Mihai Eminescu s-a născut la 15 ianuarie 1850.

Este fiul căminarului

Gheorghe Eminovici şi al Ralucăi Eminovici, fostă Iuraşcu. Îşi petrece
copilăria la Botoşani şi Ipoteşti, în casa părintească şi prin împrejurimi, într-
o totală libertate de mişcare şi de contact cu oamenii şi cu natura, stare
evocată cu adâncă nostalgie în poezia de mai târziu. Între 1858-1866
urmează şcoala la Cernăuţi. Termină clasa a IV-a clasificat al 5-lea din 82
de elevi, după care face 2 clase de gimnaziu. 1866 este anul primelor
manifestări literare ale lui Eminescu. În ianuarie moare profesorul de limba
română Aron Pumnul şi elevii scot o broşură, "Lăcrămioarele învăţăceilor
gimnazişti", în care apare şi poezia "La mormântul lui Aron Pumnul"
semnată M. Eminoviciu. La 25 februarie debutează în revista "Familia", din
Pesta, a lui Iosif Vulcan, cu poezia "De-aş avea". Iosif Vulcan îi schimbă
numele în Mihai Eminescu.
Între 1869-1872, este student la Viena. Urmează ca "auditor
extraordinar" Facultatea de Filosofie şi Drept. Activează în rândul
societăţilor studenţeşti, se împrieteneşte cu Ioan Slavici, o cunoaşte la
Viena pe Veronica Micle; începe colaborarea la "Convorbiri literare";
debutează ca publicist în ziarul "Albina" din Pesta. Între 1872-1874 este
student "ordinar" la Berlin. Între 1874-1877 e director al Bibliotecii Centrale,
profesor suplinitor, revizor şcolar pentru judeţele Iaşi şi Vaslui, redactor la
ziarul "Curierul de Iaşi". Continuă să publice în "Convorbiri literare". Devine
bun prieten cu Ion Creangă, pe care-l determină să scrie şi-l introduce la
"Junimea ".
În 1877 se mută la Bucureşti, unde până în 1883 este redactor, apoi
redactor-şef (1880) la ziarul "Timpul". Desfăşoară o activitate publicistică
excepţională care-i ruinează însă sănătatea. În această perioada scrie
marile lui poeme : "Scrisorile" , "Luceafărul" etc. În iunie 1883, poetul se
îmbolnăveşte grav, fiind internat la spitalul doctorului Şuţu. În decembrie
1883, îi apare volumul "Poezii" cu prefaţa şi cu texte selectate de Titu
Maiorescu. Mihai Eminescu se stinge din viaţă la 15 iunie 1889 în casa de
sănătate a doctorului Şuţu. Este înmormântat la Bucureşti , la Cimitirul
Bellu.
"Eminescu este cel dintâi scriitor român care scrie către toţi românii
într-un grai pe care românii de oriunde îl pot recunoaşte ca al lor". (N.Iorga)
Cel mai mare scriitor român pe care l-a ivit timpul până acum "Mihai
Eminescu a lăsat o mare amprentă în literatura română prin operele sale
geniale. Mihai Eminescu este poetul cel mai reprezentativ al literaturii
române, "poetul nepereche" (G.Călinescu), creator al unei opere care
străbate timpul cu o forţă nealterată, trăind într-o perpetuă actualitate.
Creaţia sa este bogată în diferite teme şi motive. Este cunoscută, apreciata
şi studiată nu numai de românii de pretutindeni, dar şi de alte popoare de
peste hotare. Este tradusă în mai mult de 60 de limbi. Opera sa formează o
epocă în dezvoltarea artistică a poporului român. Niciodată până la Mihai
Eminescu limba română n-a sunat cu atâta plenitudine armonioasă, atât de
natural şi atât de firesc.
În creaţia poetului şi-au aflat expresia durerera şi revolta oamenilor
de rând, critica burghezimii, ştiinţa şi filosofia, natura şi dragostea. Operele
cele mai reprezentative ale sale sunt: Sărmanul Dionis (1 decembrie1872
"Convorbiri literare"), Floare albastră ( 1 aprilie1873 "Conv. lit."), Dorinţă (1
septembrie1876 "Conv.lit."), Lacul (1 septembrie1876 "Conv. Lit."), Sara pe
deal (1 iulie 1885 "Conv. Lit."), O, rămâi (1 februarie 1879 "Conv. Lit."),
Epigonii (1870, "Conv. lit."), Scrisorile, cea mai mare bogăţie a sa fiind
poemul Luceafărul. Capodopera, ce păşeşte peste vremi şi meridiane,
poemul Luceafărul încununează calea de creaţie a aceluia căruia i-a fost
menit să devină şi el astru, cu acelaşi nume în literatura română. şi poetul.
Mihai Eminescu reprezintă continuitatea culturii şi a literaturii române în
ceea ce a realizat ea până la Eminescu, deschizând, prin modernitatea
totală a gândirii şi a creaţiei sale, drumul spre şi mai depline împliniri.