Rezultate

DA
NU

Figura 17. Concordanța între primul și al doilea diagnostic anatomopatologic

Pentru 30 de probe au fost disponibile diagnosticele anatomopatologice ale primei examinări

efectuate de un medic anatomopatolog fără experiență în domeniul limfoamelor. În urma
analizării probelor, un procent de 30% dintre probe (9 preparate) au avut un diagnostic diferit de
cel inițial. În 4 dintre acestea, rezultatul nu aparținea patologiei limfoamelor (adenocarcinom
pulmonar cu arhitectură acinară, tumoră seroasă atipică, preparat fără semne histologice de
proliferare limfocitară). Pentru 5 probe, al 2-lea diagnostic a fost tot un tip de limfom, însă diferit
de primul (figura 18).
Primul diagnostic Al doilea diagnostic
Limfom de manta sau de zonă DLBCL de tip non germinal
marginală center
Limfom folicular, indolent Limfom mediastinal cu celule
mari B
DLBCL Limfom Burkitt
DLBCL Limfom Hodgkin cu celularitate
mixtă
DLBCL Limfom cu morfologie
intermediară între un limfom
Hodgkin clasic și un limfom
difuz cu celule mari B
mediastinal
Figura 18. Diferențele între primul și al doilea diagnostic (DLBCL=diffuse large B-cell
lymphoma)

Primul diagnostic Al doilea diagnostic

LNH folicular Adenocarcinom pulmonar cu arhitectură
acinară
LNH cutanat Fară semne histologice de proliferare
limfocitară
LNH folicular Fară semne histologice de proliferare
limfocitară
LNH difuz cu celule T seroasă atipică/ Carcinom seros de grad
mari B redus
Figura 19. Diagnostice non-concordante în afara sferei hematologice

(LNH=limfom non-Hodgkin)

Sintetizarea datelor se poate face apreciind modul în care diagnosticul greșit influențează
prognosticul pacientului. Astfel, am stabilit 2 clase: G1-în care tratamentul pentru primul
diagnostic este total diferit de cel pentru situația reală, risc vital crescut pentru pacient; G2-
tratamentul celor două diagnostice este fie identic sau asemănător, fie diagnosticul final infirmă
proliferarea clonală prognosticul pacienților fiind influențat doar de efectele adverse ale
tratamentului administrat greșit. Din cele 9 cazuri, 3 corespund grupei G1, restul fiind în cea de-
a doua categorie

G1
G2

Figura 20. Distribuția diagnosticelor greșit interpretate, în funcție de influența asupra

prognosticului (G1-prognostic influențat nefavorabil, G2-prognostic mai puțin influențat)

Capitol Discuții
Analizând primul și al doilea diagnostic pentru cele 30 de probe la care acestea au fost
disponibile, observăm o discordanță de 30% între acestea. 4 probe fără proliferare limfocitară,
una având diagnosticul de adenocarcinom pulmonar, care necesită abordare diferită în ceea ce
privește tratamentul și monitorizarea. Pentru preparatele al căror diagnostic final a fost tot unul
hematologic, cel mai semnificativ este nediagnosticarea limfomului Burkitt, luat ca fiind DLBCL.

Cel mai frecvent diagnostic greșit stabilit a fost de DLBCL (probabil datorită frecvenței mai
crescute). Pentru un caz limfomul Burkitt a fost greșit interpretat ca DLBCL, este important de
subliniat că tratamentul se face diferit în cele două cazuri: R-CHOP pentru DLBCL, pentru
limfomul Burkitt fiind necesare terapii intensive, rapid aplicate (linia 1-CALBG10002,
HyperCVAD, CODOX-M, EPOCH intensificat+R) alături de administrarea intratecală de
metotrexat. În ceea ce privește speranța de viață, limfomul Burkitt nediagnosticat are un
prognostic extrem de nefavorabil, fiind fatal în toate cazurile spre deosebire de cazurile tartate
corect, când supraviețuirea la 3 ani este de aproximativ 90%.
În alt caz, s-a stabilit diagnosticul de DLBCL, dignosticul corect fiind limfom Hodgkin cu
celularitate mixtă, cu prognostic nefavorabil Tratamentul este diferit pentru cele două forme,
limfomul Hodgkin tratandu-se în funcție de stadiu și de prognostic, cu cicluri ABVD sau
BEACOPP și radioterapie.

Confundarea DLBCL de tip non-germinal center cu prognostic negativ cu limfomul de manta

sau de zonă marginală are, de asemenea implicații în ceea ce privește tratamentul,
imunochimioterapia R-CHOP necesară nefiind utilă în cazul în care rămânea diagnosticul greșit.

Diagnosticul de limfom folicular indolent, stabilit la o pacientă cu limfom primar mediastinal, un

tip agresiv de limfom, justificat probabil prin incidența scăzută a limfomului mediastinal este
semnifivativ în ceea ce privește prognosticul, însă în ambele situații tratamentul poate fi realizat
cu cure R-CHOP.

Limfomul “gray-zone” cu morfologie intermediară între un limfom Hodgkin clasic și un limfom

difuz cu celule mari B mediastinal diagnosticat ca DLBCL, este un diagnostic care pune în
evidență experiența mai vastă a medicului hemopatolog specialist,fiind un diagnostic de finețe.
Pentru ambele forme tratamentul este reprezentat de cure R-CHOP.

Pentru o pacientă de sex feminin, în vârstă de 52 de ani, biopsierea unei formațiuni pulmonare
a ridicat suspiciunea unui limfom folicular, diagnostic infirmat de evaluarea ulterioară a
preparatului care stabilește dignosticul de adenocarcinom pulmonar cu arhitectură acinară. În
absența verificării analizei histopatologice, pacienta ar fi fost tratată conform protocolului de
tratatament al limfomului folicular (linia 1 cicluri R-CHOP sau R-COP sau R-FND), tratamentul
ar fi fost ineficient, cancerul bronhopulmonar fiind tratat diferit, în funcție de stadiu și tipul
celular.