care Emily Dickinson î�l aduce
î�n discuț�ie î�n constatarea sa poetică.
NEMURIREA 209

Luaț�i un pumn de ț�ărână tăcută ș� i î�ntrebaț�i-vă ce a fost


ea ieri ș� i anul trecut. Trompa unui elefant? O creatură din
Jurasic? Ochiul lui Michelangelo? Fiecare particulă de ma-
terie se află î�ntr-o permanentă stare de schimbare. Oamenii
de ș� tiinț�ă mai plastici î�n exprimare ne reamintesc că suntem
cu toț�ii hrana viitorului. Toate lucrurile din universul nostru
fizic vor deveni până la urmă această ț�ărână tăcută.
Î�ntr-un fel, î�n această poezie, Emily Dickinson ne spu-
ne î�ntr-o manieră poetică acelaș� i lucru pe care l-a spus ș� i
Aristotel când a scris: „Să trăim ca ș� i cum am fi nemuritori.”
Ambii ne informează că toț�i ș� i toate au un circuit de par-
curs ș� i că atunci când acesta este complet, el î�ș�i î�ncheie
prezenta formă ș� i trece la alta. Materialul corpurilor noas-
tre este reciclat, î�n timp ce adevărata noastră esenț�ă rămâne.
�ntr-un alt scurt poem de-al ei, Emily Dickinson scrie:

Neputându-mă opri să mor,


A oprit moartea în fața mea.
Trăsura ne ducea doar pe noi două
Și nemurirea.

Conș� tientizarea acestui lucru este o sursă minunată de


eliberare; e biletul vostru către eternitate. Vă permite să
nu vă mai temeț�i de moarte. Î�n multe feluri, moartea cor-
pului vostru poate fi o experienț�ă de î�nvăț�are extraordinară,
î�n loc să fie ceva de care să vă fie frică.
Î�mi amintesc că un mentor din viaț�a mea mi-a cerut să
intru î�ntr-o stare de meditaț�ie profundă. Î�n timpul acestui
exerciț�iu tăcut, am fost instruit să mă imaginez părăsindu-mi
corpul ș� i observându-l de deasupra, apoi să mă î�ndepărtez
din ce î�n ce mai mult ș� i până la urmă să părăsesc, practic,
210 ÎNȚELEPCIUNEA EVURILOR

oraș� ul, ț� a ra, emisfera ș� i, la sfârș� it, î� n treaga planetă.


Observând Pământul dintr-o poziț�ie imaginară î�n spaț�iu,
mi s-a indicat atunci să î�mi imaginez planeta noastră fără
mine. A fost un exerciț�iu minunat pentru a-mi supune ego-
ul. La î�nceput părea pur ș� i simplu prea ciudat să meditez la
aș� a ceva, deoarece egoul meu î�mi tot spunea: „Ce rost are?
La ce bun o planetă fără mine?” Apoi am î�nceput să mă
identific mai mult cu partea din mine care observa, decât
cu aspectul din mine care era observat.
Ț� ărâna tăcută e cea pe care o observăm, ș� i această ț�ă-
rână este ceea ce î�i alcătuia din punct de vedere chimic pe
strămoș� ii noș� tri. Observatorul î�nsă nu are nevoie de sub-
stanț�e chimice, de ț�ărână. Atunci când deveniț�i „observa-
tor” cu normă î�ntreagă, vă veț� i pierde complet frica de
moarte. Esenț�a voastră nu s-a născut niciodată ș� i nu poate
muri niciodată. Eternitatea nu e ceva î�n care treceț�i, deja
vă aflaț�i acolo. Cu alte cuvinte, eternitatea este acum.
Mintea voastră nu a fost î�nvăț�ată să creadă î�n nemuri-
re, neș� tiind aș� adar că sunteț�i nemuritori. Ea a fost î�nvăț�ată
să se identifice numai cu ceea ce vede. Î�n creierul vostru
există un centru de comandă, acolo de unde par să izvoras-
că toate procesele decizionale, emoț� iile ș� i experienț�ele
umane. Ș� i totuș� i, î�n acel centru de comandă există un co-
mandant invizibil ș� i amorf, care nu poate muri. Numai prin
deș� teptarea acelei naturi divine veț�i ajunge să conș� tientizaț�i
că sunteț�i nemuritori. Acel comandant din centrul vostru
de comandă dă ordinele, cu toate că voi nu l-aț�i văzut nicio-
dată cu ochii voș� tri. Pentru a-l cunoaș� te pe comandatul
vostru lăuntric, trebuie să î�nchideț�i ochii ș� i să experimen-
taț�i direct natura voastră divină eternă.
NEMURIREA 211

Experienț� a sinelui nemuritor nu vine din educaț� ie,


condiț�ionare sau ș� tiinț�ă. Această idee se ridică din străfun-
dul ființ�ei voastre, iar voi știți, pur ș� i simplu, că este adevă-
rată. Natura voastră invizibilă este reală, cu toate că ș� tim,
de asemenea, că nu poate fi studiată ș� i reprezentată. Ș� tim
acest lucru pentru că putem privi dincolo de ț�ărâna trupu-
rilor noastre ș� i putem experimenta pentru noi nemurirea,
printr-o meditaț�ie divină tăcută.
Emily Dickinson, î�n poemul ei minunat de simplu, ne
cere să ne oprim ș� i să ne dăm seama că trupurile î�n care ne
aflăm, maș� inile pe care le conducem, hainele pe care le
purtăm ș� i toate lucrurile făcute din substanț�e chimice ș� i
ț�ărână sunt menite să î�ș�i parcurgă circuitul ș� i apoi să se
oprească. Acest proces de oprire î�l numim „moarte”. Ceea
ce se află î�nsă dincolo de substanț�ele chimice e liber să
călătorească cu voi î�n trăsură pentru totdeauna; da, tu ș� i
nemurirea, unici pasageri.
Puteț� i experimenta nemijlocit ceea ce a scris Emily
Dickinson, dacă practicaț�i următoarele sugestii:

• Folosiț�i-vă moartea ca pe un mentor, un î�nsoț�itor aflat


î�n permanenț�ă cu voi. Imaginaț�i-vă că vorbiț�i cu trupul
vostru aflat pe moarte, mai degrabă dintr-o perspectivă
a acceptării ș� i iubirii, decât dintr-una a fricii. Amintiț�i-vă,
prin moarte nu treceț�i decât o dată. Dacă vă temeț�i de
ea î�nsă, veț�i muri î�n fiecare minut al vieț�ii voastre.
Folosiț�i-vă de moarte pentru a vă reaminti să trăiț�i din
plin î�n fiecare zi.
• Faceț�i exerciț�iul de meditaț�ie, pe care l-am descris an-
terior î�n acest eseu, acela î�n care priviț�i Pământul fără
212 ÎNȚELEPCIUNEA EVURILOR

voi. Acest lucru vă va ajuta să vă schimbaț�i apartenen-


ț�a ș� i identitatea de la ceea ce observaț�i la observatorul
nemuritor care se află î�ntotdeauna cu voi.
• Reamintiț�i-vă că tot timpul ce a trecut î�nainte să vă fa-
ceț�i voi apariț�ia aici nu v-a făcut să vă umpleț�i de frică
ș� i anxietate, nici timpul de după ce vă veț�i părăsi cor-
pul nu va fi mai î�ngrijorător.
• Reț�ineț�i ultimele cuvinte ale lui Robert Louis Stevenson:
„Dacă moartea e aș� a, atunci e mai uș� oară decât viaț�a...”,
dar ș� i de aceste ultime cuvinte ale lui Thomas Edison:
„E foarte frumos acolo.” Î�ntr-adevăr, nu e decât ț�ărână
care se î�ntoarce î�n ț�ărână, î�n vreme ce eternul rămâne.
Această conș� tientizare reprezintă biletul vostru către
eternitate.
PERFECȚIUNEA

În an e primăvară
Și ziua e-n zori;
Dimineața e la șapte;
Coasta dealului de rouă plină;
Ciocârlia-n zbor;
Melcu-n porumbar;
Și Dumnezeu e-n viață –
În lume bune-s toate.
ROBERT BROWNING
(1812–1889)

Poetul englez a cărui poveste de dragoste și căsătorie cu


Elizabeth Barrett au fost relatate în piesa The Barretts of
Wimpole Street (Familia Barrett de pe Wimpole Street),
de Rudolf Besier, Robert Browning s-a bucurat de un uri-
aș succes odată cu publicarea volumului The Ring and the
Book (Inelul și cartea), după patruzeci de ani în care a scris
poezie sensibilă.

R obert Browning ș� i la fel de celebra lui soț�ie, Elizabeth


Barrett Browning, au fost doi poeț�i victorieni, criticaț�i pen-
tru optimismul spiritual ș� i metafizic pe care l-au exprimat
î�n poezia ș� i scrierile lor dramatice. La un secol ș� i mai bine
după moartea lui, capodopera de opt versuri a lui Robert
Browning reflectă optimismul metafizic pentru care a fost
atât de aspru pedepsit î�n timpul vieț�ii. Browning vorbeș� te
despre o maiestuoasă veneraț�ie ș� i despre perfecț�iune î�n
214 ÎNȚELEPCIUNEA EVURILOR

univers, ca ș� i cum ne-ar spune: „Aruncă o privire î�n jur.


Totul este exact aș� a cum trebuie să fie.”
Dacă î�l apreciaț�i pe Browning, atunci sunteț�i de acord
cu el că primăvara ș� i dimineaț�a sunt miracole demne de
privit. Ele reprezintă naș� terea unei noi vieț�i, ce rămâne un
mister. Inima î�ncepe să bată î�n pântecul mamei la câteva
săptămâni de la concepț�ie ș� i toț�i marii noș� tri oameni de
ș� tiinț� ă ș� i observatori pesimiș� ti sunt perfect nedumeriț� i.
Unde s-a aflat acea viaț� ă î�nainte? Unde se va duce după
aceea? Ce o iniț�iază? Ce o opreș� te? Aceste î�ntrebări î�i deru-
tează pe critici ș� i constituie un izvor nesecat pentru marea
poezie.
Î�nsăș� i esenț�a de a vă trăi viaț�a mai degrabă „cu un fior”
decât „î�nfiorător” constă î�n a vedea adevărul spiritual sim-
plu din constatarea poetică a lui Browning. Roua î�ncă aco-
peră coasta dealului, chiar dacă poetul este î�ngropat sub el,
iar ciocârlia zboară peste toate mormintele. Orice aț�i ob-
serva diferit de constatarea poetică a lui Browning nu este
din vina lui Dumnezeu.
Î� n loc să ne percepem ca fiind conectaț� i cu această
lume, simț�im adesea că ne aflăm pe ea pentru a ne mani-
festa autoritatea asupra ei ș� i pentru a o face să fie î�n con-
cordanț�ă cu noi. Î�n loc să o acceptăm, o deformăm pentru a
ne hrăni egoul, creând haos, dezechilibru ș� i ceea ce numim
mai apoi imperfecț�iune. Ș� i apoi, ironia finală, Î�l î�nvinuim
pe Dumnezeu pentru condiț�iile create de noi din perfecț�iu-
nea pe care El ne-a dăruit-o. Poetul spune: fiț�i î�mpăcaț�i, nu
judecaț�i lumea, observaț�i-o! Nu î�ncercaț�i să o î�ndreptaț�i,
acceptaț�i perfecț�iunea distorsiunii ei ș� i trăiț�i î�n armonie cu
ea! Nu fabricaț�i probleme! Rămâneț�i cu fiorul î�n suflet la
vederea perfecț�iunii sale.
PERFECȚIUNEA 215

Î� ntr-un alt pasaj, Robert Browning constată: „Toată


minunăț� ia ș� i bogăț� ia minei î�n inima unei singure pietre
preț�ioase. Î�n grija unei singure perle, toată umbra ș� i strălu-
cirea mării... Adevărul, mai luminos decât piatra preț�ioasă;
î�ncrederea, mai curată decât perla.” El ne cere să privim
lumea cu alț�i ochi. Ochi plini de mirare î�n faț�a miracolului
care se află î�n fiecare centimetru cub de spaț�iu. Ochi umezi
de recunoș� tinț�ă pentru adevărul ș� i î�ncrederea care î�ș�i de-
păș� esc echivalentele lor materiale, purtând numele de pie-
tre preț� ioase ș� i perle. O viziune lipsită de prejudecăț� i ș� i
concentrată asupra peisajului uimitor poate schimba orice
zi î�ncărcată de depresie, neliniș� te sau stres.
Să sugeraț�i că lumea e perfectă î�nseamnă să atrageț�i
mânia multor comentatori sociali care preferă să remarce
o mulț�ime de imperfecț�iuni. Ei se concentrează pe tot ceea
ce este greș� it î�n lume ș� i ne î�ncurajează ș� i pe noi să facem la
fel ș� i să devenim, aș� adar, parte din mulț�imea de oameni
care disperă din cauza imperfecț�iunii lumii. Pentru cei care
spun „Î�n lume bune-s toate”, la fel ca Robert Browning, se
vor găsi o căruț�ă de sceptici să le spună cât de absurdă e
gândirea lor, la fel cum se î�ntâmpla ș� i î�n perioada victoriană,
când criticii vorbeau despre sclavie, dezastre economice ș� i
războaie, drept răspuns. Ș� i totuș� i, Browning a ales să
privească dincolo de lumea artificială a omului ș� i la fel vă
î�ncurajez ș� i eu să faceț�i.
Priviț�i la perfecț�iunea care este universul din care ș� i
voi sunteț�i parte integrantă. Gândiț�i-vă cum Pământul con-
tinuă să se deplaseze pe orbită ș� i să se avânte prin spaț�iu
indiferent de părerea voastră sau a altcuiva. Gândiț�i-vă că
î�n fiecare zi „dimineaț�a e la ș� apte” ș� i mai treceț�i o dată prin
toate doctrinele ș� i teoriile care au î�ncercat, au eș� uat, au
216 ÎNȚELEPCIUNEA EVURILOR

î�ncercat iar, ș� i totuș� i „dimineaț�a e la ș� apte; coasta dealului


de rouă plină”. E numai o simplă î�ntoarcere de la observarea
a ceea ce este „greș� it” spre observarea perfecț�iunii lumii
noastre.
Gândiț�i-vă, de exemplu, la necesitatea incendiilor fo-
restiere provocate de fulgere, de-a lungul secolelor, pentru
menț�inerea echilibrului ecologic adecvat. Avem tendinț�a
să spunem că Dumnezeu n-ar trebui să ne ardă pădurile
sau să sufle atât de tare î�ncât să dea naș� tere uraganelor ori
să bombăne stârnind cutremure. Ne gândim că aceste lu-
cruri n-ar trebui să apară, totuș� i ș� i ele fac parte din perfec-
ț� iune ș� i, atunci când le privim dintr-o perspectivă mai
largă, î�ncepem să recunoaș� tem perfecț�iunea din haos.
Calea către o viaț�ă liniș� tită î�nseamnă să observaț�i per-
fecț�iunea din lumea lui Dumnezeu ș� i din noi î�nș� ine ș� i să
cultivaț� i acea perspectivă. Soț� ia lui Robert Browning,
Elizabeth Barrett Browning, a inclus î�n poemul Kate a mea
două versuri care rezumă perfect toate acestea: „Pe cei
slabi ș� i delicaț�i, pe desfrânaț�i ș� i pe neruș� inaț�i, i-a strâns pe
toț�i cum i-a găsit ș� i bine le-a făcut”. Când priviț�i cu ochii
mari de uimire ș� i apreciaț�i tot ceea ca vedeț�i ca pe un dar de
la Dumnezeu, inclusiv propria voastră viaț�ă funcț�ionând î�n
armonie cu natura, veț�i ș� ti ce a vrut să spună poetul când a
scris: „Dumnezeu e î�n cer,/ Î�n lume bune-s toate”.
Pentru a adopta acest optimism metafizic, î�ncepeț�i să
faceț�i următoarele:

• Oferiț�i-vă un dar de cinci minute de contemplare, ve-


nerând tot ceea ce vedeț�i î�n jurul vostru. Mergeț�i afară
ș� i î�ndreptaț�i-vă atenț�ia către numeroasele miracole
din jurul vostru. Acest regim de cinci minute pe zi, î�n
PERFECȚIUNEA 217

care apreciaț�i ș� i sunteț�i recunoscători, vă va ajuta să vă


concentraț�i viaț�a pe veneraț�ie.
• Daț�i-i voie cuvântului „perfecț�iune” să facă parte din
vocabularul vostru. Citat din Prinț�ul Păcii*: „Voi fiț�i dar
desăvârș� iț�i, după cum ș� i Tatăl vostru cel ceresc este
desăvârș� it.” Nu trebuie să vă percepeț�i î�ntotdeauna pe
voi ș� i lumea prin prisma judecării ei ș� i a î�ncercării de a
o î�mbunătăț�i. Să vă bucuraț�i de perfecț�iune e o cale de
a aplica î�nț�elepciunea evurilor.
• Reamintiț�i-vă că ș� i voi sunteț�i la fel de miraculoș� i ca
roua, ciocârlia ș� i melcul. Voi, de fapt, sunteț�i lucrarea
lui Dumnezeu. Aveț�i î�ncredere î�n divinitatea voastră ș� i
preț�uiț�i-o, de asemenea preț�uiț�i ș� i legătura voastră cu
natura. Să remarcaț�i pretutindeni opera lui Dumnezeu
va fi răsplata voastră.

* Iisus Hristos. Nume folosit într-un cântec creștin. (n.tr.)


CENTRUL SUFLETULULUI

din Moby Dick

Așa cum teribilul ocean înconjoară uscatul verde, și


în sufletul omului se află o insulă Tahiti, unde dom-
nesc pacea și fericirea, dar care este împresurată de
toate ororile vieții trăite pe jumătate.
HERMAN MELVILLE
(1819–1891)

Romancier, nuvelist și poet american, Herman Melville este


cunoscut mai ales pentru Moby Dick*, povestea unei adevă-
rate călătorii eroice.

Citind această frază, am î�n minte o imagine vie de când


am vizitat micuț� a capelă î�ncântătoare din Assisi, Italia,
acolo unde Sf. Francisc a trăit, î�n secolul al treisprezecelea,
ș� i ș� i-a î�nfăptuit miracolele, atestate de dovezi. Capela, la fel
ca o mare parte din Assisi de Sus ș� i de Jos, a fost î�n general
păstrată astfel î�ncât vizitatorii să poată simț�i acest loc sfânt
exact aș� a cum l-a simț�it Sf. Francisc. E uș� or să te simț�i de
parcă te-ai fi î�ntors î�n Evul Mediu. Milioane de oameni din
jurul lumii au făcut pelerinajul pentru a se ruga î�n această
bisericuț�ă străveche, dar bine păstrată.

* Apărută în lb. română sub acest titlu la Ed. Minerva, București, 1973
(n.red.)
220 ÎNȚELEPCIUNEA EVURILOR

Capela originală se află î�n centrul unei clădiri mult mai


mari ș� i mai bogat ornamentate, care a fost ridicată la sute
de ani după moartea Sf. Francisc. Acest edificiu î�nconjură-
tor are coloane maiestuoase, un tavan enorm de catedrală
ș� i o mulț�ime de ofrande bisericeș� ti pentru Sf. Francisc, care
a fost un om simplu, blând ș� i foarte pasionat. Păș� ind î�n sala
exterioară, m-am simț�it ca ș� i cum aș� fi fost î�ntr-un muzeu
dedicat unui om profund spiritual.
Când eu ș� i soț�ia mea am intrat î�n capela originală din
mijloc, am simț�it amândoi bucuria ș� i pacea pe care le re-
prezintă acest loc. Î�mi amintesc de aceasta de câte ori ci-
tesc: „...aș� a se află ș� i î�n sufletul omului o insulă Tahiti.” Am
fremătat de fericire, am plâns lacrimi de bucurie ș� i am sim-
ț�it energia iubirii necondiț�ionate pe care o reprezintă Sf.
Francisc. După ce am meditat vreo treizeci de minute, am
plecat cu sentimentul că am comunicat cu ceva divin. De
atunci, am remarcat adesea că acesta a fost un punct de
cotitură î�n viaț�a noastră î�mpreună. Căsătoria noastră s-a
transformat î�ntr-un parteneriat spiritual, î�n care rolul nos-
tru este să ne sprijinim unul pe celălalt î�n dezvoltarea
spirituală.
Cuvintele lui Herman Melville mă fac să mă î�ntorc la
acea experienț�ă î�nălț�ătoare din Assisi. Capela originală din
mijloc reprezintă sufletul, un loc al adevărului ș� i fericirii
divine. Edificiul î�nconjurător este asemenea corpului nos-
tru fizic. El este î�ntotdeauna la un pas distanț�ă de frumuse-
ț�ea ș� i adevărul care ocupă locul central. O viaț�ă pe jumătate
trăită, după cum o descrie Melville, e o viaț� ă î�n care nu
ajungem î�n acel loc interior al păcii ș� i bucuriei, acea „insulă
Tahiti”.
CENTRUL SUFLETULULUI 221

Viaț� a este trăită pe jumătate numai î�n hamurile ș� i


structurile care constituie lumea exterioară. Acestea sunt
ororile despre care Melville ne spune că î�mprejmuiesc su-
fletul, ca ș� i cum centrul î�n care se găseș� te fericirea n-ar
putea fi găsit. Simț�iț�i că o viaț�ă mai profundă ș� i mai bogată
vă este accesibilă, ș� i totuș� i continuaț�i cumva să vă agitaț�i î�n
oceanul exterior, zărind de la distanț�ă acea insulă verde
numită Tahiti, acea capelă liniș� tită.
Poate că cel mai devastator scenariu imaginabil este să
vă aflaț�i î�n faț�a morț�ii ș� tiind că, din pricina vreunei temeri
fanteziste, aț�i ales î�ntotdeauna să vă trăiț�i viaț�a pe jumăta-
te, evitând să faceț�i lucrurile pe care sufletul vostru ș� i le-ar
fi dorit. De aceea vă cer imperios să schimbaț�i acest scena-
riu acum! Î�ncepeț�i să vă trăiț�i viaț�a având curajul să păș� iț�i
pe ț�ărm ș� i să vedeț�i cum este pe insula Tahiti.
Vă î�ncurajez să citiț�i ș� i să recitiț�i cuvintele pătrunză-
toare ale lui Herman Melville, scrise î�n secolul al nouăspre-
zecelea, pentru a le pune î�n aplicare azi. Acel loc din centru
pe care el î�l numeș� te sufletul vostru nu are limite, formă
sau dimensiuni măsurabile. Cu toate acestea, el este î�nsuș� i
miezul sufletului vostru. Când veț�i putea simț�i acel loc, veț�i
cunoaș� te pacea ș� i bucuria care vin dintr-o viaț�ă deplin tră-
ită ș� i apreciată. Locul interior pe care Melville î�l numeș� te
suflet este tăcut ș� i invizibil.
Puteț�i ajunge acolo meditând ș� i ascultând apoi mai de-
grabă de inima voastră, decât de minte. Inima vorbeș� te o
limbă mută a intenț�iei, î�n vreme ce mintea vă dă adesea
motive intelectuale pentru care nu vă puteț�i urma ferici-
rea. Muzicienii desăvârș� iț�i spun: „Liniș� tea dintre note face
muzica.” Fără acea liniș� te lipsită de formă ș� i de dimensiune
nu poate exista muzică.
222 ÎNȚELEPCIUNEA EVURILOR

Puteț�i obț�ine acces la propria voastră insulă Tahiti, la


capela voastră liniș� tită, croindu-vă drum prin acel ocean
teribil ș� i acele structuri arhitecturale, dincolo de carcasa
corpului vostru compus din oase ș� i tendoane, ș� i ajungând
la acel loc liniș� tit ș� i indivizibil din interior. Apoi ascultaț�i
doar, radiaț�i ș� i fiț�i conș� tienț�i că o viaț�ă trăită pe jumătate
nu e pentru voi. Scrieț�i-vă adevărurile, exprimaț�i-vă senti-
mentele cele mai intime, lăsaț�i î�n urmă ce vi s-a spus că
trebuie să faceț�i sau nu. Vă veț�i simț�i î�mpliniț�i la muncă, î�n
familie, î�n î�ntreaga viaț�ă.
Ce vă roagă inima să faceț�i? Ce insulă verde din oceanul
corpului vostru vă cheamă să veniț�i ș� i s-o vizitaț�i? Ar putea
fi un microb al călătoriilor, să exploraț�i insulele Galapagos
sau munț�ii Himalaya. Poate că e sentimentul sincer care vă
imploră să deschideț� i o galerie de artă sau să lucraț� i cu
eschimoș� ii. Poate că este o sete nepotolită de a vă scrie
propriile poezii sau o simfonie.
Care este secretul din centrul vostru? Robert Frost a
scris: „Bănuim ș� i ne î�nvârtim î�n pustie,/ Secretul stă î�nsă î�n
mijloc ș� i ș� tie.” Probabil că el ș� tia despre ce vorbea Melville
î�n Moby Dick. Orice simț�iț�i î�n interiorul vostru, dar aț�i evi-
tat, pentru un anume motiv plăsmuit de n mintea voastră,
daț�i-vă voie să î�l analizaț�i cu alț�i ochi ș� i cu alte urechi. Aveț�i
grijă cum vă folosiț�i intelectul când practicaț�i intrarea î�n
acest centru tăcut. Dacă î�ncepeț�i să vă spuneț�i că una e să
vă exploraț�i capela interioară ș� i cu totul altceva e să trăiț�i
acolo, observaț�i atunci cu atenț�ie că vă hărăziț�i să vă bălă-
ciț�i î�n continuare î�n sala exterioară. Veț�i acționa pe baza a
ceea ce gândiț�i. Ș� i dacă vă gândiț�i: „E imposibil, inaplicabil
ș� i inaccesibil mie”, atunci veț�i acț�iona pe aceste baze ș� i î�na-
poi la oceanul teribil cu voi.
CENTRUL SUFLETULULUI 223

Melville a scris î�n secolul al nouăsprezecelea, dar scria


pentru noi. A părăsit planeta aceasta î�nainte să ne facem
noi apariț� ia, ș� i totuș� i cuvintele sale sună convingător.
Aceeaș� i forț�ă vitală care a curs prin acest mare romancier
curge acum ș� i prin noi. El a simț�it că oroarea unei vieț�i tră-
ite pe jumătate a fost rezultatul ignorării tăcutei scântei
vitale din interior, care ne oferă tuturor pace ș� i bucurie.
Iată sugestiile mele pentru a pune î�n aplicare astăzi
această î�nț�elepciune:

• Faceț�i-vă un obicei din meditaț�ia zilnică î�n care să


mergeț�i î�n acel spaț�iu tăcut dinăuntru. Acest loc interior
vă va oferi o senzaț�ie de pace imposibil de cunoscut
când sunteț�i prinș� i î�n tumultul acelui teribil ocean.
• Ascultaț�i-vă inima, nu mintea. Sentimentele voastre
reprezintă un barometru sensibil pentru ceea ce vă
place să faceț�i. Imaginaț�i-vă vizitând echivalentul vos-
tru pentru verdele Tahiti. Simț�iț�i î�n sufletul vostru ș� i
apoi î�n minte toate detaliile din momentul î�n care fa-
ceț�i ceea ce vă place ș� i î�n care vă place ceea ce faceț�i.
• Daț�i ascultare sufletului vostru, asumându-vă riscurile
care decurg de aici, dar aveț�i mare grijă să evitaț�i să
proiectaț�i asupra deciziilor voastre gânduri de teamă,
ratare ș� i catastrofă. Reamintiț�i-vă î�n fiecare zi că
Herman Melville vă scria vouă ș� i că atunci când Î�ngerul
Morț�ii va sosi chemându-vă – ș� i chemarea e inevitabilă
– voi nu veț�i spune: „Sunt î�ngrozit, stai puț�in, n-am tră-
it decât pe jumătate.” Veț�i cunoaș� te î�n schimb bucuria
de a vă fi ascultat sufletul ș� i veț�i spune: „Sunt î�mpăcat.
Nu mi-e frică. Am fost î�n Tahiti.”
REGRETELE

din Maud Muller

Vai de fecioară, vai de judecător,


Vai de bogatul nemulțumit și de truditor!
Domnul aibă milă de ei! De noi toți,
Cei ce-n van ne-amintim visuri din tinereți:
Că din toate tragicele cuvinte spuse sau scrise
„Putea fi altfel!” sunt cele mai triste.
A, da! Pentru toți zace oareșce speranță minunată
De ochi omenești adânc îngropată;
Și îngerii-n lumea de apoi poate
Dau de pe-al ei mormânt piatra la o parte!
JOHN GREENLEAF WHITTIER
(1807–1892)

Quaker devotat cauzelor sociale și reformei, John Greenleaf


Whittier a fost un cunoscut poet din New England. După
Războiul Civil, poezia lui a reliefat religia, natura și viața
din New England.

Fragmentul citat anterior reprezintă ultima strofă din


cele cincisprezece ale poeziei intitulate Maud Muller, scrisă
de John Greenleaf Whittier, un poet american prolific ș� i
sensibil, din secolul al nouăsprezecelea. Vă î�ndemn să citiț�i
ș� i să recitiț�i î�ntreaga poezie, ce spune o poveste cu un me-
saj profund pentru toată lumea care are curajul de a accep-
ta acest sfat î�nț�elept.
226 ÎNȚELEPCIUNEA EVURILOR

Poemul î�ncepe cu Maud Muller, o fată tânără ș� i fru-


moasă, care strânge cu grebla fânul pe o pajiș� te. Ea priveș� -
te î�n sus ș� i vede un judecător chipeș� călare, venind spre ea.
Inima ei bate cu putere când vorbeș� te cu judecătorul, î�n
timp ce î�i dă o gură de apă din cana ei de tinichea. Gândul
î�i zboară la cum ar fi să fie cu bărbatul bun ș� i sensibil care
i-a vorbit despre „iarbă, flori ș� i copaci. De păsările cântătoa-
re ș� i albine zumzăitoare“. A uitat de hainele ponosite pe care
le purta ș� i de î�nfăț�iș� area ei neî�ngrijită ș� i ș� i-a permis să viseze
cu ochii deschiș� i: „O dorinț�ă, pe care să o recunoască de-abia
î�ndrăznea,/ Pentru ceva mai bun decât cunoș� tea.”
Î�n timp ce judecătorul se î�ndepărta, gândul ei din toată
inima a fost: „Ah! De-aș� fi eu mireasa judecătorului!” N-a
fost să fie, î�nsă. S-a măritat, î�n schimb, cu un bărbat care i-a
adus tristeț�e ș� i durere. După cum scrie Whittier: „O siluetă
bărbătească vedea alăturea de ea,/Iar bucuria era datoria
ș� i iubirea, legea.” Ș� i-a acceptat apoi povara vieț�ii, spunând
doar: „Putea fi altfel!”
Poetul î�l descrie pe tânărul ș� i chipeș� ul judecător care a
plecat î�n acea zi cu un dor adânc î�n inimă, dar un dor pe
care nu a fost dispus să ș� i-l ostoiască. Speriat să nu-ș� i pună
î�n pericol poziț�ia socială, n-a putut să dea ascultare senti-
mentelor sale pentru tânăra fată ș� i modul ei de viaț�ă. „De-
ar fi fost a mea ș� i eu, astăzi,/ La fel ca ea, cosaș� la fân; Rele
ș� i bune să nu mai cumpănesc,/ Fără avocaț�i obositori ce-n-
truna vorbesc.” Aș� a că ș� i-a lăsat deoparte dorurile sufle-
teș� ti ș� i a dus o viaț�ă care i-a fost ordonată de hotărârile
altora. „Dar s-a gândit la surorile-i reci ș� i pline de mân-
drie/ Ș� i la mama lui dornică de un rang ori de-o bijuterie;/
Judecătorul a mers mai departe, inima ș� i-a î�ntărit,/ Ș� i pe
Maud singură-n câmp a părăsit”.
REGRETELE 227

Whittier ne spune apoi cum judecătorul s-a î�nsurat cu


cineva de acelaș� i rang ș� i poziț�ie socială ca el ș� i cum visa cu
ochii deschiș� i la legătura sufletească ce o simț�ise demult,
pe câmpul acela: „Adesea când roș� u-i era vinul din pahar/
Tânjea după fântâna de la margine de drum.“

Și orgoliosul oftă c-o durere tăinuită:


„Ah, de-aș mai fi liber iar!
Liber ca în ziua în care am călărit
Unde fecioara desculță își aduna fânul.“

Când povestea lui Maud ș� i a judecătorului ajunge la


sfârș� itul său poetic, ultima strofă pune bazele unui final cu
o puternică î�ncărcătură emoț� ională. Cele două versuri
pentru care Whittier este memorabil sunt cuvinte pe care
le-am păstrat scrise cu litere mari pe panoul meu cu infor-
maț�ii, pentru a fi citite de elevi, atunci când eram consilier
ș� colar, î�n urmă cu mulț�i ani. Sunt cuvinte pe care astăzi le
reamintesc copiilor mei să ș� i le î�nsuș� ească, atunci când se
tem să nu facă o greș� eală sau când evită să î�ș�i asume un
risc tăcând din gură. Sunt cuvinte după care să trăim, scri-
se de un sclipitor poet acum mai bine de un secol. „Că din
toate tragicele cuvinte spuse sau scrise/ Putea fi altfel!
sunt cele mai triste.” Î�ntr-adevăr, putea fi altfel este lamen-
taț�ia celor cu visuri neî�mplinite, care se gândesc la trecut
cu regret, pentru că nu au reuș� it să spună sau să facă ceva
deoarece s-au temut de consecinț�e.
Am făcut multe greș� eli î�n viaț�ă, dar pot spune cu mâna
pe inimă că azi nu am regrete pentru nimic din ce am făcut.
Absolut niciunul. Da, sunt lucruri pe care le-am spus ș� i pe
care azi nu le-aș� mai spune. Da, sunt oameni pe care i-am
228 ÎNȚELEPCIUNEA EVURILOR

rănit pe parcurs ș� i azi am î�nvăț�at din acele comportamente.


Da, am făcut câteva investiț�ii proaste, am scris câteva cuvin-
te oribile, am consumat substanț�e toxice, am pierdut câteva
î�ntreceri ș� i chiar m-am pierdut î�n propria-mi î�nfumurare
mult prea des î�n trecut. După cum am spus î�nsă, nu regret
nimic din ce-am făcut. M-am străduit să nu mai repet acele
greș� eli ș� i ș� tiu că nu pot anula trecutul. Cu toate acestea, ș� i eu
am regrete. Regretele mele se referă la ce nu am făcut.
La o reuniune cu ocazia î�mplinirii a douăzeci de ani de
la terminarea liceului, am î�ntâlnit o femeie pe care, indis-
cutabil, o adoram când aveam ș� aptesprezece ani. Am avut
î�n sfârș� it curajul să î�i spun ce simț�isem, douăzeci de ani
mai târziu! Ea mi-a răspuns: „Mi-a plăcut mereu de tine ș� i
aș� fi dat orice să mă suni ș� i să mă inviț� i la o î�ntâlnire.”
Regretul m-a pus la pământ. La ș� aptesprezece ani, tremuram
de frică la gândul că voi fi refuzat sau că voi părea ridicol.
Î�mi imaginasem că ea e prea „super” ș� i minunată să iasă cu
mine ș� i, prin urmare, am lăsat ocazia să-mi scape printre
degete.
Dacă simț�iț�i ceva î�n inima voastră ș� i ș� tiț�i că vi se pare
un lucru pe care ar trebui să-l î�ncercaț�i, ș� i totuș� i ezitaț�i de
frică, vă programaț�i pentru regrete. Fără doar ș� i poate că
regretul este o teribilă risipă de energie. Nu puteț�i clădi
nimic pe el, nimic nu poate creș� te din el; tot ceea ce puteț�i
face este să vă cufundaț�i î�n frustrare.
Orice vă doriț�i cu ardoare, dar nu reuș� iț�i să î�i daț�i as-
cultare vă va provoca regrete. Vorbele pe care nu le-aț� i
spus de teamă să nu fiț�i ridiculizaț�i, fapta pe care nu aț�i
reuș� it să o faceț�i de teama eș� ecului, excursia pe care nu aț�i
î�ntreprins-o de teamă să nu fiț�i singuri sunt treptele care
duc, una câte una, î�ntr-o mansardă a deznădejdii, î�n anii de
REGRETELE 229

mai târziu. După cum o spune Whittier atât de succint:


„Domnul aibă milă de ei! De noi toț�i,/ Cei ce î�n van ne-amin-
tim visuri din tinereț�i.”
Fără î�ndoială că veț� i avea parte ș� i de dezaprobare.
Unele rezultate la care ajungeț�i nu vor fi î�ntotdeauna pe
placul vostru. Veț�i simț�i batjocura. Dar nu veț�i regreta dacă
vă spuneț�i părerea sau luaț�i atitudine. Ceea ce veț�i cunoaș� -
te, indiferent de situaț�ie, e un sentiment al destinului vos-
tru spiritual. După cum spune Iisus: „Nimeni care pune
mâna pe plug ș� i se uită î�ndărăt nu este potrivit pentru î�m-
părăț�ia lui Dumnezeu..” (Luca, 9, 62)
Pentru a pune î�n practică acest sfat referitor la lipsa
regretelor, din poemul clasic al lui Whittier cu Maud Muller
ș� i judecătorul, gândiț�i-vă la următoarele:

• Vizualizaț�i-vă ca bătrâni privind î�n urmă la voi, cei de


azi. Cum vreț�i să vă simț�iț�i atunci? Plini de regrete sau
mulț�umiț�i că aț�i făcut ce v-a î�ndemnat inima?
• Î�n loc să vă î�ntrebaț�i care va fi opinia celorlalț�i ș� i cum
vor fi percepute acț�iunile voastre, î�ntrebaț�i-vă: „Cum
vreau să-mi trăiesc viaț�a?” Î�ncepeț�i apoi să vă asumaț�i
un risc mărunt î�n direcț�ia acelei noi acț�iuni.
• Gândiț�i-vă bine, anticipat, cum vă veț�i simț�i. Imaginaț�i-vă
prima oară că o apucaț�i pe calea inacț�iunii care va duce
la potenț�iale regrete. Imaginaț�i-vă apoi care ar fi cel
mai bun rezultat dacă v-aț�i asuma riscul. Imaginându-vă
anticipat ambele scenarii, puteț�i evita regretul pentru
ceea ce ar fi putut să fie.
FRICA ȘI ASUMAREA RISCURILOR

NU INVIDIEZ NICIDECUM

Nu invidiez nicidecum
Pe prizonierul lipsit de nobilă furie,
Câneparul născut în colivie
Care n-a cunoscut pădurea vara.

Nu invidiez fiara ce-și ia


Libertăți pe-al timpului arenă
Nestingherit de sentimentul crimei
Căruia nu i se trezește niciodată conștiința.

Și nici pe cel ce s-ar putea socoti binecuvântat,


Inima ce niciodată nu s-a legat
Ci stă în bălăriile leneviei;
Și nici odihna ce pricinuiește lipsa.

O susțin orice s-ar întâmpla;


O simt când sunt cel mai trist;
E mai bine să fi iubit și pierdut
Decât să nu fi iubit deloc.
LORD ALFRED TENNYSON
(1809–1892)

Poet englez care în 1850 a fost numit poet laureate*, lordul


Alfred Tennyson, este considerat reprezentativ pentru epo-
ca victoriană în Anglia.

* Titlu onorific în Marea Britanie (n.tr.)


232 ÎNȚELEPCIUNEA EVURILOR

Alfred Tennyson a fost principalul reprezentant al epocii


poeziei victoriene. Ș� i totuș� i, niciun poet despre care am
citit n-ar putea fi numit mai puț�in victorian. El era iremedi-
abil dependent de tutun ș� i vinul de porto, era un rătăcitor
ș� i a rămas î�n mare parte nestatornic de-a lungul vieț� ii.
Poetul Thomas Carlyle l-a descris î�ntr-o scrisoare către
Ralph Waldo Emerson: „Un bărbat aprig ș� i trist, cu o parte
sumbră... unul dintre cei mai arătoș� i oameni din lume...
Vocea î�i este foarte liberă. Nimerită pentru râs zgomotos ș� i
vaiet pătrunzător.” Din tot ce am citit despre Alfred
Tennyson, a fost un om foarte pasionat, căruia î�i plăcea să
î�ș�i asume riscuri ș� i era dispus să î�ș�i asume consecinț�ele
atunci când investiț�iile sau preocupările sale nu ieș� eau aș� a
cum plănuise.
Î�n această selecț�ie, poetul ne trimite un mesaj ce este
prea des ignorat de cei care trăiesc cu frica de eș� ec. Ne spu-
ne să ne continuăm viaț�a de parcă eș� ecul n-ar fi de luat î�n
considerare ș� i să ne ignorăm fricile atunci când mergem
mai departe. El nu invidiază pasărea cântătoare ce rămâne
instalată confortabil î�n colivie; el preț�uieș� te libertatea, î�n
ciuda riscurilor inerente. Nu î�i invidiază pe cei care, te-
mându-se de riscurile parteneriatului din căsătorie, aleg
siguranț� a lipsei de obligaț� ii. Ultimele patru versuri ale
acestei poezii sunt printre cele mai memorabile ș� i mai des
citate din toată literatura. Cu toate acestea, sunt probabil ș� i
cele mai neluate î�n seamă.

O susț�in orice s-ar î�ntâmpla;


O simt când sunt cel mai trist;
E mai bine să fi iubit ș� i pierdut
Decât să nu fi iubit deloc.
FRICA ȘI ASUMAREA RISCURILOR 233

Susț�in ș� i eu această idee ș� i vă reamintesc că Tennyson


nu scrie numai despre relaț� iile de dragoste. Ar fi putut
scrie la fel de bine:

E mai bine să fi acț�ionat ș� i să fi eș� uat


Decât să n-o fi făcut deloc.

Vă sugerez să vă gândiț�i la o idee radicală: Nu există


eșec! Eș� ecul este o sentinț� ă pe care noi, oamenii, o dăm
unei anumite acț�iuni. Î�n loc de sentinț�ă, î�nlocuiț�i această
atitudine: Nu poți eșua, nu poți decât să ai rezultate! Apoi,
cea mai importantă î�ntrebare pe care să v-o puneț�i este:
„Ce faci cu rezultatele pe care le ai?”
Să presupunem, de exemplu, că vreț�i să î�nvăț�aț�i să lo-
viț�i o minge de baseball sau să faceț�i o prăjitură. Vă duceț�i
pe platformă ș� i, după mai multe rateuri, loviț�i tot prost. Î�n
cazul prăjiturii, o scoateț�i din cuptor ș� i se prăbuș� eș� te î�n-
tr-un morman de firimituri, î�n faț�a ochilor voș� tri. De fapt,
nu aț�i eș� uat, aț�i acț�ionat ș� i aț�i produs un rezultat. Ș� i acum,
ce să faceț� i cu rezultatele pe care le aveț� i? Vă etichetaț� i
drept rataț�i, declaraț�i că sunteț�i lipsiț�i de coordonare ș� i de
talent î�n bucătărie ș� i sunteț�i abătuț�i din cauza lipsurilor
voastre genetice, ori păș� iț�i din nou pe platformă sau vă î�n-
dreptaț� i iar spre bucătărie ș� i î�nvăț� aț� i din rezultatele pe
care le-aț�i avut? Asta vă cere Tennyson să î�nț�elegeț�i ș� i să
puneț� i î�n aplicare î�n viaț� ă, î�n toate domeniile care vă
preocupă.
Î�n ceea ce priveș� te relaț�iile, nu aț�i eș� uat dacă aț�i trecut
prin despărț�iri sau pe la tribunalul de divorț�uri. Aț�i avut un
rezultat. E mai bine să plonjaț�i ș� i să experimentaț�i viaț�a
234 ÎNȚELEPCIUNEA EVURILOR

decât să staț� i pe margine, temându-vă că ceva ar putea


merge prost.
Gândiț� i-vă o clipă cum este propria voastră natură.
Când eraț�i mic, î�nainte de a avea ocazia să fiț�i supuș� i condi-
ț�ionării care vă poartă departe de riscuri din cauza fricii de
eș� ec, natura voastră era programată să vă î�nveț�e să mer-
geț�i. O vreme aț�i stat pur ș� i simplu î�ntins, apoi natura voas-
tră a spus: „Stai aș� ezat”, ș� i aț�i stat. Apoi natura v-a comandat:
„Mergi de-a buș� ilea”, ș� i voi i-aț�i dat ascultare. Apoi natura
v-a comandat: „Ridică-te î�n două picioare, menț�ine-ț�i echi-
librul ș� i deplasează-te, din poziț�ie verticală.” Ș� i voi i-aț�i dat
ascultare.
Prima oară când v-aț�i străduit, aț�i căzut ș� i v-aț�i î�ntors
la mersul de-a buș� ilea. Natura voastră nu v-a lăsat î�nsă să
vă mulț�umiț�i cu mersul de-a buș� ilea, iar voi v-aț�i ignorat
fricile ș� i rezultatele pe care le-aț�i avut ș� i v-aț�i ridicat iar.
Î�mpleticindu-vă de data asta ș� i căzând mai apoi. Î�n cele din
urmă, natura a triumfat ș� i aț�i î�nvăț�at să mergeț�i î�n poziț�ie
verticală. Imaginaț� i-vă dacă aț� i fi reuș� it să vă depăș� iț� i
programarea naturală. Î� ncă v-aț�i târî� de-a buș� ilea ș� i nu aț�i
cunoaș� te avantajele vieț�ii trăite î�n poziț�ie verticală.
La fel stau lucrurile ș� i cu toate celelalte lucruri din via-
ț�ă. E mult mai bine să fi acț�ionat ș� i să fi avut rezultate din
care vă veț�i dezvolta decât să vă ignoraț�i natura ș� i să trăiț�i
cu frică.
Ne putem gândi la cuvântul „frică” ca fiind un acronim
care se traduce prin dovezi false ce par adevărate*. Cu alte
cuvinte, ne uităm la ceea ce ne î�nchipuim că este un motiv
solid pentru inacț�iune ș� i î�i permitem apoi să devină reali-
tatea noastră, chiar î�nainte de a î�ncerca. Frica noastră este
* În original, FEAR − False Evidence Appearing Real (n.tr.)
FRICA ȘI ASUMAREA RISCURILOR 235

susț�inută de iluzia că e posibil să eș� uăm ș� i că acel eș� ec î�n-


seamnă că nu suntem buni de nimic. Un alt acronim pentru
„frică” este uită de tot și fugi*. Aceasta este mentalitatea de
evadare î�n faț�a perspectivei eș� ecului. Nu asta î�ncurajează
Tennyson!
Cu opt ani î�nainte de a muri, Alfred Tennyson a fost
î�nnobilat cu rangul de pair ș� i, î�n ultimii săi ani de viaț�ă, a
devenit poetul naț�ional al Angliei. Tânărul Alfred Tennyson
î�nsă a fost un om care ș� i-a urmărit interesele cu energie, a
fost dispus să facă greș� eli ș� i a fost foarte nerăbdător să iu-
bească. Chiar ș� tiind că pierderea era o probabilitate, a pre-
ferat-o pe aceasta î�n locul absenț�ei iubirii. Î�ntr-adevăr, a
trecut prin respingere ș� i tristeț�e, dar după cum spune atât
de pregnant: „Nu invidiez nicidecum.”
Fiț�i conș� tienț�i î�n adâncul inimii că nu aț�i eș� uat î�n nimic
ș� i nici n-o veț�i face vreodată. Judecăț�ile artificiale privind
eș� ecul nu vă opresc decât să faceț�i erori. Totuș� i, acele erori
reprezintă î�nsăș� i substanț�a dezvoltării. Mi-a plăcut mereu
răspunsul lui Thomas Edison către un reporter care l-a î�n-
trebat cum a fost când a eș� uat de 25 000 de ori î�n eforturile
sale de a inventa bateria. „Nu”, a răspuns Edison, „n-am
eș� uat. Astăzi cunosc 25 000 de moduri î�n care nu se face o
baterie!”
Puneț�i î�n aplicare î�n vieț�ile voastre lecț�ia din poezia
clasică a lui Tennyson prin următoarele sugestii:

• Refuzaț�i să mai folosiț�i vreodată termenul „eș� ec” refe-


ritor la voi sau la altcineva. Reamintiț�i-vă că atunci
când lucrurile nu au mers aș� a cum era plănuit, n-aț�i
eș� uat, aț�i produs doar un rezultat.
* În original, FEAR – Forget Everything And Run (n.tr.)
236 ÎNȚELEPCIUNEA EVURILOR

• Puneț�i-vă apoi această î�ntrebare care să vă î�mbunătă-


ț�ească substanț� ial viaț� a: „Ce voi face cu rezultatele
pe care le-am produs?” Ș� i î�ncepeț� i să vă purtaț� i î�n
aș� a fel î�ncât să fiț� i mai degrabă recunoscători decât
plini de nemulț� umire pentru acele rezultate mai pu-
ț�in glorioase.
• Când alț�ii folosesc termenul „eș� ec“ referitor la voi, co-
rectaț�i-i cu blândeț�e, spunându-le: „N-am dat greș� , de
azi cunosc un alt mod î�n care nu se face o prăjitură.”
• Căutaț�i intenț�ionat să vă implicaț�i î�n activităț�i î�n care
î�nainte aț�i dovedit puț�ine aptitudini sau niciuna.
Modalitatea potrivită pentru a depăș� i frica de eș� ec este
să o î�nfruntaț�i ș� i să râdeț�i mai degrabă de rezultate, î�n
loc să fiț�i intimidaț�i de rezultatele anterioare.
PERFECȚIUNEA FIZICĂ

Pentru mine, fiecare centimetru cub de spațiu e un


miracol...
Fiecare organ și atitudine a mea sunt primite cu
bucurie...
Niciun centimetru și niciun milimetru nu e rău...
WALT WHITMAN
(1819–1892)

Eseist, jurnalist și poet american, Walt Whitman a făcut din


sacralitatea vieții în toate formele sale, chiar și în moarte, și
din egalitatea tuturor oamenilor temele sale de predilecție.

Corpul fizic, compus din molecule ș� i atomi, se schimbă


î�ncontinuu. Î�n interiorul corpului, î�ntr-un „loc fără de loc”
se află observatorul etern, care este natura divină invaria-
bilă. Walt Whitman ș� i-a respectat corpul ș� i starea de
schimbare continuă din această perspectivă sacră. El a
constatat odată: „Dacă există ceva sacru, corpul uman este
acela...” Care este reacț�ia voastră î�n faț�a acestei afirmaț�ii?
Ce simț�iț�i voi pentru corpul pe care î�l ocupaț�i? Răspunsul
are o mare legătură cu calitatea vieț�ii voastre – ș� i a vieț�ii
materiale, ș� i a celei spirituale.
Atitudinea faț�ă de corpul vostru influenț�ează efectiv
atomii ș� i moleculele care vă compun corpul. Dr. Deepak
Chopra spune adesea publicului său: „Gândurile fericite
fac molecule fericite”, precizând că compoziț�ia chimică a
238 ÎNȚELEPCIUNEA EVURILOR

lacrimilor de bucurie diferă dramatic de cea a lacrimilor de


tristeț�e. Fiț�i, aș� adar, î�mpăcaț�i cu corpul vostru ș� i preț�uiț�i-i
diferitele organe, râurile de fluide ș� i structurile osoase so-
lide ș� i aveț�i o atitudine de veneraț�ie atunci când acesta se
miș� că, gândeș� te, visează, calculează, iubeș� te ș� i se schimbă
permanent. Walt Whitman vă cere să î�mbrăț�iș� aț�i această
stare de uimire atunci când contemplaț� i miracolul care
este corpul vostru, aflat veș� nic î�n schimbare.
Nu există nimic la corpul vostru care să fie rău sau im-
perfect. Nu e prea scund, prea î�nalt, prea î�ndesat, prea î�n-
chis la culoare, prea spălăcit sau orice altceva. Culoarea
părului tău, ce a mai rămas din el, locurile î�n care creș� te,
toate sunt î�n ordinea divină. Sânii tăi sunt atât de mari pe
cât trebuie să fie, ochii tăi au culoarea potrivită, iar buzele
tale au proporț�iile corecte. Atâta vreme cât gândurile voas-
tre fericite pot crea molecule sănătoase ș� i mintea voastră
are mult de-a face cu nivelul sănătăț�ii, corpul vostru este î�n
esenț�ă un sistem care funcț�ionează natural. De fapt, voi aț�i
apărut î�n acest corp. Forma, mărimea sa ș� i ceea ce au fost
numite î�n mod eronat handicapuri sunt toate î�ntr-o per-
fectă rânduială.
La câteva săptămâni de la concepț�ie, o inimă a î�nceput
să bată î�n pântecul mamei voastre ș� i corpul a î�nceput să se
formeze, indiferent de opinia voastră despre el. Acest pro-
ces de construcț�ie a corpului este un mister pentru toată
lumea de pe planetă. Cine î�l poate explica? Din nimic, cor-
pul vostru ș� i-a î�nceput călătoria, iar degetele de la mâini ș� i
picioare s-au format dintr-o picătură mică de protoplasmă
umană. Cum? De unde? Cine poate pune la î�ndoială î�nț�e-
lepciunea viitoarei tendinț�e din acea sămânț�ă? Acum locu-
iț�i î�n acest corp care se schimbă la fel de drastic î�n afara
PERFECȚIUNEA FIZICĂ 239

pântecului aș� a cum a făcut-o ș� i î�n interiorul lui. Iar voi


puteț� i să observaț�i totul. Voi, egoul invizibil, fantoma din
maș� ină, ocupantul acestei creaț�ii perfecte.
Acest corp al vostru este ca o materie din programa
ș� colară, numai că aceasta este materia prin care ajungeț�i la
Dumnezeu. Este casa lui Dumnezeu ș� i, î�n acest corp, î�n
timp ce se află aici pe această planetă, Dumnezeu poate fi
î�nfăptuit. Să găsiț�i ceva la această casă a lui Dumnezeu ca
fiind rău sau dezgustător î�nseamnă să mânjiț�i templul care
este singurul loc din univers î�n care ș� tiț�i că î�l puteț�i î�nfăp-
tui pe Dumnezeu. Nimeni nu poate opri procesul corpului
veș� nic aflat î�n schimbare. Nimeni nu-ș� i poate schimba
structura fundamentală a corpului. Trăiț�i î�n ceva ce are o
tendinț�ă viitoare invizibilă care î�l poartă acolo unde î�l va
duce natura sa. Nu detestaț�i nicio parte din el, dacă nu vreț�i
să negaț�i î�nț�elepciunea care v-a creat.
Trataț�i-vă corpul ca pe un musafir aflat î�n vizită ș� i care
apoi trebuie să plece. Cât se află aici, nu-l neglijaț� i, nu-l
otrăviț�i. Respectaț�i-l, primiț�i-l cu bucurie ș� i daț�i-i voie să-ș� i
urmeze cursul, care î�n cele din urmă este acela de a pleca
aș� a cum a venit, î�napoi de unde a venit. Faceț�i să fie dis-
tractiv să vă priviț�i corpul trecând prin etapele sale desem-
nate. Minunaț�i-vă de fiecare centimetru al său.
Când vă loviț�i la un deget de la picior sau vă tăiaț�i la un
deget de la mână ori faceț�i o î�ntindere musculară ș� i gândul
vă poartă î�n permanenț�ă la această mică durere care face
ș� i cele mai simple funcț�ii să se resimtă mai acut, opriț�i-vă
ș� i reamintiț�i-vă ce recunoscători sunteț�i că aveț�i degete la
mâini ș� i picioare ș� i muș� chi. Amintiț�i-vă că ele funcț�ionează
perfect, fără să fiț�i conș� tienț�i de acest lucru î�n cea mai mare
parte a timpului. De ce să aveț�i un gând neplăcut cu privire
240 ÎNȚELEPCIUNEA EVURILOR

la corpul vostru, sau de ce să vă uitaț�i cu nefericire la această


creaț�ie divină aflată î�n continuă schimbare? Sunteț�i privi-
legiaț�i să aveț�i corpul pe care î�l aveț�i. Onoraț�i-l ca ș� i cum ar
fi garajul î�n care vă parcaț�i sufletul. Refuzaț�i să vă gândiț�i
cu nefericire la garajul sufletului vostru – ș� i anume, corpul
vostru. Nu vă plângeț�i de dimensiunea lui, de culoarea lui
sau de zonele lui care î�mbătrânesc.
Atâta vreme cât sunteț�i recunoscători ș� i î�l veneraț�i, e
puț�in probabil să î�l neglijaț�i. E mai probabil să-l vindecaț�i,
să-l cizelaț�i ș� i să-l curăț�aț�i, să aveț�i grijă să fie sănătos ș� i
dinamic, dacă sinele vostru lăuntric priveș� te cu uimire ș� i
minunându-se, dacă se uită cu veneraț�ie la fiecare centi-
metru din acest univers lipsit de greș� eală. Dacă părul vos-
tru alege să vă crească mai degrabă î�n urechi, pe umeri ș� i
î�n nas decât pe cap, atunci aș� a să fie! Dacă pielea vi se lasă
pe oase, salutaț�i atunci acest proces. Refuzaț�i să vă agăț�aț�i
de carne, de parcă trebuia să ț�ină la nesfârș� it. Fiecare corp
se află sub presiunea morț�ii ș� i totuș� i acest paradox rămâne;
î�n interiorul aceluiaș� i corp sălăș� luieș� te sinele nemuritor.
Percepeț�i-vă corpul ca pe un loc din care să observaț�i lu-
mea. Alegeț�i să faci acest lucru din perspectiva miraculoasă
ș� i sacră pe care Walt Whitman a citat-o atât de des î�n mag-
nifica sa poezie.
Iată câteva sugestii pentru a pune î�n aplicare î�n vieț�ile
voastre de zi cu zi î�nț�elepciunea constatărilor lui Walt
Whitman:

• Mulț�umiț�i î�n fiecare zi pentru acest templu care vă


găzduieș� te sufletul. Oferiț�i aprecieri verbale către fi-
catul, vederea, pancreasul vostru, către fiecare organ,
fiecare centimetru din corpul vostru. Spuneț�i doar:
PERFECȚIUNEA FIZICĂ 241

„Mulț�umesc, Doamne, pentru acest loc aflat î�n perma-


nentă schimbare ș� i î�ntotdeauna perfect, din care eu să
observ.”
• Deveniț�i mai conș� tienț�i de modul î�n care alegeț�i să vă
purtaț�i cu această minune care este corpul vostru.
Vorbiț�i cu el când î�i oferiț�i exerciț�iu fizic, alimente
bune ș� i cantităț�i generoase de apă proaspătă. „Te bine-
cuvântez, corpul meu nemaipomenit. Fiind mai conș� ti-
ent de ce creaț�ie perfectă eș� ti, eu voi evita să mă port
rău cu tine.”
• Observaț�i schimbările care au loc î�n corpul vostru mai
degrabă cu bucurie decât cu neplăcere. Nu acceptaț�i să
spuneț�i despre nicio parte a corpului că ar avea defec-
te. Dumnezeu nu oferă materiale cu defecte.
• Un corp de care aveț�i grijă are mai multe ș� anse de a
î�nainta î�n viaț�a spirituală. Din dimensiunea spirituală
invizibilă este creată lumea materială. Puritatea gândi-
rii vă va ajuta să vă menț�ineț�i un corp pur ș� i sănătos.
Aduceț�i-vă aminte, gândurile vindecă trupul, nu in-
vers. De aceea, o atitudine primitoare de veneraț�ie ș� i
recunoș� tinț�ă faț�ă de corp este un factor atât de impor-
tant î�n creș� terea vieț�ii voastre spirituale!
TINEREȚEA VEȘNICĂ

din Alice în Țara Minunilor

TAICA WILLIAM*
După Southey

„Ești bătrân, taică Will”, îi zise fiul,


„Și părul ți-a încărunțit;
Dar stai toată ziua numai în cap,
La anii tăi crezi că e potrivit.”

„În tinerețe, fiule, da, mă temeam


În creieri să nu mă îmbolnăvesc
Dar acum știu că am capul sec
Și stau în cap cât poftesc.”

„Ești bătrân“, zise fiul, „ți-am mai spus,


Și gras de nu se mai poate.
Cum se explică, spune-mi te rog,
C-ai intrat făcând tumba pe spate?”

„Încă de tânăr”, zise înțeleptul


Scuturând pleata albă, „Cu alifie
Mi-am dat peste tot, să mă țin mlădios,
Vrei și tu? Îmi dai o liră pe cutie.”

* Trad. de Ioana Ieronim, din volumul Alice în Ţara Minunilor de Lewis


Carroll, Ed. Univers, Colecția Cotidianul, București, 2007 (n.tr.)
244 ÎNȚELEPCIUNEA EVURILOR

„Ești bătrân,” zise fiul, „Și slab de fălci


Nu poți să mesteci decât seu;
Dar gâsca-i înghițit-o cu oase cu tot.
Cum de-ai putut? Vreau să știu și eu.”

„Tânăr fiind, am urmat avocatura


Toate cazurile mi le-am pledat cu nevasta
Mușchii la fălci atunci mi i-am format
Pe viață, prin metoda aceasta.”

„Ești bătrân,” zise fiul, „cine-ar crede


Că ochii tăi mai văd clar și drept,
Dar ai ținut o lipitoare în balans.
Cum de ești așa deștept?”

„Am răspuns la trei întrebări, ajungă-ți!”


Zise tatăl. „Și nu-ți mai lua nasul la purtare.
Crezi că am timp să ascult la tine?
Acu’ te-arunc pe scări! nu m-aduce-n stare.”
LEWIS CARROLL
(1832–1898)

Autor, matematician și fotograf englez, Lewis Carroll este


cunoscut mai ales pentru Alice în Țara Minunilor și Alice în
Țara din Oglindă.

Charles L. Dodgson a fost un matematician, fotograf ș� i


romancier britanic. Timid, surd de o ureche ș� i bâlbâit, el
nu s-a căsătorit niciodată, cu toate că era fascinat de copii
ș� i î�i plăcea să se afle î�n preajma lor. Î�n compania lor putea
să vorbească firesc ș� i uș� or ș� i î�i plăcea să inventeze pentru
ei poveș� ti, pe loc. Î�ș�i ducea des tinerii prieteni la picnicuri,
acolo unde imaginaț� ia sa a creat poveș� ti despre Alice ș� i
aventurile ei subterane. La douăzeci ș� i cinci de ani de la
TINEREȚEA VEȘNICĂ 245

publicarea textului Alice în Țara Minunilor, î�ș�i aducea


aminte cum, „î�ntr-o î�ncercare disperată de a mai scrie un
rând din acest basm, mi-am trimis eroina să coboare î�ntr-o
vizuină de iepure, fără nici cea mai mică idee privind ceea
ce avea să se î�ntâmple mai apoi“.
Acest hobby de a spune poveș� ti extraordinar de fasci-
nante despre o eroină numită Alice va face ca, î�n cele din
urmă, să scrie Alice în Țara Minunilor, iar Charles Dodgson
să devină cunoscut sub numele de Lewis Carroll, unul din-
tre cei mai celebri autori de cărț�i pentru copii până î�n ziua
de azi. Acest pasaj este din acea celebră poveste spusă pri-
ma oară unui grup de copii care l-au î�nsoț� it pe Charles
când mergeau cu barca î�n sus pe fluviul Tamisa, de la
Oxford, pentru a face un picnic pe mal. Astăzi, poveș� tile lui
sunt citite de copii ș� i adulț�i din lumea î�ntreagă.
„Taica William” este o baladă umoristică ce descrie o
conversaț�ie dintre un fiu ș� i tatăl său, acesta din urmă fiind
perceput de copil ca o nulitate bătrână ș� i uscăț� ivă.
Răspunsurile taichii William ne trimit nouă, tuturor, un
mesaj dublu atunci când ne confruntăm cu realitatea unui
corp care î�mbătrâneș� te, dar care găzduieș� te ș� i un suflet
veș� nic tânăr. Aceste două mesaje sunt: (1) Eș� ti bătrân nu-
mai dacă crezi acest lucru; ș� i (2) Te poț�i pricepe la tot ceea
ce vrei. Taica William răspunde la fiecare î�ntrebare de-a
copilului referindu-se la propria lui tinereț�e, despre care
ș� tim cu toț�ii că este universal ignorată de copii, care au o
reacț�ie atât absurdă, cât ș� i ironică. Taica stă î�n cap pentru
că vârsta i-a ș� ters tinereasca idee că ar avea un creier ce
are nevoie să fie protejat, declară el. Face tumbe pe spate,
deș� i e gras, ș� i roade oase, deș� i fălcile î� i sunt slabe.
Frumuseț�ea stilului lui Lewis Carroll stă î�n ironie ș� i î�n
246 ÎNȚELEPCIUNEA EVURILOR

bizarerie. Ne spune tuturor că î�mbătrânirea e un dat ș� i că e


de aș� teptat să fii ridiculizat ș� i neî�nț�eles de generaț�iile mai
tinere, ș� i totuș� i n-ar trebui să aibă nicio relevanț�ă pentru
modul î�n care continuăm să funcț�ionăm î�n viaț�ă.
Răspunsul taichii William pentru tânăr este un semnal
pentru mine să nu permit sub nicio formă unei persoane
bătrâne ș� i infirme să pătrundă î�n corpul meu. El î�mi rea-
minteș� te că pot menț�ine o atitudine de veselă î�nsufleț�ire ș� i
că această decizie interioară î�mi va permite să funcț�ionez
la ce nivel dictez eu, indiferent de vârstă. Î�mi place mult
acest sfat ș� i î�l pun î�n aplicare î�n fiecare zi.
De peste două decenii deja, de fapt de aproape un sfert
de secol, i-am spus corpului meu că va ieș� i ș� i va alerga î�n
fiecare zi, indiferent de indispoziț�ia prin care ar putea tre-
ce. Mi-am instruit corpul să î�noate regulat î�n ocean ș� i să
joace tenis de cel puț�in cinci ori pe săptămână. Î�i spun să
urce pe scări ori de câte ori e posibil, î�n loc să ia liftul. Î�l
informez frecvent că va merge pe jos î�n loc să meargă cu
maș� ina acolo unde are planificate treburi. Î�i spun să facă
acele ridicări ș� i abdomene ș� i să joace baschet, fotbal ș� i ori-
ce altă activitate î�n care se implică ș� i copiii mei, cot la cot
cu ei. Nu numai atât, dar le reamintesc aceloraș� i copii ai
mei ș� i prietenilor lor, cu un umor ciudat ș� i un sarcasm lejer,
că eu pot să fac asta toată ziua fără să obosesc aș� a ca ei. Ca
să-i necăjesc, spun ca taica William: „Crezi că am timp să
ascult la tine?/Acu’ te-arunc pe scări! nu m-aduce-n stare.”
Nu trebuie să adoptaț�i o atitudine bătrânicioasă odată
cu î�naintarea naturală a călătoriei corpului vostru prin eta-
pele vieț�ii. Puteț�i ceda uș� or ș� i vă puteț�i considera bătrâni ș� i
odată cu această etichetă să deveniț�i atât neputincioș� i, cât
ș� i lipsiț� i de valoare. Sau puteț� i lua exemplu de la taica
TINEREȚEA VEȘNICĂ 247

William ș� i vă puteț�i privi corpul drept î�n ochi ș� i să-i spu-


neț�i: „Nu mă vei opri să trăiesc din plin.”
Al doilea mesaj pe care î�l culeg din răspunsurile fără
sens ale taichii William la î�ntrebările tânărului său fiu este
că nu e nevoie să ne limităm la o singură zonă de expertiză.
Puteț�i fi extraordinari atât din punct de vedere intelectual,
cât ș� i ca atleț�i, chiar dacă multă lume le consideră diame-
tral opuse. Am auzit de multă vreme că există mari scriitori
ș� i mari oratori, dar că nu e posibil să fii extraordinar la
amândouă. Aceș� ti observatori mi-au spus că scriitorii sunt
introvertiț�i ș� i comunică prin intermediul cuvintelor aș� ter-
nute pe hârtie, î�n vreme ce oratorii sunt extrovertiț�i care
comunică direct cu oamenii ș� i nu sunt, aș� adar, î�n general
talentaț�i la scris.
Eu văd acest lucru ca fiind la fel de lipsit de sens, aș� a
cum vedea taica William î�ntrebările fiului său, iar eu aleg
să le fac pe amândouă, la fel cum ș� tiu că pot alege să ascult
muzică clasică ș� i să mă uit la un meci de fotbal sau chiar să
joc î�ntr-unul. Vă pot plăcea atât poezia, cât ș� i romanele de
dragoste. Vă puteț� i afla atât acasă, î�ntr-un tur virtual la
Disney World, cât ș� i î�ntr-un grup de discuț�ii despre exis-
tenț�ialism. Nu există sectoare î�n care trebuie să vă î�nghesuiț�i
pentru a vă cunoaș� te pe voi î�nș� ivă. Nu trebuie să descope-
riț�i care vă este pasiunea î�nnăscută ș� i apoi să urmăriț�i unul
sau două domenii care corespund cu talentele voastre de
la Dumnezeu. Vă puteț�i bucura de un nivel î�nalt de expertiză
practic î�n orice domeniu de interes pe care vi-l alegeț� i.
Sunteț�i mai degrabă ființ�e eclectice decât unidimensiona-
le. Când auziț�i î�ntrebările puse de acei tineri glumeț�i care
vă consideră uscăț� ivi ș� i limitaț� i î�n abilităț� i, aduceț� i-vă
aminte de taica William, aprigul personaj pe care Charles
248 ÎNȚELEPCIUNEA EVURILOR

L. Dodgson, cunoscut sub numele de Lewis Carroll, l-a creat


din mintea sa extrem de imaginativă, care răspunde stând
î�n cap, balansând o lipitoare pe vârful nasului ș� i făcând
tumbe î�n timp ce î�ș�i expediază cu blândeț�e tânărul critic,
spunându-i: „Ș� i nu-ț�i mai lua nasul la purtare./ Acu’ te-arunc
pe scări! nu m-aduce-n stare.”.
Vă sugerez să aruncaț�i pe scări la propriu toate atitudi-
nile pe care le-aț�i putea cultiva sau pe care le-aț�i adoptat
deja prin care vă identificaț�i ca având un corp î�mbătrânit
sau limitat. Pentru a î�ncepe acest proces, vă sugerez:

• Să vorbiț�i cu corpul vostru ș� i să-l forț�aț�i să devină mai


activ, î�n ciuda protestelor sale. Dacă v-aț�i obiș� nuit cor-
pul să trăiască pe canapea î�n faț�a televizorului, va opu-
ne rezistenț�ă să meargă, să alerge ș� i să fie târât la
programe de exerciț�ii. Remarcaț�i aceste proteste ș� i fa-
ceț�i totuș� i ceea ce trebuie.
• Să rezistaț�i impulsurilor de a vă eticheta cu descrieri care
vă limitează cumva. Afirmaț�ii precum: „Nu mă pricep la...”
sau „Nu m-a interesat niciodată să...” nu folosesc la nimic,
ele nu fac altceva decât să vă î�ntărească imaginea de sine
referitoare la limitări. Puteț�i să vă pricepeț�i la orice ș� i să
vă bucuraț�i de orice, dacă aș� a alegeț�i.
• Să urmaț�i un proiect de autoperfecț�ionare destinat să
vă î�mbunătăț�ească pe cât posibil starea minț�ii, trupu-
lui ș� i spiritului. Scrieț�i-vă propriul program personal
ș� i aplicaț�i-l î�n fiecare zi.
• Să luaț�i lecț�ii pentru a deprinde ceva nou sau necunos-
cut, cum ar fi tir, bridge, yoga, meditaț�ie, tai chi, tenis,
dans sau orice nu aț�i mai experimentat până acum.
BUNĂTATEA

NU PLÂNGE, FECIOARĂ, RĂZBOIUL E BLÂND

Nu plânge fecioară, războiul e blând.


Fiindcă iubitul tău și-a aruncat sălbatice mâini spre cer
Iar armăsarul înspăimântat a fugit singur,
Nu plânge.
Războiul e blând.

Tobele dogite și bubuitoare ale regimentului


Micile suflete ce țin să lupte –
Acești oameni s-au născut pentru moarte și manevre.
Gloria nelămurită le zboară deasupra;
Mare e zeul bătăliei, mare – iar regatul lui
Un câmp pe care zac mii de cadavre.

Nu plânge, iubito, războiul e blând.


Fiindcă tatăl tău s-a rostogolit în tranșeele galbene,
A urlat la pieptul lor și s-a înecat murind,
Nu plânge,
Războiul e blând.

Steagul arzând iute al regimentului,


Vulturul cu blazon în roșu și auriu,
Acești oameni s-au născut pentru moarte și manevre.
Arătați-le virtutea măcelului,
Lămuriți-le meritul omorului.
Și un câmp în care zac mii de cadavre.
250 ÎNȚELEPCIUNEA EVURILOR

Mamă a cărei inimă atârnă modestă ca un nasture


Peste minunatul giulgiu strălucitor al fiului tău,
Nu plânge.
Războiul e blând.
STEPHEN CRANE
(1871–1900)

Romancer, nuvelist, poet și corespondent de război ameri-


can, cunoscut probabil cel mai bine pentru romanul The
Red Badge of Courage (Semnul roșu al curajului*), Stephen
Crane a murit la vârsta de douăzeci și nouă de ani, dar a
reușit să scrie opere care i-au asigurat un loc etern în lite-
ratura americană.

Stephen Crane, mezinul unei familii cu paisprezece copii,


a trăit o viaț�ă scurtă dar foarte controversată. A scris des-
pre ceea ce părea să î�l atragă ș� i să î�l dezguste î�n acelaș� i
timp. Violenț�a de pe străzi ș� i victimele acesteia au consti-
tuit tema primului său roman, Maggie: A Girl of the Streets
(Maggie: o fată a străzii), o poveste tristă despre o fată ne-
vinovată din mahala care a ajuns să se prostitueze ș� i, î�n cele
din urmă, să se sinucidă. Î�n 1893, acest subiect era atât de
tabu î�n literatură, î�ncât Crane ș� i-a tipărit cartea singur ș� i a
fost nevoit să folosească un pseudonim. Acesteia i-a urmat,
î�n 1895, clasica lui poveste despre ororile războiului, The
Red Badge of Courage (Semnul roșu al curajului).
A scris despre dezgustul său faț�ă de violenț�ă, compasi-
unea pentru victime ș� i cei asupriț�i, cu toate că a fost la fel
de atras să comunice ș� i să experimenteze nemijlocit aceste
crime ș� i a locuit la un moment dat cu un fost proprietar de
bordel. Cariera de scriitor ș� i de jurnalist a lui Stephen
* Apărut sub acest titlu în lb. română la Ed. Univers, București, 1994
(n.red.)
BUNĂTATEA 251

Crane, tratând războaiele acolo unde apăreau pe planetă, a


fost scurtă. A murit la vârsta de douăzeci ș� i nouă de ani de
malarie ș� i tuberculoză, căpătate î�n timp ce se afla î�n Cuba,
tratând despre războiul hispano-american.
Pentru mine, această poezie de o profundă ironie nu
este numai un atac peiorativ la adresa războiului ș� i a tutu-
ror ororilor sale, ci ș� i o declaraț�ie clasică î�mpotriva violen-
ț� ei de orice fel. Aceasta include ș� i violenț� a pe care o
observăm zilnic, cruzimea omului faț�ă de om ș� i furia ș� i mâ-
nia din inimile noastre. Acestea sunt la fel de distructive ș� i
constituie, de asemenea, subiectele lamentaț�iei poetului
î�mpotriva războiului. Poezia sa ironică Războiul e blând
este un comentariu pe marginea a ceea ce el a numit micile
suflete ce ț�in să lupte, care găsesc virtutea î�n ceva atât de
oribil precum masacrul ș� i meritul pe un câmp cu mii de
cadavre. Pentru mine, aceasta este o lecț�ie care mă face să
caut î�n interiorul meu orice rămăș� iț�ă a unui mic suflet care
ar putea găsi gloria î�n trâmbiț�area cruzimii omului faț�ă de
om. Î�mi reaminteș� te să î�i permit sufletului mare să triumfe
peste compatriotul său inferior ș� i să î�mi î�năbuș� curiozita-
tea sau fascinaț�ia pentru violenț�a de orice fel.
Sunt oameni ce poartă arme ș� i lasă fecioarele plân-
gând peste tot î�n lume, fie pe câmpul de luptă, fie î�n case,
ș� coli, pe străzi ș� i la locurile de joacă. Toț�i par a fi oameni
născuț�i pentru manevre ș� i moarte, cu toate că noi nu cre-
dem că cineva are un astfel de destin la naș� tere. Acest mă-
cel este rezultatul propriei noastre curiozităț�i ș� i fascinaț�ii
legate de război ș� i omoruri, de violenț�ă ș� i furie, astfel î�ncât
atragem î�n viaț�a colectivă chiar lucrul de care ne temem
cel mai mult. Trăim, î�n mod mai subtil, aceeaș� i viaț�ă ca po-
etul Stephen Crane, atrăgând spre noi ceea ce ne dezgustă.
252 ÎNȚELEPCIUNEA EVURILOR

Dacă nu exploatăm cel suflet mic, ș� i noi vom deveni victi-


me ale căutării gloriei nelămurite a zeului bătăliei ș� i ale
regatului său î�n care zac o mie de cadavre.
Fascinaț�ia noastră faț�ă de violenț�ă ș� i faț�ă de punerea ei
î�n aplicare se reflectă î�n final î�n interesul nostru deosebit
pentru filmele de acț�iune î�n care viaț�a omenească are o
valoare atât de redusă, î�ncât crima este considerată dis-
tractivă. Uciderea de dragul menț� inerii clienț� ilor fericiț� i
face ravagii î�n conș� tiinț�a noastră colectivă, indiferent dacă
recunoaș� tem sau nu. Ne apărăm nevoia ș� i dreptul de a pur-
ta pistoale, iar acestea au devenit o marfă profitabilă î�n
lumea comerț�ului. O armă pentru fiecare bărbat, femeie ș� i
copil este acum scopul acestei industrii ș� i ne apropiem din
ce î�n ce mai mult de el cu fiecare zi ce trece. Nu plânge,
războiul e blând.
Ș� i totuș� i avem destule pentru care să plângem ș� i nu
ducem lipsă de lacrimi. Fecioarele urlă î�ndurerate î�n fieca-
re ceas al fiecărei zile, când cei dragi cad victime atracț�iei
noastre lacome faț�ă de război ș� i violenț�ă gratuită. Trăim î�n
cea mai violentă societate de pe pamânt, î�n care sute de
mii de oameni sunt uciș� i ș� i schilodiț�i î�n fiecare an, fără prea
multă atenț�ie din partea „liderilor” noș� tri, care sunt ocu-
paț� i să î�i pedepsească aspru pe alț� ii pentru î�ncălcarea
drepturilor omului. De curând, unor oficiali ai statului chi-
nez nu le-a fost acordată recunoaș� tere diplomatică deplină
î�ntr-o vizită oficială, deoarece ț�ara lor era aspru criticată
pentru poziț�ia sa privind drepturile omului. Acest lucru mi
s-a părut la fel de ironic ca poezia lui Stephen Crane, Nu
plânge, fecioară, războiul e blând.
Pentru a compromite acest tip de fascinaț� ie faț� ă de
război, ucideri ș� i violenț�ă, trebuie să privim î�n primul rând
BUNĂTATEA 253

î�n inimile noastre ș� i să î�i î�ngăduim sufletului mare să tri-


umfe asupra acestor tendinț�e. Trebuie să găsim î�n interiorul
nostru locul î�n care ș� tim că, î�ntr-un mod non-teluric, sun-
tem cu toț�ii conectaț�i la o inteligenț�ă invizibilă organiza-
toare, iar noi trebuie să trăim conș� tientizând acest lucru.
Nu trebuie să acceptăm să participăm la niciun fel de acti-
vitate deghizată sub denumirea de divertisment, care ba-
gatelizează violenț�a ș� i omorul. Trebuie să ne î�nvăț�ăm fiii că
nu s-au născut pentru manevre ș� i moarte, nu s-au născut
să î�ș�i arunce mâinile spre cer î�ntr-un soi de ritual egotist
pentru moartea î�n bătălie ca semn al curajului. Trebuie să
î�i creș� tem să aibă dispreț� pentru violenț�ă ș� i să î�ș�i controle-
ze impulsurile de furie aduse de o supraidentificare cu ne-
voia egoului de a fi triumfător î�n bătălie. Trebuie să î�i
î�nvăț�ăm ș� i pe ei – ș� i pe noi – valoarea cooperării, care e mai
presus de competiț� ie, ș� i marea î�nț�elepciune din predica
morală a amerindienilor: „Niciun copac nu are ramuri atât
de nesăbuite î�ncât să se lupte î�ntre ele.”
Trebuie să î�i votăm pe cei care văd oroarea î�n lumea
plină de arme ș� i muniț�ie. Ei trebuie să urmărească cu orice
preț� , cu un adevărat curaj, sfârș� itul tuturor armelor care
sunt proiectate să ucidă, de la bombele nucleare ce pro-
voacă moartea a un milion de oameni până la pistoalele de
calibru mic. Dacă sunt menite să provoace moartea, atunci
trebuie să găsim o altă cale. Ș� i, î�n cele din urmă, trebuie să
privim î�n inimile noastre pentru a potoli atracț�ia micului
suflet faț�ă de violenț�ă ș� i să ne găsim î�n schimb fascinaț�ia
faț�ă de blândeț�e ș� i iubire.
„Tot ceea ce trebuie să facem este să fim un pic mai
buni unul cu celălalt.” Acesta a fost răspunsul lui Aldous
Huxley atunci când, pe patul de moarte, i s-a cerut un sfat
254 ÎNȚELEPCIUNEA EVURILOR

pentru omenire, după o viaț�ă de studiu ș� i explorare a spiri-


tului uman. Cuvinte simple, cu o soluț�ie simplă. Războiul
cu siguranț�ă nu este blând. Bunătatea nu este doar o solu-
ț�ie la nivel mondial, pentru lume î�n ansamblul ei, ci ș� i î�n
vieț�ile noastre individuale, acolo unde î�ncepe totul.
Pentru a pune î�n practică î�n vieț� ile voastre această
conș� tientizare din poemul lui Stephen Crane, î�ncepeț�i:

• Să eliminaț�i implicarea voastră personală î�n vizionarea


de filme ș� i programe de televiziune sau î�n lecturile care
promovează violenț�a sau reduc valoarea vieț�ii umane,
făcând din ucidere ș� i maltratare o formă de divertisment.
• Să-i î�nvăț�aț�i pe copii să preț�uiască blândeț�ea mai pre-
sus de crimă. Vorbiț�i cu ei despre motivul pentru care
nu vreț�i ca ei să folosească puș� ti sau alte arme de jucă-
rie. Explicaț�i-le că pot schimba lumea alegând blânde-
ț�ea, î�n locul crimei, ca modalitate de joacă.
• Să vă surprindeț�i atunci când aveț�i impulsuri violente
ș� i să discutaț�i cu voi î�nș� ivă î�n tăcere, ca să vă permiteț�i
să vă reprogramaț�i mai degrabă î�n spiritul blândeț�ii
decât al furiei. Recunoscând furia atunci când apare, î�i
veț�i da voie sufletului cel mare să î�nceapă să î�mblân-
zească tendinț�ele mai josnice ale micului suflet.
• Să susț�ineț�i organizaț�iile care au ca misiune eradicarea
violenț�ei de pe planeta noastră. Există multe organiza-
ț�ii, de la ONU la grupuri locale, care vor să aleagă la
conducere ș� i î�n administraț�ia publică oameni mai orien-
taț�i spre ideea de blândeț�e. Alegeț�i cel puț�in o organi-
zaț�ie pe care să o susț�ineț�i.
RÂSETUL

RÂSETUL UNUI COPIL

De-ar suna toate clopotele raiului,


De-ar cânta toate păsările cerului,
De-ar țâșni toate fântânile pământului,
Dacă ar aduce vânturile pământului,
Toate sunetele dulci la un loc;
Și mai dulce decât toate lucrurile auzite,
Decât măiestria harpistului, glasul păsării,
Sunetul pădurii la răsărit fremătând,
Vorba cuceritoare a apei țâșnind,
Vântul pe vreme călduroasă.

Mai e un lucru căruia nimeni


Nu-i poate reproduce melodia
Nu cunoaște bine cel mai dulce sunet
Auzit de om sub soare
Și sperat în viața de apoi;
Dulce, puternic, tare și ușor
Chiar sunetul luminii
Auzit din înaltul trandafiriu al dimineții –
Când sufletul întregii bucurii
Umple râsetul limpede de copil.

Clopotele aurii de bun-venit n-au bubuit


Niciodată asemenea note și n-au spus
Nicicând orele atât de vesele în tonuri atât de îndrăznețe
256 ÎNȚELEPCIUNEA EVURILOR

Ca gura de aur strălucitoare


De-aici ce sună până-n rai.
Dacă pitulicea cu creasta aurie
Era privighetoare – de ce atunci
Ceva văzut sau auzit de om
Să fie pe jumătate la fel de dulce ca atunci când
Râde un copil de șapte ani.
ALGERNON CHARLES SWINBURNE
(1837–1909)

Poet și om de litere englez, Algernon Charles Swinburne


este cunoscut pentru revolta sa împotriva convențiilor sociale
victoriene și a religiei, și pentru spiritul păgân și efectele
muzicale din poezia sa.

Încercaț�i să vă imaginaț�i sunetele pe care Swinburne le


prezintă la î�nceputul acestei poezii sensibile despre râse-
tul copilului. Î�ncercaț�i să auziț�i ș� i să vedeț�i clopotele ș� i pă-
sările cerului, izvoarele pământului ț� âș� nind; vânturile,
harpele, copacii fremătând ș� i trilurile păsărilor cântătoare.
Sunt, î�n cea mai mare parte, sunete melodice naturale care
ne amintesc de pacea ș� i liniș� tea naturii. Sunetele lui
Dumnezeu, dacă vreț�i, care ne pot î�ncânta atunci când as-
cultăm î�n liniș� te.
Algernon Charles Swinburne, prolificul poet din perioa-
da victoriană de mijloc care a scris această poezie, este de-
scris ca un maestru al muzicalităț�ii ș� i al plasticităț�ii cuvântului,
termeni care mi se par fascinanț�i. Ș� i-a folosit măiestria ar-
tistică neegalată pentru a asemui cele mai frumoase sune-
te naturale din lumea noastră cu râsetul unui copil ș� i a
ajuns la concluzia că s-ar putea ca acesta din urmă să fie de
două ori mai dulce! Î�mi place mult să citesc ș� i să recitesc
RÂSETUL 257

această poezie. Sunt î�ntru totul de acord cu poetul. Nu există


sunet mai dulce decât râsetul, î�n special cel al unui copil.
Când fiica noastră cea mai mică, Saje, era bebeluș� , avea
cel mai molipsitor ș� i mai minunat râs pe care l-am auzit
vreodată. Dacă i se părea ei ceva amuzant, chiar ș� i la zece
sau unsprezece luni, izbucnea î�ntr-un râs răguș� it, de unde-
va din adâncul burticii. Atunci când apărea această izbuc-
nire de veselie zgomotoasă, toată lumea din familie se
aduna î�n jurul ei ș� i î�ncerca să o facă să râdă din nou. Tuturor
ne plăcea să î�mpărtăș� im bucuria pe care o simț�ea bebelu-
ș� ul nostru.
Chiar astăzi, fiul meu cel mic, Sands, a aruncat o minge
de fotbal sus de tot, î�ntr-un palmier unde a rămas î�nț�epe-
nită, după o lovitură serioasă pe un teren de fotbal pe care
erau adunaț�i câteva sute de oameni. După multe î�ncercări
zadarnice de a nimeri mingea aruncând cu obiecte î�n ea,
i-am sugerat prietenului meu Steve să mă urc pe umerii lui
cu o greblă î�n mână, iar eu să î�mping mingea când mă ridi-
că el. Imaginea a doi bărbaț�i î�n toată firea luptându-se cu o
greblă, ț�inându-se de un copac ș� i unul dintre ei legănân-
du-se pe umerii prietenului său i-a făcut pe copiii mei să
râdă î�n hohote.
Am recuperat mingea, deș� i râdeam atât de tare î�ncât
abia am putut să ne venim î�n fire. Dar atunci când treaba a
fost î�ncheiată, zeci de oameni ne-au abordat, spunându-ne
ce mult le-a plăcut spectacolul de pe margine. Copiii noș� tri
nu vor uita niciodată distracț�ia care a ieș� it din rezolvarea
problemei, din prosteală ș� i râsete.
Calea pentru a cultiva obiș� nuinț�a de a râde ș� i un simț�
al umorului sănătos este să facem din nou cunoș� tinț�ă cu
copilul ce sălăș� luieș� te î�n fiecare dintre noi, indiferent de
258 ÎNȚELEPCIUNEA EVURILOR

vârsta biologică. Avem foarte adesea tendinț�a să echivalăm


î�naintarea î�n vârstă cu a deveni serioș� i, de parcă maturita-
tea î�nseamnă să ne î�năbuș� im râsetul copilăresc. Vorbitorii
pe care mă bucur să î�i ascult intercalează un grad conside-
rabil de umor î�n prezentările lor ș� i î�mi plac î�n special cei
care râd de ei î�nș� iș� i, î�n loc să î�ș�i bată joc de alț�ii.
Profesorii pentru care am cel mai mare respect, fără ex-
cepț�ie, au avut un minunat simț� al umorului ș� i nu le-a fost
teamă să î�l aducă î�n sala de clasă, fie că materia era chimie,
matematică sau literatură. Oamenii pe care mă bucur cel
mai mult să î�i am î�n preajmă î�n viaț�a mea sunt cei care pot
râde – des ș� i din inimă – ș� i î�mi pot provoca ș� i mie aceeaș� i
reacț�ie. Toț�i copiii mei se potrivesc cu această descriere.
Când le văd chipurile î�nseninându-se de râs, mă î�nfior. De
altfel, doar faptul că stau aici scriind aceste cuvinte ș� i mi-i
imaginez pe copii râzând î�mi inundă trupul de senzaț�ii plă-
cute. Chiar ș� i numai gândul la râset poate fi terapeutic!
Râsetul ș� i simț�ul umorului au ceva profund vindecător.
Î�mi place mult constatarea făcută de Voltaire, care a folosit
umorul ș� i satira atât de genial î�n scrierile sale. „Î�n râset”, a
spus el, „e tot timpul un fel de bucurie care este incompati-
bilă cu dispreț�ul sau indignarea...” Voltaire ne reamintea de
valoarea pe care o are sunetul râsului, spunând că este
practic imposibil să fii trist ș� i să râzi î�n acelaș� i timp. Când
vă băgaț�i seara î�n pat ș� i vă recapitulaț�i ziua ș� i descoperiț�i
că nu aț�i râs prea mult î�n acea zi, vă recomand să vă ridicaț�i
din pat ș� i să faceț�i ceva distractiv. Doar făcând acest lucru
probabil că vă va stârni râsul! Î�n acest timp, observaț�i că vă
simț�iț�i cu mult mai bine fizic ș� i emoț�ional.
Când lui Norman Cousins i s-a spus că suferă de o boală
care era practic incurabilă, o deteriorare a măduvei
RÂSETUL 259

spinării care avea să-i fie î�n cele din urmă fatală, el s-a ho-
tărât să î�i fie aduse î�n salonul de spital atâtea filme vesele
câte putea găsi familia lui. Ș� i-a petrecut fiecare zi vizio-
nând reluări ale serialelor de comedie cum ar fi Cei trei
nătărăi, Abbott și Costello ș� i Jack Benny. Tratamentul său a
fost râsul. Povestea sa adevărată, Anatomy of an Illness
(Anatomia unei boli), ajunsă bestseller, descria cum s-a
vindecat de boala terminală prin terapia râsului. Când râ-
dem, ne schimbăm la propriu chimia corpului. Ne introdu-
cem î�n fluxul sangvin peptide ș� i endorfine care pot avea un
uriaș� efect vindecător asupra corpului. Nu e fascinant că
lacrimile provocate de râs au o compoziț�ie chimică diferită
de cea a lacrimilor stârnite de tristeț�e?
Swinburne a scris despre dulceaț�a râsetului de copil
cu mult î�nainte să avem dovezi medicale ș� tiinț�ifice despre
legătura dintre minte ș� i corp sau despre valoarea medici-
nală a râsului, atât ca sedativ, cât ș� i ca stimulant fără efecte
secundare dăunătoare. Instinctele ne spun că trebuie să
râdem, să ne facem viaț�a amuzantă, să ne eliberăm de gân-
durile plictisitoare ș� i de î�năsprirea atitudinii. Nu doar su-
netele acelor lucruri din jurul nostru – păsări, copaci î�n
vânt, cascade ș� i ploaie – sunt naturale, după cum indică
Swinburne î�n melodioasa lui poezie. Mai e ș� i „Ceva văzut ș� i
auzit de om” la fel de natural.
Sunetele distracț�iei sunt cele care nu numai că vindecă
corpul, după cum ne-a spus Norman Cousins, ci ș� i spiritul.
Un străvechi proverb oriental ne reaminteș� te: „Timpul pe-
trecut râzând e timp petrecut î�n compania zeilor.” Avem un
instinct natural de a include râsul î�n vieț�ile noastre. Cu to-
ț�ii ne dorim să ne î�nveselim vieț�ile, să ne simț�im mai legaț�i
unul de celălalt, să vindecăm ceea ce pricinuieș� te durerea
260 ÎNȚELEPCIUNEA EVURILOR

ș� i să avem o influenț�ă pozitivă asupra lumii. Unul dintre


cele mai simple ș� i mai fundamentale moduri pentru a î�n-
deplini aceste idealuri î�nalte este să petrecem mai mult
timp distrându-ne pur ș� i simplu ș� i râzând deliberat cu
voce tare. După cum spune Swinburne: „Auzit din î�naltul
trandafiriu al dimineț�ii – / Când sufletul î�ntregii bucurii/
Umple râsetul limpede de copil”.
Nu m-am gândit niciodată la minunatele izbucniri î�n
râs ale lui Saje pe când era bebeluș� ca venind din „sufletul
î�ntregii bucurii”, până când nu am citit această poezie de
mai multe ori. Ș� tiu acum că tendinț�a naturală de a râde ș� i
de a izbucni fără inhibiț�ii î�n hohote vine î�ntr-adevăr dintr-un
loc divin aflat î�n interiorul fiecăruia dintre noi.
Pentru a introduce î�n vieț� ile voastre î�nț� elepciunea
acestei poezii, î�ncercaț�i aceste sugestii:

• Petreceț�i timp observând copiii cum interacț�ionează


unul cu celălalt. Observaț�i cât de des râd atunci când se
joacă. Reamintiț�i-vă apoi de copilul din voi care are
aceleaș� i tendinț�e. Fiț�i copilăroș� i ș� i mai puț�in rezervaț�i
î�n viaț�ă ș� i permiteț�i-i acelui copil din interiorul vostru
să se exprime î�n moduri amuzante.
• Dacă v-aț�i etichetat drept „o persoană serioasă” sau ci-
neva care nu are simț�ul umorului, schimbaț�i chiar
acum eticheta. Nu trebuie să rămâneț�i blocaț�i î�ntr-un
obicei doar pentru că aț�i devenit obiș� nuiț�i cu el.
• Faceț�i un efort conș� tient de a râde mai des ș� i nu lăsaț�i
să treacă o zi î�n care să nu râdeț�i. Acest lucru este deo-
sebit de important î�n zilele proaste, după cum ne-a
dezvăluit Norman Cousins. El ș� i-a preschimbat zilele
proaste î�n zile bune folosind râsul.
RÂSETUL 261

• Invitaț�i î�n vieț�ile voastre cât mai multe lucruri amuzan-


te care vor provoca râsul: mersul î�n parcuri de distrac-
ț�ie, la concerte, cluburi de comedie ș� i la filme amuzante
ș� i caraghioase; jocurile amuzante ca Twister sau Popa-
Prostul. Toate aceste feluri de activităț�i vă vor ajuta să
reaprindeț�i î�n viaț�a voastră efectul vindecător al râsu-
lui. Continuaț�i să repetaț�i aceste lecț�ii valoroase.
• Permiteț�i-vă să fiț�i un pic nebuni, vă î�nseninează via-
ț�a. Ș� i când oamenii vă î�ntreabă ce luaț�i, spuneț�i-le:
„Endorfine!”
VIZUALIZAREA

În psihologie există o lege conform căreia dacă îți


formezi în minte o imagine a ceea ce ți-ai dori să fii
și menții și păstrezi acea imagine timp suficient, vei
deveni în curând exact așa cum te-ai gândit.
WILLIAM JAMES
(1842–1910)

Filozof, psiholog și profesor american, William James a fost


un scriitor înzestrat în domeniile teologiei, psihologiei, eti-
cii și metafizicii.

William James a făcut parte dintr-o familie incredibil de


realizată. Tatăl său, Henry James Sr., a fost un teolog filozof
extrem de apreciat, care ș� i-a elaborat propria filozofie pe
baza î�nvăț� ăturilor lui Emanuel Swedenborg. Fratele lui
William, Henry, cu un an mai mic, a devenit un romancier
de renume mondial, autorul scrierilor Daisy Miller*, The
Portrait of a Lady (Portretul unei doamne**) ș� i Ambassadors
(Ambasadorii***).
Mulț�i î�l consideră pe William James părintele psiholo-
giei moderne. Î�n acestă scurtă afirmaț�ie, el ne oferă tuturor
un instrument eficient pe care să-l folosim î�n fiecare zi a
* Nuvelă apărută sub acest titlu în volumul Daisy Miller. O coardă prea
întinsă, Ed. Polirom, Iași, 2014 (n.red.)
** Roman apărut sub acest titlu la Ed. Leda Clasic, București, 2007 (n.red.)
*** Roman apărut sub acest titlu la Ed. Univers, București, 1987 (n.red.)
264 ÎNȚELEPCIUNEA EVURILOR

vieț�ii. E minunată î�n simplitatea ei, iar atunci când este pe


deplin î�nț�eleasă, este ș� i unul dintre marile secrete pentru a
deveni exact genul de persoană care ț�i-ai dori să fii. Cu toa-
te acestea, din cauza simplităț�ii ei, este adesea ignorată de
cei care î�ș�i pun nefericirea pe seama ghinionului, a zeilor,
circumstanț�elor, economiei, moș� tenirii genetice, istoriei
familiei sau unei litanii posibil nesfârș� ite de scuze care le
explică eș� ecurile ș� i defectele.
William James a fost un foarte apreciat lector î�n dome-
niile religiei, filozofiei ș� i psihologiei, pe care el, personal, a
transformat-o dintr-o filozofie neș� tiinț�ifică î�ntr-o ș� tiinț�ă
de laborator. A abandonat filozofia deterministă decla-
rând: „Prima acț�iune a liberului meu arbitru va fi să cred î�n
liberul-arbitru.” El se referă la afirmaț� ia de la î�nceputul
acestui fragment ca la o „lege a psihologiei”. Acest proces
prin care se formează o imagine î�n mintea noastră este
adesea numit vizualizare ș� i se bazează pe ideea biblică
„Cum gândeș� te omul î�n inima lui, aș� a este el” (Pildele lui
Solomon 23, 7)*. Acesta î�ntrece ideea de gândire pozitivă.
Dacă vreț�i să vă vedeț�i opera de-o viaț�ă la un cu totul alt
nivel, vă î�ncurajez să descoperiț�i cum funcț�ionează pentru
voi această lege.
Gândim î�n imagini, la fel cum visăm î�n imagini. Nu î�n
cuvinte, propoziț�ii sau fraze, ci î�n imagini mentale. Cuvintele
sunt simboluri care ne permit să comunicăm sau să descri-
em acele imagini. Despre acest proces imaginativ spune
Henry James că î�l puteț�i controla prin liberul-arbitru. Dacă
* Traducere din versiunea engleză: For as he thinketh in his heart, so is
he: Eat and drink, saith he to thee; but his heart is not with thee (Book of
Proverbs 23, 7). În versiunile oficiale în limba română, acest verset s-a
tradus prin: «Căci el îţi numără bucăţile din gură. „Mănâncă şi bea!”, îţi
va spune, dar inima lui nu e pentru tine». (n.red.)
VIZUALIZAREA 265

puteț�i î�nvăț�a să păstraț�i acele imagini suficient timp, fără a


permite cuiva să le slăbească, veț�i transforma, de fapt, ace-
le imagini î�n realitate. Veț�i deveni un co-creator al î�nseș� i
existenț�ei voastre ș� i a tot ceea ce se iveș� te î�n viaț�ă.
Am scris o î�ntreagă carte intitulată Manifest Your Destiny
(Manifestă-ți destinul) despre principiile implicate î�n acest
proces ș� i prefer să nu repet aici acele nouă principii. Ceea
ce voi face va fi să vă ofer ceea ce eu consider cei „Patru M”
pentru a pune î�n aplicare această idee, î�ncepând de azi.
Iată care sunt cei „Patru M”, î�ntr-o singură propoziț�ie. Vei
obține ceea ce îți dorești Mult, Mult, Mult, Mult de tot.
Primul „M” simbolizează ceea ce Vrei-Mult. Aici vă for-
maț�i o imagine a ceea ce aț�i vrea î�n viaț�ă, cum ar fi o pro-
movare, o maș� ină nouă, pierdere î�n greutate, să scăpaț�i de
dependenț�ă sau orice altceva. Odată ce imaginea este for-
mată, o vreț� i, vizualizându-vă pe voi la locul de muncă,
conducând maș� ina cea nouă, având greutatea dorită sau
scăpând de o dependenț�ă. Tot ceea ce manifestaț�i î�ncepe
cu o vrere bazată pe o vizualizare internă.
Al doilea „M” simbolizează ceea ce Doreș� ti-Mult.
Diferenț�a dintre a avea o simplă imagine î�n minte pe care o
vreț�i ș� i o dorinț�ă este disponibilitatea de a o cere. „Cere ș� i
ț�i se va da” nu e o promisiune deș� artă. Orice v-aț�i dorit î�n
imaginaț� ia voastră, cereț� i să primiț� i cu voce tare, dar î�n
mod privat. „Doamne, î�ț�i cer ajutorul pentru a aduce la
mine această imagine, î�n chip material.”
Al treilea „M” simbolizează ceea ce Intenț�ionezi-Mult.
Luaț�i acum imaginea pe care v-aț�i dorit-o ș� i pe care aț�i ce-
rut-o ș� i î�ncadraț�i-o î�ntr-o afirmaț�ie de intenț�ie sau de voin-
ț�ă. Sună aș� a: „Intenț�ionez să aduc această imagine î�n lumea
mea cu ajutorul lui...” numele pe care preferaț�i să î�l daț�i
266 ÎNȚELEPCIUNEA EVURILOR

inteligenț�ei creatoare. Aici nu e loc de î�ndoială prin afirma-


ț�ii precum: „Dacă totul merge cum trebuie” sau „Dacă am
noroc”. O afirmaț�ie a intenț�iei se bazează pe legea pe care
William James o formulează pentru voi la î�nceputul acestui
capitol.
Al patrulea „M” simbolizează lucrul de care sunteț� i
Pasionaț�i-Mult sau ceea ce eu numesc î�ntărirea voinț�ei. Nu
sunteț�i dispuș� i să î�i permiteț�i cuiva să vă descurajeze in-
tenț�ia pasionată sau să vă strice imaginea. Rezistaț�i opinii-
lor negative ale celorlalț�i ș� i rămâneț�i tăcuț�i cât mai mult
timp cu putinț�ă privind ceea ce intenț�ionaț�i să realizaț�i î�n
viaț�ă. Această pasiune este cea pe care o avea î�n vedere
William James prin „menț�ii ș� i păstrezi acea imagine timp
suficient”. Cei care sunt experț�i î�n a atrage î�n vieț�ile lor tot
ceea ce î�ș�i doresc nu sunt câtuș� i de puț�in norocoș� i ș� i nici
circumstanț�ele lor nu sunt cele care le creează dorinț�ele. Î�i
pun pe toț�i cei „Patru M” ș� i-i pun la treabă tot timpul ș� i î�n
special pe cel de-al patrulea, Pasionaț�i-Mult.
Practic, totul din viaț�a mea, inclusiv toate cărț�ile ș� i ca-
setele, sunt rezultatul aplicării acestei „legi a psihologiei”.
Totul î�ncepe cu o dorinț�ă. Această carte a î�nceput cu o vre-
re să pot scrie o carte care să interpreteze extraordinara
î�nț�elepciune a oamenilor pe care i-am admirat atâta toată
viaț�a ș� i ceea ce ne oferă ei tuturor î�n ziua de azi, chiar dacă
au părăsit cu toț�ii planeta noastră. Am văzut efectiv o ima-
gine a diferitelor poezii ș� i texte la î�nceputul a ș� aizeci de
capitole ș� i eseurile mele pentru voi, cititorii. Mi-am expri-
mat apoi dorința faț�ă de soț�ia ș� i agentul meu, precum ș� i
faț�ă de editor, î�n acelaș� i timp î�n care am cerut abilitatea ș� i
cooperarea universului î�n a o î�ndeplini.
VIZUALIZAREA 267

Aceasta a fost urmată de o intenție de a crea o asemenea


carte, pe care am transmis-o diferiț�ilor oameni ș� i departa-
mente implicate î�n proces. Unora le-a plăcut, alț�ii au fost
un pic sceptici, relatându-mi toate motivele pentru care
analizele poetice nu erau populare, ș� i alț�ii m-au descurajat.
Eu am avut imaginea cărț�ii ș� i mi-a plăcut mult ideea de a-i
aduce î�n vieț�ile cititorilor mei pe aceș� ti mari maeș� tri.
La urmă, pasiunea mea a preluat controlul ș� i mi-a fost
imposibil să ignor imaginea. După cum a spus William
James, „vei deveni î�n curând exact aș� a cum te-ai gândit”. Ș� i
iată cartea î�n mâinile voastre. Secretul este să î�i puneț�i pe
toț�i cei „Patru M” la treabă ș� i să î�i folosiț�i cu adevărat.
„Ce nu ai fost dispus să faci pentru a realiza ceva?” este
răspunsul meu la î�ntrebarea pe care o aud des, prin care
oamenii sunt surprinș� i că ceva nu s-a materializat aș� a cum
a fost imaginat. Atunci când pasiunea este prezentă ș� i refu-
zaț�i să permiteț�i orice interferenț�ă din oricare sursă exter-
nă, nimic nu vă va opri.
Pentru a pune această lege î�n funcț�iune î�n vieț�ile voas-
tre, vă sugerez să aplicaț�i cei „Patru M”. Iată sugestiile mele:

• Fiț�i dispuș� i să vă doriț�i orice vreț�i. Sunteț�i î�ndreptăț�iț�i


să vă bucuraț�i de abundenț�a universului. Refuzaț�i să
vă limitaț�i sau să vă percepeț�i ca fiind nedemni. Sunteț�i
o creaț�ie divină a lui Dumnezeu ș� i aveț�i dreptul la pros-
peritate, iubire ș� i sănătate, la fel ca oricine altcineva
care a trăit vreodată pe această planetă.
• Exprimaț�i-vă dorinț�ele sub forma unei cereri către di-
vinitate sau către inteligenț�a creatoare pe care mulț�i o
numesc Dumnezeu. Fiț�i dispuș� i să cereț�i ajutor ș� i nu
268 ÎNȚELEPCIUNEA EVURILOR

fiț�i jenaț�i să vă formulaț�i cererea î�n scris, precum ș� i să


o rostiț�i cu voce tare. „Cere ș� i ț�i se va da” nu este o pro-
misiune deș� artă.
• Exersaț�i exprimarea cererilor î�n termeni care elimină
î�ndoiala. Folosiț�i cuvinte precum „Eu voi...”, „Eu am
să...”, „Intenț�ionez să...”, î�n loc să vă camuflaț�i dorinț�ele
î�n terminologia ș� ovăitoare a limbajului care caută, dar
nu se aș� teaptă să primească.
• Pe cât posibil, păstraț�i-vă imaginile pentru voi î�nș� ivă,
î�mpreună cu intenț�iile de a le materializa. Când î�ntâl-
niț�i opoziț�ie, î�n loc să o folosiț�i pentru a vă descuraja,
transformaț�i feedback-ul negativ î�n energia pasiunii
voastre pentru a focaliza imaginea clar ș� i a o putea
atinge.
FAMILIA ȘI CĂMINUL

ACOPERIȘURI
(Pentru Amelia Josephine Burr)

Drumul e lat, stelele s-au ivit și suflul nopții-i dulce


Aceasta-i clipa-n care dorul de ducă picioarele să-mi
apuce.
Sunt bucuros, dar, să mă-ntorc din drum și din a ste-
lelor lumină,
Să părăsesc măreția din aer liber pentr-o omenească
vizuină.

Nicicând n-am văzut un vagabond să-i placă să hoinărească


Peste tot pe străzile lumii și să nu aibă o casă.
Haimanaua ce-a dormit în hambarul tău și-a plecat
cum s-a crăpat de zi,
Numai până găsește un alt loc de stat va rătăci.

Un țigan va dormi în căruța cu coviltir deasupra;


De nu, când vremea-i de culcare în cortu-i va intra.
Va sta pe iarbă în tihnă cât soarele mai e sus pe cer
un pic,
Dar vrea un acoperiș deasupra capului când se face
întuneric.

De-l numești pe țigan vagabond, cred că-l nedreptă-


țești chiar,
El își ia casa cu el, nu pleacă niciodată hoinar.
270 ÎNȚELEPCIUNEA EVURILOR

Și după cum știe orice rătăcitor, singurul motiv pen-


tru care drumu-i dulce
Sunt doar casele cele multe spre care acesta duce.

Se zice că viața-i o șosea, iar anii sunt pietrele de hotar


Și-ți cumperi drumul cu lacrimi la o barieră arar.
E un drum greu și abrupt și se-ntinde larg până-n
depărtare.
El duce însă la un Oraș de aur în care sunt Case
strălucitoare.
JOYCE KILMER
(1886–1918)

Poet american amintit mai ales pentru poezia sa Copaci,


Joyce Kilmer a murit în timpul luptelor din Franța, din
Primul Război Mondial.

Deș� i sergentul Joyce Kilmer este cunoscut î�n primul rând


pentru poemul său î�n douăsprezece versuri care î�ncepe cu
„Cred că n-am să văd nicicând un poem la fel de minunat ca
un copac”, eu am ales să scot î�n evidenț�ă acest tribut poetic
î�nchinat căminului, care este, deducem, o chemare la a pre-
ț�ui ș� i a aprecia tot ceea ce conț�ine un cămin, î�n special fa-
milia ș� i pe cei dragi. Sub acele acoperiș� uri pe care Joyce
Kilmer le-a elogiat î�n această poezie se află toate lucrurile
de care trebuie să avem grijă, ele fiind cele mai puternice
surse de iubire care ne sunt disponibile î�n timpul vieț�ii.
Sub acele acoperiș� uri se află locurile de odihnă. Pentru cei
mai mulț�i dintre noi, casa are o semnificaț�ie foarte profun-
dă. Ea reprezintă ancora vizitei noastre temporare pe pă-
mânt. Simbolizează o senzaț� ie de siguranț� ă, iar cei care
trăiesc alături de noi ne ajută să ne călăuzim prin nesigu-
ranț�ele unei lumi pline de străini. Deș� i pentru mulț�i dintre
FAMILIA ȘI CĂMINUL 271

noi viaț�a casnică e departe de a fi idilică, pare să existe o sen-


zaț�ie universală de securitate atunci când ai o casă la care să
te î�ntorci, indiferent la ce distanț�ă te hotărăș� ti să călătoreș� ti.
Am călătorit peste tot pe această planetă ș� i am văzut
case de tot felul. Oameni trăind î�n colibe de iarbă î�n
Polinezia ș� i î�n igluuri î�n tundra î�ngheț�ată. Unii locuind î�n
apartamente micuț�e, laolaltă cu mulț�i alț�ii, î�n Hong Kong,
ș� i alț�ii alegând să trăiască î�n corturi la marginea deș� ertu-
lui. Chiar ș� i cei care sunt etichetaț� i drept persoane fără
adăpost au de obicei un loc al lor, indiferent dacă e vorba
despre o cutie mare sau un petic de pământ sub un pasaj
rutier, pe autostradă. Tendinț�a universală pare a fi găsirea
unui adăpost care să asigure o sursă de confort ș� i o senza-
ț�ie de siguranț�ă ș� i de spaț�iu numit acasă.
Joyce Kilmer scrie despre aceste două tendinț�e ome-
neș� ti alăturate de a rătăci ș� i de a avea î�n acelaș� i timp un loc
î�n care să te î�ntorci. El spune că este î�ntr-adevăr minunat
să te afli pe drum, dar că nicăieri nu-i ca acasă. Poemul
acesta mă atrage datorită propriei mele firi de hoinar, î�n
ciuda faptului că-mi place ș� i să fiu acasă. Cumva, el expri-
mă un mod de a combina aceste două î�nclinaț� ii aparent
opuse, prezente nu numai î�n mine, ci î�n majoritatea oame-
nilor pe care i-am cunoscut ș� i de la care am primit
scrisori.
Cu toț�ii ne dorim să vedem lumea, să călătorim, să ne
ridicăm ș� i să plecăm. O fantezie comună presupune să hoi-
nărim liberi, ca niș� te vagabonzi ș� omeri, ș� i să abandonăm
toate acele ancore care ne ț�in pe loc. Î�n acelaș� i timp î�nsă,
după cum spune poetul, „singurul motiv pentru care dru-
mu-i dulce/ Sunt doar casele cele multe spre care acesta
duce”. Oriunde călătorim, vedem oamenii adunându-se la
272 ÎNȚELEPCIUNEA EVURILOR

adăpostul lor ș� i, bineî�nț�eles, acest lucru ne face să ne fie


dor de acasă.
Acoperișuri ne reaminteș� te să adoptăm o atitudine in-
terioară de apreciere pentru acel loc al adăpostului ș� i con-
fortului pe care î�l numim casă, să privim î�n jur ș� i să ne
bucurăm că suntem feriț�i, nu numai de elementele naturii,
ci ș� i de frica de a nu avea o casă. Î�n plus, aceste structuri pe
care le numim case sunt mai mult decât amenajări ș� i mate-
riale de construcț�ii. Sub aceste acoperiș� uri se află cei care
ț�in cel mai mult la noi, cei care au fost bucuroș� i să ne susț�ină
ș� i să ne hrănească, cei care sunt tot timpul acolo, indiferent
cât de dificile ar deveni lucrurile.
Am cunoscut câț�iva oameni care păreau a fi mai cum-
secade cu străinii decât cu oamenii de sub acoperiș� ul lor,
care ț�ineau cel mai mult la ei.
Multe dintre problemele ș� i necazurile noastre funda-
mentale provin din incapacitatea de a ne ocupa eficient de
cei care locuiesc sub acelaș� i acoperiș� cu noi. Există totuș� i
î�n mare măsură o legătură î�ntre membrii familiei ce î�mpart
aceeaș� i casă, legătură care rareori se rupe. Mă gândesc la
fraț�ii mei cu care nu am mai stat de multe decenii, pe care
î�i văd numai de câteva ori de-a lungul unui an ș� i totuș� i mo-
mentele î�n care ne-am aflat î�mpreună sub acelaș� i acoperiș�
ne-au legat î�ntr-un cerc al iubirii care nu poate fi rupt nicio-
dată. Un cămin simbolizează acest sentiment al legăturii
cu ceilalț�i. Nu poate fi măsurat prin nicio metodă de calcul.
E sentimentul că ne aflăm î�ntr-o stare de unitate cu celelal-
te persoane care î�mpart spaț� iul respectiv cu noi. Joyce
Kilmer vă cere să preț�uiț�i acest sentiment ș� i să apreciaț�i
ceea ce consideraț�i a fi acasă ș� i pe oricine cu care aț�i avut
ocazia să trăiț�i î�ntre aceiaș� i pereț�i ș� i sub acelaș� i acoperiș� .
FAMILIA ȘI CĂMINUL 273

Cedaț� i, bineî�nț�eles, dorinț�ei de a călători, luaț� i-o pe


acest drum care oferă deschidere ș� i vedeț�i tot ce se poate,
dar, î�n plus, î�n timp ce sunteț�i la drum, fiț�i conș� tienț�i că
pretutindeni pe unde veț�i ajunge se află locuri pe care ci-
neva le consideră acasă. Aș� adar, atunci când vă î�ntoarceț�i
ș� i ajungeț�i pe drumul cel mai cunoscut, opriț�i-vă î�nainte de
a deschide uș� a ș� i savuraț�i senzaț�ia profundă de apreciere,
nu numai pentru că aveț�i o casă a voastră la care să vă î�n-
toarceț�i, ci ș� i pentru cei dinainte care au construit o casă î�n
care să creș� teț�i ș� i v-au asigurat toate experienț�ele, bune ș� i
rele, uș� oare ș� i dificile. Fiț�i astăzi rătăcitori ș� i î�ntoarceț�i-vă
apoi acasă. A fost nevoie de multă iubire, grijă, mâncare,
muncă ș� i energie pentru ca voi să fiț�i î�n siguranț�ă ș� i pentru
a deveni independenț�i. Un cămin reprezintă toată această
iubire ș� i grijă.
Poetul care a scris aceste versuri sentimentale a fost
sergent î�n armata Statelor Unite, î�n timpul Primului Război
Mondial. Acest tânăr sensibil care a plecat ca voluntar pe
front, departe de casa sa părintească din New Brunswick,
New Jersey, a căzut î�n luptă î�n Franț�a, î�n 1918, la vârsta de
numai treizeci ș� i unu de ani. Ultimele sale versuri din acest
poem par prevestitoare. „E un drum greu ș� i abrupt ș� i se-n-
tinde larg până-n depărtare./ El duce î�nsă la un Oraș� de
aur î�n care sunt Case strălucitoare”.
Nu-mi pot imagina un drum mai greu ș� i mai abrupt
decât tranș� eele Primului Război Mondial, dar, cumva, ser-
gentul Joyce Kilmer a ș� tiut că există o casă ș� i mai mare,
acolo unde locuieș� te sufletul. Este evident î�n ultimele ver-
suri ale acestei poezii, ca ș� i î�n poemul său, Copaci: „Poezii
poate scrie, ca ș� i mine, orice prostănac,/ Numai Dumnezeu
poate face î�nsă un copac.”
274 ÎNȚELEPCIUNEA EVURILOR

Iată câteva sugestii pentru a aduce mesajul acestui


poem î�n vieț�ile voastre:

• Faceț�i-vă zilnic timp, măcar câteva clipe, pentru a vă


cufunda î�ntr-o stare de recunoș� tinț�ă pentru mediul
apropiat pe care î�l consideraț�i cămin, indiferent de cât
de grandios sau de modest ar fi. Mulț�umiț�i-le celor
care vă asigură această casă, celor care o î�mpart cu voi
ș� i lui Dumnezeu, pentru că v-a binecuvântat cu o casă.
• Faceț�i tot ce puteț�i pentru a-i ajuta pe cei care nu au o
casă pe lumea asta. Deș� i unii s-ar putea să aleagă să fie
vagabonzi ș� i să aibă î�n fiecare zi un loc nou pe care să-l
considere casa lor, alț�ii nu au un adăpost, fără ca asta
să fie alegerea lor. Fiț�i de ajutor din punct de vedere
financiar, spiritual sau fizic celor cărora le-ar plăcea să
aibă un loc permanent pe care să-l numească acasă.
• Î�nvăț�aț�i-i pe cei care î�mpart casa cu voi să o respecte ș� i
să o venereze, nu numai pentru caracteristicile sale fizi-
ce, ci pentru adăpostul ș� i iubirea pe care le reprezintă.
SOLITUDINEA

Atunci când râzi, și lumea râde cu tine;


Când plângi, plângi singur.
Căci pământul bătrân și abătut vrea veselie de împrumut,
Însă necazuri destule există de jur împrejur.
Atunci când cânți, dealurile îți vor răspunde;
Suspină, și se vor pierde în vânt.
Ecourile se lipesc de sunetele voioase,
Dar se dau înapoi din fața glasului frânt.

Atunci când te bucuri, oamenii te vor căuta;


Jelești, iar ei se întorc și te părăsesc.
A lor vrere e toată a ta plăcere,
Dar de durerea ta se lipsesc.
Fii fericit, și mulți prieteni vei avea;
Întristează-te, și vor pleca cu toții.
Toată lumea primește-n dar de la tine cupa cu nectar,
Dar singur trebuie să bei din amarul vieții.

Petrece, și casa ți-e plină;


Postește, și lumea trece pe lângă tine.
Izbutești, dăruiești și te-ajută să trăiești,
Dar nimeni nu te poate ajuta când vremea îți vine.
În palatele plăcerii e loc
Pentr-un alai domnesc mare,
Însă câte unul trebuie să mergem în rând
Pe culoarele înguste pline de îndurerare.
ELLA WHEELER WILCOX
(1850–1919)
276 ÎNȚELEPCIUNEA EVURILOR

O personalitate a lumii teatrului, atrasă de spiritism, teozo-


fie și misticism, Ella Wheeler Wilcox, născută în Wisconsin,
a fost foarte iubită de cititorii volumelor sale de poezie și ai
rubricii sale dedicate prozei și poeziei.

Titlul acestei poezii este Solitudine. Cred că un titlu mult


mai potrivit ar fi Atitudine! Ce ne spune Ella Wilcox prin
intermediul acestei poezii adesea citate este că orice atitu-
dine vă hotărâț�i să adoptaț�i este exact ceea ce veț�i atrage î�n
viaț�ă. Gândiț�i trist, ș� i atrageț�i pustiul! Gândiț�i vesel, ș� i lu-
mea va râde î�mpreună cu voi! Această poezie minunat de
simplă constituie ș� i o prezentare elementară a teoriei câm-
pului energetic, scrisă î�nainte ca acesta să fie studiat.
Î�n esenț�ă, teoria câmpului energetic spune că există un
câmp de energie vibrant invizibil care î�nconjoară toate lu-
crurile vii, inclusiv ființ�ele umane. Acest câmp este creat
de modul î�n care gândim ș� i ne procesăm experienț�ele, ori-
unde ne aflăm î�n lume. La anumite niveluri de conș� tiinț�ă,
câmpul energetic vibrează rapid. La alte niveluri de conș� ti-
inț�ă, energia vibrează lent. Î�n esenț�ă, există un proces con-
tinuu î� n care nivelurile de conș� tiinț� ă diferite sunt
responsabile pentru crearea câmpului energetic.
Î� ntâlnim diferite câmpuri energetice când ne aflăm
aproape, fizic, unul de celălalt. Acolo unde există o energie
puternică ș� i continuă, pe perioade î�ndelungate de timp,
câmpul energetic poate rămâne intens chiar dacă oamenii
au murit. De exemplu, ne simț�im triș� ti sau fericiț�i fără să ne
dăm seama că am intrat î�ntr-un câmp energetic care este
acolo, deș� i invizibil. Î�n timp ce vizitam casa Annei Frank î�n
Amsterdam, aproape că a trebuit să fac un efort ca să res-
pir. Aerul mi s-a părut atât de greu î�n toată această casă
SOLITUDINEA 277

care este acum muzeu, acolo unde milioane de oameni au


venit să ia parte la povestea Annei Frank.
Câmpul energetic fericit rămâne ș� i el î�n locurile î�n care
este dominant. Î�n prezenț�a persoanelor extrem de avansa-
te spiritual, poț�i simț�i iubirea ș� i ț�i se poate transforma con-
ș� tiinț� a numai aflându-te î�n câmpul lor energetic. Ella
Wheeler Wilcox a surprins fără să-ș� i dea seama esenț�a teo-
riei câmpului energetic prin aceste două cunoscute versuri
de î�nceput; „Atunci când râzi, ș� i lumea râde cu tine;/ Când
plângi, plângi singur.”
Î� n urmă cu mulț�i ani când mă plimbam pe plajă, am
avut o experienț�ă care ilustrează mesajul din această bi-
ne-cunoscută poezie. M-a abordat o femeie care se muta
de la Chicago î�n Florida, recunoscându-mă dintr-o apariț�ie
la televiziune din seara precedentă. M-a î�ntrebat: „Locuiț�i
aici, î�n Florida de Sud?”, iar eu i-am răspuns că da ș� i că fă-
ceam o plimbare pe plajă după ce mă î�ntorsesem cu un
zbor care durase toată noaptea. Apoi mi-a pus o î�ntrebare
pe care o auzi î�n mod obiș� nuit: „Cum sunt oamenii pe-aici?”
I-am î�ntors î�ntrebarea: „Cum sunt oamenii î�n Chicago?” Ea
a zâmbit larg ș� i mi-a spus cât de călduroș� i ș� i de prietenoș� i
sunt oamenii î�n Vestul Mijlociu, iar eu i-am spus imediat:
„Î�n general, aș� a î�i veț�i găsi ș� i pe cei de aici.”
Î�n plimbarea de î�ntoarcere pe aceeaș� i plajă, o femeie al
cărei soț� era transferat din New York la Miami s-a oprit să-mi
spună că m-a văzut la televizor cu o seară î�n urmă ș� i că i-a
plăcut emisiunea. Am î�nceput o discuț�ie ș� i ea mi-a pus apoi
aceeaș� i î�ntrebare pe care o auzisem cu numai o oră î�n
urmă, pe aceeaș� i plajă. Bineî�nț�eles că, la rândul meu, i-am
adresat aceeaș� i î�ntrebare. „Cum sunt oamenii din New
York?” Ea s-a avântat î�ntr-o tiradă despre cât de insensibili,
278 ÎNȚELEPCIUNEA EVURILOR

exclusiviș� ti ș� i neprietenoș� i sunt cei din marele oraș� , la care


eu i-am răspuns: „Î� n general, aș� a î�i veț�i găsi ș� i pe cei de
aici.” Atragem î�n viaț�ă cam ceea ce noi î�nș� ine proiectăm
prin atitudine. Î�n general, cei care au senzaț�ia că lumea e o
cloacă observă scursura societăț�ii, pe când cei care cred î�n
bunătatea omenirii î�i văd pe cei ce gândesc asemenea lor.
Mulț�i oameni se plâng de calitatea proastă a serviciilor
î�n America de azi. „Pur ș� i simplu, nu se poate să beneficiezi
de un serviciu bun” e o nemulț�umire pe care o auziț�i zilnic.
De fapt, Time a publicat un editorial despre declinul servi-
ciilor î�n fiecare domeniu, de la magazine ș� i restaurante
până la repararea ceasurilor. De curând, î�ntr-o emisiune de
televiziune î�n care lumea de la masa rotundă a fost unanim
de acord cu proasta calitate a serviciilor, eu am avut o pă-
rere diferită. Am explicat că sunt de părere că aș� teptările
atrag după sine ceea ce aș� tepț�i. Când intru î�n orice maga-
zin sau restaurant, eu mă aș� tept să fiu tratat politicos ș� i cu
amabilitate ș� i, î�n general, de asta am parte. Dacă nu găsesc
un vânzător să mă servească, refuz să î�mi contaminez câm-
pul energetic cu gânduri de neplăcere ș� i dezgust. Î�ncep să
transmit î�n schimb energia pe care î�mi doresc să o găsesc.
Dacă dau peste un chelner ursuz, î�l aduc imediat î�n câmpul
meu energetic spunându-i: „Se pare că a fost o zi grea.
Î�nț�eleg ș� i tocmai ai fost recompensat cu un client care te
apreciază ș� i î�ș�i dă seama cât de grea e munca ta! Nu te gră-
bi!” Când colo, ce să vezi, poeta are dreptate: „Fii fericit, ș� i
mulț� i prieteni vei avea;/ Î� ntristează-te, ș� i vor pleca cu
toț�ii.”
Câmpul vostru energetic emite la frecvenț�a vibratorie
pe care o generaț�i. Zilnic influenț�aț�i ș� i sunteț�i influenț�aț�i
de câmpurile energetice ale multor oameni. „Nu acceptaț�i
SOLITUDINEA 279

să transferaț�i energie lucrurilor pe care nu le vreț�i sau î�n


care nu credeț�i” e un sfat foarte eficient. De câte ori alegeț�i
să plângeț�i î�n loc să râdeț�i, să oftaț�i î�n loc să cântaț�i, să de-
plângeț�i î�n loc să vă bucuraț�i, tristeț�ea mai degrabă decât
î�ncântarea, postul î�n locul festinului sau durerea mai de-
grabă decât plăcerea, atunci faceț�i alegerea de a vă î�ncetini
vibraț�iile ș� i de a polua câmpul energetic mental apropiat.
Î�n fiecare dimineaț�ă când deschideț�i ochii, puteț�i spu-
ne: „Bună dimineaț�a, Doamne!” sau „Doamne, Dumnezeule,
e dimineaț�ă!” Orice aț�i alege e exact energia pe care o veț�i
invita î�n viaț� ă. „Î� n palatele plăcerii e loc/ Pentr-un alai
domnesc mare”. Amintiț� i -vă de poezia scrisă de Ella
Wheeler Wilcox î�n timp ce vă creș� teț�i vibraț�ia câmpului
energetic prin aceste atitudini:

• Când treceț�i prin stările negative din poezie, cum ar fi


tristeț�ea, oftatul ș� i plânsul, î�ntrebaț�i-vă: „Cine vrea cu
adevărat să se afle î�n preajma mea când sunt aș� a?”
Î�ncepeț�i apoi să vă schimbaț�i starea î�n mod deliberat.
• Făcând alegerea de a vă schimba starea, chiar dacă tre-
buie să vă prefaceț�i, observaț�i cum î�ncepeț�i să atrageț�i
î�n câmpul apropiat ceea ce doriț�i, î�n loc de ceea ce nu
doriț�i. Magnetul care deveniț�i poate fi î�ncărcat negativ
sau pozitiv ș� i ceea ce alegeț�i va determina ceea ce vă va
invada spaț�iul vieț�ii.
• Când intraț�i î�ntr-un câmp î�n care simț�iț�i că e prea mul-
tă energie negativă, faceț�i un efort conș� tient să deviaț�i
negativismul fiind exact opusul. Zâmbiț�i î�n situaț�iile
când toată lumea din jur se î�ncruntă ș� i î�ncurajaț�i oa-
menii î�n loc să-i criticaț�i.
280 ÎNȚELEPCIUNEA EVURILOR

• Î�nseninaț�i-vă! Cu cât vă luaț�i mai puț�in î�n serios ș� i vă


detaș� aț�i mai mult de vanitate, cu atât mai multă dis-
tracț�ie veț�i atrage î�n viaț�ă. Noi controlăm total cât de
mult râdem, cântăm ș� i ne bucurăm, indiferent cât de
convinș� i suntem că avem o stare diferită.
MISTERUL

PROBLEME ASUPRA CĂRORA SĂ MEDITĂM

Am observat puterea seminței de pepene roșu. Ea


poate trage din pământ și prin ea însăși de 200 000
de ori greutatea ei. Când îmi puteți spune cum ia acest
material și din el colorează o suprafață exterioară
mai presus de imitația artistică și apoi formează în
interiorul ei o coajă albă și, încă o dată, în aceasta, o
inimă roșie, dens încrustată cu semințe negre, dintre
care fiecare la rândul ei este capabilă să tragă prin
ea însăși de 200 000 de ori propria-i greutate – când
îmi puteți explica misterul unui pepene roșu, atunci
îmi puteți cere să explic misterul lui Dumnezeu.
WILLIAM JENNINGS BRYAN
(1860–1925)

Lider politic și orator american, William Jennings Bryan a


fost unul dintre cei mai renumiți conferențiari din circuitul
Chautauqua și este probabil mai bine cunoscut ca procuror
în glorificatul proces Scopes.

D e câte ori citesc această constatare a lui William


Jennings Bryan despre puterea unei seminț�e de pepene,
cad î�ntr-o stare de profundă veneraț�ie ș� i apreciere pentru
nesfârș� itele miracole aflate î�n tot ș� i î�n toată lumea pe care
o privesc. Deș� i nu e considerat poet, filozof sau emisar spi-
ritual, l-am inclus pe Bryan î�n această colecț� ie datorită
282 ÎNȚELEPCIUNEA EVURILOR

acestui singur fragment pe care l-a scris despre caracterul


misterios al vieț�ii ș� i despre ceea ce ne spune fiecăruia din-
tre noi.
William Jennings Bryan a fost cunoscut ca cel mai elec-
trizant orator al vremurilor sale. A candidat de trei ori la
preș� edinț�ia Statelor Unite la diferenț�ă destul de mică ș� i a
fost secretar de stat pe lângă preș� edintele Wilson. Ș� i poate
totuș� i amprenta sa cea mai durabilă a fost ca procuror
adjunct î�n faimosul proces Scopes al maimuț�elor, din 1925,
când a ț�inut un discurs desăvârș� it asupra unei interpretări
literale a Bibliei ș� i a apărat doctrina creaț�iei divine.
Acest eseu nu este î�nsă despre poziț�ia î�n care vă aflaț�i
cu privire la darwinism î�mpotriva creaț� ionismului. Este
despre minunatul mister al vieț�ii ș� i ceea ce ne î�nvaț�ă pe fi-
ecare dintre noi despre cum să trăim la un nivel mai î�nalt
î�n fiecare zi. Puterea care se află î�ntr-o sămânț�ă de pepene
este, bineî�nț�eles, invizibilă, cu toate că prezenț�a sa nu poa-
te fi negată. Este î�ntr-adevăr o putere extraordinară după
cum este ilustrat de constatarea lui Bryan că ea e „capabilă
să tragă prin ea î�nsăș� i de 200 000 de ori propria-i greuta-
te” ș� i să producă o creaț�ie perfectă, „mai presus de imitaț�ia
artistică”.
O asemenea putere creatoare e pur ș� i simplu inexpli-
cabilă pentru minț�ile noastre. Ș� tim că noi î�nș� ine nu putem
face un asemenea lucru. Simț�im perfecț�iunea ce există î�n
fiecare sămânț�ă de a produce viaț�ă fără a face nicio greș� eală.
Sămânț�a de pepene nu face niciodată greș� eala de a produ-
ce involuntar un dovleac sau un măr! Forț�a pe care nimeni
nu o poate vedea, atinge, mirosi, auzi sau gusta este perfec-
tă. Daț�i-mi voie să numesc această desăvârș� ită forț�ă invizi-
bilă factorul viitor, î�n lipsa unui nume mai bun. Acelaș� i
MISTERUL 283

factor viitor având un scop, care se află î�n sămânț�ă, este


responsabil ș� i pentru î�nceputul fiecărei ființ�e umane care
a trăit undeva, cândva î�n acest univers, iar asta vă include
ș� i pe voi! Iar eu cred că nici aici nu a existat vreodată vreo
greș� eală. Fiecare individ apare exact aș� a cum dictează
acest misterios factor viitor, la timp, î�ntr-o anume ordine a
lucrurilor, arătând exact aș� a cum a fost menit ș� i destinat să
arate, conform unui plan.
Spre deosebire de sămânț�a de pepene î�nsă, noi suntem
expuș� i unui uriaș� paradox. La fel ca pepenele, suntem con-
damnaț�i, din structura celulară a seminț�ei noastre de î�nceput,
la factorul viitor ș� i, chiar î�n acelaș� i timp, suntem creaturi
ce fac alegeri ș� i posedă un liber-arbitru. Astfel, pentru noi,
misterul se amplifică dincolo de cel al pepenelui. Ajungem
să contemplăm paradoxul de a fi condamnaț�i să facem ale-
geri. Noi, oamenii, suntem conș� tienț�i de misteriosul factor
viitor ș� i cugetăm î�n ce măsură suntem atraș� i spre o conclu-
zie despre care nu avem niciun cuvânt de spus.
F. Scott Fitzgerald, contemporan cu William Jennings
Bryan, a descris acest paradox: „Testul unei inteligenț�e
foarte fine î�l reprezintă capacitatea de a menț�ine î�n acelaș� i
timp î�n minte două idei opuse ș� i de a păstra î�ncă posibilita-
tea de a funcț�iona. Cineva ar putea, de exemplu, să poată
vedea că lucrurile sunt lipsite de speranț�ă ș� i să fie totuș� i
hotărât să le î�mbunătăț�ească.” Mi se pare că lecț�ia din am-
bele comentarii, cel al lui Bryan ș� i cel al lui Fitzgerald, este
să alegi viaț�a acceptând î�n acelaș� i timp cu seninătate că
misteriosul factor viitor face exact ceea ce trebuie să facă,
pe măsură ce trupurile noastre î�mbătrânesc ș� i mor. Prin
urmare, concomitent, deț�inem controlul ș� i nu-l deț�inem, ș� i
este î�n regulă ca aceste două contrarii să coexiste.
284 ÎNȚELEPCIUNEA EVURILOR

Odată stabilită această concepț�ie, sunteț�i eliberaț�i de gri-


ja legată de ceea ce se î�ntâmplă cu forma voastră exterioară
ș� i cu toate formele pe care le vedeț�i î�n jur. Ele se află î�n
mâinile aceluiaș� i factor viitor regăsit î�n sămânț�a de pepe-
ne, iar voi sunteț�i liberi să fiț�i martori la aceste î�ntâmplări
mistice cu iubire ș� i acceptare ș� i eliberaț�i de frică.
Este o experienț� ă impresionanată să nu faci altceva
decât să te afli î�ntr-o stare de acceptare metafizică. Î� n
această stare priveș� ti la tot, inclusiv la propriul tău corp, cu
o detaș� are fericită. Aceasta este tema tuturor poeț�ilor ș� i
filozofilor incluș� i î�n volumul de faț�ă, care exprimă acest
adevăr omenesc nemuritor: Există viața pe care o trăim
prin intermediul simțurilor, iar în interior există cel care
trăiește experiența și se află mai presus de simțurile noastre.
Toț�i aceș� ti gânditori ne sfătuiesc să devenim conș� tienț�i de
misteriosul factor viitor ș� i să alegem să privim cu aprecie-
re sau să-l judecăm ș� i să fim nedumeriț�i.
Meditând la vorbele lui William Jennings Bryan ș� i la
enigma seminț�ei de pepene, î�nț�elegeț�i că acelaș� i factor vii-
tor se află ș� i î�n voi. Ș� i voi faceț�i parte din drama care creea-
ză forme exterioare de milioane de ori mai mari decât
sămânț�a originară. Conș� tiinț�a voastră este avantajul apa-
rent, faț�ă de pepene. Voi, spre deosebire de pepene, ș� tiț�i că
forma voastră exterioară î�ș�i va urma calea prevăzută ș� i se
va face apoi ț�ărână. Aveț�i cel mai mare dar, o minte conș� tien-
tă cu care să contemplaț�i toate acestea ș� i să fiț�i fie fericiț�i,
fie epuizaț�i atunci când le evaluaț�i.
Sugerez să adoptaț�i comportamentul celui care î�ș�i ac-
ceptă forma ș� i factorul viitor ș� i să alegeț�i să vă identificaț�i
cu cel care este acceptorul efectiv din interior; nu cu cen-
trul de comandă, ci cu comandantul din interior, care este
MISTERUL 285

imun î�n faț�a limitelor, a î�nceputurilor, cât ș� i a finalurilor.


Darul vostru este puterea de conș� tientizare. Nu trebuie să
explicaț�i misterul lui Dumnezeu, de vreme ce până ș� i o sin-
gură sămânț�ă micuț�ă ce conț�ine factorul viitor ne pune pe
toț�i î�n î�ncurcătură. Mult mai raț�ional e să fiț�i conș� tienț�i de
această prezenț�ă, să o simț�iț�i î�n interior ș� i să vă î�ngăduiț�i
marea bucurie de a vă simț�i conectaț�i la toate acestea.
Î�n loc să vă aflaț�i î�ntr-o stare de confuzie dacă aveț�i sau
nu un cuvânt de spus î�n legătură cu ceea ce se numeș� te
destin, e mult mai bine să cedaț�i ș� i să fiț�i dispuș� i a menț�ine
î�n minte două idei simultan opuse. Trăiț�i î�n acelaș� i timp
î�ntr-un corp limitat ș� i î�ntr-o lume interioară lipsită de
limite.
Implementaț�i acest tip de apreciere a misterului vieț�ii,
prin următoarele sugestii:

• De câte ori vă simț�iț�i alunecând spre judecată sau î�n-


grijorare, folosiț�i-vă mintea pentru a schimba macazul.
O afirmaț�ie ce spune: „Acest moment este un miracol,
la fel cum e totul din jurul meu” vă va permite să vă
folosiț�i gândurile mai degrabă cu recunoș� tinț�ă decât
cu neliniș� te.
• Reamintiț�i-vă zilnic că totul este î�n ordinea lucrurilor.
Sămânț�a unui pepene, sămânț�a din care aț�i apărut voi
ș� i sămânț�a din care a apărut universul conț�in factorul
viitor, indiferent de părerea voastră î�n legătură cu
acest lucru. Acesta este un sistem inteligent din care
faceț�i parte ș� i este mult mai satisfăcător să aveț�i î�ncre-
dere î�n această inteligenț�ă decât să o puneț�i la î�ndoială
sau chiar să î�ncercaț�i să o î�nț�elegeț�i.
286 ÎNȚELEPCIUNEA EVURILOR

• Î�ncercaț�i să fiț�i mai puț�in raț�ionali ș� i intelectuali î�n pri-


vinț�a vieț�ii voastre ș� i a modului î�n care o organizaț�i.
Renunț�aț�i la tendinț�a mentală de a calcula ș� i î�ngăduiț�i-vă
pur ș� i simplu să existaț�i ș� i să vă lăsaț�i duș� i de factorul
viitor, care este sursa vieț�ii voastre. Ș� i, apropo, delec-
taț�i-vă cu pepenele savuros î�n loc să î�ncercaț�i să î�l
î�nț�elegeț�i.
MUNCA

Atunci când muncești, ești un flaut prin a cărui ini-


mă șoapta orelor se transformă în muzică. Să iubești
viața prin muncă înseamnă să fii familiarizat cu se-
cretul cel mai tainic al vieții. Toată munca e în zadar
fără iubire, deoarece munca e iubire care ajunge să
fie vizibilă.
KAHLIL GIBRAN
(1883–1931)

Mistic, poet, dramaturg și artist libanez, Kahlil Gibran a


trăit după 1910 în Statele Unite.

D acă aș� fi î�mpins să scriu, î�n procente, care parte din


mine e vizibilă ș� i care e invizibilă, aș� a m-aș� î�mpărț� i. Un
procent vizibil, nouăzeci ș� i nouă de procente invizibile.
Aceasta este concluzia mea pe baza străvechiului memen-
to biblic „Cum gândeș� te omul, aș� a este el”.
Gândurile noastre, acea parte invizibilă a umanităț�ii
noastre, determină totul cu privire la sinele fizic, vizibil,
care constituie o bună bucată a existenț�ei noastre pămân-
teș� ti. Aici î�nsă, î�n domeniul invizibil, se află partea noastră
reală, aspectul la care ne gândim ca fiind sufletul sau sinele
etern care rezistă î�n faț�a schimbării; aspectul din noi care
sfidează moartea. Faceț�i-vă chiar acum timp, câteva clipe,
pentru a vă gândi la voi înșivă î�n această manieră. Gândiț�i-vă
la voi ca fiind un procent materie ș� i nouăzeci ș� i nouă de
procente spirit.
288 ÎNȚELEPCIUNEA EVURILOR

Acum, cu această idee î�n minte, reamintiț�i-vă că toată


munca noastră efectivă reprezintă numai o mică parte din
acel procent. Poate mai puț�in de o pătrime din procentul
î�ntregii noastre umanităț�i este investit î�n activitatea fizică
efectivă numită muncă. Gândurile noastre legate de muncă
î�nsă reprezintă o parte considerabilă din umanitatea noas-
tră. Gândurile noastre, sufletul, provenite din cele nouă-
zeci ș� i nouă de procente se află î�ntotdeauna cu noi. Să ne
irosim energia vieț�ii pentru munca pe care ne-o alegem,
afundându-ne sufletul î�n neplăcere, furie ș� i frustrare, aici,
î�n domeniul material al existenț�ei, î�nseamnă să ne inver-
săm cu totul priorităț�ile. Dacă nouăzeci ș� i nouă la sută sun-
tem invizibili, atunci î�n acest loc, iubirea ar trebui să fie
suverană.
Gândurile voastre legate de munca pe care o faceț� i
sunt nouăzeci ș� i nouă la sută din cine sunteț�i cu adevărat.
Când vă urâț� i munca, nouăzeci ș� i nouă de procente din
esenț�a umană vă sunt direcț�ionate î�ntr-un singur procent
din î�ntreaga voastră umanitate. Aceste gânduri î�ș�i au origi-
nea î�n domeniul sinelui, acolo unde sălăș� luiesc sentimen-
tele de pace interioară. Kahlil Gibran numeș� te acest lucru
„secretul cel mai tainic al vieț�ii”. Dacă nu vă place ceea ce
faceț�i ș� i nu faceț�i ceea ce vă place, atunci aț�i ales haosul î�n
locul muzicii.
Nu există absolut nicio scuză pentru a rămâne î�ntr-o
stare î�n care nu faceț�i ceea ce vă place ș� i nu vă place ceea
ce faceț�i. Aveț�i două variante simple: (1) Schimbaț�i ceea ce
faceț�i ș� i ocupaț�i-vă de ceea ce vă place mult sau (2) schim-
baț�i ceea ce simț�iț�i legat de ceea ce faceț�i acum, pentru a
reflecta iubirea ce doriț�i să vă domine viaț�a. Să continuaț�i
fără a face una dintre aceste alegeri î�nseamnă să sacrificaț�i
MUNCA 289

o parte importantă a vieț�ii cu scopul de a mulț�umi mai pu-


ț�in de un procent din umanitatea voastră.
Când vă naș� teț�i î�n această lume, ș� i munca voastră se
naș� te odată cu voi. Aț�i fost făcuț�i pentru o anumită muncă
ș� i dorinț�a pentru acea muncă v-a fost sădită î�n inimă din
momentul î�n care aț�i apărut aici. Dacă nu vă puteț�i simț�i
conectaț�i la acel scop pentru că aț�i ales să faceț�i ceva ce nu
vă place, indiferent de cum a î�nceput totul sau motivul care
vă ț�ine azi acolo, puteț�i avea un beneficiu mare ascultând
de sfatul marelui poet libanez Kahlil Gibran. Indiferent de
riscurile implicate, umanitatea, sufletul vostru se află î�n joc.
Ș� tiu cât de uș� or de respins este acest sfat. Cu toț�ii pu-
tem găsi multe motive practice ș� i solide pentru care nu
putem face ceea ce ne place, dar mesajul poetului nu va fi
niciodată redus la tăcere: „Toată munca e î�n zadar fără iu-
bire...” Dacă vreț�i să vă simț�iț�i pustiiț�i ș� i să vă sacrificaț�i î�n
fiecare zi muzica sufletului î�n neiubire î�n numele caracte-
rului practic, atunci aț�i făcut alegerea de a vă abandona
scopul specific î�n acestă viaț�ă.
Dacă î�nsă vreț�i să vă simț�iț�i la muncă de parcă aț�i fi „un
flaut prin a cărui inimă ș� oapta orelor se transformă î�n mu-
zică”, vă invit să vă schimbaț�i percepț�iile interioare cu pri-
vire la motivul pentru care munciț�i, î�n primul rând. Primul
vostru răspuns are de-a face probabil cu câș� tigul banilor.
Credeț�i că trebuie să faceț�i ceea ce v-aț�i pregătit să faceț�i
sau ceea ce aț�i făcut dintotdeauna pentru a continua să câș� -
tigaț�i bani. Vă cer să contestaț�i acestă concluzie recunos-
când-o ca pe un dictat al condiț�ionării voastre culturale.
Vă sugerez să schimbaț� i activitatea pentru a face î�n
primul ș� i î�n primul rând ceea ce vă place, ceea ce vă î�n-
deamnă sufletul, ș� i să vedeț�i atunci dacă nu vor urma ș� i
290 ÎNȚELEPCIUNEA EVURILOR

banii. Î� n sfânta scriptură străveche hindusă, Bhagavad


Gita, Dumnezeu (Krishna) î� i spune î� nvăț� ă celului său
(Arjuna): „Î�n timp ce nechibzuitul munceș� te pentru roade-
le acț�iunii sale, î�nț�eleptul î�mi oferă mie toate rezultatele
acț�iunii sale.” Mesajul este ca, muncind, să faceț�i ceea ce vă
place ș� i să lăsaț�i universul să se ocupe de detalii. Fiț�i con-
ș� tienț�i î�n sufletele voastre că a face ceea ce vă place ș� i a iubi
ceea ce faceț�i este cu mult superior faț�ă de a iubi ceea ce aț�i
putea obț� ine sau compensaț� ia pe care o primiț� i pentru
munca voastră.
Citiț�i sfatul lui Gibran ș� i meditaț�i la bucuria ș� i veselia a
ceea ce oferă. Sunteț�i un flaut, iar munca voastră e iubire
ajunsă vizibilă. Cu cât estompaț�i mai mult linia dintre mun-
că ș� i distracț�ie, cu atât mai mult urmaț�i sfatul poetului.
Eu, personal, nu fac nicio deosebire î�ntre munca ș� i dis-
tracț�ia mea. De-abia ș� tiu care e una ș� i care e alta. Î�mi ur-
mez propria-mi viziune î�n orice fac ș� i î�i las pe ceilalț�i să
stabilească dacă muncesc sau mă distrez. Când scriu, simt
bucurie deoarece fac ceea ce î�mi place. Pur ș� i simplu nu
pot să mă hotărăsc dacă e muncă sau distracț� ie. Acelaș� i
lucru este valabil ș� i când ț�in discursuri, joc tenis sau mă
zbenguiesc cu copiii. Par să le fac mereu pe amândouă,
munca ș� i distracț�ia.
Î�ntr-adevăr, munca e iubire ajunsă vizibilă. Nu pot ofe-
ri un sfat mai eficient decât cel furnizat de Gibran. Faceț�i
ceea ce vă place, iubiț�i ceea ce faceț�i. E o alegere pe care o
puteț�i face î�ncepând de acum. Î�n acest scop, î�ncercaț�i să
aplicaț�i următoarele sugestii:

• Luaț� i o decizie conș� tientă de a nu mai găsi defecte


activităț� ii voastre care constituie munca zilnică. Fiț� i
MUNCA 291

recunoscători pentru oportunitatea de a munci.


Transmiteț�i iubire fiecărei persoane pe care o î�ntâlniț�i
ș� i faceț�i din starea de bucurie o acț�iune deliberată a
voastră, indiferent de cum este ea primită de ceilalț�i.
• Asumaț�i-vă riscul de a face o schimbare majoră, indife-
rent de vârsta sau de vechimea voastră. Hotărâț�i-vă ce
vă place cel mai mult să faceț�i î�n viaț�ă, indiferent că e
dansul, grădinăritul, scrisul sau rezolvarea de rebu-
suri. Concepeț�i apoi un plan pentru a face din această
activitate regimul vostru de muncă/distracț�ie timp de
o săptămână, două. Vă veț�i depăș� i î�n curând condiț�io-
narea culturală care spune că munca e ceva ce trebuie
să faceț�i ș� i că e o activitate laborioasă ș� i plictisitoare,
cu rolul de a plăti facturile. Ascultaț�i de lecț�ia pe care
Kahlil Gibran a scris-o pentru voi. „Munca e iubire
ajunsă vizibilă.”
• Când vă hotărâț�i să faceț�i ceea ce vă place ș� i să iubiț�i
ceea ce faceț�i, lăsaț�i î�n urmă impulsul de a vă aș� tepta la
un dezastru. Rămâneț�i concentraț�i pe scop ș� i pe bucuria
de a-l cunoaș� te ș� i refuzaț�i să permiteț�i altor gânduri să
se amestece î�n viziunea voastră. Amintiț�i-vă: dragos-
tea pe care o simț�iț�i pentru ceea ce faceț�i este un gând.
• Când sunteț�i inspiraț�i î�n munca voastră, toate par să se
aș� eze de la sine. Nu vă concentraț�i pe lipsa banilor, pe
oboseală sau pe foame. Numai inspiraț�ia voastră pare
să facă să apară la timp tot ceea ce aveț�i nevoie, de par-
că Dumnezeu ar fi chiar acolo cu voi, î�ndrumându-vă.
Cuvântul „inspirat” vine de la „î�n spirit”. Î�ntr-adevăr,
când sunteț�i inspiraț�i, sunteț�i î�n extaz, de parcă aț�i
munci cu spiritul ș� i pentru el.
292 ÎNȚELEPCIUNEA EVURILOR

• Munca poate fi considerată drept î�ndatoririle zilnice


ale vieț�ii. Practicaț�i o grijă iubitoare î�n fiecare aș� a-zisă
î�ndatorire a zilei. Observaț�i spiritul, viaț�a, sufletul –
cele nouăzeci ș� i nouă de procente ale voastre invizibi-
le, atunci când măturaț�i, faceț�i patul, cumpărăturile,
ridicaț�i un creion ș� i aș� a mai departe. Atenț�ia voastră
iubitoare î�ndreptată către fiecare miș� care fizică făcută
este un mod frumos ș� i practic de a vă iubi viaț�a prin
intermediul muncii.
INSPIRAȚIA

DACĂ*

Dacă ești calm, când toți se pierd cu firea


În jurul tău, și spun că-i vina ta;
De crezi în tine, chiar când Omenirea
Nu crede, dar îi crezi și ei cumva;
De știi s-aștepți, dar fără tevatură;
De nu dezminți minciuni mințind, ci drept;
De nu răspunzi la ură tot cu ură
Și nici prea bun nu pari, nici prea-nțelept;

Dacă visezi, dar nu-ți faci visul astru;


De poți să speri- dar nu-ți faci jindul țel;
De-ntâmpini și Triumful și Dezastrul
Mereu senin și în același fel;
Dacă suporți să-ți vezi vorba sucită
De șarlatan, ce-ți spurcă al tău rost;
De poți ca munca vieții năruită,
S-o faci de la-nceput precum a fost;

Dacă-ndrăznești agonisita-ți toată


S-o pui, făr’ a clipi pe-un singur zar
Și, dac-o pierzi, să-ncepi ca prima dată
Făr-să te plângi cu un oftat măcar;
De știi, cu nerv, cu inimă, cu vână,
* Trad. de Dan Duţescu, http://www.pruteanu.ro/MeritaImag+Texte/
daca-dut.htm (n.tr.)
294 ÎNȚELEPCIUNEA EVURILOR

Drept să rămâi, când ele june nu-s,


Și stai tot dârz, când nu mai e stăpână
Decât voința ce le ține sus;

Dacă-ntre Regi ți-e firea neschimbată


Ca și-n Mulțime – nu străin de ea;
Amic sau nu, de nu pot să te-abată;
De toți de-ți pasă, dar de nimeni prea;
Dacă ți-e dat, prin clipa zdrobitoare,
Să treci și s-o întreci, mereu bonom,
atunci: a ta e Lumea asta mare
și, mai mult, fiul meu: atunci– ești Om.
RUDYARD KIPLING
(1865–1936)

Născut în India din părinți englezi, Rudyard Kipling a fost


un romancier, poet și nuvelist de succes. În timpul celor
cinci ani în care a trăit în Vermont, publicând The Jungle
Book (Cartea junglei) și Captain Courageous (Căpitanii cu-
rajoși), popularitatea sa în Statele Unite era întrecută doar
de cea a lui Mark Twain.

Această poezie adeseori citată, de Rudyard Kipling, este


de multă vreme o mare favorită de-a mea. Când o citesc,
mă imaginez pe mine cu oricare dintre cei opt copii ai mei
î�n poală, î�n timp ce transmit î�nț�elepciunea evurilor către
mintea sa deschisă ș� i dornică de cunoaș� tere. Î� n această
fantezie, copilul meu ascultă cu atenț�ie î�n timp ce eu î�i de-
scriu secretele universului, ca ș� i cum aș� fi un maestru ilu-
minat care le-a descoperit după o viaț�ă de strădanie, iar
acum, cu o î�nț�elepciune părintească, le transmite generaț�iei
următoare, care va folosi această cunoaș� tere pentru a-ș� i
transforma lumea. Sfârș� it de fantezie!
INSPIRAȚIA 295

Poezia lui Rudyard Kipling, Dacă, î�mi inspiră î�ntr-adevăr


o asemenea viziune de câte ori o aud, dar nu e decât o fan-
tezie de-a mea. Am descoperit adevărul î�n nenumăratele
pasaje savuroase cu sfaturi pe care Kipling i le-a oferit fiu-
lui său î�n acestă poezie, dar, sincer, eu î�ncă mai lucrez î�n
fiecare zi la aplicarea acestora î�n viaț�a mea. Această cele-
bră poezie de Rudyard Kipling, scriitor care a câș� tigat
Premiul Nobel pentru literatură î�n 1907, are atât de multe
să ne ofere fiecăruia dintre noi! Idealurile î�nalte din aceas-
tă poezie de patru strofe mă inspiră să fiu un om mai bun
de fiecare dată când o citesc ș� i o î�mpart cu copiii mei, cu
studenț�ii, cu publicul. Am inclus Dacă î�n această colecț�ie
datorită dorinț�ei mele de a o î�mpărtăș� i ș� i cu voi. Vreau,
adică, să vă simț�iț�i inspiraț�i nu numai să puteț�i să î�i ajutaț�i
pe alț�ii să î�ș�i î�mbunătăț�ească vieț�ile, ci ș� i să vă simț�iț�i in-
spiraț�i să deveniț�i voi î�nș� ivă persoane mai bune.
Sunt atât de multe mesaje î�n aceste treizeci ș� i două de
versuri de poezie! Haideț�i să vă spun ce mă inspiră î�n acest
sfat poetic!
Mă inspiră ideea de a fi suficient de î�ndreptat spre
mine î�nsumi î�ncât să î�mi menț�in simț�ul echilibrului ș� i inte-
gritatea atunci când nu î�mi dau voie să iau parte la nebunia
din jurul meu, indiferent de ce ar putea crede ceilalț�i. „Fii
tu î�nsuț�i” este sfatul, nu numai aici, ci î�n multe dintre selec-
ț�iile din această carte, ș� i atunci când pot face acest lucru,
fără să-i judec pe cei din jurul meu, mă simt î�ncurajat.
Vreau ca ș� i copiii mei, ș� i oricine altcineva s-ar hotărî� să facă
din mine profesorul său, să î�ș�i cultive integritatea persona-
lă ș� i echilibrul î�n ciuda oricăror î�mprejurări.
Sunt inspirat atunci când pot folosi ipocrizia î�ntâlnită
pentru a-mi reaminti cât de mult î�mi displace ipocrizia.
296 ÎNȚELEPCIUNEA EVURILOR

Mai devreme î�n viaț�a mea am folosit frecvent ipocrizia al-


tora ca punct de î�nceput pentru propria-mi ipocrizie. Dacă
oamenii mă minț�eau, eu puteam, la un moment dat, alege
să mă port la fel cu ei, deș� i nu-mi plăcea asta la mine. E
mult mai plăcut să î�mi displacă î�ntr-atât să fiu minț�it, î�ncât
să mă străduiesc să nu fiu ș� i eu aș� a.
Sunt inspirat atunci când pierd cu demnitate î�n viaț�ă.
N-am fost î�ntotdeauna aș� a, ș� i nici acum nu sunt î�ntotdeau-
na aș� a, dar azi mă pricep mult mai bine la asta. Î�mi plac
acț�iunea ș� i competiț�ia la fel de mult ca oricând, ș� i acum mă
pot retrage î�n liniș� te când î�ntrecerea s-a î�ncheiat ș� i ș� tiu î�n
sufletul meu că eu cel real sunt independent de rezultate.
Actul de a participa î�nseamnă că din când î�n când vei pier-
de ș� i vei câș� tiga ș� i că rezultatele sunt impostori dându-se
drept tu, cel adevărat. Aș� vrea ca ș� i copiii mei să ș� tie că ei
nu sunt nici victoriile, ș� i nici î�nfrângerile lor.
Mă simt extraordinar când pot citi o recenzie proastă
la una dintre cărț�ile mele ș� i, sincer, mă simt cam la fel când
citesc o recenzie sclipitoare. Credeț� i-mă, n-a fost î�ntot-
deauna aș� a. Obiș� nuiam să î�mi î�ntreb agentul: „Unde mă
aflu pe lista de bestselleruri?” Cunosc acum diferenț�a din-
tre mine ș� i cărț�ile mele ș� i nu mă mai interesez deloc, dar
dacă aș� face-o, acum ș� tiu să î�ntreb: „Unde se află cartea
mea pe lista de bestselleruri?” Să cunoș� ti diferenț�a schim-
bă î�ntr-adevăr situaț�ia. Ș� tiu acum că nu sunt ceea ce fac,
acum mă identific cu sufletul invizibil ș� i etern care priveș� te
faptele ș� i ș� tie că victoriile ș� i pierderile sunt doar umbre ale
egoului meu real. Mi-ar plăcea mult ca ș� i copiii ș� i studenț�ii
mei să cunoască această libertate.
Sunt inspirat când pot lua decizii î�n viaț�ă mai degrabă
pe baza a ceea ce simt, decât după cum vor ieș� i lucrurile.
INSPIRAȚIA 297

Acelea sunt momentele î�n care pot refuza o ofertă profita-


bilă de a găzdui o emisiune de televiziune î�n favoarea unui
discurs la un eveniment de binefacere, ș� i nu numai că nu
î�mi fac probleme din această cauză, dar nici nu simt nevoia
de a pomeni despre acest lucru nimănui ș� i despre momen-
tele î�n care pot fi generos î�n mod anonim.
Sunt inspirat când pot să î�mi suspend judecăț�ile baza-
te pe î�nfăț�iș� are, realizări ș� i agoniseală ș� i să văd cu adevărat
numai dezvăluirea lui Dumnezeu î�n oameni. Tentaț�ia de a-i
categorisi pe oameni după aceste extreme este copleș� itoa-
re câteodată, ș� i le vorbesc copiilor mei despre faptul că ar
trebui să rămână mereu cu picioarele pe pământ. Familia
mea a fost binecuvântată din belș� ug cu posibilitatea de a
cumpăra. Sunt atât de mândru când î�i văd că î�mpart aceste
binecuvântări ș� i că rezistă tentaț�iei de a se considera mai
valoroș� i decât alț�ii pe baza acestei puteri de cumpărare!
Sunt inspirat când mă văd trăind din inimă ș� i având
nevoie de tot mai puț� in ca să î�mi demonstrez meritele.
Sunt inspirat când pot citi toată ziua poezie ș� i pot scrie
apoi despre ea, î�n loc să î�ntreprind o activitate mai profita-
bilă din punct de vedere financiar. Sunt inspirat când bag
de seamă că nu mai sunt ataș� at î�n mod compulsiv de a-i
convinge pe alț�ii că am dreptate, chiar dacă ș� tiu că adevă-
rul a ceea ce spun e corect pentru mine.
Vreau ca ș� i copiii ș� i cursanț�ii mei să cunoască bucuria
ș� i î�mplinirea de a-ș� i urma propriile destine ș� i de a căuta
să-ș� i î�nfăptuiască propriile misiuni eroice, chiar dacă cei
din jurul lor, inclusiv eu, am prefera o altă traiectorie.
Toate aceste calităț�i pe care Kipling le î�nfăț�iș� ează î�n
poezia sa Dacă semnifică pentru mine ceea ce vrea să spu-
nă î�n î�ncheiere. Dacă poț� i face toate acestea, ș� i tu te vei
298 ÎNȚELEPCIUNEA EVURILOR

simț�i inspirat ș� i: „a ta e Lumea asta mare/ ș� i, mai mult, fiul


meu: atunci – eș� ti Om!” Acesta era modul lui de a-i spune
fiului său că maturitatea î�nseamnă să fii tu î�nsuț�i fără a fi
judecat de alț�ii. Dacă vei fi matur î�n aceste direcț�ii, vei avea
tot ceea ce ț�i-ai putea dori.
Pentru a pune cuvintele acestei poezii clasice î�n practi-
că î�n viaț�a voastră, am o simplă sugestie:

• Copiaț�i această poezie ș� i citiț�i-o când sunteț�i singuri,


dar ș� i celor pe care aț�i vrea să î�i ajutaț�i să dobândească
maturitate emoț�ională ș� i spirituală. Toate lecț�iile sunt
incluse chiar î�n această poezie. Adică, fiț�i calmi, aveț�i î�n-
credere î�n voi, fiț�i cinstiț�i, visători, detaș� aț�i, asumaț�i-vă
riscuri, fiț�i independenț�i, modeș� ti, plini de compasiu-
ne, iertători. Totul se află chiar aici, î�n acestă poezie
clasică. Î�ntrebarea pe care s-ar putea să o puneț�i acum
î�ncepe chiar cu titlul poeziei, alcătuit dintr-un singur
cuvânt: „Dacă”...
IUBIREA SUFLETULUI

CĂRUNTĂ, AZI...*
după Pierre de Ronsard

Căruntă, picotind lângă cămin,


Ia cartea asta, și citind, visează,
Privirea caldă, umedă și trează
A ochiului cândva adânc, senin.

O, câți, cu dragoste sau cu minciuna


Nu ți-au iubit al frumuseții har,
Dar unul numai sufletul hoinar
Și chipul de dureri schimbat întruna!

Te pleacă peste jarul de surcele


Și trist șoptește c-a zburat iubirea
Mai sus de munții frați cu nesfârșirea,
Ca să-și ascundă chipul printre stele!

PENTRU ANNE GREGORY

−Nicicând un tânăr
Cu mințile pline de disperare
După șuvițele de culoarea mierii
* Trad. de Aurel Covaci, din volumul Antologie de poezie engleză de la
începuturi până azi, ed.cit., vol. 3, pag. 264 (n.tr.)
300 ÎNȚELEPCIUNEA EVURILOR

Răsucite după urechea ta


Nu te va iubi doar pentru tine,
Ci pentru părul tău din soare.

− Dar îmi pot vopsi părul


Și-mi pot face o culoare,
Cafenie, neagră sau roșcată,
Ca tânărul nebun de disperare
Să mă iubească doar pentru mine,
Nu pentru părul meu din soare.

− Chiar astă-noapte am auzit


Un bătrân evlavios spunând
Că a găsit o scriere spre a dovedi
Că numai Domnul, draga mea
Te-ar putea iubi doar pentru tine,
Nu pentru auriul din șuvița ta.
WILLIAM BUTLER YEATS
(1865–1939)

Poet și dramaturg irlandez, William Yeats este considerat


unul dintre cei mai mari poeți ai secolului douăzeci.

William Butler Yeats a fost un fascinant vizionar, care a


căutat î�nț�elepciune ș� i fraternitate prin intermediul misti-
cismului ș� i i-a plăcut să scrie despre strigătul de eliberare
al sufletului din lumea materială a sorț� ii. Incontestabil
unul dintre poeț�ii moderni cei mai semnificativi ș� i renumit
dramaturg, Yeats era un politician naț� ionalist irlandez
când Irlanda a devenit stat liber î�n 1922, ș� i a primit Premiul
Nobel pentru literatură î�n 1923. A fost mistuit de interesul
său pentru ocult ș� i magie, precum ș� i de forț�ele sinistre care
păreau să atragă lumea către o luptă cataclismică a binelui
IUBIREA SUFLETULUI 301

î�mpotriva răului. A murit cu puț�in timp î�nainte de izbucni-


rea celui de-al Doilea Război Mondial.
Pe lângă faptul că a scris despre Irlanda, Yeats a scris
despre o iubire care transcende preocuparea pentru fru-
museț�e fizică. Se î�ndrăgostise de Maud Gonne, o frumuseț�e
irlandeză care era ș� i inteligentă ș� i rebelă ș� i a cărei pasiune
s-a revărsat asupra Irlandei. Ea i-a respins avansurile lui
Yeats ș� i i-a refuzat cererea î�n căsătorie. Î�n mod interesant,
fiica lui Maud i-a respins ș� i ea mai târziu cererea î�n căsăto-
rie. A avut multe iubite, dar nu s-a căsătorit până la vârsta
de cincizeci ș� i doi de ani.
Cele două selecț� ii de aici reprezintă î�mbrăț� iș� area sa
poetică a iubirii care este inspirată de mai mult decât
atracț�ia fizică. Î�n 1907, Yeats a călătorit prin Italia cu Anne
Gregory, o femeie frumoasă cu păr auriu. El î�i scrie: „Că
numai Domnul, draga mea,/ Te-ar putea iubi doar pentru
tine,/ Nu pentru părul tău auriu”. Aceeaș� i temă apare ș� i î�n
Căruntă, azi...: „O, câț�i, cu dragoste sau cu minciuna/ Nu ț�i-au
iubit al frumuseț�ii har,/ Dar unul numai sufletul hoinar/ Ș� i
chipul de dureri schimbat î�ntruna!” El ne spune aici că adevă-
rata î�ncercare a dragostei nu are nimic de-a face cu î�nfăț�i-
ș� area ș� i, deș� i admirăm frumuseț�ea exterioară, vă î�ndemn
să iubiț�i aș� a cum o face Dumnezeu, numai pentru voi.
Unul dintre momentele mele cele mai memorabile ca
doctorand î�n anii ’60 s-a î�ntâmplat î�n timpul unui seminar
de la un curs avansat despre psihologia consilierii, ț�inut de
cel mai prestigios profesor din universitate. Eu, î�mpreună
cu alț�i unsprezece studenț�i, am studiat cercetările ș� i con-
cluziile despre î�mplinirea de sine, inclusiv caracteristicile
oamenilor care funcț�ionează la un nivel î�nalt. Despre aceș� ti
oameni excepț�ionali, unii dintre ei personalităț�i istorice, se
302 ÎNȚELEPCIUNEA EVURILOR

spunea că sunt î�mpliniț�i. Scopul acestui seminar avansat


era să ne î�nveț�e cum să identificăm aceste trăsături ș� i cum
să î�i ajutăm pe alț�ii să le adopte, pentru a trăi vieț�i mai î�m-
plinite ș� i mai pline de pasiune.
Trăsăturile acestor oameni î�mpliniț�i includeau aprecierea
frumosului, finalitatea, rezistenț�a la enculturaț�ie, î�ntâmpi-
narea cu bucurie a necunoscutului, un entuziasm î�nalt, un
caracter neinfluenț�abil, indiferenț�ă la rezultate, indepen-
denț�a faț�ă de opinia favorabilă a celorlalț�i ș� i absenț�a nevoii
irezistibile de a exercita control asupra altora. �n fiecare
săptămână discutam strategiile pe care le puteam utiliza
ca psihologi pentru a ne î�ncuraja clienț�ii să devină persoa-
ne î�mplinite. La jumătatea semestrului, distinsul nostru
profesor ne-a dat un examen parț�ial care a constat numai
î�n următoarea î�ntrebare.
„O persoană î�mplinită ajunge la o cină unde toată lumea
este î�mbrăcată î�n ț�inută formală. Această persoană poartă
blugi, un tricou, teniș� i ș� i o ș� apcă de baseball. Ce face? Aveț�i
treizeci de minute să scrieț�i răspunsul.” Toț�i doisprezece
am scris cu frenezie î�n următoarea jumătate de oră ș� i apoi
ni s-a cerut fiecăruia să citim răspunsurile cu voce tare.
Unele dintre răspunsurile pe care mi le amintesc erau:
N-ar da importanț�ă acelor aspecte; n-ar pleca ș� i nu s-ar
scuza; s-ar purta pur ș� i simplu de parcă nimic nu ar fi nela-
locul lui; ar continua ș� i s-ar bucura de reuniune ș� i nu ș� i-ar
face griji pentru modul î�n care î�l percep ceilalț�i. Î�mi amin-
tesc că m-am simț�it deosebit de mândru de răspunsul meu,
î� n care era vorba despre finalitatea ș� i misiunea sa
superioară.
Când am terminat cu toț�ii de citit răspunsurile, profe-
sorul nostru a spus: „Î� m i pare rău, cu toț� i i aț� i picat
IUBIREA SUFLETULUI 303

examenul parț�ial. Nu era nevoie să scrieț�i decât patru cu-


vinte. Ș� i a î�nceput să scrie cele patru cuvinte pe tablă. „Nici
nu ar observa.”
Cel mai î�nalt nivel de conș� tientizare este acela î�n care
persoana î�mplinită nu observă aspectele exterioare ș� i vede
î�n fiecare om pe care î�l î�ntâlneș� te numai dezvăluirea lui
Dumnezeu. Despre acest fel de dragoste scrie William
Butler Yeats î�n cele două poeme selectate.
Ce provocare! Să privim dincolo de ceea ce vedem cu
ochii ș� i să simț�im o afecț�iune absolută mai degrabă pentru
suflet decât pentru aspectul fizic. Ce mai provocare î�ntr-o
societate î�n care suntem bombardaț�i cu o propagandă pu-
blicitară proiectată să ne vândă produse care sunt aproape
exclusiv destinate să ne î�mbunătăț�ească aspectul fizic!
După acest mod de gândire, ridurile trebuie ascunse sau, ș� i
mai bine, î�nlăturate prin proceduri chirurgicale; părul că-
runt trebuie mascat; ș� i toate semnele unui proces natural
de î�mbătrânire trebuie acoperite.
Yeats ne cere să privim dincolo de aceste mesaje publi-
citare, să iubim aș� a cum o face Dumnezeu, î�ntr-un mod
care nu are nimic de-a face cu aspectele exterioare, efectiv
să nu observăm caracteristicile superficiale. Cândva, î�n
trecut, cu toț�ii am avut această capacitate. A fost o vreme
când nu băgam de seamă culoarea pielii sau forma ochilor
unui tovarăș� de joacă. Când procesul de condiț� ionare al
culturii noastre a preluat controlul, am î�nceput să identifi-
căm mai mult pe baza aspectului recipientului decât pe
baza sufletului din interiorul ambalajului.
Patru dintre cele mai intense versuri poetice pe care
le-am citit vreodată se află î�ntr-una dintre poeziile mele
preferate de Yeats, Navigând spre Bizanț.
304 ÎNȚELEPCIUNEA EVURILOR

Un bătrân nu-i decât un lucru neî�nsemnat,


O haină zdrenț�ăroasă pe un băț� ,
Dacă sufletul nu bate din palme ș� i cântă tare
Pentru fiecare petic din haina de muritor.

Ca ființ�e fizice, cu toț�ii ne î�ndreptăm până la urmă spre


starea de „haină zdrenț�ăroasă pe un băț�”. Dacă iubim nu-
mai pentru ceea ce observăm cu simț�urile, acesta devine
î�ntr-adevăr un lucru neî�nsemnat. Atunci când sufletul bate
din palme ș� i cântă î�nsă, aspectul î�mbătrânirii devine ne-
semnificativ. Yeats vă cere să priviț�i î�n primul rând dincolo
de suprafaț�ă ș� i apoi, când acesta devine modul vostru î�m-
plinit de a fi, să ajungeț�i î�n punctul î�n care nici nu mai bă-
gaț�i de seamă. Faceț�i î�n aș� a fel î�ncât sufletul celor pe care î�i
iubiț�i să primească atenț�ia voastră ș� i propriul vostru suflet
să bată din palme ș� i să primească aplauzele voastre. Iubiț�i-vă
aș� a cum vă iubeș� te Dumnezeu, numai pentru voi.
Iată câteva sugestii pentru a adopta î�n viaț�ă acest fel
de iubire:

• Î�ncepeț�i să vă vedeț�i mai degrabă ca un suflet cu un


corp decât ca un corp cu suflet. Priviț�i la acei indicatori ai
î�mbătrânirii ca la insigne de merit ș� i î�ncercaț�i să priviț�i
dincolo de ele, î�n acea parte din voi care nu a î�mbătrâ-
nit ș� i nu va î�mbătrâni niciodată.
• Ignoraț�i propaganda permanentă care vă bombardează
zilnic conș� tiinț�a î�ncurajându-vă să vă agăț�aț�i de tinere-
ț�ea veș� nică ș� i să vă judecaț�i pe voi ș� i pe ceilalț�i numai
pe baza aspectului. Fiț� i mândri de voi nu pentru
cum arătaț�i, ci pentru conț�inutul caracterului vostru.
IUBIREA SUFLETULUI 305

Repetaț�i des celebra replică din filmul Colivia cu nebu-


ne: „Sunt ceea ce sunt.”
• Când faceț�i cunoș� tinț�ă cu alț�ii, observaț�i prima oară î�n
acei oameni dezvăluirea lui Dumnezeu ș� i rezistaț�i ten-
taț�iei de a discuta despre trăsăturile superficiale pe
care aț�i fost obiș� nuiț�i să vă concentraț�i atenț�ia. Faceț�i
comentarii despre alț�ii doar pe baza frumuseț�ii lor in-
terioare ș� i refuzaț�i să luaț�i parte la bârfa care pune ac-
cent pe aspectul exterior.
• Când le spuneț�i persoanelor dragi despre sentimentele
voastre, accentuaț�i mai degrabă ceea ce iubiț�i la ele decât
modul î�n care se î�ntâmplă să arate. Adresaț�i-vă sufle-
tului lor etern, î�n loc să vă adresaț�i garajului care î�l
adăposteș� te.
SINELE SUPERIOR

Singur mergeam pe drumul meu


La locul nostru de-ntâlnire.
Dar cine-i acesta care mă urmărește
Pas cu pas în muțenia beznelor?
Mă trag din drum alături
Să mă feresc de umbra lui,
Dar el nu-mi scapă urma pașilor.
Stârnește mândru pulberea în mers
Și-ngână cu glas tare
Orice cuvânt care-l rostesc.
El este egoul, eu însumi
Și, Doamne, de rușine nici că știe.
Dar eu roșesc să vin la ușa ta
Cu umbra-i în tovărășie.
RABINDRANATH TAGORE
(1861–1941)

Una dintre personalitățile proeminente ale Indiei moderne,


misticul și pictorul Rabindranath Tagore a primit Premiul
Nobel pentru literatură. Operele sale sunt clasice, renumite
pentru frumusețea lor lirică și ascuțimea lor spirituală.

În interiorul fiecăruia dintre noi trăiesc doi oameni.


Primei persoane î�i spun ego. Egoul vrea să aibă dreptate.
De asemenea, egoul crede că e separat de toată lumea ș� i că
el concurează cu toț�i ceilalț�i. Simte că î�nsăș� i existenț�a lui se
bazează pe a fi mai bun decât toț�i ceilalț�i. Prin urmare, el
308 ÎNȚELEPCIUNEA EVURILOR

tinde nu numai să aibă lucruri mai multe, ci ș� i mai scumpe.


Se simte cel mai bine când poate să î�nvingă pe cineva ș� i
astfel î�ș�i ridică valoarea personală pe baza felului î�n care
se ridică la î�nălț�imea tuturor celorlalț�i pe care î�ș�i doreș� te
cu atâta disperare să î�i cucerească. Dacă el e primul, visul î�i
este î�ndeplinit. A fi î�nsă î�n primele zece procente e destul
de bine totuș� i ș� i a rămâne î�n prima jumătate e absolut
esenț�ial.
Egoului nu numai că î�i place să câș� tige, dar are nevoie
disperată de acest lucru ș� i se află mereu î�ntr-o stare de
permanentă străduinț�ă. Se delectează cu realizările lui, î�ș�i
numără frecvent premiile, recompensele ș� i insignele de
merit. Egoul poate avea cele mai frumoase maș� ini, cele mai
moderne haine, cele mai rafinate mâncăruri, drogurile cu
cel mai mare efect imaginabil, cel mai pervers sex ș� i atunci
când toate se uzează ș� i devin passé, apare o listă cu cerinț�e
nou-nouț�e. Egoul e imposibil de satisfăcut atât timp cât
mai există cineva de î�nfrânt sau lucruri de cumpărat ș� i
posedat, astfel î�ncât să fie câș� tigător. Se străduieș� te, dar
niciodată nu reuș� eș� te.
Celei de-a doua persoane care locuieș� te î�n fiecare din-
tre noi eu î�i spun spirit. Spiritul nu este interesat de lu-
crurile care captează fantezia egoului. Puț� in î�i pasă de
achiziț�ionarea lucrurilor, să fie mai bun decât altcineva, cu
atât mai puț�in să î�nvingă pe cineva. De fapt, el nici măcar
nu se compară vreodată cu altcineva. El nu pare să vrea
decât un lucru ș� i e î�ncăpăț�ânat când vine vorba de această
dorinț�ă. Spiritul nu ț�ine seama de nevoile geamănului său
omniprezent, egoul, ș� i nu-ș� i doreș� te decât să fie î�mpăcat.
Da, spiritul este dorinț�a de a fi î�mpăcat.
SINELE SUPERIOR 309

Dacă vine vorba de competiț�ie, va concura ș� i el, dar nu


simte niciodată vreo nevoie să stăpânească peste cei care
concurează ș� i ei. Când vine vorba de bunuri, spiritul se bu-
cură de ele, dar nu pare niciodată să fie posedat de ele ș� i
mai mult ca sigur că le va da de pomană. Pe când mantrele
egoului nu uită de mai mult ș� i mai bine, mantra spiritului e
la fel î�ntotdeauna: pacea. El emite mereu spre ceilalț�i acest
fel de liniș� te, chiar ș� i î�n mijlocul haosului.
Iată-i, aș� adar, pe companionii noș� tri interiori perma-
nenț�i, egoul ș� i spiritul. Î�ntrebarea nu e cum să î�l nimicim
pe unul î�n favoarea celuilalt, ci cum să ne supunem acea
parte care ne menț�ine î�ntr-o stare perpetuă de agitaț�ie ș� i
nu ne î�ngăduie niciun pic de pace. Cum putem trece de la
strădanie la reuș� ită? Î�mi pun această î�ntrebare de multe
ori de-a lungul unei zile. Cui î�i dau eu voie să dirijeze lucru-
rile? De fapt, am scris o carte î�ntreagă pe acest subiect; poa-
te pentru a mă ajuta să î�nț�eleg puterea pe care i-am dat-o î�n
viaț�ă egoului meu. Am intitulat-o Your Sacred Self (Sinele tău
sacru) ș� i este dedicată temei celebrului dialog al lui Tagore
cu Krishna (Dumnezeu) de la î�nceputul acestui eseu.
Cum putem î�mblânzi acea parte din noi care se simte
separată de toată lumea ș� i are nevoie să cucerească, să câș� ti-
ge ș� i să dobândească pentru a se simț�i bine? Am î�mprumutat
gândurile poeț�ilor celebri precum Tagore ș� i Rumi care au
contribuit esenț�ial nu numai la această carte, ci ș� i la viaț�a mea
zilnică ș� i am creat următoarea rugăciune pe care o spun î�n
fiecare dimineaț�ă, când sunt pe cale să-mi î�ncep ziua.

Doamne Dumnezeule, egoul meu este dificil, agresiv,


obsedat să aibă dreptate și caută întotdeauna mai
mult. Pare să nu fie niciodată satisfăcut. Sinele meu
310 ÎNȚELEPCIUNEA EVURILOR

sacru are tendința de a fi pașnic, necompetitiv, de a


nu judeca pe nimeni și de a nu cere niciodată nimic.
Te rog, trimite mesajele de la unul la celălalt.

Î�n dialogul său cu Dumnezeu, Tagore face cam acelaș� i


lucru. El se î�ntreabă „cine-i acesta care mă urmăreș� te/ Pas
cu pas î�n muț�enia beznelor?”, cel de care se pare că nu poate
scăpa; cine este cel care se mândreș� te î�n viaț�ă cu o părere
foarte bună despre sine, care î�i molipseș� te fiecare cuvânt,
cel care e neruș� inat. El recunoaș� te î�nsă că poarta către tă-
râmul superior este blocată de acest „mic sine” neruș� inat.
Acestui poet i-a fost conferit Premiul Nobel pentru litera-
tură î�n 1913 pentru una dintre cele mai remarcabile colecț�ii
ale sale de poezii ș� i totuș� i el nu a simț�it niciun fel de afini-
tate faț�ă de această onoare. Ș� i-a trăit viaț�a scriind despre
cum să te eliberezi de identificarea cu astfel de premii.
Să citim poeziile sensibile ale lui Tagore ș� i î�n special
acest fragment î�nseamnă pentru fiecare dintre noi un me-
mento valoros pentru beneficiile supunerii egoului ș� i as-
cultării de spiritul care ne cheamă la pace. „Pulberea”
stârnită „î�n mers” reprezintă agitaț�ia care vă va astupa porii
vieț�ii dacă ignoraț�i spiritul ș� i nu vedeț�i că egoul este res-
ponsabil pentru ea. Tagore a fost î�ntruchiparea demnităț�ii
tăcute ș� i a unei toleranț�e paș� nice î�n viaț�ă, care se reflectă
î�n această poezie minunat de simplă.
Iată câteva sugestii pentru a aplica î�nț�elepciunea poe-
ziei lui Tagore î�n viaț�a voastră zilnică:

• Ascultaț�i-vă inima î�nainte de a reacț�iona î�n faț�a cuiva.


Vedeț�i dacă astăzi vă puteț�i î�mblânzi egoul o dată.
Î�nainte de a vorbi, î�ntrebaț�i-vă: „Ceea ce sunt pe cale să
SINELE SUPERIOR 311

spun e cu scopul de a-i dovedi cuiva că nu are dreptate


ș� i pentru a mă dovedi eu special? Voi crea mai multă
agitaț�ie sau mai multă liniș� te?” Luaț�i apoi decizia de a
fi calmi ș� i iubitori. Observaț�i cum reacț�ionează egoul
vostru ș� i lăsaț�i-l să î�ș�i asume un rol mai puț�in domi-
nant o dată sau de două ori pe zi, până când acest lucru
devine un obicei, un mod de viaț�ă.
• Fiț�i conș� tienț�i de frecvenț�a cu care î�l folosiț�i pe „Eu”
î�ntr-o conversaț�ie ș� i vedeț�i dacă puteț�i face ca propozi-
ț�iile să î�nceapă cu „Tu”, de câteva ori pe zi. Lăsaț�i deo-
parte nevoia de a vă pune î�n valoare ș� i de a vă mândri,
î�n favoarea laudelor pentru realizările celorlalț�i.
• Străduiț�i-vă să fiț�i mai puț�in ataș� aț�i de lucrurile pe
care le-aț�i acumulat ș� i î�ncepeț�i să practicaț�i renunț�a-
rea. Să oferiț�i mai mult de la voi altora donând din lu-
crurile voastre este un mod folositor pentru a î�mblânzi
ataș� amentul faț�ă de bunuri, pentru a vă reeduca egoul
ș� i pentru a-i da voie î�n interiorul vostru păcii pe care o
doreș� te spiritul.
• Discutaț�i cu egoul vostru cam aș� a cum fac eu î�n rugă-
ciunea mea zilnică. Vorbiț�i din punctul de vedere al
sinelui vostru superior. Iată un exemplu de scrisoare
către egoul ei, pe care Shirley Ross Korber mi-a trimis-o
după ce a citit Your Sacred Self (Sinele tău sacru).

Să scriu î�n jurnal este pentru mine o rutină zilnică ș� i a


fost aș� a timp de treisprezece ani. Î�n această dimineaț�ă am
scris î�n jurnal o scrisoare către egoul meu. Aceasta sună
aș� a:
312 ÎNȚELEPCIUNEA EVURILOR

„Dragul meu ego, eș� ti î�nș� tiinț�at prin prezenta că avem


un nou conducător. Eș� ti bine-venit să rămâi drept partener
tăcut. Eu (sinele meu sacru) preiau controlul asupra vieț�ii
ș� i afacerii mele. Am adus consultantul numărul unu din
univers, pe Dumnezeu. Eu ș� i Dumnezeu ne vom sfătui cu
privire la restructurarea vieț�ii ș� i afacerii mele. Tu nu vei
mai avea nimic de spus î�n niciuna dintre deciziile mele. Nu
am sentimente negative faț�ă de tine, dar nu e î�n interesul
meu sau al afacerii mele să î�ț�i permit să-mi influenț�ezi
deciziile.”
INTIMITATEA

Forța celor mulți reprezintă bucuria celor fricoși.


Cel cu spiritul brav se bucură când luptă singur.
MOHANDAS KARAMCHAND GANDHI
(1869–1948)

Cunoscut sub numele de Mahatma, care înseamnă „suflet


mare”, Gandhi a pledat pentru non-violență în lupta sa pen-
tru independența și drepturile civile ale poporului indian.

Atât secretul de a arăta ce vă doriț�i î�n viaț�ă, cât ș� i miste-


rele fizicii cuantice sunt dezvăluite parț�ial de aceste vorbe
ale lui Mohandas Gandhi. E mai clar când ne gândim că
putem î�mpărț�i universul experienț�ei noastre personale î�n
cele văzute ș� i cele nevăzute sau î�n cel material ș� i cel spiri-
tual. Lumea celor văzute este cea pe care o percepem cu
simț�urile. De aceasta suntem cel mai interesaț�i atunci când
vine vorba de lucrurile pe care le dorim.
De unde vin lucrurile, î�nsă? Cum se manifestă această
aș� a-zisă realitate? Oamenii de ș� tiinț�ă care studiază fizica
cuantică caută răspunsul la această î�ntrebare, iar eu susț�in
că primul dintre ei nu a fost Bohr sau Einstein, ci Sf. Pavel,
unul dintre autorii Noului Testament. Sf. Pavel spune aș� a:
„Tot ce se vede n-a fost făcut din ceea ce apare.” Am impre-
sia că Sf. Pavel a afirmat exact ceea ce au stabilit oamenii
de ș� tiinț�ă contemporani din fizica cuantică: Particulele în
sine nu sunt răspunzătoare pentru propria lor creație.
Mecanica cuantică presupune studiul materiei (lumea
314 ÎNȚELEPCIUNEA EVURILOR

materială) la cel mai mic nivel, î�n timp ce caută sursa lumii
noastre fizice. Concluzia este că lumea celor văzute provi-
ne din lumea celor nevăzute. Cum se leagă aș� adar toate
acestea de punctul de vedere al lui Gandhi despre cel brav
î�n spirit care luptă singur? Citiț�i mai departe.
Cele două diviziuni ale singurei noastre realităț�i sunt
egoul ș� i spiritul. Egoul este adesea descris ca simbolizând
doar ghidul pentru Pământ*, deoarece nu se poate crea sau
manifesta nimic din dimensiunea egoului; iar lumea nevă-
zută este numită spirit. Particulele (materialul î�nsuș� i) nu
sunt responsabile pentru propria lor creaț�ie. Egoul nu e
decât o idee pe care o purtaț�i cu voi care insistă că sunteț�i
separaț�i ș� i î�n competiț�ie cu ceilalț�i ș� i separaț�i de asemenea
de Dumnezeu (sau de sursa voastră). Atât timp cât credeț�i
că sunteț�i separaț�i de toată lumea ș� i de sursa voastră, î�i
pierdeț�i puterea. Când vă reconectaț�i la ea sau stabiliț�i un
contact conș� tient cu cele nevăzute (spiritul), î�i recâș� tigaț�i
puterea. Asta î�nseamnă că redobândiț�i puterea de a mani-
festa, de a vindeca ș� i de a atrage ceea ce doriț� i î�n viaț� a
voastră. Totuș� i, chiar ș� i reconectaț�i cu sursa, egoul vrea să
fie ș� i el implicat.
Î� n momentul î�n care î�ncepeț�i să le spuneț�i celorlalț�i
despre ceea ce doriț�i ș� i cum vă veț�i crea acel fel de viaț�ă
despre care sunteț�i convinș� i că e destinul vostru personal,
î�i lansaț�i egoului o invitaț�ie. Când î�ncepeț�i să vă explicaț�i
ideile radicale, vi se va cere să vă apăraț�i. Apoi veț�i simț�i
nevoia să vă contraziceț�i cu privire la modul î�n care aces-
tea se potrivesc sau nu cu percepț�iile celor cu care vorbiț�i.
Ș� i, cel mai epuizant dintre toate, vi se va pretinde să ascul-
taț�i de logica celor cu care alegeț�i să vă î�mpărtăș� iț�i visurile

*  În original, Earth Guide Only (n.tr.)


INTIMITATEA 315

spunându-vă să „vă vină mintea la cap” ș� i să vă uitaț�i î�n jur


la situaț�ia din viaț�a voastră.
Odată ce egoul devine implicat, pierdeț�i efectiv capaci-
tatea de a crea ceea ce inima vă spune că este destinul vos-
tru. Î�mpărtăș� indu-vă astfel dorinț�a cea mai intimă, căutaț�i
puterea celor mulț�i, despre care Gandhi spune că e „bucuria
celui fricos”. Fără doar ș� i poate că fricosul nu î�ș�i face visurile
să devină realitate, ci se alătură categoriei celor neî�mpliniț�i.
Luptând singuri pentru ceea ce sunteț�i convinș� i că este
destinul vostru, indiferent de ce spun alț�ii, deveniț�i aidoma
celui „cu spiritul brav” care „se bucură când luptă singur”.
Spiritul este sursa a tot ceea ce vedeț�i, participaț�i ș� i obser-
vaț�i. Vă puteț�i reconecta evitând influenț�a egoului. Aceasta
î�nseamnă să vă păstraț�i anume visurile pentru voi î�nș� ivă ș� i
să nu le î�mpărtăș� iț�i decât lui Dumnezeu sau cum numiț�i voi
acea sursă invizibilă a tot ce există î�n lumea noastră materia-
lă. Reconectaț�i-vă la acea sursă ș� i redobândiț�i toate puterile
ei; lansaț�i o invitaț�ie egoului ș� i vă asiguraț�i separarea de ea.
Când eram tânăr, am avut o viziune să devin independent
financiar. Am î�mpărtăș� it „planul” familiei ș� i prietenilor. De
fiecare dată când povesteam cum aveam eu să î�mi plătesc
prima oară mie o cincime din tot ce câș� tig, î�nainte ca banii să
fie cheltuiț�i î�n altă parte, auzeam tot felul de obiecț�ii la strate-
gia mea financiară. Î�mi amintesc că mi s-a spus: „Nu eș� ti la
curent cu realitatea. Nu poț�i să pui deoparte douăzeci la sută
din venituri, să plăteș� ti taxe, facturi ș� i să î�ți� î�ntreț�ii familia, e
imposibil.” Mi-am apărat planul, explicând cum, mărind do-
bânda ș� i neabătându-mă de la regulă, mă va conduce î�n mai
puț�in de cincisprezece ani la un trai din dobânda fără taxe.
Am fost î�nsă descurajat ascultându-i pe „experț�ii” care se spe-
cializau î�n sărăcie. M-am î�nvăț�at să î�mi ț�in gura ș� i să merg
316 ÎNȚELEPCIUNEA EVURILOR

mai departe î�n liniș� te. Am descoperit că, cu cât simț�eam


mai puț�in nevoia de a le spune altora despre viziunea mea,
cu atât aceasta î�ncepea să se materializeze mai repede.
Scoț�ând visul meu din starea de ego ș� i bazându-mă î�n
schimb pe puterea tăcută, am atras î�n viaț�a mea o indepen-
denț� ă financiară care î�mi reflecta viziunea interioară.
Cuvintele lui Gandhi î�mi reamintesc de o perioadă de î�nce-
put a vieț� ii mele, iar ele sunt ș� i î�n prezent un memento
succint ș� i eficient. Rezistaț�i nevoii ca visurile voastre să fie
aprobate de mulț� i oameni ș� i fiț� i î�n schimb spirite brave
care se bucură că au î�ncredere î�n călăuzirea interioară. Un
alt mod de a spune acest lucru este mai puț�in sofisticat, dar
la fel de profund: „Dacă te ț�ii după turmă, vei sfârș� i prin a
călca destul de des î�n ceea ce lasă ea î�n urmă.”
Sugestiile mele pentru a pune î�n aplicare cuvintele lui
Gandhi includ următoarele:

• Atunci când sunteț�i pe cale să căutaț�i aprobare pentru vi-


surile voastre din partea cuiva, opriț�i-vă ș� i amintiț�i-vă că,
odată ce egoul devine implicat, vă pierdeț�i atât mijloacele
spirituale, cât ș� i pe cele ș� tiinț�ifice pentru a crea ce vreț�i.
• Pentru a vă satisface nevoia de a vă anunț�a planurile,
descrieț�i î�ntr-un jurnal ceea ce veț�i concretiza î�n vieț�i-
le voastre. Cel puț�in jurnalul nu vă va da motive să vă
î�ndoiț�i de visurile voastre.
• Ț� ineț�i bine minte că procesul de creaț�ie trece de la cele
nevăzute la cele văzute, de la spiritual la material.
Aveț�i î�ncredere profundă î�n capacitatea voastră de a
intra î�n contact conș� tient cu acea lume invizibilă.
Contactul conș� tient reprezintă diferenț�a dintre a ș� ti
despre Dumnezeu ș� i a-l cunoaște pe Dumnezeu.
IMAGINEA DE SINE

Aceasta este adevărata bucurie în viață: să fii folosit


pentru un scop pe care îl recunoști ca fiind măreț.
Să fii o forță a naturii, în loc să fii un cocoloș neîn-
semnat, agitat și egoist, de suferințe și nemulțumiri,
plângându-te că lumea nu se dedică să te facă pe tine
fericit. Eu sunt de părere că viața mea aparține între-
gii comunități și, atât cât trăiesc, e privilegiul meu să
fac pentru ea orice îmi stă în putință.
Vreau să fiu cu totul epuizat când mor – deoarece cu
cât muncesc mai din greu, cu atât trăiesc mai mult.
Mă bucur de viață de dragul ei. Viața nu e pentru
mine „o lumânare scurtă”; e un fel de torță minunată
pe care acum o țin în mână și vreau să o fac să ardă
cât mai luminos cu putință înainte să o înmânez ge-
nerațiilor viitoare.
GEORGE BERNARD SHAW
(1856–1950)

Dramaturg, critic și reformator al societății irlandeze, George


Bernard Shaw și-a folosit piesele de teatru și eseurile ca vehicule
pentru teoriile și cauzele sale, unele dintre acestea fiind socia-
lismul politic și economic, o religie nouă a evoluției creatoare,
antivivisecția, vegetarianismul și o reformă a ortografiei.

George Bernard Shaw a lucrat până la nouăzeci de ani ca


strălucit dramaturg, critic literar, conferenț� iar, critic de
teatru ș� i a scris eseuri despre toate subiectele imaginabile.
318 ÎNȚELEPCIUNEA EVURILOR

A câș� tigat ș� i a refuzat Premiul Nobel pentru literatură î�n


1925 pentru Saint Joan (Sfânta Ioana) ș� i este cel mai des
amintit pentru fascinanta Man and Superman (Om și supraom)
ș� i, bineî�nț�eles, pentru Pygmalion* după care a fost adaptată
My Fair Lady. Acest unic pasaj reflectă modul î�n care ș� i-a
trăit viaț�a George Bernard Shaw, cel mai important drama-
turg irlandez, din secolul al ș� aptesprezecelea î�ncoace.
Aveam zece ani când a murit Shaw ș� i î�ncă î�mi amintesc
că am citit despre trecerea lui î�n neființ�ă. Am impresia să
am fost î�ntotdeauna atras de filozofia sa de viaț�ă. Aici el
promovează viaț�a de parcă am fi folosiț�i pentru un scop pe
care î�l recunoaș� tem ca fiind „măreț�”. Această idee de a ne
percepe pe noi î�nș� ine ca având î�n mod natural un scop se
adresează direct imaginii noastre de sine. Aspiră cineva la
imaginea pe care el o descrie drept „un cocoloș� neî�nsemnat,
agitat ș� i egoist, de suferinț�e ș� i nemulț�umiri, plângându-te
că lumea nu se dedică să te facă pe tine fericit”? Probabil că
nu, ș� i, cu toate acestea, nu vedem cu toț�ii oameni care se
potrivesc cu această descriere?
Oamenii care se bucură de viaț�ă de parcă ființ�a lor ar fi
o forț�ă a naturii sunt oameni î�ntreprinzători, pe deplin î�n-
sufleț�iț�i, au puț�ină răbdare cu cei care se plâng ș� i se vaită
ș� i, î�n general, sunt activi î�n fiecare zi a vieț�ii lor. Nu sunt
activi doar pentru a rămâne ocupaț�i, ci se bucură de activi-
tăț�ile vieț�ii lor. Nu au timp de nemulț�umirile meschine ș� i
nu î�i interesează, nici nu sunt ei î�nș� iș� i preocupaț�i de ase-
menea activităț�i. Shaw ne cere să lăsăm î�n urmă egocen-
trismul ș� i să ne implicăm î�n adevărata bucurie a vieț� ii,
aceea de a simț�i că sunteț�i folosiț�i pentru un scop.

* Apărută sub acest titlu la Ed. Litera, București, 2015 (n.red.)


IMAGINEA DE SINE 319

Î�n acest pasaj, filozoful dinamic ș� i spiritual î�ș�i transmite


uriaș� ul entuziasm pentru viaț�ă ș� i ne î�ncurajează să adop-
tăm o atitudine comparabilă faț�ă de toț�i ș� i toate cele. Lăsaț�i
î�n urmă bombăneala, suspinele ș� i pasivitatea, schimbând
modul î�n care alegeț�i să percepeț�i viaț�a î�n general, spune
Shaw. El ne cere să ne bucurăm de viaț�ă nu pentru rezulta-
tele ș� i recompensele care ne vin, ci pur ș� i simplu de dragul
ei. Acest sfat, venit de la unul dintre cele mai renumite
exemple de persoane pe deplin funcț�ionale, e menit să vă
scoată din pasivitate ș� i din căutarea unui motiv pentru a fi
fericiț�i. Aduceț�i î�n schimb o î�nț�elegere plină de bucurie că
viaț�a voastră are un scop natural pentru toț�i cei pe care î�i
î�ntâlniț� i ș� i pentru tot ceea ce faceț� i. Cum realizăm acest
lucru?
Metoda mea personală este să mă î�ndepărtez de câm-
purile energetice ale celor care violează principiile despre
care scrie Shaw. Când î�ncep să aud nemulț�umiri, plângeri
ș� i vaiete, mă mut din acel loc intenț�ionat ș� i î�n tăcere, cât
mai repede posibil. Î�n general, nu fac ș� i nu spun nimic care
ar putea fi interpretat drept respingere. Pur ș� i simplu, re-
fuz să am acel fel de energie î�n imediata mea apropiere.
Am aflat de asemenea că, cu cât verbalizez mai puț�in, cu
atât mai puț�in am de ce mă plânge. Acum aproape două-
zeci de ani, am hotărât să nu mai folosesc aceste propoziț�ii:
„Sunt obosit”, „Nu mă simt bine” sau „Mă apucă răceala”. A
fost o alegere conș� tientă, pe baza lecturii acestei fraze a lui
Shaw, pe care am inclus-o parț� ial î�n unele din scrierile
mele cele mai timpurii. Nefolosind aceste propoziț�ii, am
fost obligat să î�mi regândesc atitudinile interioare privi-
toare la oboseală ș� i boală. Am descoperit că, doar elimi-
nând plângerile verbale, n-am mai avut î�n general acele
suferinț�e î�n viaț�ă.
320 ÎNȚELEPCIUNEA EVURILOR

Când î�ntâlnesc oameni care î�mi spun ce obosiț�i sunt


sau că simt că î�i apucă o răceală, le răspund de obicei: „Nu
te gândi la oboseală” sau „Nu te gândi la răceală”. Sunt î�n-
tâmpinat adesea cu o privire nedumerită cu toate că mesa-
jul este transmis ș� i î�i anunț� că nu mă voi lăsa atras î�ntr-o
discuț�ie despre plângerile ș� i nemulț�umirile lor.
Dacă sunteț�i dispuș� i să puneț�i î�n aplicare acest sfat,
această selecț�ie din scrierile lui George Bernard Shaw, pri-
mită cu braț�ele deschise, vă poate schimba efectiv starea
de spirit. Dacă î�n fiecare zi vă percepeț�i ca fiind puternici ș� i
renunț�aț�i la părerea foarte bună despre sine ș� i la plângeri,
î�n favoarea unei perspective asupra vieț�ii ca o torț�ă minu-
nată care vă luminează viaț�a î�n mod magnific, veț�i afla ce
vrea să spună Shaw prin „adevărata bucurie a vieț�ii”. Î�mi
place mult ideea de a fi epuizaț�i când murim. Pentru mine,
acest lucru î�nseamnă să nu avem gânduri care să ne ț�ină
imobilizaț� i sau î�ndepărtaț� i cumva de la propria noastră
misiune eroică. Î�nseamnă să refuzăm să gândim sau să ne
purtăm î�ntr-un mod care să conteste că suntem o forț�ă a
naturii ș� i ne aflăm aici cu un scop. Orice gânduri interioare
care ne opresc să cunoaș� tem ș� i să mobilizăm acestă forț�ă
vor fi identificate î�n primul rând ș� i apoi, pas cu pas, respin-
se. Î�nseamnă că nu veț�i muri î�n timp ce muzica î�ncă mai
cântă î�n voi.
S-ar putea să aveț� i impresia că acest sfat e minunat
pentru un geniu ca George Bernard Shaw, dar că vouă nu vi
se potriveș� te, pentru că, din multe puncte de vedere, vă
percepeț� i ca pe niș� te cocoloaș� e neî�nsemnate ș� i egoiste.
Această atitudine reflectă o imagine de sine pe care aț�i ales
să o adoptaț�i, iar mesajul esenț�ial aici este că puteț�i alege
ș� i să o schimbaț�i. Amintiț�i-vă, imaginea de sine derivă din
IMAGINEA DE SINE 321

sine ș� i nimeni nu e responsabil pentru ea. Vă aparț�ine, pur


ș� i simplu.
Aceste cuvinte mi-au călăuzit viaț�a de când le-am citit
prima oară, î�n tinereț�e. Î� ncercaț�i aceste alternative la a fi
descris vreodată ca un „cocoloș� neî�nsemnat, agitat ș� i ego-
ist”, ș� i, dacă vreț� i , puneț� i -le î� n practică î� n ceea ce vă
priveș� te:

• Î�nlăturaț�i din vocabular afirmaț�iile despre orice nu vreț�i


să faceț�i să devină realitate î�n viaț�ă. Surprindeț�i-vă când
vă anunț�aț�i suferinț�ele, oboseala sau temerile ș� i rămâ-
neț�i tăcuț�i î�n loc să emiteț�i o profeț�ie autoî�mplinită.
• Î�ndepărtaț�i-vă din punct de vedere fizic cât mai subtil
cu putinț�ă de cei care insistă să vă î�mpovăreze cu ne-
mulț�umirile lor.
• Insuflaț�i energie vieț�ii voastre adoptând noi pasiuni
sau proiecte ș� i, î�n general, fiind mistuiț�i de bucuria de
a trăi. Renunț�aț�i la obiceiurile triste pe care le-aț�i
adoptat, ce reflectă o imagine de sine proastă. Eliminaț�i
etichetările sau comentariile care vă denigrează ș� i
anunț�aț�i-i î�n privat pe cei care vă fac acest lucru că nu
doriț�i să mai fiț�i identificaț�i aș� a de acum î�nainte.
• Fiț�i mai degrabă î�ntreprinzători decât să fiț�i critici,
plângăcioș� i sau genul de oameni care dau mereu expli-
caț�ii. Permiteț�i-i persoanei care sunteț�i să vorbească
pentru voi ș� i faceț�i-vă obiceiul de a nu-i mai suporta
bucuros pe nesăbuiț�i.
• Ignoraț�i critica! Citatul meu preferat din Albert
Einstein, un contemporan al lui Shaw, e afiș� at î�n biroul
322 ÎNȚELEPCIUNEA EVURILOR

meu. „Sufletele mari au î�ntâlnit î�ntotdeauna opoziț�ie


din partea minț�ilor mediocre.” Sunteț�i un suflet mare!
Trăiț�i î�n acest fel!
SUFERINȚA

din Spusele lui Paramahansa Yogananda

Omul s-a identificat în mod fals cu pseudosufletul


sau egoul. Când își transferă simțul identității către
adevărata sa ființă, Sufletul nemuritor, descoperă că
toată durerea este ireală. Nu mai poate nici măcar
să-și imagineze starea de suferință.
PARAMAHANSA YOGANANDA
(1893–1952)

Născut într-o familie bengaleză credincioasă și cu sta-


re, Paramahansa Yogananda a absolvit Universitatea din
Calcutta în 1915 și a pus bazele Frăției pentru Împlinirea de
Sine (Self-Realization Fellowship) în 1920, la Los Angeles,
pentru a oferi o știință a explorării spirituale pentru armo-
nie de sine care să ducă la o lume plină de compasiune și
mai pașnică. Autobiography of a Yogi (Autobiografia unui
yoghin), scrisă de el, a introdus milioane de oameni în stră-
vechea filozofie indiană care se numește yoga și în tradiția
seculară a meditației.

Mesajul lui Paramahansa Yogananda de inspiraț�ie divină


– acela că este posibil să vă imaginaț�i că suferinț�a e impo-
sibilă – v-ar putea părea imposibil. Am inclus această afir-
maț�ie a unui om pe care î�l admir profund tocmai pentru a
vă î�ncuraja să priviț�i această chestiune a suferinț�ei î�ntr-un
mod care probabil vă va face să vă vedeț�i viaț�a dintr-o per-
spectivă cu totul nouă. Sunteț� i invitaț� i să lăsaț� i î�n urmă
324 ÎNȚELEPCIUNEA EVURILOR

câteva idei adânc î�nrădăcinate ș� i falsa identitate la care se


referă Yogananda.
Î�n miezul adevăratei voastre ființ�e – ceea ce Yogananda
numeș� te „sufletul nemuritor” – durerea este ireală. Cu toa-
te acestea, noi trăim î�ntr-o lume reală, cu probleme care
sunt categoric reale ș� i cu fărâme de suferinț�ă despre care
ș� tiț�i că sunt reale. Acest sfat de a ne transfera simț�ul iden-
tităț�ii ș� i de a intra î�ntr-un loc î�n care nici măcar nu ne mai
putem imagina suferinț�a probabil că sună imposibil.
O soluț�ie care pentru mine funcț�ionează este să devin
asemenea unui spectator, pierzându-mi ataș� amentul faț�ă
de efemer. Un mare maestru de-al meu, Nisargadatta
Mahraj, a spus-o astfel: „Nu suferi tu, suferă numai persoa-
na care te î�nchipui a fi. Tu nu poț�i suferi.” Î�ncă o dată, el se
referă la ființ� a voastră adevărată ca fiind ceva destul de
diferit de sistemul eu/corp. Să vă depăș� iț�i tendinț�a de a
crede cu atâta tărie î�n suferinț�ă, devenind spectator î�n via-
ț�a voastră, este o provocare nemaipomenită.
Hai să luăm cea mai comună suferinț�ă, cea numită du-
rere. Să presupunem că aveț�i o durere anume, cum ar fi o
durere de cap, ș� i nu vreț�i să auziț�i pe vreun swami* spu-
nându-vă că nu e reală sau că e doar î�n î�nchipuirea voastră.
Aveț�i î�nsă răbdare cu mine doar pentru o clipă pentru a
vedea dacă puteț�i lăsa î�n urmă ataș� amentul faț�ă de sufe-
rinț�ă. Ș� i dacă aț�i putea deveni un spectator la acea durere
din cap transferându-vă efectiv simț� ul identităț� ii către
ceea ce Yogananda numeș� te adevărata voastră ființ�ă.
Î� ndreptându-vă atenț� ia spre acea durere, aț� i putea
identifica locul său precis, i-aț�i putea descrie mărimea, cu-
loarea, forma ș� i orice caracteristică a sa pe care o percepeț�i.
* Mistic, yoghin (în hindi și sanscrită) (n.tr.)
SUFERINȚA 325

Dacă v-aț� i concentra suficient timp, aț� i putea de fapt să


mutaț� i acea durere dintr-un punct aflat î�n cap î�n altul.
Odată ce aț�i realizat această miș� care, sunteț�i proaspăt con-
ș� tienț�i că o puteț�i muta ș� i afară din cap. Aceasta î�nseamnă
că suferinț�a a fost eliminată devenind observator, ș� i deta-
ș� ându-vă complet de experienț�a dureroasă. Unii numesc
această activitate controlul minț�ii, dar eu o văd ca pe un
mijloc eficient de a nu ne mai identifica cu ceea ce am ajuns
să numim suferinț�ă.
Cea mai mare parte a suferinț�ei prin care trecem, î�n
afara indiscutabilei dureri fizice, apare din cauza identifi-
cării cu propria importanț�ă de sine. Când plănuiam cum să
abordez acest subiect al egoului ș� i suferinț�ei, mi-am amin-
tit o discuț�ie pe care am avut-o cu prietenul meu apropiat
Deepak Chopra. Când mă gândeam dacă să includ sau nu
ceea ce mi-a spus el î�n acea discuț�ie, a sunat telefonul ș� i
bineî�nț�eles că era Deepak. I-am spus că numai cu zece se-
cunde î�n urmă i-am trecut numele pe o bucată de hârtie
pentru a-mi reaminti ce a spus despre ego ș� i suferinț�ă ș� i că
voiam să-l sun, ca să-l rog să-mi explice mai bine.
El m-a mustrat zicându-mi: „Ț� i-am primit mesajul î�n
câmpul unificat ș� i aș� a că te-am sunat.” Ce î�mi spusese el
era faptul că un maestru budist a fost î�ntrebat ce lucru unic
î�ș�i poate aminti mereu ș� i pe care î�l poate folosi când se sim-
ț�ea î�ntr-o stare de suferinț�ă. Maestrul a spus: „Aminteș� te-ț�i
doar acest lucru ș� i nu vei mai suferi niciodată. N-ar trebui
să ne agăț�ăm de nimic precum eu sau al meu.” Iată trei-
sprezece cuvinte care, repetate suficient de des, î�n special
atunci când simț� iț� i tristeț� e ș� i prin urmare, suferinț� ă, ar
putea elimina acea identificare falsă cu egoul. Egoul ț�ine
numai de importanț�a de sine.
326 ÎNȚELEPCIUNEA EVURILOR

Am vorbit î�ncă vreo câteva momente cu Deepak ș� i el a


spus: „Dacă scrii despre capacitatea de a pune capăt sufe-
rinț�ei, î�ț�i sugerez să le oferi cititorilor tăi o zicală a triburi-
lor amerindiene Ojibway pe care o folosesc ș� i eu de câte ori
ajung prea implicat î�n propria-mi importanț�ă de sine, su-
părându-mă din cauza vreunei probleme banale.” Ș� i mi-a
spus aș� a: „Î�mi repet pur ș� i simplu această zicală ș� i aproape
ca prin farmec î�mi dispare suferinț�a mentală.” Iat-o, aș� a-
dar, de la tribul Ojibway, prin intermediul lui Deepak
Chopra ș� i al meu, pentru voi: „Din când î�n când, î�ncep să-mi
plâng de milă ș� i, î�n tot acest timp, sufletul meu e purtat de
vânturi puternice pe cer.”
E o imagine minunată de pus î�n acț�iune când simț�iț�i că
suferiț�i ș� i deveniț�i cufundaț�i î�n propria importanț�ă de sine.
Ca spectator, vă puteț�i observa suferinț�a ș� i, din acea poziț�ie
care permite o vedere de ansamblu, puteț�i alege efectiv să
o iubiț�i ș� i să î�i cedaț�i complet. O puteț�i lua ca pe un dar
minunat care vă va ajuta să lăsaț�i î�n urmă criza identificării
cu pseudosufletul ș� i să vă concentraț� i atenț� ia internă ș� i
energia pe cel care poate să privească la toată acea tristeț�e
dintr-un punct de vedere total detaș� at.
Aceasta este o abordare extraordinar de eliberatoare
pentru a pune capăt oricărei suferinț�e. Când trăiț�i aș� a cum
a făcut-o Yogananda, puteț�i spune efectiv: „Nici măcar nu-mi
pot imagina starea de suferinț� ă.” Î� l pot auzi cumva pe
Yogananda spunând că ar trebui să î�nvăț�aț�i să vă bucuraț�i
de suferinț�ă, deoarece totul e făcut de Dumnezeu pentru
progresul vostru. Durerea este un mesager pentru a vă
aminti de Dumnezeu ș� i de sufletul vostru purtat de vânturi
pe cer, chiar dacă e invizibil, ș� i apoi durerea nu mai e dure-
re, iar voi vă veț�i fi alungat vulnerabilitatea la tristeț�e ș� i
SUFERINȚA 327

suferinț� ă, pentru că nu vă mai identificaț� i cu sistemul


corp/minte.
Nu este un truc, este o metodă valabilă aici ș� i acum
pentru a vă analiza toate ataș� amentele, toate concepț�iile
de tip „eu” ș� i „ale mele”, toată importanț�a de sine, ș� i pentru
a vă reidentifica cu ceea ce este etern. Funcț� ionează cu
adevărat, iar voi descoperiț�i, aș� a cum promite Yogananda,
că toată durerea este ireală.
Pentru a face ca acest sfat divin să prindă viaț�ă pentru
voi, î�ncepeț�i astfel:

• Faceț� i o evaluare onestă a ceea ce aveț� i impresia că


ar constitui sursa tristeț�ii sau a suferinț�ei voastre.
Î�ncepeț�i apoi să vă repetaț�i î�n sinea voastră: „Cauza
oricărei suferinț�e este doar î�n mine ș� i nu voi mai da
vina pe altcineva sau pe altceva pentru ea.”
• Faceț�i acum un efort să observaț�i orice puteț�i despre
starea voastră de suferinț�ă actuală. Dacă e doar o stare
mentală de tristeț�e, observaț�i unde supravieț�uieș� te,
unde apare, ce aspect are ș� i orice caracteristică pe care
o puteț�i identifica.
• Când vă aflaț�i î�ntr-o stare î�n care vă plângeț�i de milă,
î�ncercaț�i să vă repetaț�i cuvintele tribului Ojibway. Veț�i
vedea curând ce banale sunt sentimentele voastre de
suferinț�ă î�n comparaț�ie cu sufletul etern care nu ș� tie
absolut nimic despre asemenea sentimente.
• Î�ntrebaț�i-vă, aș� a cum fac ș� i eu mereu: „Ce lecț�ie am î�n-
văț�at din această experienț�ă?” Odată ce ș� tiu că am ceva
de î�nvăț�at din această tristeț�e, aș� a cum am făcut-o din
328 ÎNȚELEPCIUNEA EVURILOR

toate dezamăgirile ș� i tristeț�ile vieț�ii mele, o pot trans-


forma aproape imediat î�ntr-un cântec.
ENERGIA IUBIRII

Într-o zi, după ce vom fi stăpânit


vânturile, valurile, mareea
și gravitația, vom exploata pentru Dumnezeu
energiile iubirii.
Atunci, pentru a doua oară în istoria
lumii, omul va fi descoperit focul.
PIERRE TEILHARD DE CHARDIN
(1881–1955)

Preot iezuit născut în Franța, paleontolog, om de știință și


filozof, Pierre Teilhard de Chardin a făcut din reinterpreta-
rea creștinismului în lumina evoluției munca sa de-o viață.
El a înțeles materia și spiritul ca două aspecte distincte ale
unei singure substanțe cosmice, fără a fi nevoie de un con-
flict intelectual.

Pierre Teilhard de Chardin scrie aici despre o temă care,


odată î�nț�eleasă de fiecare dintre noi, va avea un impact
monumental asupra omenirii. Vorbeș� te despre iubire ș� i
energie ca fiind interconectate, sugerând că iubirea conț�i-
ne î�n ea o energie care poate uni ființ�ele umane, deoarece
ea singură ne uneș� te pe toț�i prin ceea ce e mai profund î�n
noi. Gândiț�i-vă la anvergura a ceea ce acest strălucit filozof
ș� i om al lui Dumnezeu ne oferă prin această constatare. El
presupune că va veni o vreme î�n care vom î�nvăț�a cum să
î�mblânzim vânturile, valurile, mareele ș� i gravitaț�ia, pentru
a le subordona nevoii noastre nemărginite de a asigura
energie pentru noi, ca oameni.
330 ÎNȚELEPCIUNEA EVURILOR

Observaț�i că toate aceste surse de energie sunt miș� cări


orchestrate de un generator invizibil. Nimeni n-a văzut ni-
ciodată vântul; tot ceea ce putem observa sunt efectele lui.
Privim cum foș� nesc copacii, vedem ploaia cum se î�nvolbu-
rează î�n atmosferă ș� i simț�im aerul pe faț�ă, dar vântul î�nsuș� i
rămâne un lucru nevăzut. La fel stau lucrurile ș� i cu valurile,
mareea ș� i gravitaț�ia.
Privim cum valurile se lovesc neî�ncetat de mal, î�nainte
ș� i î�napoi, după program, î�n fiecare zi, ș� i totuș� i ceea ce pro-
voacă miș� carea rămâne inaccesibil cercetării noastre.
Vedem niș� te lucruri căzând din copaci, dar ceea ce le î�m-
pinge î�n jos este de asemenea un mister pentru sistemul
nostru senzorial. Gândiț�i-vă acum pentru o clipă la puterea
latentă, practic nefolosită, din iubire. Tot ceea ce vedem
sunt efectele energiei. Nu se poate pune nimeni de acord
asupra naturii ei sau a locului î�n care se află, ș� i totuș� i o re-
cunoaș� tem cu toț�ii ș� i o simț�im atunci când efectele ei se
manifestă.
Î� n fiecare celulă a umanităț� ii noastre individuale se
află atomi minusculi ș� i particule subatomice. Când aliniem
un număr stabilit de electroni î�ntr-un singur atom al unei
singure molecule, producem o forț�ă ce este un mister. Nu
voi pretinde că ș� tiu formula ș� tiinț�ifică, dar hai să spunem
teoretic că un atom conț�ine un miliard de electroni. Când î�i
aliniem artificial unul sub altul, vom atinge î�n cele din
urmă ceea ce fizicienii numesc o masă critică. Aliniem teo-
retic 375 de milioane de electroni, cu cele 625 de milioane
rămaș� i zburând la î�ntâmplare. Când aliniem cele 375 de
milioane de electroni, o forț�ă din structura atomului î�i î�m-
pinge ș� i pe toț�i electronii rămaș� i să se alinieze ș� i ei. Acest
moment este numit fază de tranziț� ie, momentul î�n care
ENERGIA IUBIRII 331

forț�a internă dintr-o celulă, o moleculă, un atom sau o parti-


culă subatomică este activată pentru a crea această nouă
aliniere. Această energie dintr-o celulă este ceea ce Pierre
Teilhard de Chardin a numit iubire. El a spus-o aș� a: „Iubirea
este afinitatea care leagă ș� i atrage laolaltă elementele lumii...”
Gândiț�i-vă acum la voi î�nș� ivă ca la o celulă din î�ntregul
corp al omenirii, care cuprinde vreo ș� ase miliarde de celu-
le. Când fiecare dintre noi se aliniază cumva anume, ș� i noi
atingem o masă critică. Câmpul energetic creat de această
masă critică este iubirea. La fel ca î�n microcosmos, ea pro-
duce efecte ș� i î�n macrocosmos sau î�n lumea materială aș� a
cum o vedem noi. Teilhard vorbeș� te despre omenire atin-
gând această masă critică ș� i aprinzând forț� a invizibilă a
iubirii ca un echivalent al descoperirii focului. Acest lucru
î�ncepe cu indivizii care se aliniază aș� a cum au arătat maeș� trii
spirituali de-a lungul istoriei omenirii.
Pierre Teilhard de Chardin a fost ș� i extrem de respec-
tat, dar ș� i practic necunoscut î�n timpul vieț�ii sale. Ca preot
iezuit, i s-a interzis să publice anumite idei, ș� i majoritatea
î�nvăț�ăturilor sale nu au fost publicate până după moartea
sa. Esenț�a filozofiei sale este că există o evoluț�ie mentală ș� i
socială care ne atrage spre o unitate spirituală. Nu trebuie
decât să ne „imaginăm capacitatea de a ne iubi dezvoltarea
până când ea î�i cuprinde pe toț�i oamenii de pe pământ...”.
A numit acestă energie latentă a iubirii sintetizatorul uni-
versal. Iubirea este un elixir energizant, cu puterea de a
hrăni ș� i de a aduce î�mpreună omenirea cam î�n acelaș� i fel
î�n care oamenii cavernelor au fost atraș� i de primul foc.
Imaginaț�i-vă, dacă vreț�i, o stare similară de uimire ș� i im-
pactul asupra supravieț�uirii noastre privind o descoperire
de calibrul focului.
332 ÎNȚELEPCIUNEA EVURILOR

Putem pune î�n aplicare î�nvăț�ătura lui Teilhard î�nț�ele-


gând că să rănim o singură ființ�ă umană î�nseamnă să ră-
nim puterea divină din fiecare dintre noi. Acest sintetizator
universal, iubirea, face parte din noi toț�i, la fel cum fiecare
electron î�mparte forț� a din cadrul limitelor unui singur
atom. Când ne purtăm, aș� adar, cu răutate î�n gânduri sau î�n
fapte, î�mpiedicăm practic faza de tranziț�ie care ne va con-
duce să descoperim focul pentru a doua oară î�n istoria lu-
mii. Fiecare faptă de ură sau nedreptate î�mpotriva altuia
este o acț�iune care ne opreș� te să exploatăm energia iubirii.
Poate că sună exuberant ș� i mult prea fals pentru a fi reali-
zat, dar eu cred că putem cu toț�ii să ne î�mblânzim răutatea
ș� i putem determina această fază de tranziț� ie universală
despre care Pierre Teilhard de Chardin a prezis că este
destinul nostru.
Î�mi reaminteș� te de citatul meu biblic preferat, celebra
afirmaț�ie despre iubire din 1 Corinteni 13, care î�ncepe aș� a:
„De aș� grăi î�n limbile oamenilor ș� i ale î�ngerilor, iar dragoste
nu am, făcutu-m-am aramă sunătoare ș� i chimval răsună-
tor.” Continuă minunat spunând că nu dobândim nimic
fără iubire. Vorbeș� te despre răbdare ș� i bunătatea iubirii;
absenț�a pizmei, a laudelor, a grosolăniei, a folosului pro-
priu ș� i despre cum iubirea nu se bucură de nelegiuire, ci de
adevăr, ș� i se î�ncheie cu acest mesaj extraordinar: „Ș� i acum
rămân acestea trei: credinț� a, nădejdea ș� i dragostea. Iar
mai mare dintre acestea este dragostea.”
Da, chiar mai mare decât credinț�a ș� i nădejdea este ca-
pacitatea de a cultiva iubirea. Cum cultivăm iubirea? Putem
lăsa î�n urmă impulsurile de a-i judeca pe alț�ii. Putem refu-
za să ne simț�im bine cu privire la greș� elile sau suferinț�ele
altcuiva. Putem trăi lecț�iile de bunătate, î�n loc să citim doar
ENERGIA IUBIRII 333

despre ele la biserică. Ne putem î�nlătura dorinț�a de răzbu-


nare ș� i o putem î�nlocui cu iertarea. Putem alege iubirea
oriunde ne-am afla ș� i oricând, făcând pur ș� i simplu această
alegere. Această energie este atât de puternică, î�ncât ț�ine
practic î�mpreună fiecare celulă din universul nostru. Este
adezivul care ne uneș� te. Robert Browning a descris astfel
lumea noastră lipsită de iubire: „Daț�i la o parte iubirea, ș� i
pământul nostru e un mormânt.” Ș� tiț�i când energia iubirii
este absentă ș� i vă puteț�i aduce contribuț�ia pentru a reî�nvia
energia vieț�ii prin iubire.
Puteț�i pune î�n practică chiar acum celebrele cuvinte
ale lui Teilhard î�n vieț�ile voastre. Iată câteva sugestii pen-
tru a exploata energiile iubirii:

• Percepeț�i-vă ca fiind singura celulă din acest corp nu-


mit omenire care poate activa energia pentru faza de
tranziț�ie către iubirea universală. Chiar puteț�i schimba
lucrurile, ș� i fiecare gând de iubire, urmat de o faptă, ne
deplasează cu un pas mai aproape de descoperirea fo-
cului pentru a doua oară.
• Eliminaț�i gândurile de judecată, răzbunare, furie ș� i ură,
devenind conș� tienț�i de ele î�ndată ce ies la suprafaț�ă.
Spuneț�i-vă doar atât: „Nu vreau să gândesc aș� a ș� i refuz
să o mai permit.”
• Când vă aflaț�i î�n faț�a răutăț�ii sau a unei bârfe nesuferi-
te, răspundeț�i-i de pe poziț�ia voastră de iubire: „Nu
vreau să judec pe nimeni.” Î�n loc să criticaț�i persoana
răutăcioasă, proiectaț�i, î�n tăcere, iubire. Î�n orice aduna-
re, fiț�i persoanele care î�i apără pe cei absenț�i, î�ntr-un
mod binevoitor.
334 ÎNȚELEPCIUNEA EVURILOR

• Î�nrămaț�i capitolul 13 din 1 Corinteni la voi acasă, aș� a


cum am făcut noi. Î�l citesc de fiecare dată când merg pe
holul spre dormitoarele copiilor ș� i î�mi reaminteș� te că
cel mai mare dar pe care li-l pot oferi lor ș� i lumii este
sintetizatorul universal. Iubirea!
INDIVIDUALITATEA

capul micuței Effie iată-l


de turtă dulce are creierii
când Ziua Judecății va veni
Domnul șase firimituri va găsi

aplecat peste sicriu


așteptând să se ridice un musiu
cum au făcut și ceilalți, tot așa
vă imaginați surpriza Sa

cu voce tunătoare întreba,


unde-i Effie, care moartă era?
– vorbind cu Dumnezeu aievea,
zise prima firimitură, eu sunt permisiunea

la care ale sale cinci surori au chicotit de parcă viață


ar fi primit
și numărul doi cântecul a preluat
posibilitatea mă cheamă și sunt făr’ de păcat.

a treia firimitură a strigat eu sunt trebuința


și ea e sora mea mai mică, putința
cu sora noastră mai mare, voința
noi toate am fost cuminți, nu ne pedepsi;

și ultima firimitură cu oarece rușine


i-a șoptit lui Dumnezeu, pe mine
336 ÎNȚELEPCIUNEA EVURILOR

mă cheamă necesitatea și cu surorile aceste


am fost Effie, care vie nu mai este.

imaginați-vă, vă spun
Dumnezeu într-o larmă îngrozitoare
urmați-mă cu atenție
aplecat peste Effie în care

(vreți un chibrit sau vedeți?)


cele șase firimituri subjonctive
zvâcnesc ca niște degete tăiate, expresive
cea mai atentă privire a Sa să vă imaginați

pe o față palidă pe care o încruntătură


se frământă, dar eu știu drumul –
(ai Săi ochi aprobă agitat pe cei
binecuvântați în timp ce urechile-i sunt umplute

de muzica obositoare
a nenumăraților păcătoși damnați)
– privind frenetic în sus și-n jos
iată-ne la ziua judecății

peste prag, spuneți nu temerii


ridicați giulgiul uite-așa.
capul micuței Effie iată-l
de turtă dulce are creierii
E. E. CUMMINGS
(1894–1962)

Unul dintre cei mai talentați și independenți poeți ai perioa-


dei sale, americanul e. e. cummings a scris poezii lirice, schi-
țe umoristice de caracter și satire amare despre metehnele
și instituțiile vremii sale.
INDIVIDUALITATEA 337

Pentru a-l aprecia pe deplin pe e. e. cummings, e de ajutor


să ș� tiț�i că energia poeziei sale a provenit dintr-un individu-
alism iconoclast extrem de puternic. A fost adept al puter-
nicei dizertaț� ii a lui Ralph Waldo Emerson î�mpotriva
autorităț�ii consacrate, Self Reliance (Încrederea în sine). Î�n
timpul serviciului militar î�n Europa, din timpul Primului
Război Mondial, a fost î�nchis de propria sa armată î�ntr-un
lagăr de detenț�ie, din cauza prieteniei sale cu un american
care critica efortul de război. Cenzorul francez l-a conside-
rat potenț� ial periculos deoarece gândea cu mintea sa. A
mers până î�ntr-acolo î�ncât ș� i-a schimbat legal numele, să
fie scris numai cu litere mici, pe care le-a folosit cu precă-
dere ș� i î�n poezia sa, î�n care a utilizat, de asemenea, o punc-
tuaț�ie ș� i un stil excentric. A petrecut treizeci ș� i ș� ase de zile
vizitând Rusia, confirmându-ș� i aversiunea pentru colecti-
vism ș� i î�ntărindu-ș� i decizia deja solidă privitoare la impor-
tanț�a gândirii independente ș� i a rezistenț�ei î�n faț�a autorităț�ii,
î�n special atunci când aceasta cere conformitate.
Această poezie, ce Î�l î�nfăț�iș� ează pe Dumnezeu î�ntâmpi-
nând-o pe Effie î�n Ziua Judecăț�ii de Apoi, e de mult timp
una dintre preferatele mele. Ea confirmă direct convinge-
rea de nestrămutat a lui cummings despre opoziț�ia ș� i inde-
pendenț� a din New England. Î� m i place imaginea lui
Dumnezeu aplecat lângă capacul sicriului ș� i fiind surprins
că î�n el nu e nicio Effie. Sinele ei fără minte a fost î�nlocuit
de către cele ș� ase simboluri poetice ale prostiei, pe care
cummings le numeș� te ș� ase firimituri. Aceste firimituri de
turtă dulce sunt ceea ce mai are Effie drept creier, iar el ne
cere să analizăm cât de des folosim aceste firimituri de
conformitate, î�n loc să ne folosim individualitatea.
338 ÎNȚELEPCIUNEA EVURILOR

Numele primei firimituri este „permisiune”, unul din-


tre „păcătoș� ii damnaț�i”, după cum numeș� te cummings cele
ș� ase simboluri ale morț�ii mentale. „Permisiunea” trebuie
să ceară voie altora pentru a acț�iona, ca de exemplu: „Pot
avea, vă rog, binecuvântarea ș� i permisiunea dumneavoas-
tră ca să fiu sau să fac ceva?” Acest cuvânt, „permisiune”,
simbolizează î�ndoiala de sine ș� i tendinț�a de a căuta valida-
re î�n aprobarea ș� i autoritatea celorlalț�i. Dacă î�l folosim me-
reu, spune cummings, î�nseamnă că ne î�nlocuim creierul cu
turtă dulce.
Numele firimiturii cu numărul doi este „posibilitatea”,
al cărei mod de viaț�ă este „Era posibil ș� i altfel”. „Posibilitatea”
este sinonimă ș� i cu „permisiunea”, care cere altora „Este
posibil să î�mi daț�i voie?” Î�n orice caz, tendinț�a de a ne pur-
ta î�n aceste moduri slugarnice simbolizate prin „permisiu-
ne” ș� i „posibilitate” sunt î�nclinaț�ii pe care poetul ne cere să
le î�nfruntăm stăruitor, aflându-ne altminteri î�n pericol de a
nu avea o substanț�ă pe care Dumnezeu să o î�ntâmpine la
Ziua Judecăț�ii.
Firimiturile trei, patru ș� i cinci sunt tripleț�ii care rimea-
ză cu un mod de viaț�ă sterp ș� i lipsit de putere personală.
„Trebuinț�a” este expresia pe care o folosim când ne refe-
rim la acț�iunile noastre trecute dintr-o perspectivă iluzo-
rie. Î�n acest moment, luăm o acț�iune ș� i nu o evaluăm pe
baza a ceea ce am făcut, ci pe baza a ceea ce ar fi trebuit să
facem. Cu toate acestea, î�n sistemul realităț�ii noastre nu
este posibil „să facem” ceva. „Nu se poate ‹‹să fi fost›› aici
săptămâna trecută, astăzi e imposibil”, i-am spus unui
ș� ofer de taxi după ce mi-a spus „E vreme frumoasă săptă-
mâna aceasta, dar ar fi trebuit să fiț�i aici săptămâna trecută”.
Cei care trăiesc numai pe baza a ceea ce „ar fi trebuit” să se
INDIVIDUALITATEA 339

î�ntâmple trăiesc o viaț�ă inadmisibil de goală, folosindu-ș� i


momentele prezente ca să se compătimească pentru ceea
ce ar fi trebuit sau nu să facă.
Surioarele „putinț�a” ș� i „voinț�a” sunt indicatoare de „loc
vacant”, deoarece proprietarul creierului nu este disponi-
bil. Modul de viaț�ă al celor trei surori presupune deznădej-
de, î�n timp ce speră ș� i dezbat deciziile ș� i acț�iunile. „Aș� vrea,
dacă aș� putea” s-ar scuza ambele surori î�n aceeaș� i frază,
explicând lipsa de iniț�iativă ș� i acț�iune. Când se folosesc î�n
mod interogativ, cum ar fi: „Se poate să...?” sau „Vreț�i să î�mi
daț�i voie?”, nu sunt decât turta dulce î�nlocuind o gândire
clară ș� i hotărâtă. Când se folosesc ca explicaț�ii ale motivu-
lui pentru care ceva nu a mers, tot date ale prostiei sunt.
Ultima, cu oarecare ruș� ine î�ș�i spune numele ca fiind
„necesitatea”, simbolul final al unei lipse. Aceasta este firi-
mitura folosită pentru a explica toate obligaț�iile la î�nălț�i-
mea cărora trebuie să te ridici, cerinț� ele ș� i aș� teptările
celorlalț�i. „E necesar să fac acest lucru pentru că ei vor fi
dezamăgiț�i dacă nu î�l fac.” „E necesar să fac ceea ce sunt
programat să fac, sau mă voi prăbuș� i.” Prietenul ș� i maes-
trul meu, Albert Ellis, se referă la acest impuls cu numele
de „musterbating”.
Iată cele ș� ase indicii ale unei minț�i atât de goale, î�ncât
Dumnezeu se apleacă surprins, aș� teptând ca ceva să se ri-
dice din coș� ciug. Aici se află î�n schimb un inventar perso-
nal de scuze pe care le folosim mult mai des decât ne dăm
seama. Pare firesc câteodată să căutăm permisiunea ș� i să
cerem autorizarea î�n loc să preluăm controlul asupra vie-
ț�ii. Când î�ntrebăm: „Am voie să...?”, spunem de fapt: „N-am
î�ncredere î�n mine să fac paș� ii necesari, aș� a că î�mi voi preda
viaț�a altcuiva.” Pentru cummings, acesta este echivalentul
340 ÎNȚELEPCIUNEA EVURILOR

lipsei de creier sau, î�n cel mai bun caz, al morț�ii creierului,
când tot ce mai rămâne sunt niș� te firimituri de turtă dulce,
acolo unde Dumnezeu a menit o persoană gânditoare.
Când discutăm despre ceea ce ar fi trebuit să facem,
ceea ce am fi putut face sau ceea ce am fi făcut, nu suntem
la curent cu sistemul realităț�ii noastre. Nimeni n-ar fi putut
face lucrurile altfel de cum le-a făcut. Punct! Nimeni nu
poate „să fi făcut” nimic altfel ș� i nimeni n-ar fi făcut vreo-
dată altfel, indiferent de î�mprejurări. Noi le-am făcut! Punct.
Puteț�i î�nvăț�a din tot ce aț�i făcut, dar î�n acest moment tre-
buinț�a, putinț�a ș� i voinț�a sunt imposibile.
Folosirea acestor tripleț� i e asemenea î�nlocuirii pro-
priului proces de gândire cu firimituri de turtă dulce.
Nu trebuie să cedaț�i î�n faț�a necesităț�ii, sunteț�i liberi să
vă conduceț�i viaț�a, î�n propria manieră, indiferent de toț�i
cei care î�n trecut v-au copleș� it spunându-vă tot ceea ce era
„necesar” să faceț�i.
Nu fiț�i Effie, pe care Dumnezeu nu va reuș� i să o găsească
atunci când va părăsi lumea aceasta. V-a fost dat un creier
ș� i capacitatea de a gândi ș� i de a vă purta datorită folosirii
acestui remarcabil organ. Nu-l lăsaț�i să se deterioreze î�n
câteva firimituri, folosind acele ș� ase simboluri ale prostiei.
Pentru a pune î�n aplicare î�n vieț�ile voastre gândurile aces-
tui poet dur ș� i individualist hotărât, î�ncepeț�i procesul cu
aceste idei:

• Surprindeț�i-vă atunci când sunteț�i pe cale să folosiț�i


oricare dintre cele ș� ase firimituri, devenind conș� tienț�i
î�n primul rând că folosiț�i termenii respectivi. Veț�i pu-
tea atunci să î�i î�nlăturaț�i nu numai din vocabular, ci ș� i
din viaț�ă.
INDIVIDUALITATEA 341

• Nu căutaț�i permisiunea când vine vorba de lucrurile


importante din viaț�ă. Î�n loc să î�ntrebaț�i: „Am voie să
particip la acest seminar?” sau „E bine dacă mă duc la
acest prânz?”, afirmaț�i-vă intenț�iile î�n propoziț�ii afir-
mative. Spuneț�i: „Voi participa la această î�ntâlnire” sau
„Am prânzul acesta programat. Ai vrea să mergi cu
mine?”
• Lăsaț�i î�n urmă ataș� amentele faț�ă de responsabilităț�i
pe care alț�ii vi le-au dat fără consimț�ământul vostru.
Voi ș� i numai voi sunteț�i cei care fac alegerile privitoare
la responsabilităț�ile voastre ș� i nu aveț�i nicio trebuinț�ă
la î�nălț�imea căreia să vă ridicaț�i, dacă nu este decizia
voastră. Transformaț�i-i pe „ar trebui” ș� i „trebuinț�ele”
î�n opț�iunile voastre personale ș� i î�ndepliniț�i-le cu un
simț� pronunț�at al propriului vostru caracter, cu putere
ș� i, cel mai important, cu î�nsufleț�ire. Fără turtă dulce!
INDEPENDENȚA

DRUMUL PE CARE N-AM APUCAT*

Două drumuri se despărțeau într-o pădure aurie.


Îmi pare rău că nu le-am putut pe amândouă urma.
Și, pentru că eram singurul călător, am zăbovit
Privind în lungul celui dintâi, cât mai departe.
Până acolo unde se pierdea sub pământ.

Apoi am apucat-o pe al doilea, ce nu era mai prejos.


Și care poate era chiar mai îndreptățit să-l străbat.
Căci era acoperit cu iarbă și neumblat.
Deși, trecând pe unul dintre ele,
Era de parcă le-aș fi străbătut pe amândouă,

Iar în acea dimineață se întindeau la fel:


Iarba lor nu era bătătorită de pași.
L-am lăsat pe primul pentru o altă zi
Știind totuși că, pornind pe unul dintre ele,
Cu greu m-aș mai fi întors vreodată.

Așa voi povesti cu un suspin


Cândva, peste ani și ani:
Două drumuri se despărțeau într-o pădure, iar eu
Am pornit-o pe cel mai puțin străbătut
Și asta mi-a schimbat viața.
ROBERT FROST
(1874–1963)

* Trad. de Horia Gârbea, http://horiagarbea.blogspot.ro/2013/01/ro-


bert-frost-drumul-pe-care-n-am-apucat.html (n.red.)
344 ÎNȚELEPCIUNEA EVURILOR

Câștigător al multor premii Pulitzer, Robert Frost este re-


numit pentru peisajele sale poetice ale Americii rurale și ale
sufletului omenesc.

Când Frost scrie despre apucarea pe drumul „mai puț�in


străbătut”, el vorbeș� te despre ceva mult mai transcenden-
tal decât simpla alegere a drumului mai puț�in aglomerat la
o bifurcaț�ie. Cele două drumuri despărț�indu-se î�n pădure
ș� i meditaț�ia lui Frost: „Î�mi pare rău că nu le-am putut pe
amândouă urma” spun de fapt că: „N-am decât o ș� ansă aici.
N-o pot apuca pe un drum ș� i atunci când nu dă rezultat să mă
î�ntorc ș� i să o apuc pe cel de-al doilea.” Ș� tie că are de ales ș� i
criteriul pe care î�l foloseș� te pentru a lua decizia este instinctul
său, care î�l î�ndeamnă să o apuce pe drumul nebătut.
Î�n această poezie am citit un sfat care este valabil î�n
toate domeniile vieț�ii. Mie Frost î�mi spune să fim prudenț�i
când urmăm turma ș� i să nu facem nimic doar pentru că aș� a
face toată lumea. De asemenea, să faci ceea ce faci aș� a cum
î�nț�elegi tu, indiferent de modul î�n care î�l fac ceilalț�i sau a
fost făcut dintotdeauna. Î�n ultima strofă a acestei poezii,
poate cea care a dăinuit cel mai mult î�n timp dintre poezii-
le lui Robert Frost, această preț�ioasă lecț�ie de viaț�ă privi-
toare la un trai î�n care să ne alegem propria cale este
subliniată prin concluzia poetică că o viaț� ă trăită astfel
schimbă cu totul lucrurile.
Eu ș� i soț�ia mea suntem părinț�ii a opt copii minunaț�i.
Preocuparea noastră principală este să î�i ajutăm să î�ș�i dez-
volte propriul sentiment al scopului î�n viaț�ă, î�n vreme ce
facem tot ceea ce putem pentru a-i feri de rău. Auzim zilnic
poveș� ti despre tineri care au devenit victime ale unor
orori, cum ar fi accidente provocate de ș� oferi băuț�i, supra-
doze de droguri, activităț�i criminale ș� i boli cu transmitere
INDEPENDENȚA 345

sexuală, care constituie adesea adevărate condamnări la


moarte. Discutând acest gen de probleme cu copiii noș� tri
ș� i cu prietenii lor, auzim adesea cuvintele: „Toată lumea
face asta.” Auzim expresii precum „presiunea grupului” ș� i
că e normal ca tinerii să î�ș�i dorească să se simtă acceptaț�i
de grupul din care fac parte. Ni se spune frecvent că nimeni
nu vrea să arate ca un „fraier”, neadaptându-se. Iar eu le
reamintesc mereu de această poezie, Drumul pe care n-am
apucat. Dat fiind faptul că nu te poț�i hotărî� pur ș� i simplu pe
ce cale să apuci ș� i ambele arată î�mbietor, alege atunci sfa-
tul poetului ș� i apuc-o pe cea mai puț�in bătută, va schimba
cu totul lucrurile î�n viaț�a ta.
Dacă toată lumea pare să creadă că e foarte tare să bei
ș� i să iei droguri, iar voi nu sunteț�i hotărâț�i, apucaț�i-o pe o
altă cale. Alegeț�i drumul pe care voi ș� i numai voi î�l veț�i par-
curge, iar asta va face diferenț�a. Un motiv pentru care pre-
siunea grupului are un efect atât de puternic asupra
tinerilor este acela că ș� i noi, adulț�ii, suntem victimele ace-
leiaș� i mentalităț�i a gândirii de grup. Î�i iertăm adesea pe cei
tineri, pentru că ș� i nouă ne e greu să schimbăm lucrurile î�n
vieț�ile noastre.
Scrierea acestei colecț�ii de eseuri bazate pe ofrandele
creative ale atâtor suflete mari, de-a lungul istoriei con-
semnate, mi-a deschis ochii. Î�nainte de a scrie ce cred eu că
ne spune poetul sau scriitorul î�n zilele noastre, am citit tot
ce am putut găsi despre vieț�ile lor ș� i despre alegerile pe
care le-au făcut la vremea lor. Practic, toț�i aceș� ti oameni pe
care î�i venerăm au apucat-o pe drumul cel mai puț�in stră-
bătut ș� i de aceea au putut schimba lucrurile.
De la Frost î�nsuș� i se aș� tepta să fie fermier, avocat ș� i
apoi profesor. A î�ncercat să fie fermier ș� i s-a lăsat. A intrat
346 ÎNȚELEPCIUNEA EVURILOR

la drept pentru a fi avocat, aș� a cum î�ș�i dorea bunicul său,


dar a părăsit aproape imediat facultatea, fără să anunț�e. A
plecat de la Harvard din cauza unei boli, provocate proba-
bil de faptul că a î�ncercat drumul cel mai bătut. Avea î�nsă
poezia î�n suflet ș� i, atunci când s-a dus pe un drum pe care
puț�ini mai călătoreau î�mpreună cu el, a schimbat cu totul
lucrurile, iar azi avem poezia lui datorită acelei alegeri.
Datorită unor alegeri similare avem muzica lui Mozart,
picturile lui Michelangelo ș� i sculpturile grecilor antici.
Poezia lui Frost vă invită să uitaț�i de presiunea grupu-
lui ș� i, î�n schimb, să fiț�i conș� tienț�i că, dacă vreț�i cu adevărat
să schimbaț�i lucrurile î�n viaț�ă, soluț�ia nu este să faceț�i lu-
crurile aș� a cum le face toată lumea sau pentru că aș� a face
toată lumea. Dacă alegeț�i să vă trăiț�i viaț�a exact la fel ca
toată lumea, atunci ce mai aveț�i de oferit? Drumul cel mai
bătut este cel care vă va permite să vă acomodaț� i, să vă
simț�iț�i acceptaț�i, chiar să vă adaptaț�i culturii î�n care trăiț�i.
Nu vă va permite î�nsă niciodată să schimbaț� i lucrurile.
Citind toate aceste texte nemuritoare ale marilor gândi-
tori, scrise de-a lungul secolelor, asimilaț� i î�nț�elepciunea
acelora care au ales cel mai adesea drumul cel mai puț�in
străbătut. Scrierile lor au dăinuit deoarece ei au mers mai
departe, î�n ciuda criticilor din partea celor care au ales ca-
lea mai simplă.
Î�n viaț�a mea profesională am fost dispus să vorbesc ș� i
să scriu despre subiecte ș� i idei care erau criticate de către
cei de pe drumul mai umblat. La î�nceput, drumul pe care
am apucat-o a fost plin de gropi ș� i pietriș� . Ș� i totuș� i munca
mea a venit din acel loc î�n care am cea mai mare î�ncredere
– propria-mi inimă –, aș� a că am continuat. Pe măsură ce au
trecut anii, drumul a devenit asfaltat ș� i bine luminat. Mulț�i
INDEPENDENȚA 347

dintre cei care credeau odată că e o cale absurdă merg acum


alături de mine. Aud adesea: „Credeam î�nainte că acele idei
sunt nebuneș� ti, dar acum chiar î�mi place ce spuneai.” Sunt
fericit că am trăit lucrurile despre scria Robert Frost.
Frost a scris despre omul obiș� nuit ș� i alegerile neobiș� -
nuite pe care acesta le poate face atunci când î�ș�i urmează
intuiț�ia, î�n loc să se ț�ină după turmă. Ce lecț�ie minunată
pentru voi, pentru mine ș� i î�n special pentru toț�i copiii noș� -
tri! Eu sunt unul dintre acei copii, spunându-le acum copi-
ilor mei să apuce pe drumul cel mai puț� in străbătut. Vă
î�ncurajez să cunoaș� teț�i plăcerea de a vă alege propria cale
ș� i să spuneț�i: „Aș� a voi povesti cu un suspin/ Cândva, peste
ani ș� i ani.” Sper că atunci mai mulț� i copii vor fi devenit
adulț�i care să ș� tie că nu e niciodată prea mult să facă un
efort suplimentar.
Pentru a introduce acest mesaj î�n vieț�ile voastre, î�nce-
peț�i de astăzi:

• Să renunț�aț�i la folosirea comportamentului sau a rea-


lizărilor altora ca un mijloc de a vă confirma propria
viaț�ă. Chiar dacă mulț�i alț�ii, majoritatea chiar, cred î�n-
tr-un anumit mod de a trăi, dacă nu vă simț�iț�i î�n armo-
nie cu acea gândire de grup, fiț�i voi î�nș� ivă luând-o pe
drumul pe care inima voastră doreș� te să î�l urmeze.
• Să lucraț�i din greu pentru a nu folosi comparaț�ii î�n re-
laț�iile voastre. Să vă aș� teptaț�i ca altcineva să se confor-
meze standardelor altora nu î�ncurajează stima de sine
sau individualitatea.
• Să vă ascultaț�i inima cu privire la calea pe care doriț�i
să o urmaț�i. Chiar dacă pregătirea de-o viaț�ă a fost
348 ÎNȚELEPCIUNEA EVURILOR

î�ntr-o direcț�ie, dacă nu e cea pe care o simț�iț�i acum,


î�ncepeț�i atunci aventura de a explora un drum mai pu-
ț�in străbătut. Răsplata autonomiei va cântări mult mai
mult decât conformismul.
• Să vă reamintiț�i, aș� a cum face Robert Frost î�n poezia
sa, că e puț�in probabil să primiț�i o a doua ș� ansă pentru
a vă î�ntoarce ș� i a merge pe o cale pe care v-aț�i dorit cu
adevărat să o î�ncercaț�i, dar nu aț�i făcut-o pentru că era
mai puț�in bătută.
APRECIEREA

CUM E SĂ FII FEMEIE

Când sunt la Roma de ce oare


De-acasă inima mă doare,
Iar când mă aflu-n țara mea
Sufletu-mi tânjește după Italia? 

Dragostea și domnul meu,


De ce cu tine mă plictisesc mereu
Dar când te ridici și pleci
Te strig ca să te reîntorci?
DOROTHY PARKER
(1893–1967)

Nuvelistă, poetă și critică americană, Dorothy Parker s-a


remarcat îndeosebi prin spiritul său caustic.

Această poezie, scrisă î�n stilul spiritual ș� i inteligent ca-


racteristic lui Dorothy Parker, meditează asupra unei tră-
sături nevrotice obiș� nuite cu care majoritatea suntem
familiarizaț�i. Ea se î�ntreabă poetic despre tendinț�a noastră
ciudată de a ne dori ceea ce nu avem până când obț�inem
acel lucru ș� i apoi nu ni-l mai dorim! Unul dintre marile
mistere ale omenirii! De ce oare atât de des nu ne bucurăm
de clipele noastre ș� i neglijăm î�n mod repetat momentul
prezent î�n favoarea altuia? Dorothy Parker ș� i-a intitulat
poezia Cum e să fii femeie, dar, pe baza constatărilor mele
350 ÎNȚELEPCIUNEA EVURILOR

cu privire la camarazii mei bărbaț�i, precum ș� i la mine î�n-


sumi, aș� modifica titlul acestei poezii de două strofe î�n Cum
e să fii om.
Atât de mulț�i dintre noi suferă de această boală de a nu
fi pe deplin cufundaț�i î�n prezent, cu toate că prezentul este
singurul loc î�n care ne putem cufunda pe deplin. De ce ne
irosim clipele prezente din viaț�ă, chiar moneda preț�ioasă a
vieț�ii, mistuiț�i de dorinț�a de a fi î�n altă parte? De ce ne iro-
sim clipele prezente simț� indu-ne vinovaț� i pentru trecut
sau neliniș� tiț� i din cauza viitorului sau aș� teptându-ne să
fim oriunde î�n altă parte numai aici nu, după cum sublini-
ază percutant Dorothy Parker î�n această scurtă poezie?
Răspunsul meu la aceste î�ntrebări este că simț�im astfel
pentru că ne trăim vieț�ile mai degrabă cu o atitudine de
desconsiderare, decât cu una de apreciere. Ș� i metoda de
rezolvare a acestei dileme este atât de simplă, î�ncât le sca-
pă aproape tuturor. Trăiț�i-vă viaț�a, adică, mai degrabă î�n-
tr-o stare de apreciere, decât î�ntr-una de desconsiderare.
Nimic mai mult decât să luaț�i decizia de a deveni conș� ti-
enț�i, î�n lumea interioară, privată, a gândurilor voastre, de
modul î�n care vă petreceț�i clipele prezente. Când vă aflaț�i
la Roma ș� i vă gândiț�i că aț�i vrea să fiț�i acasă sau viceversa,
atrageț�i-vă atenț�ia, alegeț�i să nu mai desconsideraț�i Roma
ș� i faceț�i î�n schimb efortul de a o aprecia. Acesta este genul
de discuț�ie cu voi î�nș� ivă care vă va salva din capcana ab-
senț�ei din clipa prezentă.
Una dintre trăsăturile pe care le-am observat la oamenii
care funcț�ionează foarte bine este capacitatea lor nelimita-
tă de a-ș� i scoate din minte atât trecutul, cât ș� i viitorul. Când
vă aflaț�i î�n prezenț�a lor, ei vă privesc drept î�n ochi ș� i ș� tiț�i că
vă bucuraț�i de toată atenț�ia lor. Î�ngrijorarea nu face parte
APRECIEREA 351

din experienț�a lor de viaț�ă. Unul dintre aceș� ti oameni mi-a


explicat aș� a: „Î�n primul rând, nu are rost să î�ț�i faci griji pen-
tru lucrurile asupra cărora nu ai control, deoarece, dacă nu
le controlezi, nu are sens să î�ț�i faci griji pentru ele.” Aici
intră orice lucru pentru care e posibil să ne facem griji.
Sunt de părere că acest mesaj este destul de important
pentru a ni-l repeta din când î�n când.
Dacă sunt la Roma, aș� adar, n-am absolut niciun control
asupra a ceea ce este acasă. Aș� a că am de ales să nu des-
consider Roma ș� i să apreciez casa, de vreme ce mă aflu la
Roma. Î�n mod asemănător, când sunt cu cineva ș� i sunt plic-
tisit, e din cauză că am ales deliberat să î�l desconsider pe
cel cu care sunt ș� i să apreciez numai ceea ce nu am. Astfel
că, atunci când persoana plictisitoare pleacă, eu păstrez î�ncă
acelaș� i proces de gândire nevrotică. Apreciez ce nu e aici ș� i
î�mi desconsider singurătatea ce constituie prezentul.
Î�nvăț�ând să practicăm aprecierea a ceea ce nu e prezent ș� i
să nu desconsiderăm nimic, dilema pe care spirituala autoa-
re ne-o prezintă î�n poezia ei dispare. Ș� i e, destul de simplu, o
chestiune de a lua o decizie conș� tientă pe moment.
Mă simt adesea căzând î�n capcana pe care o prezintă
Dorothy Parker aici, atunci când mă aflu î�n singurătate cu
scopul exclusiv de a scrie. Departe de gălăgia ș� i î�ntrerupe-
rile constante ale unei familii mari, simt că vreau să fiu cu
ei. Apoi, când sunt acasă, simt un dor după intimitatea ș� i
singurătatea locului î�n care scriu. Pentru mine, calea de
ieș� ire din această situaț�ie este să devin conș� tient de ceea
ce fac, de modul î�n care î�mi folosesc gândurile ș� i să revin
imediat î�n prezent.
�n timp ce scriu, practic obiceiul aprecierii a tot ce se
află î�n jurul meu. Privesc peisajul ș� i mulț� umesc pentru
352 ÎNȚELEPCIUNEA EVURILOR

aceste î�mprejurimi ș� i pentru oportunitatea de a crea î�n


momentul de faț�ă. Ș� i apoi scrierea î�nsăș� i devine un izvor
de mare bucurie. Î�n mod asemănător, când sunt acasă, iar
copiii aleargă peste tot ș� i haosul pare nesfârș� it, eu resping
toate gândurile referitoare la alt loc ș� i intru î�ntr-o stare de
apreciere. Î�mi privesc soț�ia î�n casa noastră ș� i mă gândesc
ce norocos sunt să mă aflu aici. Mă simt recunoscător chiar
ș� i pentru cele mai evidente lucruri pe care adesea le luăm
de bune, cum ar fi frigiderul, tablourile de pe perete ș� i câi-
nii care latră. E vorba numai de a-mi reaminti să apreciez
ș� i să alung desconsiderarea.
Recunosc că Dorothy Parker a fost cunoscută cu precă-
dere pentru spiritul ei acid ș� i muș� cător; poate din acest
motiv am ales să o includ î�n această carte. Î�mi place satira
ș� i î�mi place să râd cu poftă. Când i s-a relatat că preș� edin-
tele Calvin Coolidge murise, ea a răspuns: „Cum de ș� i-au
dat seama?” Ș� i î�ntr-o recenzie a jocului actoricesc al lui
Katherine Hepburn dintr-o piesă din 1934, Parker a spus:
„A trecut prin toată gama de emoț�ii, de la A la B.” Î�mi dau
bine seama că Dorothy Parker nu vorbea serios ș� i că avea
un anume sarcasm î�ndreptat spre sine î�n această poezie
intitulată Cum e să fii femeie, deș� i aduce î�n discuț�ie un fac-
tor principal pentru o viaț�ă pe deplin funcț�ională.
Poate că singura trăsătură predominantă a sănătăț�ii
mintale este capacitatea de a vă afla pe deplin î�n clipa pre-
zentă, fără gânduri de a fi î�n altă parte. După cum descrie
Henry David Thoreau: „Dintre toț�i muritorii, el e binecu-
vântat să nu piardă niciun moment al trecerii vieț�ii amin-
tindu-ș� i trecutul”, iar eu aș� adăuga, cu un profund respect,
„sau anticipând viitorul”. Există categoric un trecut, dar nu
acum. Ș� i există categoric un viitor, dar nu acum.
APRECIEREA 353

Clipa noastră prezentă este un mister din care facem ș� i


noi parte; un vis, dacă doriț�i, al momentului. Î�ntreg misterul
stă ascuns aici ș� i acum. Ș� i, fără doar ș� i poate, să ne străduim
să trăim cu totul î�n prezent î�nseamnă să ne străduim pentru
ceea ce deja contează. Puteț�i fie să folosiț�i aceste clipe preț�ioa-
se apreciindu-le, adică să fiț�i pe deplin î�n momentul prezent,
fie desconsiderându-le, adică să vă doriț�i a fi oriunde altun-
deva decât aici. Dar, la urma urmelor, momentul prezent
este tot ce există ș� i tot ce a existat vreodată.
Bucuraț� i-vă de poezioara inteligentă a lui Dorothy
Parker ș� i profitaț�i de constatările ei, incluzând următoare-
le sugestii î�n clipele voastre prezente:

• Băgaț�i de seamă când vă doriț�i să vă aflaț�i î�n altă parte


ș� i reveniț�i î�ntr-o stare de apreciere pentru locul î�n care
vă aflaț�i. Atunci când plănuiț�i ceva, bucuraț�i-vă până la
capăt de acest lucru. Amintiț�i-vă că absenț�a din pre-
zent nu e decât un obicei pe care puteț�i alege să î�l de-
păș� iț�i chiar acum, î�n acest moment!
• Debarasaț�i-vă de gândurile care desconsideră. Când
simț�iț�i că desconsideraț�i pe cineva sau ceva aflat î�n
spaț�iul imediat al clipei prezente, vedeț�i dacă nu puteț�i
să le î�nlocuiț�i cu gânduri apreciative. De exemplu, î�n
loc să fiț�i plictisiț�i de o conversaț�ie, î�ntoarceț�i-vă gân-
durile spre: „Î�mi voi petrece următoarele câteva clipe
iubind această persoană pentru ceea ce este, ș� i nimic
mai mult.” Această î�nlăturare a judecăț�ii vă aduce pe
deplin î�n prezent.
• Faceț�i-vă timp pentru a medita. Meditaț�ia este aș� a de
dificilă pentru atâț�ia oameni deoarece gândurile lor se
354 ÎNȚELEPCIUNEA EVURILOR

află î�ntotdeauna la un lucru sau î�ntr-un loc î�ndepărtat.


O formă de meditaț�ie este să etichetaț�i gândul atunci
când apare ș� i apoi să alegeț�i să î�l lăsaț�i î�n urmă. Această
practică vă ajută î�n primul rând să deveniț�i conș� tienț�i
de gândurile voastre, lucru pe care mulț�i dintre noi
trebuie să î�l facă, pentru a ne putea î�ntoarce î�n mo-
mentul prezent.
• Faceț�i-vă un obicei din a savura fiecare fel de mâncare,
î�n loc să vă gândiț�i la desert î�n timp ce mâncaț�i aperiti-
vul. Acelaș� i lucru este valabil ș� i pentru a vă bucura de
răsăritul soarelui dimineaț�a, a fi treaz î�n timpul zilei ș� i
a nu vă gândi la culcare cât sunteț�i la muncă. Esenț�a
acestui î�ntreg mesaj este să vă aflaț�i aici, acum. Nu pu-
teț�i fi î�n altă parte.
IERTAREA

CRUCEA

Bătrânu’ meu e un bătrân alb


Și mama este neagră.
Dacă mi-am blestemat tatăl alb
Vreodată, blestemele să piară.

Dacă mama neagră mi-am blestemat


Și am trimis-o-n iad cu cruzime
Îmi pare rău c-am zis așa
Și-acum îi doresc tot binele din lume.

Tata a murit într-o casă mare, frumoasă


Mama, într-o colibă.
Eu oare unde am să mor
Că nu-s nici alb, nici negru?
LANGSTON HUGHES
(1902–1967)

Poetul american Langston Hughes a scris totodată și schițe


umoristice publicate în ziare, un roman și o colecție de po-
vestiri. Este cunoscut mai ales pentru poeziile sale, scrise în
ritmul blues-ului și al baladei, având adesea caracter docu-
mentar, reflectând greutățile și bucuriile afroamericanilor.

Această scurtă poezie scrisă î�ntr-un stil spiritual ș� i ager


de către omul pe care î�l consider strămoș� ul miș� cării america-
ne pentru drepturile civile, este un tribut adus efectului
356 ÎNȚELEPCIUNEA EVURILOR

vindecător al iertării, dar ș� i o parodie a absurdităț�ii etiche-


tării oamenilor pe baza î�nfăț�iș� ării fizice, î�n special pe baza
culorii pielii. Versul final al primelor două strofe ne trimite
tuturor un mesaj impresionant. Ele î�nsumează ceea ce î�n-
seamnă mai exact adevărata spiritualitate, ca ș� i sănătatea
socio-mentală: „Blestemele să piară” ș� i „Î�i doresc tot binele
din lume”. Ce ne spune Langston Hughes prin intermediul
acestor versuri? Cred că exprimă faptul că e destul de ma-
tur din punct de vedere spiritual ca să le spună părinț�ilor
săi: „Vă iert ș� i î�mi pare rău pentru orice gând rău pe care
l-am î�ndreptat vreodată către voi.”
Libertatea dintr-un simplu act de iertare pune capăt
risipei de furie ș� i costului ridicat al urii. Iertarea poate
cumpăra liniș� te sufletească. Gândiț�i-vă la toate lucrurile
care au fost vreodată î�ndreptate către voi ș� i pentru care
purtaț�i pică sau duș� mănie. Fiecare afront sau î�nț�epătură e
ca ș� i cum aț�i fi fost muș� caț�i de ș� arpe. Rareori se moare din
cauza rănii, dar, odată muș� cat, e imposibil să daț�i timpul
î�napoi, iar răul este făcut de veninul care continuă să curgă
prin voi. Veninul este amărăciunea ș� i ura de care vă agăț�aț�i
la mult timp după ce aț�i fost răniț�i. Veninul e cel care vă va
distruge î�n cele din urmă liniș� tea sufletească.
Antidotul este iertarea, care nu este chiar atât de difi-
cilă pe cât aț�i vrea să credeț�i. Dacă credeț�i că iertarea este
o faptă provocatoare ș� i conflictuală cu care trebuie să vă
chinuiț� i o viaț� ă î�ntreagă, eu vă sugerez că adevărat este
chiar lucrul opus. Iertarea e plină de bucurie, uș� oară ș� i,
mai presus de toate, extrem de eliberatoare. Ne eliberează
de povara resentimentelor ș� i a motivelor de nemulț�umire
trecute ș� i e un alt cuvânt pentru a lăsa totul î�n urmă.
Vorbesc aici din experienț� a personală ș� i poate de aceea
poezia aceasta mă atrage atât de mult.
IERTAREA 357

Tatăl meu a fost un tip alb care a plecat din viaț�a mea
când eram bebeluș� ș� i nici măcar nu s-a deranjat să dea un
telefon. N-a sunat nici măcar o dată î�n viaț�ă ca să vadă cum
o duc cei trei băieț�i ai săi. A stat o vreme la î�nchisoare, a
băut excesiv, a fost abuziv cu mama ș� i cu multe alte femei,
a murit de ciroză hepatică la vârsta de patruzeci ș� i nouă de
ani ș� i a fost î�ngropat î�ntr-un cimitir pentru săraci din
Biloxi, Mississippi.
Am purtat povara resentimentelor ș� i a urii până pe la
treizeci ș� i ceva de ani, când m-am dus la mormântul lui ș� i
am spus, î�n esenț� ă, ceea ce a spus ș� i Langston Hughes:
„Blestemele să piară” ș� i, făcând acest lucru, mi-am trans-
format practic viaț�a. Am î�nceput să dau lovitura cu scrierile
mele, mi s-a î�mbunătăț� it semnificativ modul î�n care î�mi
abordam sănătatea, relaț�iile mele s-au î�ntors dinspre osti-
litate spre parteneriat spiritual ș� i, mai presus de toate,
m-am simț�it liber de povara acelui venin care î�mi circula
prin vene. Când î�nvăț�ăm să iertăm, ne ridicăm deasupra
celor care ne-au insultat sau ne-au nedreptăț�it, iar acest
act al iertării pune capăt conflictului. Ultima strofă a poeziei
lui Langston Hughes vorbeș� te despre procesul de etichetare a
identificării noastre după î�nfăț�iș� area exterioară.
Søren Kierkegaard, faimosul teolog danez, a comentat:
„Odată ce mă etichetezi, mă anulezi.” Procesul de a ne pla-
sa, î�n baza oricărei etichete, pe noi ș� i pe alț�ii î�n comparti-
mente mici ș� i frumos orânduite ș� i de a emite apoi judecăț�i
cu privire la toată lumea pe temeiul acelor etichete repre-
zintă o experienț�ă pe cât î�mi pot imagina de nespirituală ș� i
dezumanizantă. Ș� i totuș� i facem acest lucru tot timpul.
Guvernul ne cere să completăm formularele de recensă-
mânt ș� i să ne î�mpărț�im limpede î�n compartimente rasiale.
358 ÎNȚELEPCIUNEA EVURILOR

Fondurile sunt alocate pe baza acestor distincț�ii, iar preju-


decăț� ile sunt agresive, deoarece avem tendinț� a de a ne
identifica mai degrabă î�n funcț�ie de ceea ce putem vedea
cu ochii, decât pe baza a ceea ce simț�im î�n inimă. Ș� tim că
putem face schimb de organe interne ș� i putem î�mprumuta
sânge de la unul la altul, ș� tim că gândurile ș� i sufletele noastre
sunt lipsite de culoare ș� i, cu toate acestea, simț�im î�ncă nevoia
de a ne pune etichete pe baza a ceea ce este î�n exterior.
Avem un prieten apropiat care trăieș� te î�n Maui. Tatăl
său – separat de familie de multă vreme – e negru, iar mama
lui este albă. Ca ș� i Langston Hughes, a fost crescut de mamă
ș� i de bunică. Mi-a spus odată î�ntâmplător: „Nefiind nici alb,
nici negru, nu urăsc realmente pe nimeni.“ Avem multe de
î�nvăț�at din această remarcă.
Î�mi plac ultimele două versuri ale lui Langston Hughes.
Ele î�nsumează absurditatea faptului de a asocia vreodată
unei persoane o etichetă. „Eu oare unde am să mor/ Că
nu-s nici alb, nici negru?” Ce dilemă! Ș� tim ce să facem cu
tatăl său ș� i cu mama sa, dar cum procedăm cu el? Acest om,
Langston Hughes, ș� i-a scris poezia î�n anii 1920 ș� i 1930
când ura ș� i tensiunile rasiale erau la apogeu î�n America. Iar
el a vorbit din inimă cu un mare curaj. Poate cea mai cele-
bră poezie a lui este Și eu cânt America. O reproduc aici
pentru ca voi să o citiț�i, î�n timp ce meditaț�i la aceste două
teme î�ngemănate ale iertării ș� i etichetării.

ȘI EU CÂNT AMERICA

Eu sunt fratele cu pielea închisă la culoare.


Mă trimit să mănânc în bucătărie
Când au musafiri,
Eu râd însă
IERTAREA 359

Și mănânc bine
Și cresc puternic.

Mâine,
Voi sta la masă
Când vin musafirii.
Nu va îndrăzni nimeni
Să-mi spună
– Mănâncă în bucătărie!
Și-atunci...
Mai mult,
Vor vedea
Cât de frumos sunt
Și se vor rușina...

Și eu sunt America.

El ne reaminteș� te, cu o generaț�ie sau două î�n urmă, că


ne purtăm î�n mod ruș� inos atunci când aplicăm cuiva eti-
chete. Ș� i avea dreptate. „Mâine [...] /Nu va î�ndrăzni nimeni/
Să-mi spună,/ – Mănâncă î�n bucătărie” ș� i lucrurile stau aș� a
pentru că un om ca Langston Hughes a putut să râdă, să
crească puternic ș� i să se simtă frumos î�n ciuda a ceea ce ar
fi putut spune oricine altcineva. Ș� i, da, a putut să ierte. El
ne reaminteș� te că toată lumea are valoare egală, la fel cum
a făcut-o ș� i William Blake, care a scris ș� i el despre dispreț�ul
său faț�ă de prejudecăț�i ș� i ne-a lăsat mementoul poetic: „Î�n
rai nu puteț�i decât î�ntr-un singur fel să trăiț�i: să uitaț�i ș� i să
iertaț�i.”
Pentru a pune acum î�n practică î�n vieț�ile voastre aces-
te idei ale lui Langston Hughes, î�ncepeț�i:
360 ÎNȚELEPCIUNEA EVURILOR

• Să faceț�i bilanț�ul tuturor celor care v-au greș� it vreoda-


tă î�n vreun fel, indiferent cât de grav sau de recent s-a
î�ntâmplat, ș� i alegeț�i să lăsaț�i asta î�n urmă. Iertarea e
un act izvorât din inimă. Faceț�i-l pentru voi, pentru a
vă asigura antidotul la otrava căreia i-aț�i permis să
curgă prin voi.
• Să fiț�i conș� tienț�i că părinț�ii voș� tri (ș� i toț�i cei din trecutul
vostru) au făcut ce au ș� tiut să facă, date fiind condiț�iile
vieț�ilor lor. Nu puteț�i cere mai mult de la nimeni. Poate
că voi nu aț�i fi făcut la fel, aș� a că î�nvăț�aț�i din asta.
Iertarea î�nseamnă să recunoaș� teț�i că rănile adânci nu
se vor vindeca până când nu iertaț�i. Faceț�i, aș� adar,
această alegere ș� i imediat vă veț�i simț�i mai liberi ca
niciodată.
• Să faceț�i toate eforturile pentru a elimina din experi-
enț�a voastră de viaț�ă procesul de etichetare. Priviț�i
dincolo de structura alcătuită din piele ș� i oase, la dez-
văluirea lui Dumnezeu din toț�i oamenii ș� i adresaț�i-vă
lor ș� i vouă î�nș� ivă din acel loc î�n care etichetările nu
există. Ș� i amintiț�i-vă mereu că toată lumea, fără excep-
ț�ii, are dreptul de a spune Și eu cânt America.
NON-VIOLENȚA

Abordarea non-violentă nu schimbă imediat senti-


mentele asupritorului. Mai întâi acționează asupra
inimilor și sufletelor celor care îi sunt devotați. Le dă
un nou respect de sine; le trezește resurse de tărie
și curaj pe care nu știau că le au. În sfârșit, aceasta
ajunge la oponent și îi tulbură conștiința în așa fel
încât reconcilierea devine realitate.
MARTIN LUTHER KING, JR.
(1929–1968)

Dr. Martin Luther King a fost un pastor baptist și un luptător


înfocat pentru drepturile civile, prin acțiunea non-violentă.
A fost doborât de glonțul unui asasin în 1968.

Acest citat din Dr. Martin Luther King, Jr. î�mi aduce amin-
te de o poveste despre Buddha. Se pare că un om auzise că
Buddha ar fi paș� nic ș� i non-violent indiferent de ceea ce
î�ntâlnea î�n viaț�ă. Acest om s-a hotărât să î�l pună la î�ncerca-
re pe cel divin ș� i a călătorit de la mare distanț�ă pentru a se
afla î�n prezenț�a lui. Timp de trei zile a fost nepoliticos ș� i
insuportabil faț�ă de Buddha. L-a criticat ș� i a găsit cusur î�n
tot ce a spus sau a făcut Buddha. L-a insultat pe Buddha,
î�ncercând să î�l facă să reacț�ioneze cu mânie. Cu toate aces-
tea, Buddha nu s-a clătinat deloc. A răspuns de fiecare dată
cu iubire ș� i bunătate. Î�n cele din urmă, omul nu a mai su-
portat. „Cum ai putut fi atât de paș� nic ș� i de bun când eu
n-am făcut decât să te contrazic?”, l-a î�ntrebat el. Răspunsul
362 ÎNȚELEPCIUNEA EVURILOR

lui Buddha a venit sub forma unei î�ntrebări pentru acel


om. „Dacă cineva î�ț�i oferă un dar ș� i tu nu î�l accepț�i, cui î�i
aparț�ine, de fapt, darul?”, a răspuns Buddha. Omul ș� i-a pri-
mit răspunsul.
Dacă cineva vă oferă vouă un dar sub forma furiei sau
ostilităț� ii ș� i nu î�l acceptaț� i, atunci el aparț� ine î�ncă celui
care l-a dat. De ce aț�i alege să fiț�i supăraț�i sau furioș� i pen-
tru ceva care nu vă aparț�ine?
Aceasta este esenț�a mesajului pe care dr. Martin Luther
King, Jr. ni-l oferă. Când alegeț� i abordarea non-violentă,
primul impact va fi asupra voastră. Deveniț�i mai puț�in pre-
dispuș� i să acceptaț�i darurile răuvoitoare care se î�ndreaptă
î�nspre voi. Veț�i zice „pas” când alț�ii î�ncearcă să vă atragă î�n
certuri sau conflicte de orice fel. Obiectivul vostru iniț�ial
nu va fi de a schimba pe cineva, ci mai degrabă de a lucra
deliberat ș� i cu iubire pentru a fi un instrument al î�ndurării
ș� i al toleranț�ei. Cu cât deveniț� i mai paș� nici î�n interiorul
vostru, cu atât mai puț�in veț�i fi afectaț�i de animozitatea sau
atitudinea ostilă a altora.
Când dr. King vorbeș� te despre ceea ce se î�ntâmplă î�n
inimile ș� i sufletele celor care sunt devotaț�i non-violenț�ei,
el nu vorbeș� te numai despre miș� carea drepturilor civile
sau lupta de clasă. Ne spune că, dacă ne putem dedica unei
atitudini paș� nice, ne vom comporta mai curajos ș� i cu o tă-
rie pe care n-am mai cunoscut-o î�nainte. Când cei din jurul
nostru î�ncearcă să ne atragă î�n luptele lor, angajamentul
nostru de a fi paș� nici ne permite să avem un dialog diferit
cu noi î�nș� ine chiar î�nainte de a ne gândi dacă să acceptăm
sau nu „darurile” ce ne sunt oferite. Afirmaț�ia noastră este:
„Decât aș� a, mai bine aleg pacea.” După o serie de astfel de
dialoguri, reacț�ionăm paș� nic î�n mod automat.
NON-VIOLENȚA 363

Soț�ia mea, Marcelene, este o femeie foarte paș� nică ș� i


meditativă ș� i aș� a a fost mereu, de douăzeci ș� i ceva de ani
de când suntem î�mpreună. Î�n primii noș� tri ani, î�ncercam
să o atrag î�n discuț�ii î�n contradictoriu, cu logica mea destul
de stridentă, dar ea pur ș� i simplu nu juca aș� a jocul relaț�iei.
Î� mi spunea î�n esenț� ă prin comportamentul ei: „Nu sunt
interesată să mă cert cu tine” ș� i afiș� a acest lucru arătân-
du-mi o mină paș� nică ș� i neluând parte la î�ncercările mele
de a o contrazice. Mi-am dat seama î�n curând că nu o voi
intimida pe această femeie să gândească la fel ca mine.
Mi-am dat seama că e foarte dificil să te iei la ceartă cu ci-
neva care nu este interesat să se certe. Ea nu î�ncerca să mă
schimbe pe mine prin comportamentul ei. Ea răspundea
paș� nic datorită angajamentului ei faț�ă de comportamentul
non-violent.
Citind ș� i recitind aceste frumoase cuvinte ale lui King,
reamintiț�i-vă că obiectivul pentru care alegeț�i să fiț�i o per-
soană non-violentă nu este acela de a schimba pe cineva
sau de a face lumea mai bună. Obiectivul vostru este acela
de a vă oferi respectul de sine pe care î�l meritaț�i fiind o
creaț�ie divină a lui Dumnezeu ș� i acela de a î�nlătura dure-
rea asociată cu conflictul ș� i lipsa liniș� tii. Veț�i î�ncepe atunci
să manifestaț�i fără efort tăria respectului de sine ș� i pacea,
ș� i î�i veț� i influenț� a pe cei din jur prin simpla voastră
prezenț�ă.
S-a spus despre Buddha ș� i Iisus Hristos că doar pre-
zenț�a lor î�ntr-un sat ș� i nimic mai mult le trezea conș� tiinț�a
celor din jurul lor. Aț�i trăit asta probabil când v-aț�i aflat pe
lângă oameni foarte evoluaț�i ș� i paș� nici. Ei par să emită fe-
romoni ai iubirii care te fac să te simț�i mai paș� nic ș� i mai
î�ncrezător î�n sine. Ș� tiu din experienț� a mea că putem
364 ÎNȚELEPCIUNEA EVURILOR

schimba efectiv energia oricărui mediu luând decizia de a


pune î�n aplicare afirmaț�ii precum aceasta, din A Course in
Miracles (Curs de miracole). „Voi fi paș� nic ș� i non-violent,
indiferent de propunerile pe care le primesc.”
Am practicat transmiterea de feromoni energetici
pentru non-violenț�ă î�n multe situaț�ii î�n care credeam că nu
am niciun fel de putere. Î�n magazine, când aud sau văd pă-
rinț� i abuzivi faț� ă de un copil, mă mut efectiv î�n câmpul
energetic ș� i î�ngădui energiei mele paș� nice ș� i iubitoare să
influenț�eze câmpul. Sună nebuneș� te, dar pare să funcț�io-
neze î�ntotdeauna ș� i, după cum o spune atât de elocvent dr.
King, „ajunge la oponent ș� i î�i trezeș� te conș� tiinț�a î�n aș� a fel
î�ncât reconcilierea devine realitate”.
Când copiii sunt cei abuzivi ș� i caută ceartă, arătaț�i-le
un exemplu real al unei persoane care nu este dispusă să
se implice atât de mult. Î�n relaț�iile voastre cu familia ș� i alț�i
adulț�i, arătaț�i-le o inimă ș� i un suflet liniș� tit, î�n primul ș� i î�n
primul rând. Î�ntotdeauna aveț�i de ales î�ntre rea-voinț�ă ș� i
bunăvoinț�ă, chiar dacă simț�iț�i că sunteț�i ademeniț�i î�ntr-o
direcț�ie sau alta. Amintiț�i-vă de cuvintele lui Buddha pri-
vind darul ș� i fiț�i conș� tienț�i că non-violenț�a pe care a predi-
cat-o dr. King ș� i î�n spiritul căreia ș� i-a trăit viaț� a este un
exemplu care se aplică ș� i î�n vieț�ile noastre, î�n fiecare zi.
Pentru a deveni parte a acestei miș� cări a non-violenț�ei,
î�ncercaț�i următoarele sugestii:

• Surprindeț�i-vă î�nainte de a reacț�iona la violenț�a de


orice fel cu ș� i mai multă violenț�ă ș� i juraț�i să fiț�i un in-
strument al păcii, aș� a cum ne-au î�ncurajat toț�i maeș� trii
noș� tri spirituali.
NON-VIOLENȚA 365

• Lucraț�i î�n fiecare zi cu voi pentru a vă aduce î�n viaț�ă o


atitudine mai paș� nică. Faceț�i-vă timp pentru a medita,
practicaț�i yoga, citiț�i poezie, plecaț�i î�n plimbări solita-
re, jucaț�i-vă cu copiii ș� i animalele sau faceț�i orice vă dă
sentimentul că iubiț�i ș� i sunteț�i iubiț�i.
• Faceț�i un efort deosebit pentru a elimina informaț�ia
violentă din vieț�ile voastre. Ziarele ș� i ș� tirile care î�n-
cearcă să vă iș� te curiozitatea cu privire la ostilitate ș� i
ură malignă, bombardându-vă î�ncontinuu cu tot soiul
de relatări vă răpesc din pacea interioară. Î�ntoarceț�i
spatele acestor surse ș� i de fiecare dată când auziț�i
aceste ș� tiri, amintiț�i-vă că pentru fiecare faptă de cru-
zime faț�ă de om există o mie de fapte de bunătate.
• Amintiț�i-vă acest proverb antic chinez: „Î�nț�eleptul nu
vorbeș� te, vorbesc cei talentaț�i, iar proș� tii se ceartă.”
COMPARAȚIA

EI ÎMI REAMINTESC DE MINE

La oamenii cu talente de aur când mă gândesc,


Introvertit cum sunt, de bucurie sunt nebun
Să aflu când bilanțul întocmesc
Că eu și ei avem multe în comun.

Ca Burns, am o slăbiciune pentru pahar,


Ca Shakespeare, știu foarte puțină latină și greacă,
Îmi ronțăi unghiile ca Aristotel, e clar,
Ca Thackeray, sunt snob, cine să mă-ntreacă.

Sunt bolnav de vanități byroniene,


Am ciuda lui Pope la temelie,
Ca Petrarca, nu mai pot după sirene,
Ca Milton, am tendința spre melancolie.

Ortografia mea-l evocă pe Chaucer de odinioară


Ca Johnson, nu vreau să ajung la final
(Și eu îmi beau cafeaua din farfurioară)
Asemenea lui Goldsmith, sunt un papagal.

Ca Villon, am debite cu carul,


Ca Swinburne, am nevoie de-o soră medicală,
Pe Cristopher Marlowe îl fac la joc cu zarul
Și visez cât Coleridge, dar mai rău, fără-ndoială.
368 ÎNȚELEPCIUNEA EVURILOR

În comparație cu oamenii cu talente de aur,


Sunt tot ce trebuie să fie un om cu potențial,
Îi semăn fiecărui geniu la vicii
Și totuși scriu original.
OGDEN NASH
(1902–1971)

Scriitor american de versuri umoristice, Ogden Nash este


cunoscut pentru fantezia și satira sa sofisticată.

Ogden Nash este renumit pentru extraordinarul simț� al


umorului ș� i pentru poezia lui î�ndrăzneaț�ă, adesea necize-
lată ș� i extrem de variată, de la propoziț�ii dintr-un singur
cuvânt, la versuri care hoinăresc un î�ntreg paragraf. Ș� i-a
câș� tigat î�n timpul vieț�ii un număr mare de admiratori, î�n
special pentru poezia care satiriza cusururile obiș� nuite. Î�n
această poezie selectată de mine, el î�ș�i bate joc de sine î�n-
suș� i justificându-ș� i slăbiciunile prin aceea că se potrivesc
cu cele ale „oamenilor cu talente de aur”, care sunt câț�iva
dintre cei mai buni poeț� i ai lumii. Deș� i este evident că
această poezie a fost scrisă pe un ton ironic, ea subliniază
totuș� i tendinț� a pe care o avem mulț� i dintre noi de a ne
compara cu ceilalț�i.
Pare mai uș� or să ne privim propriul comportament î�n
comparaț�ie cu al altora pentru a aprecia unde ne situăm î�n
viaț�ă. Practic, î�ntreaga noastră educaț�ie, acasă ș� i la ș� coală,
a folosit metoda comparaț�iei, ș� i majoritatea dintre noi am
fost pregătiț�i să ne situăm undeva la mijloc, î�n funcț�ie de
nivelul celorlalț�i. Î�n scopul evaluării a fost aplicată curba-
etalon pentru a determina locul exact î�n care ne aflăm, fie
că era vorba de geografie, matematică, cu ce ne î�mbrăcăm
ș� i cum ne supunem interdicț�iilor. Tot ce făceau ceilalț�i a
COMPARAȚIA 369

fost folosit î�n mod consecvent ca un barometru pentru a


determina ce trebuie să facem ș� i noi. Existau, de asemenea,
foi matricole ș� i fiș� e de evaluare. Comparaț�ia ca mijloc de
evaluare a fost atât de răspândită, î�ncât probabil că este
modalitatea prin care vă evaluaț�i viaț�a de adult, precum ș� i
cea prin care gestionaț�i vieț�ile membrilor familiei voastre.
Totuș� i, comparaț�ia unei persoane cu alta anulează uni-
citatea fiecăreia dintre ele ș� i este adesea insultătoare pen-
tru fiecare persoană î�n parte, iar comparaț�iile nu vă vor
duce niciodată la cunoaș� terea de sine. E liniș� titor să cău-
taț�i validarea î�n exteriorul propriei persoane, dacă ș� i alț�ii
fac acest lucru. Ș� i, dacă aproximativ 68% dintre oameni o
fac, s-ar putea să fim tentaț�i să o interpretăm ca fiind co-
rectă. Atunci când ne comparăm î�ncontinuu vieț�ile cu ale
altora, repetăm condiț� ionarea trecutului căutând î�n altă
parte ceva ce sălăș� luieș� te de fapt î�n interiorul nostru. Î�mi
place această afirmaț�ie a lui Lao-Zi, fondatorul taoismului:
„Cel care î�i cunoaș� te pe alț�ii este î�nț�elept. Cel care se cu-
noaș� te pe sine este iluminat.”
Când recurgem la comparaț�ii, de orice fel, putem spera
cel mult la î�nț�elepciune. Pentru a deveni iluminaț� i î�nsă,
trebuie să cunoaș� tem ș� i să onorăm creaț�ia unică pe care o
reprezentăm fiecare dintre noi. Acesta este geniul care nu
se găseș� te niciodată î�n ceea ce constituie media.
Să tindem fără î�ncetare spre punctul cel mai î�nalt ș� i
mai cuprinzător de pe curba „normalităț� ii” ș� i să evităm
extremităț� ile, slab reprezentate, aceasta este, după cum
sunt sigur că vă daț�i seama, calea pe care eu cred că trebuie
să o urmeze oricine. De ce? Deoarece geniul creator se gă-
seș� te î�n poziț�iile care se depărtează de medie.
370 ÎNȚELEPCIUNEA EVURILOR

Jean Piaget este un celebru psihiatru elveț�ian care a


studiat modalităț�ile prin care elevii se puteau descurca cel
mai bine la ș� coală. Piaget mi-a furnizat î�n urmă cu mulț�i
ani, atunci când eram un tânăr doctorand, o revelaț�ie im-
portantă, pe care n-am uitat-o niciodată . Experimentele
sale cu elevii au confirmat că î�nvăț�area ș� i nivelurile de asi-
milare sunt diferite de la individ la individ. Î�n orice clasă î�n
care o metodă de î�nvăț�ământ, de pildă prelegerea, a fost
singurul mijloc de prezentare a informaț�iilor, după un exa-
men la sfârș� itul perioadei de î�nvăț�are, nivelurile de asimi-
lare au semănat cu o curbă-etalon, cu aproximativ două
treimi aflate î�n sfera calificativului C sau de nivel mediu; o
pătrime s-a î�mpărț�it î�n două, sub ș� i peste medie (calificati-
ve D ș� i B); ș� ase procente s-au î�mpărț�it egal î�n elevi slabi ș� i
foarte buni (calificative F ș� i A) cu mici fracț�iuni aflate î�n
ceea ce numim abateri de la centru. Adică numai o mică
fracț�iune erau geniali ș� i o mică fracț�iune pur ș� i simplu nu
asimila nimic.
Dar nu asta m-a impresionat ș� i nu asta mi-am amintit
mereu. Piaget a spus apoi că, dacă e să schimbi metoda de
predare, de pildă din prelegere î�n desen, obț�ii atunci ace-
eaș� i distribuire standard, o mică fracț�iune de elevi geniali
ș� i nulităț�i, 6% de A ș� i F; 25% de D ș� i B; 67% de C+ până la
C-. Chestiunea uluitoare este î�nsă că acum ai alț�i indivizi î�n
sfera geniilor ș� i a nulităț�ilor, iar când î�ncerci o altă metodă
de predare, cu acelaș� i grup, ca de pildă discuț�iile pe gru-
puri mici sau prezentările video, la fiecare metodă nouă de
î�nvăț�are pe acelaș� i material, găseș� ti noi genii, noi nulităț�i ș� i
o grupare cu totul nouă a nivelului mediu.
Pentru mine, concluzia profundă a lui Piaget a fost de
neuitat. Î�n fiecare persoană există un geniu ș� i tot ceea ce
COMPARAȚIA 371

trebuie să facem noi, ca educatori, părinț�i sau stăpâni ai


propriilor noastre vieț�i este să găsim o metodă care să î�n-
găduie geniului să iasă la iveală.
Poezia umoristică ș� i satirică a lui Ogden Nash Ei îmi re-
amintesc de mine vă aduce ș� i vouă aminte cât de absurd este
să vă comparaț�i cu altcineva. Concluzia sa dezvăluie adevă-
rul acestei afirmaț�ii: „Ș� i totuș� i scriu original.” Acesta este
singurul lucru pe care î�l putea face vreodată: să fie el î�nsuș� i.
Adesea, î�n eforturile noastre de a ne adapta ș� i de a fi
acceptaț� i, ne pândim pe noi î�nș� ine ca să vedem cum ne
comparăm cu alț�ii. Am fost condiț�ionaț�i î�ncă din primele
zile la ș� coală ș� i este aș� adar uș� or să uităm că geniul nostru
individual se poate să nu fi evoluat. Ideea de a vă compara
cu altcineva pare absurdă atunci când ș� tiț�i că sunteț�i indi-
vizi unici ș� i când vă aliniaț�i cu metoda, oamenii ș� i circum-
stanț�ele care vi se par potrivite pentru voi.
Ș� tiț�i î�n sufletul vostru, aș� a cum ș� tiu ș� i eu când scriu,
vorbesc, alerg la un maraton, meș� teresc la maș� ină sau mă
spăl pe dinț�i că nu trebuie să î�mi compar acț�iunile cu cele
ale altor oameni pentru a decide cum să le fac. Suntem li-
beri atunci când putem spune: „Aceasta este metoda mea,
metoda ta care este? Metoda nu există!” Sunt liber când nu
mai trebuie să văd ce am î�n comun cu acei oameni cu talen-
te de aur. Concluzia este aceeaș� i la care a ajuns ș� i Ogden
Nash: „Ș� i totuș� i scriu original.” Nu vă mai comparaț�i ș� i î�n-
cepeț�i să vă creaț�i propriile vieț�i, după propriile metode.
Pentru a renunț�a la obiș� nuinț�a de a vă compara cu cei-
lalț�i, î�ncepeț�i să practicaț�i aceste sugestii:
372 ÎNȚELEPCIUNEA EVURILOR

• Folosiț�i-vă propriul index personal pentru a vă evalua


pe voi ș� i performanț�ele voastre. „Sunt mulț�umit de mine
î�nsumi?” î�n loc de „Nu sunt la fel de bun ca sora mea.”
• Când vă treziț�i că faceț�i comparaț�ii, opriț�i-vă chiar î�n
acel moment ș� i surprindeț�i-vă. Să deveniț�i conș� tienț�i
de acest fapt reprezintă î�nceputul schimbării acestui
obicei. Când sunteț�i pe cale de a spune: „Cred că sunt
mediocru î�n acest domeniu”, opriț�i-vă ș� i reformulaț�i
astfel: „Atâta pot să fac ș� i nu mă deranjează asta.”
• Nu folosiț�i comparaț�ii când vine vorba de copiii voș� tri
dacă nu vreț�i să facă ș� i ei la fel. De câte ori spuneț�i:
„Tuturor celorlalț�i copii de la ș� coală li se cere să facă
acasă câteva treburi”, aș� teptaț�i-vă să auziț�i ș� i ceva de
genul „Niciun alt părinte nu î�ș�i pune copiii să se culce
atât de devreme”. Obiceiul va deveni perfid ș� i va trece
din generaț�ie î�n generaț�ie, dacă voi nu î�ncetaț�i să folo-
siț�i comparaț�ia ca standard. Modificaț�i-vă direcț�ia ast-
fel: „Mă aș� tept să î�ț�i faci treburile î�n casă, iar acest
lucru nu are nimic de-a face cu prietenii tăi.”
• Dacă nu sunteț�i atât de talentaț�i sau buni specialiș� ti pe
cât v-aț�i dori la un anumit lucru, reamintiț�i-vă că nu e
din cauză că aveț�i vreo deficienț�ă. Este rezultatul reac-
ț�iei voastre unice ș� i a experienț�ei pe care o aveț�i î�n si-
tuaț�ia respectivă. Geniul vostru constă poate î�n altceva
sau poate că e nevoie să descoperiț�i o altă metodă de
î�nvăț�are. Respectaț�i-vă individualitatea ș� i unicitatea ș� i
abț�ineț�i-vă să faceț�i speculaț�ii comparându-vă cu cei-
lalț�i. Comparaț�ia plasează î�ntotdeauna comanda vieț�ii
voastre î�n mâinile celor cu care vă comparaț�i.
ACȚIUNEA/FAPTA

Ar trebui să vorbim mai puțin; un loc în care se țin


predici nu este un punct de reper. Și-atunci, ce să
faci? Pune mâna pe o mătură și fă curat în casa cuiva.
Și asta spune tot.
MAICA TEREZA
(1910–1997)

O călugăriță care a fost profesoară de istorie și geografie și
director de școală în Calcutta, Maica Tereza a simțit chema-
rea să părăsească mănăstirea pentru a-i ajuta pe cei mai
săraci dintre săraci și pentru a trăi printre ei. În 1950, ea și
ajutoarele ei au pus bazele Misionarilor Carității.

Cel mai eficient mod de a î�nvăț�a pe cineva ceea ce am vrea


să ș� tie este prin comportament, nu prin cuvinte. Adesea
nenumărate ore sunt petrecute î�n discuț�ii î�n care ne expri-
măm frustrarea cu privire la ceea ce ni se pare inacceptabil
ș� i î�n care facem schimb de insulte verbale ș� i de exemple a
ceea ce este atât de supărător. Schimbarea dorită nu devi-
ne realitate, iar voi resimț� iț� i î�ncă suferinț� a că cineva se
poartă urât cu voi.
S-ar putea să fie adevărat că, la un anumit nivel, comu-
nicarea este secretul unei relaț�ii de succes, dar adesea se
pare că, cu cât sunt schimbate mai multe cuvinte, cu atât
mai lipsit de succes este rezultatul. Acest lucru poate fi va-
labil când e vorba despre partenerul de viaț�ă, membrii fa-
miliei, ș� efii ș� i angajaț�ii, chiar propriii voș� tri copii.
374 ÎNȚELEPCIUNEA EVURILOR

Maica Tereza, mică, dar cu un spirit uriaș� , care a mun-


cit zilnic pe străzile din Calcutta, văzându-l pe „Iisus Hristos
sub toate î�nfăț�iș� ările sale tulburătoare”, după cum a spus-o
ea, ne oferă o î�nț�elepciune profundă prin sfatul său scurt.
„Ar trebui să vorbim mai puț� in”, ar trebui să faceț� i mai
mult. Cuvintele care nu sunt susț� inute de acț� iune devin
doar un loc î�n care se ț�in predici ș� i nimic mai mult. Dacă
vreț�i să demonstraț�i ceva, trebuie să deveniț�i un punct de
reper, printr-un comportament nou ș� i eficient. Vechiul afo-
rism: „Aud, uit; văd, î�mi amintesc; fac, î�nț�eleg”, nu se aplică
numai pentru ceea ce doriț�i să î�nvăț�aț�i, ci ș� i pentru modul
î�n care doriț�i ca ceilalț�i să se poarte cu voi. Evident că nu
puteț�i î�nvăț�a să î�notaț�i ascultând pur ș� i simplu cuvintele
celorlalț�i sau privindu-i pe alț�i oameni î�n apă. Pentru a ș� ti,
trebuie să o faceț�i. Aceeaș� i logică concisă se aplică ș� i nebu-
niei de a face la nesfârș� it schimb de cuvinte, ca unic mijloc
de comunicare.
Comportamentul este cel mai eficient mod de a comu-
nica cu alț�ii î�n viaț�ă. Eu ș� i soț�ia mea le-am vorbit î�ntotdeau-
na copiilor noș� tri despre bunătatea faț�ă de toate ființ�ele.
Totuș� i, cel mai eficient mod de a comunica acest mesaj este
propriul nostru comportament. Poate că cel mai grăitor
exemplu î�n acest sens a apărut î�n Maui, când Marcelene ș� i
una dintre fiicele noastre au descoperit o pasăre mică ce
căzuse din cuibul său. Î�mi amintesc că soț�ia mea, care avea
multe treburi importante de care să se ocupe î�n acea zi,
pentru familie, a luat pasărea î�ntr-o cutie de pantofi ș� i a
mers cu maș� ina î�n partea cealaltă a insulei, la un adăpost la
care sunase, petrecându-ș� i patru ore î�n trafic ș� i renunț�ând
la acea zi pentru micul pui de pasăre. A predat î�n mâini si-
gure făptura aceea plăpândă ș� i, făcând acest lucru, ea a
generat mai degrabă un reper, î�n loc să ț�ină o predică. Eu ș� i
ACȚIUNEA/FAPTA 375

copiii noș� tri am văzut î�n acea zi dragostea î�n acț�iune, pen-
tru toate ființ�ele, iar lecț�ia a avut mai mult impact decât
orice ș� uvoi de cuvinte pe acel subiect.
Când vă simț�iț�i î�ncurcaț�i î�n superficialitatea jocurilor
de cuvinte care aduc î�n discuț�ie numai exteriorul unei pro-
bleme, opriț�i-vă ș� i reamintiț�i-vă de marea î�nț�elepciune din
sugestia Maicii Tereza. Î�ntrebaț�i-vă: „Ce pot face î�n acest
caz?”, î�n loc să continuaț� i să î�ncercaț� i să demonstraț� i o
idee. Dacă cineva are un limbaj lipsit de respect, atunci
susț�ineț�i-vă cauza î�n cuvinte, bineî�nț�eles, ș� i, apoi, dacă lip-
sa de respect continuă să iasă la iveală, treceț�i la etapa ac-
ț�iunii sau a reperului, după cum o descrie Maica Tereza.
Renunț�aț�i imediat la predică! Dacă aveț�i de-a face cu un
adult, faceț� i tot posibilul pentru a-i transmite că vorbiț� i
serios. Ț� ineț�i-vă departe cel puț�in o săptămână. Dacă aveț�i
de-a face cu un comportament sub influenț�a alcoolului, nu
î�l î�ngăduiț�i folosind ș� i mai multe cuvinte ca singurul mijloc
de comunicare. Cereț�i-i î�n schimb persoanei să caute aju-
tor, altminteri nu veț�i mai face parte din viaț�a ei. Cu copiii,
retrageț�i privilegiile ș� i menț�ineț�i situaț�ia, atunci când re-
gulile de bază ale decenț� ei ș� i armoniei sunt î�ncălcate.
Vorbiț�i, bineî�nț�eles, dar î�n cele din urmă trebuie să puneț�i
mâna pe mătură ș� i să faceț�i curăț�enie î�n casa altuia, dacă
vreț�i să fiț�i cu adevărat de ajutor.
Maica Tereza nu a fost o persoană despre care să pu-
teț�i spune că era crudă sau nepăsătoare. Viaț�a ei a fost de-
dicată carităț�ii ș� i ajutorării celor mai puț�in norocoș� i dintre
noi, pentru a avea parte ș� i ei de un tratament omenesc. Ea
părea să ș� tie că modalitatea de a face ca acest lucru să de-
vină realitate nu era să le vorbească altora despre faptele
virtuoase, ci efectiv să le trăiască. Nu e crud să arăț�i, prin
376 ÎNȚELEPCIUNEA EVURILOR

comportament, că nu vei tolera acele lucruri care ț�i se par


inacceptabile. S-ar putea să fie singura cale de a realiza o
schimbare. Deș� i importante, cuvintele voastre riscă să fie
uitate dacă nu sunt urmate de acț�iune.
Cu toț�ii părem a suferi de tendinț�a de a discuta la ne-
sfârș� it despre problemele noastre. Organizăm comitete
pentru a studia problemele ș� i mergem la î�ntrunirile re-
spectivelor comitete pentru a vorbi despre motivele pen-
tru care nu se poate face, probabil, nimic. Oamenii de
acț�iune nu au tendinț�a de a se alătura comitetelor ș� i de a
asculta rapoarte speciale. Î�mi amintesc că am citit despre
Lee Iacocca, directorul executiv din industria auto cunos-
cut pentru lipsa sa de î�ngăduinț�ă î�n faț�a scuzelor, a cărui
conducere a adus două dintre cele mai mari companii de
automobile din lume pe locuri superioare. Atunci când le-a
cerut inginerilor săi să î�i construiască un prototip de maș� i-
nă decapotabilă care nu mai fusese făcută de multe dece-
nii, a tot auzit enumerate motivele pentru care produsul
nu era fezabil ș� i toate problemele inginereș� ti. Î�n cele din
urmă, exasperat, le-a ordonat: „Luaț�i o maș� ină, tăiaț�i-i, nai-
bii, partea de sus ș� i daț�i-mi-o s-o văd.”
Oamenii de acț�iune, cei care schimbă lucrurile î�n viaț�ă,
cei pe care î�i admirăm cel mai mult, par cu toț�ii să cunoas-
că adevărul străvechii î�nț�elepciuni: „Ce tot vorbeș� ti aș� a de
tare, că nu te aud ce spui!” Fiț�i un om care face. Ș� i fiind astfel,
veț�i reuș� i să-i î�nvăț�aț�i mai mult pe alț�ii ș� i să aduceț�i mai mul-
tă î�mplinire î�n viaț�ă decât ar putea transmite vreodată toate
cuvintele din dicț�ionar.
Pentru a pune î�n aplicare sfatul Maicii Tereza, î�ncercaț�i
următoarele:
ACȚIUNEA/FAPTA 377

• Ț� ineț�i minte că î�n viaț�ă sunteț�i trataț�i după cum î�i î�n-
văț�aț�i pe oameni să vă trateze. Î�ntrebaț�i-vă dacă com-
portamentul vostru invită vreo purtare urâtă de care
vă tot loviț�i.
• Când simț�iț�i că vorbele voastre nu mai au impact ș� i că
vă duc la poveș� ti lungi ș� i obositoare, care se sfârș� esc cu
aceleaș� i rezultate, luaț�i decizia de a fi creativi trecând
de la un loc î�n care se predică la un punct de reper.
Notaț�i noi moduri de acț�iune care vor transmite punc-
tul vostru de vedere ș� i juraț�i să le urmaț�i, chiar dacă
sunteț�i tentaț�i să vă î�ntoarceț�i la jocurile de cuvinte.
• Lăsaț�i-i pe membrii familiei, î�n special pe copii, să vă
vadă trăind după filozofia voastră. Indiferent de ce ar
spune ei, vă vor respecta pentru faptele voastre, chiar
dacă par a fi critici. Dacă refuzaț�i să rămâneț�i la nivel
de dezbatere ș� i î�n defensivă, ș� i î�n schimb demonstraț�i
simplu, cu fermitate, care este filozofia voastră de via-
ț�ă, atunci veț�i ajunge să cunoaș� teț�i valoarea acelui
punct de reper.
VENERAȚIA

BRISBANE
Brisbane
Acolo unde ni s-a revelat Dumnezeu.
Numai noi doi cunoaștem magia și înfiorarea acelei
prezențe.
În pofida sorților imposibili...
Legătura noastră cu eternitatea consolidată mai
mult, întărită.
Cu toate că paradoxul persistă mereu...
Suntem în control/nu suntem în control, condam-
nați să alegem.
Nu sunt sigur decât de iubirea noastră întipărită în
veșnicie.
WAYNE W. DYER

Un suflet infinit, ascuns într-un soț, tată a opt copii, scriitor


și conferențiar, Wayne Dyer este autorul acestei cărți și al
altor șaisprezece, inclusiv trei manuale.

Această carte nu este atât despre aprecierea poeziei ș� i a


filozofiei, pe cât este despre aplicarea î�nț�elepciunii acestor
scriitori î�n vieț�ile noastre de zi cu zi. Toate textele selectate
din această carte transmit mesaje de la personalităț�i sensi-
bile, extrem de creative ș� i productive, care au trăit aici pe
planeta Pământ la un moment dat, la fel cum trăim ș� i noi azi.
380 ÎNȚELEPCIUNEA EVURILOR

Mă simt un pic î�ngâmfat că includ un text de-ale mele


î�n această colecț�ie de splendori ale atâtor poeț�i, artiș� ti ș� i
filozofi supremi ai trecutului. Am ales î�nsă să î�mi asum
stânjeneala ș� i stângăcia acestui fapt, deoarece vreau să in-
clud î�n această carte poezia Brisbane, care a fost pentru
mine o muncă făcută din iubire, drept exemplu al unei scrieri
poetice din inima unui tip normal, obiș� nuit, scrisă pentru
soț�ia sa î�ntr-un moment de pură veneraț�ie ș� i inspiraț�ie. Ș� i,
de asemenea, pentru că vreau să ș� tiț�i povestea din spatele
acestui efort poetic făcut de cineva care se află î�ncă aici
pentru a-ș� i î�mpărtăș� i motivele pentru care a scris-o.
Î�nchei, aș� adar, această colecț�ie cu o poezie pe care am
scris-o pentru soț�ia mea, Marcelene, ș� i sper ca ș� i voi să luaț�i
î�n mână condeiul ș� i să daț�i la o parte teama de ruș� ine, ironie
sau de comparaț�ii nedrepte cu marii poeț�i ș� i să vă exprimaț�i
sentimentele cele mai intime pentru cei pe care î�i iubiț�i.
Poezia pe care am selectat-o se numeș� te Brisbane pen-
tru că acesta este oraș� ul din nordul Australiei unde, î�n
1989, am simț�it ș� i am ș� tiut fără discuț�ie, dincolo de orice
î�ndoială, că î�n univers există o forț�ă î�n acț�iune, căreia eu î�i
spun Dumnezeu. Am î�nceput să-l cunosc pe Dumnezeu, pe
câtă vreme, până î�n acea zi, doar ș� tiusem despre Dumnezeu.
Soț�ia mea, Marcelene, ș� i doi dintre copiii noș� tri care
aveau pe atunci un an ș� i jumătate ș� i trei ani ș� i jumătate
erau cu mine î�ntr-un turneu de discursuri î�n Australia, î�n
februarie 1989. Î�n timpul zilei am vorbit î�n faț�a unei mari
adunări, m-am î� n tors, epuizat, la hotelul nostru din
Brisbane ș� i m-am dus la culcare. Î�l aveam pe unul din copii
î�n pat cu mine, î�n timp ce Marcelene dormea ș� i î�l alăpta pe
cel mic î�n patul de alături.
VENERAȚIA 381

La ora 4:05 dimineaț�a, ceva ce nu se mai î�ntâmplase î�na-


inte ș� i nu s-a mai petrecut de atunci î�ncolo m-a luat prin sur-
prindere mai presus de orice aș� putea descrie aici. Soț�ia mea
s-a trezit dintr-un somn adânc ș� i s-a apucat să-i mute î�n pat
pe copiii noș� tri. A luat-o pe fetiț�a noastră de trei ani ș� i jumăta-
te din patul meu ș� i a pus-o cu băieț�elul de un an ș� i jumătate. A
continuat urcându-se î�n patul meu ș� i cuibărindu-se lângă
mine. Acest lucru era neobiș� nuit din partea lui Marcelene, î�n
special pentru că î�l alăpta tot timpul pe fiul nostru. Mă aflam
î�ntr-o stare de ș� oc semiconș� tientă, gândindu-mă că visez.
Soț�ia mea ori alăptase, ori fusese î�nsărcinată î�n cei opt
ani anteriori ș� i, prin urmare, î�ș�i î�ntrerupsese cu totul ciclul
menstrual. Î�n plus, fusese asigurată că nu va mai rămâne
î�nsărcinată din cauza unei proceduri chirurgicale prin care
î�i fusese î�ndepărtat un ovar. Pentru a fi siguri, foloseam
î�nsă metode contraceptive, iar eu mă retrăgeam la mo-
mentul critic, pentru a pune semnul exclamării pe precau-
ț� ia noastră. Ș� i totuș� i, î�n ciuda tuturor acestor măsuri, la
4:05 dimineaț� a, î�n Brisbane, Australia, a fost concepută
fiica noastră cea mai mică Saje Eykis Dyer ș� i a venit pe
lume pe 16 noiembrie 1989.
Ce a trezit-o pe soț�ia mea î�n acel moment? Ce a provocat
acest comportament ciudat pentru ca o femeie, care deț�ine
î�ntotdeauna controlul, să pară a fi aproape obsedată? Ce pu-
tere a acț�ionat î�n acea noapte? Cine controla lucrurile?
Saje a fost o forț�ă a iubirii care ne-a unit î�n căsnicia
noastră, dar atunci când am aflat că soț�ia mea era î�nsărci-
nată după acea obsesie minunat de bizară de la miezul
nopț�ii, am ș� tiut, după cum a ș� tiut ș� i Marcelene, că existau
forț�e care lucrau prin intermediul nostru să aducă î�n lu-
mea materială acel î�nger micuț� ș� i care depăș� eau hotărârea
382 ÎNȚELEPCIUNEA EVURILOR

noastră de a nu mai avea alț�i copii. Operaț�ie, metode con-


traceptive, retragerea, absenț�a unui ciclu feminin cu care
să ț�inem evidenț�a ovulaț�iei ș� i un somn adânc î�ntr-o ț�ară
străină sunt toate obstacole minore, nesemnificative, î�n
faț�a unei forț�e a vieț�ii care face tot posibilul să î�ș�i facă apa-
riț�ia pe lumea noastră materială!
�n 1989, de Ziua Mamei, am scris poezia Brisbane pen-
tru soț�ia mea ș� i am pus-o î�ntr-un colaj î�nrămat al excursiei
noastre din Australia. Î�nsă indiferent câte cuvinte aș� scrie
ș� i cu câtă disperare aș� î�ncerca să transmit caracterul speci-
al al acelei experienț�e, după cum am spus: „Numai noi doi
cunoaș� tem magia ș� i î�nfiorarea acelei prezenț�e.” Din acel
moment ș� i până acum n-am trăit nicio clipă î�n care să mă
î�ndoiesc de prezenț�a lui Dumnezeu î�n viaț�a mea. Nu mă
implic î�n discuț�ii lungi î�n contradictoriu cu necredincioș� ii
ș� i nici nu simt vreo nevoie anume să conving pe cineva de
ceea ce eu ș� tiu. Exprim pur ș� i simplu acest lucru prin scri-
erile mele, prin conferinț�e. Ș� i, da, î�n propria-mi exprimare
poetică măruntă scrisă pentru soț�ia mea. Mă î�ntorc î�n acel
moment ș� i legătura mea cu acea deș� teptare divină este
reconsolidată ș� i î�ntărită. Mai ș� tiu, de asemenea, prin inter-
mediul acestei experienț�e, că fiecare suflet care se mani-
festă î�ntr-o ființ�ă umană face ș� i el parte din această piesă
de teatru divină.
Ne place să credem că noi suntem cei care controlăm
astfel de chestiuni, totuș� i o mare parte din mine ș� tie că ni-
mic nu poate opri un suflet hotărât, iar paradoxul afirmaț�i-
ei „condamnaț� i să alegem” este oricând evident. Adică,
deț�inem controlul ș� i nu deț�inem controlul, ambele î�n ace-
laș� i timp, ș� i a î�nvăț� a să trăieș� ti cu acestă enigmă este o
mare parte din a-l cunoaște pe Dumnezeu.
VENERAȚIA 383

Aț�i sosit aici printr-un scenariu miraculos asemănător.


Inima a î�nceput să vă bată î�n pântecul mamei la câteva săp-
tămâni de la concepț� ie ș� i acesta este un mister absolut
pentru toată lumea de pe planeta noastră. Cum apare ceva
din nimic? Unde era acea viaț�ă î�nainte de concepț�ie? Ce se
î�ntâmplă î�n momentul creaț�iei? Cu toț�ii mergem, respirăm,
discutăm paradoxuri ș� i probabil facem ce putem mai bine
să lăsăm î�n urmă conflictul intelectual ș� i să acceptăm cu o
inimă iubitoare, î�n timp ce suntem siguri, că iubirea noas-
tră este î�ntipărită î�n veș� nicie.
Prin toate mijloacele, rămâneț�i î�n starea de veneraț�ie
ș� i apreciaț�i fiecare moment din viaț�ă ș� i fiecare moleculă a
creaț�iei. Î�nsă undeva adânc î�nlăuntrul vostru, î�ntr-un colț�i-
ș� or al conș� tiinț�ei, să ș� tiț�i cu siguranț�ă că există o prezenț�ă
divină aflată î�n acț� iune î�n voi ș� i, de asemenea, î�n î�ntreg
universul ș� i că ea nu face niciodată greș� eli, î�n ciuda a ceea
ce poate aț�i ajuns să credeț�i de-a lungul anilor. Acesta este
un sistem inteligent din care facem cu toț�ii parte ș� i ne fa-
cem intrarea ș� i ieș� irea din el exact la timp.
Acestă ultimă selecț�ie este mesajul meu pentru voi, ca
ș� i tributul meu pentru acel moment cu totul ș� i cu totul re-
levant de la î�nceputul anului 1989. Fiț�i siguri de un singur
lucru, aș� a cum este el exprimat î�n A Course in Miracles
(Curs de miracole) ș� i aș� a cum am î�ncercat să vă transmit ș� i
eu î�n acest ultim capitol. Este singura sugestie pe care
vreau să v-o ofer personal ș� i care să rămână cu voi când
î�nchideț�i această carte. „Dacă aț�i ș� ti Cine merge cu voi pe
calea pe care aț�i ales-o, frica n-ar fi posibilă.”
Namaste! (mă î�nchin î�n faț�a locului din tine î�n care cu
toț�ii suntem unul).
Editura ACT și Politon
Str. Înclinată, nr. 129, Sector 5, București, România,
C.P. 050202.
tel: 0723.150.590, e-mail: office@actsipoliton.ro
www.actsipoliton.ro | www.blog.actsipoliton.ro

S-ar putea să vă placă și