8.

3 Metoda indicilor
Noţiunea de indice a apărut la începutul secolului al XVIII-lea ca urmare a
unui studiu efectuat de episcopul englez W. Fleetwood asupra evoluţiei preţurilor
în Anglia în perioada cuprinsă între anii 1400 şi 1700 („Chronicon Preciosum”,
Londra, 1745). Fleetwood a avut drept scop să demonstreze dacă mai este valabilă
sau nu o clauză prevăzută în statutul unui colegiu, prin care se prevedea că toţi
membrii acestuia trebuiau să jure că vor părăsi colegiul, dacă averea lor va depăşi
5£. În acest scop s-a studiat evoluţia preţurilor la patru produse de consum curent:
grâu, carne, băutură şi îmbrăcăminte. Concluzia a fost următoarea: cantitatea de
produse ce putea fi cumpărată în perioada anilor 1440-1460 cu 5£, în anul 1700
valora deja 30£.
Ulterior s-au efectuat şi alte studii cu utilizarea indicilor, acestea
constituind reperele conceptuale ale metodei indicilor.
Actualmente metoda indicilor se aplică la analiza unor fenomene complexe
şi face parte din complexul de metode de analiză factorială, în care variaţia în timp
şi în spaţiu a fenomenului complex analizat este explicată prin variaţia factorilor
determinanţi.
Indicii se calculează ca raport între nivelurile atinse de un fenomen în două
unităţi diferite de timp sau în două unităţi diferite de spaţiu sau comparând nivelul
realizat cu cel planificat. Pentru a asigura un conţinut veridic indicilor, se impun
următoarele cerinţe:
- datele folosite la determinarea indicilor trebuie să provină dintr-o
observaţie totală sau cel puţin a unei părţi reprezentative a colectivităţii;
- valorile din numărătorul şi numitorul raportului să reprezinte mărimi
reale sau posibile, în cazul folosirii unor ipoteze statistice;
- diferenţa dintre numărătorul şi numitorul indicelui să constituie
modificarea absolută a fenomenului cercetat.
În virtutea existenţei unei varietăţi mari de indici, aceştia se grupează după
mai multe criterii, câteva din ele fiind evidenţiate în continuare:
I. După funcţia pe care o au în studiul fenomenelor social-economice
distingem următoarele grupe de indici:
 indici ai dinamicii;
 indici teritoriali;
 indici ai planificării.
Indicii dinamicii reprezintă rezultatul comparării în timp a valorilor
aceluiaşi fenomen.
Prin intermediul indicilor teritoriali se măsoară variaţia în spaţiu a
aceluiaşi fenomen în cadrul aceleiaşi perioade de timp.
Indicii planificării se pot determina în două moduri:
a) prin compararea unei valori realizate cu valoarea planificată a
aceluiaşi fenomen. În acest caz indicele obţinut exprimă nivelul de îndeplinire a
planului;
b) prin compararea nivelului planificat cu cel realizat al fenomenului.
Drept urmare se obţine indicele sarcinii de plan.
II. În funcţie de nivelul la care s-au înregistrat datele deosebim:
  indici individuali;
 indici de grup.
Indicele individual apare ca raport dintre mărimea efectivă şi cea bazică a
unui indicator separat şi poate fi reprezentat astfel:
(82)
unde a1 şi a0 reprezintă, respectiv, mărimea efectivă şi bazică a
indicatorului.
Indicele de grup se determină la nivelul unei grupe sau pe întreaga
colectivitate studiată şi permite sintetizarea variaţiei medii a fenomenului studiat.
Indicele de grup nu este o sumă a indicilor individuali, dar o medie a acestora.
Pentru a sesiza mai lesne diferenţa dintre aceste două tipuri de indici, ne
vom referi la câteva tipuri de indici individuali şi de grup.
Indicele individual al valorii se determină raportând valoarea unei mărfi
concrete din perioada curentă la valoarea acesteia din perioada de bază.
(83)
unde:
iv – indicele individual al valorii;
v1, v0 – valoarea mărfii, respectiv, în perioada curentă şi de bază;
q1, q0 – cantitatea mărfii comercializată, respectiv, în perioada curentă şi de
bază;
p1,p0 - preţul unitar al mărfii, respectiv, în perioada curentă şi de bază.
Indicele de grup al valorii (Iv) se calculează ca un indice agregat, adică
prin raportarea sumei valorii tuturor mărfurilor din perioada curentă la suma valorii
mărfurilor din perioada de bază:
∑ ∑
∑ ∑
(84)
Indicele individual al volumului fizic (iq) exprimă modificarea sub aspect
cantitativ a producţiei în perioada curentă în raport cu cea bazică:
(85)
Indicele de grup al volumului fizic (Iq) indică modificarea volumului fizic
pentru toată colectivitatea cercetată şi de asemenea se determină ca indice agregat,
utilizând două metode de calcul:
∑
∑
(indice de tip Laspeyres) (86)

∑
∑
(indice de tip Paasche) (87)
Prin urmare, pentru relevarea modificării doar a cantităţii de producţie
obţinută sau a cantităţii de marfă comercializată, atât în numărător, cât şi în
numitorul fracţiei se iau aceleaşi preţuri: fie din perioada de bază, fie din cea
curentă.
Indicele individual al preţurilor (ip) se calculează prin raportarea preţului
unitar din perioada curentă la cel din perioada de bază:
(88)
 Indicele de grup al preţurilor (Ip), ca şi indicele de grup al volumului
fizic, se determină în două moduri:
∑
∑
(indice de tip Laspeyres) (89)

∑
∑
(indice de tip Paasche) (90)
III. În funcţie de baza de comparaţie a datelor distingem:
 indici cu bază fixă;
 indici cu bază în lanţ.
Indicii cu bază fixă se determină prin raportarea nivelului fiecărei perioade
la nivelul unei anumite perioade, considerată perioadă de bază sau de comparare.
Indicii cu bază variabilă se determină prin raportarea nivelului fiecărei
perioade la nivelul perioadei anterioare.
Din punct de vedere cognitiv indicii îndeplinesc două funcţii de bază:
 exprimă modificarea relativă a fenomenului faţă de un nivel de
referinţă;
 în cazul unui sistem de variabile care se află în relaţii de multiplicare
indicii servesc ca instrument de analiză factorială.
În continuare vom elucida modalitatea de aplicare a metodei indicilor în
analiza factorială.
Exemplu: în baza datelor iniţiale prezentate în tabelul 8.3.1 să se
determine, prin metoda indicilor, cum s-a modificat venitul din vânzarea laptelui
în funcţie de cantitatea de producţie comercializată şi preţul mediu de
comercializare a laptelui.
Tabelul 8.3.1 Date iniţiale pentru analiza factorială a venitului din
vânzarea laptelui
Indicatorii Plan Efectiv
A 1 2
Factoriali:
Cantitatea de lapte comercializat, q 240 245
Preţul mediu de comercializare a laptelui pentru 1 q, lei 230 244
Rezultativ:
Venitul de la comercializarea laptelui, lei 55200 59780
Rezolvare:
Iniţial se determină indicele venitului din vânzări (iqp), acesta fiind un
indice valoric:
sau 108 %.
Ulterior se determină indicele cantităţii de lapte ( iq) şi indicele preţului (ip):
 Indicele venitului de la comercializarea laptelui reprezintă produsul
indicilor cantităţii de producţie comercializată şi preţului:

În concluzie menţionăm următoarele:

 sporirea cantităţii de producţie comercializată cu 5 q a contribuit la
creşterea venitului efectiv din vânzări faţă de cel planificat de 1,02 ori sau cu 2 %;
 creşterea preţului mediu pentru laptele comercializat cu 14 lei a
contribuit la creşterea venitului din vânzări de 1,06 ori sau cu 6% faţă de nivelul
planificat.
În exemplul de mai sus s-a utilizat formula lui Laspeyres pentru
determinarea indicelui volumului fizic (al cantităţii de producţie comercializată)
şi formula lui Paasche pentru calcularea indicelui preţurilor. Aceasta este justificat
prin faptul că utilizând anume aceste moduri de determinare a indicilor obţinem
posibilitatea de a determina în continuare şi abaterea absolută a indicatorului
rezultativ sub influenţa factorilor cercetaţi. Spre exemplu, modificarea absolută a
venitului din vânzări (V) în funcţie de cantitatea de lapte comercializat se
determină ca diferenţă dintre numărătorul şi numitorul indicelui cantităţii:
( ) ( )
Respectiv, modificarea absolută a venitului din vânzări în funcţie de preţul
de vânzare se calculează ca diferenţă dintre numărătorul şi numitorul indicelui
preţului:
( ) ( )
În concluzie constatăm că venitul realizat din vânzarea laptelui a depăşit
nivelul planificat cu 4580 lei. Sporirea cantităţii de producţie comercializată cu 5 q
a contribuit la majorarea venitului din vânzări cu 1150 lei. O contribuţie mai mare
în creşterea venitului din vânzări a avut-o creşterea cu 14 lei a preţului de
comercializare a laptelui. Drept urmare, venitul din vânzarea laptelui a sporit cu
încă 3430 lei.