Sunteți pe pagina 1din 1

Discuții și dezbateri. 3.1.

Consiliere și DP. Medii de învățare inclusive

Un mediu incluziv eficient este acela care reuşeşte să asigure condiţii maximale de muncă şi învăţătură,
actorilor din şcoală. Eficienţa şcolii incluzive, fie că este regăsită în încercările şcolii de a se adapta cerinţelor
pieţei şcolare sau reprezintă o prioritate a sistemelor educative, se regăseşte în politici educaţionale, programe
de dezvoltare şi cercetare, respectiv proiecte concrete de dezvoltare şcolară. Pentru a putea considera o şcoală
incluzivă eficientă, aceasta trebuie să demonstreze îndeplinirea următoarelor cerinţe:
 accesibilitatea spațiilor școlare pentru toţi elevii și profesorii;
 existenţa indicatoare clare şi prietenoase, la intrarea în şcoală, care să orienteze vizitatorii către
punctele cheie ale şcolii;
 etichetarea clară a tuturor sălilor de clasă;
 existenţa panourilor de afişaj pe care sunt reflectate culturile locale şi politica incluzivă;
 pavoazarea holurilor şcolii care să reflecte elemente de cultură organizaţională şi diversitate
culturală;
 pavoazarea sălilor de clasă care să reflecte elemente de identitate a elevilor şi produse din activitatea
acestora;
 incălzirea tuturor sălilor de clasă şi iluminatul corespunzător;
 existenţa unui mobilier adecvat necesităţilor elevilor şi potrivit pentru activităţi individuale şi de grup;
 facilitarea accesului elevilor la spaţiile de depozitare;
 posibilitatea de rearanjare a mobilierului în funcţie de tipul de lecţie (de exemplu, o dispunere a
mobilierului în semicerc / oval încurajează discuţiile, interacţiunea, dezvoltarea de relaţii
interpersonale);
 existenţa, în clase/pe holuri a dulăpioarelor individuale pentru elevi;
 intrarea elevilor şi profesorilor să fie comună;
 utilizarea mijloacelor TIC şi a tehnologiei multimedia;
Dezvoltarea personală reprezintă o arie de dezvoltare bine definită, pentru care profesorii de la clasă
planifică activități în mod constant sau o includ drept componentă atitudinală în alte activități.
Orice problemă devine mai uşoară dacă este discutată şi analizată cu cineva. Copiii trebuie să ştie că nu sunt
singuri şi că pot solicita sfatul profesorului, părintelui sau unui specialist/consilier. Iată câteva sfaturi pentru
a-i creşte, îngriji şi educa mai bine pe copiii noştri:
 să le oferim dreptul de a fi sprijiniţi când trec prin momente mai dificile;
 să ne gândim că oricât de cuminte şi de bun este un copil, tot apar probleme;
 să fim sinceri cu noi înşine şi vom găsi împreună soluţii;
 să nu-i răpim timpul liber;
 să nu-i imităm pe alţii în ceea ce priveşte petrecerea timpului liber;
 să oferim dragoste, sinceritate şi sprijin necondiţionat.
Unele probleme pe care le are elevul se pot rezolva la nivelul ascultării, deoarece fiind ascultat, copilul
are ocazia să-şi exprime dificultatea, s-o conştientizeze mai bine, s-o analizeze şi, în felul acesta, uneori,
ajunge singur la o soluţie.
Dacă vorbim pe un ton calm avem mai multe şanse de a obţine un comportament dorit din partea
elevului, decât dacă îi vorbim pe un ton ridicat. Se poate constata că unii copii, chiar şi atunci când doresc să
comunice cu colegii lor, nu vorbesc, ci strigă, pentru că în felul acesta ei au învăţat că singura modalitate prin
care se pot impune este prin ridicare a tonului. Vorbirea calmă aplanează conflictele. Exerciţiu cu elevii: un
elev exprimă o afirmaţie pe tonuri diferite, iar ceilalţi elevi comunică ce simt, ce gândesc şi ce reacţii le
provoacă tonul cu care a fost rostită această afirmaţie.
În concluzie, comunicarea cu elevul presupune disponibilitate din partea noastră, deschidere, abilităţi
de ascultare şi exprimare verbală şi nonverbală a mesajelor.