CIOBANUL

(culeasă de Grigore Tocilescu din Bragadiru, Teleorman)

Foaie bob de linte,

Nainte, nainte,
Pe-ăl picior de munte,
Prin tufe mărunte,
Coboară-mi coboară,
Pe-ăl picior de munte,
O mie cinic sute,
Tot miori cornute;
Pe-ale vâlcele mari,
Tot oi d-ale mari;
Pe vâlcele mici,
Tot mielușei mici.
Dar cin’le coboară?
Cei nouă ciobani tot din Poienari,
Toți sunt veri primari;
Sunt buni verișori
Din nouă surori.
Dar ei se vorbeau și se sfătuiau:
Stăpân să-și omoare
Și să mi-l îngroape
În târla oilor,
În jocul mieilor.
Cârligelul lui,
Ei ca să i-l puie,
Stâlp la cap să-i fie;
Glugulița lui,
Tronul trupului;
Fluierașul lui,
Ei ca să i-l puie
Într-un vârf de plop.
Când vântul o bate,
Prin el o străbate,
Fluierul o zice,
Oile s-or strânge,
Oile l-or plânge
Cu lacrămi de sânge.
Și ei ca să-i ia
Oile și banii,
Câinii și măgarii,
Și cu toți să treacă,
Bine să trăiască
În țara turcească.
Iar cea oaie bucălaie,
Care-i făcuse turma,

1
Mergea-n fruntea oilor,
Mânca fruntea florilor;
De simțea ea vreme rea,
Trăgea oile-n perdea;
De simțea de vreme bună,
Trăgea oile-n pășune.
Ea dac-auzea,
Pe urmă rămânea,
La ei asculta.
Stăpân de-acasă venea,
Pe urmă dac-o găsea,
El din gură îi zicea:
- Tu, oița mea,
Care mi-ai făcut turma,
Erai fruntea oilor,
Mâncai fruntea florilor;
De simțeai vreme rea,
Trăgeai oile-n perdea;
De simțeai vreme bună,
Trăgeai oile-n pășune;
Dar acum nu știu:
Iarba nu-ți mai place,
Ori vreun semn că ți se face?
De turma tu mi-ai lăsat,
Lupu fi te-ar fi mâncat!
Iară oaia că-i zicea:
- Ba stăpâne, ba,
Nu mă blestema,
Că lupu m-o mânca,
Turma ți-o rămânea.
Mie iarba-mi place,
Semn nu mi se face,
Dar cei nouă ciobani,
Tot din Poienari,
Toți sunt veri primari,
Sunt buni verișori,
Din nouă surori,
Ei că s-au vorbit
Pe tine să te omoare
Și să mi te-ngroape
În târla oilor,
În mijlocul mieilor.
Iar cârligelul tău,
Ei ca să ți-l puie,
Stâlp la cap să-ți fie,
Gluga să ți-o puie,
Tron la trup să-ți fie,

2
Fluierașul tău,
Ei ca să ți-l puie
Într-un vârf de plop,
Vântul când o bate,
Prin el a străbate,
Fluierul o zice,
Oile s-or strânge,
Pe tine te-or plânge
Cu lacrămi de sânge,
Iar ei ca să-ți ia
Oile și banii,
Câinii și măgarii,
Și cu toți să treacă
În țara turcească.
Stăpân de-auzea,
Rău, frate-i venea,
El pe gânduri sta
Și se hotărî
Oi a năpusti
Luă ciomagul la spinare
Și cavalu0n supțioară
Și-apucă pe drum la vale.