ESEU

Apariție și surse de inspirație: Este publicat în 1912,în volumul "Flori sacre" și are la bază
scrierea"Meka și Meka",apărută în 1980,în ziarul"Românul",care valorifică semnificațiile unei legende
orientale: eroul legendar era un print arab, Ali-Ben-Hassan, care a fost îndemnat de tatăl său,
înaintea morții acestuia, să nu se abată niciodată de la calea cea dreaptă în tot ce va întreprinde în
viață. Tânărul moștenitor a transformat îndemnul patern într-un principiu moral, pe care l-a
respectat cu sfințenie. El a decis să plece în pelerinaj către Meka, Cetatea Sfântă a tuturor
musulmanilor. Primind de la tatăl său și o imensă avere, prințul Ali și-a alcătuit un convoi strălucit și a
ales drumul drept, îndrăznind să înfrunte pustiul arab. O dată cu el, a pornit spre Meka si un cersetor,
numit Pocitan-Ben-Pehlivan, care a preferat, insa, calea ocolita, spre a nu-si risca viata in
confruntarea cu desertul.
Convoiul printului n-a rezistat conditiilor grele impuse de calatorie, oamenii si animalele pierind,
treptat, in pustiu. Inainte de a muri, Ali a avut o viziune amagitoare, parandu-i-se a-l vedea pe
cersetor intrand pe usile “Mekai pamantesti, in timp ce el se pregatea sa treaca pragul “Mekai
ceresti”. Cei doi termeni se refera atat la opozitia dintre realitate si idealitate, cat si la cea biologica,
dintre viata și moarte, antiteza reliefată în însuși titlul poemului inițial.

Încadrarea în epocă: Alexandru Macedonski este un scriitor reprezentativ al literaturii române de la

sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea,perioadă caracterizată de prezența unor
confluențe a curentelor literare.Marele său merit rămâne teoretizarea curentului literar
înnoitor,numit simbolism, promovat prin articolele"Poezia viitorului "și "Simbolismul".

Structura și conținutul poemului:

-"Noaptea de decemvrie",considerată "capodopera lui Macedonski","poemul delirant al

mirajului"(G.Călinescu),are o structură simetrică,alcătuită din 39 de strofe ce alternează între patru și
unsprezece versuri, având preponderent rimă încrucișată sau împerecheată și
fiind compusă din patru secvențe: primul și ultima prezintă cadrul meditației poetice,a doua secvență
constă în invocația către muză,către inspirație,iar a treia conține povestea emirului,corespondentul
poetului în planul imaginației.

Procedee și mijloace artistice,imagini și figuri de stil

-În plină iarnă,în luna decembrie,noaptea, într-o "cameră moarta",în fața unei vetre,în care focul "se
stinge scrumit",creatorul(poetul)"trăsnit de soartă",fără nicio speranță,în timp ce geniul său "e-
aproape un mit".Această atmosferă dezolantă de factură romantică este conturată în continuare în
strofele următoare,în care camera poetului, simbol pentru sufletul său, este integrată în ansamblul
naturii. Aceasta este "pustie și albă",ca și întinsa câmpie,existând o legătură indestructibilă între
starea de visare a creatorului și elementul romantic,luna.Conturarea peisajului glacial conține
elemente parnasiene("și luna-l privește cu ochiu-oțelit.../E-n negura nopții un alb
monolit").Corespondența de natură simbolistă dintre natură și sentimente este sugerată de
frământările interioare ale ipostazei poetice din text,în așteptarea inspirației:"Vraja e mare și-n
gându-i,ș-afară,/Și luna e rece în el și pe cer".Izolarea este ireversibilă,anticipându-i moartea.
-Trecerea de la planul exterior la cel oniric și visul însuși sunt realizate prin modalitatea artistică a
alegoriei. Meditația poetului implică dematerializarea sa;ipostaza spirituală a acestuia invocă
inspirația, muza fără de care geniul nu se poate manifesta și se adresează simultan
simțurilor,realizând dezideratul simbolist al percepției sinestezice a universului: "O flacără vie pe coș
izbucnește,/Se urcă,palpită,trosnește,vorbește ". Succesiunea de verbe dinamizează peisajul static de
până atunci.
Dorința se conturează în mod imperativ:"Avut și puternic emir voi să fii".
Lumea fanteziei ofera o compensație în plan spiritual a situației inițiale : peisajul subru al camerei
friguroase și al naturii dominate de"răstriștea zăpezii" este înlocuit cu descierea orașului Bagdad,cu
nuanțe cu bogații și armonie("Prin aer petale de roze plutesc","Deasupra-i e aur și aur e-n zare").Prin
intermediul imaginației,artistul își cunoaște adevărata esență, anume aceea de geniu,de" emir".
-Cetatea mirifică a basmelor arabe este stăpânită de acesta("Și el e emirul,și toate le are,/E tânăr, e
farmec,e trăznet,e zeu"),iar insistența asupra bogăției și a calităților sale are menirea de a reliefa,pe
de o parte,antiteza dintre el și creator și, pe de altă parte,prefigurează aventura sa spirituală.Deși în
plan social are tot ceea ce își dorește,emirul este chinuit de mirajul absolutului:"Spre Meka-l răpește
credința-voința,/Cetatea prea sfântă îl cheamă în ea,/Îi cere sfințirea,îi cere ființa, /Îi vrea
frumusețea,tot sufletu-i vrea/Din tălpi până-n creștet îi cere ființa".Aspirația către Meka reprezintă
idealul cunoașterii, al purificării morale,al desăvîrșirii. Acesta devine din ce în ce mai
puternic,conturând o adevărată obsesie, care îi devorează spiritul,ceea ce îi întărește convingerea că
purificarea nu se poate realiza decât prin suferință,prin sacrifiu absolut.
-Călătoria către cetatea sfântă este prefațată de versurile de un puternic lirisim,în care emirul
privește Bagdadul lacrimează("Din ochiul său mare o lacrimă pică"),semn că își cunoaște
destinul.Apoi,ia apă din apă știută din copilărie,ceea ce denotă că dorește o purificare,o reîntoarcere
la inocența infantilă. Apa este ca o oglindă,iar privirea în fântână poate fi interpretată ca o vizualizare
a sinelui. Pe lângă propriul chip,zărește pe luciul apei imaginea unui drumeț"Mai slut ca
iadul,zdrențuros și pocit/Hoit jalnic de bube","viclean la privire"și"searbăd la față".Emirul descoperă
astfel fața urâtă,ascunsă a propriilor slăbiciuni care l-ar putea abate de la împlinirea celui mai
puternic ideal al său.
-Ambii au același vis,să ajungă la Meka,dar drumurile lor sunt diferite: în timp ce slutul"drumu-
ocolește mai mult, tot mai mult",emirul înaintează "și calea e dreaptă,e dreaptă, tot dreaptă,dar
zilele curg".Repetiția adjectivului cu valoare de epitet are rolul de a sublinia ideea drumului drept,a
moralității,emirul rămânând credincios idealului său etic.
-Sacrifiul este imens,căci întregul convoi al său este răpus de arșiță,oamenii comuni nefiind apți să
atingă un ideal măreț. Singurătatea și superioritatea sunt apanajul omului de geniu.La finalul
destinului său pământesc el are satisfacția întrezăririi pentru care s-a jertfit:"Cu toate că știe prea
bine că-l mint/Și porți de topaze și turnuri de-argint".În agonie, vedea halucinant cum pe poarta
Mekăi"străbate drumețul pocit";"emirul moare sub jarul pustiei"atingând"Meka cerească"și ducând
până la capăt sacrificiul în numele idealul lui.

Tema:
Tema ilustrează condiţia artistului însetat de absolut, care nu se abate de la calea ceadreaptă, deşi lu
mea, societatea îi este ostilă. În antiteză avem omul obişnuit care îşi atingeţelurile apelând la compro
misuri şi la mijloace facile. Măştile geniului sunt reprezentate de poetşi de emir, iar omul obişnuit de
drumeţul pocit. Subiectul este o legendă narată la persoana a III-a.

Titlul:
Titlul poeziei, „Noapte de decemvrie” include opera în ciclul de poezii ale nopții și simbolizează
tristețea experienței descrise în versuri.

Încadrarea într-un curent:

În"Noapte de decemvrie"poetul îmbină elemente romantice cu cele simboliste.
Elemente romantice:
-antiteza,ca principal mod de alcătuire a omului de geniu și al omului obișnuit,a idelaului absolut al
geniului și a țelului omului comun;
-motivele romantice: noaptea,luna,chinurile îndurate de emir în călătoria sa prin deșert(împrejurări
extraordinare);
-limbajul poetic este metaforic-sugestiv pentru ideile poetice exprimate.
Metafora este frecvent întâlnită pe parcursul întregii poezii,nefiind dificil de interpretat sensul ei( de
exemplu" Și flacăra spune:/-Aduc inspirarea" sugerează evident sosirea muzei,pe care poetul o
așteaptă pentru realizarea creației sale lirice. Există însă și metafore stilistice, cum este cea care
sugerează deșertul:"Pustia e-o mare aprinsă de soare".
Epitetetele sunt,de asemenea metaforice("roza idilă"),dar întâlnim și multe epitete ornante("vesel
tumult"),ori cromatice("verdele pise").
Elemente simboliste
-emirul-simbol al poetului,al geniului;
-drumețul pocit-simbol al omului simplu, obișnuit;
-drumul drept-simbol al idealului absolut, la care aspiră numai omul superior;
-drumul cotit-simbol al țelului omului oarecare,pe care acesta îl poate atinge prin compromisuri;
-Bagdadul- simbol al vieții fericite a omului lipsit de patima idealului absolut;
-cotit-simbol al spațiului interior de creație poetică;
-flacăra-simbol al inspirației, al arderii interioare,al pasiunii pentru creație;
-cromatica bogată simbolizează stările și atitudinile poetice: albul-lipsa de inspirație; verdele-
speranța; roșu-chinul,moartea;
-Meka cerească simbolizează idealul absolut al omului superior, iar Meka pământească,țelul omului
comun;
-alb-negrul funebru, rozul și galbenul,roșul incandescent ,albul etiric,sunt culorile prin care "trece"
alegoria poemului macedonskian,pentru a crea o realitate transfigurată,o simbolică proprie.

Concluzie:
Considerându-se un geniu neînțeles, Macedonski,avatarul emirului din Bagdad,aflat într-o
permanentă căutare a idealului, întrezărește în viitorul îndepărtat probitatea de a fi cu adevărat
apreciat.