MINISTERUL EDUCAŢIEI NAȚIONALE ŞI CERCETĂRII ŞTIINŢIFICE

UNIVERSITATEA ”OVIDIUS” DIN CONSTANŢA

FACULTATEA DE EDUCAŢIE FIZICĂ ŞI SPORT
SPECIALIZARE: KINETOTERAPIE ŞI MOTRICITATE SPECIALĂ
Program de studii: Zi

REFERAT

DANS TERAPEUTIC

Student:
MINCU MARIAN

1
 GENERALITĂȚI DESPRE DANS

Organigrama dansului artistic

1.Genuri de dansuri principale - prezentate în concursuri județene și naționale: Dans modern

sau disco dance; Dans contemporan; Dans tematic, teme variate inspirate din medii diferite;
Fantezie coregrafică modernă, fantezie coregrafică clasică, balet; Dans de societate sau dans
latino-american; Dans de caracter autentic și dans de caracter stilizat: românesc, etno, grecesc,
rusesc, irlandez, spaniol, flamenco; folclor internațional și folklor internațional stilizat:
mexican, egiptean, texan, argentinian, coreean, venezuelan, chinezesc, indian, brazilian; Dans
acrobatic, dans aerobic, aerobic, majorete, mini-contorsionism; Street dance, free style, break
dance; Dans cu obiecte portative: umbreluțe, bastoane, pălării, eșarfe, etc.

2.Genuri de dansuri secundare - prezentate în festivități de premiere: Musical dance sau

dansul de elită. Dansurile acrobatice demonstrative. Dansurile lirice ca și expresivitate
corporală. Dansurile de divertisment. Dansurile de show, show dance sau show revue. S-au
prezentat genurile dansurilor de grup însuşite, până la finalul școlii liceale, întâlnite în
concursuri județene și naționale și genuri de dansuri prezentate în festivități de premiere.

3. Genuri de dansuri opționale - prezentate la anumite cerințe:

Dans clasic: mazurcă, polcă, menuet, dans medieval, dans de epocă. Dans standard: blues,
twist, boogie-woogie. Dans cult modern, dans modern de stradă: R&B dance, rap dance,
reggaeton, free style, hip-hop dance, locking dance, popping dance, robot dance, krumping,
house dance. Dans abstract, dans ambiental.

Dans oriental sau belly dance: dansul voalurilor, nubia, andalusian, faraonic dance,
alexandria, shamadan. Dans indian sau bollywood. Dans de comedie sau dans comic, dans
satiric, dans de parodie cu un puternic caracter hazliu, dans pantomimă prin reprezentație
teatrală, a unor idei și sentimente exprimate numai prin gesturi și mimică, dansatorii suplinesc
cuvintele, prin limbajul gestual.

Dans terapeutic în sală, dans terapeutic în natură. Dans social, dans filantropic, dans
educațional pe teme educaționale. Dans teatral, dans istoric, dans de ritual.

Dans estetic, de mare acuratețe a mișcărilor și expresiei corporale, incluzând ca vestimentație

în principal culorile deschise. Dans de remediere și retușare prin eliminarea mișcărilor
deprimante și a elementelor nonconformiste.

Step dance, Jazz dance, Show dance și alte curente noi apărute în dans.

S-au prezentat genurile dansurilor de grup opționale, care sunt alese în funcție de opțiunea
elevilor sau a profesorilor. După însușirea dansurilor principale, a dansurilor de bază, de-a
lungul anilor sunt eșalonate și prezentate, dansurile opționale, până la finalul școlii liceale.
Dansurile opționale se aleg și în funcție de festivități sau alte activități artistice: emisiuni Tv,
parade, defilări, care cer un anumit specific de dans. Chiar dacă nu se practică ca și dansuri de

2
performanță, dansurile opționale sunt solicitate la fel de mult ca și celelalte, fără nici un fel de
diferență.

VISAN ALICE (Dansul pentru Educația Corporală, 2005)

Obiective ale genurilor de dansuri principale

Obiective ale Genurilor de dansuri Principale:

modelarea sistemului de acționare în secvențe și fragmente de dans, pentru finalizarea

activității și creșterea capacității de performanță;

valorificarea la potențial ridicat, a deprinderilor și competențelor specifice prin acțiuni

educative: spectacole, demonstrații, festivaluri;

continuarea îmbunătățirii calităților motrice cu accent pe dezvoltarea îndemânării,

echilibrului și a rezistenței specifice, în paralel cu perfecționarea simțului ritmic;

exersarea priceperilor și a deprinderilor însuşite - în diferite contexte;

efectuarea mişcărilor, a mai multor genuri de dans, asociate cu gestica şi muzica;

identificarea cu ușurință, a genurilor de dans, după prezentarea unor imagini obișnuite sau
stilizate;

îmbunătățirea pregătirii psihologice cu accent pe, educarea capacității de concentrare a

atenției, și de sporire a echilibrului afectiv;

mobilizarea, depăşindu-şi emoţiile prin participare activă şi constructivă;

creșterea potențialului autoreglator, al dorinței de autodepășire și a spiritului competițional

pentru îndeplinirea obiectivelor de performanță;

demonstrarea gândirii creative;

utilizarea eficientă şi corectă a limbajelor artistice;

formarea şi utilizarea deprinderilor de comunicare non-verbală;

demonstrarea capacității de adaptare, la situaţii diferite în antrenament și competiție;

demonstrarea capacităţii de a lucra în echipă, respectând opiniile fiecăruia;

manifestarea atitudinii de cooperare, la reuşita formației, spirit de echipă, spirit de

competiţie şi fair-play.

Competențe - ale genurilor de dansuri principale

a. Formarea și dobândirea unor competențe specifice și a unor cunoștințe comune cuprinse în

Curricula de dans, cu scopul de a se integra eficient, în domeniul dansului și în societatea
actuală în concordanță cu noile cerințe.

3
b. Formarea unor abilități practice ale dansului și dobândirea unor competențe artistice,
obținute în urma "Programului orientativ de Pregătire al dansatorilor", - program sistematizat,
care să eficientizeze activitatea dansatorilor, în vederea atingerii și obținerii unor rezultate
considerabile în concursuri.

Dobândirea de competenţe tehnice - pentru genurile de dansuri principale

utilizarea terminologiei de specialitate pe domeniul dans, în transmiterea mesajelor şi a

cunoştinţelor precum și în comunicarea cu ceilalți;

aplicarea mijloacelor specifice,pentru dezvoltarea calităților motrice necesare dansului

perfecționarea pregătirii fizice prin creșterea indicilor calităților motrice specifice, în mod
deosebit îndemânarea, cu toate componentele ei;

utilizare "deprinderilor motrice", în cadrul acţiunilor complexe ale dansului;

aplicarea procedeelor tehnice de bază, în forme adaptate condițiilor de: întrecere, concurs,
spectacol artistic, competiție;

relaţionarea optimă în grupuri diferite, preconstituite sau constituite spontan;

aplicarea prevederilor regulamentare ale disciplinelor artistice practicate, în forme adaptate

de întrecere sau concurs;

rezolvarea diferitelor sarcini în cadrul acţiunilor tactice, de compunere a Coregrafiei,

stabilirea sincronului,construirea prin noutate și originalitate, a compoziţie coregrafice

exprimarea estetică a atitudinii corporale;

selectarea modelelor de reuşită, prezentate în ultima carte a domeniului dans.

Dobândirea de competenţe artistice - pentru genurile de dansuri principale

dezvoltarea capacităţii de receptare şi înţelegere a limbajelor artistice;

dezvoltarea și cultivarea imaginației creatoare;

cultivarea sensibilităţii şi a creativităţii artistice;

competențe artistice - ce impun existenţa unui ritm, a unui tempo sau măsură de dans,
cultivarea și educarea ritmicității și a muzicalității;

expresivitate, comunicare gestuală, comunicare nonverbală - care întregesc componentele

psiho-pedagogice ale dansului;

educarea esteticii corporale și esteticii motrice;

formarea și dezvoltarea unei culturi estetice pluridirecţionale şi deschise;

cultivarea atitudinii de respingere şi izolare a nonvalorilor, cultivarea bunului gust;

4
 preţuirea adevăratelor valori: etice, culturale, morale, spirituale;

formarea și perfecționarea unor calități moral-volitive;

formarea unor capacităţi valorizatoare autonome şi responsabile;

preţuirea şi punerea în valoare a patrimoniului estetic naţional şi internaţional;

dezvoltarea sensibilității pentru cultura motrică estetică autentică;

dezvoltarea interesului pentru, compoziţie coregrafică şi interpretare;

abilitatea de a ştii teoretic și metodic dansul, şi însemnătatea acestuia;

posibilitatea de a executa la înalt nivel artistic și tehnic, coregrafia dansului;

carisma de a avea atitudine şi prestanţă în execuție, ca orice dansator profesionist de înaltă

valoare;

deprinderea individuală de a trăii în armonizarea cu ceilalţi, socializare şi empatizare.

Efortul fizic în dans

Efortul fizic - în antrenamentul sportiv-artistic:

MARTOMA A. afirma că "efortul fizic în sensul său cel mai larg definește procesul
efectuării lui, iar în sensul restrâns cuprinde specializarea", (astfel, specializarea efortului în
cazul de față, poate fi pe un anumit gen de dans - contemporan, clasic, modern, tematic, sau
probă sportiv-artistică, în vederea atingerii unor performanțe superioare. Solicitarea efortului
fizic, diferă de la un gen de dans la altul, într-un fel va fi efortul fizic al dansul liric și într-
altfel al dansului rock)

Sportivul, este un sistem dinamic hipercomplex, sursă permanentă de informaţii

biologice, psihologice şi sociologice.

În sport apare astfel, "necesitatea cunoaşterii solicitărilor pe probe, în funcţie de

capacitatea de efort. Dintre calităţile fizice rezistenţa fiind solicitantă, mai ales cu componenta
ei aerobă, însă la fel de solicitante sunt, forța, viteza și îndemânarea", BOTA C. (1993)

Dansul de performanță școlară implică: probe fizice, probe specifice tehnice, probe specifice
artistice, repertoriu de dans. Astfel, în urma eforturilor efectuate la aceste probe specifice,
există un anumit răspuns biologic.

"Investigarea reactivității cardiovasculare în urma efortului specific, prin metoda pulsometriei

și tensiometriei presupune: starea aparatului cardiovascular în repaus, capacitatea de adaptare
temporară la efort, nivelul maxim de toleranță al efortului.

Aprecierea eficienței antrenamentului, necesită o monitorizare privind, starea de pregătire

funcțională și adaptarea fiziologică la efort prin următoarele aspecte:

5
economie în procesele bazale și la efort maxim, mobilizare mai rapidă a rezervelor în efortul
maximal. Reducerea parametrilor - permițând o stare stabilă la un efort mai mare, cu o
perioadă de refacere mai scurtă", CRISTEA (1986)

"Pe plan biologic antrenamentul sportiv - constituie un proces de adaptare, care se

exprimă prin nivelul capacitatii de efort, măsura adaptării organismului la efort dobândită
prin antrenament, reprezintă gradul de antrenament", MARTOMA (2007, p.21)

Antrenamentul sportiv:

MARTOMA A, (2007) menționa că "antrenamentul sportiv, ca efect al concursurilor și

competițiilor, regim de viață, alimentație și metode de refacere, acesta face parte din sistemul
organizat al pregătirii sportive".

În continuare sunt prezentate dansurile de societate, din punct de vedere al efortului fizic, și al
solicitării organismului în timpul dansului.

În unele dansuri cum ar fi Rock'n roll-ul, Jive-ul, Quick-Step-ul solicitările organismului

sunt mari.

Biologic, Valsul Lent - nu solicită organismul în mod excepţional, el ar trebuii să

liniştească organismul și întregul corp să plutească.

Dacă vorbim de Slow-Foxtrot - avem o solicitare semimedie a organismului.

La nivel biologic, Tango-ul are - un efect intens asupra corpului, cu solicitări mari ale
organismului.

PERFORMANŢA ÎN DANS, APTITUDINILE ȘI TALENTUL

Obiectivele dansului de performanţă

Finalităţile de atins, ale activităţilor de dans, desfăşurate sub diverse condiţi- onări, care
trebuie realizate, în vederea atingerii scopurilor.

Ele prezintă un caracter general, dar se pot dezvolta în esenţă căpătând caractere particulare,
în funcţie de activităţi concrete care decurg. În acest sens:

În Dansul de Performanţă avem ca Obiective

maximizarea performanţelor şi dezvoltarea personalităţii în ansamblu:

- dezvoltarea aptitudinilor, a calităţilor psihomotrice necesare practicării dansului artistic;

- perfecţionarea elementelor tehnice şi a coregrafiilor, a acţiuni tehnico-tactice;

- dezvoltarea expresivităţii şi performanţelor artistice, perfecţionarea capacităţii de

comunicare specifică dansului;

6
- dezvoltarea psihică a capacităţilor cognitive, motivaţionale, afective, necesare participării în
competiţie;

- dezvoltarea trăsăturilor moral-volitive, necesare performanţei sportive şi artistice,

disponibilitate la efort, ambiţie, perseverenţă, toleranţă la frustrare şi stress;

- educarea comportamentului elevilor, specific dansatorilor cu prestanţă ai dansului artistic,

dobândit și dezvoltat în grup, în echipă, individual, în pereche, în societate, în competiţie;

- prevenirea şi combaterea accidentărilor datorate efortului specific;

- favorizarea integrării sociale.

În cadrul dansului artistic de performanţă, obiectivele diferă - în funcţie de nivelul

performanţei, NĂSTASE V.D. (2011, p. 29, adaptate după A.BOTA, S.ȘERBĂNOIU, 2000).

Criteriile de evaluare în dans - Putem enumera ca și criterii de evaluare în dans: tehnica,

tactica, aptitudinea motrică, estetică, artistică și performanța acestora.

Criteriile de evaluare sunt indicatori și repere însumate, stabile performanţei,

SCHMIDT R. (Motor Learning and Performance, 1991, p.61)

Adaptând criteriile de evaluare formulate de SCHMIDT, pentru performanța motrică, se pot

determina:

1. Performanţa Tehnică

Realizarea elementelor tehnice şi a întregii coregrafii la parametri superiori; numărul

elementelor tehnice; dificultatea elementelor tehnice; acurateţea execuţiei etc.

2. Performanţa Tactică

Inteligenţa realizării coregrafiei - abilitatea execuţiei coregrafice-tactul şi modul de îmbinare

al elementelor şi al paşilor de dans, în funcţie de ceilalţi parteneri de întrecere, cupluri,
spaţialitatea - folosirea întregului spaţiu de dans, muzicalitatea coregrafică - întocmirea
coregrafiei în funcţie de parametrii muzicali, numărul de schimbări de formaţii, importanţa
temei coregrafice, complexitatea coregrafiei şi claritatea, spectaculozitatea şi originalitatea ei.

3. Performanţa Artistică

Performanţa artistică presupune - muzicalitate, comunicare nonverbală,

plasticitate, interpretarea rolului și transpunerea în rol, acurateţe interpretativă, expresivitatea,

limbaj gestual, impresie artistică.

"Expresivitatea corporală" ne-o dă stilul dansului, și implicit specificul lui.

7
Tango-ul are o nuanță de impulsivitate ca și expresivitate, valsul are nuanța eleganței, samba
nuanța veselie. Fiecare dans ne trece printr-o anumită stare sufletească cu mare capacitate de
exprimare.

Expresivitatea implică de asemenea - raportul de comunicare între partenerii de cuplu în

perechea de dans, comunicarea cu alte cupluri ce aparțin formației sau grupului de dansatori,
comunicarea cu publicul spectator în timpul întregii evoluţii, etc.

Partea artistică include "expresivitatea costumației", impactul care-l are la public, prestanța,
originalitatea, noutatea, imaginea de cuplu, impresia artistică.

4. Performanţa Motrică

Efectuarea mişcărilor cu aceeaşi îndemanare şi mobilitate, în acelaşi regim de rezistenţă şi

viteză, rezistenţă şi forţă, menţinerea tactului, distribuţia energiei se alocă în funcţie de
interpretarea comunicativ-motrică, pe tot parcursul dansului.

"Învăţarea motrică şi tipurile de învăţare. Învățarea motrică corectă, pe o perioadă

îndelungată, duce la performanță motrică și atitudine. Învăţarea, presupune o asimilare activă,
permanentă de informaţie şi imiplicit, de noi operaţii şi deprinderi. Se disting aici două laturi:
una informaţională şi alta operaţională formativă", FAMOSE J.P. (Aptitude et Performance
Motrice, Editia Revue EPS, Paris, 1988).

"Diveristatatea concepţiilor explică, varietatea teoriilor despre învăţare. Cunoaşterea

diferitelor tipuri de învăţare, devine o necesitate întrucât, fiecare are specificul ei. Solicită:
condiţii, metode diferite, procedee de abordare, astfel încât, să se realizeze cea mai bună
instruire", COJOCARU A. (2007).

Componentele performanței

Performanţa Coregrafică pentru Dans

Rezultatul obţinut - al unei formații de dans (perechi, grup, ansamblu) ca urmare a unei
acţiuni întreprinse în plan tehnico-tactic, artistic şi calitativ motric, evaluat la un nivel superior
implicând toate rigorile arbitrajului, NĂSTASE V.D. (2011).

Performanţa Sportivă pentru Dans

Cea mai bună performanţă sportivă în dans - implică câştigarea competiţiilor

de nivel internațional pe perioadă îndelungată.

Este rezultatul obţinut prin - clasificarea formației de dans, în ultima rundă din competiţie la
care s-a participat, clasificare pe baza însumării performanţelor tuturor dansurile care au intrat
în concurs.

Ultima rundă la care a participat formația de dans, nu este obligatoriu să coincidă cu finala
competiţiei. Dacă aceasta se întâmplă, înseamnă că performanţa este cu atât mai mare,
NĂSTASE V.D. (2011)

8
 Capacitatea de Performanță generală

Se definește prin următorii termeni: interacţiunea valorilor bio-psiho-educogene ale unui

individ, concretizarea lor pe baza unor criterii și reguli cu caracter social, exprimate prin
ierarhizări ale punctelor acumulate, promovări, avansări, progres.

Capacitate de performanţă se exprimă prin complexul de raţiuni care condiţionează succesul

sau eşecul prin: competiţii, motivaţie, luptă, evaluare, autoevaluare, recompensă, competenţă,
abandon simplu, abandon dramatic, retragere, încetarea activităţii,

A. DRAGNEA şi SILVIA MATE-TEODORESCU (2002)

Capacitatea de Performanță pentru Dans

La un dansator capacitatea de performanță reprezintă - totalitatea însușirilor bio-psiho-sociale

moștenite și dobândite în antrenament și competiție, concretizate în abilități tehnice,
coregrafice, artistice (aptitudini, talent, vocație, pasiune) și de abordare a unei competiții,
capabil să genereze rezultate performante în dans, NĂSTASE V.D. (2011).

Menționând capacitatea de performanță în dans, talentul este indispensabil acesteia, simțul

dansului, simțul performanței, simțul scenei, contopirea cu publicul, autodepășirea
psihomotrică, artistică. Expresia pură a talentului autentic ca și naturalețe în execuție, carismă,
farmec personal, aptitudini deosebite.

TALENTUL

BRAILSFORD ROBERTSON afirmă că: "pentru progresul omenirii ... nu atât talentele
noastre sunt importante, ci ... modul în care le folosim".

Talentul este o continuare a aptitudinii, o treaptă superioară de dezvoltare a acesteia, definește

autorul ZISULESCU ŞTEFAN (Aptitudini şi Talente, 1971) fiind formată din ansamblul
dispoziţiilor funcţionale şi a sistemelor operaţionale dobândite, ce mijlocesc obţinerea unor
performanţe şi realizări superioare care deosebesc indivizii.

Aptitudinea - cultivată şi perfecţionată continuu, în vederea obţinerii unor

performanţe, asupra cărora planează creativitatea, originalitatea şi stilul execuţiilor- devine

talent.

Însuşiri ale Talentului:

Creativitate, originalitate, ingeniozitate, iscusință, suplețe și flexibilitate a gândirii.

Caracteristici ale Individului talentat:

Inteligenţă deosebită; impresionabilitate; exigenţă faţă de sine; năzuință către perfecţiune;

putere de muncă; personalitate multilateral dezvoltată; pasiune pentru muncă.

Talentul se poate manifesta mai devreme sau mai târziu, acesta fiind în strânsă dependență, de
influența educativă exercitată asupra individului.

9
ZISULESCU ŞTEFAN (Aptitudini şi Talente, 1971)

Talentul şi Selecţia acestuia:

De exemplu, în practica dansului, unul din momentele cele mai importante, şi totodată cel mai
critic, este selecţia talentelor. În domeniul dansului, se fac programe specifice, care se ocupă
de selecţia adolescenților, de a face dans de performanţă.

Procesul de selectare și alegere al subiecţilor, cu caracteristici deosebite pentru un gen de dans

sau altul, se face individual, pe baza unor metode şi teste obiective.

Cu cât factorii subiectivi sunt mai puţini, cu atât selecţia este mai eficace. Talentul este dat -
de suma interrelaţiei dintre factorii endogeni şi exogeni. 20

Dintre Factorii Endogeni amintim:

Calităţile motrice (viteza, îndemânarea, coordonarea, forţa, suplețea) caracteristicile

antropometrice, sistemele şi aparatele fiziologice și funcţionale, și inclusiv factorii
psihologici.

O parte dintre aceştia (diferite manifestări ale forţei, greutatea corporală, diametrele) pot fi
dezvoltate sub influenţa factorilor ambientali (antrenament), pe când alţii (viteza, statura) sunt
foarte greu de modificat de către stimuli externi.

Dintre Factorii Exogeni amintim:

Factorul exogen, cu un rol important în performanţa dansului, îl constituie programul de

pregătire, antrenamentul.

1. Talentul - se diferenţiază, se dezvoltă şi evoluează în timpul procesului de

antrenament. Factorii ambientali, bazele metodologice şi ştiinţifice, ale pregătirii fizice

şi sportive, mediul şi modul de viaţă, condiţiile de pregătire etc., reprezintă condiţii

determinante pentru manifestarea şi afirmarea talentului sportiv-artistic la nivel de
adolescenți.

2. Persoanele Talentate - obţin performanţe de excepţie. Motivul constă în aceea că, ei posedă
- unul sau mai multe premise de performanţă, care se manifestă calitativ diferit, la fiecare
individ în parte.

3. Oamenii de Știinţă - au căutat să găsească, factorii care se manifestă în structura

performanţei, caracteristicile care determină performanţa, ca şi factorii stabili sau variabili în
procesul de evoluţie. S-a intervenit cu prioritate, în profilul cerinţelor (structura de pregătire)
cu ajutorul ratelor de creştere, a normelor şi domeniilor de norme, care au fost modificate în
funcţie de stadiul cunoştinţelor. Acest mod de abordare, caracteristic practicii de triere şi
selecţie, a adus la o gamă tot mai largă de procedee şi mijloace, de înregistrare a talentelor şi
de promovare a lor.

10
 Clasificarea Complexă - "talent în sport, talent în dans", "talent demn de promovat",
"netalentat", a ridicat în timp mari dificultăţi. Limitele modului de abordare prezentat mai sus,
pot consta în:

- multitudinea de date diferite cum ar fi: caracteristici somatice, rezultate ale testelor de
motricitatae, metode psihologice, metode sociologice cu afirmaţii verbale greu de sintetizat,
cercetări cu rezultate incomplete în final;

- apoi includerea acestor date, printre acelea privitoare la dezvoltarea biologică şi socială
eterogenă a adolescenților;

- un alt aspect al clasificării este, gradul explicativ diferit, al unei caracteristici, obligatorie
pentru aprecierea aptitudinii.

Premisele genetice şi influenţele mediului ambiant şi social sunt factorii activi a dezvoltării
generale ca şi a pregătirii capacităţii de performanţă a omului.

Performanţele de excepţie - se bazează pe caracteristici genetice, de mediu, sociale, şi pe

interrelaţia între ele.

Oamenii de ştiinţă - din diferite domenii caută să arate care dintre acestea au o influenţă mai
mare sau mai mică în apariţia şi dezvoltarea elementelor sportive de excepţie.

Răspunsul medicilor la această problemă - capacitatea de performanţă este medie, sub forma
specific sportivă, ea este realizată prin anomalii biofizice şi biochimice.

Aici amintim de aspecte antropometrice şi morfologice - structura organelor, compoziţia

chimică a organelor şi a corpului, coordonarea nervoasă şi hormonală.

Criterii asemănătoare le găsim şi la alţi oameni de ştiinţă, pentru alte domenii de: creativitate,
inteligenţă, sau caracteristici importante din, activitatea specifică sportului, respectiv
dezvoltarea performanţei, ȘANDOR IOSIF (Cluj, 2008).

De exemplu, pentru evaluarea practică a talentelor în domeniul dansului, aceste cunoştinţe

sunt aplicabile condiţionat, deoarece:

- sunt stabilite frecvent - doar unele caracteristici - cele care nu au putut fi puse în raport
direct, cu întreaga activitate a dansului;

- nu există dotarea necesară, pentru măsurătorile de rutină, pe un număr mare de indivizi;

- valabilitatea altor caracteristici se modifică, şi aceasta influenţează raporturile dintre

caracteristici.

Este îngreunată stabilirea criteriilor de selecţie - deoarece se perfecţionează şi antrenamentul,

ca și proces social. Chiar dacă, aceste cunoştinţe nu îşi arată eficienţa direct în practica de
triere şi selecţie, totuşi cercetările pe care ele se bazează, sunt deosebit de valoroase. Ele
reprezintă cercetări fundamentale pentru stabilirea certitudinii caracteristicilor capacităţii de
performanţă în dans, ca şi a procesului de dezvoltare în condiţiile specifice ale

11
antrenamentului şi activităţii dansului, şi pot contribui la confirmarea criteriilor, testelor
aplicate, pentru identificarea şi promovarea talentelor în dans.

În timp s-au realizat unele studii și investigații în scopul dobândirii de noi cunoștințe,
activități desfășurate pentru strângerea și verificarea probelor în domeniul dansului, privind
cele mai diferite și variate zone ale problematicii dansului, iar cunoştinţele obţinute, au format
baza ştiinţifică, pentru redactarea celor mai importante decizii privind, forma de organizare și
conducere a activității dansului, totalitatea concepțiilor și elementelor care formează partea
utilă a dansului.

Sistemul domeniului dans, analizat în întregul său, prezintă - mari deficienţe structurale şi de
conţinut, în ce priveşte: depistarea, selectarea, promovarea, conservarea şi reorientarea
talentelor.

Lipseşte încă - transpunerea sistematică a cunoştinţelor teoretice şi a observaţiilor practice, în

programe formulate concret, şi coroborarea cu indicaţiile corespunzătoare privind modul de
acţiune. (http:/scribd.com/doc./studiul.dansului.analiza.dezb.stiintifice)

Promovarea talentelor presupune în primul rând, conservarea talentelor ... nu doar

"verificarea materialului uman". Se antrenează nu numai "musculatura" sau "circulaţia
sanguină" ... ci în principal ... "personalitatea tânărului".

Antrenorul este cel care, are un rol important în ceea ce priveşte selecţia tinerilor pentru
performanţă. El ştie ce anume îi trebuie. Și "pentru ce este nevoie să caute";

ştie să se orienteze, ştie unde să cerceteze, şi ce să descopere sau să obțină.

Aprecierea calificată a antrenorului (fie analiză, fie prognoză) formează: baza determinării
certe a talentului, a selecţiei şi a promovării acestuia.

Antrenorul trebuie - să diferenţieze cu grijă, între un "Talent potenţial", pe de-o parte, şi

avantajul de dezvoltare şi maturizare individuală, pe de altă parte (prin dezvoltare timpurie
sau târzie).

Talentul - un mod de exprimare, o capacitate deosebită înnăscută, ce favorizează o activitate

creatoare pentru un anumit domeniu, o treaptă superioară a aptitudinii, caracterizat în esență
prin creația originală. Adolescentul talentat este înzestrat cu aptitudini remarcabile. A
promova talentul înseamnă concomitent - conservarea şi îndrumarea sa optimă și completă.

Talentele se exteriorizează în timp ... acestea se pot cizela și rafina!

ANNA PAVLOVA "nimeni nu poate ajunge în vârf, doar cu ajutorul talentului. Munca
sporește talentul, iar studiul intens - transformă talentul, ... în geniu".

Talentul nu este - numai inteligență deosebită !

El se caracterizează și prin pasiune ! Astfel menționăm că, pe lângă standardele tehnice,

dansul trebuie să ajungă la spiritul omului. Valoare dansului se evidențiază printr-o coregrafie

12
bine realizată. Coregrafia bine realizată, transformă dansul în bucurie. Bucuria pentru a dansa
- implică pasiune și talent.

Talentul reprezită: măiestrie, energie, implicare - implicare în povestea

dansului, implicare în personaj, entuziasm debordánt, "incendiul pe ringul de dans".

GENERALITĂȚI ALE SELECȚIEI ÎN DANS PRIVIND LITERATURA DE

SPECIALITATE

Selecţia psihologică în dans

"Selecţia psihologică constituie demersul prin care se realizează, cunoaşterea particularităţilor

psihologice ale sportivilor şi corespondenţa acestora cu cerinţele clare ale activităţii sportive
de performanţă", DRAGNEA A. și TEODORESCU S., (2002, p.111)

Selecţia psihologică în dans implică cunoaşterea particularităţilor psihologice ale copiilor,

particularităţi care se pretează în special şi în latura artistică, unde emoţionalul are un rol
definitoriu. Corespondenţa acestora, cu cerinţele precis delimitate, ale activităţilor sportiv-
artistice de performanţă.

Nefiind departe de sportul în sine, acest aspect îl întâlnit şi în "selecţia sportivă psihologică",
însă fără implicarea dimensiunii şi a volumului emoţional.

Criteriile selecției privind literatura de specialotate

conformația fizică potrivită dansatorilor

O importanţă majoră în dansul de performanță o are conformația sau constituţia fizică a

dansatorului. Conformația fizică ca aspect general a dansatorului, impune o ipostază
armonioasă și bine echilibrată.

Structura generală, structura fizică a unui dansator, implică totalitatea particularităților de

structură funcțională, psihologică, capacitate vitală, factori emoţionali, aptitudini motorii şi
psiho-motorii, motrice și biomotrice și inclusiv conformația dansatorului.

Criteriile de Selecție - din punct de vedere biologic a tipului de dansator:

Se cer proporții somatice normale:

Baieți - țesut adipos redus;

- preferabil "tipul longilin", înfățisare plăcută;

- membre inferioare armonios dezvoltate, însă mai lungi decât trunchiul;

- bazin îngust;

- mobilitate bună la nivelul coloanei vertebrale și articulației coxo-femurale.

13
Fetele - pot avea o alură scenică și indici normali între înălțime și greutate;

- "tipul longilin" și înfățisare plăcută;

- corp frumos armonizat;

- țesut adipos redus;

- mobilitate foarte bună la nivelul articulațiilor mici și mari (scapulo-humerală,

coloană vertebrală, coxo-femurală).

Conformația fizică potrivită pentru subiecții care doresc să practice

"dansul de performanţă", diferă de la "genul sportiv" la "genul clasic" sau "modern".

1. Pentru genul de dans sportiv - băieții sunt de "tipul longilin", iar fetele având indici
normali de înălțime și greutate, pot fi puțin mai robuste, întrucât elementele acrobatice sunt
mai rar întâlnite în dansul sportiv.

2. Pentru genul de dans clasic - băieții sunt de "tipul muscular atletic", iar fetele de "tipul
longilin", grațioase, mlădioase și elegante.

3. Pentru genul de dans modern - băieții sunt de "tipul robust motric", iar fetele de "tipul
longilin", suple și ușoare, flexibile și elastice.

Pentru fete - este potrivită o înălţime medie, estimativ de 1,65 m, cu o greutate maximă de 53-
55 de kg, "armonic mijlociu", dacă practică dansul sportiv.

1,65 -1,70 m cu 45-50 kg, dacă practică dansul modern sau baletul.

Întrucât genurile de dans ca: baletul, dansul modern, dansul acrobatic în perechi sau în grup,
implică multe elemente de echilibristică cu partener, exerciții acrobatice cu grad mare de
dificultate - fiind absolut necesar ca partenera să fie cât mai suplă, pentru a uşura efortul
băiatului.

Pentru băieţi - este potrivită o înălţime medie, estimativă de 1,80 m, maxim

1,85 m, cu o greutate estimativă de 70-75 de kg, dacă practică dansul sportiv.

75-80 kg, dacă practică dansul artistic modern, baletul sau dansul acrobatic. Dansuri ce
implică, eforturi intense pentru realizarea elementelor de echilibristică și acrobație, ceea ce
presupune forţă, îndemânare şi viteză de reacţie. Programul de prgătire fizică, fiind
asemănător cu cel al gimnaştilor acrobați.

Conformația dansatorilor în general, trebuie să fie bine proporţionată, cu aspect plăcut,

postură corectă, atitudine și eleganță.

Un rol important în constituția fizică a dansatorilor, îl are și structura oaselor.

14
Caracteristicile - selecției, privind

Rolul oaselor, în constituția fizică a dansatorilor

Rolul oaselor în constituția fizică a dansatorilor - prezentat ca și o particularitate privind

selecția pentru dans. Astfel oasele:

conferă corpului formă și suport;

reprezintă pârghiile cu rol în mișcare;

au rol de producere a unor elemente figurate ale sângelui;

formează cavități de protecție precum cutia craniană și canalul vertebral,

formează cutia toracică și bazinul;

au rol de depozit pentru săruri și pentru minerale;

reprezintă un loc de inserție pentru mușchi;

conferă poziția bipedă a omului.

Manualul de anatomie menționează că, "oasele goale" sunt mult mai puternice și rezistente.
Faptul că oasele sunt "goale", ele sunt mult mai ușoare.

Deci, este necesară mai puțină energie pentru a le deplasa. Dacă oasele ar fi solide, nu le-am
putea mișca cu atâta ușurință. Ar fi ca și cum ne-am mișca picioarele, cu greutăți atașate.

Faptul că oasele sunt "goale" interior pe porțiunea de centru, îi oferă structurii osului, un
design mai bun și le face mai puternice.

Oasele goale pe interior sunt construite astfel încât, să poată sprijinii o greutate mai mare.

În concluzie, în balet și dans este imperios necesară - o structură goală a oaselor,

în special pentru prim balerine sau dansatoare care execută elemente acrobatice cu partener, în
poziții dintre cele mai complicate. Când oasele sunt ușoare, exercițiile de dans, elementele,
săriturile și acrobațiile, se pot efectua cu mai multă ușurință și fără efort foarte mare. Structură
goală a oaselor este foarte benefică în viteza de execuție, ținând cont că dansatoarea trebuie să
fie "ca un fulg".

Dinamica antrenamentului de dans

Programul de pregătire al antrenamentului pentru dans, are un caracter ciclic, determinat de

caracterul fazic "de a fi în formă". Caracterul fazic de a fi în formă, constituie și baza naturală
a periodizării antrenamentului. Factorii cicardieni, ai ritmului biologic, se repetă la
aproximativ 24h. În programul de pregătire al antrenamentului se vor puncta: metodele de
lucru și de organizare în desfășurarea activității, conținutul, specializarea pe un anumit post de
acțiune și pe o anumită zonă a scenei, riscurile ce trebuie asumate și luate în calcul.

15
1. AGENŢIA NAŢ. "Strategii pentru
PENTRU SPORT Îmbunătăţirea Performanţei
Sportive"- Editura
Stadion, Bucureşti, 2005
2. ALEXANDRESCU C. "Igiena și Controlul Medical
în Sport" - Editura Stadion,
București, 1987
3. ANTONESEI L . "Abecedar" pentru Studenți,
Masteranzi și Profesori,
Ghid pentru
Cerecetarea Educației -
Editura Polirom, Iași, 2009
4. ANDERSON J. "Ballet & Modern Dance, A
Concise History", New
Jersey - Princeton Book
Company, 1992
5. APPIA A. "Opera de Artă Vie" -
Editura Unitext, București,
2000
6. ARDELEAN "Pregătirea Fizică și
ROMAN M. Coregrafică, Componente
ale Procesului de
Antrenament în Gimnastica
Ritmică Sportivă, Teză de
Doctorat"
- Editura A.N.E.F.S,
București, 1996
7. ARTAUD A. "Le Theatre et Son Double"
- Editions Gallimard, Paris,
1984
8. ATANASSOVA T. "Effets de la Preparation
Phisyque en G.R.S. sur le
Qualites de Jeunes
Sportives Agees de 16 a 18
ans - Les Cahiers de
L`Insep", 1997
9. BALINT LORAND "Teoria Educației Fizice și
Sportului"- Editura
Universității
Transilvania, Brașov, 2003
10. BALINT LORAND "Teoria și Didactica
Generală a Educației Fizice
și Sportului" - Editura
Universității Transilvania,
Brașov, 2003
11. BARNA CARMEN "Culegere de complexe de
dezvoltare fizică generală
utilizate în lecția
de educație fizică" -
Reprografia Univ.

16
 "Transilvania" Brașov, 1998.
12. BAROGA L. "Educarea Calităților Fizice
Combinate"- Ed. Sport
Turism, București,
1984
13. BĂIAȘU N. "Gimnastica de Bază și
BÂRLEA A. Acrobatică în Școală"-
Editura CNEFS, București,
1996
14. BÂRZEA C. "Arta și Știința Educației"-
Ed.Didactică și Pedagogică
R.A., București,
1998
15. BEAN A. "The Complete Guide to
Sports Nutrition" London,
Marea Britanie,
A & C - Black, 1996
16. BISSINGER K. "Leap Into Learning!
N. RENFRO Teaching Curriculum
Through Creative Dramatics
and Dance", Austin, TX -
Nancy Renfro Studios, 1990
17. BÎRZEA C. JIGĂU M. "Restructurarea
CĂPIŢĂ L. HORGA I. Curriculumului Naţional,
VELEA S. Analiza Condiţiilor de
Implementare"- Institutul de
Ştiinţe ale Educaţiei,
Bucureşti, 2010.
18. BOMPA T.O. "Periodizarea, Teoria și
Metodologia
Antrenamentului" - Editura
Ex.Ponto, București, 2000
19. BOTA A. "Exerciții Fizice pentru
Viața Activă și Activități
Motrice de Timp Liber" -
Editura Cartea Universitară,
București, 2006
20. BOTA C. "Ergofiziologia" - Editura
Globus, București, 2000
21. BOTA C. "Fiziologia Educaţiei Fizice
şi Sportului", Editura
A.N.E.F.S., Bucureşti, 1993
22. BOURCIER PAUL "Histoire de la Danse en
Occident" - Editions du
Seuil , 1987, En
Couverture: Nijinsky
23. BUJOR C. "Euritmia, componentă de
seamă a educației fizice
școlare" - Analele
Universității Oradea,

17
 Facultatea de educație fizică
și sport, vol VII, 1997
24. CAHUSAC "La Danse Ancienne et
NEAULME JEAN Moderne, ou Traite
Historique de la Danse" -
Editions M.D.C.C.L.I.V.,
Haga, 1999

18