Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
1
PROBLEMA 11
CALCULUL ESTIMĂRILOR:
Credite pe termen scurt:
Sold în curs la sfârşit de lună (2):
Ianuarie 347.500
Februarie 359.200
Martie 270.600
Aprilie 270.800
Mai 230.200
Iunie 193.700
Iulie 170.000
August 177.000
Septembrie 156.000
Octombrie 242.700
Noiembrie 126.300
Decembrie 209.000
Total
Medie ________ (3)
2
PROBLEMA 12
CALCULUL ESTIMĂRILOR:
Credite pe termen scurt:
Sold în curs la sfârşit de lună (2):
Ianuarie 487.500
Februarie 415.800
Martie 452.600
Aprilie 452.900
Mai 376.200
Iunie 276.700
Iulie 282.500
August 196.200
Septembrie 206.000
Octombrie 239.300
Noiembrie 321.000
Decembrie 427.500
Total
Medie ? (3)
Medie ? (4)
Legenda şi comentarii
1) Corespunde sumelor din cartea mare şi din balanţa de verificare din foile de lucru.
2) Sume obţinute din cartea mare.
3) Dobândă estimativă, determinată pornindu-se de la mai multe efecte comerciale emise pe
parcursul anului, cu rate ale dobânzii între 10% şi 11%..
4) Corespunde sumelor din scadenţarul permanent al datoriilor pe termen lung – 9,5%.
5) Diferenţa este semnificativă/nesemnificativă?
6) Pragul de semnificație auditorul îl determină în baza profitului net (PN) (intervalul 5 –
10%),
7) PN2015 = 1.522.965lei, total active (TA) la 31.12.2105 = 10.789.322 lei
3
PROBLEMA 13
Entitatea PROSPERITATE SA prezintă următorii indicatori:
La sfârșitul anului 2014:
Activele totale - 5.187.657 lei;
Venitul din vânzări (cifra de afaceri) – 6.113.453 lei;
Profit brut – 575.645 lei.
La sfârșitul anului 2015:
Activele totale - 5.799.452 lei;
Venitul din vânzări (cifra de afaceri) – 6.725.777 lei;
Profit brut – 600.900 lei.
Ştiind că RA (riscul de audit) a fost evaluat în mod preliminar ca fiind ridicat , precizaţi care este
pragul de semnificaţie.
Comentarii:
4
PROBLEMA 14
Comentarii:
5
PROBLEMA 15
PROBLEMA 16
Comparaţia pe care aţi făcut-o între marja brută procentuală a entităţii SA”TRICON”
în perioada 2008-2011 scoate în evidenţă o descreştere semnificativă. Aceasta este
reflectată de următoarele informaţii:
mii lei
Indicatorii 2011 2010 2009 2008
Vânzări 14.211 12.916 11.462 10351
Costul vânzărilor 9.223 8.266 7.313 6.573
Marja brută 4.988 4.650 4.149 3.778
Marja brută, % 35,1 36,0 36,2 36,5
7
2010 4.821 6.641 2.791 4.522 33,0
Se cere
a. Evaluaţi explicaţiile oferite de contabilul-şef. Explicaţi calculele pe care le-aţi
făcut pentru a vă sprijini concluziile.
b. Care sunt aspectele specifice ale situaţiilor financiare ale clientului care
necesită o investigaţie mai atentă în acest audit?
8
Informaţii suplimentare la problema 20, pe riscuri
RISCUL DE NEDETECTARE
Una dintre principalele restricţii la aplicarea modelului de risc pentru audit constă în
dificultatea de a cuantifica, de a evalua exact componentele modelului. În ciuda eforturilor depuse
de un auditor pentru a-şi planifica auditul, estimarea RA acceptabil, a RI, a RC şi, prin urmare, a
RN, are un character foarte subiectiv şi nu este, în cel mai bun caz, decât o aproximare a realităţii.
Imaginaţi-vă, de exemplu, că încercaţi să evaluaţi cu precizie RI prin determinarea impactului
unor factori precum erorile depistate în auditele din anii precedenţi şi evoluţiile tehnologice din
ramura de activitate a clientului.
Pentru a compensa această dificultate de cuantificare, numeroşi auditori utilizează termini
de măsură largi şi subiectivi, cum ar fi mic, mediu şi mare. În tabelul 1 este prezentat modul în
care auditorii pot utilize informaţiile de care dispun pentru a determina cantitatea potrivită de
probe de acumulat.
Tabelul1
Relaţia dintre riscuri şi probe
Cantitatea
Situaţie RA RI RC RN de probe
necesare
1 mare mic mic mare mică
2 mic mic mic mediu medie
3 mic mare mare mic mare
4 mediu mediu mediu mediu medie
5 mare mic mediu mediu medie
De exemplu, în situaţia 1, auditorul a decis că că există un risc mic de apariţie a unor prezentări
eronate în situaţiile financiare şi că mecanismele controlului intern sunt eficace. Prin urmare, este
adecvată fixarea unui RN mai mare. Drept rezultat, va fi nevoie de o cantitate mică de probe.
Situaţia 3 se află în altă extremă. Dacă atât RC cât şi RI sunt mari, iar auditorul caută să obţină un
RA mic, atunci va fi nevoie de ocantitate considerabilă de probe. Celelalte trei situaţii se încadrează
în intervalul dintre aceste două extreme.
Tot atât de dificilă este şi cuantificarea cantităţii de probe impusă de un anumit RN. Un program
tipic de audit, al cărui scop este reducerea RN până la nivelul planificat, va conţine o combinaţie
a mai multor proceduri de audit, fiecare utilizând un tip diferit de probe care sunt aplicate unor
obiective de audit diferite. Metodele de cuantificare utilizate de auditor sunt prea imprecise pentru
a permite o determinare cantitativă exactă a probelor combinate. În schimb, auditorii evaluează de
manieră subiectivă dacă s-a planificat o cantitate de probe suficientă pentru a răspunde unui RN
planificat mic, mediu sau mare. În principiu, metodele de cuantificare sunt suficiente pentru a-i
permite unui auditor să ştie că pentru a răspunde unui RN planificat mai mic va fi nevoie de mai
multe probe decât atunci când este vorba de un nivel mare sau mediu al aceluiaşi risc. Este nevoie
să se aplica un raţionament profesional riguros pentru a decide ce cantitate suplimentară de probe
va fi necesară.
În aplicarea modelului de risc pentru audit în practică, auditorii sunt preocupaţi de a face
un:
„audit excesiv”;
9
„audit insuficient”.
Mai îngrijirătoare este cea de-a doua situaţie. Subaudierea (auditarea insuficientă) expune
companiile de audit la răspundere juridică şi la o pierdere a reputaţiei profesionale.
10