Hermann Hesse

Siddhartha o poema indiana 1922

Draga, stimate Romain Rolland,

Din toamna anului 1914, cand am inceput sa resimt sl eu simptomul - de data recenta - al sufocaril splritualltatll sl cand ne-am dat mana unul altuia de pe tarmuri stralne, lncrezatorl in identitatea unor necesitatl supranatlonale, de pe atunci am nutrit dorinta de a va oferi 0 data un semn al dragostei mele sl, totodata, o proba a actlvltatll mele, ca de altfel sl posibilitatea de a arunca 0 privire in lumea gandurilor mele.

Fiti asadar, atat de amabil sl prirniti dedlcatla la prima parte a inca neterminatei mele poeme indiene, pe care v-o ofera al durnneavoastra

HERMANN HESSE

PARTEA iNTAIA

FIUL BRAHMANULUI

La umbra casei, la soare pe malul fluviului, in preajma barcllor, la umbra padurll de salcll, la umbra smochinului, Siddhartha, tanarul solrn, frumosul fiu de brahman, crestea lrnpreuna cu prietenul sau Govinda, fiul de brahman. Soarele ii bronza umerii palizi pe malul fluviului, la scaldat, la ritualul sfant al spalarii trupului, al jertfirilor sacre. Umbra se strecura in ochii sai negri in cranqul de mango, la jocurile baletllor, la cantecul mamei, la ritualul sacrelor jertfiri, la pildele lnvatatulul sau tata, in timpul dlscutlllor purtate de lnteleptl. Siddhartha lua parte inca de rnulta vreme la discutllle lnteleptllor, exersa lmpreuna cu Govinda lupta retorica, exersa trnpreuna cu Govinda arta contemplarii, serviciul rnedltarf profunde. Incepuse chiar sa inteleaga cum sa rosteasca cuvantul cuvintelor, cuvantul Om, cum sa se patrunda de el cu toata filnta in timpul lnsplrarll sl cum sa-l scoata din sine in timpul explraril, Incordandu-sl sufletul sl aureolandu-sl fruntea cu straluclrea unei gandiri limpezi. Incepuse chiar sa priceapa a-I stl in stratundurile flintel sale pe Atman indestructibilul, cel de 0 fiinta cu Cosmosul.

Inima tatalul sau tresalta de bucurie vazand cum fiul sau invata insetat de cunoastere, vazand cum din el avea sa creasca un mare

intelept sl preot, un adevarat print printre brahmani.

Pieptul mamei sale tresalta de placere c€md il privea, cand il vedea paslnd, c€md vedea cum se aseza sl se ridica frumosul sl puternicul Siddhartha, paslnd cu picioarele sale suple sl dandu-l blnete cu 0 cuvllnta depllna,

In inimile tinerelor fiice de brahmani se infiripa dragostea atunci cand Siddhartha trecea pe ulltele orasulul cu fruntea lui stralucltoare, cu ochii sai reqestl, cu mijlocelul sau mladios.

Insa mai mult decat totl il lndraqea prietenul sau Govinda, fiul de brahman. EI lndraqea ochii lui Siddhartha, vocea sa placuta, ii indragea mersul sl cuvlinta depllna a rniscarilor sale, indraqea tot ceea ce facea sl spunea Siddhartha, dar peste poate ii indragise spiritul, gandurile sale inalte, lnflacarate, volnta sa aprlnsa, inalta sa predestinare. Caci Govinda stla: acesta nu va fi sa devlna un brahman oarecare, nici un lenes oficiant de jertfiri, nici un lacom nequtator de lncantatll magice, nici un orator increzut, sec, nici un preot rautaclos, sarlatan sl nici 0 oaie proasta ~i supusa in turma celor multi. Nu, sl nici el, Govinda, nu voia sa devlna asa ceva, adica un brahman ca zeci de mii de altl brahmani. EI voia sa-I urmeze pe indragitul sl minunatul Siddhartha. $i de-ar fi ca Siddhartha sa devlna canova un zeu, ~i de-ar fi sa paseasca in randul celor plini de straluclre, el, Govinda, tot va stl cum sa-l urmeze, ca prieten al sau, ca lnsotltor al sau, ca servitorul sau, ca purtatorul sulltelor sale, ca 0 umbra a sa.

$i astfel, totl il iubeau pe Siddhartha. Pentru totl era izvor de bucurie, pentru totl era izvor de placere,

Dar el, Siddhartha, nu i~i era lui lnsusl bucurie, nu i~i era placers. Preumblandu-se pe aleile cu trandafiri ale qradinii de smochini, stand in umbra albastrie a cranqulul conternplarii, spalandu-sl malnlle sl picioarele in baia zllnlca a lspaslrllor, aducand jertfe in umbra deasa a paduril de mango, savar~indu-~i rnlscarlle cu depltna cuvilnta, iubit de toti, el, bucuria tuturor, nu purta in inima nici 0 bucurie. Din apa fluviului il lnvalulau. in curgerea lor, visuri ~i ganduri neostoite, cu care il bantulau stelele noptll sau stropii razelor de soare, din fumul jertfelor, din nimbul versurilor din

Rig- Veda, din sorbirea invataturilor batranllor brahmani il napadeau visele sl nellnlstea ce salaslulau in sufletul sau,

Siddhartha incepuse sa tntretina in el nernultumlrea. incepuse sa slrnta ca nici dragostea tatalul sau, nici dragostea mamei sale sl nici dragostea prietenului sau nu-I vor face fericit mereu, ele nu-I vor potoli, nu-I vor satura, nu-i vor fi lndestulatoare. incepuse sa-sl dea seama ca preacinstitul sau tata ~i cellaltl invatatori ai sal, ca lnteleptil brahmani ii imparta~isera deja tot ceea ce stlau ei mai mult sl mai bine, ca-sl varsasera preaplinul in ulciorul sau insetat, dar lata, ulciorul nu se umpluse, spiritul ii era cuprins de nemultumlre, sufletul nu i se llnlstlse, inima nu-i fusese potollta, Spalarile trupului erau binevenite, dar ele erau apa, nu te spalau de pacate, nu vindecau setea spiritului, nu destrarnau teama inimii. Nimic nu era mai presus de jertfiri sl de invocarea zeilor, - dar oare asta sa fi fost

totul? Aduceau jertfirile fericirea? Si care va fi fiind adevarul in prlvlnta zeilor? Fusese Intr-adevar Prajapati cel care crease lumea? Nu 0 crease oare Atman, EI, Unicul, Singurul? Nu erau zeii cumva niste creaturi plarnadlte la fel ca mine !ji ca tine, supuse timpului, desarte? Era, asadar, bine, era oare just sa aduci jertfe zeilor, era acest lucru ceva pi in de talc, ceva suprem? Cui altcuiva se cuvenea sa-l aduci jertfe, cui altcuiva se cuvenea sa-l exprimi toata admlratla, daca nu Lui, Unicului, lui Atman? Si unde putea fi gasit Atman, unde salasfula EI, unde ii bates eterna inima, unde altundeva daca nu in propriul nostru eu, in stratundurile acestuia, in indestructibilul pe care fiecare il poarta in sine Insusl? Dar, iarasi, unde sala!jluia acest eu, unde erau aceste stratunduri sl unde lucrul cel mai de pe urma? Caci acesta nu era, dupa cum propovadulau lnteleptil lnteleptllor, nici carne, nici rnadular, nu era nici gandire, nici constllnta, Unde, asadar, unde salaslula? Exista oare 0 alta cale, pe care merlta sa 0 cautl, in afara de aceea de a patrunde pana la propriul eu, pana la mine insumi, pana la Atman? Dar vai, nimeni nu-tl arata aceasta cale, nimeni nu 0 cunostea, nici tatal sau, nici invatatorii sau Inteleptll. nici imnurile sfinte ale jertfirii! Stiau de toate cele brahmanii sl cartile lor sfinte, stiau cate sl mai cate, se preocupasera de toate cele !ji chiar de mult mai multe, aveau cunostlnte despre facerea lumii, despre aparltla vorbirii, a hranei, a lnsplrarll, a explraril. despre alcatulrea slmturllor, despre faptele zeilor - infinit de multe lucruri stiau ei, dar ce valoare mai avea oare sa stii toate aceste lucruri, atata timp cat nu se stla nimic despre Unul sl Unicul, despre lucrul cel mai de seama, despre singurul lucru de searna?

Desigur, multe versuri din cartlle sfinte, mai ales din upanlsadele lui Samaveda, pomeneau despre aceste stratunduri, despre lucrul cel mai de pe urma, ce splendide erau aceste versuri. "Sufletul tau este lumea intreaqa". asa se spunea acolo, !ji tot acolo se mai spunea ca in somn, in somnul adanc, omul patrunde pana in stratundurile sale adanc, sala!jluind in Atman. 0 rnlnunata lntelepclune gaseai in aceste versuri, toata stllnta celor mai mari lnteleptl fusese stransa aici, in aceste cuvinte magice, pure ca mierea adunata de albine. Nu, imensele cunostlnte stranse sl pastrate aici de nenurnarate qeneratil de inteleptl brahmani nu puteau fi tratate cu dlspret, - Dar unde erau brahmanii, unde preotll, unde lnteleptll sau penltentll care reuslsera nu numai sa stle, ci sl sa tralasca stllnta aceasta cea mai profunda? Unde era oare acela care stia sa transpuna, in mod miraculos, sala!jluirea in Atman din somn in starea de trezie, in vlata, la fiecare pas, in cuvant !ji in fapta? Siddhartha cunostea multi brahmani preaclnstltl, mai ales pe preacuratul, tnvatatul sl peste toate preacinstitul sau tata. Acesta merita toata admlratla, se purta cu calm sl noblete, vlata ii era curate, vorba Inteleapta, sub fruntea lui salasluind ganduri subtile sl nobile - dar pana sl el, cel care stia atatea lucruri, ducea el oare 0 viata lmpacata, i!ji gasise el oare llnlstea, nu era sl el numai un cautator, un insetat? Nu trebuia sa soarba sl el, iara sl lara, ca orice

insetat, din izvoare sfinte, din jertfe, din carti, din convorbirile brahmanilor? De ce mai trebuia sl el, cel carula nu i se putea reprosa nimic, sa-sl spele zilnic pacatele, sa se stradulasca zilnic spre a se purifica, luand-o in fiecare zi de la capat? Nu salaslula Atman intr-insul, nu ta~nea oare chiar din inima lui izvorul izvoarelor? Acest izvor al izvoarelor trebuia sa-I gase~ti, trebuia sa-I gase~ti in propriul tau eu sl sa tl-l Insusestll Restul era numai cautare, era ocolls, era rataclre.

Acestea erau gandurile lui Slddhartha, aceasta era setea lui, aceasta era suferlnta,

Adeseori recita cu glas tare, dintr-o upanlsada a lui Chandogya, urmatoarele cuvinte: "Cu adevarat, numele brahmanului este

Sat yam - Intr-adevar, cel ce stie acest lucru patrunde in fiece zi in lumea cerurilor." Deseori i se parea ca lumea cerurilor este aproape, dar niciodata n-o atinsese pe deplin, nlclcand nu-si potolise setea pana la capat. lar dintre totl lnteleptll sl dintre totl Inteleptll lnteleptllor pe care ii cunoscuse el sl de a carer invatatura profitase, dintre totl nici unul nu atinsese aceasta lume a cerurilor, nici unul nu-sl potolise pe deplin aceasta sete eterna,

"Govinda, grai Siddhartha catre prietenul sau, draga Govinda, hai sa mergem sub smochin sl sa exersam meditarea profunda."

Si-au mers ei la smochin, asezandu-se Siddhartha colea, Govinda la douazecl de pasl mai incolo. In timp ce se aseza, fiind gata sa pronunte cuvantul am, Slddhartha rnurrnura repetand versul:

"am este arcul, saqeata e sufletul, Brahman este tlnta sagetii,

lata unde trebuie sa nimerestl fara abatere."

Dupa ce se scurse raqazul oblsnult al exercltlulul de meditare profunda, Govinda se ridlca. Venise seara, ora la care se savarsea spalatul trupului. striga numele lui Siddhartha. Siddhartha nu raspunse, Slddhartha sedea cufundat pe ganduri, ochii sai fixau 0 tinta foarte lndepartata, va rfu I limbii sale se intrezarea printre dlntl, parea ca nu mai resplra, Sedea asa, infa~urat in mantia reflectaril profunde, gandindu-I pe am cu sufletul trimis inainte-i, ca 0 saqeata, inspre Brahman.

Odata trecura prin orasul lui Slddhartha nlste samani, ascetl aflatl in pelerinaj, trei barbatl stlnsl, uscatlvl, nici varstnlcl, nici tineri, cu umerii naclaiti de praf sl de sanqe, aproape goi, parjoliti de soare, lnvalultl in slnquratate, stralnl de lume, dusmani ai acesteia, niste straini, sacall costelivi in imparatia oamenilor. In urma lor adia mireasma fierbinte a pasiunii amutlte, a devotlunll dlstruqatoare, a nemiloasei abandonarl de sine.

seara, dupa ora de contemplare, Siddhartha grai catre Govinda:

"Maine in zori, prietene, Slddhartha va pleca la samani. EI se va face saman."

La auzul acestor cuvinte Govinda pall, caci citi pe chipul imobil

al prietenului sau hotararea neabatuta, intocmai ca sageata ta~nita dintr-un arc. Govinda pricepu imediat, de la prima privire: iata deci inceputul, Siddhartha porneste pe drumul sau, destinul sau incepe sa lncolteasca sl, odata cu al lui, sl al meu. $i se facu palid precum 0 coaja de banana uscata.

,,0, Siddhartha, striga el, iti va ingadui oare tatal tau asa ceva?"

Siddhartha se uita la el ca un om care se trezeste. Cu luteala saqetll citi in sufletul lui Govinda, ii citi teama sl-l citi devotamentul.

,,0, Govinda, grai el incet, sa nu facem rislpa de cuvinte. Maine, odata cu ivirea zorilor, imi voi incepe vlata de saman, Sa nu mai vorbim despre asta."

Siddhartha intra in incaperea in care tatal sau sedea pe 0 rogojina din rafie, trecu in spatele tatalul sl se opri acolo, asteptand pana cand tatal sau i!]i dadu seama ca lndaratul lui se afla cineva. Brahmanul grai: "Tu estl, Siddhartha? Spune-mi, asadar, ce ai venit sa-rnl spui."

Siddhartha grai: .Cu ingaduinta ta, tata, Am venit sa-tl spun ca simt chemarea de a-ti parasl maine casa sl de a intra in randul ascetllor, Dorlnta mea este de a ma face sarnan. Te-as ruga sa nu-mi fii potrivnic."

Brahmanul tacu sl tacu pana ce prin ferestrulca se preumblau stelele, schlmbandu-sl pozitllle, sl abia atunci se puse capat taceril din lncapere. Fiul states mut, nernlscat, cu bratele lncruclsate. tatal sedea pe roqojina mut, nemiscat, iar stelele treceau pe cer. Atunci tatal grai: .Nu se cade ca un brahman sa rosteasca vorbe de furie sl rnanle. Dar inima mea este patrunsa de 0 mare nernulturnlre. N-a!] vrea sa mai aud din gura ta pentru a doua oara aceasta ruqarninte."

Incet, brahmanul se ridica, Siddhartha statea mut, cu bratele

lncruclsate.

"Ce mai astepti?" il lntreba tatal, Siddhartha grai: ,,$tii ce."

Plin de nernultumlre, tatal lesl din lncapere, se duse plin de nernulturnire la culcusul sau ~i se intinse.

Dar cum somnul nu-i cuprindea ochii, brahmanul se scuta dupa o ora, urnbla de colo-colo, apoi lesl afara din casa, Se ulta prin ferestruica tncaperll sl-l vazu pe Siddhartha stand inauntru, cu bratele Incruclsate, neclintit, in acelasl loc. Vestmantul lui de culoare deschisa avea 0 sclipire palida, Cu inima tulburata de nellnlste, tatal se intoarse la culcusul sau,

Dar cum somnul nu-i cuprindea ochii, brahmanul se scuta din nou dupa 0 ora, urnbla de colo-colo, iesi in fata casei, vazu ca rasarise luna. Privi prin fereastra lncaperll, Siddhartha statea neclintit, in acelasl loc, cu bratele Incruclsate, fluierele picioarelor sale goa Ie straluceau in lumina lunii. Cu inima tulburata de ingrijorare tatal se culca din nou.

Reveni dupa 0 ora, apoi reveni dupa doua ore, privi prin fereastra, il vazu pe Siddhartha stand in lumina lunii, in sclipirea stelelor, in bezna. Reveni din ora in ora, tacut, privi in lncapere, il vazu pe cel care statea fara sa se miste din loc, inima i se umplu de

manle, inima i se umplu de nellnlste, inima i se umplu de sovaiala, de suferlnta,

La ultimul ceas al noptll, inainte de venirea zorilor, se intoarse, intra in lncapere, il vazu pe tanar stand in picioare ~i i se paru mare sl strain.

"Siddhartha, grai el, ce mai astepti?" ,,$tii ce."

,~ei sta mereu asa, asteptand sa se faca ziua, sa vina amiaza,

sa vina seara?"

,~oi sta sl voi astepta." "Vei obosi, Siddhartha." "Voi obosi."

"Vei adonni, Siddhartha." "Nu voi adonni."

"Vei muri, Siddhartha." "Voi muri."

,~rei mai deqraba sa mori decat sa-I ascultl pe tatal tau?" "Siddhartha I-a ascultat intotdeauna pe tatal sau." .Asadar, vei renunta la planurile tale?"

"Siddhartha va face ceea ce-i va spune tatal sau."

Prima raza a zilei lumina tncaperea, Brahmanul observe ca genunchii lui Siddhartha tremurau usor, Pe chipul lui Siddhartha nu zari nici un tremur, ochii lui priveau in departare, Atunci tatal sau i~i dadu seama ca, inca din acele clipe, Siddhartha nu mai era in preajma lui, acasa, ca inca din acele clipe Siddhartha il paraslse,

Tatal atinse urnarul lui Siddhartha.

"Mergi in padure, grai el, sl fa-te sarnan. Daca va fi sa-ti afli mantulrea in padure, sa vii sa ma lnvetl sl pe mine cum sa-rnl aflu rnantulrea, Daca vei fi dezarnaqlt, intoarce-te sl, lmpreuna, vom aduce jertfe zeilor. Acum du-te de-tl saruta mama sl spune-i unde vrei sa pleci. lata ca pentru mine a sosit ceasul la care trebuie sa ma duc la rau pentru a savar~i prima spalare a trupului."

Isl retrase mana de pe urnarul fiului sau sl lesl afara. Cand Incerca sa faca primul pas, Siddhartha se clatina lntr-o parte. Reusi sa-sl stapaneasca picioarele printr-un efort de volnta, se inclina in tata tatalul sau sl se duse la mama sa pentru a face intocmai cum ii spusese tatal.

Cand se lumina de ziua parasi, agale, tihnitul oras, picioarele ii erau anchilozate, in dreptul ultimei colibe zarl aparand 0 umbra care se furisase pana acolo, alaturandu-se acum pelerinului - era Govinda.

"Ai venit", grai Siddhartha zarnblnd, "Am venit", grai Govinda.

LA SAMANI

In seara acelelasl zile ii alunsera din urma pe ascetl, pe

uscatlvll samani, fata de care se obligara sa-i tnsoteasca sl sa-i asculte cu supusenle. Fura acceptatl,

Siddhartha i~i darul vestmantul unui brahman sarac de pe strada, Nu mai avea pe el decat 0 bucata de panza in jurul soldurllor sl 0 pelerlna dintr-o bucata de stofa pamantle, Nu rnanca decat 0 data pe zi, niciodata rnancare preqatlte. Posti cincisprezece zile. Posti douszecl sl opt de zile. Carnea de pe soldurl sl din obraji i se topi. Din ochii sai mariti se revarsau flacarile unor vise flerblntl, la degetele uscatlve ii crescura unghii lungi, pe barbie ii crescu 0 barba uscata, tepoasa. Privirea ii inqheta cane in cale ii leseau femei; gura i se schimonosea de dlspret cand mergea printr-un oras cu oameni frumos imbracatl. Vedea cum negustorii faceau negot, cum

boqatasll se duceau la vanatoare, cum cei Incercatl de durere i~i planqeau rnortll, cum se ofereau tarfele, cum doctorii se ingrijeau de bolnavi, cum preotli stabileau ziua semanatulul, cum se iubeau indragostitii, cum mamele i~i alaptau pruncii - dar la toate acestea nu merita sa prlvestl nici macer cu un singur ochi, totul era rnlncluna, totul duhnea a rnlncluna, totul voia sa lase impresia unui sens anume, impresia de fericire sl de frumusete, pe cand in fond totul nu era decat 0 nemarturislta descompunere. Lumea avea un gust amar. vlata era un chin.

Siddhartha nu avea decat un scop, unul singur: sa se goleasca, sa se deserte de sete, de dorlnta, de vise, de bucurie sl suferlnta, Sa moara de la sine, sa nu mai fie un eu, sa-sl gaseasca linlstea cu inima desertata, sa fie preqatlt, in gandirea sa depersonallzata, pentru minune - iata care era scopul sau, Invlnqandu-sl sl ornorandu-sl orice strop al propriului sau eu, reducand la tacere orice lsplta, orice ghes al inimii, numai astfel putea sa trezeasca in el lucrul cel mai de pe urrna, lucrul cel mai profund al fllntel, ceea ce nu mai tinea de eu, marea talna,

Tacut, Siddhartha statea in arslta perpendiculara a soarelui, arzand de durere, arzand de sete, sl statu asa, pana nu mai simtl nici durerea, nici setea. Statu tacut cat dura perioada ploilor, din par apa i se prelingea pe umerii lnfrlquratl, pe soldurlle sl picioarele infrigurate, statu asa in penltenta pana ce umerii ~i picioarele nu mai slmtira frigul, pana ce tacura, pana se linlstlra. Orbecala tacut printre ramurile cu spini, din pielea arsa ii picura sanqele, din buboaie i se scurgea puroiul sl Siddhartha states incrancenat, states nernlscat, pana ce nu-i mai curse sanqe, pana nu-I mai intepa nimic, pana nu-I mai arse nimic.

Siddhartha statea drept, invatand sa-sl reduce resplratla, lnvatand sa se multurneasca cu putina resplratle, invatand sa-sl opreasca resplratla, Incepand cu respiratla, el invata sa-sl potoleasca batalle inimii, invata sa-sl reduca batalle inimii pana ce se rareau, pana ce acestea aproape ca nu se mai auzeau.

Sub indrumarea celui mai varstnlc saman, Siddhartha exersa abandonarea de sine, exersa meditarea profunda dupa nlste reguli noi ale samanilor. Un batlan porni in zbor peste padurea de barnbusl - sl Siddhartha inchise batlanul in sufletul sau, zbura peste paduri sl

rnuntl, se facu batlan, se hrani cu pestl, suferea de foame ca un batlan, grai cu croncanlt de batlan, muri de moartea batlanllor, Pe nisipul unei plaje zacea un sacal mort, ~i sufletul lui Siddhartha se strecura in cadavrul acestuia, deveni sacal mort, pe plaja. se urnfla, se lmputl, putrezi, fu sfaslat de hiene, pielea li fu sfartecata de vulturi, deveni schelet, se facu praf spulberat peste carnpie. Si sufletul lui Siddhartha se lntoarse. el murise, putrezise, se facuse praf sl pulbere, qustand astfel din betla tulbure a mlscarll ciclice, statea, bantult de 0 noua sete, ca un vanator pandlnd 0 leslre poslblla din aceasta rniscare clcllca, acolo unde s-ar afla sfarsitul tuturor cauzelor, acolo unde ar fi putut sa lnceapa vesnicla cea fara de sufertnta. lsi ucise toate slmturile. i~i ucise toate amintirile, se strecura afara din propriul sau eu sl lua 0 mie de alte infati~ari, de animal, de starv, de platra, de lemn, de apa, reqasindu-se de fiecare data sl desteptandu-se, indiferent daca stralucea soarele sau luna, era iara~i un eu, se avanta in rniscarea cicllca. simtea ca-i este sete, i~i infranqea setea, simtea din nou ca ii este sete.

Siddhartha invata multe lucruri la samani, invata sa strabata multe drumuri care sa-l indeparteze de propriul sau eu. Parcurse drumul abandonarll de sine prin durere, suportand sl infrangand prin vrerea sa durerea, foamea, setea, oboseala. Parcurse drumul abandonarll de sine prin rnedltatle, golind slrntul de toate inchipuirile, cu ajutorul gandirii. Tnvata sa parcurqa aceste drumuri precum sl altele, i~i parasi de mii de ori propriul sau eu, staruind ore intregi sl zile intregi in non-eu. Dar chiar daca drumurile II duceau departe de propriul sau eu, la capatul lor revenea la acelasl eu. Chiar daca Siddhartha se sustraqea de mii de ori propriului sau eu, fiind neant, animal, platra, intoarcerea era lnevltablla, dupa cum inevitabil era ceasul la care se reqasea, in lumina soarelui sau in lumina lunii, in umbra sau in ploaie, fiind iarasl un eu sl iarasl Siddhartha, simtlnd din nou chinul impusei rniscari ciclice.

Alaturt de el traia Govinda, umbra sa, parcurqand aceleasl drumuri, facand aceleasl eforturi. Rareori i~i vorbeau unul altuia altfel decat 0 cereau serviciile divine sl exercltllle, Cateodata mergeau impreuna prin sate ca sa cerseasca hrana pentru ei sl pentru lnvatatorll lor.

"Ce crezi, Govinda, grai Siddhartha in timpul unei asemenea preumblarl, ce crezi, am facut vreun progres? Ne-am atins vreun scop?"

Govinda raspunse: "Am invatat sl contlnuarn sa invatam. Tu, Siddhartha, vei deveni un mare sarnan. Ai lnvatat repede orice exercltlu, batranll samani te-au admirat adeseori. Ai sa fii un sfant, 0, Siddhartha."

Siddhartha grai: "Mi se pare ca nu-i chiar asa, prietene. Ceea ce am invatat pana azi aici, la samani, 0, Govinda, as fi putut invata mai repede sl mai simplu. Lucrurile astea le-as fi putut lnvata in orice crasrna din cartierul tarfelor, prietene, in mijlocul carausllor sl al [ucatorllor cu zarurile."

Govinda grai: "Siddhartha qlumeste, desigur, pe seama mea.

Cum ai fi putut lnvata printre sarmanii aceia sa meditezi profund, sa-tl tll resplratla, sa rezlstl la foame sl la durere?"

$i Siddhartha spuse incet, de parca ar fi qralt catre sine lnsusl: .Ce este meditarea profunda? Ce Insearnna sa-tl parasestl corpul? Ce este postul? Ce Inseamna sa-tl til resplratla? Este 0 evadare din propriul eu, 0 scurta scapare de chinul existentel ca eu, este 0 scurta alinare a durerii sl a absurdltatll vletll, 0 asemenea evadare, aceeasl scurta alinare ii este data sl bouarului cand, poposind la un han, bea cateva cause de vin de orez sau de lapte de cocos fermentat. Atunci nu-si mai simte sinele, atunci nu mai simte durerile vietll, atunci ii este data alinarea. Picotind deasupra causulul sau cu vin de orez, el traleste aceleasl momente ca Siddhartha sl Govinda cand, in indelungatele lor exercltll, acestla i~i parasesc trupurile, poposind in non-eu. Asa e, 0, Govinda."

Govinda grai: ,~orbe~ti sl tu asa, 0, prietene, dar tu stii doar ca Siddhartha nu e caraus, ca un saman nu este un betivan. Intr-adevar, betivanul i~i afla alinarea, i~i afla un scurt refugiu, un scurt repaus, dar el i~i revine din aceasta arnaqlre sl vede ca totul este din nou la fel cum a fost, el nu a devenit mai Intelept, n-a adunat cunostinte noi, nu s-a ridicat pe noi trepte."

$i Siddhartha grai zarnblnd: .Nu stlu, n-am fost niciodata mare bautor, Dar ca eu, Siddhartha, imi aflu in exercltllle sl medltarlle mele profunde doar 0 scurta alinare sl ca sunt la fel de departe de intelepciune, de mantulre ca pe vremea cand ma aflam in pantecul mamei, lata, lucrurile acestea Ie stlu, 0, Govinda, Ie stiu."

$i alta data, pe cand Siddhartha sl Govinda leseau din padure ca sa cerseasca in sat ceva de rnancare pentru fratll sl invatatorii lor, Siddhartha incepu sa vorbeasca zicand: .Ne aflarn noi oare pe drumul cel bun, 0, Govinda? Ne apropiem noi oare de cunoastere? Ne apropiem noi oare de rnantulre? Nu cumva ne lnvartlm in cerc tocmai noi, cei care voiam sa scaparn de rniscarea cictica?"

Govinda grai: "Am lnvatat multe, Siddhartha, mai avem multe de lnvatat. Noi nu ne lnvartlm in cerc, noi mergem in sus, cercul este 0 splrala, noi am urcat deja cateva trepte."

Siddhartha raspunse: "Ce varsta are, dupa parerea ta, cel mai varstnlc saman, venerabilul nostru invatator?"

Govinda grai: "Se pare ca cel mai varstnlc are saizecl de ani." La care Siddhartha zise: "A atins varsta de salzecl de ani sl n-a ajuns in Nirvana. Va implini saptezecl, optzeci de ani, sl tu sl eu vom ajunge la fel de batranl ~i vom exersa, vom posti sl vom medita. Dar in Nirvana nu vom ajunge, nici noi, nici el. 0, Govinda, cred ca nici unul, nici unul dintre totl samanii de pe lume nu va ajunge in Nirvana. Ne aflam mangaiere, ne aflarn alinare, invatam niste deprinderi prin care ne lnselam. Esentialul tnsa, drumul drumurilor, nu-I gasim."

.Nu spune asemenea vorbe lnfrlcosatoare, Siddhartha! grai Govinda. Cum adlca, dintre atatia barbatl lnvatatl. dintre atatla brahmani, dintre atatia samani severi sl venerabili, dintre atatia barbati care cauta atat de mult, cu atata zel interior, cu atata sflntenle, sa nu fie unul care sa afle drumul drumurilor?"

Siddhartha insa spuse cu 0 voce tncarcata in egala rnasura de rnahnlre sl ironie, cu 0 voce soptlta, tntrucatva trlsta, intrucatva zeflemitoare: "Govinda, prietenul tau va parasi in curand poteca aceasta a samanilor pe care a mers atata timp lmpreuna cu tine. Ma chinuie setea, 0, Govinda, sl pe acest drum lung al samanilor setea nu mi s-a potolit catusl de putin. Tntotdeauna am fost insetat de cunoastere, am fost cotropit mereu de lntrebarl. An de an i-am intrebat pe brahmani, an de an am intrebat sfintele Vede, an de an i-am intrebat pe evlavlosll samani. 0, Govinda, poate ca ar fi fost la fel de bine, ar fi fost al fel de lntelept sl la fel de folositor daca a~ fi intrebat pasarea rinocerilor sau un cimpanzeu. N-am ajuns la nici un liman, am avut nevoie de mult timp ca sa pricep, 0, Govinda, urmatorul lucru: ca nimic nu se poate invata! Eu cred ca nu exlsta cu adevarat acel lucru pe care noi il numim «a lnvata». Nu exists. prietene, decat 0 sinqura stllnta, aflata pretutindeni, aceasta este Atman, ea este prezenta in mine sl in tine sl in orice fiinta. Si astfel incep sa cred: stllnta aceasta nu are alt dusrnan mai strasnic decat volnta de a stl, decat lnvatatul."

Govinda se opri din drum, i~i ridlca malnlle sl grai: .Nu-tl lnspalmanta prietenul, Siddhartha, cu asemenea vorbe! Cacl adevar graiescu-ti, cuvintele tale trezesc teama in inima mea. Si-apoi gande~te-te numai: ce s-ar alege de sflntenla ruqaclunllor, ce s-ar alege de venerabilitatea tagmei brahmanilor, de cuvlosenia samanilor daca ar fi asa cum zici tu, daca nu ar exista posibilitatea de a lnvata? Ce s-ar alege, asadar, Siddhartha, de tot ceea ce e sfant, valoros sl venerabil pe acest pamant?!"

Si Govinda soptl un vers, ca pentru sine Insusl, un vers dintr-o upanisada:

"Cel ce se cufunda ganditor, cu sufletul purificat in Atman, De neqralt in cuvinte e fericirea inimii sale."

Siddhartha insa tacea, Se gandea la cuvintele pe care i Ie spusese Govinda, sl gandi cuvintele pana la capatul lor.

Da, se gandea el stand cu capul plecat, ce s-ar alege din tot ceea ce ni se pares sacru? Ce-ar mai rarnane? Ce rezlsta? Si clatina din cap.

odata, pe cand cei doi tineri se aflau cam de vreo trei ani printre samani, traind ~i exersand cu ei, ajunsese la urechile lor, pe diverse cal, pe ocolite, 0 veste, un zvon, 0 leqenda: Se spunea ca s-ar fi ivit cineva, pe nume Gotama, Sublimul, Buddha, ca acesta sl-ar fi invins in el suferinta lumii, oprind roata renasterllor, Se zicea ca merge prin tara, propovadulndu-sl invatatura, inconjurat de discipoli, lipsit de avere, de casa, de femeie, purtand mantia qalbena a unui ascet, dar cu fruntea lnsenlnata, un Preafericit in fata carula se plecau sl brahmani sl boqatasl, transforrnandu-se in adeptll sal, Aceasta leqenda, acest zvon, acest basm se facea auzit trimltandu-sl miresmele ici sl colo; in erase brahmanii vorbeau despre el, in padurl vorbeau samanii, numele lui Gotama, al lui Buddha ajungea mereu sl mereu la urechile tinerilor, fie de bine, fie de rau, fie proslavlt, fie hulit.

Intocrnai cum lntr-o tara bantulta de clurna se raspandeste vestea ca ici sau colo ar exista un om, un lntelept. un om care stie multe sl ale carul vorbe sau a carut rasuflare ar fi suficiente pentru a vindeca de aceasta rnolima pe oricare dintre victimele ei, asa cum aceasta veste strabate apoi tara, lncat fiecare vorbeste despre ea, multi dandu-i crezare, altil indoindu-se, multi insa pornind la drum delndata pentru a i se adresa lnteleptulul sl pentru a-i solicita ajutorul, tot astfel strabatea tara sl legenda aceea, legenda aceea lnmlresmata, privitoare la Gotama, la Buddha, inteleptul din neamul Sakya. Dupa cum afirmau credlnclosll. acesta posed a stllnta suprema, i!ji amintea de vletlle sale anterioare, ajunsese in Nirvana sl nu se mai Intorcea niclodata In rnlscarea clcllca, nu se mai amesteca in suvoiul tulbure al rernodelaril fapturtlor omenesti. Se relatau multe lucruri minunate sl incredibile despre el, savarsise minuni, il invinsese pe diavol, vorbise cu zeii. Dar dusrnanll sl necredlnclosll spuneau ca acest Gotama ar fi un sarlatan, ca sl-ar petrece zilele traind bine, dispretulndu-sl victimele, ca ar fi lipsit de eruditle sl ca n-ar avea habar nici de exercltlu, nici de mortificare.

Dulce mai suna legenda aceasta despre Buddha sl ce farmec mai razbatea din aceste relatarll Lumea era bolnava, vlata era greu de suportat - sl lata, se parea ca de aici ta!jnea un izvor, se pares ca de aici rasuna 0 chemare plina de alinare, de blandete, de promisiuni nobile. In toate tlnuturile Indiei, pretutindeni acolo unde se facea auzit zvonul despre Buddha, tinerii i!ji ciuleau urechile, se patrundeau de dor, de speranta, iar fiii de brahmani din erase !ji sate primeau bucurosl pe orice pelerin, pe orice strain care Ie aducea vreo veste despre el, Sublimul, despre Sakyamuni.

Legenda patrunsese sl pana la samanii din padure, sl pana la Siddhartha, sl pana la Govinda, patrunsese incet, plcatura cu picatura, fiecare plcatura fiind lncarcata de speranta, fiecare plcatura fiind lncarcata de lndolala, Nu vorbeau despre acest lucru, cacl cel mai varstnlc dintre samani nu era un adept al acestei legende. EI auzise ca acel asa-zls Buddha fusese canova ascet, ca tralse in padure, dar ca revenise la traiul bun sl la placerlle lumesti, asa ca nu dadea nici doi bani pe acest Gotama.

,,0, Siddhartha, grai odata Govinda catre prietenul sau, Astazl am fost in sat sl un brahman m-a invitat In casa lui, iar In casa lui era sl un fiu de brahman din Magadha care il vazuse pe Buddha cu proprii sai ochi, ascultandu-l cum propovadula. Si adevar graiescu-ti, ma durea rasuflarea in piept sl-rnl ziceam: Ce bine-ar fi ca sl eu, ce bine-ar fi ca sl noi arnandol, Siddhartha sl cu mine, sa apucarn a tral clipa In care vom asculta invatatura din gura acestui desavarsltl Vorbeste, prietene, 0 pornim !ji noi intr-acolo ca sa ascultarn Invatatura din gura lui Buddha?"

Siddhartha grai: "M-am gandit mereu ca Govinda va rarnane la samani, am crezut mereu ca scopul sau este de a ajunge la varsta de salzecl sl de saptezecl de ani sl de a practica in continuare artele sl exercltille care dau straluclre samanilor. Dar lata ca I-am cunoscut prea putin pe Govinda, ca am stiut putine lucruri despre inima lui.

Asadar, scumpul meu, vrei sa pornestl pe un nou drum sl sa te duci acolo unde Buddha i~i propovaduleste invatatura?"

Govinda grai: ..iti cam place sa zeflemlsestl, N-ai decat sa fii mereu zeflemitor, Siddhartha! Insa nu slrntl sl tu cum lncolteste in tine chemarea, placerea de a asculta aceasta invatatura? Nu mi-ai spus tu canova ca nu vei mai merge rnulta vreme pe calea samanilor?"

La acesta Siddhartha rase in felul sau, in vreme ce in tonul vocii sale se ivi 0 umbra de mahnlre sl de ironie, apoi zise: .Drept qrait-al, 0, Govinda, drept, sl bine adusu-tl-ai aminte. Ar trebui sa-tl mai aduci aminte ~i de un alt lucru pe care I-ai auzit de la mine, anume de faptul ca am devenit suspicios, ca am obosit de atata invatatura sl de atata lnvatat sl ca nu prea mai cred in vorbele pe care ni Ie ofera invatatorii. Dar desigur, dragul meu, sunt gata sa ascult acea invatatura - cu toate ca in inima mea am credinta ca noi am gustat deja din fructul cel mai bun al acelei invataturi."

Govinda grai: .Jnlrna mi se umple de bucurie vazand ca estl dispus sa faci acest lucru. Dar spune-mi, cum e oare posibil: cum adlca ne-a oferit deja invatatura lui Gotama fructul ei cel mai bun, sl asta inca inainte de a 0 fi ascultat?"

Siddhartha grai: "Hai sa qustarn din acest fruct sl sa vedem ce-o sa mai fie de-acum incolo, Govinda! Insa fructul pe care i-I datorarn inca de pe acum lui Gotama reprezinta indemnul de a ne indeparta de samani! Hai sa asteptam cu inima linistita, prietene, hai sa vedem daca el ne poate oferi sl altceva mai bun."

In aceeasl zi, Siddhartha ii aduse la cunostlnta celui mai in varsta dintre samani hotararea sa, spunandu-l ca ar vrea sa piece de la el. Facu acest lucru cu polltetea sl modestia care se cuvin unui discipol mai tanar, Samanul tnsa fu cuprins de rnanle auzind ca cei doi tineri voiau sa-I paraseasca, sl ridice tonul, folosind cuvinte

grele, de ocara.

Govinda se sperie sl se fastaci, Siddhartha insa i~i apropie gura de urechea lui Govinda sl-l sopti: "lata, am sa-l arat batranulul ca am Invatat ceva de la el." Se posta in fata samanului, aproape de el, sl, concentrandu-sl sufletul, ii prinse privirea intr-a sa, il supuse ~i-I arnutl, infrangandu-i volnta, facandu-i sa asculte de volnta sa sl poruncindu-i sa faca fara sa cracneasca tot ceea ce-i cerea el.

Batranul arnutl, ochiul ii incremeni, vointa ii fu paralizata, bratele ii atarnau in jos, cedase, lipsit de orice putere, farmecelor lui Siddhartha. Gandurtle lui Siddhartha il luara insa pe saman in stapanirea lor sl acesta trebui sa execute ceea ce ele ii porunceau. Astfel, batranul se tncllna de mai multe ori, facu niste gesturi de binecuvantare sl Ie adresa, balbalndu-se, evlavioase urari de drum bun. lar tinerii ii rnultumlra lntorcandu-l plecaclunlle, ii adresara urarlle lor sl, salutandu-l, se dusera,

Pe drum, Govinda grai: ,,0, Siddhartha, ai tnvatat la samani mai multe lucruri decat am crezut eu. Caci este greu, este foarte greu sa-I vrajesti pe un batran sarnan. Adevar graiescu-ti, daca ai fi rarnas acolo ai fi invatat in curand cum sa calci pe apa."

.Nu simt dorlnta de a calca pe apa, spuse Siddhartha. N-au decat sa se multurneasca batranll samani cu astfel de rnestesuq."

GOTAMA

In orasul Savathi, numele sublimului Buddha era cunoscut de totl copiii, sl fiecare casa era dispusa sa umple cu pornana talgerele adeptilor lui Gotama care cerseau in tacere. Locul preferat al lui Gotama se afla in apropierea orasulul, in cranqul Jetavana care-i fusese darult lui sl alor sai de catre bogatul nequtator Anathapindika, un admirator devotat al Sublimului.

Cautand locul unde se afla Gotama, celor doi tineri ascetl Ii se dadeau raspunsurl sl detalii care ii indreptau spre regiunea aceasta. Ajungand in Savathi, Ii se oferlra bucate de Indata ce poposlra. cerand de pornana, dinaintea usll unei case, iar ei rnancara. sl Siddhartha 0 lntreba pe femeia care Ie oferise bucatele:

"Milostiva femeie, am vrea nespus, nespus de mult sa aflam pe unde se preurnbla Buddha cel preasfant, cacl noi suntem doi samani din padure sl am venit sa-l vedem pe cel desavarslt sl sa-l ascultarn invatatura chiar din gura lui."

Femeia grai: "Adevarat, atl nimerit tocmai in locul potrivit, samani din padure, Aflati ca Sublimul se afla in Jetavana, in gradina lui Anathapindika. Acolo sa Innoptatl ~i voi pelerinilor, caci acolo este loc destul pentru nenurnaratll oameni venltl in palcurl pentru a asculta invatatura din gura lui."

Govinda se bucura, exclarnand plin de bucurie: lICe bine, am ajuns unde am vrut sl drumul nostru a luat sfarslt: Dar ia spune-ne, mama a pelerinilor, il cunostl pe Buddha, I-ai vazut cu ochii tai?"

Femeia grai: "L-am vazut de multe ori pe Sublimul. De multe ori I-am vazut rnerqand ziua, rnerqand pe ullte tacut, in mantia lui qalbena, lntlnzandu-sl in tacere talgerul pentru pornana in fata unei usl sl plecand mai departe cu el plin."

Govinda 0 asculta tncantat, vranc sa 0 mai intrebe multe lucruri sl sa mai auda ce spune. Dar Siddhartha il avertlza ca trebuie sa-sl continue drumul. Il rnultumlra femeii ~i rnersera fara a mai avea nevoie sa intrebe pe ce drum sa 0 apuce, cacl nu putlni erau pelerinii sl caluqartl din comunitatea lui Gotama care strabateau drumul spre Jetavana. Ajunsera acolo pe innoptate, in permanents soseau acolo altl oameni, strlqand sl vorbind, cautand sl primind adapost, Cum erau oblsnulti cu viata in padure, cei doi samani i~i gasira repede ~i fara prea rnulta zarva un locsor unde se culbarira, odihnindu-se acolo pana in zori.

Cand rasari soarele, observara cu uimire ce ceata mare de credlnclosl sl de curlosl innoptase aici. Pe toate potecile splendidului crang umblau calugari in vestminte gal bene, asezandu-se ici sl colo pe sub copaci, cufundandu-se in contemplare sau in discutll religioase, iar gradinile umbroase faceau impresia unui oras, atat

erau de pline de oameni care rnlsunau ca albinele. Majoritatea d~lugarilor plecau la oras, luand cu ei talgerele pentru pornana. Acolo stranqeau bucate pentru singura rnasa din zi, pentru masa de pranz, Insusl prealuminatul Buddha oblsnula sa porneasca de dimlneata la pornana,

Siddhartha il vazu ~i-I recunoscu pe loc de pares i I-ar fi aratat un zeu. iI vazu pe barbatul acela modest, imbracat in rasa lui qalbena, tlnand in mana talgerul pentru pornana sl pa~ind agale. .Prlvestel ii zise Siddhartha incet lui Govinda. Acesta este Buddha."

Govinda se uita cu atentie la calugarul in rasa galbena care nu parea sa se deosebeasca prin nimic de sutele de calugari. Curand i~i dadu seama sl Govinda: .Da, el e." Si il urmara, privindu-I cu atentle,

Buddha i~i vedea de drum, modest, cufundat in ganduri, chipul sau calm nu trada nici veselie, nici tristete, parea doar ca zarnbeste usor in sinea lui. Buddha mergea zarnblnd pe ascuns, calm, linistit, sernanand foarte mult cu un copil sanatos, i~i purta vestrnantul ~i pasea la fel ca totl calugarii sal, dupa reguli precise. Dar chipul sau, mersul, privirea sa plecata calm, mana sa atarnanc calm, ba chiar fiecare deget al rnainii sale ce atarna calm iradiau pace, iradiau perfectlune, nu cautau nimic, nu imitau, respirau usor intr-o linlste care nu se oflleste nlclodata, intr-o lumina care nu se oflleste nlclodata, intr-o pace lnvlolablla.

Astfel mergea Gotama spre oras pentru a aduna pornana sl cei doi samani il sl recunoscura dupa depllnatatea linistii sale, oupa calmul flintel sale in care nu puteai citi nici un fel de cautare, nici 0 volnta, nici un efort de imitare, ci numai lumina sl pace.

"Azi vom asculta invatatura din gura lui", spuse Govinda. Siddhartha nu raspunse, Invatatura nu-i trezea curiozitatea, nu credea ca aceasta il va imbogati cu ceva nou, cacl, ca sl Govinda, auzise sl el, iara sl lara, ce contlnea aceasta invatatura a lui Buddha, chiar daca indirect, dintr-o a doua sl a treia sursa, Se uita insa cu atentle la capul lui Gotama, la umerii sal, la picioarele sale, la mana lui ce atarna calm sl avu impresia ca fiecare falanga de la fiecare deget al acestei rnaini era invatatura insa~i, iradiind, resplrand, emanand, raspandlnd cu straluclre adevarul, Barbatul acesta, acest Buddha, era intruchiparea adevarulul, chiar sl in cea mai mica rnlscare a degetelor sale. Omul acesta era un sfant, Siddhartha nu venerase nlclodata un om atat de rnult, nu iubise nlclodata un om atat de mult ca pe acesta.

II urrnara arnandol pe Buddha pana in oras ~i se intoarsera tacutl, cacl astazl lntentlonau sa se abtlna de la rnancare. Vazura cum se intorcea Gotama, il zarira luand masa in mijlocul discipolilor sai - din cat rnanca el nu s-ar fi putut satura nici macar 0 pasare - sl il vazura cum se retrase in umbra arborilor mango.

Seara lnsa, cand zapuseala se mai potoli sl tabara se lnvlora. se adunara cu totll sa-l asculte pe Buddha propovadulnd. ii ascultara vocea, ~i pana sl aceasta era desavar~ita, era patrunsa de 0 linlste depllna, era patrunsa de pace. Gotama propovadul invatatura

despre suferlnta, despre originea suferlntel, despre calea de a suprima suferinta. Discursul sau llnlstlt curgea calm sl limpede. Viata era plina de suferinta, lumea era plina de suferinta, dar fusese gasita sl rnantulrea de suferinta: rnantulrea aceasta sl-o afla acela care mergea pe drumul lui Buddha.

Sublimul graia cu 0 voce dornoala dar sigura, propovadula cele patru principii fundamentale, cararea octupla, urma cu rabdare cursul oblsnult al invataturii, al exemplelor, al recapltularllor, vocea sa plutea limpede sl calma deasupra celor ce-I ascultau, ca 0 lumina, ca un cer plin de stele.

Cand Buddha i~i termlna discursul - intre timp se innoptase deja - cativa pelerini se prezentara la el, ruqandu-l sa fie prlrnltl in comunitate, cautandu-sl a stfe I refugiul in invatatura. Si Gotama li primi spunandu-le: "lata, atl ascultat invatatura, iata, v-am dezvaluit-o. Veniti deci ~i rnerqeti sa punetl capat tuturor suferintelor sfintlndu-va."

Si lata, se prezenta la el ~i Govinda cel sfios graind: "Si eu vreau sa-ml gasesc refugiulla tine, Sublimule, sl la invatatura ta." Si ruga sa fie primit in randul discipolilor sl el fu primit.

Imediat dupa aceea, cand Buddha se retrase cautand odihna noptll, Govinda i se adresa lui Siddhartha zlcand cu zel: "Siddhartha, nu mi se cuvine sa-ti fac vreun repros, Arnandol I-am ascultat pe cel sublim, amandol i-am auzit invatatura. Govinda a ascultat invatatura sl sl-a cautat refugiul intr-insa. Dar tu, venerabile, nu vrei sa urmezi sl tu calea rnantuirii? Mai eziti cumva, vrei sa mai astepti?"

La auzul cuvintelor lui Govinda, Siddhartha parca se trezi din somn. Privi indelung la Govinda. Apoi grai incet, iar in vocea lui nu era nici 0 urma de ironie: "Govinda, prietene, acum ai facut pasul, tl-al ales deja calea. Tu, Govinda, mi-ai fost mereu prieten, ai mers mereu la un pas in urma mea. Deseori imi spuneam: Oare Govinda n-o sa faca nlclodata un singur pas, fara mine, din imboldul propriului sau suflet? Si lata, acum estl un barbat in toata firea, tl-al ales singur calea. Mergi pe ea pana la capat, prietene! Itl doresc sa-tl afli mantulreal"

Govinda, neinteleqand inca pe deplin, i~i repeta intrebarea pe un ton care trada nerabdare: "Graie~te, dragul meu, te rog! Spune-mi ca nu se poate altfel, ca sl tu, Invatatul meu prieten, iti vei cauta refugiul la sublimul Buddha!"

Siddhartha i~i puse 0 mana pe urnarul lui Govinda: "Govinda, n-ai auzit blnecuvantarea mea. lata, tl-o repet: Mergi pe aceasta cale pana la cepatl iti doresc sa-tl afli rnantulrea!"

In acest moment, dandu-sl seama ca prietenul sau il paraslse, Govinda incepu sa planga.

"Siddhartha", striga el cu tristete.

Siddhartha ii vorbi prieteneste: .Nu uita, Govinda, ca de-acum faci parte din randul samanilor lui Buddha. Te-ai lepadat de casa si de parlnt], te-ai lepadat de originea ta sl de orice avere, te-ai lepadat de propria ta volnta, te-ai lepadat de prietenie. Asa 0 cere Invatatura, asa 0 cere Sublimul. Tu insuti ai fost acela care ai vrut sa

fie asa. De maine, Govinda, am sa te parasesc."

Cei doi prieteni se mai plirnbara inca rnulta vreme prin dumbrava, sezura rnulta vreme culcatl, fara ca somnul sa-l prinda. lar Govinda lncerca iara sl iara sa-sl descoasa prietenul, ruqandu-l sa-l spuna de ce nu voia sa-~i caute refugiul in invatatura lui Gotama sl ce avea el sa-i reproseze acestei invataturi. Insa Siddhartha refuza de fiecare data sa-l raspunda zlcand: "Fii rnultumlt, Govinda! Invatatura Sublimului este foarte buna, cum as putea eu sa-l reprosez ceva?"

Unul dintre cei ce calcau pe urmele lui Buddha, unul dintre calugarii lui cei mai in varsta, trecu cu noaptea in cap prin gradina, strlqandu-l la el pe totl aceia care, de curand, reqaslsera refugiul in invatatura lui Buddha pentru a-i lmbraca in vestrnantul galben sl pentru a-i lnitla in primele invataturi sl indatoriri ale noii lor pozltll, Atunci Govinda se despartl cu greu de prietenul sau din tlnerete, imbrati~andu-I, sl se atasa alaiului de novici.

Siddhartha tnsa cazuse pe ganduri sl se plimba prin cranq, Acolo il Intalnl pe sublimul Gotama sl il salute cu evlavie, in timp ce privirea lui Buddha era atat de plina de bunatate, atat de calma, lncat tanarul prinse curaj si-i ceru Sublimului permisiunea de a sta de verba cu el. Tacut, Sublimul dadu aprobator din cap.

Siddhartha grai: ,,0, Sublimule, ieri mi-a fost dat sa-tl ascult strania invatatura. Venisem de departe, lrnpreuna cu prietenul meu, pentru a-tl auzi invatatura. Si lata, prietenul meu va rarnane in randul adeptllor tal, cacl la tine si-a gasit el refugiul. Eu insa imi voi continua pelerinajul."

.Cu m dorestl ", g ra i cuvi i ncios preacucern icu I.

"Cuvintele mele sunt mult prea lndraznete", continua Siddhartha, "dar n-as vrea sa te parasesc, Sublimule, fara sa-tl fi lmpartaslt cu toata sinceritatea, gandurile mele. A~ putea oare, preacucernice, sa ma mai bucur cateva clipe de atentia ta?"

Buddha dadu din cap aprobator.

Siddhartha grai: ,,0, preacucernice, in invatatura ta am admirat inainte de toate un lucru. Totul este perfect de limpede in invatatura ta, totul se [ustlflca, aratandu-se ca lumea este un lant desavarsit care nu se rupe nlciodata sl nlcaleri, un lant etern alcatult din cauze sl efecte. Nlclcand nu a fost patruns acest lucru atat de clar ~i niciodata nu a fost prezentat atat de lreprosabll: lntr-adevar, inima din pieptul flecarul brahman trebuie sa bata mai tare in momentul cand, parcurqandu-tl invatatura, recunoaste ca lumea este un intreg format din leqaturi logice, fara lacune sl limpede ca un cristal, nedeplnzand de hazard, nedeplnzand de zei. C-o fi buna sau rea, ca vlata in aceasta lume 0 fi suferlnta sau bucurie, 0 putem trece cu vederea, s-ar prea putea ca acest lucru sa nu fie esentlal - dar unitatea lumii, interdependenta a tot ceea ce se lntampla, cuprinderea a tot ceea ce este mare sl mic intr-un acelasl suvol, intr-o aceeasl lege a cauzelor, a devenirii sl mortll, iata lucrul care reiese limpede din sublima ta invatatura, 0, preadesavirsltule. Si totusl, aceasta unitate sl lnterdependenta logica a tuturor lucrurilor

prezinta, conform propriei tale invataturi, 0 bresa intr-un punct anume, iar prin aceasta mica bresa lumea unltatll este lnvadata de ceva strain, de ceva nou, de ceva ce nu existase mai inainte, ceva ce nu poate fi nici aratat, nici demonstrat: punctul acesta este Invatatura ta despre dezlegarea de lume, despre mantulre, Dar prin aceasta mica bresa, prin aceasta ruptura, legea eterna ~i unltara a lumii este din nou dlstrusa sl anulata. Te rog sa ma lertl ca am Indraznlt sa dau glas acestei oblectll."

Gotama il ascultase in tacere, nernlscat. $i lata, cu vocea lui blanda, cu vocea lui prietenoasa sl limpede el, desavarsltul, grai: ,,0, fiule de brahman, tu ai ascultat invatatura sl, spre lauda ta, ai reflectat profund asupra ei. In ea ai descoperit 0 llpsa, un defect. Poti continua sa reflectezi asupra ei. Cum estl insetat de cunoastere, da-rni voie insa sa te previn in legatura cu jungla parerilor sl cu disputele in jurul unor cuvinte. Nu parerile sunt importante, ele pot fi frumoase sau resplnqatoare, inteligente sau nebunestl, oricine Ie poate imbrati~a sau detesta. Insa invatatura pe care ai ascultat-o de la mine nu este 0 parere, iar telul ei nu este sa ofere unor insetatl de cunoastere expllcatll asupra alcatuirii lumii. Telul ei este un altul; telul ei este rnantulrea de suferinta. Acest lucru este propovadult de Gotama sl nimic altceva."

"Te rog sa nu te rnanll pe mine, Sublimule", spuse tanarul, "Nu ti-arn vorbit a stfe I pentru a cauta cearta cu tine sau vreo dlsputa in jurul cuvintelor. Cu adevarat qrait-al spunand ca parerile sunt lipsite de trnportanta. Dar da-rni voie sa-tl mai spun ceva: Nici 0 clipa nu m-am indoit de tine. Nu m-am indoit nici 0 cllpa ca tu estl Buddha, ca ai atins cel mai inalt tel pe care il cauta atatea mii de brahmani sl fii de brahmani. Tu tl-ai gasit rnantulrea de moarte. Tl-ai aflat-o prin propria ta cautare, pe propriul tau drum, prin reflectll, prin medltatie profunda, prin cunoastere, prin iluminare. Nu prin invatatura tl-al gasit-o! $i nimeni, dupa parerea mea, 0, Sublimule, nu-sl va afla rnantulrea printr-o invatatura. $i nlrnanul nu-i vei putea imparta~i prin cuvinte ~i prin invatatura ceea ce tl s-a lntarnplat tie, preacucern ice, la ceasul llurnlnaril tale! invatatura lui Buddha iluminatul contine multe lucruri, ea propovaduleste multe lucruri, sa tralestl cum se cuvine, sa te ferestl de ceea ce este rau, Dar aceasta invatatura atat de limpede, atat de venerablla, nu contlne un lucru: ea nu contine taina a ceea ce Sublimului lnsusl, singurul dintre atatea sute de mii, i-a fost dat sa tralasca, lata deci la ce ma gandeam sl ce am lnteles eu ascultandu-tl invatatura. lata de ce imi voi continua calatoria: nu pentru a cauta 0 alta invatatura, 0 invatatura mai buna, cacl eu stlu ca aceasta nu exlsta, ci pentru a parasi toate invataturile sl pe totl invatatorii, atlnqandu-rnl singur scopul sau murind. Adesea insa ma voi gandi, 0, Sublimule, la aceasta zi, la ceasul acesta in care am vazut cu ochii mei un sfant."

Ochii lui Buddha priveau tacutl in parnant, chipul sau impenetrabil iradia in tacere un calm desavarslt, "Fie ca gandurile tale sa nu insemne rataclre, grai preacucernicul cu glas domol. Fie ca tu sa-tl atingi telul! Dar spune-mi: ai vazut ceata mea de samani, pe acei

multi fratl ai mei care si-au gasit refugiul in invatatura mea? Si crezi tu, stralne saman, ca pentru totl acestla ar fi mai bine sa-sl paraseasea invatatura sl sa se lntoarca la vlata lurneasca sl a placerilcr?"

.Departe de mine un asemenea gand, exclarna Siddhartha.

N-au decat sa rarnana cu totll la aceasta invatatura, eu Ie doresc sa-sl atinga telull Nu sta in puterea mea sa ma pronunt asupra vietll altora! Numai sl numai asupra vietll mele trebuie sa ma pronunt, numai pe aceasta trebuie sa 0 aleg sau sa 0 refuz. Noi, samanii, cautam, 0, Sublimule, mantulrea de propriul nostru eu. Ma tem ca daca as deveni discipolul tau, 0, preacucernice, mi s-ar putea lntampla ca propriul meu eu sa nu-sl gaseasca llnlstea sl sa nu fie rnantult decat intr-un mod aparent, lnselator, contlnuand in realitate sa existe sl sa ia amploare, cacl, intr-un asemenea caz, lnvatatura. supusenla mea, dragostea mea fata de tine, comunitatea calugarilor s-ar transforma intr-un alt eu al meu! II

Gotama privi in ochii stralnulul cu un zarnbet usor, cu 0 limpezime de neclintit, cu prietenie, apoi i~i lua rarnas bun de la el printr-un gest abia perceptibil.

"E~ti Intelept, samanule, grai preacucernicul. Stii sa graie~ti intelept. prietene. Fere~te-te de prea rnulta intelepciune!"

Buddha se tndeparta, iar privirea sl zarnbetul sau fugar ii rarnasera lui Siddhartha lntlparlte in minte pentru totdeauna. "N-am vazut pana acum nici un om care sa alba 0 a stfe I de privire, un astfel de zarnbet, care sa ~ada sl sa paseasca in felul acesta, i~i spuse el in gand, sl lata, imi doresc sl eu sa pot sa privesc sl sa zarnbesc, sa sed sl sa pasesc in felul acesta, la fel de adevarat de liber, de venerabil, de ascuns, de sincer, copllaresc sl de misterios. Intr-adevar, in felul acesta nu prlveste decat omul care a patruns in cele mai adancl cotloane ale sinelui sau, Ei bine, voi cauta sa patrund sl in cele mai adancl cotloane ale sinelui meu."

"Am vazut un om, i~i spunea Siddhartha, un singur om in fata carula a trebuit sa-mi plec privirea. Nu-mi voi mai pleca privirea in fata nimanui, a nlmanul, Nu ma va mai ispiti, asadar, nici 0 invatatura daca pana sl invatatura unui astfel de om nu a reusit sa ma ispiteasca."

"Buddha m-a paqublt de multe lucruri, i~i spunea Siddhartha, m-a paqublt, dar mi-a facut in schimb un dar mult mai mare. M-a paqubit de prietenul meu, de cel care credea in mine sl care acum crede in el, de cel care era umbra mea sl care acum este umbra lui Gotama. in schimb mi I-a darutt pe Siddhartha, pe mine insumi."

TREZIREA

Parasind cranqul in care rarnanea desavarsltul Buddha, in care rarnanea Govinda, Siddhartha avu sentimentul ca in urma lui, in acest cranq, rarnanea sl vlata lui de pana atunci, ca ea se desprinsese de el. Pa~ind agale inainte reflects la acest sentiment

coplesltor. Reflecta profund, se cufunda in acest sentiment ca intr-o apa adanca, pana la fund, pana acolo unde starule cauzele cacl, dupa cum i se parea lui, gandirea insemna tocmai descoperirea cauzelor, sl numai in acest fel sentimentele se transforms in cunostlnte, nu se pierd, ci devin durabile sl reale, incepand sa iradieze ceea ce se ascundea intr-insele.

Pa~ind agale inainte, Siddhartha reflecta. Isl dadu seama ca nu mai era un adolescent sl ca devenise barbat in toata firea. Isl dadu seama ca ceva se desprinsese de el tocmai cum pielea veche se desprinde de pe trupul unui sarpe, ca ceva incetase sa mai sala~luiasca intr-insul, ceva ce-I Insotlse de-a lungul intregii sale adolescents sl tlnuse de filnta lui: dorinta de a avea invatatori sl de a asculta invataturi. Il paraslse chiar sl pe acest ultim invatator care-i leslse in cale, pe cel mai mare ~i mai lntelept invatator, pe Buddha, Sfantul Sfintilor, sl de acesta trebuise sa se desparta cacl, lata, nici invatatura lui nu 0 mai putea accepta.

Gandindu-se la toate acestea pasea agale inainte, lntrebandu-se in sinea lui: "Dare ce voiai sa Invetl din invataturi sl

de la invatatori, ce nu au putut sa te lnvete oare ei, cei care te-au lnvatat atatea lucruri?" Si i~i raspundea: ,Yoiam sa invat care este sensul sl esenta eu-Iui. Voiam sa ma eliberez de acest eu, sa-l depasesc, Dar nu I-am putut depasl, n-am reuslt decat sa fug de el, sa-l arnaqesc, sa ma ascund de el. Intr-adevar, nici un alt lucru de pe lumea asta nu m-a preocupat in gandurile mele intr-o asemenea masura precum acest eu al meu, enigma aceasta care consta in faptul ca tralesc, ca sunt unic, deosebit sl delimitat de totl cellaltl, ca sunt Siddhartha! Si despre nici un alt lucru de pe lumea asta nu stlu mai putin ca despre mine, despre Siddhartha!"

Patruns de acest gand, se opri din mersul sau lent, iar din gandul acesta ta~ni delndata un altul, un gand nou, care suna altfel: .Daca nu stlu nimic despre mine, daca Siddhartha mi-a rarnas atat de strain sl necunoscut, apoi aceasta nu se datoreste decat unei singure cauze: Mi-era tearna de mine, voisem sa fug de mine! iI cautarn pe Atman, il cautarn pe Brahman, eram inclinat sa-rnl sfartec propriul meu eu in bucatl, sa-i desfac lnvellsurlle, pentru a descoperi in cele mai adancl sl mai necunoscute cotloane ale sale miezul ascuns dedesubtul tuturor Invellsurllor, pe Atman, vlata, dumnezeiescul, lucrul cel mai de pe urma, Dar in toiul acestor stradanll m-am pierdut pe mine insumi."

Siddhartha deschise ochii privind in jurul sau, un zarnbet ii lnvada chipul, iar sentimentul profund al trezirii din vise indelungate il furnlca pana in varful degetelor. Si incepu delndata sa rnearqa din nou, mergea repede, intocmai ca un om care stle ce are de facut.

»Oh. se gandea el rasufland usurat, adanc, de-acum inainte n-o sa- mi mai scape Siddhartha! N-o sa-rnl mai incep gandurile sl vlata cu Atman sl cu suferintele lumii. Nu vreau sa ma mai ucid sl nici sa ma mai sfa~ii in bucatl pentru ca, indaratul ruinelor, sa descopar 0 talna. Nici Yoga- Veda, nici Atharva- Veda nu ma vor lnvata, nici ascetll ~i nici 0 alta invatatura. Vreau sa invat de la mine insumi,

vreau sa-rnl fiu mie insumi discipol, vreau sa ma cunosc pe mine insumi, sa cunosc taina aceasta nurnlta Siddhartha."

Privea in jurul sau de parca vedea lumea pentru prima oara. Cat de frurnoasa mai era lumea, cat de multicolora era lumea, cat de stranie sl de enigmatica era lumea! Tntr-insa, aici, se afla albastrul, aici se afla sl galbenul, aici se afla verdele, aici curgeau cerul sl fluviul, strajuiau padurlle sl rnuntll, totul era frumos, totul era

enigmatic sl magic, iar in mijlocul acestor lucruri se afla el, Siddhartha, cel care se trezea, cel care se afla pe drumul spre sine insusi. Toate aceste lucruri, tot acest galben sl albastru, fluviul sl padurea, patrundeau pentru prima oara prin ochii sai in Siddhartha, ele nu mai erau farmece de-ale lui Mara, nu mai erau valul lui Maia, nu mai reprezentau diversitatea absurda sl lntamplatoare a lumii fenomenelor, a acelei lumi care i se parea dernna de tot dispretul brahmanului cu gandire profunda, cacl, cautand unitatea, el respinsese diversitatea. Albastrul era albastru, fluviul era fluviu, ~i chiar daca in Siddhartha traia pe ascuns, in albastru sl in fluviu, acel ceva unic sl dumnezeiesc, felul sl sensul dumnezeiescului constau tocmai in aceea ca el era ici galben, dincolo albastru, ici cer, dincolo padure sl aici Siddhartha. Sensul sl esenta nu se ascundeau indaratul lucrurilor, ci se aflau intr-insele, in toate cele.

"Cat de surd sl cat de obtuz am mai fost! i~i spunea el pa~ind qrablt inainte. Cand cineva clteste 0 scriere, cautand sa-l patrunda lntelesul. nu-i dlspretuleste semnele sl literele, numindu-Ie arnaqlre, hazard sau coala llpslta de orice valoare, ci 0 clteste, 0 studlaza sl 0 indrage~te litera cu litera. Insa eu, cel care voiam sa citesc cartea lumii sl cartea propriei mele fllnte, eu, asadar, am dlspretult, de dragul unui lnteles presupus dinainte, semnele ~i literele, numind lumea fenomenelor 0 arnaqire, numindu-mi ochiul sl limba fenomene accidentale sl lipsite de orice valoare. Ei bine nu, toate acestea apartln acum trecutului, cacl, iata, m-am trezit, m-am trezit cu adevarat, nascandu-rna abia astazi."

La gandul acesta Siddhartha se opri din nou din mers, brusc, de parca dinaintea lui, pe drum s-ar fi ivit un sarpe,

lata, dintr-o data intelesese inca un lucru: el, trezit acum cu adevarat sl tocmai renascut, trebuia sa-sl reinceapa vlata, sa 0 ia de la capat, Abia in dimlneata acelelasl zile cand parastse Jetavana, cranqul in care sala~luia Sublimul, cand incepuse sa se trezeasca sl sa paseasca pe calea ce urma sa-l poarte spre sine Insusl. avusese lntentla - lucru care i se paruse foarte firesc sl de la sine lnteles - ca, dupa atatia ani de asceza, sa se lntoarca acasa la tatal sau, Acum tnsa, tocmai in momentul in care se oprise din mers de parca dinaintea lui, pe drum, ar fi zarit un sarpe, se trezi sl lntelese de-a binelea: .Eu nu mai sunt cel care am fost, nu mai sunt ascet, nu mai sunt preot, nu mai sunt brahman. Ce sa fac oare acasa, la tatal meu? Sa studiez? Sa aduc jertfe? Sa exersez meditarea profunda? Bine, dar toate acestea apartln acum trecutului, nimic din toate acestea nu-mi mai straiule drurnul."

Siddhartha se opri incremenit, inima ii ingheta pret de 0 cllpa,

pret de 0 rasuflare, 0 slrntea trernurandu-l de frig in piept ca 0 mica vietate, ca 0 pasare sau ca un iepure, cacl i~i dadu seama cat de singur era. Ani sl ani de zile rataclse pe drumuri sl nici nu baqase de seams lucrul acesta. Acum il baqase de searna. Caci chiar sl in clipele celei mai profunde rnedltari el continuase intotdeauna sa fie fiul tatalui sau, sa fie un brahman din randul celor suspusl, sa fie un om al spiritului. Acum lnsa nu mai era decat Siddhartha, cel care se trezise, sl nimic altceva. lnsplra adanc sl, pentru 0 cllpa, fu invadat de frig ~i se lnflora. Nimeni pe lume nu era atat de singur ca el. Nu existase nlciodata vreun nobil care sa nu fi facut parte din randul nobililor, vreun rnestesuqar care sa nu fi facut parte din randul mestesuqarilor, totl acestla i~i gasisera a stfe I un refugiu printre ai lor, ducand acelasl trai, vorbind aceeasl llrnba. Nu existase nlclodata vreun brahman care sa nu se fi nurnarat printre brahmani ~i sa nu fi trait trnpreuna cu ei, vreun ascet care sa nu-si fi gasit refugiul in randul samanilor, cacl pana ~i cel mai izolat pustnic nu trala singur in sinquratate, nici el nu era lipsit de 0 apartenenta anume, deoarece sl el facea parte dintr-o grupare anume care ii oferea un camino Govinda se caluqartse, avand acum mii de frati, calugarii care purtau acelasl vestrnant, aveau aceeasl credlnta, vorbeau aceeasl limba. Dar el, Siddhartha, mai avea el oare vreo apartenenta? Traiul cui il mai lmpartasea el? Limba cui 0 mai vorbea el?

Din clipa aceasta, in care lumea din jurul sau se topi, dlsparu, in care el se slrnti singur ca 0 stea de pe cer, din aceasta cllpa de frig

sl deprimare aparu Siddhartha, un eu mai pronuntat decat pana atunci, mai condensat. $i slrntl ca aceasta fusese ultima tresarlre a trezirii, ultima durere a nasteril sale. Apoi 0 porni la drum, pa~ind repede, nerabdator, dar nu mergea nici spre casa ~i nici spre tatal sau, pentru el nu mai exista cale de intoarcere.

PARTEA A DOUA

Dedicate lui Wilhelm Gundert, varul meu din japonia

KAMALA

In drumul sau Siddhartha Invata multe lucruri noi la fiecare pas, cacl lumea se schimbase sl inima ii era ferrnecata. Privea cum soarele rasare deasupra rnuntllor lmpaduritl sl apune deasupra indepartatului tarm cu palmieri. Noaptea privea pe cer stelele in randulala lor sl secera lunii care plutea ca 0 luntre pe 0 apa albastra, Privea copacii, stelele, animalele, norii, curcubeele, stancile, ierburile, fiorile, raurlle sl fluviile, sclipirea de roua pe tufele

somnoroase, lndepartatll rnuntl lnaltl, albastrl sl palizi; pasarile sl albinele cantau: vantul se zbenguia argintiu prin lanurile de orez. Toate acestea, cu miile sl miile, de toate culorile, existasera dintotdeauna, soarele sl luna straluclsera dintotdeauna, fluviile vulsera sl albinele zumzalsera dintotdeauna, dar pentru Siddhartha toate acestea nu fusesera mai inainte decat un val trecator sl lnselator dinaintea ochilor sal, privit cu neincredere sl sortit sa fie patruns cu gandul sl nimicit pentru faptul ca el nu era esenta, aceasta neexlstand decat dincolo de lumea vlzlblla, Acum tnsa, ochiul sau descatusat poposise dincoace, aici, privea sl incepea sa cunoasca tot ceea ce putea fi vazut, i~i cauta un loc de popas in sanul acestei lumi, nu mai cauta esenta, nu mai tindea sa atinga tararnul celalalt, Lumea era frurnoasa daca 0 priveai asa, fara sa cauti nimic, asa simplu, asa, copllareste, Luna ~i stelele erau 0 frurnusete, 0 frurnusete erau raul sl malul, padurea sl stance. capra sl carabusul auriu, floarea sl fluturele. Frumos sl placut mai era sa mergi astfel prin lume, atat de copilareste. atat de treaz, receptiv la tot ceea ce era aproape de tine, fara urrna de lndolala, Altfel iti ardea soarele in crestetul capului, altfel te racoreal la umbra paduril, alt gust aveau bostanul sl banana. Scurte mai erau zilele, scurte mai erau noptlle, orele treceau iute ca niste panze pe mare, sub ele se afla 0 corabie lncarcata cu comori, tncarcata cu bucurii. Siddhartha zarl 0 ceata de malrnute catarandu-se prin arcada de coroane a paduril, sus, printre ramuri, sl auzi 0 melodie de dor, salbatlca, Siddhartha vazu cum un berbec fuqarea 0 oaie sl cum se trnpreuna cu ea. Tntr-un lac napadit de stuf zari 0 stluca, vanand rnanata de foamea ce 0 cuprindea spre seara, in timp ce pestlsorll ta~neau din apa, fugind in cardurl din fata ei, falfaind sl sclipind, iar din vartejurile de apa vijelioase pe care Ie provoca nestavllltul vanator se raspandea un iz patrunzator de putere sl pasiune.

Toate acestea fusesera dintotdeauna, dar el nu Ie vazuse, el parca fusese absent. Acum Ie vedea pe toate ~i simtea ca Ie apartlne, Prin ochiul sau se strecurau lumina sl umbra, in inima sa patrundeau stelele sl luna.

Pe drum i~i mai aminti de tot ceea ce-i fusese dat sa tralasca in gradina Jetavana, de Invatatura pe care 0 ascultase acolo, de dumnezeiescul Buddha, de despartirea sa de Govinda, de discutla sa cu Sublimul. Isl aduse aminte sl de propriile sale cuvinte rostite in tata Sublimului, de fiecare cuvant, sl-sl dadu seama cu mirare ca spusese atunci lucruri pe care el, de fapt, nici nu Ie stluse la vremea aceea. Ceea ce-i spusese lui Gotama - anume ca taina sl comoara lui, ale lui Buddha, nu ar consta in invatatura sa, ci in ceea ce nu incape in rostire sl in ceea ce nu poate fi propovadutt, lucruri a carer revelatle 0 avusese el in ceasul llurnlnarll sale - toate acestea il preocupau acum in efortul sau de a trai, lata ca incepuse deja sa aiba revelatia lor. Acum urma sa aiba sl revelatia sinelui sau, Stiuse de altfel de rnulta vreme ca sinele sau este Atman, adlca ceva de 0 aceeasl esenta eterna ca sl Brahman. Dar niciodata nu-sl aflase sinele cu adevarat, sl asta fllndca voise sa-l prlnda in piasa gandului.

Si daca desigur nici trupul sau nu-i era sinele, sl nici jocul simturllor, atunci acesta nu putea fi nici gandirea, nici mintea, nici lntelepclunea dobandlta, nici arta tnsusita de a trage concluzii sl de a tese noi ganduri din lucruri deja gandite. Ei bine nu, sl aceasta lume a gandurilor se afla tot dincoace, aici, iar suprimarea eului intamplator al slrnturilor ~i sporirea eului tntarnplator al gandurilor sl al erudltlel nu puteau duce nici ele la un liman. Atat gandurile cat sl slrnturlle erau lucruri frumoase, lndaratul sl al unora sl al celorlalte se ascundea ultima ratlune, amandoua trebuiau ascultate, trebuia sa Ie faci jocul amandurora, nici unele, nici celelalte nu trebuiau dlspretulte, ori supraapreciate, trebuia sa Ie ascultl sl unora sl celorlalte glasurile tainice ale celor mai adancl cotloane. Nu-si mai dorea nimic altceva decat ceea ce-i poruncea glasul, nu mai poposea decat acolo unde II sfatula glasul sa poposeasca. De ce se asezase Gotama atunci, In ceasul ceasurilor, sub copacul unde avea sa cunoasca iluminarea? Auzise un glas, glasul propriei sale inimi, care Ii poruncise sa poposeasca sub acel copac, iar el renuntase la mortificare, jertfiri, bai sau ruqaclunl, la hrana sl bautura, la somn sau la vise, sl se supuse acelui glas. Era deci bine sa te supui astfel nu unei porunci din exterior, ci numai acestui glas, de nimic altceva nu era nevoie decat sa fii preqatlt pentru asta sl atat,

In noaptea in care dormi langa un fluviu, In coliba de paie a unui luntras, Siddhartha avu un vis: In fata lui statea Govinda In vestment galben de ascet. Govinda avea 0 mlna trista sl Il intreba plin de tristete: "De ce m-ai parasit?" Si-atunci IIlmbrati~a pe Govinda, II cuprinse In brate, stranqandu-l la pieptul sau sl sarutandu-l, cane lata ca Govinda nu mai era Govinda, ci 0 femeie, iar din vestrnantul femeii rasarea un piept plin, la acest piept sugea Siddhartha, iar laptele acestui san avea un gust dulce sl Intarltor. Avea un gust de femeie sl de barbat, de soare sl padure, de animal ~i floare, de tot felul de fructe, de tot felul de placerl, Te arnetea sl te facea sa-tl pierzi cunostlnta, - Cand Siddhartha se trezi, fluviul sclipea palid

prin usa colibei, iar In padure rasuna sumbru striqatul tenebros ~i plin de armonie al unei bufnite.

Cand se crapa de ziua, Siddhartha II ruga pe luntras, gazda sa, sa-l treaca fluviul. tuntrasul ll lua pe pluta sa de bambus ~i-I trecu fluviul; apa lntlnsa sclipea rosletlc In lumina dlrnlnetll.

.Ce frumos e fluviul acesta", Ii spuse el Insotltorulul sau,

.Da, spuse luntrasul, e un fluviu foarte frumos, II iubesc mai presus de orice. L-am ascultat adeseori, m-am uitat adeseori In ochii sai sl de fiecare data am avut de invatat cate ceva de la el. De la un fluviu se pot lnvata multe lucruri."

..iti rnultumesc, blnefacatorule, grai Siddhartha In timp ce cobora pe celalalt mal. Nu am nici un dar cu care sa-tl rasplatesc ospitalitatea, dragul meu, nu-tl pot oferi nici 0 rasplata. Sunt un pribeag, fiu de brahman, un saman."

"Am observat acest lucru, grai luntrasul, sl nu asteptarn nici sa ma rasplatestl ~i nici sa-rnl darul ceva. Darul mi-I vei face alta data."

"Crezi?" zise Siddhartha vesel.

.Deslqur, Tot de la fluviu am lnvatat sl lucrul acesta: totul se reintoarce! Te vei reintoarce sl tu, samanule. Sl-acum. cu bine! Fie ca prietenia ta sa-rnl fie rasplata, Gande~te-te ~i la mine atunci cand vei aduce jertfe zeilor."

Se despartlra zarnblnd. Siddhartha se bucura, zamblnd, de prietenia sl amabilitatea luntrasului. "E la fel ca Govinda, i~i spuse el zarnblnd, totl cei pe care ii lntalnesc in drumul meu sunt la fel ca Govinda. 'Iotl imi sunt recunoscatorl, cu toate ca ei ar putea sa revendice recunostlnta. Totl se supun, totl vor sa-tl fie prieteni, sa te asculte cu placere sl sa gandeasca putin. Ce copii sunt oamenii!"

Pe la vremea amiezei trecu printr-un sat. Pe ulita, in fata colibelor din chirpici, se zbenguiau copiii, [ucandu-se cu serninte de bostan sl cu scoici, strlqand sl Incalerandu-se, dar fugind sflosl din fata stralnulul sarnan, La capatul satului drumul trecea printr-un rau, iar la malul raulul statea in genunchi 0 femeie tanara, spaland rufe. Cand Siddhartha ii daou binete, ea i~i inalta capul, zarnblnd, ~i-I privi de jos pana sus, a stfe I ca el vazu cum ii stralucea albul ochilor. Siddhartha ii spuse cuvinte de blnecuvantare, dupa cum era obiceiul drumetilor, sl 0 lntreba cat mai avea de mers pana sa ajunqa in marele oras, Atunci ea se ridlca sl se apropie de el; gura frageda, frurnoasa stralucea pe chipul tanar, Tncepu sa glumeasca cu el, il lntreba daca rnancase ceva sl daca e adevarat ca samanii dorm singuri in padure, neavand voie sa tina femei pe langa ei. Zicand acestea, i~i aseza piciorul stang pe cel drept al lui, tacand acea miscare a femeii care lnvita barbatul la acele placerl ale dragostei numite de manuale "cataratul in copac". Siddhartha simtl cum i se incinge sanqele sl, aducandu-sl aminte in momentul acela de visul sau, se apleca putln spre femeie sl-l saruta cu buzele varful maroniu al sanulul, Cand i~i ridica privirea, ii vazu chipul zarnblnd, inundat de dorinta, ii vazu ochii mlcsoratl care-I conjurau plini de dor.

Si Siddhartha simtl dorlnta sl izvorul sexului sau se trezi la viata: cum insa nu se mai atinsese niciodata de 0 femeie, ezlta un moment, in vreme ce rnalnlle sale erau gata sa 0 cuprlnda, Si in acest moment auzi, cutrernurandu-se, un glas lzvorat din stratundurile sale, iar glasul acela spunea nu. De pe chipul zarnbitor al tinerei femei dlsparu orice farmec, el nu mai vedea decat privirea urneda a unei femele cuprinse de calduri. li rnanqale obrajii cu blandete sl, cu pasl agale, intoarse spatele femeii dezarnaqlte, dlsparand in hatlsul de bambus.

In aceeasl zi, ajunse, inainte de a se insera, intr-un oras mare sl se bucura, cacl dorea apropierea oamenilor. Traise vreme indelungata prin padurl, iar coliba de paie a luntrasulul in care dormise asta-noapte fusese, dupa rnulta vreme, primul acoperls sub care adastase,

La marginea orasulul, langa un crang frumos imprejmuit de un gard, drurnetului ii lesi in cale 0 mica ceata de servitori sl servitoare care duceau cosulete. Tn mijlocul lor, purtata de patru oameni pe 0 lectlca lrnpodoblta, sedea pe 0 perna rosie sub 0 urnbrela multlcolora 0 femeie, stapana, Siddhartha se oprise la intrarea in

acest crang al desfatarilor, privind alaiul, servitorii, fetele, cosurlle, lectica, iar in lectlca 0 vazu pe femeia aceea. Sub parul negru aranjat intr-un coc inalt ii zarl chipul deosebit de luminos, deosebit de fraged, deosebit de inteligent, gura de un rosu fraged, sernanand cu 0 smochlna abia ieslta din floare, sprancenele ingrijite, vopsite sl arcuite inalt, ochii de culoare lnchlsa, intellqentl sl atentl, gatul alb, lung, ta~nind din vestrnantul verde sl auriu, rnalnlle albe sl lungi, subtlrl, cu bratari de aur mai sus de incheieturi.

Siddhartha vazu cat era de frurnoasa, iar inima lui se inveseli.

Cand lectica se apropie de el, se tncllna adanc, apoi, Indreptandu-sl spinarea, privi la chipul alb sl dragala~, citi pentru 0 clipa in ochii lntellqentl cu arcade inalte, simtlnd adierea unui parfum necunoscut de el. Frumoasa femeie dadu din cap zarnblnd 0 cllpa, apoi dlsparu in crang impreuna cu servitorii.

"A~adar, intru in acest oras, i~i spuse Siddhartha, sunt semne de bun augur." slmtea chemarea de a intra delndata in acel crang, se gandi insa bine sl-sl daou seama abia acum de felul in care il prlvlsera servitorii sl fetele - plini de dlspret, plini de neincredere, dlstanti.

"Mai sunt inca saman, i~i spuse el, mai sunt inca ascet sl cersetor. Trebuie sa devin alt om, caci asa cum sunt nu am voie sa intru in cranqul acesta." $i rase.

Pe primul om care-i lesl in cale il intreba ce hram purta cranqul acela sl cum se numea aceasta femeie sl afla ca era cranqul Kamalei, vestita curtezana care, in afara de acest cranq, mai avea in stapanlre sl 0 casa in oras,

Apoi intra in oras. Acum avea un tel precis.

urmarlndu-sl telul se lasa absorbit de oras furat de torentul strazllor, rarnase nernlscat prin plete, odihnindu-se apoi pe treptele de piatra de pe malul fluviului. Spre sears se imprieteni cu un ajutor de barbler pe care il vazuse lucrand la umbra unei bolti: il revazu ruqandu-se in templul lui Visnu sl ii povesti unele intamplari legate de Visnu sl t.aksrnl. in noaptea aceea dormi langa barclle de la malul fluviului, iar dlrnlneata, inainte ca primii musterll sa intre in frizerie, il ruga pe ajutorul de barbler sa-l rada barba, sa-l scurteze sl sa-l pieptene parul sl sa i-I unga cu un ulei bun. Apoi se duse sl se scalda in fluviu.

Spre sears, cand frumoasa Kamala se apropia in lectlca de cranqul ei, Siddhartha se postase deja la intrare sl se lncllna, iar curtezana ii adresa un salut. Facu un semn servitorului care incheia coloana ~i-I ruga sa-sl anunte stapana ca un tanar brahman doreste nespus de mult sa stea de verba cu ea. La scurta vreme dupa aceea servitorul se intoarse ~i-I pofti sa-I urmeze, conducandu-l tacut intr-un pavilion in care Kamala statea lntlnsa pe un pat comod. Apoi rarnase singur cu ea.

.Nu estl tu acela care states ieri afara sl mi-a dat binete?" lntreba Kamala.

"A~a este, te-am vazut inca de ieri sl ti-arn dat binete." "Dar ieri pares aveai barba sl par lung, plin de praf."

"Cat de bine ai bagat de seama, pe toate le-ai observat. Atunci I-ai vazut pe Siddhartha, fiul de brahman care-sl paraslse locurile natale ca sa se faca saman sl a sl fost saman timp de trei ani. Acum insa am paraslt acea cale, am venit aici in oras sl tu ai fost prima care mi-a lesit in drum inainte de a pune piciorul in oras, Am venit la tine, Kamala, pentru a-ti spune toate acestea! Tu estl prima femeie cu care Siddhartha vorbeste fara sa-sl piece ochii. Nlclodata nu-mi voi mai pleca ochii cand in cale imi va lesl 0 femeie frumoasa."

Kamala zarnbea, [ucandu-se cu evantaiul sau din pene de paun, Si 1'1 Intreba: "Si Siddhartha n-a venit la mine decat pentru a-mi spune lucrul acesta?"

.Pentru a-tl spune lucrul acesta ~i pentru a-ti multurnl ca estl atat de frurnoasa, Sl-as vrea sa te mai rog, Kamala, daca nu te superi, sa-ml fii prietena sl sa-rnl dai lectll, cacl eu nu stlu inca nimic din arta aceasta in care tu estl rnestera."

Auzind aeeasta, Kamala rase eu glas tare.

.Nu mi s-a mai Intamplat nlclodata, prietene, ca un saman din padure sa vina sa ia lectil de la mine! Niciodata nu mi s-a mai lntamplat ca un saman cu parul lung, incins in jurul coapselor cu 0 bucata de panza zdrentulta, sa vina la mine! Multi tineri vin la mine, printre ei aflandu-se sl fii de brahmani, dar ei vin lrnbracatl frumos, vin cu incaltari frumoase, parul lor miroase frumos, iar in punqa au parale. lata cum arata, samanule, tinerii care vin la mine."

Siddhartha grai: .Dupa cum vezi am sl inceput sa invat de la tine. Chiar ieri am Invatat ceva. Mi-am ras barba, mi-am pleptanat parul, dandu-mi-l cu ulei. Ceea ce imi mai llpseste, minunato, nu este decat un fleac: lmbracamlnte buna, incaltari bune, bani in punqa, Afla ca Siddhartha sl-a pus in gand lucruri mult mai grele decat aceste nimicuri sl a realizat ceea ce si-a pus in gand. Cum oare n-as reusl sa realizez ceea ce mi-am pus ieri in gand: sa-ti fiu prieten sl sa aflu de la tine placerile dragostei! Vei vedea cat de usor voi prinde totul, Kamala, cacl am Invatat eu lucruri mai grele decat ceea ce trebuie sa ma lnvetl tu. Asadar, am priceput: Siddhartha nu-tl este pe plac asa cum e el acum, cu ulei in par, dar fara tmbracamlnte. fara lncaltarnlnte. fara bani?"

Kamala exclarna razand: .Nu, mult stimate, nu-mi este inca pe plac. Trebuie sa aiba haine, haine bune, sl incaltari, incaltari frumoase, sl multi bani in punga ~i daruri pentru Kamala. Ei, acum iata ca 0 stll sl pe asta, samanule din padure, nu-i asa? Ai baqat la cap?"

"Am baqat prea bine la cap! exclarna Siddhartha. Cum sa nu bag la cap ceea ce rosteste 0 asemenea gura! Gura ta este ca 0 srnochlna proaspat iesita din floare, Kamala. Si gura mea e rosie ~i proaspata, se va potrivi cu a ta, ai sa vezi. - Dar spune-mi, frumoasa Kamala, nu ti-e tearna deloc de samanul din padure care a venit sa ia lectll de dragoste?"

"De ce m-as teme de un saman, de un prostanac de saman din padure venit dintre sacall, sl care habar nu are ce-i 0 femeie?"

,,0, samanul acesta este puternic sl nu se teme de nimic. EI ar

putea sa te ia cu forta, frurnoasa fata. EI ar putea sa te rapeasca, EI ar putea sa te faca sa stll ce-i durerea."

.Nu, samanule, nu-mi este tearna de asa ceva. Care s-a temut vreodata un saman sau un brahman ca ar putea veni cineva sa puna mana pe el sl sa-l fure erudltia sl cucernicia sl profunzimea gandirii? Nu, cacl acestea ii apartln lui sl numai lui, iar el da numai ceea ce vrea sa dea sl numai cui vrea sa dea. Si tot asa, aidoma se lntampla sl cu Kamala sl cu placerlle dragostei. Kamala are 0 gura frumoasa sl rosie, dar lncearca sa i-a sarutl impotriva vointel Kamalei sl nu vei sirntl un strop din dulceata acestei guri care stie sa darule atata dulceatal Tu bagi usor la cap, Siddhartha, lnvata deci ~i lucrul acesta: dragostea potl sa 0 cersesti, sa 0 cumperi, sa 0 prirnestl in dar, sa 0 gase~ti pe strada, dar nu 0 potl fura. Te-ai gandit, asadar,

la 0 cale qresita. Nu, ar fi pacat ca un tanar dragut ca tine sa faca un pas atat de qresit."

Siddhartha se inclina zarnblnd, "Ar fi pacat, Kamala, cata dreptate ai! Ar fi intr-adevar mare pacat. Nu, nu vreau sa pierd nici un strop din dulceata gurii tale sl nici tu nu vei pierde nici unul din dulceata gurii mele! Asadar, ne-am tnteles: Siddhartha se va intoarce atunci cand va avea ceea ce acum inca ii mai llpseste: haine, incaltari, bani. Dar spune-mi, gratioasa Kamala, n-ai putea sa-rnl mai dai un sfat?"

"Un sfat? De ce nu? Cine ar putea refuza sa-l dea un sfat unui saman sarman sl nestiutor, venit din padure, dintre sacall?"

"Draga Kamala, sfatuleste-rna asadar: incotro 5-0 apuc pentru a obtlne cel mai repede cele trei lucruri?"

,,0, prietene, multi doresc sa afle asta. Tu nu trebuie sa faci decat ceea ce ai lnvatat, cerand in schimb parale, haine ~i incaltari. Un om sarac nu poate sa faca rost de bani intr-alt tel. Ce stll sa faci?"

"Stiu sa gandesc. Stiu sa astept, Stiu sa tin post." .Altceva nimic?"

.Nlmlc, 8a da, stiu sa scriu versuri. Mi-ai da oare 0 sarutare in schimbul unei paezii?"

"Ti-a~ da-o daca poezia ta 0 sa-rnl placa. Cum se nurneste?" Dupa ce se reculese un moment, Siddhartha spuse versurile acestea:

"In crangul ei umbras a intrat frumoasa Kamala,

La intrarea in crang states, ars de soare, samanul. Sl-acela, vazand floarea de lotus, adanc

Se lncllna, sl Kamala ii multurnl cu un zarnbet,

Mult mai placut, i~i spuse tanarul, decat sa aduci jertfe zeilor, Mult mai placut e sa-l aduci jertfe frumoasei Kamala."

Kamala batu tare din palme, Incat bratarlle de aur zornalra, .Frumoase mai sunt versurile tale, saman ars de soare, sl n-o sa am intr-adevar nimic de pierdut daca am sa te rasplatesc cu un sarut."

Din ochi il atrase spre ea, el i~i apleca chipul spre al ei, punandu-sl gura sa pe gura ce sernana cu 0 smochlna proaspat leslta din floare. Kamala il saruta indelung, iar Siddhartha slrntl cu uimire cum ea il lnvata, cu cata intelepclune proceda, cat de bine il stapanea resplnqandu-I, imbiindu-I, iar el banul ca dupa acest prim sarut aveau sa urmeze un slr de sarutart bine gandite, experimentate, fiecare diferit de celalalt, pe care el avea sa Ie savureze. Se opri apoi, resplrand adanc, sl in momentul acesta sernana cu un copil uimit de boqatla de cunostlnte pe care merita sa tl Ie lnsusestl asa cum iti apareau ele inaintea ochilor.

,Yersurile tale sunt frumoase, exclama Kamala, de-as fi bogata te-as rasplati darulndu-tl monezi de aur. Dar cu versuri iti va fi foarte greu sa faci rost de atatla bani cati iti trebuie tie. Caci iti trebuie multi bani daca vrei sa fii prietenul Kamalei."

"Cat de bine stii sa sarutl tu, Kamala", balbai Siddhartha.

.Da, ma pricep la asa ceva, de aceea nu duc lipsa nici de haine, nici de incaltari, nici de bratari, nici de toate lucrurile frumoase. Dar ce se va alege de tine? Nu stll decat sa gande~ti, sa tll post sl sa faci versuri?"

"Mai stiu sl cantecele de la ritualul jertfirilor, zise Siddhartha, dar nu mai vreau sa Ie cant. Stiu sl descantece, dar nu mai vreau sa Ie rostesc. Am citit cartlle ... "

"Ia stai, 11 intrerupse Kamala. Stii sa citestl? Stii sa scrii?" "Fire~te ca stlu, Mai sunt cate unii care stiu sa faca sl asemenea lucruri."

"Cei mai multi nu stlu, Nici eu nu stlu, E foarte bine ca tu stll sa cltestl ~i sa scrii, e foarte bine. Chiar sl de descantece vei mai avea nevoie."

In acest moment veni in fuga 0 servitoare sl ii soptl stapanel ceva la ureche.

"Mi-a venit cineva in vlzita, exclarna Kamala. Fugi, dispari, Siddhartha, nimeni nu trebuie sa te vada aici, sa tll minte lucrul acesta! Maine am sa te vad din nou."

Fetei ii porunci insa sa-l dea evlaviosului brahman un vestment alb. intr-o clipa Siddhartha se sl vazu impins de fata care-I duse, pe cai ocolite, intr-o casuta aflata in gradina, ii darul un vestment, apoi il conduse pana la un tufts. lndemnandu-l starultor sa dlspara cat mai repede din acel cranq, fara sa fie vazut de nimeni.

Cu rnultumlre in suflet, facu ceea ce i se poruncise. Cum era oblsnult cu padurile lesl din crang fara nici un zgomot, sarind peste gardul viu al tuflsurllor. Cu rnulturnlre in suflet se intoarse in oras, ducand vestmantul lnfasurat sub brat. La un han la care traqeau drumetil se aseza la usa, cersl tacut ceva de rnancare, primi tacut bucata de placlnta de orez pe care i-a dadu cineva. S-ar putea ca lncepand chiar de maine, se gandi el, sa nu mai rog pe nimeni sa-rnl dea de rnancare,

In el se aprinse dintr-o data flacara rnandrlel, Nu mai era saman, nu se mai cadea sa cerseasca, Dadu placlnta de orez unui caine sl rarnase flarnand.

lICe sirnpla este vlata pe care 0 tralm aici, in lume, se gandea Siddhartha. Nu prezlnta nici un fel de qreutatl, $i ce greu, ce obosltor sl la urma urmelor cat de deprimant era totul pe vremea cand eram saman, Acum totul este usor, usor ca lectllle de sarutat pe care mi Ie da Kamala. N-am nevoie decat de haine sl de bani, sl-atlta tot, iata niste telurl rnarunte, apropiate, care nu te fac sa-tl pierzi somnul."

Iscodise de mult unde se afla casa Kamalei din oras, asa ca a doua zi se sl infiinta acolo.

.Jotul merge struna, ii striqa ea lntamplnandu-l. Kamaswami, cel mai bogat negustor din oras, te asteapta. Daca 0 sa-i placi te va lua in slujba lui. Baga de searna, saman ars de soare. Prin gura altora i-am dat vestl despre tine. Fii amabil fata de el, cacl e foarte puternic. Dar nici prea modest sa nu fii! Nu vreau sa devii servitorul lui, ci sa ajungi in acelasl rang cu el, altfel n-am sa fiu multurnlta de tine. Kamaswami da semne de batranete sl de comoditate. Daca 0 sa-i placi 0 sa-ti dea in grija multe lucruri."

Siddhartha ii rnulturnl razand, iar cand Kamala afla ca nu mancase nimic nici ieri, nici azi dadu porunca sa i se aduca paine sl fructe, omenindu-I.

"Ai avut noroc, ii spuse ea la despartire, usile ti se deschid una dupa alta. Cum vine asta oare? Faci cumva farmece?"

Siddhartha spuse: .Jeri iti spuneam ca ma pricep sa gandesc,

sa astept sl sa tin post, dar tu ai fost de parere ca aceste lucruri nu-mi sunt de nici un folos. Ba imi sunt de mare folos, Kamala, vei vedea. Vei vedea ca prostanacf de samani din padure lnvata sl stiu multe lucruri pe care voi nu Ie stltl, Acum doua zile mai eram inca un cersetor arnarat. ieri am sarutat-o pe Kamala sl in curand voi fi negustor !ji voi avea bani !ji toate acele lucruri pe care tu Ie pretulestl."

"Ei, da, recunoscu ea. Dar ce te-ai face fara mine? Ce s-ar alege de tine daca nu te-ar ajuta Kamala?"

.Draqa Kamala, spuse Siddhartha ridicandu-se in picioare, primul pas I-am facut venind la tine in cranq, Eram hotarat sa iau lectil de dragoste de la cea mai frurnoasa femeie. Din momentul in care am luat aceasta hotarare am avut certitudinea ca mi-o voi indeplini. Stiarn ca tu ma vei ajuta, am stlut acest lucru inca din clipa in care m-ai privit prima data, atunci cand statearn la intrarea in cranq."

,,$i daca n-as fi vrut 5-0 fac?"

"lata insa ca ai vrut. Asculta, Kamala: daca arunci 0 platra in apa, ea se duce pana la fund pe drumul cel mai scurt. La fel se petrec lucrurile !ji atunci cand Siddhartha are un scop, 0 tlnta, Siddhartha nu intreprinde nimic, el asteapta, gande!jte, posteste, dar patrunde sl strabate lucrurile lumii la fel cum trece piatra prin apa, fara nici un efort, fara sa se cllnteasca: este atras, lasanou-se antrenat in cadere. Telul sau este acela care il atrage, cacl el nu permite sa-l patrunda in suflet nimic din ceea ce ar putea sa contravlna acelui tel. lata ce lucru a lnvatat Siddhartha la samani.

Zanateeii consldera ea aeest lueru ar fi 0 vrajitorie ~i sunt de parere ea el e opera unor demoni. Dar demonii nu au nici un amestee, asa eeva nici nu exlsta, Oricine poate sa faea 0 asemenea vrajltorle, oricine poate sa-sl atinga telurile eu condltia sa poata g€mdi, sa poata astepta, sa poata posti."

Kamala il aseulta. Ii era draga voeea lui, ii era draga privirea oehilor lui.

.Poate ea asa 0 fi, spuse ea ineet, cum spui tu, prietene. Dar poate ca la fel de adevarat este sl faptul ea Siddhartha este un barbat chlpes, ea femeilor Ie place privirea lui sl ea din aceasta cauza ii tot iese ferieirea in eale."

Sarutand-o, Siddhartha i~i lua rarnas bun. "A~a sa fie cum ziei tu, invatatoareo. Fie ea privirea mea sa-tl fie mereu pe plae, fie ea, datorita tie, fericirea sa-rnl lasa mereu in eale!"

PRINTRE OAMENII-COPII

Siddhartha porni spre negustorul Kamaswami, eineva ii arata 0 casa bogata, aeolo servitorii il condusera printre eovoare de mare pret intr-o lncapere in care il astepta stapanul easei.

Kamaswami intra, era un barbat rnladlos, eu mers repezit, parul ii incaruntlse de tot, oehii sai erau foarte inteliqenti sl precautl, iar gura lui era ravnltoare. Stapanul sl oaspetele se salutara eu amabilitate.

"Mi s-a spus, deschise vorba negustorul, ea estl brahman, un om invatat, sl ea estl in cautarea unei slujbe la un negustor. Ai ajuns la ananghie, brahmanule, de cautl de lueru?"

.Nu, spuse Siddhartha, nu am ajuns la ananghie ~i niei n-am fost vreodata la ananghie. Afla ea vin de la samani, in mijloeul carora am trait rnulta vreme."

"Dar cum potl spune ca nu estl la ananghie daca vii de la samani? ea doar samanii n-au nici un fel de avere, nu-i asa?" .Jntr-adevar, nu am niei un fel de avere, spuse Siddhartha, daca te referi la asa eeva. Hreste ea nu am nici un fel de avere. Dar luerul aeesta se intampla din voia mea, asadar, nu sunt la ananghie."

"Dar daca nu ai nici 0 avere, din ee vrei sa tralesti?"

"La asta inca nu m-am gandit, stapane. Mai bine de trei ani nu am avut niei un fel de avere sl niei nu mi-a treeut prin gand sa-rnl pun intrebarea din ee tralesc."

.Asadar, ai trait din eeea ee aveau altll."

"Se pare ca asa e. Dar ~i negustorul traieste din eeea ee au altii."

.Adevar grait-ai. 'lotusl el nu ia nimie pe degeaba de la ceilaltl:

Ie da in sehimb rnarfurlle sale."

.Jntr-adevar. se pare ea asa este. Fieeare ia, fieeare da, asa e viata."

"Dar da-rnl voie sa te intreb: daca tu nu ai nici un fel de avere

ce ai de gand sa oferi?"

.Fiecare ofera ceea ce are. Razboinicul i~i ofera forta, negustorul ofera marfa, invatatorul invatatura, taranul orez, pesca ru I peste."

.Prea bine. Dar ce potl tu oare sa oferi? Ce ai Invatat sl ce stii

tu?"

,,$tiu sa gandesc. Stiu sa astept, Stiu sa postesc." "Asta-i tot?"

"A~a cred, asta-i tot!"

,,$i la ce-tl folosesc toate acestea? De pi Ida, la ce-ti foloseste postitul?"

.Postitul este un lucru foarte bun, domnule. Cand cineva nu are ce manca, lucrul cel mai lntelept pe care il poate face este sa posteasca, Daca, sa spunem, Siddhartha n-ar fi lnvatat sa posteasca, el ar fi trebuit sa accepte orice slujba. chiar astazl, fie la tine, fie in alta parte, cacl foamea I-ar constranqe sa faca acest lucru. Asa insa, Siddhartha poate sa astepte llnlstit, el nu stie ce-i nerabdarea, el nu stie ce-i ananghia, poate rezista rnulta vreme asaltului foamei, razandu-sl de ea. lata la ce-tl poate folosi postitul, domnule."

"Ai dreptate samanule. Asteapta 0 clipa."

Kamaswami lesl sl reveni apoi cu un sui pe care il intinse oaspetelui sau intrebandu-l: .Potl sa-I citestl?''

Siddhartha privi cu atentle sulul care contlnea textul unui contract de curnparare sl incepu sa-l clteasca cu glas tare.

"Minunat, spuse Kamaswami. Ai vrea acum sa scrii ceva pe aceasta foaie?"

Ii dadu 0 foaie sl un condei, iar Siddhartha scrise ceva, inapoindu-i foaia.

Kamaswami citi: "E bine cand stll sa scrii, dar e mai bine cand stll sa gande~ti. E bine cand estl inteligent, dar e mai bine cand esti rabdator,"

,,$tii sa scrii excelent, il lauda negustorul. Va trebui sa mai vorbim despre unele lucruri. Pentru astazl te rog sa fii oaspetele meu sl primeste sa fii gazduit in aceasta casa."

Siddhartha rnulturnl sl accepts oferta, asa ca acum locuia in casa negustorului. Is-au adus haine sl incaltari, iar un servitor ii preqatea zilnic baia. De doua ori pe zi i se servea 0 rnasa Imbelsuqata, dar Siddhartha nu rnanca decat 0 data pe zi, refuzand carnea ~i vinul. Kamaswami ii vorbi despre neqotul sau, ii arata rnarfurile ~i magazinele, ii arata caietele cu diverse socoteli. Siddhartha invata multe lucruri noi, mai mult asculta decat vorbea. $i, cu gandul la vorbele Kamalei, nu se supunea niciodata negustorului, facandu-I pe acesta sa-l trateze ca pe egalul sau, ba chiar ca mai mult decat egalul sau, Kamaswami facea negot cu rnulta prudenta ~i deseori cu pasiune, Siddhartha insa considera toate acestea drept un joc, dandu-sl sllinta sa-l Invete cat mai bine regulile, fara ca inima sa-i fie afectata de continutul sau,

Nu poposise de multa vreme in casa lui Kamaswami, cand lata

ca deveni asociat in neqotul stapanulul acestei case. Zi de zi tnsa, la ceasul pe care ea il fixa, 0 vizita pe frumoasa Kamala, lmbracat in haine frumoase, cu incaltari frumoase, iar in scurt timp incepu chiar sa-l aduca sl cadouri. Gura ei rosie, inteleapta, il invata multe lucruri. Mana ei dellcata, rnladloasa il invata multe lucruri. Fiind inca un novice in ale dragostei, era tentat sa se arunce orbeste, cu 0 pofta nepotollta, in bratele placerllor ca intr-un abis fara fund, Kamala il lnltle temeinic in invatatura ei dupa care nu potl obtlne placerea fara sa oferi ~i tu placere, cacl fiecare gest, fiecare mangaiere, fiecare atingere, fiecare clipa, fiecare partlclca a trupului i~i are propria sa talna datatoare de fericire celor care se pricep sa 0 trezeasca. Kamala il invata ca indragostitii nu trebuie sa se desparta unul de celalalt dupa celebrarea iubirii fara sa reslrnta 0 adrnlratle reclproca, fara sa se fi lasat lnvinsl in aceeasi masura in care au fost lnvlnqatorl. astfel incat nici unul din ei sa nu reslrnta suprasaturatla, desertaciunea sau sentimentul nefast ca ar fi abuzat de cetalalt sau celalalt ar fi facut abuz de el. Petrecu ore minunate impreuna cu frumoasa sl inteligenta artlsta, devenind elevul ei, amantul ei, prietenul ei. Alaturt de Kamala lntrezarea valoarea sl sensul vietll sale prezente, nicidecum in neqotul lui Kamaswami.

Negustorul ii incredlnta scrierea unor contracte sl scrisori importante, se oblsnul sa se consulte cu el in toate chestiunile mai importante. EI baga repede de seams ca Siddhartha nu se prea pricepea la orez sau lana, la navlqatle sau neqot, dar ca avea 0 mana norocoasa sl ca linlstea sl calmul lui Siddhartha, arta lui de a asculta sl de a inteleqe oameni necunoscutl Ie depaseau pe ale sale. .Brahrnanul acesta, ii spuse el unui prieten, nu e deloc un bun negustor sl n-o sa fie niclodata asa ceva, sufletul sau nu pune pic de pasiune in afaceri. Dar el detlne secretul oamenilor carora succesul Ie vine de la sine, fie pentru ca sunt nascutl intr-o zodie norocoasa, fie pentru ca fac farmece sau unele lucruri invatate de la samani. Ai mereu impresia ca afacerile sunt pentru el un joc, nu se lasa nlclodata furat de ele, nu se lasa nlclodata subjugat de ele, nu-i e tearna nlclodata de esec, pagubele nu-i produc nici 0 umbra de tristete."

Prietenul ii dadu negustorului urmatorul sfat: "Ofera-i a treia parte din ca~tigul afacerilor pe care tl Ie face, dar pune-I totodata sa suporte 0 aceeasl parte in cazul in care se produce vreo paquba. in felul acesta il vei face sa fie mai sarqulnclos."

Kamaswami ii urma sfatul. Dar Siddhartha nici nu se sinchisea de asa ceva. Cand obtlnea un ca~tig, il accepta cu lndlferenta: cand suferea un esec, radea zicand: "Ia te uita, de data asta mi-a mers prost!"

Se parea lntr-adevar ca afacerile il lasau indiferent.

° data se duse intr-un sat ca sa cumpere 0 recolta bogata de orez. Cand sosi el, orezul fusese deja vandut unui alt negustor. Cu toate acestea, Siddhartha mai rarnase cateva zile in satul acela, ii ospata pe taran], Ie darui copiilor acestora monezi de cupru, partlclpa la sarbatoarea prllejulta de 0 nunta sl se intoarse pe deplin

rnultumlt din calatorla sa. Kamaswami ii facu reprosurl pentru faptul ca nu se intorsese delndata. plerzand timp sl bani. Siddhartha ii raspunse: "Nu ma mai certa, draga prietene! Cearta nu duce niciodata la nimic. Daca s-au produs pagube, sunt gata sa Ie suport. in ceea ce ma prlveste sunt foarte multumlt de aceasta calatorle, Am cunoscut 0 sumedenie de oameni, m-am imprietenit cu unul dintre brahmani, copii au calarit pe genunchii mei, taranll mi-au aratat carnpurlle lor, nimeni nu m-a tratat ca pe un negustor."

.Joate-s bune sl frumoase, exclarna suparat Kamaswami, dar trebuie sa-tl spun ca tu estl totusi negustor! Sau poate ai plecat in aceasta calatorte numai cu gandul de a te distra?"

.Flreste, rase Siddhartha, fireste ca am plecat in aceasta calatorle cu gandul de a ma distra. Cu ce alt gand? Am cunoscut oameni sl locuri, m-am bucurat de bunavolnta sl incredere, mi-am facut prieteni. Vezi tu, dragul meu, daca eu as fi fost Kamaswami, m-as fi intors delndata ce as fi vazut ca am pierdut sensa de a curnpara ceva, m-as fi intors acasa suparat, in mare graba iar timpul sl banii ar fi fost plerdutl cu adevarat, Asa tnsa am petrecut zile frumoase, am avut ce lnvata. m-am desfatat in placeri, nu am pricinuit nlmanul nici 0 paquba, nici mie, nici altora, cum s-ar fi intamplat daca m-as fi suparat sl m-as fi grabit. lar daca 0 fi sa ma mai due acolo, poate pentru a curnpara mai tarzlu 0 alta recolta sau cine stle in ce alt scop, oamenii aceia prietenosl ma vor primi cu bunavolnta sl cu vesel ie, iar eu ma voi felicita pentru faptul ca atunci nu m-am qrablt sl nu mi-am stricat buna dispozitiel Sa schlrnbam verba, prietene, nu-tl face sanqe rau certandu-mal De vei considera intr-o buna zi, ca lata, acest Siddhartha te paqubeste, nu va trebui decat sa rostestl un singur cuvant ~i Siddhartha i~i va vedea de drum. Pana atunci insa, hai sa ne aratarn rnultumltl unul de altul."

La fel de zadarnice se dovedira ~i incercarlle negustorului de a-I convinge pe Siddhartha ca rnananca palnea lui, palnea lui Kamaswami. Siddhartha stla ca i~i rnananca propria lui paine, ba mai rnult, ca arnandol rnancau din palnea altora, din palnea tuturor. EI nu-si pleca urechea la nici una din grijile lui Kamaswami, iar Kamaswami avea tare multe griji. Daca 0 afacere oarecare era amenlntata de esec, daca un transport de rnarfuri parea pierdut, daca un datornic lasa impresia ca nu-sl poate platl datoriile, Kamaswami nu reusea nlclodata sa-sl convlnqa asociatul ca ar mai fi avut vreun sens sa rostestl cuvinte de ingrijorare sau de rnanle, sa-tl lncruntl fruntea sau sa dormi agitat. Intr-o zi, cand Kamaswami ii spuse ca. tot ceea ce stia Siddhartha invatase de la el, acesta ii raspunse: .Nu face a stfe I de glume pe seama mea, sa nu crezi ca sunt prost! De la tine am lnvatat cat costa un cos plin cu peste sl cata dobanda pot sa cer pentru niste bani lrnprumutatl. Cam la atat se reduc cunostintele tale! Dar sa gandesc - asa ceva n-am Invatat de la tine, scumpul meu Kamaswami, ba mai deqraba cauta tu sa Invetl de la mine lucrul acesta."

Intr-adevar, sufletul sau nu-i era deloc la neqot, Afacerile erau

bune numai ca sa-i aduca bani pentru Kamala, ba chiar ii aduceau mai mult decat ii trebuia. in rest, pe Siddhartha nu-I interesau decat oamenii, numai acestla ii trezeau curiozitatea deoarece

preocuparlle, rnestesuqurlle, grijile, placerile ~i nebuniile lor ii fusesera odlnloara stralne sl departe de el precum luna. ortcat de usor i-ar fi venit sa vorbeasca cu toata lumea, sa tralasca Impreuna cu toata lumea, sa Invete de la toata lumea, i~i dadu totusl seama

ca exlsta ceva ce-I deosebea de cellaltl oameni, iar acest ceva decurgea din calitatea lui de sarnan. Vedea cum traiesc oamenii de pe 0 zi pe alta intr-un chip copllaresc sau animalic, intr-un chip care ii era drag, dar pe care il sl dlspretula in acelasl timp. li vedea cum se zbat, cum sufera ~i cum Ie incarunteste paru: pentru niste lucruri care lui nu-i pareau sa merite un asemenea pret, pentru bani, pentru mici placerl, pentru mici onoruri, ii vedea cum se cearta sl se jignesc unii pe altll, ii vedea planqand de niste dureri peste care un saman trece cu zarnbetul pe buze sl suferind de niste lipsuri pe care un saman nici nu Ie cunoaste.

Era receptiv la tot ceea ce ii of ere au acestl oameni. ll era binevenit nequtatorul care ii oferea spre curnparare panza sa, binevenit era datornicul care ii cerea un imprumut, binevenit era cersetorul care ii depana 0 ora intreaqa povestea saraciei sale sl care nici pe departe nu era atat de sarac ca oricare dintre samani. Pe bogatul nequtator strain nu-I trata altfel decat pe servitorul care il barblerea sau ca pe vanzatorul ambulant caruia ii trecea cu vederea faptul ca-l lnsela cu cateva monezi marunte cane ii vindea banane. Cand Kamaswami venea la el sa i se planga de grijile sale sau sa-l faca reprosurl in legatura cu anumite afaceri, il asculta cu curiozitate sl buna dlspozltie, se mira de el, incerca sa-l lnteleaqa, uneori ii dadea chiar oarecare dreptate, dar numai in rnasura in care i se parea indispensabil, lntorcandu-l apoi spatele sl dedlcandu-se primului om care il cauta. Si venea la el multa lume, multi veneau pentru a face negot cu el, multi pentru a-I trage pe sfoara, multi pentru a-I iscodi, multi pentru a-i trezi mila, multi pentru a-i cere un sfat. EI dadea sfaturi, cornpatlrnea, darula, se lasa cate putln tras pe sfoara, sl tot acest joc ~i pasiunea cu care oamenii practicau un asemenea joc il preocupau in gandurile sale la fel de mult pe cat il preocupasera canova zeii ~i invatatura brahmana.

Din cand in cand deslusea in stratundul pieptului sau un glas usor, firav, care-I avertiza incet, i se jeluia incet, iar el abia deca-l mai auzea. Dupa aceea i~i dadea seama, pret de un ceas, ca ducea o viata cludata, ca facea 0 droaie de lucruri care nu erau decat un joc, ca era vesel sl ca uneori slrntea ca se bucura, dar ca totusl vlata adevarata trecea pe langa el, fara sa-l atinqa. intocmai cum cineva se [oaca cu niste mingi, tot asa se juca sl el cu afacerile, cu oamenii din preajma sa pe care ii privea cu 0 placere aparte, insa inima, izvorul flintel sale, nu participa deloc la toate acestea. Izvorul acela curgea parca undeva departe de el, curgea sl tot curgea invizibil, nernalavand nimic de-a face cu viata lui. Si de cateva ori se cutrernura la astfel de ganduri si-sl dori sa-l fie dat sl lui sa participe

la toata aceasta coptlareasca aqltatle zilnica, cu toata pasiunea, din toata inima, sa tralasca cu adevarat sl nu numai sa asiste de pe margine, ca un spectator.

Dar revenea mereu la frumoasa Kamala, Invatand arta dragostei, exersand cultul placerilor In care, mai mult ca In orice altceva, se contopeau gesturile de darulre sl primire, vorbea cu ea, lnvata de la ea, Ii dadea sfaturi, Ii asculta sfaturile. Ea Il inteleqea mai bine decat Il lntelesese canova Govinda, cacl sernana mai mult cu el.

Odata el il spuse: "Tu estl la fel ca mine, estl altfel decat majoritatea oamenilor. E~ti doar Kamala sl nimic altceva, iar In tine, Inlauntrul tau e 0 llnlste, e un refugiu In care te potl retrage orlcand cu slrntarnantul permanent de a fi acasa. sentiment pe care II am sl eu. Putlni oameni au asa ceva, chiar daca, In fond, oricine ar putea sa-l alba."

.Nu totl oamenii sunt lntellqentl", spuse Kamala.

"Nu, spuse Siddhartha, nu aceasta e cauza. Kamaswami e la fel de inteligent ca ~i mine, sl totusl nu-sl afla refugiulln el insusl. Si-I gasesc In schimb altl oameni care, dacs e sa-l [udecam dupa mintea lor, sunt ca niste copii mici. Cei mai multi oameni, Kamala, sunt precum frunzele care se scutura, plutind sl rostogolindu-se In aer, clatlnandu-se sl leqanandu-se pana ajung la parnant. Altii Insa,

putini la nurnar, sunt ca stelele cu traiectorie fixa, neatinse de vant, ei poarta Intr-lns!l propria lor lege sl propria lor traiectorie. Din atatla Invatati ~i samani din cati am cunoscut, sl au fost multi, numai unul se traqea din aceasta spita, era un om desavarslt pe care n-am sa-l pot uita nlclodata, E vorba de Gotama, Sublimul, cel care I~i propovaduleste Invatatura. Mii de discipoli Ii asculta zi de zi Invatatura, Ii urmeaza ora de ora preceptele, dar totl laolalta nu sunt decat niste frunze care se scutura, n-au In ei In~i~i nici o lnvatatura sl nici 0 lege."

Kamala II privea zambltoare, .Jar vorbesti despre el, spuse ea, iar te bantule gandurile tale de saman."

Siddhartha tacu, apoi reluara jocul dragostei, unul dintre cele treizeci sau patruzeci de jocuri diferite pe care Ie stla Kamala. Trupul ei se mladia ca cel al unui jaguar, ca arcul unui vanator: lnvatand de la ea cum sa faci dragoste descopereai multe placert, multe taine. Se juca rnulta vreme cu Siddhartha, atragandu-I, resplnqandu-l, fortandu-l, Incolaclndu-l, bucurandu-se de rnalestrla lui pana cand acesta, tnfrant ~i epuizat, se odihnea langa ea.

Curtezana se apleca deasupra lui, ultandu-se lung la chipul lui, privindu-i In ochii obosltl,

.Estl cel mai bun amant din cati am cunoscut, spuse ea cazand pe ganduri. E~ti mai puternic decat cellaltl, mai rnladlos, mai supus. Ai Invatat bine arta mea, Siddhartha. Peste ani, cand voi fi mai In varsta, as vrea sa am un copil de la tine. Si cu toate acestea, dragul meu, tu ai rarnas tot un saman, cu toate acestea nu ma lubestl, tu nu iubestl pe nimeni. Nu-i asa?"

lISe prea poate, spuse Siddhartha obosit. Sunt sl eu la fel ca

tine. Nici tu nu iubestl - cacl altfel cum ai mai putea sa practici dragostea ca pe 0 arta? Poate ca oamenii de felul nostru nu pot sa lubeasca, De asa ceva nu sunt In stare dedit oamenii-copii; aceasta e taina lor."

SAN SARA

Siddhartha duse rnulta vreme 0 viata lumeasca, 0 viata de placeri, dar nu se lasa subjugat de ea. Sirnturile sale reprimate In anii flerblntl cand fusese saman se redesteptara, el se tnfrupta din boqatll, se Infrupta din placerl, savura gustul puterii; cu toate acestea rarnase, rnulta vreme In inima lui, un saman, lucru pe care lnteleapta Kamala Il lntelesese foarte bine. Arta gandirii, a asteptarll. a postitului continua sa-i lnfluenteze vlata, oamenii lumii, oamenii-copli continuau sa rarnana pentru el nlste stralnl, tot asa ca sl el pentru ei.

Anii treceau, iar Siddhartha, prins de traiul cel bun, nu Ie mai simtea scurgerea. Se lmboqatlse, avea de rnulta vreme 0 casa, servitori proprii sl 0 gradina In afara orasulul, pe malul fluviului. Oamenii Illndragisera, veneau la el ori de cate ori aveau nevoie de bani sau de un sfat, dar, In afara de Kamala, nici unul nu-i era apropiat.

Starea aceea Inaltatoare sl luminoasa de trezie pe care, aflat In culmea tlneretll sale, 0 tralse In zilele ce au urmat dupa predica lui Gotama, dupa despartlrea de Govinda, asteptarea aceea lncrancenata, acea rnandra sinquratate llpsita de Invataturi sl Invatatori, disponibilitatea aceea rnladloasa de a asculta dumnezeiescul glas din propria sa inima se transforrnasera lncetul cu Incetul lntr-o amintire, fusesera ceva efemer; izvorul sfant pe care, canova, II slrntlse foarte aproape, care murmurase canova In el lnsusl, susura acum de departe, lncet. Este adevarat ca multe din cele ce lnvatase de la samani, de la Gotama, de la tatal sau, brahmanul, mai datnulsera Inca rnulta vreme lntr-insul: vlata cumpatata. bucuria de a gandi, orele de meditare profunda, cunoasterea talnica a sinelui, a eternului eu care nu este nici trup, nici constllnta, Unele din aceste lucruri mai dainulau intr-tnsul, dar se afundau unul dupa altul, acoperindu-se de praf. intocmai ca roata olarului care, odata pornlta. se mai lnvarteste Inca multa vreme, obosind lncetul cu Incetul sl oprindu-se apoi din rotirea sa, tot asa se mai lnvartlse rnulta vreme In sufletul lui Siddhartha roata ascezei, roata gandirii, roata dlscernamantulul, ba chiar continua sa se mai tnvarteasca. dar se lnvartea lncet, cu ezltarl, gata-gata sa se opreasca, incetul cu Incetul, asa cum umezeala patrunde intr-un bustean uscat, lnvadandu-l tncet-incet sl facandu-I sa putrezeasca, In sufletul lui Siddhartha patrunsera lumea sl inertia, lnvadandu-l sufletullncet-Incet, Ingreuindu-I, obosindu-I, adormindu-I. in schimb, simturile sale se desteptasera la viata, tnvatasera sl aflasera multe

lucruri.

Siddhartha invatase sa faca negot, sa-sl exercite puterea

asupra oamenilor, sa se desfete cu 0 femeie, lnvatase sa poarte vestminte frumoase, sa porunceasca servitorilor, sa se scalde in bai frumos mirositoare. Invatase sa manance bucate fragede, gatite cu grija, sa rnanance peste, carne !;?i pasart, condimente !;?i dulciuri, sa bea vinul care te rnoleseste lnvalulndu-te in uitare. Invatase jocul cu zarurile sl sahul, invatase sa prlveasca la dansatoare, sa fie purtat cu lectica, sa doarrna intr-un pat moale. Dar continuase sa slrnta ca e altfel decat ceilaltl, ca Ie este superior, ii privea mereu cu 0 umbra de ironie, cu putin dlspret ironic, adica tocmai cu acelasl dlspret pe care il resimte in permanents un saman fata de fiii lumii. Ori de cate ori Kamaswami bolea, ori de cate ori era suparat, ori de cate ori se slrntea jignit, ori de cate ori era abatut din cauza grijilor sale de negustor, Siddhartha trata toate aceste lucruri cu ironie. Numai incetul cu incetul, pe nebaqate de searna, odata cu scurgerea anotimpurilor recoltelor sl ploilor, ironia sa se tocise, superioritatea sa mai cedase. Numai incetul cu incetul, pe masura ce boqatllle sale cresteau, Siddhartha lnsusl imprumutase cate ceva din felul de a fi al oamenilor-copii, cate ceva din infantilitatea sl Infrlcosarea lor. Si cu toate acestea ii invidia, sl invidia lui era cu atat mai mare, cu cat el Ie sernana mai mult. Ii invidia pentru ace I ceva pe care ei il aveau iar lui ii lipsea, pentru lrnportanta pe care erau in stare sa 0 acorde vietll lor, pentru pasiunea cu care i!;?i tralau bucuriile sl spaimele, pentru fericirea lncerta, dar dulce, a capacltatll lor eterne de a se indraqostl. Oamenii acestla erau intotdeauna indraqostltl de ei Inslsl, de femeile, de copiii lor, de onoare sau de bani, de planuri sau de sperante, Dar el nu invata de la ei acest lucru, tocmai pe acesta nu, aceasta bucurie copllareasca sl nesabulnta copllareasca: invata de

la ei tocmai ceea ce era mai neplacut, ceea ce el lnsusl dlspretula, Se lntampla tot mai des ca dimineata, dupa 0 seara de chef, sa stea culcat multa vreme, simtlndu-se obosit sl cuprins de lndlferenta. Se lntampla sa se supere sl sa se enerveze cand Kamaswami il plictisea cu grijile sale. Se lntampla sa rada mult prea tare cane pierdea la jocurile de zaruri. Chipul lui continua sa fie mai inteligent sl mai patruns de spirit decat al celorlaltl, dar se lumina rareori intr-un zarnbet sl pe el apareau una dupa alta trasaturlle Intalnlte atat de des pe chipul oamenilor boqatl, adlca semnele lnsatlsfactlel, bolnavlclunll, rnahnlrll, lnertlel, racelll. Tncetul cu incetul i se strecura in suflet boala boqatasllor,

Intocmai ca un val, ca 0 ceata subtlre, peste Siddhartha se cobora incetul cu incetul oboseala care, devenea de la 0 zi la alta tot mai puternlca, de la 0 luna la alta tot mai tulbure, de la un an la altul tot mai grea. Tntocmai cum 0 rochie noua se invecheste cu timpul sl plerzandu-sl cu timpul frumoasa ei culoare, batandu-se, botlndu-se, rupandu-se pe la tivuri sl incepand sa-sl arate pe alocuri urzeala, tot asa se invechise sl vlata cea noua pe care Siddhartha 0 incepuse dupa despartirea sa de Govinda, plerzandu-sl, odata cu anii care zburau, culoarea sl straluclrea, adunand pe ea cute sl pete, in timp

ce deziluzia sl dezgustul il pasteau ascunse in strafundurlle sale, leslnd la lveala, ici sl colo, in toata hldosenla lor. Siddhartha nu baga de searna acest lucru. Baga numai de searna ca glasul luminos sl plin de slquranta din adancul sufletului sau care se trezise canova intr-insul, insotindu-l mai apoi mereu in momentele sale de glorie, glasul acela incepuse sa arnuteasca.

Lumea pusese stapanlre pe el, pusesera stapanlre pe el placerea, dorinta, inertia, iar mai apoi chiar sl viciul acela pe care el il dlspretulse sl il batjocorise intotdeauna cel mai mult, conslderandu-l cel mai nebunesc dintre toate: setea de ca~tig. Proprietatile, averea, boqatla pusesera sl ele stapanlre pe el in cele din urma, lncetand sa mai fie in ochii lui un joc sau un fleac, transforrnandu-se in lanturi sl povara, in aceasta ultima dependents. cea mai mizerabila, cazuse Siddhartha intr-un chip ciudat sl viclean: prin jocul cu zaruri. Caci de cane in inima lui incetase sa mai fie un saman, Siddhartha incepuse sa practice cu 0 furie sl pasiune crescanda jocul pe bani ~i lucruri de valoare, joc la care odlnloara participase zarnbltor, indiferent, ca la un obicei al oamenilor-copii. Era un iucator de temut, putin erau aceia care indrazneau sa se rnasoare cu el, atat de mari ~i de provocatoare erau mizele sale. Practica jocul acesta pentru ca inima i se afla intr-o stare jalnica sl pentru ca, plerzand ~i aruncand pe fereastra gunoiul acela de bani, era cuprins de 0 bucurie veclna cu furia, cacl nu-si putea manifesta in nici un alt chip mai limpede sl mai sarcastic dlspretul fata de avutle, fata de acest idol al negustorilor. Asa lncat juca pe sume mari, fara crutare, urandu-se pe el Insusl. batandu-sl joc de el tnsusl, baqa miile in buzunar, arunca miile, pierdea bani, pierdea bijuterii, pierdu 0 casa de la tara, ca~tiga iar, pierdu iar. Acea teama, acea tearna ingrozitoare sl apasatoare care il incerca in timpul jocului cu zarurile, in timp ce tremura gandindu-se la soarta mizelor sale, acea tearna, 0 iubea sl cauta mereu sa sl-o improspateze, sa sl-o accentueze, sa sl-o atate din ce in ce mai rnult, cacl numai in felul acesta putea sa mai slrnta ceva ce aducea a fericire, ceva ce semana cu 0 usoara betle, ceva ce aducea 0 viata mai lntensa in acel univers al traiului sau imbibat de saturatle, de nepasare sl de monotonie. $i de fiecare data cand pierdea mult i~i punea in gand sa obtlna noi boqatii, facea neqot cu mai mult sarg, constranqea datornicii cu mai rnulta strasnlcle sa-sl plateasca datoriile, cacl voia sa mai joace, voia sa arunce altl bani pe fereastra, sa-sl arate din nou dlspretul fata de averi. Siddhartha incepu sa-sl ptarda calmul cand suferea pierderi, sa-sl ptarda rabdarea fata de datornicii neqlijenti, sa-sl plarda rnarlnlrnla fata de cersetorl, sa-sl plarda cheful de a darul ~i imprumuta bani celor care ii cereau imprumuturi. EI, cel care printr-o singura zvarlltura de zar pierdea razand zeci de mii, deveni sever ~i meschin in neqot, ba uneori visa bani ~i noaptea! $i ori de cate ori se trezea din aceasta detestabita vraja, ori de cate ori i~i privea chipul lmbatranlt sl uratlt in oglinda de pe peretele dormitorului sau, ori de cate ori era cuprins de ruslne sl scarba, 0 lua din nou la fuga, refugiindu-se in jocul de noroc,

refugiindu-se in betia voluptatii, a vinului, de unde revenea supunandu-se iar instinctului de a aduna sl de a castlqa. Invartlndu-se mereu in acest cerc fara nolrna il napadeau oboseala, batranetea, boala.

Si atunci avu un vis care dadu semnalul de alarms. lsi petrecuse seara la Kamala, in frumoasa ei gradina. Discutasera sezand pe sub copaci, iar Kamala rostise nlste cuvinte care il pusesera pe ganduri, nlste cuvinte lndaratul carora se ascundeau tristetea ~i oboseala. iI rugase sa-l povesteasca despre Gotama, ascultand cu nesat ceea ce li spunea despre ochii sai curati, despre gura sa calma ~i frumoasa. despre zambetul sau plin de bunatate, despre mersul sau pasnic. ii povestise a stfe I rnulta vreme despre sublimul Buddha, iar Kamala zisese oftand: ,,0 data, poate nu peste rnulta vreme, il voi urma sl eu pe acest Buddha. Am sa-l darulesc gradina mea sl imi voi gasi refugiul in invatatura lui."

Dupa aceasta insa il atatase ~i il prinsese in lanturile jocului iubirii cu 0 ardoare dureroasa, rnuscandu-l sl plangand, de parca ar

fi vrut sa stoarca sl ultima plcatura de dulceata din aceasta placere desarta sl trecatoare, Siddhartha nu-si daduse seama nlciodata cu 0 atat de stranie claritate cat de mult se inrudeau voluptatea sl moartea. Apoi statuse culcat langa ea, lncat chipul Kamalei se afla foarte aproape de el, iar dedesubtul ochilor sl in colturlle gurii ei descifrase, mai limpede ca oricand, niste semne de nellnlste, niste semne alcatulte din linii subtlri, din brazde usoare, niste semne amintind de toamna sl de varsta lnalntata. dupa cum Siddhartha Insusl, care nu de mult implinise patruzeci de ani, observase ca sl lui ii aparusera ici sl colo, printre suvltele de par negru, cateva fire albe. Pe chipul ei frumos se lntlparlse oboseala ~i un inceput de ofilire, ca de altfel ~i 0 tearna ascunsa, nerostita, poate inca nedeslusita: teama de batranete, teama de toarnna. teama de inevitabilitatea mortll, Se despartlse de ea oftand, in suflet i se strecurasera dezgustul sl 0 tearna ascunsa,

Dupa aceea, Siddhartha i~i petrecuse noaptea acasa, in tovarasla dansatoarelor sl a vinului, arborase un aer de superioritate fata de cei de acelasl rang cu el, ceea ce, de altfel, nu mai corespundea de mult realltatll, bause vin mult sl se culcase tarzlu dupa miezul noptll, obosit sl totusl surescitat, gata sa cada prada plansulul sl deznadejdll, se chinuise rnulta vreme sa adoarrna, dar inima i se umpluse de 0 mizerie devenlta lnsuportablla, i se umpluse de 0 scarba care il invada intocmai ca gustul caldut, resplnqator al vinului, ca muzica prea dulceaqa sl dezolanta, ca zarnbetul molesi tor al dansatoarelor, ca mirosul dulceag al parulul sl sanllor lor. Mai mult decat de orice altceva ii era scarba de el Insusl. de parul sau parfumat, de mirosul de vin emanat de gura sa, de oboseala sl lipsa de vlaga a pielii sale. intocmai cum cel care a rnancat sau a baut prea mult ar vrea sa vomite, chiar sl cu pretul celor mai mari chinuri, bucurandu-se ca in felul acesta se va usura, tot asa i~i dorea sl el, cel care, cuprins de un val de scarba, nu putea sa doarma noaptea, sa scape de aceste desfatarl, de aceste apucaturl, de toata aceasta

viata lipsita de sens, de el lnsusl. Abia la ivirea zorilor, cane strada pe care locuia incepu sa se anime, reusl sa rnotale putln, fiind cuprins pentru cateva clipe de 0 placuta arneteala, de 0 unda de somn. in momentele acelea avu un vis:

Kamala tinea intr-o colivie de aur 0 pasare cantatoare mica sl foarte rara, Despre aceasta pasare visa el. Si iata ce anume: Pasarea aceasta, care de obicei canta in orele dlmlnetll, arnutlse, sl aceasta atraqandu-t atentla se apropie de colivie sl privi lnauntru, iar acolo vazu ca rnlcuta pasare zacea rnoarta, teapana, pe jos. 0 scoase afara, cantarlnd-o 0 clipa in palma, apoi 0 arunca afara, in strada, sl in acelasl moment se sperie ingrozitor, incepu sa-I doara inima de pares, odata cu aceasta pasare moarta, aruncase sl tot ceea ce avusese mai pretlos sl mai bun in el.

Trezindu-i brusc din acest vis se simtl cuprins de 0 tristete adanca. Avu impresia ca-~i tralse vlata intr-un mod lipsit de orice valoare, lipsit de orice sens; in rnalnl nu-i mai rarnasese nimic viu, nimic de pret, putea sa renunte acum la toate. Era singur sl gol ca un naufragiat aruncat la tarm,

Bantuit de ganduri negre, Siddhartha se duse intr-una din gradinile sale, incuie toate portlle, se aseza sub un copac mango, slmtlnd cum in inima i se culbarea moartea sl in piept groaza, sl a stfe I sezu acolo, slrntlnd cum moare, cum se oflleste, cum i se apropie sfarsltul, incetul cu incetul i~i aduna gandurile sl parcurse cu spiritul, inca 0 data, tot drumul vietll sale, de la primele zile de care i~i mai putea aduce aminte. Cand avusese oare parte de fericire, de placere adevarata? 0, flreste, avusese parte de cateva ori de acest slrntarnant. Se infruptase din el in anii copllarlel cand reuslse sa obtlna laudele brahmanilor, cand, lntrecandu-l cu mult pe cei de 0 varsta cu el, se distinsese recltand din versurile sfinte, luand parte

la disputele cu invatatii sau dand 0 mana de ajutor la aducerea jertfelor. Slrntlse pe atunci ca inima ii dadea ghes: .Je asteapta un drum pentru care estl predestinat, te asteapta zeii." Pe urrna, pe vremea adolescentel cand nutrea telurl tot mai inalte, teluri prin care se deosebea de turma celor cu nazulnti asernanatoare, sltuandu-se in fruntea lor, cand se lupta sa afle, in ciuda tuturor suferlntelor, sensul lui Brahman, cand orice cunostlnte noi dezlantulau in el 0 sete noua, atunci, in toiul setei, in toiul durerii, slrntlse din nou acelasl ghes: "Mergi mai departe! Mergi mai

departe! Estl predestinat!" Auzise acelasl glas sl atunci cand plecase de acasa, alegand viata de saman, ~i iara~i cane ii parasise pe samani ducandu-se la Cel Desavarslt, plecand apoi ~i de la acesta, pentru a porni pe drumul incertitudinii. De rnulta vreme nu mai auzise el glasul acesta, de rnulta vreme nu mai atinsese nici 0 culme, strabatuse multi ani la rand un drum neted sl searbad, fara un tel inalt, fara nici 0 sete, fara nici 0 inaltare, cornplacandu-se in compania acelor mici placeri care, lnsa, nu-i produceau nici 0 satlsfactlel Fara sa-sl fi dat seama de acest lucru, se stradulse sl nazulse in toti acestl ani sa devlna ~i el un om ca totl cellaltl, multi la numar, ca acestl copii, dar viata lui fusese mult mai rnizerabila, mult

mai searbada decat a lor, caci el avea alte telurl sl alte griji decat ei, asa Incat universul unor oameni de genul lui Kamaswami nu fusese pentru el decat un joc, un dans la care privestl, 0 comedie. Numai

pe Kamala 0 lndraqlse, numai ea insemnase ceva pentru el, dar mai insemna inca? Mai avea el nevoie de ea, sau ea de el? Nu cumva erau prinsl intr-un joc fara sfarslt? Trebuia oare sa tralestl de dragul unui asemenea tel? Nu, nu trebuia! jocul acesta se numea Sansara, era un joc pentru copii, te amuza cand il jucai 0 data, de doua ori, de zece ori, dar nu mereu, mereu.

Din clipa aceea Siddhartha stiu ca jocul se sfarslse, ca el nu-I mai putea juca. Un fior ii strabatu intreaga fiinta, simtl ca lnlauntrul sau murise ceva.

Sezu toata ziua aceea sub copacul mango, gandindu-se la tatal sau, gandindu-se la Govinda, gandindu-se la Gotama. Trebuise oare sa-i paraseasca pe totl acestla ca sa ajunga un Kamaswami? Se innoptase, iar el continua sa sada acolo. Rldlcandu-sl privirea vazu stelele ~i i~i spuse: "Iata-ma ~ezand aici, sub copacul mango, in gradina mea." Zambl usor, lntrebandu-se daca era necesar, daca era bine, daca nu cumva era un joc nebunesc faptul ca el avea un copac mango, ca avea 0 gradina?

Renunta, asadar, sl la aceste lucruri, sl ele rnurlra intr-insul. Se scula, i~i lua rarnas bun de la copacul mango, i~i lua rarnas bun de la gradina. Cum in ziua aceea nu pusese nimic in qura, simtl ca ii este tare foame, se gandi la casa lui din acel oras, la camera sl la patul lui, la masa plina de bucate. Zarnbl obosit, se scutura sl i~i lua

rarnas bun de la toate aceste lucruri.

La acelasl ceas de noapte Siddhartha parasi qradlna, parasi orasul sl nu semaiintoarseniciodata.Multa vreme il cautara oamenii lui Kamaswami, cacl acesta il credea cazut in malnlle talharllor, Kamala nu ruga pe nimeni sa-I caute. Nu se mira deloc cand afla ca Siddhartha dlsparuse, Nu se asteptase ea mereu la asa ceva? Nu era el un saman, un pribeag, un pelerin? Slmtise acest lucru mai ales la ultima lor lntalnire sl, in ciuda durerii pe care i-a provoca aceasta pierdere, se bucura pentru ca. mai putuse, pentru ultima oara, sa-I stranga cu putere la inima ei, slrntindu-se inca 0 data posedata sl patrunsa toata de el.

Afland prima stlrea despre dlsparltla lui Siddhartha, ea se lndrepta spre fereastra unde, intr-o colivie de aur tinea lnchisa 0 pasare cantatoare rara. Deschise usa coliviei, scoase pasarea sl ii dadu drumul sa zboare. Privi rnulta vreme in urma ei, in urma acelei pasari in zbor. Din ziua aceea nu mai primi in vizita pe nimeni, uslle casei sale fura ferecate. Abia mai tarzlu i~i dadu ea seama ca. la ultima lntalnlre cu Siddhartha, rarnasese grea.

LA FLUVIU

Siddhartha merse prin padure, tndepartandu-se de oras, sl nu

stia altceva decat ca nu se va mai intoarce acolo, ca viata pe care 0 dusese multi ani la rand se sfarslse, ca 0 gustase sl 0 sorbise pana la dezgust. Pasarea cantatoare pe care 0 visase el murise. in inima lui pasarea aceea murise. Se afundase pana la gat in Sansara, absorbise in el, din toate partlle, scarba sl moartea, asa cum un burete absoarbe apa pana la saturatie. Se umpluse sl el pana la saturatle de dezgust, de mizerie, de moarte; pe lumea aceasta nu mai exista nimic care sa-I mai fi putut atrage, bucura sau mangaia.

Simtl ca i~i dorea cu ardoare sa nu mai stie nimic de el tnsusl,

sa alba llnlste, sa rnoara. De-ar fi cazut un fulger sa-l trasneascal De-ar fi venit odata un tigru sa-l sfa~ie! De-ar fi existat un soi de vin sau vreo otrava care sa-l arneteasca, sa-l aduca uitarea ~i somnul din care sa nu se mai trezeascal Mai exista oare vreo murdarle cu care nu se murdarlse, vreun pacat sau vreo nebunie pe care sa nu Ie fi savarslt, vreo desertaciune sufteteasca din care sa nu se infruptat? Cum de mai era oare posibil sa tralestl astfel? Cum de mai era oare posibil, iara sl lara, sa inspiri, sa expiri, sa slrntl ca iti este foame, sa rnananci din nou, sa dormi din nou, sa te culci din nou cu 0 femeie? Dare tot nu se epuizase, tot nu se sfarslse pentru el rniscarea aceea clcllca?

Siddhartha ajunse la marele fluviu din padure, la acelasl fluviu pe care il trecuse cu un luntras pe vremea cand era tanar sl venea dinspre orasul lui Gotama. Se opri la acest fluviu, poposi sovaitor la malul lui. Oboseala sl foamea il slablsera, la ce bun sa mearqa mai departe, incotro, spre care tel? Nu, nu mai exista nici un tel, nu mai slrntea decat 0 dorlnta profunda, dureroasa de a alunga de la el acest vis desert, de a varsa din sine vinul acesta searbad, de a pune capat acestei vletl jalnice ~i ruslnoase.

Pe malul fluviului crestea aplecat un copac, un cocotier, Siddhartha i~i rezerna urnarul de tulpina lui, il lnconjura cu bratul ~i privi in apa verde care curgea, curgea mereu sub el, privi in jos, slrntlnd cum intreaga lui faptura era cuprinsa de dorlnta de a-sl da drumul ~i a se scufunda in apa aceea. in apa, intr-un gol lnflorator, i se oglindea ingrozitorul gol din suflet. Da, ajunsese la capat, Nu-i mai rarnanea nimic altceva de facut decat sa se distruqa, sa nlrnlceasca vlata lui nereuslta de pana atunci, 5-0 arunce la picioarele zeilor in hohotele lor batjocoritoare. lata care era marea verna ravnita de el: moartea, nimicirea formei pe care 0 ura! N-au decat sa-l rnanance pestll pe acest caine cu numele de Siddhartha, pe acest nebun, acest trup in care s-au aciuat strlcactunea sl putrefactla, acest suflet adormit sl calcat in picioare! N-au decat sa-I devoreze pestll sl crocodilii, n-au decat sa-l sfasle demonii in bucatll

Se uita fix in apa cu chipul desfigurat, i~i zarl chipul reflectat acolo sl il sculpa, Cuprins de 0 oboseala adanca, i~i desprinse bratul de trunchiul copacului, lntorcandu-se putin, a stfe I lncat sa cada drept in jos, sa se scufunde odatal

Cu ochii lnchlsl. se lasa sa cada in bratele rnortll.

Dar din cele mai lndepartate cotloane ale sufletului sau, din vremurile de odlnloara ale unei vietl obosite auzi un sunet. Era un

cuvant, 0 silaba pe care 0 rostea asa, cu glas inganat, fara sa se gandeasca la nimic, cuvantul vechi, cel dlntal sl cel de pe urrna al tuturor ruqaclunllor brahmane, era sacrul Om, cuvantul care insemna, "ceea ce este desavarslt" sau "desavar~ire". lar in momentul in care sunetul Om ajunse la urechea lui Siddhartha, spiritul sau adormit se trezi dintr-o data, dandu-sl seama de nebunia pe care era gata-gata sa 0 savarseasca.

Siddhartha tresarl din toata fllnta, lata, asadar, in ce hal ajunsese, era deci atat de pierdut, atat de dezorientat sl paraslt de tot ceea ce stluse, Incat fusese in stare sa-sl doreasca moartea, incat in el putuse sa se nasca dorlnta aceasta, dorinta copilareasca de a-si afla linlstea nlrnlclndu-sl trupul! lata ca ceea ce nu reuslsera sa faca tot chinul din ultima vreme, toate deziluziile, toata disperarea, reuslse clipa aceea in care Om patrunsese in constilnta sa: atunci i~i dadu seama de mizeria sl de rataclrile sale.

"Om!" i~i spuse el: "Om". Si i~i reaminti de Brahman, i~i reaminti de indestructibilitatea vletll, de tot ceea ce era dumnezeiesc, de tot ceea ce el uitase.

Dar fu numai 0 clipa, 0 iluminare. La picioarele cocotierului, Siddhartha cazu jos, frant de oboseala, murrnurand cuvantul Om, i~i puse capul pe 0 radacina a copacului sl cazu intr-un somn adanc,

Dormi adanc, fara vise, nu-i mai fusese dat de mult sa alba un asemenea somn. Dormi ore in slr, iar cand se trezi i se paru ca trecusera zece ani, auzea cum apa curgea linistit sl nu-si dadea seama nici unde se afla, nici cum ajunsese acolo, deschise ochii sl deasupra sa vazu cu uimire copacii sl cerul ~i i~i aduse aminte unde se afla sl cum ajunsese acolo. Dar pentru aceasta trebui sa treaca 0 vreme sl trecutul ii aparu acoperit de un val, infinit de lndepartat, situ at undeva infinit de departe, infinit de indiferent. Stla doar ca i~i paraslse vlata de pana acum (in primul moment de reculegere, viata aceasta de pana acum i se paru ca 0 intrupare indepartata de odinioara, ca 0 nastere premature a eului sau prezent), ca. patruns de dezgust sl de mizerie, voise sa se descotoroseasca de vlata, dar i~i revenise la malul unui fluviu, sub un cocotier, cu cuvantul Om pe buze, ca adormise sl, lata, se trezise, privind lumea cu ochii unui alt om. Tncet, rostea cuvantul Om, cuvantul cu care adormise in el, sl avu impresia ca tot somnul lui prelungit nu fusese nimic altceva decat 0 rostire prelunqlta, profunda a acestui Om, cugetarea despre acest Om, scufundarea sl dizolvarea totala in acest Om, in ceea ce nu poate fi numit, in desavarsire.

Ce minunat fusese somnul acesta! Nlciodata nu-I refacuse, nu-I improspatase, nu-I intinerise un somn atat de mult ca acesta! Poate ca murise intr-adevar, poate ca se afundase ~i se nascuse iarasi, luand 0 alta infati~are? Dar nu, se recunostea doar, i~i recunostea mana ~i picioarele, recunostea locul in care zacea, i~i recunostea eul din propriul sau piept, pe tndaratnlcul. straniul Siddhartha, dar acest Siddhartha se schimbase totusl, se reinnoise, fiind acum in mod straniu odihnit dupa somnul sau, in mod straniu treaz, patruns de bucurie sl curiozitate.

Siddhartha se ridica vazand ca dinaintea lui sedea un om, un strain, un calugar in straie galbene, ras in cap, intr-o pozltle de meditare. Se ulta la omul acesta care n-avea par pe cap, nici in barbs ~i nu-i trebui mult ca sa-sl dea seama ca acest calugar era Govinda, prietenul sau din tlnerete, Govinda, cel care i~i gasise refugiul la sublimul Buddha. Govinda lrnbatranlse ~i el, dar chipul sau mai pastra trasaturlle de odlnloara, vorbind despre zel, credlnta, cautarl, temeri. Insa cand Govinda ii slrntl privirea sl deschise ochii, uitandu-se la el, Siddhartha observe ca Govinda nu-I recunoscuse. Govinda se bucura cand vazu ca se trezise, probabil ca sedea de multa vreme acolo, asteptand sa se trezeasca, desl nu-I

recunoscuse.

"Am donnit, spuse Siddhartha. Dar cum de-ai ajuns tu aici?"

"Ai dormit, raspunse Govinda. Nu e bine sa dormi in astfel de locuri unde deseori rnlsuna serpi ~i pe unde trec drumurile animalelor din padure, Eu, domnul meu, sunt un discipol al sublimului Gotama, allui Buddha, allui Sakyamuni, sl mergeam lmpreuna cu un nurnar de calugari de-ai nostri pe drumul acesta in pelerinaj, cand te-am vazut zacand sl dormind aici, in locul acesta unde e periculos sa dormi. De aceea am incercat, domnul meu, sa te trezesc, dar vazand ca aveai un somn foarte adanc am rarnas in urma alor mei sl m-am asezat langa tine asteptand. Si pe urma se pare ca am adormit sl eu, cel care voise sa-tl vegheze somnul. M-am achitat cam prost de datoria mea, m-a doborat oboseala. Dar acum, ca te-ai trezit, 0 sa-rnl vad de drum pentru a-mi ajunge din urrna fratll."

..iti rnulturnesc, samanule, ca mi-ai pazlt somnul, grai Siddhartha. Voi, discipolii Sublimului, suntetl niste oameni prletenosl, Ei, acum potl pleca."

"lata ca plec, domnul meu. He-tl dat sa te slrntl bine mereu." ..iti rnulturnesc, samanule."

Govinda facu un semn de salut sl spuse: "Ramai cu bine." "eu bine, Govinda", spuse Siddhartha.

Calugarul se opri din mers.

.Da-mi voie, domnul meu, sa te intreb de unde-mi stll numele?" Siddhartha zambi,

"Te cunosc, 0, Govinda, din coliba tatalul tau, din scoala de brahmani sl de la jertfiri, din sederea noastra la samani sl din clipa in care, in cranqul jetavana. tl-al gasit refugiulla sublimul Gotama."

"E~ti Siddhartha! striga cu glas tare Govinda. lata, acum te recunosc ~i nu mai inteleq deloc cum de nu am putut sa te recunosc imediat. Fii binevenit, Siddhartha, sunt nespus de bucuros ca te revad."

"Si eu ma bucur ca te revad, Ai stat de veghe la capatalul meu cand dormeam, iti rnultumesc inca 0 data pentru aceasta, cu toate ca nu ar fi fost nevoie sa ma pazeasca nimeni. Incotro te duci acum, prietene?"

.Nu ma duc nicaieri, Noi, calugarii, suntem mereu pe drumuri pana la venirea anotimpului ploilor, mergem mereu din loc in loc,

tralm dupa regulile noastre, propovadulrn invatatura noastra, ne luarn pomana sl plecarn mai departe. Facem mereu acelasl lucru. Dar tu, Siddhartha, tu incotro te duci?"

Siddhartha grai: "Si cu mine, prietene, se intampla acelasl lucru. Nici eu nu ma duc nlcalerl, Sunt un pribeag. Ma aflu in peleri naj."

Govinda grai: "Spui ca estl in pelerinaj sl te credo Dar, larta-rna, Siddhartha, nu arati deloc ca un pelerin. Porti haine de om bog at, portl incaltarlle unui om de rang inalt ~i parul tau mirosind a parfum nu searnana deloc cu parul unui pelerin sl nlcl cu parul unui saman."

.Ce bine ai baqat de seama, dragul meu, ochiul tau ager vede totul. Dar eu nu tl-arn spus ca as fi sarnan. Ti-am spus doar ca sunt in pelerinaj. Si asa sl este: sunt in pelerinaj."

"E~ti in pelerinaj, spuse Govinda. Dar putini sunt aceia care pleaca in pelerinaj lmbracatl in asemenea vestminte, putini au asemenea lncaltar]. putlnl au un asemenea par. N-am mai lntalnlt niciodata un asemenea pelerin, iar eu ma aflu in pelerinaj de rnulta vreme."

.Je cred, Govinda. Dar acum, astazl. iata ca ai lntalnlt un asemenea pelerin cu astfel de lncaltarl. lmbracat cu astfel de vestminte. Arnlnteste-tl, dragul meu: trecatoare este lumea infati~arilor, trecatoare, nespus de trecatoare sunt vestmintele noastre sl felul in care ne aranjarn parul, ba chiar insus! parul sl Insusl trupul nostru. Ai observat bine ca port haine de om bog at. Le port pentru ca am fost bog at sl-rnl port parul la fel ca oamenii-copii sl ca desfranatll, cad sl eu am fost la fel ca ei."

"Si acum, Siddhartha, ce esti acum?"

.Nu stlu, stlu sl eu la fel de putin ca ~i tine. Sunt un pribeag. Am fost boqatas sl acum nu mai sunt; sl lata, nu stiu ce voi fi maine."

"Ti-ai pierdut averile?"

.Le-arn pierdut eu pe ele sau ele pe mine. lata, au dlsparut, Repede se mai intoarce roata infati~arilor, Govinda. Unde este Siddhartha, brahmanul? Unde este Siddhartha, samanul? Unde este Siddhartha, boqatasul? Dupa cum stii, Govinda, tot ce-i trecator se schlrnba repede."

Govinda il privi indelung pe prietenul sau din tlnerete, cu Indolala in ochi. Dupa aceea il salute asa cum se cuvine sa ii salutl pe cei de rang inalt sl i~i vazu de drum.

Siddhartha privi in urma lui, cu un zambet pe chip, cad continua sa-I lubeasca pe acest om credincios, pe timidul acesta. Si cum ar fi putut sa nu lubeasca chiar pe nimeni, chiar nimic, tocmai in momentul acesta, la ceasul acesta de splendoare dupa un somn minunat, cane fusese patruns de Om? Vraja care il cuprinsese in somn sub lnfluenta lui Om facuse ca el sa lubeasca acum totul, sa fie animat de 0 dragoste plina de bucurie fata de tot ceea ce vedea in jurul sau, Si tocmai acesta era lucrul de care, asa cum i se parea acum, suferise el atat de rnult, anume ca nu putuse sa lubeasca nimic, pe nimeni.

Siddhartha privi cu un zarnbet pe chip in urma caluqarulul care

se lndeparta de el. Somnul ii daduse noi puteri, dar tot atat de noi erau sl puterile foamei care il chinuia, cacl lata, de doua zile nu rnancase nimic sl vremea aceea cand rezista cu tarie asaltului foamei trecuse de mult. intristat, dar [ublland in sinea lui, se gandea la vremurile acelea. Pe atunci, i~i aduse el aminte, se laudase Kamalei cu trei lucruri, pe atunci stapanea trei arte nobile sl invincibile: de-a posti, de-a astepta sl de-a gandi. Ele fusesera toata averea sa, toata puterea sl tarla sa, sprijinul sau neclintit, in anii de silinta ~i truda ai tlneretil sale nu lnvatase nimic altceva decat aceste trei arte. lar acum il paraslsera, nu-i mai rarnasese nici una din ele, nici postitul, nici asteptarea. nici gandirea. Renuntase la ele in schimbul unor nimicnicii, al unor lucruri efemere, al unei placeri a slmturllor, al unui trai bun, al unor averi! Intr-adevar, cu el se petrecuse ceva ciudat. lar acum, se parea ca se transformase intr-un adevarat om-copil.

Siddhartha cuqeta asupra startl in care se afla. ii venea greu sa gandeasca, nu mai avea nici un chef sa mai faca asa ceva. Totu~i se sili sa 0 faca,

Ei, se gandi el, acum, de vreme ce mi-au alunecat din mana toate aceste lucruri, cele mai desarte, lata-rna exlstand din nou sub soare in aceeasl posture ca pe timpul cand eram un copllas, nu-mi mai apartlne nimic, nu stlu sa fac nimic, nu sunt in stare de nimic, n-am tnvatat nimic. Ce straniu! Acum cand nu mai sunt tanar, cand parul mi-a lncaruntlt pe [urnatate, cane puterile ma parasesc, tocmai acum incep sa 0 iau de la capat, sa fiu din nou copil! Simti nevoia sa zarnbeasca iarasi, Da, avusese un destin ciudat! Drumul sau incepuse sa coboare la vale sl lata-l din nou gol sl narod pe lumea asta. Dar nu slrntea nici un fel de ingrijorare, nu, ba chiar slrntea un chef nespus sa rada, sa rada de el lnsusl. sa rada de lumea asta stranie, nebuna,

.Drurnul tau a inceput sa coboare la vale!" i~i spuse el razand sl, zlcand acestea, privirea ii cazu asupra fluviului pe care il vazu cum curge sl ella vale, in calatorla sa neintrerupta la vale, in murmurul unui cantec vesel. Lucrul acesta ii placu sl zarnbl fluviului cu prietenie. Nu era oare acesta fluviul in care voise sa se inece canova. acum 0 suta de ani, sau poate avusese numai un astfel de vis?

Intr-adevar, viata mea a fost stranie, i~i spuse el, stranii au fost calle ei. Pe cand eram copil nu am avut a face decat cu zei sl jertfiri. Pe cand eram adolescent nu am avut de a face decat cu asceza, cu ganditul ~i cu meditarea profunda, eram in cautarea lui Brahman, veneram eternul intruchipat de Atman. Pe cane eram tanar, insa,

am luat drumul penitentllor, am trait in padure, am suportat canicula sl gerul, am Invatat sa flarnanzesc, mi-am lnvatat trupul sa rnoara. Prin invatatura marelui Buddha mi-a lesit in cale, mai apoi, in chip minunat cunoasterea, am slrntlt ca certitudinea unitatii lumii curgea prin trupul meu ca propriul meu sanqe, Dar a trebuit sa plec iar, sl de la Buddha, sl sa ma despart sl de marea certitudine. Am plecat sl am lnvatat de la Kamala placerile dragostei, am Invatat

neqotul de la Kamaswami, am adunat gramezi de bani, am facut rlslpa de bani, am invatat sa-rnl iubesc stomacul, am lnvatat sa-rnl alint slrnturlle, A trebuit sa treaca multi ani pentru a-mi pierde spiritul, pentru a ma dezvata de a mai gandi, pentru ca sa uit de unitate. Si oare nu se poate spune ca. pe cal ocolite sl lungi, m-am transformat din barbat in copil, din ganditor in om-copil? Si totusl acest drum a fost foarte bun, sl totusl pasarea din pieptul meu nu a murit. Dar ce drum mi-a fost sortit! A trebuit sa am parte de atata prostie, de atatea vicii, de atatea qreseli, de atata dezgust !,?i dezamaqire sl jale numai pentru a deveni din nou copil sl pentru a 0 putea lua de la capat, Dar a fost bine ca s-a lntamplat asa, inima mea lncuvllnteaza toate acestea sl ochii mei [ubileaza. A trebuit sa aflu ce este deznadejdea, a trebuit sa ma cobor pana la cel mai nebunesc dintre toate gandurile, pana la gandul sinuciderii, pentru ca sa am parte de indurare, pentru a auzi din nou glasul lui Om, pentru a putea sa dorm din nou cum se cuvine sl sa ma trezesc cum se cuvine. A trebuit sa innebunesc pentru a-I regasi in mine pe Atman. A trebuit sa pacatulesc pentru a putea tral din nou. Dare incotro ma va mai purta drumul meu? Parca a innebunit drumul acesta, ma poarta in meandre, poate ma lnvarteste intr-un cere. Dar n-are decat sa ma poarte cum 0 vrea, eu voi continua sa merg pe acest drum.

Slmti cum in inima lui se revarsa bucuria.

De unde, i!,?i lntreba el inima, de unde tl se trage oare veselia aceasta? Tl se trage oare din somnul acesta indelungat sl binevenit, lntrernator? Sau de la cuvantul Om pe care I-am rostit? Sau poate din faptul ca am scapat. ca am izbutit sa fug, ca in sfarslt, sunt din nou liber, slmtlndu-rna ca un copil sub bolta cereasca? 0, blnefacatoare este evadarea aceasta, eliberarea aceasta! Cat de curat sl cat de frumos este aerul aici, cat de bine este sa-l respiri! Acolo de unde am plecat totul era imbibat cu un iz de pomezi, de condimente, de vin, de belsuq, de inertle. Ah, cat am urat lumea boqatasllor, a risipitorilor, a [ucatorllor de noroc! Cat m-am urat pe mine insumi pentru faptul ca am rarnas atata timp in mijlocul acelei lumi lnfioratoarel Cat m-am urat pe mine insumi, cat m-am paqublt, cat m-am otravlt, cat m-am chinuit, cat m-am imbatranlt sl inrait! Nu, n-o sa-ml mai treaca niciodata prin minte ca. asa cum imi placea sa cred odlnloara, Siddhartha e un lnteleptl Dar acest lucru I-am facut bine, acest lucru imi place sl trebuie sa-l laud, faptul ca am

pus capat urii fata de mine insumi, vletll necugetate !,?i serbede! Laudat fii, Siddhartha, dupa atatia ani de nebunie tl-a mai venit totusl inca 0 idee, ai mai intreprins ceva, ai auzit cantand in pieptul tau pasarea aceea sl ai urmat-o!

In acest fel se slavl, se bucura de el lnsusi sl asculta curios cum stomacul ii chioraia de foame. strntea ca gustase din plin, in ultima vreme, dintr-o portle buna de suferlnta, dintr-o portle buna de mizerie, dupa care Ie daduse afara dintr-insul, ca prea se infruptase din ele pana la disperare !,?i pana la un pas de moarte. Procedase bine. Ar fi putut sa ramana inca rnulta vreme la Kamaswami, sa

ca~tige bani, sa chettuiasca bani, sa-sl ghiftuiasca burta, in vreme ce sufletul sau murea de sete, ar fi putut sa mai ramana inca rnulta vreme acolo, in iadul rnoleselll captuslt cu perne pufoase, daca nu ar fi fost sa soseasca clipa aceea, acel moment al dezolarii sl deznadejdii totale, ace I moment culminant cane atarnase deasupra apei, gata-gata sa se nimiceasca. Da, era bucuros de faptul ca slrntlse aceasta deznadejde, dezgustul cel mai profund carula nu-i cedase, ca pasarea, izvorul, glasul voios din el, mai trala, da, iata motivele pentru care radea, pentru care chipul ii stralucea sub parul Incaruntlt,

liE bine sa qustl tu insuti. se gandea el, din tot ceea ce simtl ca e necesar sa stli. Inca de pe vremea cand eram copil invatasem ca placerlle lurnestl sl boqatla nu sunt bune la nimic. Stiarn asta de rnult, dar de trait n-am tralt-o decat acum. lar acum 0 stlu, 0 stlu nu numai din auzite, ci mi-a fost dat sa 0 aflu cu proprii mei ochi, cu propria mea inima, cu propriul meu stomac. Ferice de mine, pentru ca 0 stiu!"

Se mai gandi rnulta vreme la propria lui schimbare, ascultand cum pasarea canta de bucurie. Nu murise aceasta pasare din el, nu-i slmtlse el moartea? Nu, altceva murise in el, ceva ce tanjlse de mult sa rnoara. Nu era tocmai ceea ce voise el sa omoare in anii de penitents? Nu era propriul sau eu, eul acela mic, fricos sl rnandru cu care se luptase ani de zile sl care, invins mereu, reinviase de fiecare data dupa ce fusese ucis, lnterzicandu-l sa se bucure, lnspalmantandu-l? Nu el i~i gasise in sfarslt moartea astazl, in padurea aceasta, pe malul acestui fluviu incantator? $i nu datorita acestei rnortl se reqasea el acum ca un copil plin de incredere, plin de cutezanta, plin de bucurie?

De asta-data Siddhartha i~i dadea seama ca se luptase in zadar cu eul sau pe vremea cand era brahman, penitent. Prea multele sale cunostlnte, prea multele versuri sfinte, prea multele reguli ale jertfirilor, prea marea lui volnta de mortificare, prea multele fapte sl nazulnte fusesera obstacole in calea lui! Daduse dovada de trufie, de prea rnulta lntellqenta, de prea mult zel, voise sa fie mereu cu un pas inaintea celorlaltl, 0 facuse mereu pe atoatestlutorul cel patruns de spirit, fusese mereu ba preot, ba lntelept. Propriul sau eu se strecurase in aceasta preotle, in aceasta trufie, in aceasta spiritualitate, se aciuase acolo, crescand mereu, in vreme ce el crezuse ca ar putea sa-l uclda prin post sl penitents. Acum el i~i dadea seama de acest lucru ~i de faptul ca glasul acela tainic avusese dreptate spunandu-l ca nici un lnvatator nu-I va putea salva vreodata. De aceea trebuise sa piece in lumea larga, sa se lroseasca in placeri sl in gustul puterii, al femeilor sl bani lor, sa se taca nequtator, [ucator cu zarurile, betlvan sl lacom de averi, pana cand preotul sl samanul din el au murit. De aceea trebuise sa suporte mai departe acei ani oribili, sa suporte dezgustul, vidul, absurditatea unei vleti desarte, de pierzanie, pana la capat, pana la deznadeldea cea mai amara, pana cand a putut muri sl desfranatul Siddhartha, Siddhartha cel lacom de averi. Acela murise, iar din somn se trezise

un alt Siddhartha. Si el va lmbatranl. sl el va trebui sa rnoara intr-o buna zi, cacl trecator era Siddhartha, trecatoare era orice creature. Astazi insa, era tanar, Siddhartha cel nou era un copil, iar bucuria lui era nernarqlnlta,

lata la ce se gandea el, i~i asculta zarnblnd stomacul, asculta recunoscator zumzetul unei albine. Tnveselit, privi cum curge fluviul, nici 0 alta apa nu-i placuse vreodata mai mult decat apa aceasta, nlclodata nu alunsesera atat de puternic sl atat de frumos pana la el glasul ~i pilda apei curqatoare. I se paru ca fluviul ar vrea sa-i spuna ceva deosebit, ceva de care el nu avea inca stllnta, ceva ce astepta sa i se dezvalule. In fluviul acesta voise Siddhartha sa se inece, in el se inecase astazl acela care fusese vechiul, obositul, deznadajdultul Siddhartha. Noul Siddhartha nutrea tnsa 0 dragoste profunda fata de aceasta apa curqatoare sl, in sinea lui, se hotari sa nu 0 paraseasca prea curand,

LUNTRASUL

Voi rarnane in preajma acestui fluviu, i~i spuse Siddhartha in sinea lui, este acelasl fluviu pe care I-am trecut odlnloara in drumul meu spre oamenii-copii, un luntras binevoitor m-a Insotlt atunci, ma voi duce la el, cacl de la coliba lui am porn it pe drumul care m-a purtat canova spre 0 noua viata care, lata, a imbatranlt sl a murit - fie ca sl pe noul meu drum, in noua mea viata de acum sa pornesc din acelasl loc!

Se uita, lndulosat la apa care curgea, la verdele transparent, la liniile cristaline ale acelei imagini invalulte in talna. Vazu cum din stratunduri se ridicau perle stralucltoare, vazu cum pe oglinda apei pluteau baslcl de aer in care se reflecta albastrul cerului. Fluviul se uita la el cu mii de ochi, cu ochi verzi, albi, cristalini sau albastri ca cerul. Ah, apa aceasta ii era nespus de draga, il lncanta. toata flinta lui ii era recunoscatoarel In inima lui auzi cum glasul, trezit din nou, ii spunea: lubeste apa aceasta! Ramai in preajma ei! Invata de la ea! 0, desigur, el voia sa lnvete de la ea, sa 0 asculte. Banuia ca cel care va inteleqe aceasta apa sl tainele ei, acela va inteleqe sl multe alte lucruri, multe alte taine, tainele toate.

Insa dintre tainele fluviului el nu vedea astazl decat una slnqura, 0 talna care il patrunse pana in adancul sufletului. Vedea cum apa curgea sl tot curgea, curgea mereu, ~i cum, cu toate acestea, ea exista mereu, fiind intotdeauna sl in orice clipa una sl aceeasl, fiind totusl in fiecare cllpa 0 alta apa. 0, cine putea sa aiba revelatla acestui lucru, cine sa-l inteleaga! EI nu-I lnteleqea, nu avea nici 0 revelatle, nu avea decat sentimentul ca ceva prinsese sa lncolteasca. nlste amintiri de demult niste glasuri dumnezelestl,

Siddhartha se rldlca, senzatia de foame din burta lui devenise insuportabila, Napadit de ganduri 0 porni mai departe de-a lungul malului, in susul apei, ascultand-o cum curgea, ascultand cum ii

qhioraia stomacul de foame.

Cand ajunse la locul de trecere a fluviului, luntrea statea deja preqatlta, iar In ea se afla acelasl luntras care canova II trecuse fluviul pe tanarul saman, Siddhartha II recunoscu, luntrasul lmbatranlse sl el foarte mult.

,~rei sa ma treci sl pe mine dincolo?" Il lntreba el.

tuntrasul se mira vazand un om atat de distins urnbland singur, pe jos, II lua In berea sl porni.

.Ce viata frurnoasa tl-ai ales, grai musterlul, Frumos trebuie sa mai fie sa tralestl zi de zi In preajma acestei ape sl sa catatcrestl pe ea."

Vasla!,?ul zarnbl leganandu-se ritmic: .Este frumos, domnia ta, asa este cum spui tu. Dar oare nu este frumos orice fel de vlata, nu este frumos orice fel de munca?"

"Se prea poate. Dar eu te invidiez pentru munca ta."

,,0, ce repede ti-ar pieri cheful de dansa, Nu e 0 treaba pentru oamenii bine lmbracatl."

Siddhartha rase. "Din cauza hainelor mele s-a mai uitat astazi cineva la mine, s-a uitat cu nelncredere. tuntrasule, n-ai vrea sa-tl dau tie aceste haine care pentru mine au devenit 0 povara? Caci trebuie sa stii ca nu am nici un ban sa te rasplatesc pentru truda ta."

.Dornnia ta qlurneste", zise luntrasul razand,

.Nu glumesc, prietene. Uite, tu m-ai mai trecut odata aceasta apa cu luntrea ta sl In schimb n-ai primit decat rasplata zeilor. Fa-o, te rog, sl astazl sl prlrneste In schimb hainele acestea."

"Si domnia ta vei pleca mai departe fara straie?"

"Ah, as dori mai deqraba sa nu plec deloc de aici. A!,? dori mai deqraba, luntrasule, sa-rnl dai un sort vechi sl sa ma prirnestl la tine ca ajutor, ba poate ca ucenic al tau, cacl mai Intai va trebui sa Invat sa umblu cu barca."

tuntrasul ll privi rnulta vreme pe strain, cautand pares ceva. .Acum te recunosc, spuse el ln cele din urrna. Candva ai dormit In coliba mea, e mult de-atunci, sa tot fie vreo douazecl de ani sl mai bine, eu te-am trecut fluviul sl ne-am despartlt unul de celalalt ca doi buni prieteni. Nu erai saman? De numele tau nu-mi mai aduc aminte."

"Ma chearna Siddhartha !,?i eram saman cand m-ai vazut ultima oara."

"Fii binevenit, deci Siddhartha. Pe mine ma chearna Vasudeva.

Vreau sa cred ca vei fi sl astazi oaspetele meu sl vei dormi In coliba mea, povestindu-mi de unde vii sl din ce cauza hainele tale frumoase au devenit 0 asemenea povara pentru tine."

Ajunsesera la mijlocul fluviului, iar Vasudeva lncepu sa vasleasca mai puternic pentru a putea Inainta Impotriva curentului. Trudea linistit cu bratele sale puternice, In timp ce privea spre varful barcll, Siddhartha sedea ultandu-se la el sl I!,?i aduse aminte ca Inca de pe atunci, din ultima zi In care mai fusese saman, In inima lui lncoltlse dragostea fata de omul acesta. Accepts recunoscator oferta lui Vasudeva. Dupa ce trasera la mal ll ajuta sa lege barca de

un tarus, apoi luntrasul il ruga sa intre in collba unde ii puse dinainte paine sl apa, iar Siddhartha rnanca cu pofta sl tot cu porta rnanca sl cele cateva fructe de mango oferite de Vasudeva. Apoi, cam pe la vremea apusului, se asezara pe malul fluviului pe un trunchi de copac sl Siddhartha ii povesti luntrasului de unde venea sl ce viata dusese, ii relata intocmai ceea ce i se revelase, in ziua aceea, la ceasul acela al deznadejdii. Povestirea sa se prelungi pana noaptea tarzlu,

Vasudeva il asculta cu rnulta atentie. Sorbea tot ceea ce auzea despre casa parinteasca, despre copllarle, despre toata lnvatatura, toate cautarile, toate bucuriile, toate suferintele. Caci una dintre cele mai mari virtutl ale luntrasului era aceea de a stl, ca putini altil, sa asculte pe cineva. Fara ca el sa fi scos 0 vorba, cel ce povestea i~i dadu seama ca Vasudeva ii sorbea cuvintele tacut, rabdator, receptiv, fara sa-l scape vreunul, ca nu dadea semne de nerabdare, ca nici nu-I dojenea, nici nu-I lauda, ascultandu-l doar. Siddhartha i~i daduse seama ca era 0 adevarata fericire sa te potl destainui unui astfel de ascultator, sa-tl depeni toata vlata, toate cautarlle, toata suferinta dinaintea inimii acestui om.

Dar cand Siddhartha se apropie de sfarsitul destainuirti sale, povestind despre copacul de pe malul fluviului sl despre adanca lui cadere, despre sacrul Om ~i despre felul in care, dupa starea aceea de sornnolenta, slmtlse 0 dragoste nespusa fata de fluviu, luntrasul i~i tncorda atentla, ascultandu-l cu ochii lnchlsl, furat cu totul de aceasta destainuire,

Cand sfarsl, intre ei se asternu 0 tacere lndelunqata. iar Vasudeva zise: .Asa mi-am inchipuit sl eu. Fluviul tl-a grait. EI este ~i prietenul tau, iti qraleste ~i tie. $i e bine asa, e foarte bine. Ramai cu mine, Siddhartha, prietene. Pe vremuri am avut sl eu nevasta, culcusul ei era langa al meu, dar ea a murit de rnulta vreme, de rnulta vreme tralesc in slnquratate, Ramai sa tralrn lmpreuna aici, este loc ~i mancare pentru amandoi."

..iti rnultumesc, spuse Siddhartha, iti rnultumesc sl primesc. Iti rnulturnesc, Vasudeva, sl pentru felul in care m-ai ascultat! Rareori dai de oameni care stiu sa te asculte, eu n-am intalnlt nici unul care sa fi lnteles acest lucru la fel ca tine. Voi avea ce sa invat de la tine sl in prlvlnta aceasta."

,Yei tnvata, grai Vasudeva, dar nu de la mine. Pe mine fluviul m-a lnvatat sa ascult, tot de la el ai sa lnvetl sl tu lucrul acesta. EI, fluviul, stie de toate, potl lnvata de toate de la el. lata, tot de la fluviu ai tnvatat sl faptul ca e bine sa tinzi spre adancurl, sa te afunzi, sa cautl profunzimea. Bogatul sl distinsul Siddhartha i~i incepe slujba de vaslas, invatatul brahman Siddhartha se face barcagiu - tot fluviul ti-a spus-o sl pe asta. $i ai sa mai lnvetl un lucru de la el."

Dupa 0 pauza indelunqata Siddhartha grai: .Despre ce alt lucru este verba, Vasudeva?"

Vasudeva se rldlca, "S-a facut tarzlu, spuse el, hai sa mergem la culcare. Nu pot sa-tl spun, 0, prietene, despre ce «alt lucru» este

verba. Ai sa-I lnvetl, ba poate ca il sl cunostl, Vezi tu, eu nu sunt lnvatat, nu ma pricep la vorbe, nu ma pricep nici cum sa gandesc. N-am invatat nimic altceva decat sa ascult sl sa fiu evlavios. Daca as putea sa spun altora sl sa-l invat pe altll, poate ca as fi un lntelept, dar asa nu sunt decat un simplu luntras sl sarcina mea este sa trec oamenii peste fluviu. Am trecut multi oameni, cu miile, dar pentru ei fluviul meu n-a fost decat un obstacol in calea lor sl atata tot. Calatoreau pentru a face rost de bani, pentru a lnvartl afaceri, pentru a lua parte la nuntl, la pelerinaje sl fluviul Ie states in cale,

iar luntrasul nu avea altceva de facut decat sa-l treaca peste acest obstacol. Numai pentru catlva dintre acestl mii ~i mii de calatorl. pentru putini, pentru patru sau cinci dintre ei, fluviul a incetat sa

mai fie un obstacol, ei I-au ascultat, iar fluviul a devenit pentru ei un lucru sfant, la fel ca sl pentru mine. $i acum hai sa ne odihnim, Siddhartha."

Siddhartha rarnase la luntras sl invata sa rnanulasca barca, iar cand nu aveau de trecut pe nimeni lucra lmpreuna cu Vasudeva pe carnpul de orez, stranqea lemne, culegea banane. invata cum sa clopleasca 0 carma, invata cum sa repare barca sl cum sa impleteasca cosurl, bucurandu-se de tot ceea ce lnvata, iar zilele sl lunile treceau in zbor. Dar fluviul il invata mult mai multe lucruri decat putea sa-l Invete Vasudeva. De la fluviu lnvata fara incetare cate ceva nou. invata de la el mai ales cum sa asculte, cum sa asculte cu atentie, cu inima calma, cu sufletul rabdator, receptiv, lipsit de pasiune, lipsit de dorinte, fara sa se pronunte, fara sa-sl spuna parerea,

Traia in pace trnpreuna cu Vasudeva, rareori schimbau cateva cuvinte unul cu altul, cateva cuvinte indelung chibzuite. Vasudeva nu era un iubitor de cuvinte, Siddhartha nu reusea decat rareori sa-l determine sa-l spuna ceva.

"Ai lnvatat, il lntreba el 0 data, ai lnvatat sl tu de la fluviu taina aceea: ca timpul nu exista?"

Chipullui Vasudeva se destinse intr-un suras,

"Da, Siddhartha, grai el. Te referi cu siguranta la urmatorul lucru: ca fluviul este pretutindeni in acelasl timp, la izvor ~i la varsare, la 0 cascade, la un loc de trecere cu barca, la cataracte, in mare, la munte, deci pretutindeni in acelasl timp, sl ca pentru el nu exlsta decat prezentul, fara nici 0 umbra de trecut, fara nici 0 umbra de viitor?"

.Jntr-adevar. spuse Siddhartha. $i cand am lnvatat acest lucru mi-am scrutat vlata ~i am vazut ca sl ea sernana cu un fluviu, Siddhartha copilul nefiind separat de Siddhartha barbatul sl de Siddhartha batranul decat de niste umbre, nicidecum de ceva real. Nasterile anterioare ale lui Siddhartha nu reprezentau catusl de putln trecutul, dupa cum nici moartea sl reintoarcerea lui la Brahma nu reprezentau viitorul. Nimic nu a fost, nimic nu va fi; totul este, totul consta din esenta sl prezent."

Siddhartha vorbea cu incantare, iluminarea aceasta ii

produsese 0 fericire profunda. 0, oare nu era orice sufertnta timp, nu

erau orice chin sl orice tearna timp, nu dispareau. lnfrante, tot greul sl toate ostllltatlle de pe lume delndata ce reuseal sa anulezi timpul cu ajutorul gandirii? Vorbise cuprins de tncantare, iar Vasudeva ii zarnbl radios, incuvllntand prin rnlscarl ale capului, aprobandu-l in tacere, il mangaie pe Siddhartha cu mana pe urnar, apoi se reintoarse la treburile sale.

$i alta data, la venirea anotimpului ploios, pe cand fluviul tocmai se umflase, vuind puternic, Siddhartha ii spuse: .Nu-l asa, 0, prietene, ca fluviul are multe glasuri, foarte multe glasuri? Nu-i asa ca are sl glasul unui rege sl al unui razboinlc sl al unui taur sl al unei pasari de noapte sl al unei femei care naste ~i al unui om care suspina sl inca mii de alte glasuri?"

"A~a este, lncuvllnta Vasudeva, in glasul lui salasfulesc glasurile tuturor creaturilor."

,,$i stll tu, continua Siddhartha, care este cuvantul rostit de el atunci cand reusestl sa-l auzi in acelasl timp toate aceste zeci de mii de glasuri ale sale?"

Chipul lui Vasudeva stralucea de fericire, se apleca spre Siddhartha ~i-i spuse la ureche sacrul Om. Era intocmai acelasl lucru pe care il auzise sl Siddhartha.

$i, de la 0 zi la alta, zarnbetul lui sernana din ce in ce mai mult cu cel al luntrasulul, devenise aproape la fel de radios ~i stralucea aproape la fel de fericire, ernanand aceeasl lumina, din miile de riduri, la fel de copllaros, la fel de batraneste, Multi dintre calatorll care ii vedeau pe cei doi luntrasl erau de parere ca acestia erau fratl, Seara sedeau deseori lmpreuna la mal, pe acel trunchi de copac, tacand sl ascultand apa care pentru ei nu era apa, ci glasul vletll, glasul a tot ce exista, a tot ceea ce era supus unei permanente transformari, $i se mai lntampla uneori ca, ascultand fluviul, sa se gandeasca arnandol la aceleasl lucruri, la ceea ce dlscutasera cu 0 zi inainte, la vreun drurnet oarecare, rnusterlu de-al lor, care, datorita infati~arii sl destinului sau, Ie retlnuse atentla, la moarte, la copllaria lor, sau se lntampla sa se priveasca unul pe celalalt in acelasl moment, atunci cand fluviul Ie spunea ceva de bine, gandindu-se arnandoi la unul sl acelasl lucru, fericltl arnandoi de faptul ca gasisera acelasl raspuns la aceeasl intrebare.

Acest loc de trecere a fluviului sl cei doi luntrasl iradiau 0 vraja aparte, iar unii dintre calatorl slrnteau acest lucru. Se lntarnpla uneori ca, uitandu-se la chipul unuia dintre cei doi luntrasl, un calator oarecare sa lnceapa a-sl depana povestea vietll ~i sa-sl Impartaseasca suferinta, recunoscand ca savarslse vreo fapta rea, cerand mangaiere sl sfaturi. Se lntarnpla uneori ca unii sa Ie ceara permisiunea de a mai rarnane 0 sears cu ei ca sa asculte fluviul. $i se mai lntarnpla sa vina sl unii manatl de curiozitate care auzlsera ca la locul acesta de trecere a fluviului tralau doi lnteleptl. sau vrajitori, sau sfintl. Curios!i puneau multe lntrebarl la care nu capatau nici un raspuns sl nu dadeau acolo peste nici un fel de vrajltorl sau inteleptl, ci doar peste doi batranel care pareau rnuti sau cludatl sl cam scrantltl, $i curiosll radeau dlscutand despre

nechibzuiala sl usurinta cu care norodul raspandea asemenea zvonuri false.

Anii treceau ~i nimeni nu Ie tinea socoteala. $i lata ca intr-un timp soslra la ei calugari in pelerinaj, adeptl ai lui Gotama, ai lui Buddha, sl ii ruqara sa-l treaca fluviul, iar cei doi luntrasi aflara ca ei se intorceau in mare graba la marele invatator, cacl se raspandlse vestea ca Sublimul ar fi pe moarte, urrnand ca, pentru a se rnantul, sa rnoara de ultima lui moarte lurneasca. La scurt timp dupa aceea sosi 0 noua ceata de caluqarl, pe urma 0 alta, sl atat calugarii cat sl cei mai multi dintre calatorl nu vorbeau despre nimic altceva decat despre Gotama ~i apropiata lui moarte. $i intocmai ca lntr-o campanie rnilitara sau la incoronarea unui rege, oamenii curg din toate partlle, de pretutindeni, adunandu-se ca furnicile in lungi

slruri, tot asa curgeau ~i acestla, atrasl parca de 0 vraja, spre locul unde marele Buddha i~i astepta moartea, spre locul unde avea sa se petreaca miracolul prin care Marele Desavarslt al acelor vremuri urma sa se petreaca in lumea maretlel,

In tot acest timp, Siddhartha se gandea mereu la lnteleptul aflat in pragul rnortll, la marele invatator care avertizase sl desteptase sute de mii de oameni, al carul glas il ascultase ~i el candva, al carul chip sfant il privise sl el canova cu evlavie. Se gandea la el cu prietenie, vedea inaintea ochilor drumul perfectlunil sale sl i~i aducea aminte zarnblnd de cuvintele pe care Ie rostise el, pe vremea cand era tanar, in convorbirea sa cu Sublimul. Fusesera, dupa cum i se parea acum, vorbe pline de mandrle ~i lndrazneala, acum i~i amintea de ele sl zarnbea. Nu se mai considera de rnulta vreme despartlt de Gotama, a carul invatatura nu 0 putuse totusl lmbratlsa. Nu, cel care cauta cu adevarat, cel care vrea sa afle ceva cu adevarat, nu trnbratlseaza nici 0 invatatura. Insa cel care a ajuns sa afle ceva, acela poate sa lncuvllnteze orice fel de invatatura, orice drum, orice scop, pe acesta nu-I mai desparte nimic de celelalte mii de oameni care traiesc lntru eel vesnic, resplrand dumnezeirea.

lntr-una din aceste zile in care atat de multi pelerini se aflau in drum spre Buddha cel aflat pe moarte porni spre el sl Kamala, cea care fusese canova cea mai frumoasa dintre curtezane. Renuntase de mult la vlata ei de odlnloara, i~i darulse gradina calugarilor lui Gotama, gasindu-~i refugiul in invatatura sa sl nurnarandu-se acum printre prietenele sl blnefacatoarele pelerinilor. Impreuna cu baietelul Siddhartha, fiul ei, pornise la drum in straie simple, pe jos, de tndata ce aflase despre iminenta moarte a lui Gotama. Irnpreuna cu micul ei fiu ajunsese acum, pe drumul lor, la fluviu; de la 0 vreme insa balatul obosise ~i dorea sa se lntoarca acasa, dorea sa se odlhneasca, dorea sa rnanance, devenise incapatinat sl se planqea mereu. Kamala era nevolta deseori sa taca popas, cacl el era obisnult sa-si lrnpuna vointa sl ea trebuia sa-I doieneasca. Nu pricepea defel de ce trebuise sa piece lmpreuna cu mama lui intr-un pelerinaj atat de obositor sl trist spre un loc necunoscut, spre un om necunoscut, un om sfant, aflat pe moarte. N-avea decat sa rnoara,

ce-I privea pe baiat asa ceva?

Mai aveau putln de mers pana sa ajunga la locul de trecere unde Vasudeva trudea ca luntras, cand micul Siddhartha 0 sili pe mama lui sa mai faca un popas. Insasl Kamala obosise sl, In timp ce baietelul rnanca 0 banana, se cuibari la pamant sl Inchise ochii pentru a se odihni putln, Deodata tnsa scoase un tipat de durere, balatul se uita speriat la ea sl Ii vazu chipul livid de qroaza, De sub vestrnantul ei lesl la lveala, Indepartandu-se, un sarpe mic, negru, care 0 rnuscase pe Kamala.

Pornlra In qoana la drum ca sa dea de oameni sl astfel ajunsera In apropierea locului de trecere a fluviului, acolo Kamala se prabus: la parnant, fiindu-i imposibil sa rnearqa mai departe. Baiatullnsa lncepu sa tlpe jalnic, sarutandu-sl mama sl Incolaclndu-sl bratele In jurul gatului ei, iar mama incepu sa strige ~i ea dupa ajutor cand, lata, striqatele lor ajunsera la urechea lui Vasudeva care states langa barca sa. Veni lntr-un suflet, lua femeia In brate sl 0 duse In bares. insotlt de copil, sl In felul acesta aiunsera cu totil la coliba In care Siddhartha statea langa vatra facand focul. Rldlcandu-sl privirea el zari mai lntal chipul copilului, un chip care, lntr-un fel minunat, Ii aducea aminte de ceva anume, de ceva dat de mult uitarii, Apoi 0 zari pe Kamala pe care 0 recunoscu indata, cu toate ca zacea fara cunostlnta In bratele luntrasulul, sl atunci I~i dadu seama ca acel copil, al carul chip Ii trezise atatea amintiri, era propriul sau fiu, iar inima Incepu sa-l bata tare In piept.

n spalara Kamalei rana, cu toate ca aceasta se Innegrise deja sl trupul i se umflase, apoi Ii turnara pe gat 0 bautura tarnadultoare. Isl recapata cunostlnta, statea culcata pe locul unde I~i avea culcusul Siddhartha, In coliba, iar deasupra ei states aplecat Siddhartha, cel care odlnloara 0 iubise atat de mult. I se paru ca vlseaza, privi zarnblnd la chipul prietenului ei, apoi I~i dadu seama lncetul cu lncetul de starea In care se afla, I~i aduse aminte de rnuscatura sl I~i cherna Ingrijorata copilul la ea.

"E langa tine, nu-tl face nici 0 grija", spuse Siddhartha.

Kamala II privi In ochi. Vorbea greu, I~i slrntea limba grea, paralizata de otrava, "Ai lmbatranlt. dragul meu, spuse ea, ai albit. Dar semeni cu tanarul saman care a venit odlnloara In gradina mea fara straie sl cu picioarele prafulte, Ba chiar semeni mai mult decat pe vremea cand ne-ai paraslt, pe mine ~i pe Kamaswami. Il semeni mai ales la ochi, Siddhartha. Si eu am trnbatranit. am lmbatranlt - cum de m-ai recunoscut?"

Siddhartha zarnbi: "Te-am recunoscut delndata, Kamala, dragostea mea."

Kamala Ii arata baiatul sl-l spuse: "L-ai recunoscut sl pe el? E fiul tau."

Ochii i se tulburara sl se lnchlsera. Baiatul planqea, Siddhartha II lua pe genunchii sal, II lasa sa planga, II rnanqale pe par sl, privind asa la chipul copilului, I~i aminti 0 ruqaciune brahrnana pe care 0 lnvatase canova, pe vremea cand el insusl era copil. incet, cu voce melodioasa, el incepu sa 0 spuna, cuvintele curgeau spre el,

lzvorand din trecutul sau, din coptlarta sa. Auzindu-i cantecul acela taraganat copilul se llnlstl, mai sughita din cand in cand, apoi adormi. Siddhartha il aseza in culcusul lui Vasudeva. Vasudeva statea langa vatra, fierband orez. Siddhartha ii arunca 0 privire la care el raspunse eu un zambet,

.Ferneia aceasta 0 sa rnoara", soptl Siddhartha.

Vasudeva dadu afirmativ din cap, pe chipul sau placut tremura lumina focului din vatra.

Kamala insa i~i mai recapata cunostlnta 0 data. Gura i se schimonosise de durere, Siddhartha citea suferlnta de pe buzele ei, de pe obrajii ei palizi. Citea tacut, ate nt, asteptand, cufundat in suferinta ei. Kamala slrntl acest lucru, ii cauta ochii cu privirea.

Ultandu-se la el, spuse: "Abia acum vad ca sl ochii tai sunt schlrnbati. S-au schimbat de tot. Dare cum imi mai e cu putinta sa te recunosc, Siddhartha? E~ti tu sl totusl nu estl tu."

Siddhartha nu spunea nimic, ochii sai priveau senin in ochii ei. "Ti-ai atins telul? il lntreba ea. Tl-ai aflat pacea?"

EI zarnbl sl i~i aseza palma in palma ei.

,~ad, spuse ea, vad. Si eu imi voi gasi pacea." "Ti-ai gasit-o", spuse Siddhartha in soapta,

Kamala il privi adanc in ochi, in sinea ei se gandea ca voise sa rnearqa in pelerinaj pana la Gotama, sa vada chipul celui Desavarslt, sa-l respire pacea, sl ca in locul aceluia il gasise pe el sl ca era bine asa, la fel de bine ca sl cum I-ar fi vazut pe acela. Voi sa-l spuna acest lucru, dar limba nu 0 mai asculta. 11 privi tacuta, iar el vazu cum in ochii ei vlata se stingea. Dupa ce ultima durere ii lnvada sl-l franse ochii, dupa ce ultima tresarlre ii scutura trupul, el ii inchise pleoapele cu un deget

Statu multa vreme asa, privind la chipul ei stins. ll privi rnulta vreme gura, gura ei imbatranita, oboslta, cu buzele subtlate, sl i~i aduse aminte ca odlnloara, in prlrnavara vletll sale, comparase aceasta gura cu 0 srnochlna abia leslta din floare. Statu asa rnulta vreme, citind pe chipul acela palid, in ridurile obosite, patrunzandu-se tot de aceasta privellste, i~i vazu propriul chip zacand in acelasl mod, la fel de alb, la fel de stins, ~i vazu totodata chipul sau sl chipul ei din tlnerete, cu buzele rosll, cu ochii inflacarati, iar sentimentul prezentului sl al slrnultaneltatll, sentimentul eternltatll ii lnvada intreaga faptura. Isl dadu seama in acel moment mai mult ca orlcand de indestructibilitatea orlcarel vletl, de vesnicla fiecarui moment.

Cand se ridica, Vasudeva ii preqatlse putin orez. Dar Siddhartha nu rnanca, in grajdul in care i~i tlneau capra, cei doi batranl i~i preqatira un culcus de paie sl Vasudeva se culca, Siddhartha insa lesl afara, sl i~i petrecu noaptea in tata colibei, ascultand fluviul, trecutul il napadi sl fu patruns dintr-o data de toate momentele vietll sale. Din cand in cand se ridica ~i se ducea pana la usa colibei ca sa asculte daca balatul doanne.

In zori, inainte de ivirea soarelui, Vasudeva iesl din grajd sl se apropie de prietenul sau,

"N-ai dormit", spuse el.

.Nu, Vasudeva. Am stat aici ascultand fluviul. Mi-a spus multe lucruri, m-a umplut pana in stratunduri cu gandul tamadultor, cu gandul unitatll."

"Ti-a fost dat sa ai parte de 0 mare durere, Siddhartha, dar vad ca inima ta nu a fost lnvadata de tristete."

.Nu dragul meu, de ce-as fi trist? Eu, cel care odinioara am fost bogat sl fericit, lata-rna acum sl mai bogat, sl mai fericit. Mi-a fost darult un fiu."

.Binevenit fie-tl fiul sl pentru mine. Dar acum, Siddhartha, hai sa ne vedem de treburile noastre, cacl avem multe de facut, Kamala a murit in acelasl culcus in care, de mult, a murit nevasta mea. Sa inaltam rugul Kamalei pe acelasl deal pe care odlnloara I-am lnaltat pe acela al nevestei mele."

$i in vreme ce baiatul dormea, ei inaltara rugul.

FIUL

Sfios sl planqand, balatul aslsta la lnmormantarea mamei sale, innegurat la chip sl sfios il asculta pe Siddhartha care il intamplnase ca pe fiul sau, urandu-l bun venit la el, in coliba lui Vasudeva. Zile de-a randul rarnase palid pe dealul unde arsese rugul celei moarte, fara sa poata rnanca nimic, ferecandu-sl privirea, ferecandu-sl inima, opunandu-se soartei ~i refuzand-o,

Siddhartha il cruta lasandu-I sa se descarce, cacl ii respecta durerea. Siddhartha lnteleqea ca fiul sau nu-I cunostea, ca nu putea sa-l lubeasca intocmai ca pe un tata, incetul cu incetul observe sl intelese ca balatul, in varsta de unsprezece ani, era un rasfatat, un copil al mamlchll, crescut astfel tncat sa fie obisnult cu boqatla, oblsnult cu rnancarurl alese, cu un pat moale, oblsnult sa porunceasca slugilor. Siddhartha lntelese ca acel copil indurerat sl rasfatat nu se putea rnulturnl dintr-o data sl de bunavole cu locuri sl oameni stralni sl cu saracla. Nu-I constranse deloc, facea el unele treburi in locul lui, ii alegea cea mai buna lmbucatura. Spera sa-l ca~tige incetul cu incetul prin rabdarea sa plina de bunavolnta.

Cand baiatul venise la el, se crezuse un om bog at sl fericit. Cum lnsa timpul trecea sl balatul continua sa ramana un strain, cu chipul innegurat, aratand ca in inima sa se culbarisera rnandria sl tncapatanarea, nu voia sa se apuce de nici un fel de treaba,

dovedea llpse de respect fata de batran sl fura fructe din pomii lui Vasudeva, Siddhartha incepu sa inteleaga ca odata cu venirea fiului sau nu se alesese nici cu fericire, nici cu pace, ci doar cu suferlnta sl grija. Dar il iubea sl in dragostea ce i-a purta ii erau mai dragi acum, durerea sl grija decat ii fusesera fericirea sl bucuria inainte de venirea baiatulul sau,

De cand tanarul Siddhartha poposise in coliba lor batranll i~i irnpartlsera muncile. Vasudeva preluase din nou, singur, truda cu

barca, iar Siddhartha muncea in collba ~i la camp ca in felul acesta sa ramana aproape de fiul sau,

Multa vreme, luni in slr astepta Siddhartha ca fiul sau sa-l lnteleaqa, sa-l accepte dragostea, sa-l raspunda, poate, cu dragostea sa. Luni in slr astepta Vasudeva, fiind martor la toate acestea, astepta fara sa spuna 0 verba. Tntr-o zi, cand tanarul Siddhartha i~i chinuise tatal din nou cu tncapatanarea sl mofturile sale sl-l sparsese doua castroane cu orez, Vasudeva i~i lua catre seara prietenul la 0 parte sl-l grai:

"Iarta-ma, spuse el, iti vorbesc din toata inima, cu toata prietenia. Vad cum te chinui, vad cum te roade necazul. Fiul tau, dragul meu, te face sa fii ingrijorat sl ma ingrijoreaza ~i pe mine. Tanara pasare este oblsnulta cu un alt fel de vlata, cu un alt cuib. Nu a paraslt boqatia ~i orasul ca tine, din scarba sl slla, el a trebuit sa lase toate acestea impotriva vointel sale. Eu, prietene, am intrebat fluviul, I-am intrebat de multe ori. Dar fluviul rade, race de mine, rade de mine sl de tine, rade in hohote de nebunia noastra. Apa duce dorul apei, tinerii duc dorul tinerilor, fiul tau nu se afla intr-un loc in care sa se poata slrnti bine. Intreaba sl tu fluviul, da-l sl tu ascultare! "

Cuprins de ingrijorare, Siddhartha privi la chipul prietenos in ridurile carula, multe la nurnar, starula mereu 0 unda de veselie. "Dare pot eu sa ma despart de el?" intreba incet, copleslt de ruslne, "Mai da-ml raqaz, dragul meu! lata, ma lupt pentru el, vreau sa-l ca~tig inima, vreau sa i-a capat prin dragoste sl rabdare prieteneasca. Si lui ar trebui sa-i vorbeasca odata sl odata fluviul, sl el are aceasta chemare."

Zarnbetul lui Vasudeva inflori cu sl mai rnulta caldura, ,,0, desigur, sl el are aceasta chemare, sl el va cunoaste vlata eterna. Dar stim noi oare, tu sl cu mine, ce-i este harazlt lui, ce fel de drum, ce fel de fapte, ce fel de suferinte? Suferinta lui nu va fi usoara, cacl mandra sl dura ii este inima, iar cei de soiul lui au mult de suferit, mult de qresit, au de facut rnulta nedreptate, au de tncarcat multe pacate pe umerii lor. Spune-mi, dragul meu: tu nu iti educi fiul? Nu il constranql? Nu-I bati? Nu-I pedepsesti?"

"Nu, Vasudeva, nu fae nimie din toate astea."

"Stiam eu. Nu-I constranql, nu-I batl, nu-i poruncestl, sl asta pentru ca tu stll ca blandetea este mai puternica decat severitatea, apa este mai puternlca decat stance, ca dragostea este mai puternlca decat forta. Prea bine, lata, fii laudat pentru aceasta. Dar nu qresesti oare crezand ca nu-I constranql, ca nu-I pedepsesti? Nu-I pui tu in lanturi cu dragostea ta? Nu-I umilestl zi de zi sl nu-I pui intr-o sltuatle dificila prin bunatatea sl rabdarea ta? Nu-I constranql tu pe acest baiat rnandru sl rastatat sa tralasca intr-o collba, lrnpreuna cu doi batranl care se hranesc cu banane sl pentru care pana sl orezul este 0 trnbucatura de soi, ale carer ganduri nu pot fi lmpartaslte de el, ale carer inimi au lmbatranlt sl s-au potolit, batand altfel decat inima lui? Prin toate acestea nu se simte el oare, constrans, pedepsit?"

Siddhartha privea abatut in parnant, Cu glasul stins lntreba: lICe crezi ca ar trebui sa fac?"

Vasudeva grai: "Du-I in oras, du-I la casa mamei sale, vor mai fi existand slujitori acolo, da-li-l lor. $i daca n-o mai fi existand nici unul acolo, du-I la un invatator, dar nu de dragul invataturii, ci pentru ca sa fie lmpreuna cu altl baletl sl fete, sa intre in lumea care este a lui. Nu te-ai gandit nlclodata la acest lucru?"

.Ju imi cltestl in lnlrna, spuse Siddhartha cu trlstete, Deseori m-am gandit la toate acestea. Dar spune-mi, cum sa-l las eu in aceasta lume cu 0 inima a lui, nu prea rnolcorna? N-o sa se strice el oare, n-o sa se ptarda in placeri sl, dand de gustul puterii, n-o sa repete el oare gre!]elile tatalui sau, n-o sa-I pasca oare pierzania in lumea Sansarei?"

Zambetul luntrasulul se lumina ca 0 raza stralucltoare: el atinse ginga!] bratul lui Siddhartha sl spuse: "Intreaba fluviul despre toate acestea, prietene! Asculta-l cum radel Dare crezi cu adevarat ca tu ai savarslt toate nebuniile tale pentru a-I absolvi pe fiul tau de ele? Poti tu sa-tl aperi fiul de Sansara? Cum oare? Prin invatatura, prin ruqaclune, prin avertismente? Ai uitat oare cu totul, dragul meu, povestea aceea, povestea aceea plina de lnvatamtnte despre fiul de brahman Siddhartha pe care mi-ai povestit-o aici, in acest loc, odlnloara? Cine I-a ferit pe samanul Siddhartha de Sansara, de pacat, de avarltle, de nebunie? L-au putut feri cucernicia tatalul sau, avertismentele invatatorilor sal, propriile lui cunostlnte, propria lui cautare? Arata-rnl mie tatal sau invatatorul care a reusit sa-l fereasca de a-si trai el lnsusl vlata, de a se rnurdarl el Insusl in toiul vletll, de a se lmpovara el lnsusl de vlna, de a bea el Insusl din cupa amaraclunll, de a-sl gasi el lnsusl drumul? Crezi oare, dragul meu, ca este scutit cineva de drumul acesta? Cumva rnicutul tau fiu, sl asta numai din cauza ca tu il lubestl, ca ai vrea sa-l scutestl de suferinta sl durere sl deceptle? Dar chiar daca ai muri de zece ori pentru el, tot n-ai putea sa iei asupra ta, in felul acesta, nici 0 farama din destinul sau."

Niciodata nu mai rostise Vasudeva atat de multe cuvinte. Siddhartha ii rnultumi prleteneste, intra plin de ingrijorare in coltba sl nu-sl gasi somnul rnulta vreme. Vasudeva nu-i spusese nimic nou, sl else gandise la toate acestea, sl el stla toate acestea. Dar era 0 !]tiinta, pe care el nu se slrntea in stare 5-0 preschimbe in fapta, cacl dragostea fata de balat era mai puternlca decat toata stllnta lui, dulosla, teama de a nu-I pierde erau mai puternice. lsi darutse el vreodata inima intr-o asemenea rnasura, iubise el vreodata un om atat de mult, atat de orbeste, atat de dureros, atat de zadarnic sl totusl cu atata fericire?

Siddhartha nu reusi sa urmeze sfatul prietenului sau, nu reusi sa renunte la propriul sau fiu. Ii ingaduia baiatului sa-i dea porunci, ii ingaduia sa-I dispretuiasca. Tacea sl astepta, incepea in fiecare zi lupta rnuta a bunavolntel, razbolul surd al rabdarll, $i Vasudeva astepta in tacere, prietenos, stllnd el ce stla, rabdator, Arnandoi aveau 0 rabdare de fier.

Odata, cane chipul baiatului ii aduse aminte foarte tare de Kamala, Siddhartha se trezi dintr-o data reflectand la 0 verba pe care Kamala i-a spusese candva, in vremea tlneretll: "Tu nu potl sa lubesti", asa ii spusese ea, iar el ii daduse dreptate cornparandu-se pe sine cu 0 stea iar pe oamenii-copii cu frunzele care cad, sl totusl in vorbele acelea sesizase sl un repros, Intr-adevar, niciodata nu reuslse sa renunte la el lnsusl darulndu-se in intregime vreunui alt om, sa uite de sine, sa savarseasca nebuniile iubirii de dragul cuiva; nlclodata nu reuslse sa faca asa ceva, !]i tocmai in aceasta consta, dupa cum i se paruse lui atunci, marea deosebire dintre el sl oamenii-copii. Acum lnsa, de la venirea fiului sau, se transformase !]i el, Siddhartha, intru totul intr-un om-copil, suferind din pricina cuiva, topindu-se de dragoste, purtandu-se nebuneste din pricina dragostei sale. Acum, tarzlu, slrntea sl el 0 data in viata aceasta pasiune, cea mai puternlca sl mai stranie, suferea din pricina ei, suferea amarnic, conslderandu-se totusl un om fericit care se innoise cu ceva, se imboqatlse cu ceva.

Slmtea prea bine ca dragostea aceasta, aceasta dragoste oarba fata de fiul sau, era 0 pasiune, era ceva foarte omenesc, era Sansara, un izvor tulbure, 0 apa intunecata. In acelasl timp slrntea totusl ca aceasta dragoste nu era lipsita de valoare, ca ea era necesara sl ca provenea din lnsasl fllnta sa. $i voluptatea aceasta se cerea ispa!]ita, !]i durerile acestea se cereau gustate, !]i nebuniile acestea se cereau savarsite.

In vremea aceasta, fiul sau il silea sa savarseasca nebunii, il silea sa incerce a-I castlqa, il umilea in fiecare zi cu mofturile sale. Tatal acesta nu avea nimic din ceea ce ar fi putut sa-l incante, nu avea nimic din ceea ce ar fi putut sa-l inspire tearna, Era un om bun, tatal acesta, un om bun, milos, bland, poate un om foarte pios, poate un sfant - dar toate acestea nu erau calitati care I-ar fi putut ca!]tiga pe balat, 11 plictisea tatal acesta care il tinea prizonier in coliba sa rnizera, pur sl simplu il plictisea, iar faptul ca la orice obraznlcle a sa el ii raspundea cu un zarnbet, la orice jignire cu prietenie, la orice rautate cu bunatate, tocmai faptul acesta era siretenla cea mai nesuterlta a vicleanului batran, Baiatul ar fi preferat de mii de ori ca tatal sau sa-l fi arnenlntat, sa-l fi snopit in batai.

Dar lata ca veni !]i ziua in care tanarulul Siddhartha ii trecu prin gand sa fuga, dandu-sl pe fata aversiunea fata de tatal sau, Acesta ii daduse ceva de facut, il pusese sa stranga vreascuri. Baiatul insa nici nu se urni din collba, rarnase acolo stand in picioare incapatinat sl furios, batand din picioare, stranqand din pumni sl aruncandu-l tatalul sau in fata, intr-o leslre de furie, toata ura !]i dispretul sau,

"Aduna-ti singur vreascurile! striqa el facand spume la gura, eu nu sunt sluga tao Stiu ca n-ai sa ma bati, nu indraznestl: stiu ca vrei sa ma pedepsestl sl sa ma urnilestl intruna cu plosenla !]i cu lnteleqerea tao Vrei sa ma fac sl eu ca tine la fel de pios, la fel de bland, la fel de lnteleptl Dar asculta-ma, orlcat te-ar durea eu vreau sa ma fac mai deqraba hot la drumul mare sl uclqas sl sa ajung in

iad decat sa fiu la fel ca tine! Te urasc. tu nu estl tatal meu, chiar daca vei fi fost de zeci de ori amantul mamei mele!"

I~i revarsa in valuri mania sl furia, sute de cuvinte salbatlce sl rautacioase indreptate toate impotriva tatalui sau, Apoi baiatul 0 lua din loc sl se intoarse abia seara tarzlu.

In dlrnlneata urrnatoare insa disparu cu totul. Disparuse sl cosuletul impletit din nuiele de doua culori, in care luntrasll pastrau monezile de ararna sl argint primite drept rasplata pentru munca lor. Disparuse sl barca, iar Siddhartha 0 zari leganandu-se la malul celalalt, Baiatul fugise.

.Trebuie sa ma duc dupa el, zise Siddhartha contlnuand sa tremure, cacl tremurul il apucase inca de ieri cane balatul ii adresase cuvintele acelea de ocara: era copleslt de arnaraclune. Un copil nu poate sa strabata singur padurea. 0 sa se prapadeasca, Vasudeva, trebuie sa construim 0 pluta pentru a putea trece fluviul."

,Yom construi 0 pluta, spuse Vasudeva, ca sa ne aducem indarat barca pe care ne-a raplt-o balatul, Dar pe el ar trebui sa-l lasl sa-sl vada de drumul lui, prietene, nu mai e un copil, va stl sa se descurce. EI cauta drumul catre oras, sl pe buna dreptate, nu uita. EI nu face acum decat ceea ce tu lnsutl n-ai apucat sa facio lsi va purta singur de grija, urmandu-sl propriul sau drum. Ah, Siddhartha, vad cum suferi, dar suferinta ta mai ca ma face sa rad, ba chiar tu lnsutl vei rade de ea in curand."

Siddhartha nu raspunse, Luase deja securea in mana sl incepu sa incropeasca 0 ptuta din bambus, iar Vasudeva il ajuta sa lege strans trunchiurile cu franghii de larba, Apoi 0 pornlra spre malul celalalt, curentul ii purta mai in jos, a stfe I lncat trebulra sa traga pluta la edec, in susul apei, pe celalalt mal.

"De ce ai luat securea cu tine?" intreba Siddhartha.

Vasudeva spuse: "S-ar putea ca barca noastra sa fi rarnas fara lopata."

Dar Siddhartha stla la ce se gandise prietenul sau, Se gandise ca balatul va fi aruncat sau rupt lopata in semn de razbunare sl pentru a-i impiedica sa-l urmareasca, Si lntr-adevar, in bares nu mai era nici urma de lopata.

Vasudeva arata inspre fundul barcll sl i~i privi prietenul cu un zarnbet pe chip de pares ar fi vrut sa-l zlca: .Nu vezi oare ce vrea sa-tl spuna fiul tau? Nu vezi ca nu vrea sa fie urrnarit?" Dar toate acestea nu Ie spuse in cuvinte. Si se puse pe treaba mesterind 0 alta lopata. Siddhartha insa i~i lua rarnas bun, plecand sa-I caute pe fugar. Vasudeva nu-I lmpledlca.

Dupa ce rataci vreme indelunqata prin padure Siddhartha se gandi ca, de fapt, toata aceasta cautare a lui era de prisos. Isl spuse ca baiatul 0 luase deja mult inaintea lui, ca ajunsese deja in oras sau, in caz ca mai era pe drum, se va fi ascunzand pe undeva de urmaritorul sau, Si tot gandindu-se astfel, i~i dadu seama ca nu era ingrijorat pentru fiul sau, ca in strafundul sufletului sau stia ca acesta nici nu pierise, nici nu-I ameninta vreo primejdie in padure. Cu toate acestea continua sa rnearqa fara sa se odihneasca. dar nu

pentru a-I salva, ci numai dintr-un impuls, poate numai din dorinta de a-I mai vedea 0 data. $i merse a stfe I pana ce se pomeni in apropierea orasulul,

Ajungand, pe soseaua larga, foarte aproape de oras, se opri la intrarea in frumoasa gradina a desfatarllor care, canova, ii apartlnuse Kamalei, acolo unde, canova. 0 vazuse pentru prima oara in lectlca. in sufletul sau reinvie tot trecutul, se revazu stand acolo, tanar, un saman barbos sl despuiat, cu pletele naclalte de praf. Siddhartha rarnase rnulta vreme asa, privind in gradina prin poarta deschisa, sl vazu cum sub frumosil copaci umblau calugari in sutane galbene.

Statu rnulta vreme acolo, cazut pe ganduri, vazand imagini, ascultandu-sl povestea propriei sale vletl, Statu rnulta vreme acolo, privind la calugari !]i vazand in locul lor pe tanarul Siddhartha, vazand-o pe tanara Kamala rnerqand pe sub copacii lnaltl. Vedea limpede cum fusese ospatat de Kamala, cum ii daduse ea primul

sa rut, cum privise el in urma, mandru sl dlspretultor la vlata sa de brahman, lncepandu-sl, rnandru sl plin de dorlnta, vlata lurneasca. Il vedea pe Kamaswami, ii vedea pe servitori, vedea ospaturile, pe jucatorii de zaruri, pe rnuzlcanti, vedea pasarea cantatoare a Kamalei in colivie, retrai toate aceste momente, resplrand Sansara, se slrntl inca 0 data batran sl obosit, slrntl inca 0 data ca-l este scarba, slrntl inca 0 data dorinta de a se nimici !]i i!]i reveni inca 0 data datorita sacrului Om.

Dupa ce statuse multa vreme la poarta qradinii, Siddhartha lntelese ca impulsul care il rnanase pana in acel loc era nebunesc, ca nu avea cum sa-sl ajute fiul, ca nu avea voie sa se mai agate de el. in adancul inimii sale slrntl ca dragostea fata de cel fugit se transformase intr-o rana, dar totodata simtl ca rana aceea nu-i fusese pricinuita pentru ca el sa 0 scormoneasca. ci ea trebuia sa Infloreasca sl sa raspandeasca lumina.

Se Intrlsta fiindca, pana in. clipa aceea, rana inca nu inflorise, inca nu raspandea lumina. in locul iluzoriului tel care il purtase pe urmele fiului sau fugit slmtea acum un gol. Se aseza intristat pe jos, simtlnd ca in inima lui murea ceva, facand sa se nasca un gol, nu mai lntrezarea nici 0 bucurie, nici un tel. Statea cufundat in sine sl astepta, La malul fluviului invatase acest lucru: sa astepte, sa alba rabdare, sa asculte cu incordare. Statu a stfe I ascultand incordat in praful strazii, i!]i asculta inima cum bate oboslta sl trista in asteptarea unui glas. Statu astfel ore intregi ascultand cu incordare, nu mai vazu nici un fel de imagini, se scufunda in gol, se lasa sa cada pana la fund, fara sa mai lntrevada nici 0 carare. lar cand slrntl ca rana il arde, grai fara glas sacrul Om, se umplu de Om. Calugarii din gradina il vazura sl, cum sedea acolo de ore intregi sl cum praful i se asternuse pe parul carunt, unul dintre acestia se apropie de el, punandu-l dinainte doua fructe de pisang. Batranul nici nu-I baga in searna.

o mana il atinse, pe urnar sl il trezi din acea impietrire. Indata recunoscu aceasta atingere blanda, tlmlda, sl i!]i reveni. Se ridlca sl ii

dadu blnete lui Vasudeva, care pornise pe urmele lui. Si, privind la chipul prietenos al lui Vasudeva, la ridurile sale lncarcate parca numai de zambete, la ochii sai veseli, incepu !ji el sa zambeasca. Acum baga de seams fructele de pisang aflate dinaintea lui, Ie ridlca, ii dadu unul luntrasulul, pe celalalt il rnanca el. Apoi, tacut, porni cu Vasudeva inapoi in padure, intorcandu-se acasa, la locul de trecere peste fluviu. Nici unul din ei nu pomeni de cele intamplate in ziua aceea, nici unul din ei nu rosti numele balatulul, nici unul din ei nu vorbi despre fuga acestuia, nici unul din ei nu rosti nici un cuvant despre rana. Siddhartha se aseza in culcusul sau, iar ceva mai tarzlu, cane Vasudeva se apropie de el ca sa-I imbie cu 0 farfurioara cu lapte de cocos, il gasi adormit.

OM

Rana continua sa-l arda inca rnulta vreme. Trebui sa treaca fluviul multi calatori care aveau cu ei un fiu sau 0 fiica, sl pe nici unul din ei nu-I putu privi fara invidie, gandindu-se de fiecare data in sinea lui: "Atatia oameni, cu miile, se bucura de aceasta fericire dintre cele mai minunate - de ce nu sl eu? Pana sl oamenii rai, pana sl hotil sl talharil au copii pe care ii iubesc sl de care sunt lubltl, numai eu nu." Atat de simplu, atat de necugetat gandea el acum, atat de mult se asernana cu oamenii-copii!

Privea oamenii cu altl ochi decat odlnloara, cu mai putina lntelepciune, cu mai putlna rnandrle, in schimb cu mai rnulta caldura, cu mai rnulta curiozitate, cu mai mult interes. Cand ii trecea dincolo pe calatorll oblsnultl, pe acestl oameni-copii, nequtatori, razbolnlcl, ori parte ferneiasca, nu i se mai parea ca odinioara ca acestia ii erau stralnl: ii Inteleqea, lnteleqea sl impartasea vlata lor llpslta de ganduri sl iluminari, purtata doar de instincte !ji dorlnte, simtea ca este intocmai ca ei. Cu toate ca era la un pas de desavarslre, purtand ultima sa rana, i se parea ca acestl oameni-copii ii erau fratl, mandrla, dorlntele sl caraqhloslacurlle lor nu mai erau deloc ridicole pentru el, incepuse sa Ie inteleaga sl sa Ie indrageasca, ba chiar incepuse sa Ie admire. Dragostea oarba a unei mame fata de copilul sau, rnandria prosteasca, oarba a unui tata inchipuit fata de singura odrasla, goana oarba, salbatlca a unei femei tinere sl orgolioase dupa bijuterii !ji dupa privirile admirative ale barbatilor, toate aceste instincte, toate aceste lucruri copllarestl, toate aceste instincte sl dorlnte simple, nebunesti, dar atat de puternice, atat de vii, atat de imperioase nu mai erau considerate acum de catre Siddhartha doar ca nlste copllarll, cacl vedea cum oamenii tralesc de dragul lor, ii vedea cum de dragul lor se zbat fara incetare, calatoresc, se razbolesc, sufera la infinit, suporta la infinit, iar lucrul acesta il faces sa-l lubeasca, cacl in orice pasiune, in orice fapta a lor vedea vlata, vedea tot ceea ce era viu, indestructibil, tot ceea ce insemna Brahman. in credlnta lor oarba, in tarla sl incrancenarea lor

oarba, totl oamenii acestia i se pareau demni de dragostea sl adrnlratla sa. Nu Ie lipsea nimic, un Invatat sau un ganditor nu avea in plus fata de ei decat un singur lucru infim: constllnta, ideea constlenta despre unitatea intregii vletl, $i in anumite momente Siddhartha incepea sa se lndolasca de necesitatea de a pretul chiar atat de mult aceasta stilnta, aceasta idee, incepea sa creada ca sl ideea aceasta era poate 0 copllarle a cuqetatorllor, a cuqetatortlor-copll. In toate celelalte prlvlnte oamenii traltorl in lume erau egali cu inteleptll. ba adesea se dovedeau a fi mai presus de acestla, asa cum uneori sl animalele in actlunlle lor tenace, neabatute. dictate de necesitate, pot parea ca sunt mai presus de oameni.

Incetul cu incetul, in Siddhartha inflorea sl rodea gandul ca acum inteleqea ce insemna, de fapt, intelepclunea, care era telul indelungatei sale cautarl. Nu era nimic altceva decat 0 disponibilitate a sufletului, capacitatea sl arta secreta prin care, prins de luresul vletll, potl gandi ideea unitatll, potl slrntl unitatea ~i o poti inspira. Tncetul cu incetul inflori lnlauntrul sau aceasta unitate, ea se rasfranqea pe chipul de copil batran allui Vasudeva, intruchlpand armonia, constllnta eternei perfectlunl a lumii, zarnbetul, unitatea.

Dar rana continua sa-l arda, Siddhartha se gandea pi in de arnaraclune sl dor la fiul sau, in inima sa ii mai pastrase dragostea sl dulosla, durerea il rodea, iar el savarsea toate nebuniile dragostei. $i ftacara aceasta nu se stingea de la sine.

lar intr-o zi, cand rana il ardea cu inversunare, Siddhartha trecu fluviul cu barca, rnanat de dor, sl cobori hotarat sa se duca in oras ~i sa-sl caute fiul. Fluviul curgea lin, molcom, era anotimpul secetos, dar glasul lui rasuna straniu: fluviul radeal Era limpede ca radea, Fluviul radea de batranul luntras, radea senin sl limpede. Siddhartha se opri, se apleca deasupra apei pentru a 0 asculta mai bine, iar in apa care curgea molcom i~i vazu chipul oglindit sl in chipul acesta oglindit salaslula ceva ce-i trezea 0 amintire, ceva Invalult de uitare, sl atunci, tncordandu-si mintea, i~i dadu seama despre ce era vorba: chipul acesta semana cu un altul pe care el canova. il cunoscuse sl il iubise sl de care ii fusese tearna, Semans cu chipul tatalul sau, brahmanul. $i i~i aduse aminte cum, cu rnulta vreme in urma, pe cand era inca un baletandru, il silise pe tatal sau sa-l lase sa intre in randul penltentllor, cum i~i luase rarnas bun de la el, cum plecase sl nu se mai intorsese nlclodata. Nu suferise oare sl tatal sau din cauza lui la fel cum suferea el acum din cauza propriului sau fiu? Nu

murise oare tatal sau de mult, singur, fara sa-sl fi revazut fiul? Nu era oare toata aceasta repetare, toata aceasta lnvartlre intr-un cerc nefast 0 adevarata comedie, un lucru straniu sl prostesc?

Fluviul radea. Da, asa era, toate reveneau, toate suferlntele neindurate pana la capat, nerezolvate, aceleasl suferinte erau indurate mereu. Siddhartha se urea deci inapoi in barca, intorcandu-se la collba cu gandul la tatal sau, cu gandul la fiul sau, in hohotul batjocoritor al fluviului, certandu-se cu el tnsusl,

aflandu-se in pragul dtsperarli. dar fiind in aceeasl rnasura in stare sa rada sl el in hohote de el lnsusl sl de toata lumea. Vai, rana tot nu inflorise inca, in inima sa mai slrntea impotrivirea fata de destin, suferinta lui nu incepuse inca sa iradieze nici seninatate, nici victorie. Cu toate acestea slrntea ca nutreste 0 speranta sl, cum ajunsese din nou la coliba, resimtl nevoia de a-si varsa focul lui Vasudeva, nevoia de a-i destalnul totul acestui maestru in arta ascultarll, de a-i spune totul.

Vasudeva sedea in coliba impletind un cos, Nu mai mergea cu barca, vederea incepuse sa-l slabeasca, dar nu numai vederea, ci sl bratele sl picioarele. Neschimbate sl infloritoare rarnasesera numai bucuria sl bunatatea de pe chipul sau,

Siddhartha se aseza langa batran, lncepand sa-l vorbeasca domol. ii povestea acum despre tot ceea ce nu vorbisera nlclodata, despre plecarea lui de atunci la oras, despre rana care il ardea, despre invidia ce il cuprindea vazandu-i pe tatil aceia ferlcltl, despre faptul ca era constlent de nesabulnta unor asemenea dorlnte, despre lupta lui zadarnlca impotriva lor. Il spuse totul, reusl sa-l spuna totul, chiar sl lucrurile cele mai penibile, lata, asadar, ca totul putea fi spus, totul putea fi destalnult, lata, asadar, ca reusl sa-l spuna totul. ii descrise rana sa, ii povesti despre fuga lui de astazi cand trecuse fluviul cu barca intocmai ca un pustan fugit de acasa, despre hotararea lui de a se duce la oras despre felul in care fluviul rasese de el.

In timp ce vorbi astfel, vreme Indelunqata, in timp ce Vasudeva il asculta cu chipul linistit, Siddhartha simtl mai puternic decat orlcand acest fel de a asculta al lui Vasudeva, slrntl cum durerile sale, temerile sale patrundeau in celalalt, cum speranta sa talnica patrundea in celalalt, lntorcandu-se apoi din nou la el sl venindu-i in lntamplnare. A-ti arata rana unui asemenea ascultator era la fel ca

sl cand ti-al fi spalat-o in fluviu, racorlndu-tl-o sl contoplndu-ti-o cu fluviul. Si in timp ce continua sa vorbeasca, in timp ce i~i continua destalnulrea sl spovedania, Siddhartha slrntea din ce in ce mai mult ca acela care il asculta nu mai era Vasudeva, nu mai era un om, ca acest ascultator nernlscat ii sorbea spovedania intocmai cum un copac soarbe ploaia, fiind lnsusl Dumnezeu, fiind insa~i Eternitatea. Si Incetand sa se mai gandeasca la el sl la rana sa, Siddhartha lntelese pe deplin in ce consta firea schlmbata a lui Vasudeva, sl cu cat slrntea sl patrundea mai bine acest lucru, cu atat se minuna mai putln, cu atat pricepea mai bine ca totul era in cea mai depllna ordine, firesc, ca Vasudeva fusese asa de rnulta vreme, aproape dintotdeauna, numai ca el nu-si daduse bine seama de acest lucru sl ca. la randul sau, nici el nu se mai deosebea prea mult de dansul, Slrntea ca acum il vede pe batranul Vasudeva asa cum popoarele i~i vad zeii sl ca lucrul acesta nu putea sa dureze; in inima sa incepu sa-sl ia rarnas bun de la Vasudeva. Si in tot acest rastlmp el nu contenise sa vorbeasca,

Dupa ce spusese tot ceea ce avusese de spus, Vasudeva i~i inalta privirea prletenoasa, slabita lntrucatva, asupra lui, fara sa

spuna nimic, invalulndu-l in tacere cu dragoste sl senlnatate, cu lnteleqere sl lntelepclune. iI apuca pe Siddhartha de mana, il conduse la locul unde sedeau ei pe mal, se aseza langa el zarnbind catre fluviu.

"L-ai auzit cum race. zise el. Dar n-ai ascultat totul. Hai sa mai ascultam, ai sa mai auzi inca multe alte lucruri."

Ascultara, Cantecul fluviului rasuna molcom, pe mai multe voci.

Siddhartha privi in apa, iar in apa curqatoare ii aparura nlste imagini: aparu tatal sau, insingurat, plangandu-~i fiul, aparu el insusi. insingurat, legat sl el de fiul cel plecat prin firele dorului; aparu ~i fiul sau, insingurat sl el, baletandrul avantat pe orbita de foc a dorintelor sale de om tanar: fiecare urmarea cate un tel propriu, fiecare era fascinat de acel tel, fiecare suferea. Fluviul canta cu vocea suferintel, canta pi in de dor, curqand plin de dor catre telul sau, vocea lui rasuna ca un bocet.

.Auzi?" intreba privirea rnuta a lui Vasudeva. Siddhartha daou din cap conflrmand. .Asculta mai atent! II murmurs Vasudeva.

Siddhartha se stradul sa asculte mai atent. Imaginea tatalul sau, propria sa imagine, imaginea fiului sau curgeau contopindu-se una cu alta, sl imaginea Kamalei aparu sl disparu curqand ~i ea, sl imaginea lui Govinda sl alte imagini aparura curqand sl contopindu-se una cu cealalta, contopindu-se cu fluviul, alerqand, ca un fluviu, cuprinse de dor, de dorinta, de suferlnta, iar glasul fluviului rasuna plin de dor, plin de 0 durere arzatoare, plin de 0 dorinta nepotollta, Fluviul se indrepta spre telul sau, Siddhartha vedea cum alearqa fluviul acesta care se compunea din el ~i din ai lui sl din totl oamenii pe care ii vazuse el vreodata, toate valurile sl apele alergau, in suferinta, spre teluri, spre multe teluri, spre 0 cascada. spre un lac, spre cataracte, spre mare, toate i~i atingeau telurile. apoi dupa fiecare tel urma un altul, iar din apa se ridicau aburi, urcand pana la cer, transforrnandu-se in ploaie, pravallndu-se din cer, transforrnandu-se in izvor, facandu-se rau, facandu-se fluviu, lndreptandu-se din nou spre ceva, curqand din nou. Dar glasul plin de dor se schimbase. Continua sa rasune plin de durere, plin de cautare, dar alte voci i se adauqasera, voci ale bucuriei sl suferlntel, voci bune sl rele, razatoare sl triste, sute de voci, mii de voci.

Siddhartha asculta atent. Era numai urechi, se cufundase deplin in ascultare, in el se facuse un gol imens, sorbea totul sl avea sentimentul ca. iata, lnvatase sa asculte pana la capat, Deseori ascultase el toate acestea, toate vocile fluviului, dar astazl tonul era un altul. Nu mai era in stare sa deosebeasca intre ele multlrnea aceea de voci, pe cele vesele de cele tanqultoare, pe cele de copii de cele de barbatl, ele formau un tot, plansul de dor sl rasul celui lnvatat, tipatul de manle sl oftatul muribunzilor, totul facea parte dintr-un acelasl intreg, totul se Intretesea, se innoda, intrepatrunzandu-se ca o urzeala cu mii de fire. $i toate acestea laolalta, toate vocile, toate telurlle, toate dorlntele, toate chinurile, toate placerlle, tot raul ~i binele, toate acestea laolalta formau lumea. Toate laolalta alcatulau

fluviul lntamplarllor omenestl, alcatuiau muzica vletli. Si in clipa in care Siddhartha asculta cu incordare fluviul acesta, cantecul acesta pe mii de voci, in clipa in care nu mai dadu ascultare nici suferlntel, nici rasulul, in clipa in care nu-si mai lega sufletul de nici 0 voce anume sl n-o mai patrunse cu eul sau, ascultandu-le in schimb pe toate odata, auzind intregul, unitatea, in acel moment marele cantec al miilor de voci se alcatul dintr-un singur cuvant care se chema Om: desavarslrea,

.Auzi?" lntreba din nou privirea lui Vasudeva.

Zarnbetul lui Vasudeva avea 0 straluclre senlna, plutea luminos peste toate ridurile chipului sau Imbatranlt, intocmai cum peste toate vocile acelea ale fluviului plutea Om. Privind la prietenul sau, zarnbetul li capata 0 straluclre senlna, iar pe chipul lui Siddhartha inflorea acum acelasl zarnbet, Rana sa inflorise, suferinta sa iradia, eul sau se revarsase in Unitate.

Din acele clipe Siddhartha lnceta sa mai lupte cu destinul, Inceta sa mai sufere. Pe chipul sau inflori senina certitudinea celui lnvatat, certitudine carela nu i se mai opune nici 0 volnta, care cunoaste desavarslrea, fiind in deplin acord cu fluviul a tot ceea ce se lntarnpla pe lume, cu suvolul acestei vietl impartaslnd durerea altora, imparta~ind bucuria altora, supusa intru totul curgerii suvolulul, fiind ea insa~i 0 parte integranta a unltatll,

Cand Vasudeva se ridlca din locul acela de pe malul fluviului sl, privind in ochii lui Siddhartha, vazu acolo straluclrea acelei certitudini, ii atinse urnarul cu mana, incet, in felul lui grijuliu ~i delicat, spunand: "Am asteptat sosirea acestei clipe, dragul meu. Acum ca ea a sosit, lasa-rna sa plec. Mult am mai asteptat pana sa soseasca aceasta cllpa, rnulta vreme am fost eu luntrasul Vasudeva. Acum e de ajuns. Ramai cu bine, collba, ramai cu bine fluviu, ramai cu bine, Siddhartha! II

Siddhartha se lncllna pana la parnant in fata celui care i~i lua

rarnas bun.

"Am stlut ca asa va fi, grai el incet. Vei pleca in padure?'" .Plec in padure, ma petrec in unitate", grai Vasudeva radios. Si pleca radios; Siddhartha privi in urma lui. Privea in urma lui

cu 0 bucurie profunda, cu 0 seriozitate profunda sl ii vazu pasll lnvalultl in pace, ii vazu capul inconjurat de 0 aureola, ii vazu chipul inundat de lumina.

GOVINDA

Irnpreuna cu altl calugari, Govinda poposi 0 data in gradina desfatarllor pe care curtezana Kamala le-o darulse adeptllor lui Gotama. Auzise vorbindu-se despre un batran luntras care locuia pe malul fluviului, cale de 0 zi, luntras pe care multi il considerau un intelept. Pornind mai departe, Govinda alese drumul care ducea la locul de trecere, nerabdator sa-l cunoasca pe acest luntras, Caci cu

toate ca se supusese 0 viata intreaqa regulilor, fiind privit cu evlavie de catre calugarii mai tineri datorlta varstel sl modestiei sale, in inima sa nu se stlnsesera totusl nici nellnlstea, nici cautarea,

Ajungand la fluviu, il ruga pe batran sa-l treaca dincolo sl, odata ajunsi pe celalalt mal, coborara din berea, iar el ii spuse batranulul:

"Mult bine ne faci tu noua, calugarilor sl pelerinilor, pe multi dintre noi i-ai trecut fluviul. Nu cumva estl sl tu, luntrasule, in cautarea call celei drepte?"

Siddhartha qral, iar ochii sai batranl zambeau: "Se chearna ca tot 0 mai cautl, 0, prea cinstitule, cu toate ca ai ajuns la varsta asta lnalntata sl cu toate ca portl vestrnantul calugarilor lui Gotama?"

"A~a este, sunt batran, grai Govinda, dar tot n-am incetat sa caut. Nu voi inceta nlclodata sa caut, se pare ca aceasta imi este menirea. Dar, dupa cate mi se pare, sl tu ai cautat, Nu vrei sa-rnl spui sl mie rnacar un cuvant, preacucernice?"

Siddhartha grai: .Ce-as putea sa-tl spun eu tie prea cinstitule?

Poate doar ca tu cautl prea mult? Ca din cauza cautarii nu ajungi sa gase~ti nimic?"

"Cum asa?" lntreba Govinda.

"Cand cineva cauta, zise Siddhartha, se intampla foarte lesne ca ochiul sau sa nu mai vada decat lucrul pe care il cauta, sa nu mai fie in stare sa gaseasca nimic sl sa nu se mai poata lasa patruns de nimic, tocmai pentru ca nu se mai gande~te decat la ceea ce cauta, pentru ca are un tel, pentru ca e fascinat de telul acesta. A cauta lnseamna sa ai un tel. A gasi insa, lnseamna sa fii liber, sa ramai deschis, sa nu ai nici un tel. Tu, preacinstitule, se pare ca estl lntr-adevar un cautator cacl, urmarlndu-tl telul, nu vezi unele lucruri care se afla chiar sub nasul tau."

"Tot nu te lnteleq prea bine, fu ruqarnlntea lui Govinda, ce vrei sa spui cu asta?"

Siddhartha grai: "Candva, cu ani in urrna, ai mai fost la acest fluviu, preacinstitule, ai dat atunci de un om care dormea sl te-ai asezat langa el pentru a-i pazl somnul. Dar de recunoscut, 0, Govinda, nu I-ai recunoscut pe cel care dormea."

Mirat, tnvalult parca de 0 vraja. caluqarul privi in ochii luntrasului.

"Sa fii tu oare, Siddhartha? lntreba el cu ~ovaiala in glas. Nici de data aceasta nu te-as fi recunoscut! Te salut din toata inima, Siddhartha, ma bucur din toata inima ca te vad larasll Dar tare te-ai mai schimbat, prietene. - $i acum te-ai facut luntras?"

Siddhartha rase prietenos. "Da, luntras. Unii, Govinda, trebuie sa se schimbe rnult, trebuie sa poarte diferite vestminte, iar unul dintre acestla sunt sl eu, dragul meu. Fii binevenit, Govinda, ramai sa innoptezi in coliba mea."

Govinda ramase in noaptea aceea in collba, dormind in culcusul care fusese odinloara al lui Vasudeva. Il puse multe intrebari prietenului sau din tlnerete, Siddhartha trebui sa-l povesteasca multe din vlata sa.

In dlrnlneata urrnatoare, la vremea cane trebuia sa-sl continue

calatorle. Govinda grai, cu oarecare sovaiala, urmatoarele cuvinte: "inainte de a-mi vedea mai departe de drum, ingaduie-mi, Siddhartha, inca 0 intrebare. Ai cumva invatatura? Ai credinta sau 0 certitudine pe care 0 urmezi, care te aiuta sa tralestl sl sa savar~e~ti numai lucruri drepte?"

Siddhartha grai: "Tu stll, dragul meu, ca eu inca de pe cane eram tanar, de pe vremea cand traiarn arnandoi printre penitentl, in padure, ajunsesem sa nu mai am incredere nici in invataturi, nici in invatator sl Ie intorsesem spatele. Si asa am rarnas. 'Iotusl. de atunci incoace am avut multi invatatori. 0 curtezana frurnoasa mi-a fost rnulta vreme invatatoare, un negustor bogat mi-a fost sl el invatator, la fel sl niste [ucatorl cu zarurile. Odata, invatator mi-a fost un adept vagant al lui Buddha care a vegheat langa mine in timp ce, in pelerinajul meu, adormisem in padure, Si de la el am avut ce lnvata. sl lui ii sunt recunoscator, Dar eel mai mult am avut de lnvatat de la acest fluviu sl de la predecesorul meu, luntrasul Vasudeva. Era un om foarte simplu acest Vasudeva, nu era un ganditor, dar stla ceea ce este necesar, tot atat de bine ca Gotama, era un om desavarslt, un sfant."

Govinda zise: .Daca nu ma Insel. tot iti mai place sa qlumesti putln, 0, Siddhartha. Te cred sl stlu ca nu ai urmat nici un invatator. Dar nu ai gasit tu lnsutl, daca nu 0 invatatura, eel putln anumite ganduri, anumite llurnlnari care sa fie ale tale sl care sa te ajute sa tralestl? Mi-ai bucura inima foarte mult daca ai vrea sa-rnl spui sl mie cate ceva despre toate acestea."

Siddhartha grai: "Am avut dintotdeauna gandurile mele, da, am avut sl llurnlnari. Uneori, pret de un ceas sau de 0 zi, am slmtlt in mine certitudinea cunoasteril la fel cum sirntl viata in propria lnlrna. Am avut unele ganduri, dar mi-ar fi greu sa tl Ie impartasesc. lata, draga Govinda, iata unul dintre gandurile pe care Ie-am aflat: lntelepctunea nu poate fi imparta~ita. Intelepclunea pe care un lntelept tncearca sa 0 tmpartaseasca altora are intotdeauna un iz de nebunie."

"Nu cumva glumesti?" tntreba Govinda.

.Nu glumesc. Iti spun doar ceea ce am aflat eu. Cunostintele pot fi trnpartaslte altora, tnsa intelepclunea nu. Ea poate fi descoperita. poate fi traita, te potl lasa purtat de ea, potl sa savarsestl minuni cu ajutorul ei, dar nu potl sa 0 spui nici sa 0 propovadulestl. lata ce am banult uneori inca din anii tlneretll sl acest lucru m-a facut sa ma despart de invatatori sl sa plec mai departe. Eu, Govinda, am dat de un gand pe care il vei considera iara~i fie 0 gluma, fie 0 nebunie, dar care reprezlnta gandul meu eel mai bun. EI suna astfel: contrariul orlcarul adevar este la fel de adevaratl Si anume: un adevar poate fi exprimat sl trnbracat in cuvinte numai atunci cand este unul ingust. Ingust este tot ceea ce poate fi gandit cu gandul sau exprimat in cuvinte, totul ingust, totul pe [umatate, totul ducand lipsa de intreg, de rotunjime, de unitate. Cand preaevlaviosul Gotama vorbea in predicile sale despre lume, el era nevoit sa 0 imparta in Sansara sl Nirvana, in arnaqlre sl adevar,

in suterlnta ~i rnantulre. Altfel nici nu se poate, nu exlsta nici 0 alta cale pentru cel care vrea sa propovadulasca 0 invatatura. Pe cand lumea, tot ceea ce exists in jurul nostru ~i in noi lnslne nu este niciodata ceva ingust. Un om sau 0 fapta nu este nlclodata in intregime Sansara sau in intregime Nirvana, omul nu este niclodata in intregime sfant sau in intregime pacatos. Si pentru ca noi suntem supusl arnaqlrll, ni se pare ca timpul ar fi ceva real. Timpul nu este real, Govinda, de mii de ori mi-am dat seama de acest lucru. Si daca timpul nu e ceva real, lnseamna ca sl dlstanta ce pare a exista intre lume sl vesnlcle, intre suferinta sl beatitudine, intre rau sl bine nu este decat 0 arnaqire."

"Cum asa?" lntreba Govinda cuprins de teama,

.Asculta-rna cu atentle, dragul meu, asculta-rna cu atentlel Pacatosul acesta care sunt eu sau esti tu este un pacatos care, odata

sl odata, va fi din nou Brahma, va ajunge odata sl odata in Nirvana

sl se va transforma intr-un Buddha - sl acum fii atent: acest «odata sl odata» nu este decat 0 arnaqire, nu este decat 0 pildal Pacatosul nu se afla pe calea lui Buddha, el nu este supus evolutlel, cu toate ca gandirea noastra nu stie cum sa-sl reprezinte lucrurile acestea in alt chip. Nu, ci acum, astazl, in orice pacatos salasluieste deja viitorul Buddha, tot viitorul sau este deja prezent, iar tu trebuie sa lntrezarestl cu evlavie in el, in tine, in fiecare dintre noi un virtual Buddha, ascuns, aflat in devenire. Lumea, prietene Govinda, nu este lmperfecta, sau porn ita pe drumul lent al desavarslril: nu, ea este cesavarslta in orice moment, orice pacat poarta in sine germenele iertarii. totl copllasll poarta deja in ei pe batranl, totl sugarii poarta

in ei moartea, totl muritorii poarta in ei vlata vesnlca, Nici un om nu are posibilitatea de a vedea cat a parcurs deja un alt om din drumul sau, intr-un hot sl intr-un [ucator de zaruri sta gata sa lasa la lveala un Buddha, intr-un brahman sta gata sa se lveasca un hot. Prin meditare profunda avem posibilitatea de a anula timpul, de a vedea toata vlata trecuta, prezenta sl viitoare in simultaneitatea ei, iar in acest caz toate sunt bune sl la locul lor, totul este desavarslt, totul este Brahman. De aceea mie mi se pare ca toate cate exlsta pe

lume sunt bune sl la locul lor, toate mi se par asa, atat moartea cat sl viata, atat pacatul cat sl dumnezeirea, atat inteligenta cat sl nebunia, toate trebuie sa fie astfel, toate nu au nevoie decat de lncuvllntarea mea, decat de bunavolnta mea, de acordul meu plin de dragoste, iar pentru mine e bine asa, in felul acesta toate imi sunt de folos sl nu-mi dauneaza nlclodata. Pe pielea mea ~i in sufletul meu mi-a fost dat sa aflu ca am avut 0 mare nevoie de pacat, am avut 0 mare nevoie de placerl, de alerqatura dupa averi, de desertaclune sl am avut nevoie de disperarea cea mai ruslnoasa pentru ca sa

renunt la impotrivire, pentru a lnvata cum sa iubesc lumea, cum sa nu 0 mai compar cu nici un fel de lume dorlta sl imaginata de mine, cu nici un fel de desavarslre inchlpulta de mine, ci sa 0 las asa cum este ea sl sa 0 iubesc sl sa ma bucur ca-l apartln, - lata, 0, Govinda cateva dintre gandurile care mi-au trecut prin minte."

Siddhartha se apleca, rldlca 0 platra de pe jos sl 0 cantan in

palma.

"lata, zise el [ucandu-se cu ea, aceasta este 0 platra sl poate ca dupa 0 anurnlta perioada de timp ea va fi parnant, din pamant se va transforma lntr-o planta sau lntr-un animal sau intr-un om. Odinioara iata ce-as fi zis: «Piatra asta nu este decat 0 platra, n-are nici 0 valoare ~i apartine lumii Maja; cum Insa prin ciclul metamorfozelor ea poate de asemenea sa devlna om sl spirit, Ii recunosc sl ei Insernnatatea.» Probabil ca asa as fi gandit odlnloara, Astazl tnsa gandesc astfel: piatra aceasta este 0 platra, ea este sl animal, este ~i Dumnezeu, este sl Buddha, iar eu 0 admir sl 0 iubesc nu pentru ca, odata sl odata, ar putea sa devlna fie una, fie alta, ci pentru ca ea este de rnulta vreme ~i Intotdeauna totul - sl tocmai pentru faptul ca este 0 platra, ca imi pare acum, astazl. ca 0 platra, de aceea 0 iubesc, vad valoare ~i sens In fiecare fibra sl scobltura a ei, In galbenul, In griul, In duritatea ei, In sunetul pe care II produce atunci cand 0 lovesc, In uscaclunea sau umiditatea suprafetel sale. Exista pietre care Iti lasa impresia cand Ie pipal ca sunt ulei sau sapun, altele ca sunt frunze, altele ca sunt nisip, asa lncat fiecare are felul ei de a fi, inchlnandu-se In felul ei propriu la Om, fiecare dintre ele este Brahman, dar In acelasl timp sl In aceeasl rnasura fiecare este 0 platra, uleloasa sau ca sapunul, sl tocmai acest lucru Iml place sl mi se pare minunat sl demn de a fi adorat. - Dar nu ma ruga sa-tl spun mai multe despre aceste lucruri. Cuvintele nu sunt de ajutor Intelesulul tainic, de fiecare data totul devine putin altfel cand II rostesti, putin fals, putin nebunesc - da, sl asta e foarte bine sl lrni place foarte rnult, eu incuvllntez sl asta, faptul ca pentru un om este un lucru de pret ~i un dar al Intelepclunll ceea ce altuia i se Infati~eaza ca 0 nebunie. II

Govinda II asculta In tacere, "De ce mi-ai spus tu toate aceste lucruri despre piatra?" ll lntreba el sovatnd, dupa ce facuse 0 pauza.

"N-am facut-o anume. Sau poate ca am vrut sa-tl dau de lnteles ca eu iubesc piatra aceasta ~i fluviul acesta sl toate lucrurile pe care Ie vedem sl de la care putem tnvata cate ceva. Pot sa iubesc 0 platra, Govinda, dar sl un copac sau 0 bucata de coala. Toate acestea sunt lucruri, iar lucrurile pot fi lndraqlte. Cuvintele lnsa, nu Ie pot iubi. De aceea Invataturile nu lnsearnna nimic pentru mine, ele nu au duritate, nu au moliciune, nu au culori, nu au margini, nu au rniros, nu au gust, nu au nimic altceva decat cuvinte. Poate ca tocmai lucrul acesta, poate ca tocmai cuvintele cele multe te impledlca pe tine sa-ti afli pacea. Caci ~i rnantulrea sl virtutea, ~i Sansara sl Nirvana nu sunt decat simple cuvinte, Govinda. Nu exlsta nici un lucru care sa fie Nirvana; nu exlsta decat cuvantul Nirvana."

Govinda grai: "Nirvana, prietene, nu este numai un cuvant. Ea este un gand."

Siddhartha continua: "Un gand, se prea poate. Trebuie tnsa sa-ti rnarturlsesc un lucru, dragul meu: eu nu fac 0 prea mare deosebire Intre ganduri sl cuvinte. Sa-tl spun drept, nici gandurilor nu Ie acord o lrnportanta prea mare. Acord mai rnulta lrnportanta lucrurilor. De exemplu aici pe aceasta luntre predecesorul sl Invatatorul meu a

fost un om, un sfant, ~i el nu a crezut ani de-a randul in nimic altceva decat in acest fluviu. EI baqase de searna ca glasul fluviului ii vorbea, de la el a tnvatat multe lucruri, el I-a educat sl I-a lnvatat, i se parea ca fluviul este Dumnezeu, insa nu a stlut ani de-a randul ca orice rafala de vant, orice nor, orice pasare, orice carabus este la fel de dumnezeiesc, stlind sl fiind in stare sa-I lnvete la fel de multe lucruri ca sl fluviul pe care il adora. Dar atunci cane a plecat in padurl, sfantul acesta stla totul, stla mai multe decat mine sl decat tine, sl asta fara nici un invatator, fara carti, ci numai sl numai pentru ca crezuse in acest fluviu."

Govinda spuse: "Dar cele pe care tu Ie nurnestl «Iucruri», sunt ele oare ceva real, ceva ce tine de esente? Nu sunt numai 0 Inselatorle a lui Maja, numai 0 imagine sl 0 aparenta? Piatra ta, copacul tau, fluviul tau - sunt oare toate acestea niste realitati?"

.Nlcl acest lucru nu ma mai lntereseaza prea mult, grai Siddhartha. Chiar daca lucrurile or fi doar aparente, sau nu, atunci lnseamna ca ~i eu sunt doar 0 aparenta, deci, ele sunt in permanents la fel ca mine. Asta face ca ele sa-ml fie atat de dragi sl demne de respect: faptul ca sunt la fel ca mine. De aceea Ie pot iubi. Si iata acum 0 invatatura de care tu vei rade: dragostea, 0, Govinda, mi se pare a fi lucrul cel mai important dintre toate. A lnteleqe lumea, a 0 explica, a 0 dispretul - aceasta este, poate, treaba marilor ganditori. Pe mine ma lntereseaza tnsa doar putinta mea de a iubi lumea iar nu de a 0 dispretul sau de a 0 uri, urandu-rna ~i pe mine insumi, putinta de a 0 privi sl de a ma privi pe mine insumi sl pe toate fllntele cu dragoste sl cu admlratle, sl cu profund respect."

.Inteleq, grai Govinda. Dar tocmai lucrul acesta a fost recunoscut de Sublimul drept 0 arnaqlre. EI cere de la noi bunavolnta, blandete, mila, toleranta insa nicidecum dragoste; el ne-a interzis sa punem inima in catusele dragostei fata de cele lurnesti."

"Stiu, spuse Siddhartha; zarnbetul sau avea straluclrea aurului.

Stiu, Govinda. Si lata-ne in plina jungla a parerllor, certandu-ne din cauza unor cuvinte. Caci nu pot sa neg ca ceea ce am spus referitor la dragoste se afla in contradlctle, intr-o aparenta contradlctle, cu vorbele lui Gotama. Tocmai de aceea am atat de putina incredere in cuvinte, fiindca eu stlu ca aceasta contradlctle este 0 arnaqire. Eu stiu ca nu gandesc altfel decat Gotama. Cum as putea oare sa ma indoiesc de faptul ca ~i el a cunoscut dragostea? EI, care si-a dat seama ca tot ceea ce este omenesc nu este decat desertaclune sl nimicnicie sl, cu toate acestea, i-a iubit lntr-atata pe oameni lncat sl-a petrecut viata sa indelungata sl pllna de stradanll, numai ~i numai invatandu-i sl ajutandu-il Si la el, la acest mare lnvatator al tau am indragit mai mult lucrul decat cuvantul, activitatea sl vlata lui mi se par mai importante decat prelegerile, miscarile malnllor sale mi se par mai importante decat parerlle lui. Il vad rnaretla nu in prelegeri, nu in gandire, ci numai in ceea ce a facut, in vlata sa."

Cei doi batranl tacura timp indelungat. Apoi, facand 0

plecaciune in semn de bun rarnas. Govinda grai: "Iti rnultumesc, Siddhartha, ca mi-ai dezvalult cateva din gandurile tale. Unele dintre ele mi se par stranii, nu Ie-am inteles pe toate dintr-o data. Dar indiferent daca e asa sau nu, eu iti multurnesc !]i iti doresc sa ai parte de zile linistite."

(in sinea lui insa i!]i spunea: acest Siddhartha este un om straniu, gandurile pe care Ie exprlma el sunt stranii sl invatatura lui are un iz de nebunie. Altfel suna invatatura pura a Sublimului, este limpede, pura, inteliqibila, nu contlne nimic straniu, nimic nebunesc sau caraghios. Dar altfel decat gandurile sale mi se par a fi malnlle sl picioarele lui Siddhartha, ochii lui, fruntea lui, felul cum resplra, cum zambeste, cum da blnete, cum merge. De cand sublimul nostru Gotama s-a petrecut in Nirvana n-am mai lntalnlt niclodata un om fata de care sa fi avut sentimentul acesta: iata, ai de a face cu un sfantl Ci doar pe el, pe Siddhartha, I-am gasit astfel. Poate ca invatatura sa este stranie, poate cuvintele sale suna nebuneste, insa privirea !]i mana lui, pielea !]i parul lui, intreaga lui faptura lradlaza 0 puritate, lradlaza 0 llnlste, iradiaza 0 senlnatate sl 0 bunatate sl 0 sfintenle pe care nu Ie-am mai vazut la nici un alt om de la ultima moarte a sublimului nostru invatator.)

In vreme ce 11 preocupau astfel de ganduri !]i in inima sa se dadea 0 lupta acerba, Govinda se pleca inca odata, patruns de dragoste, inaintea lui Siddhartha. Si se inclina adanc inaintea celui care sedea atat de linistit.

"Siddhartha, grai el, iata ca am ajuns sa lmbatranlm sl noi. Va fi greu sa ne revedem sub aceasta infati!]are. Dupa cum vad, dragul meu, tu tl-al aflat pacea. Eu tnsa recunosc ca nu mi-am aflat-o inca. Mai spune-mi, preaveneratule, inca un cuvant rnacar, da-rnl ceva palpabil, ceva care sa fie pe lntelesul meu. Da-mi sa iau ceva cu mine la drum. Caci deseori drumul meu este spinos, deseori drumul meu este Invalult de intuneric, Siddhartha."

Siddhartha il privea in tacere, zambind cu acelasl calm. Govinda privea fascinat la chipul sau, cu tearna, cu dor. In privirea lui erau lntlparlte suferinta sl cautarea vesnlca, vesnlca neputlnta de a gasi.

Vazand toate acestea, Siddhartha zambl,

.Apleaca-te spre mine! sopti el incet la urechea lui Govinda.

Apleaca-te incoace, spre mine! Asa, mai aproape! Aproape de tot! Saruta-ma pe frunte, Govinda!"

lata lnsa ca in timp ce Govinda, cuprins de mirare, dar totodata atras de 0 mare dragoste !]i preslrntlre, ii urrna indemnul sl se apleca spre el foarte aproape, atlnqandu-l fruntea cu buzele, se petrecu un lucru minunat. In vreme ce in gandurile sale mai staruiau cuvintele stranii ale lui Siddhartha, in vreme ce i!]i continua zadarnic sl cu neplacere stradanla, de a anula timpul printr-un efort de gandire si de a-sl inchipui ca Nirvana sl Sansara forrneaza un tot unitar, in vreme ce intr-insul se pornise lupta intre un oarecare dispret fata de cuvintele prietenului sau sl 0 lrnensa dragoste sl veneratle, atunci se intampla cu el urmatorul lucru:

Nu mai vazu chipul prietenului sau Siddhartha, in locul lui vazu

alte chipuri, multe la numar, un slr lung, un fluviu de chipuri care curgeau, un fluviu de sute sl mii de chipuri, toate veneau sl plecau, parand totusl ca sunt prezente toate deodata, toate se schimbau in permanenta sl se reinnoiau, toate fiind insa chipuri ale lui Siddhartha. Vazu chipul unui peste, al unui crap cu gura cascara de durere, al unui peste aflat pe moarte, cu ochii gata sa se franga - vazu chipul unui copil nou nascut, rosu ~i pi in de riduri, schimonosit de plans - vazu chipul unui uclqas, 1'1 vazu lnfiqandu-si cutitul in trupul unui om - vazu, in aceeasl secunda, cum uciqasul acela cadea in genunchi tncatusat sl cum calaul ii tala capul cu 0 lovltura de sabie - vazu trupuri goale de barbatl sl femei savarslnd lncrancenata ceremonie a unei iubiri salbatlce - vazu cadavre zacand mute, red, golite - vazu capete de animale, de rnlstreti, de crocodili, de

elefanti, de tauri, de pasari - vazu zei, vazu pe Krlsna, vazu pe Agni - vazu toate aceste infati~ari sl chipuri aflate in legatura unele cu altele in mii de lmprejurarl. fiecare ajutandu-l pe celalalt, iubindu-I, urandu-l, dlstruqandu-I, nascandu-l din nou, fiecare dorlndu-sl moartea, fiecare recunoscandu-sl, cu patlrna sl durere, desertaciunea, sl totusl nici unul nu murea, ci se metamorfoza doar, nascandu-se din nou, capatand mereu un alt chip, fara insa ca lntre chip sl celalalt sa se lnterpuna timpul - sl toate aceste infati~ari sl chipuri adastau, curgeau, se nasteau, se risipeau sl se contopeau, iar pe deasupra tuturor se intindea fara contenire un val subtlre,

fara de fiinta, care flinta totusl, ca 0 sticla subtlre sau ca pojghita de gheata, ca 0 membrana transparenta, 0 coaja sau 0 forma sau ca 0 rnasca de apa, iar masca aceasta zarnbea, sl masca aceasta era chipul zarnbltor al lui Siddhartha pe care el, Govinda, in chiar acea clipa,1'I atingea cu buzele. Si a stfe I vazu Govinda ca acest zarnbet al rnastll, acest zarnbet al unltatll mai presus de torentul infati~arilor, acest zarnbet al slrnultaneltatll mai presus de miile de nasteri ~i rnortl, acest zarnbet al lui Siddhartha era intocmai, era acelasl zarnbet calm, delicat, impenetrabil, poate lncarcat de bunatate, poate ironic, lntelept. zarnbetul cu mii de fatete al lui Gotama, al lui Buddha, pe care el Insusl il privise cu evlavie de sute de ori. Cad astfel, lucrul acesta il stia Govinda, numai desavar~itii pot zambi,

Nernalstllnd daca timpul exlsta, daca aceasta viziune durase 0 secunda sau 0 suta de ani, nernaistllnd daca exlsta un Siddhartha, un Gotama, daca exlsta eu sau tu, atins pares in stratundurile sale de 0 sageata durnnezelasca ce ii provocase 0 dulce rana, vrajit sl destrarnat in stratundurile sale, Govinda continua sa mai stea un timp aplecat asupra chipului calm al lui Siddhartha pe care tocmai il sarutase sl care tocmai fusese panza pe care se prolectasera toate infati~arile, toate devenirile, toate existentele. Chipul acela nu se schimbase dupa ce, sub stratul de la suprafata, adancul miilor de infati~ari se inchisese iara~i in sine, batranul avea un zarnbet calm, un zarnbet potolit sl molcom, plin poate de 0 mare bunatate, plin poate de 0 mare ironie, semanand intocmai cu zarnbetul aceluia care fusese Sublimul.

Govinda facu 0 plecaciune adanca, pe chipul sau imbatranlt se

scurgeau lacrimi de care el nu-sl dadea seama, sentimentul celei mai profunde iubiri, al celei mai smerite adrnlratll ii ardea in inima ca un foc. Facu 0 plecaclune adanca, pana la parnant, in fata aceluia care sedea nernlscat sl al carul zarnbet ii aducea aminte de tot ceea ce iubise el vreodata in viata, de tot ceea ce ii fusese mai drag sl mai sfant in vlata sa.