CURS 2

Surse de energie

1. Criterii privind alegerea surselor de energie

Alimentarea cu energie a oraşelor şi, mai ales a marilor aglomeraţii, este supusă unor condiţii
şi cerinţe legate de dezvoltarea durabilă. Ea este dependentă de factorul economic şi de finanţare a
soluţiilor, de îndeplinirea condiţiilor de poluarea mediului, de modul în care este acceptată de
populaţie şi de autorităţile administrative locale.
Se manifestă criterii şi tendinţe ca:
- preţul energiei să includă, în mod progresiv, costurile indirecte legate de impactul asupra mediului;
consumatorul este penalizat la utilizarea energiei cu soluţii poluante şi ineficiente;
- deciziile, în ceea ce priveşte producerea şi vânzarea (distribuirea) energiei necesare societăţii, să
ţină cont de încadrarea soluţiilor într-o strategie de durată şi să se bazeze pe analize ale eficienţei
tehnico-economice;
- sursele de combustibil fosil să rămână încă dominante pe piaţe energiei cel puţin 4-5 decenii de
acum încolo, dincolo de durata de viaţă a soluţiilor tehnice moderne din generaţia actuală;
- sursele nucleare, deşi esenţiale pentru închiderea balanţei de energie şi pentru limitarea efectului
de seră, să aibă încă o dezvoltare frânată de inacceptarea lor de către societatea de astăzi;
- educaţia în domeniul problemelor de energie şi mediu şi transparenţa în decizii şi în tarife să fie de
natură să uşureze urmarea căii celei mai directe pentru obţinerea succesului şi a eficienţei
energetice;
-în structura şi dezvoltarea oraşelor să apară mutaţii asupra cerinţelor de energie ale habitatului
modern, mai ales legate de marile construcţii de imobile publice, comerciale şi blocuri de locuit cu
confort progresiv sporit. Astfel, sunt de remarcat în această privinţă:
 reducerea progresivă a consumului de căldură prin mărirea eficienţei încălzirii, în primul
rând, pe seama unei arhitecturi şi a unei execuţii corespunzătoare etc.;
 realizarea tot mai frecventă a recuperării căldurii deşeu, din imobile, şi a folosirii unor surse
regenerative locale, inclusiv a valorificării energetice a deşeurilor urbane;

1
  un apel mărit, dar totuşi ponderat şi plafonat, la energia electrică, efect al folosirii tot mai
extinse a aparaturii electrocasnice şi a iluminatului; plafonarea consumului se poate realiza
în contextul unor tarife care să incite la economisirea energiei şi la atenuarea vârfurilor de
cerere.

2. Clasificarea centralelor

Producerea agenţilor termici pentru alimentarea cu căldură a ansamblurilor de clădiri se face

în: centrale termice (CT) şi centrale termice de termoficare (CET)
Centrala termică are drept scop producerea de căldură sub diferite forme (apă fierbinte, apă
caldă, abur) pe care o distribuie centralizat la un ansamblu urban (industrial).
Centrala de termoficare ( de cogenerare), din sistemele de termoficare, se caracterizează prin
procesul de producere combinată şi simultană a energie electrice şi termice. Prezintă ca avantaje:
 economia de combustibil;
 posibilitatea de a folosi mai eficient combustibilul, cu evitarea poluării şi a pierderilor de
combustibil la distribuţia în localităţi şi a stocării acestuia la consumatori. Drept consecinţă a
economiei de combustibil apare, nemijlocit, şi reducerea emisiilor de noxe, şi a emisiei de
CO2, mai ales, în cazul în care se folosesc combustibili cu raport C/H mai redus, cum ar fi
gazul metan.
În funcţiile de instalaţiile cu care sunt echipate, centralele de cogenerare sunt definite prin:
 turbine de abur (TA);
 turbine de gaz (TG);
 ciclu combinat ( turbine de gaz şi de abur);
 motoare Diesel.

3. Economia de combustibil realizată prin termoficare

Ciclul termodinamic al cogenerării, comparativ cu ciclul de condensaţie şi cu ciclul de producere

a căldurii într-un cazan de încălzire, în cazul în care tot aburul care a traversat tubina este preluat la
ieşirea din turbină şi trmis la consumator (turbină cu contrapresiune) , este prezentat în figura 2.1.

2
  căldură transformată în lucru mecanic (energie electrică QE şi Q’E)
 căldură utilă livrată consumatorilor (QL)
 căldură pierdută (evacuată la condensator QP)

2.1 Diagrama T-s pentru producerea energiei electrice şi termice:

a- producerea separată a energiei electrice;
b- producerea separată a energiei termice;
c- producerea combinată de energie electrică şi termică;

1- tubină; 2- condensator; 3- cazan de abur; 4- pompă de alimentare; 5- consumator de căldură;

QE şi Q’E – căldură transformată în lucru mecanic (energia electrică )
QL - căldură utilă livrată consumatorilor; QP - căldură pierdurtă ( evacuată la condensator).
Diagramele presupun aceiaşi parametri iniţiali la CTE şi CET şi returnarea condensatului
fără pierderi de la consumatorul de căldură.
a) Randamentul în cazul ciclului de condensaţie este:
𝑄𝐸
𝜂𝑡 = 𝑄 (2.1)
𝐸 +𝑄𝑝

3
 QE - este energia electrică produsă, iar QP energia pierdută de fluidul de răcire din
condensator.
b) Randamentul termic pentru instalaţia de încălzire este:
ηt' =1

c) Randamentul termic al ciclului de termoficare este

(𝑄 ′ +𝑄 )
𝜂𝑡 = (𝑄𝐸′ +𝑄𝐿) += 1 (2.2)
𝐸 𝐿

Se constată , în comparaţie cu ciclul de condensaţie, că oprind destinderea, la o presiune

superioară, puterea specifică este mai redusă cu atât mai mult cu cât consumatorul are nevoie de o
presiune mai ridicată de abur; deci pentru aceeaşi putere electrică , turbina de termoficare va avea un
consum de abur mai mare decât cea de condensaţie.
Pentru a stabili economia de combustibil aferentă termoficării se consideră cele două situaţii
echivalente în privinţa livrării de căldură şi anume:
- producerea separată ( în CTE - energie electrică şi în CT- energie termică);
- producerea combinată de energie electrică şi energie termică ( în CET).
Cantităţile de energie consumate la producerea separată a energiei
electrice şi energiei termice şi în cazul termoficării sunt următoarele:
- la producerea separată:
𝑄
𝐵𝑆𝐸𝑃 = [𝐻 ∙𝜂𝑇 ] + 𝐸 ∙ 𝑔𝐶𝑇𝐸 (2.3)
𝑖 𝐶𝑇

- la producerea combinată în CET:

𝑄
𝐵 𝐶𝐸𝑇 = [𝐻 ∙𝜂𝑇∙𝜂 ] + 𝐸𝑇 ∙ 𝑔𝑇 𝐶𝐸𝑇 + (𝐸 − 𝐸𝑇 ) ∙ 𝑔𝐶 𝐶𝐸𝑇 (2.4)
𝑖 𝑐 𝑟

Neglijând pierderile electrice diferite între cele două soluţii, Ec=E-ET, economia de
combustibil realizată este:
𝑄𝑇 1 1
Δ𝐵 = 𝐵𝑆𝐸𝑃 − 𝐵𝐶𝐸𝑇 = ∙ (𝜂 −𝜂 ) − 𝐸𝑇 ∙ (𝑔𝑇 𝐶𝐸𝑇 − 𝑔𝐶 𝐶𝐸𝑇 ) − 𝐸 ∙ (𝑔𝐶 𝐶𝐸𝑇 − 𝑔𝐶 𝑇𝐸 )
𝐻1 𝐶𝑇 𝑐 ∙𝜂𝑟

(2.5)
unde:
- H1este puterea calorică a combustibilului [kJ/kgcc];
- QT căldura livrată [ kJ];
- ηCT - randamentul centralei termice la producţia separată;

4
- ηC - randamentul mediu al cazanului din CET;
- ηr - randamentul reţelei de transport a căldurii;
- ET - energia electrică produsă în termoficare[kWh];
- Ec - energia electrică produsă în condensaţie de turbina de termoficare [kWh];
- E energia electrică produsă în condensaţie în CTE [kWh];
-gCTE - consumul specific pentru energia electrică produsă în centrala de condensaţie (CTE) [kgcc
/kWh];
- gT CET - consumul specific pentru energia electrică produsă în termoficare
[kgcc /kWh];
- gC CET consumul specific pentru energia electrică produsă în condensaţie, de CET [kgcc /kWh].
Principala economie de combustibil se face pe seama energiei electrice produse în
cogenerare. Economia de combustibil poate atinge valori de 35...40%.

4. Scheme de centrale cu termoficare echipate cu turbine de abur

Livrarea căldurii la consumator se poate face cu ajutorul turbinelor cu contrapresiune sau a

turbinelor cu condensaţie şi prize reglabile de abur (fig.2.2).

Fig. 2.2 Schemele turbinelor cu condensaţie şi priză:

a - cu o priză reglabilă şi 2 corpuri;
b - cu o priză reglabilă, reprezentare simplificată;
c - cu două prize reglabile;
1- turbină; 2- condensator; 3- consumator de căldură; Pp1 şi Pp2 presiunea prizei 1 respectiv, 2.

5
 Schema unei turbine cu contrapresiune este prezentată în fig. 2.3 a. Puterea electrică livrată
de aceasta este strict dependentă de debitul de abur furnizat, ceea ce implică funcţionarea
interconectată cu sistzemul energetic. Regimul electric este dictat de consumul de căldură şi grupul
poate fi folosit la baza grupei de sarcină.
Turbina cu contrapresiune este o maşină constructiv simplă şi ieftină. Din această cauză ea
este folosită pentru :
 acoperirea cotei de debit constant cerută de consumatorii termici importanţi;
 instalaţii de mică însemnătate, a căror putere nu este neapărat necear să fie asigurată pentru
sistem.
O independenţă limitată între puterea electrică şi debitul de căldură se poate obţine
intercalând între ieşirea din turbină şi consumator, un acumulator de căldură, (fig. 2.3 b). Acesta
conţine un volum de apă în contact cu pernă de abur. În momentul când debitul spre consumator Dc
este mai redus decât debitul din turbină DT a cărei reglare este dictată de sarcina electrică, presiunea
în acumulator creşte şi o parte din abur condensează, încălzind volumul de apă până la noua entalpie
de saturaţie.

Când consumul de abur depăşeşte prodcţia, presiunea scade şi o parte din apa acumulatorului
se vaporizează.

Consumatorul este racordat la presiunea p2, prin intermediul unui regulator de presinue, în
timp ce lucrează cu o contrapresiune variabilă p2 ` .Deoarece p2 ` > p2 rezultă că introducerea
acumulatorului atrage după sine o micşorare a indicelui de termoficare şi, deci, a eficienţei.
În cazul în care consumatorul de căldură are nevoie de două presiuni de abur, diferite între
ele, aceasta se poate obţine prin folosirea a două turbine de contrapresiune distincte sau printr-un
singur grup de contrapresiune şi priză reglabilă.

6
 Fig. 2.3 Schemele turbinelor cu contrapresiune:
a- contrapresiune simplă; b- contrapresinue şi acumulator; c- contrapresiune şi priză reglabilă (2
presiuni de consum).
Funcţionarea turbinelor cu condensaţie şi prize reglabile, în sistemul energetic, este
independentă de cererea de abur a consumatorului; ele pot avea o infinitate de regmuri de lucru,
după puterea electrică şi debitul cerut. Presiunea prizei (p3) este cuprinsă în domeniul 7...15 bar şi
serveşte pentru alimentarea consumatorilor cu regim ridicat de presiune ;contrapresiunea p2 ( în
domeniul 2...4 bar) este uitlă consumatorilor cu regim relativ redus de presiune.
Randamentul intern al turbinelor cu condensaţie şi priză reglabilă este mai coborât deoarece:
o fiecare regulator de priză constituie o rezistenţă în calea curgerii aburului şi cauzează
o pieredere de sarcină prin laminare;
o turbina cu prize reglabile are corpurile dimensionate pentru situaţia limită în care
cererea de abur pe priză este maximă. În numeroase perioade, corpurile nu
funcţionează cu debitul maxim şi, de aceea, randamentul intern este şi mai scăzut.
Regimurile limită ale turbinei cu condensaţie şi o priză reglabilă pot fi puse în evidenţă prin
analiza din tabelul 2.1. Pentru simplificare, s-au neglijat debitele de abur pentru preîncălzirea apei de
alimentare.

7
 Tabel 2.1 Regimurile limită ale turbinei de condensaţie şi priză reglabilă
Regimul Condensaţie pură Termoficare (maximă) Putere maximă
Schema de funcţionare

Caracteristicile debitelor
-în condensator
-la intrarea în turbină
-la priză

Puterea disponibilă

Puterea disponibilă în regim de condensaţie Pk, obţinută prin corpul de joasă presiune trece
debitul maxim D k max depinde de dimensionarea acestuia. Puterea poate fi mai mică, egală, sau mai
mare, decât puterea disponibilă în regim de termoficare.
Funcţionând în regim de condensaţie, grupul va avea un consum specific mai mare decât
grupul de condensaţie pură cu aceeaşi parametri iniţiali şi finali.
Puterea disponibilă a turbinei, în regim de termoficare este dată, exclusiv, de corpul de înaltă
presiune, în cel de joasă presiune circulând numai un debit minim de abur DKO necesar menţinerii
temperaturii paletajului (răcirii lui).
Consumul de căldură în acest regim este mai mare decât al turbinei în regim de termoficare
cu valoarea QKO corespunzător debitului DKO:
𝑄1 = 𝑄𝑇 + 𝑄𝐾𝑂 [𝑘𝐽] (2.6)
Puterea electrică disponibilă maximă are loc în momentul când amândouă corpurile sunt
complet încărcate cu abur, iar la priză se dă consumatorului diferenţa de debit Dp = D1 max – Dk max ;
această turbină constituie pentru sistemul energetic un mijloc de a avea o rezervă caldă de putere de
vârf, folosibilă imediat, îm măsura în care consumatorul de căldură poate fi redus temporar ( situaţie
posibilă pentru consumatorii de căldură de încălzire).
Se defineşte puterea adiţională Pad diferenţa
Pad = Pmax - PT [kW] (2.7)
Mărimea puterii adiţionale şi regimul cu putere maximă depind de dimensionarea părţii de
condensaţie a turbinii (Dk) şi de dminesionarea corpului de înaltă presiune(D1).