Localizări cerebrale legate de percepția muzicii

(Ioan Bradu Iamandescu)

Centrii „muzicii“

Utilizarea unor metode recente de investigaţie a activităţii creierului ale unui subiect în timpul
ascultării muzicii tomografie cu emisie de pozitroni (PET), rezonanţă magnetică nucleară (HMN) a
permis o adevărată vizualizare de către observatorul experimentator a unor modificări complexe,
caleidoscopice. ale diverselor zone corticale.

J. Eccles (premiul Nobel) considera încă din 1987 câ fenomenele iniţial acustice generate de muzică
sunt convertite într-o recepţie complexă cu următoarele componente:

-senzorială: analizatorul acustic care culege şirul de elemente sonore emise de sursa muzicii;

-acustică propriu-zisă: zonele simetrice ale lobilor temporali în care sunt analizate senzatiile acustice
şi în care datele mai recente identifică o serie de aril corticale din prima clrcumvolurie a lobului
temporal, responsabile de reprezentarea frecvenţelor sonore sub forma unei „hărţi tonotopice“
(Warren);

-muzicală prupriu-zisă: perceperea muzicii sub forma ei structurată (melodie, ritm. tempo. armonie,
etc.) situată Ia omul obişnuit la nivelul emisferei cerebrale drepte („centrul muzicii“), iar Ia muzicieni
datorită implicării analizei mentale a muzicii şl Ia populaţia japoneză datorită bogăţiei în vocale a
limbii acestui popor la nivelul emisferei stângi (recente studii au nuanţa! mult această localizare
„dreaptă“);

Testul Wada (cit. de Wieser) confirmă experimental această „diviziune a muncii" celor două
emisfere cerebrale în raport cu „prelucrarea“ muzicii. Injectarea intracarotidiană stângă de amital
sodic conduce Ia pareza membrelor jumătăţii drepte a corpului (controlaterală), concomitent cu
tulburări de vorbire atestând afectarea emisferei cerebrale stângi (de aceeaşi parte a carotidei
injectate), în care se află centrul limbajului al lui Broca. Pacientul nu poate cânta.

Dacă se injectează aceeaşi substanţă în artera carotidă dreaptă, atunci hemipareza stângă
(controlaterală) se însoţeşte de afectarea (homolaterală) a emisferei cerebrale drepte în care nu
există centrul vorbirii. deci nu este afectat limbajul. Pacientul poate, deci, să cânte clar după această
injecţie care a afectat emisfera cerebrală dreaptă „muzica“ intonată de către pacient nu este altceva
decât o înşiruire de cuvinte (textul cântecului) fără nici o urmă de melodie.

Intelectual-afectivă: veritabilă trăire a muzicii (cu impact somato-visceral) prin participarea unor zone
corticale (prefrontale, temporale) şi a sistemului limbic.

Această localizare „macroscopică“. pe nivele,a centrilor muzicii este, în prezent,mult mai detaliat
precizată referitor la diversele componente izolate sau intricate -ale muzicii. în acelaşi timp,
specializarea celor două emisfere cerebrale în legătură cu modul de ascultare („Intelectual-activă"
sau „afectivă-pasivă“) a muzicii-nu mai permite o delimitare categorică a implicarii Ior în percepţia şi
evaluarea mesajului muzical.

Astfel. există „reţele neurale“ care sunt implicate în procesarea principalelor elemente structurale ale
muzicii după cum urmează:

*Emisfera cerebrală stângă pentru analiza frecvenţei (înălţimii) sunetelor şi ritmului muzicii. În acelaşi
timp. cortexul auditiv stâng interpretează succesiunea cuvintelor şi a ideilor decodificând limbajul şi
fiind considerat sediul vorbirii (centrii Broca). Tot la nivelul acestei emisfere sunt localizate ariile
coticale implicate în identificarea structurii unei compoziţii, proces ce presupune o analiză complexă,
având elemente izomorfe cu procesul limbajului verbal (decodificarea acestuia) (Platel şi colab.). Din
acest motiv se poate spune că muzicienii, ca şi subiecţii antrenaţi (melomanii), au localizat „ centrul
muzicii " în emisfera cerebrală stângă (inclusiv analiza timbrului (Bever) deşi atunci când ei ascultă
muzica relaxaţi, fără a urmări cu atenţie modul în care este ea structurată (de Exemplu. ascultarea
pasivă),se pot activa prioritar ariile corticale de la nivelul emisferei drepte. Tot la muzicienii (mai rar
Ia melomani) care posedă „auzul absolut“, RMN a evidenţiat implicarea aceloraşi zone ale limbajului
ca fiind sediul acestei capacităţi rare şi ca o dovadă suplimentară aceste persoane cu auz absolut au
dimensiuni mai mari ale zonei temporale, responsabilă de descifrarea (recunoaşterea) tuturor
notelor muzicale (Sancar).

*Emisfera cerebrală dreaptă (cortexul auditiv drept). În urmă cu mai bine de un deceniu se considera
că la nivelul emisferei cerebrale drepte se află centrii muzicii într-a arie corticală simetrică faţă de
emisfera stângă în care îşi au sediul funcţiile limbajului. Această localizare era valabilă pentru indivizii
dreptaci, iar Ia japonezi, datorită particularităţilor tonale ale limbajului, „centrul muzicii“ era situat în
emisfera cerebrală stângă.

În uItimii ani, date sistematizate de Warner (1999) tind să limiteze implicarea emisferei drepte în
complexul fenomen de percepţie a muzicii doar la melodie şi timbru (culoare) (Evers şi colab.),
ambele având o rezonanţă afectivă majoră în cadrul „trăirilor emoţionale“ generate de muzică.
Pentru această emoţie muzicală există un substrat morro-funcţional în căile nervoase care pleacă din
emisfera dreaptă în sistemul Ilmbic şi hipotalamus, de la baza encefaluiui.

O modulare plurifactorială a acestei dominanţe emisferice face ca ea să predomine la femel, Ia

ascultătorii neinstruiţl. chiar şi la muzicienii tineri neexperimentaţi (Fabbio). ca şi Ia japonezii
autohtoni (cei emigraţi se comportă la fel ca indivizii dreptaci din Europa și SUA). De asemenea așa
cum s-a arătat mai sus,ascultarea pasivă(emoțională)a muzicii,induce o activitate dominantă a
emisferei drepte pe care autorii ca Zattore și colab. o localizează utilizând PET-la nivelul lobilor
temporal și frontal drepți precum și în cortexul parietal și insular. Consecinţa practică a unor astfel de
observaţii neurofiziologice este reprezentată de valoarea muzicii ca factor antistres prin activarea
dominantă a emisferei drepte şi prin aceasta posibilitatea de a se oferi un răgaz celeilalte emisfere
(stângi) angrenată în istovitoare procese cognitiv-decizionale solicutate de activitatea intelectuală
cerută majorităţii profesiilor din noul mileniu.

*lnlerdependenţa emisferică reprezintă un fenomen natural. justificat de legile funcționării creierului

și având implicații în suplinirea unor activități inhibate sau devenite imposibile (în leziuni, de
exemplu) din emisfera controlaterală. În acelaşi timp,această interdependenţă justifică şi faptul că
creierul este incapabil să extragă o informaţie referitoare la intervalul dintre sunete (emisfera stângă)
fără a avea posibilitatea procesării melodiei de către o structură intactă (emisfera dreaptă).