Sunteți pe pagina 1din 2

Activitate 3.2.

Dizabilitate – implicații asupra învățării

Dislexia
Persoanele cu dizabilităţi sunt o parte a societăţii, acestea având nevoie de sprijinul
nostru, nu de mila noastră.
Copilul cu dizabilităţi este dependent faţă de adulţi, aceasta pentru că întâmpină
dificultăţi în ceea ce priveşte autonomia personală. Pe lângă aceasta, dizabilitatea afectează și
nivelul global de inteligență, adică a capacităților cognitive, de comunicare, motorii și
sociale și care este acompaniată de restricții semnificative în funcționarea adaptativă în
autoconducere, aptitudini școlare funcționale, ocupație, timp liber, sănătate și securitate.
Dislexia este o deficiență de învățare ce împiedică dezvoltarea capacității de a citi. Copiii
cu dislexie nu au un nivel mai scăzut de inteligenţă şi nu învaţă mai greu alte lucruri în afară de
citit. Majoritatea dislexicilor au o inteligenţă peste medie. Totuşi, incapacitatea de a citi repede
sau fluent poate face multe arii de studiu greu de urmat.
Cititul este un proces cognitiv complex. Copiii învaţă să citească prin "traducerea" sau
decodificarea sunetelor ce formeaza un cuvânt (foneme). De exemplu, cuvântul masă are patru
foneme, sunetele m, a, s şi ă. Combinatia între aceste sunete formează cuvântul masă. Pe măsură
ce copilul începe să recunoască cuvintele, citirea devine un proces automat. Pentru copiii cu
dislexie, citirea se face altfel; aceştia au probleme în a decoda fonemele şi au deci probleme în
învăţarea cititului şi a scrisului ortografic.
Un copil de ciclu primar poate să:
 aibă dificultăţi la citirea cuvintelor singulare, care nu sunt înconjurate de alte cuvinte.
 să înveţe greu legătura dintre litere şi sunete
 să confunde cuvinte mici cum ar fi "în" şi "nu" sau "mere" şi "tare"
 să facă greşeli constante de citire şi ortografie, cum ar fi: inversarea literelor "d" şi "b"
 să facă inversiuni ale cuvintelor, cum ar fi "cap" şi "pac"
 să facă inversiuni cum ar fi "u" în loc de "n"
 să facă transpoziţii cum ar fi "stop" cu "post"
 să facă substituţii cum ar fi "casă" cu "acasă".
Există însă metode speciale de terapie pentru dislexie (de ex. metoda Meixner, metoda
Sindelar, metoda Ayres, metoda Delacato, metoda Gosy, metoda Frostig etc.), cu ajutorul cărora
simptomele pot fi ameliorate şi se pot preveni tulburările în dezvoltarea personalităţii.
Metoda Sindelar este o metodă elaborată de către psihologul austriac Brigitte Sindelar
vizând identificarea şi dezvoltarea acelor capacităţi cognitive a căror disfuncţionalitate cauzează
apariţia tulburărilor de învăţare.
Aplicarea programului presupune o examinare cu testul Sindelar în baza căruia se
elaborează un plan de intervenţie individualizat. În concepţia lui Sindelar terapia trebuie începută
de la „rădăcini”, acolo unde capacităţile cognitive încă funcţionează bine.
Programul terapeutic Sindelar cuprinde o serie de exerciţii de dezvoltare cognitivă care
vizează diferenţierea vizuală, diferenţierea vizuală fond-formă, diferenţierea auditivă,
diferenţierea auditivă fond-formă, memoria vizuală, memoria auditivă, intermodalitatea,
serialitatea şi orientarea în spaţiu.
Terapia necesită exersarea zilnică, timp de 10 minute, a unei capacităţi cognitive
disfuncţionale, ceea ce presupune o colaborare activă între părinţi şi specialiştii formaţi cu
metoda Sindelar. Primele rezultate pozitive apar după 3 luni de terapie, dar terapia este de lungă
durată.
După aplicarea corespunzătoare a programului Sindelar, capacităţile cognitive încep să
se dezvolte, fapt ce asigură o bază mai solidă în formarea deprinderilor de scris-citit. Exerciţiile
programului se pot combina şi cu alte proceduri de dezvoltare cum ar fi terapia logopedică. Nu
există încă adaptarea în limba română a acestei terapii.

S-ar putea să vă placă și