Sunteți pe pagina 1din 9

AUTONOMII LOCALE

În spațiul nord și sud Dunărean au avut loc o serie de evoluții pe plan social, economic,
politic, care au avut ca rezultat structurarea de tip statal. (adică toate evoluțiile ce au avut loc, au dus
la dezvoltarea organizării poporului)

Factorii care au contribuit la aceste dezvoltări:

-procesul de migrații (migratorii care veneau)

-apariția statelor medievale (aceste state au reprezentat atat un model de organizare pentru români
și în același timp, o amenințare)

-dezvoltarea economică

-creșterea populației

Forme de organizare prestatală:

Odată ce aceste popoare au început să se dezvolte, iată că au început să apară și moduri de


organizare ceva mai puternice și mai stabile. Deci fiecare zona se va împărți la rândul ei în
voievodate, țarate, câmpuri etc. Anumite lucrări menționează de existența acestor organizări, și iată
unde:

TERITORIUL INTRA-CARPATIC (zona Transilvaniei)

Secolul IX – Anonymus vorbește/menționează de existența:

– Voievodatul lui Menumorut din Crișana

– Voievodatul lui Glad din Banat

– Voievodatul lui Gelu – Podișul Transilvaniei

Secolul XI – Legenda Sfântului Gerard menționează de existența:

– Voievodatul lui Ahtum din Banat

– Voievodatul lui Gyula din Podișul Transilvaniei


Aceste voievodate au intrat în conflict cu maghiarii, au fost anihilați (neutralizați) și puși sub
suzeranitate maghiară.

TERITORIUL DINTRE CARPAȚI ȘI DUNĂRE (zona Țării Românești)

Secolul XIII – prin Diploma Ioaniților se vorbește/menționează despre:

– Voievodatul lui Litovoi & Țara Hațegului

– Voievodatul lui Seneslav

– Cnezatul lui Ioan

– Cnezatul lui Farcaș

– Țara Severinului

TERITORIUL DE LA EST DE CARPAȚI (zona Moldovei)

Secolul IX-XI – niște cronici ruse menționează de:

– codrii Cosminului, Orhei

– câmpurile Dragoș, Vlad

– ocoalele Câmpulung, Vrancea

(în zona acesta, teritoriile erau împărțite după dealuri, câmpii și ocoale; acestea erau
delimitările după care se orientau ei, de aici și numele acestor locuri)

Secolul XIII – Țara Brudnicilor, Bolohovenilor


TERITORIUL DINTRE DUNĂRE ȘI MAREA NEAGRĂ (zona Dobrogei)

Secolul X – există numai niște formațiuni conduse de Jupân Dimitrie (inscripția de la Mihai-
Vodă vorbește de existența ei) și Jupân Gheorghe (veridicitate dată de descoperirea arheologică de
la complexul Basarabi).

TERITORIUL DE LA SUD DE DUNĂRE (zona Balcanilor)

Aici vom menționa de existența Vlahiei Mari, Vlahiei de Sus și Vlahiei de Jos.
Forme de organizare statală (organizările prestatale au cunoscut dezvoltări mari până au
ajuns la cele statale):

STATUL ASĂNEȘTILOR (teritoriul de la sud de Dunăre)

Statul Asăneștilor a fost întemeiat în urma răscoalei vlahilor și a bulgarilor împotriva


stăpânirii bizantine la sfârștitul sec. XII (adică aștia s-au împotrivit stăpânirii bizantine – că de, le era
greu – și și-au format propriul lor stat). Statul este recunoscut de papalitate în sec. XIII în vremea lui
Ioniță cel Frumos, urmând ca după 1241 să se despartă în 3 țarate, elementul bulgar devenind
predominant, iar în sec. XIV să fie cucerit de otomani. (știți expresia ‘ceea „divide et impera”
(=împarte și cucerește). ei bine uite că și aici odată ce statul s-a împărțit în 3, a fost mai ușor de
cucerit de către dușmani)

TRANSILVANIA

Statul s-a format prin unirea formațiunilor prestatale (adică alea mici-mici s-au unit și au
făcut unul mare-mare – statul). Paralel are loc cucerirea maghiarilor în sec. XIII prin mai multe căi:
militar, politic, administrativ (organizarea teritoriilor), religios (le impune religia), etnic (se încearcă
colonizarea sașilor și secuilor care reușește; teutonii din Țara Bârsei au fost ulterior alungați de către
unguri pentru că au căutat să se extindă pe teritoriile maghiarilor; șmecherii…)

ȚARA ROMÂNEASCĂ

Țara Românească s-a format prin unirea formațiunilor prestatale din jurul Voievodatului lui
Seneslav. În 1277 există o încercare de-a lui Litovoi de a uni formațiunile din dreapta Oltului și de
îndepărtare a suzeranității maghiare. În 1291 are loc descălecatul lui Negru-Vodă de la Făgăraș la
Câmpulung. Această deplasare are loc în urma încercării maghiarilor de a-și pune autonomia asupra
Făgărașului. (Mulți nu înțeleg această acțiune de „a descăleca” – și nuuu, nu se referă ca s-a coborât
de pe cal! Înseamnă ca acel domn si-a luat mama, bunica, calu’ și câinele și a plecat cu absolut tot ce
deținea înspre o altă zonă. Respectiv Negru-Vodă a plecat cu tot poporul pe care îl cârmuia și astfel a
avut loc o mutare masivă a unei populații dintr-un loc, într-altul. Motivul? Maghiarii au încercat să își
pună autonomia peste acest popor. Ușor, nu?)

Basarab I a unit formațiunile din dreapta și stânga Oltului cu Țara Severinului și sudul
Basarabiei.
Izvoarele menționează de un stat organizat la nord de Dunăre sub numele de Ungro-Vlahia și
conducător Basarab. El a reușit să obțină independența Țării Românești prin bătălia de la Posada cu
maghiarii conduși de Carol de Anjou. (adică a avut loc o luptă cu maghiarii (conduși de Carol de
Anjou) la Posada, luptă prin care odată cu victoria, au câștigat și independența). Informații despre
luptă se găsesc în Cronica Pictată de la Viena.

MOLDOVA

Moldova s-a format în urma luptelor de la nord-vestul Moldovei dintre maghiari și tătari.
Maghiarii au întemeiat o marcă (adică organizare militară) condusă de Dragoș (de la Maramureș) cu
rol militar-defensiv (adică de apărare), considerat nucleul statului medieval moldovenesc. Aceasta
era supusă regalității maghiare. Această marcă s-a succedat urmașilor lui Dragoș (adică din tată in
fiu).

În 1359 are loc descălecatul lui Bogdan (de la Maramureș) din cauza unui conflict cu
maghiarii care urmăreau să anunleze autonomia formată de Dragoș la Maramureș. Bogdan s-a
confruntat cu urmașii lui Dragoș și i-a învins, punând bazele independenței Moldovei. (deci Dragoș
era mână în mână cu maghiarii, după care apare Bogdan care era în conflict cu dânșii. Îi atacă și
reușește să elibereze teritoriul de sub stăpânirea maghiară)

DOBROGEA

Statul s-a format prin unirea formațiunilor, nucleul fiind Țara Cavarnei. Voi menționa numai
doi dintre conducătorii Dobrogei din această perioadă: Dobrotici și Ivanco. Dobrotici unește toate
teritoriile dintre Dunăre și Marea Neagră. Ivanco se confruntă cu turcii. La sfârșitul sec. XIV Dobrogea
este incorporată în Țara Românească pentru a o feri de pericolul otoman, urmând ca imediat în sec.
XV să intre sub stăpânire otomană până în sec. XIX.
INSTITUȚII CENTRALE

Consolidarea statelor:

Consolidarea s-a realizat în perioada imediat următoare și a constat în edificarea


(clarificarea/lamurirea) instituțiilor statale.

TRANSILVANIA

Transilvania s-a consolidat la sfârșitul sec. XIII începutul sec. XIV, în timpul voievozilor Roland
Borșa și Ladislav Kan.

ȚARA ROMÂNEASCĂ

S-a consolidat în vremea lui Nicolae Alexandru, păstrându-și independența până în 1359. A
fost organizată prima Mitropolie ortodoxă a Țării Românești la Curtea de Argeș, dependentă de
Patriarhia de la Constantinopol.

Vladislav Vlaicu a extins granițele Țării Românești, a bătut moneda (adică creează moneda cu
care se va face negoțul) și a întemeiat a II-a Mitropolie la Severin.

MOLDOVA

Lațcu a reușit să păstreze independența Moldovei, orientându-se spre papalitate. Petru


Mușat întemeiază prima Mitropolie ortodoxă la Suceava, bate moneda și jură credință regelui polon,
căutând ajutorul Poloniei în cazul unui conflict cu maghiarii.

Roman I este cel care a desăvârșit unificarea Moldovei, ducând granițele până la Dunăre și
Marea Neagră.

Crearea instituțiilor:

TRANSILVANIA

În Transilvania, crearea instituțiilor s-a realizat după modelul european occidental.

Instituții centrale:

a) Voievodatul este o instituție autohtonă (adică a fost o organizare specific românească;


creată și dezvoltată aici). Voievodatul a fost sub suzeranitate maghiară până în 1541. Voievodul avea
atribuții militare, judecătorești și administrative, dar ajutat de un vice-voievod și cancelarie.

În 1541 Transilvania devine principat autonom sub suzeranitate otomană. Această


schimbare se produce în condițiile în care Ungaria medievală este dezmembrată, ea fiind împărțită
între Imperiul Habsburgic și Imperiul Otoman. Principele era ales de Dietă și confirmat de sultan, el
având atribuții destul de largi și în politica externă.
În prima jumătate a sec. XVII principatul se consolidează (se întărește) iar la sfârșitul
secolului intră sub stăpânire habsburgică.

(Adiiică, în 1691 prin Diploma Leopoldină (diploma era un act, o lucrare prin care se stabilea
un titlu de noblețe – cine, ce drepturi sau puteri avea, care erau legile, etc), se stabilește organizarea
internă a Transilvaniei.

Se menține sistemul celor 3 națiuni privilegiate – maghiari, sași și secui și se stabilesc cele 4
religii oficiale – cea catolică, calvină, luterană și unitariană. Românii erau considerați o națiune
tolerată (acceptată dar nu privilegiată), iar religia ortodoxă nu era recunoscută în mod oficial.
Urmează ca în 1699 prin Pacea de la Karlowitz, Imperiul Otoman să predea Transilvania Imperiului
Habsburgic. Deci da, ce am zis mai sus printr-o singură frază, cum că intră sub stăpânire
habsburgică.)

În 1765 Transilvania devine mare principat, funcția este luată de împărat iar conducerea este
asigurată de un guvernator, ajutat de un guberniu și armata austriacă, toți fiind coordonați de Curtea
Imperială de la Viena.

Dacă va uitați peste textul albastru, o sa vedeți că am vrut să scot în evidență toate puterile
care au stăpânit Transilvania. Poate așa vă este mai ușor de reținut așa. Știu că este foarte multă
informație, dar ca sfat: citiți RAR și dacă va ajută puneți pe foaie ordinea și modul de dezvoltare al
acestuia despărțite de niște săgeți. Așa:

(nu are importanță faptul că steagurile sunt recente; ideea e că trebuie să găsiți metode cât mai
ușoare de a reține!)

b) Adunarea stărilor privilegiate era formată din reprezentanții nobilimii și ai clerului (adică
oamenii cei mai cei, cei mai grei). La început din această adunare făceau parte și românii însă treptat
au fost excluși. În 1366 prin „Diploma lui Ludovic de Anjou” este condiționată viața nobilimii de
apartenența la religia catolică. (adică nu puteai fi numit nobil dacă religia ta era alta decât cea
catolică). Mai târziu în 1437 prin actul „Unio Trium Nationum” se recunoștea în mod oficial existența
doar a 3 nații: maghiari, sași și secui. (adică românii nem!)

Din secolul XVI în perioada principatului, Adunarea Stărilor Privilegiate se va numi Dietă.

Instituții locale:

a) Organizarea administrativă
Teritoriul Transilvaniei este împărțit în mai multe forme de organizare:

– teritoriul locuit de unguri este organizat sub formă de comitate (la început regale iar apoi nobiliare
– adică la început regii aveau putere, după care încep să preia nobilii) (ce sunt comitatele? forme de
organizare a populației. adică cum sunt acuma județele, orașele, așa erau pe atunci comitatele)

– teritoriul locuit de sași era împărțit în 7 scaune și 2 distrincte (așa era ea organizată) care
formează împreună ceea ce s-a numit „Universitatea Sașilor”

– teritoriul locuit de români este împărțit în distrincte, acestea fiind fostele cnezate, voievodate, țări

(Acestea erau deci diferitele forme de organizare a națiilor prezente în Transilvania.

Schemă: ungurii – comitate

sașii – scaune & districte

românii – distrincte)

b) Organizarea religioasă

Catolicismul este religia oficială iar ortodocsimul este o religie tolerată dar sub autoritatea
mitropolitului Țării Românești.

ȚARA ROMÂNEASCĂ ȘI MOLDOVA

În Țara Românească și Moldova modelul de organizare era după cel bizantin având și
influențe slave.

a) Domnia era exercitată de domnitor. Domnia avea caracter ereditar electiv (adică tronul și
puterea se dădea la moștenitor, dar totodată poporul avea dreptul de a-și alege domnitorul din
familia regală). Atribuțiile domnitorului (adică ce trebuia dânsu’ să facă): atribuții politice (decizii cu
privire la conducerea statului), militare (conducea armata), judecătorești (judeca), administrative,
financiare, religioase.

Domnia a cunoscut mai multe transformări:

– XIV-XVI – are un rol important în susținerea luptei anti-otomane prin acțiuni militare cât și
diplomatice (adică atât prin luptă, cât și prin înțelegeri verbale – ceea ce înseamnă că nu e necesar să
se ajungă la razboi)

– XVII – domnia decade în condițiile în care Țara Românească (1545) și Moldova (1538) intră sub
stăpânirea Imperiului Otoman. Deci iată că domniturul începe să depindă tot mai mult de voința
sultanului cât și de cea a boierilor care sunt tot mai înclinați spre înțelegerea cu Imperiul Otoman
(adică boierii se dădeau bine pe lângă sultan și l-au lăsat pe domnitor singur). Printre acestea, au
existat și domnii autoritare care au încercat să refacă autoritatea domnească (oameni care nu au
vrut să se supună Imperiului Otoman):

Țara Românească – Matei Basarab, Șerban Cantacuzino, Constantin Brâncoveanu

Moldova – Vasile Lupu, Dimitrie Cantemir

(aceștia au fost domnii autoritari)


– XVIII – turcii introduc regimul fanariot (din 1716 până în 1822). Domnitorii sunt aleși de sultan din
rândul grecilor din Fanar, perioadele de domnie fiind scurte, instabile și pe sistemul licitației domniei
(adică grecii plăteau sume imense ca să ajungă la putere și astfel, normal că exista riscul să apară
unul care să dea o sumă mai mare și deci să preia domnia). În timpul fanarioților este desființată
armata națională iar abuzurile și corupția ating cele mai înalte cote din istoria de până atunci.

b) Sfatul domnesc era format la început din marii boieri însă treptat va fi alcătuit doar din
boierii cu dregătorii (boierii cu funcții și atribuții administrative); sfatul domnesc avea rol consultativ
dar trebuia să-și dea acordul în legătură cu deciziile domnitorului. (mai pe scurt, era o adunătură de
boieri care se sfătuia cu domnitorul cu privire la deciziile sale)

c) Adunarea stărilor privilegiate era formată din boieri și cleri și era convocată de domnitori
în situații excepționale la cererea domnitorului.

Instituții locale:

a) Organizarea administrativă

Transilvania era împărțită/organizată în județe iar Moldova în ținuturi.

b) Organizarea militară

În Țara Românească și Moldova existau oastea cea mică (armata permanentă) și oastea cea mare
(convocată numai în cazuri de război și formată din toți cei care erau apți să poarte o armă). Un rol
militar deosebit în Țările Române l-au avut cetațile, cu rol defensiv (de apărare).

c) Organizarea religioasă

Biserica Ortodoxă era condusă de Mitropolit care ținea locul domnitorului (în caz de vacanță), îl
alegea și îl încorona. Între biserică și domnie a existat o strânsă colaborare, ambele instituții
acționând în interesul țării.