DREPT PENAL 06.10.

2016
CURS 1

Introducere in studiul Dreptului Penal

Motto:”Mama,te iubesc mult,dar mai mult iubesc penalul”

Apararea celor mai importante valori sociale impotriva faptelor periculoase a constituit
si constituie o preocupare permanenta a statului.Prin intermediul legii penale,societatea se
apara impotriva criminalitatii ,deoarece numai legea penala prevede faptele periculoase si
sanctiunile ce se aplica in cazul savarsirilor.
Definitie: Dreptul Penal este acea ramura a dreptului public formata din ansamblul
normelor juridice care reglementeaza relatiile de aparare sociala prin incriminarea ca
infractiuni sub sanctiuni specifice denumite pedepse a faptelor periculoase pentru valorile
sociale,in scopul apararii acestor valori fie prin prevenirea comiterii de infractiuni,fie prin
aplicarea sanctiunilor de drept penal.
Din definitia dreptului penal rezulta ca acesta are trasaturi caracteristice:
1.dreptul penal este o ramura de drept distincta,autonoma avand un obiect propriu de
reglemenatare si anume acele valori si relatii sociale de care depinde existenta societii omenesti
2.dreptul penal stabileste faptele ce constituie infractiuni si sanctiunile corespunzatoare
3.prin intermediul raportului de drept juridic penal se stabilesc drepturi si obligatii ale
subiectelor raportului juridic in scopul apararii celor mai importante valori din societate

Obiectul dreptului penal

Obiectul dreptului penal il constituie reglementarea relatiilor de aparare sociale de
conformare si cele de conflict.
Caracteristicile dreptului penal
1.dreptul penal are un caracter autonom in raport cu alte ramuri de drept
2.dreptul penal are un caracter unitar
3.caracterul de drept public-acesta rezulta din faptul ca reglementand relatii de aparare sociala,
intotdeauna subiect al raportului juridic penal este statul ca reprezentant al fortei publice
Scopul dreptului penal este acela de a apara societatea in ansamblul ei si pe membrii
societatii in particular impotriva infractiunilor.

1
 Dreptul penal are stranse legaturi cu multe alte ramuri de drept.Dreptul penal nu trebuie
confundat cu stiinta dreptului penal.Daca dreptul penal reglementeaza infractiunile si
pedepsele,stiinta dreptului penal reprezninta un anbsamblu sistematizat de cunostinte juridice
despre dreptul penal ca ramura de drept.Dreptul penal are ca obiect de cercetare normele care
reglementeaza infractiunile si pedepsele,stiinta dreptuluui penal are ca obiect de cercetare
insusi dreptul penal.Stiinta dreptului penal ,la randul sau, nu trebuie confundata cu politica
penala.Politica penala este politica statului si are ca obiect studiul tutoror datelor furnizatate de
celelalte stiinte penale inclusiv stiintele juridice penale si elaborarea pe aceasta baza a unor
orientari, principii si metode recomandate legiuitorului de care sa tina seama acesta in opera de
legiferare.

Principiile specifice dreptului penal(Generale?)

1.Principiul legalitatii incriminarii a pedepselor,a masurilor educative si de siguranta
2.Principiul raspunderii penale subiective
3.Principiul raspunderii penale obiective
4.Principiul personalitatii raspunderii penale si a pedepsei
5.Principiul ca infractiunea este singurul temei al raspunderii penale
6.Principiul dublei esente a pedepsei(masura de constrangere si mijloc de resocializare a
infractorului)
7.Principiul individualizarii judiciare a sanctiunii
8.Principiul sanctionarii diferentiate a infractorilor majori de infractorii minori

*Curs de drept penal(1-19)*

DREPT PENAL 13.10.2016

CURS 2

Dreptul penal reglemeneaza relatiile de aparare sociala.

Izvoarele dreptului penal:
Notiunea de izvor de drept , in general, are mai multe intelesuri:
a) Intr-un sens prin izvor de drept penal intelegem sursa sociala sau izvorul material al
dreptului. Acest izvor este dat de conditiile materiale de existenta a societatii;
b) In al doilea sens prin izvor de drept penal se intelege sursa politica, adica vointa fortei
politice de a institui o anumita norma de drept ;
c) In al treilea sens prin izvor de drept penal se intelege izvorul constitutiv sau formal al
dreptului, cu alte cuvinte, actul normativ in care isi gaseste exprimarea vointa puterii
politice care cuprinde norma de drept dorita . In acest ultim sens intelegem noi izvorul
dreptului penal.

2
 Definitie: prin izvor de drept penal in sens formal sau juridic se intelege modul de
manifestare, forma pe care regula de drept penal o imbraca si se face cunoscuta membrilor
societatii ( destinatarii legii penale)
1. Primul izvor de drept penal il constituie Constitutia tarii
2. Al doilea izvor de drept penal il constituie Legea Penala. Legea penala este singurul
izvor de drept penal (cu unele exceptii)

Potrivil art. 173 Codul Penal prin legea penala se intelege orice dispozitie cu caracter
penal cuprinsa in legi organice, ordonante de urgenta sau alte acte normative care la data
emiterii lor aveau putere de lege .
Legile penale care reglementeaza relatii de aparare sociala, in teoria dreptului penal
sunt clasificate dupa anumite criterii precum
- Criteriul domeniului de aplicare;
- Criteriul duratei in timp a legii;
- Criteriul dupa caracterul legii.
Alte izvoare ale dreptului penal:
a) Ordonanetele de urgenta ale Guvernului pot fi izvor extraordinar de drept penal
atunci cand reglementeaza relatii de aparare sociala;
b) Decretul Prezidential in cazul gratierii individuale. Reprezinta izvor de drept penal
deoarece reglementeaza executarea unor pedepse ;
c) Deciziile Curtii Constitutionale ;
d) Deciziile date de Inalta Curte de Casatie si Justitie in recursurile in interesul legii ;
e) Tratatele si Conventiile internationale la care Romania a aderat. In legatura cu
aceste tratatae si conventii distingem 2 categorii:
- Tratate si conventii prin care Romania s-a angajat sa incrimineze anumite fapte
socialmente periculoase si sa le sanctioneze ( reprezinta un izvor indirect de drept
penal)
- Tratate sau conventii internationale privind asistenta juridica in materie penala (este
izvor direct de drept penal )

Normele de drept penal :

Norma penala este acea norma juridica prin care se prescriu reguli obligatorii pentru
destinatarii legii penale precum si sanctiunile aplicabile in cazul incalcarii acestora. O lege
penala cuprinde o totalitate de norme juridice penale.

Raportul juridic penal:

Este rezultatul incalcarii unei relatii de aparare sociala reglementata printr-o norma de
drept penal. O relatie de aparare sociala odata reglementata printr-o norma de drept penal, in
momentul in care este incalcata, devine raport juridic de drept penal, raport in cadrul caruia
subiectele acestui raport au drepturi si obligatii corelative .

Elementele raportului juridic penal:

- Subiectele raportului juridic: persoanele care participa la raportul juridic penal;
- Continutul raportului juridic: drepturile si obligatiile corelative pe care le au subiectele;
- Obiectul raportului juridic: obiectul la care se refera drepturile si obligatiile subiectelor.

A. SUBIECTELE RAPORTULUI JURIDIC PENAL DE CONFORMARE:

In cadrul raportului juridic penal de conformare, statul apare intotdeauna ca subiect. Din
momentul intrarii in vigoare a legii penale se naste un raport juridic penal de conformare

3
 sau de cooperare. In cadrul acestui raport juridic de conformare, statul are dreptul de a
pretinde destinatarilor legii penale sa se conformeze exigentelor acesteia, iar destinatarii au
obligatia de a nu savarsi fapta interzisa sau sa faca ceea ce legea penala le ordona.
Destinatarii legii penale: acest subiect nu este determinat, este nedeterminat(toti suntem
obligati sa il respectam)

B. SUBIECTELE RAPORTULUI JURIDIC PENAL DE CONFILCT:

Aceste subiecte sunt statul si infractorul, persoana fizica sau juridica,care au violat legea
penala. In cadrul acestul raport juridic penal de conflict, infractorul este precis determinat.
Continutul raportului juridic penal de conflict, consta in dreptul statului de a trage la
raspundere penala pe infractor si de a impune aplicarea si executarea sanctiunii
corespunzatoare iar pe de alta parte obligatia infractorului de a raspunde penal pentru fapta
savarsita si de a se supune sanctiunii aplicate.
Obiectul raportului juridic penal de conformare il constituie insasi conformarea.
Obiectul raportului juridic penal de conflict il constituie sanctiunea de drept penal ce
urmeaza a fi aplicata infractorului.
Nasterea raportului juridic penal de conformare este momentul intrarii in vigoare a legii
penale incriminatoare. Nu intotdeauna norma penala care intra in vigoare este opozabila
tuturor destinatarilor legii penale.
Exceptie: este posibil ca o norma incriminatoare sa ceara ca destinatarii ei (nu toti) sa
aiba o anumita calitate (calitatea de medic, farmacist, functionar public, militar etc)
Dupa nasterea raportului juridic penal de conformare, acesta se desfasoara in timp prin
respectarea de catre destinatarii legii penale a exigentelor acesteia . Durata respectarii in
timp a normei penale exista pe toata perioada cat norma penala este in vigoare.
In cazul legii penale, obligatia conformarii subzista atata timp cat subiectul are
acea calitate, daca pierde calitatea acea lege nu mai este opozabila.

Raportul juridic penal de conformare se poate modifica in cazul in care norma penala
intrata in vigoare se modifica . Stingerea sau decesul raportuli juridic penal de conformare
are loc in momentul in care norma penala care il impunea a iesit din vigoare . De asemenea
atunci cand intervine moartea destinatarului legii penale se stinge si raportul juridic penal
de conformare.

Raportul juridic penal de conflict se naste in momentul savarsirii unei infractiuni .

Pentru a antrena raspunderea penala, raportul juridic penal de conflict trebuie constatat de
un organ competent care este instanta de judecata printr-o hotarare definitiva si irevocabila
.Pana la definitivarea raportului juridic penal de conflict functioneaza principiul
“prezumtiei de nevinovatie”. Acest raport dureaza din momentul savarsirii infractiunii si
pana la executarea sau considerararea ca executarea sanctiunii aplicate.
Este posibil ca raportul juridic penal de conflict nascut ca urmare a savarsirii unei
infractiuni sa nu strabata drumul lung al definitivarii datorita intervenirii in faza de urmarire
penala sau judecata a unor fapte modificatoare de raport juridic penal. Aceste fapte
modificatoare pot fi:interventia unui act de admistiere, retragerea plangerii penale,
intervenirea prescriptiei raspunderii penale.
Raportul juridic penal de conflict se stinge odata cu executarea sanctiunii. Strans legat
de raportul juridic penal de conflict sunt faptele penale in sensul ca intotdeauna un raport
juridic penal de conflict se poate naste doar in urma savarsirii unui fapt penal (savarsirea
unei infractiuni). Pe de alta parte un raport juridic penal de conflict se poate atenua sau
agrava tot in prezenta unui fapt juridic penal.

4
 Definitie: faptele juridice penale sunt acele stari, situatii, imprejurari, fapte prevazute
de legea penala care dau nastere, modifica ori sting raportul juridic penal de conflict. Din
aceasta definitie rezulta ca faptele juridice pot fi constitutive de raport juridic,
modificatoare sau care sting raportul juridic penal. Faptele juridice constitutive de raport
juridic penal sunt acelea in prezenta carora ia nastere raportul juridc penal si pe cale de
consecinta se naste raspunderea penala. Un astfel de fapt juridic si singurul este savarsirea
unei infractiuni.
Art 15 alin.(2) Cod Penal ,,Infractiunea este singurul temei al raspunderii penale,,.
Faptele juridice modificatoare de raport juridic penal sunt acele imprejurari in
prezenta carora raspunderea penala initiala, izvorata din savarsirea unei fapte
prevazuta de legea penala se modifica in sensul ca se agraveaza sau se atenueaza
ori o anumita obligatie este inlocuita cu alta.
Faptele modificatoare intervin si produc efecte numai dupa savarsirea infractiunii si reprezinta
impreurari accidentale.
Raportul juridic penal de conflict poate fi modificat in continutul sau sau in legatura cu
drepturile si obligatiile corelative.
Faptele juridice care sting raportul juridic penal de conflict :
a) Fapte extinctive generale:
- executarea pedepsei ;
- moartea infractorului;
- amnistia ( fapta este dezincriminata;
- prescriptia raspunderii penale;
- dezincriminarea ( fapta respective nu mai este socotita infractiune );
- iresponsabilitatea definitiva intervenita dupa savarsirea infractiunii;
b) Fapte extinctive speciale: pot aparea numai in legatura cu anumite infractiuni si
persoane prevazute de lege, ele fiind prevazute in partea speciala a codului penal la
anumite infractiuni
- lipsa plangerii prealabile;
- retragerea plangerii;
- autodenuntarea .

INTERPRETAREA LEGII PENALE

Prin interpretarea legii penale se intelege o operatiune logico-rationala care se
efectueaza cu ocazia si in vederea aplicarii normelor de drept penal si are drept scop
descoperirea vointei legiuitorului exprimata in aceste norme in legatura cu cazul concret.
Interpretarea poate fi facuta de catre legiuitor, organul judiciar care este chemat sa
aplice legea ( Parchet sau Instanta de Judecata) dar si de oamenii de stiinta care interpreteaza
legea penala.

Formele interpretarii: in functie de subiectii care fac interpretarea aceasta poate fi

- oficiala: poate fi legala( autentica) facuta de insusi legiuitor si interpretarea cauzala
facuta de instanta de judecata. Interpretarea legala poate fi autentica sau contextuala
dar poate fi si autentica posterioara.
- neoficiala( doctrinara sau stiintifica): facuta de oamenii de stiinta. Aceasta interpretare
se impune prin forta argumentelor stiintifice dar nu este obligatorie pentru instalentele
de judecata .

Metode de interpretare:
a) interpretarea gramaticala sau literala;

5
 b) interpretare logica sau rationala;
c) interpretare istorica;
d) interpretare sistematica sau de corelatie;
e) interpretare analogical.

Felurile interpretarii:
a) interpretarea declarativa ( interpretul ajunge la concluzia ca legea interpretata este clara
sic a legiuitorul a spus tot ce avea de spus ) ;
b) interpretarea extensiva ( interpretul ajunge la concluzia ca legiuitorul s-a exprimat mai
putin iar interpretul extinde legea );
c) interpretarea restrictiva.
Legea penala ESTE DE STRICTA INTERPRETARE adica toti cei care interpreteaza legea
intr-un anumit caz concret trebuie sa interpreteze legea strict cum spune ea.

bibliografie-pagina 20-50

DREPT PENAL 20.10.2016

CURS 3

LEGEA PENALA SI LIMITELE EI DE APLICARE

 Ce este legea penala?

Notiunea de lege penala are mai multe intelesuri si anume:
1.Intr-un sens foarte larg-prin lege penala se intelege totalitatea legilor penale,toate dispozitiile
legale cuprinse in Codul Penal in legi penale speciale si in legi nepenale cu dispozitii
nepenale(in aceste sens vorbim de legea penala ca izvor de drept penal)
2.Intr-un sens mai restrans se intelege o anumita lege(ex:Codul Penal,lege de amnistie,o lege
speciala)
3.Intr-un sens foarte restrans prin lege penala se intelege si o simpla dispozitie cu caracter penal
cuprinsa intr-o lege
Potrivit art.173 din Codul Penal prin lege penala se intelege orice dispozitie cu caracter penal
cuprinsa in legi organice,ordonante de urgenta sau alte acte normative care la data adoptarii lor
aveau putere de lege.
 Categorii de legi penale:
A. Dupa criteriul intinderii sferei de influenta al legii penale:
a).lege penala generala-Cod Penal,normele din partea generala al Codului
Penal,incriminarile din partea speciala a Codului Penal.Toate aceste dispozitii alcatuiesc
dreptul penal comun(obisnuit)

6
 b).legi penale speciale-aceste legi contin dispozitii cu caracter incriminator derogator de la
dreptul comun,prinvind situatii ce necesita o reglementare speciala.In general legile penale
speciale contin norme speciale prin care se incrimineaza si sanctioneaza ca infractiuni fapte
socialmente periculoase neprevazute in Codul Penal
c).legi nepenale care cuprind dispozitii nepenale(legea143/2000 republicata in 2013-lege
privind prevenirea si combaterea traficului ilicit de droguri)

B. Dupa criteriul duratei al legii

a).legi penale permanente(Codul Penal)
b).legi penale temporare (pe o anumita perioada de timp)

C. Criteriul caracterului legii penale

a).legi penale obisnuite(cele care se elaboreaza de catre Parlament intr-o stare normala de
existenta a societatii)
b).legi penale exceptionale

 Principiile aplicarii legii penale

Aplicarea legii penale este tarmurita de 3 principii:
 Principiul activitatii legii penale in timp
 Principiul teritorialitatii legii penale
 Principiul ca legea penala este de stricta interpretare

 Aplicarea legii penale in timp

Aplicarea legii penale in timp este dominata de principiul activitatii legii penale
Legea penala este activa intre 2 momente:
-momentul intrarii in vigoare
-momentul iesirii din vigoare
Potrivit Constitutiei,legea penala intra in vigoare la 3 zile dupa publicarea in Monitorul
Oficial al Romaniei.Legea penala mai poate intra in vigoare si la o alta data dupa scurgerea
celor 3 zile ,data ,mentionata in cuprinsul legii penale.
Intrarea in vigoare a Ordonantei de Urgenta care reglementeaza relatii de aparare sociala.
Potrivit Constitutiei art.115. alin.5 Ordonanta de Urgenta a Guvernului intra in vigoare dupa
depunerea ei spre dezbatere in procedura de urgenta la camera competenta sa fie sesizata si
dupa publicarea ei in Monitorul Oficial al Romaniei.

7
 Iesirea din vigoare al legii penale
In practica dreptului penal sunt cunoscute mai multe modalitati prin care o lege penala
iese din vigoare.
Aceste modalitati sunt :
1.abrogarea legii penale-abrogarea poate sa fie expresa sau tacita,totala sau partiala
2.modificarea legii penale-este cea mai frecventa modalitate de scoatere din vigoare a unor
dispozitii penale,poate fi expresa sau tacita
3.disparitia obiectului aparat de lege in cazul unor prevederi legale prin care sunt sanctionate
fapte intr-un anumit domeniu de activitate
Abrogarea unei norme penale dintr-o lege poate surveni si ca urmare a declararii acestei legi
ca neconstitutionala,publicarea deciziei de neconstitutionalitate in Monitorul Oficial are ca
efect imediat suspendarea normei si abrogarea acesteia, daca timp de 45 de zile de la publicarea
in Monitorul Oficial, Parlamentul nu ia masuri pentru a intra in legalitate.

 Principiul aplicarii legii penale active

Aplicarea legii penale in timp este dominata de principiul aplicarii legii penale active.Acest
principiu este consacrat in art.3 din Codul Penal care spune ca “legea penala se aplica
infractiunilor savarsite in timpul cat se afla in vigoare”.

 Concursul de legi penale

Constituie concurs de legi penale, coexistenta a doua sau mai multor legi penale sau texte
care reglementeaza concomitent aceleasi institutii de drept penal,dar in mod diferit.
Concursul de legi penale active nu trebuie confundat cu succesiunea legilor penale in
timp,cu asa numitele situatii tranzitorii,in care o lege penala iese din vigoare,in locul ei intrand
o alta lege.
Legile care se succed una care abroga pe cealalta,situatie in care conflictele de drept penal
aparute sub legea veche vor fi rezolvate si judecate dupa legea noua.
In ipoteza sunccesiunii celor doua coduri penale se pune problema care din cele doua
coduri,codul vechi si cel nou,vor fi aplicate in solutionarea conflictelor de drept panal.

 Extra-activitatea legii penale

Pentru a intelege extra-activitatea legii penale trebuie sa subliniem ca regula de aur este ca
legea penala nu retroactiveaza,acest lucru inseamna ca legea penala nu se aplica faptelor
savarsite inainte de a fi prevazute ca infractiuni.Neretroactivitatea legii penale constituie un

8
principiu constitutional.Potrivit art.15 alin.2 din Constitutie,legea dispune numai pentru
viitor,ori exceptia legii penale sau contraventionale mai favorabile.
Principiul neretroactivitatii legii penale exprima ideea de drept penal potrivit careia legea
penala nu se aplica faptelor care la data savarsirii lor nu erau prevazute ca infractiuni.(art.278
din Noul Cod Penal a introdus “incriminarea incalcarea solemnitatii sedintei de judecata”).
Principiul neretroactivitatii legii penale isi gaseste aplicabilitatea in cazul succesiunii legilor
penale cand legea penala veche nu prevede fapta ca infractiune,iar noua lege il prevede.
Principiul retroactivitatii legii penale reprezinta o exceptie de la principiul activitatii legii
penale.In esenta este vorba de o situatie cand legea noua numai prevede o fapta prevazuta de
legea veche ca infractiune,producand totusi efecte in legatura cu aceasta din urma lege.
Principiul retroactivitatii legii penale este consacrat in dispozitiile art.4 Codul Penal, conform
caruia legea penala nu se aplica faptelor savarsite sub legea veche daca nu mai sunt prevazute
de legea noua.
In acest caz,executarea pedepsei,a masurilor educative si masurilor de siguranta pronuntate
in baza legii vechi,precum si toate consecintele penale ale hotararii judecatoresti privitoare la
aceste fapte, inceteaza prin intrarea in vigoare a legii celei noi.
Principiul retroactivitatii legii panale are in vedere situatia in care prin legea noua o fapta
nu mai este prevazuta ca infractiune,deci legea noua dezincrimineaza fapta respectiva.
Legea de dezincriminare in speta Noul Cod Penal retroactiveaza avand efecte asupra tuturor
condamnatelor sub legea veche pentru infractiunea de prostitutie.Dezincriminarea nu trebuie
confundata cu modificarea legii penale,dezincriminarea presupune ca acea fapta
dezincriminata nu mai este prevazuta in legea noua sub nicio forma ca infractiune,in timp ce
modificarea presupune in continuare a faptei ca infractiune schimbandu-se sau modificandu-se
unele conditii de incriminare sau pedepsire.
Legea care dezincrimineaza are caracter retroactiv,deoarece ea are aplicabilitate si asupra
faptelor savarsite sub legea veche,astfel fostul condamnat pentru fapta dezincriminata va fi
socotit ca si cand nu ar fi fost condamnat niciodata,fiind inlaturata orice mentiune despre
condamnare in fisa de antecedente penale.
Legea de punere in aplicare a Noului Cod Penal aduce unele elemente de noutate in materia
dezincriminarii.In acest sens se prevede ca dispozitia art.4 privind dezincriminarea este
aplicabila si in situatiile in care o fapta comisa sub legea veche nu mai constituie infractiune
potrivit legii noi,datorita modificarii elementelor constitutive ale infractiunii,inclusiv a formei
de vinovatiei cerute de lege pentru existenta infractiunii.
Art.266 din Noul Cod Penal incrimineaza fapta de nedenuntare a infractiunilor contra vietii
si a celor care au avut ca urmare moartea unei persoane.
 Situatii tranzitorii
Prin situatie tranzitorie in dreptul penal roman se intelege succesiunea uneia sau mai
multor legi penale prin care se reglementeaza aceleasi relatii de aparare sociala,incriminand si
sanctionand aceleasi fapte,dar in conditii diferite,iar faptele concret savarsite nu sunt judecate
definitiv inainte de abrogarea legii in vigoare la data savarsirii lor,din care cauza urmeaza a fi
judecate in timpul cat este in vigoare legea noua.
9
 Modul de solutionare a situatiilor tranzitorii este reglementat in art.5 si 6 din Codul Penal.
Art.5-principiul aplicarii legii mai favorabile pana la judecarea definitiva a cauzei
In legatura cu identificarea legii mai favorabile,in doctrina au fost formulate mai multe teorii:
1.Teoria ultra-activitatii legii-potrivit acestei teorii ar trebui aplicata legea veche
2.Teoria retroactivitatii legii penale-potrivit acestei teorii trebuie aplicata intotdeauna legea
noua

3.Trebuie aplicata legea mai favorabila infractorului numita “Principiul mitior lex”-este
consacrat in art.5 alin.1 Codul Penal, potrivit caruia ”in cazul in care de la savarsirea infractiunii
si pana la judecarea definitiva a cauzei au intervenit doua sau mai multe legi penale,se aplica
legea mai favorabila”.
In alin.2 al art.5 se prevede ca acest principiu al legii mai favorabile se aplica si actelor
normative ori prevederilor din acestora declarate neconstitutionale,precum si ordonantelor de
urgenta aprobate de Parlament cu modificari si completari ori respinse.Daca in timpul cat
acestea au fost in vigoare au cuprins dispozitii mai favorabile.Aceasta dispozitie din alin.2 este
introdusa in Codul Penal intrat in vigoare la 1 februarie 2014,nefiind prevazuta in Codul Penal
anterior.
De mentionat ca acest principiu “mitior lex” potrivit art.5.functioneaza numai pentru situatia
in care se succed doua sau mai multe legi penale intre momentul savarsirii infractiunii si data
judecarii definitive a cauzei.
In ceea ce priveste criteriile de stabilire a legii penale mai favorabile,Codul Penal nu
cuprinde nicio dispozitie,astfel ca aceste criterii au fost stabilite de catre doctrina.Potrivit
doctrinei trebuie aplicata din cele doua legi doar una singura,considerate de instanta mai
favorabila infractorului si nu se permite instantei sa combine dispozitiile mai favorabile din
cele doua legi,caci daca instanta ar proceda asa(combinatia) ar insemna ca se creeaza o a treia
lege:“lex tertia” pe care ar aplica-o judecatorul.
Art.6-principiul aplicarii legii mai favorabile dupa judecarea definitiva a cauzei.Din
dispoztiile art.6 rezulta ca aplicarea legii mai favorabile se poate face numai daca sunt
indeplinite urmatoarele conditii:
1.sa existe o hotarare de condamnare definitiva la pedeaspa inchisorii sau detentiunii pe viata
2.pana la executarea completa a pedepsei definitive ori pana la stingerea executarii prin orice
mijloace prevazute de lege sa fi intrat in vigoare o lege noua care sa prevada pentru fapta
comisa o pedeaspa mai usoara
3.pedeapsa aplicata de instanta sa fie mai grea ca specie decat cea prevazuta de legea noua ori
daca este de aceeasi categorie sa depaseaza maximul prevazut de legea noua

Bibliografie: pg.51-72

10
DREPT PENAL 27.10.2016
CURS 4

Aplicarea legii penale in spatiu

Legile penale ca si cea romana,sunt limitate in ceea ce priveste actiunea lor la un anumit
teritoriu.Adica ele realizeaza mentin si restabiliesc ordinea juridica penala pe teritoriul tarii
caruia ii apartin aceste legi.In dreptul penal functioneaza un principiu al teritorialitatii legii
penale,acest principiu este consacrat in art.8 alin.(1) Codul Penal,potrivit caruia legea penala
romana “se aplica infractiunilor savarsite pe teritoriul Romaniei”.
Principiul teritorialitatii legii penale consimteste faptul ca aplicarea legii penale romane fata
de infractiunile savarsite pe teritoriul tarii este exclusiva si neconditionata.
**Ce este teritoriul Romaniei, din punct de vedere juridic?
Potrivit art.8 alin.(2),prin teritoriul Romaniei se intelege intinderea de pamant si ape cu
soluri,subsoluri si spatiul aerian cuprinse intre frontierele de stat.
Din aceasta reglementare rezulta ca teritoriul Romaniei, din punct de vedere juridic,cuprinde
urmatoarele elemente:
1.suprafata terestra(intinderea de pamant intre frontierele politico-geografice)
2.apele teritoriale(apele interioare,apele maritime interioare si marea teritoriala)
3.subsolul si spatiul aerian
Nu trebuie sa se faca confuzie intre “teritoriul Romaniei” si “o infractiune savarsita pe
teritoriul Romaniei”.
**Ce se intelege prin”infractiune savarsita pe teritoriul tarii”?
Potrivit art.8 alin.(3) prin infractiune savarsita pe teritoriul Romaniei se intelege orice
infractiune comisa pe teritoriul aratat in alin.(2) sau pe o nava sub pavilion romanesc ori pe o
aeronava inmatriculata in Romania.
Potrivit art.8alin.(4) infractiunea se considera savarsita pe teritoriul Romaniei si atunci cand
pe acest teritoriu ori pe o nava sub pavilion romanesc sau pe o aeronava inmatriculata in
Romania s-a efectuat un act de executare,de instigare ori de complicitate ori s-a produs in parte
rezultatul infractiunii.
Potrivit acestei reglementari,legiuitorul in legatura cu aplicarea legii penale in spatiu si-a
insusit principiul ubicuitatii,potrivit caruia se considera ca o infractiune a fost savarsita
oriunde,pretutindeni unde s-a produs rezultatul actiunii.Potrivit acestui criteriu adoptat de
legiuitor,o infractiune este considerata ca fiind savarsita pe un teritoriu chiar daca numai o parte
din activitatea ce constiutuie elementul material al laturii obiective a infractiunii a fost inceputa
sau efectuata pe acel teritoriu de catre un participant sau unele din rezultatele acestei activitati
infractionale s-a realizat pe acel teritoriu.Acest criteriu al ubicuitatii este adoptata de

11
majoritatea magistratiilor Curtii Europene ca fiind cel mai bun in legatura cu aplicarea legii
penale in spatiu.
In concluzie,potrivit art.8 nu numai faptele care au fost comise in intregime pe teritoriul tarii
noastre de catre participantii la savarsirea infractiunii vor cadea sub incidenta legii romane
penale, ci si acelea care au fost incepute in tara si finalizate in strainatate sau incepute in
strainatate si finalizate in tara pe teritoriul Romaniei.
De asemenea,vor cadea sub incidenta legii penale romane fapele care nu au fost comise in
Romania,dar al caror rezultat s-a produs pe teritoriul tarii noastre.
Criteriul ubicuitatii prezinta unele particularitati in aplicarea legii penale in spatiu.In cazul
infractiunilor continue,continuate,de obicei si complexe(a se vedea pg.76 din curs)

Aplicarea legii penale romane unor infractiuni savasite in strainatate

Codul Penal Roman reglementeaza unele situatii cand, desi infractiunile sunt savarsite in
strainatate se poate aplica infaptuitorilor si legea penala romana.Aplicarea legii penale unor
infractiuni in strainate este reglementata de anumite principii consacrate in Codul Penal.
1.Principiul personalitatii legii penale este situatia reglementata de art.9 alin.(1) Cod
Penal,potrivit acestui articol legea penala romana se aplica infractiunilor savarsite in strainatate
de cetatenii romani sau de catre persoane juridice romane,daca pedeapsa prevazuta de legea
penala romana pentru infractiunea savarsita este detentiunea pe viata sau inchisoarea mai mare
de 10 ani
Legea penala romana mai poate fi aplicata infractiunilor savarsite in strainatate in conditiile
alin.(2) ale art.9,potrivit acestui text de lege,legea penala romana poate fi aplicata si in cazul
altor infractiuni, altele decate cele mentionate in art.9 alin.(1) savarsite de un cetaten roman
sau o persoana juridica. Pentru a se aplica legea romana in aceasta situatie(infractiuni mai
usoare),legea mai cere o conditie si anume ca fapta savarsita de cetateanul roman sau persoana
juridica romana sa fie prevazuta ca infractiune si de legislatia statului pe teritoriul caruia s-a
savarsit infractiunea.Cu alte cuvinte este nevoie de principiul dublei incriminari.
Alin.(3) al art.9 prevede ca punerea in miscare a actiunii penale se face cu autorizarea
prealabila a procurorului general al Parchetului de pe langa Curtea de Apel in a carei raza
teritoriala se afla Parchetul mai intai sesizat sau dupa caz,autorizarea poate fi data de procurorul
general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie.
2.Principiul realitatii legii penale-acest principiu este reglementat de art.10 Cod Penal.
Potrivit alin.(1) al acestui articol,legea penala se aplica infractiunilor savarsite inafara
teritoriului tarii de catre un cetatean strain sau o persoana fara cetatenie contra statului
roman,contra unui cetatean roman ori unei persoane juridice romane.
Alin.(2) al acestui articol prevede punerea in miscare a actiunii penale se face cu autorizarea
prealabila a procurorului general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie
si numai daca fapta nu face obiectul unei proceduri judiciare a statului pe care s-a comis.

12
 Principiul realitatii sau protectiei reale asa cum este el reglementat de art.10 poate opera
numai daca sunt indeplinite cumulativ 5 categorii de conditii:
1.conditii cu privire la fapta
2.conditii cu privire la faptuitor
3.conditii cu privire la locul savarsirii faptei
4.conditii cu privire la subiectul pasiv
5.conditii cu privire la actiunea penala

3.Principiul universalitatii legii penale este consacrat in art.11 Cod Penal-pentru a fi aplicat
acest principiu trebuiesc indeplinite 3 categorii de conditii:
a).conditii referitoare la fapta
In principiu universalitatea legii penale se aplica pentru savarsirea oricaror infractiuni
comise in strainatate mai putin cele prevazute de art.9. In baza universalitatii legii penale
romane pot fi sanctionate de statul roman unele infractiuni pe care in temeiul unui tratat
international sau conventie,Romania si-a asumat obligatia de a le reprima(traficul de
droguri,de persoane,falsificarea de moneda,sclavia.tortura etc.) pot fi sanctionate de legea
penala romana ca urmare a ratificarii unei conventii.
b).conditii cu privire la faptuitor-pentru aplicarea principiului universalitatii, este necesar ca
infractiunea sa fie savarsita in strainatate de catre un cetatean strain
Strainul care a comis o infractiune in strainatate se afla de bunavoie si nesilit de nimeni pe
teritoriul tarii noastre.
c).conditii de urmarire si judecata- sa nu existe o cauza care impiedica punerea in miscare a
actiunii penale
Art.12 prevede ca dispozitiile art.8,11 se aplica daca nu se dispune altfel printr-un tratat
international la care Romania este parte.
Din aceasta reglementare, art.12=>principiile teritorialitatii,personalitaii,universalitatii si
realitatii au un caracter subsidiar in ceea ce priveste aplicarea lor in raport cu un tratat
international la care Romania este parte.

Imunitati de jurisdictie

1.Personalul diplomatic-aceasta imunitate este acordata acestei categorii de persoane prin

dispozitiile art.13. Potrivit acestui articol,legea penala romana nu se aplica infractiunilor
savarsite de reprezentantii diplomatici ai statelor acrediatate in Romania sau a altor persoane
care in conformitate cu tratatele internationale nu sunt supuse jurisdictiei penale a statului
roman.

13
 Imunitatea de juridictie penala nu trebuie confundata cu alte categorii de imunitati consacrate
de Constitutie.O prima imunitate este data de art.72 din Constitutie este imunitatea
parlamentara.Potrivit acestui articol,deputatii si senatorii nu pot fi trasi la raspundere penala
pentru voturile sau pentru opiniile politice exprimate in exercitarea mandatului.Aceasta
imunitate se mai numeste si “imunitate functionala”,deoarece ea deriva din functia de deputat
sau senator.Deputatii si senatorii potrivit Constitutiei se bucura si de o imunitate
procedurala,atunci cand comit infractiuni,in sensul ca nu pot fi perchezitionati,retinuti sau
arestati fara incuviintarea camerei din care fac parte,dupa ascultarea lor. Urmarirea si trimiterea
in judecata pentru o infractiune savarsita de senatori si deputati revine Inaltei Curti de Casatie
si Justitie.
2.Imunitatea prezidentiala-art.84 din Constitutie prevede ca presedintele Romaniei se bucura
de imunitate in mod corespunzator cu cea a deputatiilor si senatorilor
3.Imunitate de drept intern
a).imunitatea avocatului poprului- potrivit art.30din legea 35/1997 privind institutia
avocatului poporului “avocatul poporului si adjunctii sai nu raspund juridic pentru opiniile
exprimate sau pentru actele pe care le indeplinesc cu respectarea legii in exercitarea atributiilor
prevazute de lege”-imunitate functionala ca urmare a functiei pe care o are persoana,aceea de
avocat al poporului. Avocatul poporului nu poate fi retinut,perchezitionat,arestat la domiciliu
ori preventiv fara incuviintarea celor doua camere ale Parlamentului
b).imunitatea judiciara rezulta din legea 51/1995 modificata privind exerciatarea profesiei
de avocat. In acest sens legea prevede ca avocatul nu raspunde penal pentru sustinerile facute
oral sau in scris in forma adecvata si cu respectarea prevederilor art.39 alin.(2) din lege in fata
instantelor de judecata,a organelor de urmarire penala sau a altor organe administrative si nici
daca faptele sunt comise in legatura cu consultatiilor justitiabililor ori cu formularea apararii in
acea cauza
c).imunitatea familiala-aceasta opereaza in dreptul penal romanesc sub forma unor cauze
de nepedepsire (nu se pedepseste favorizarea faptuitorului si tainuirea atunci cand sunt
savarsite de un membru de familie)

Aplicarea legii penale in cazul infractiunilor savarsite la bordul navelor sau aeronavelor
straine destinate scopurilor comerciale care se afla pe teritoriul Romaniei

*****Pg.72-92-bibliografie

DREPT PENAL 03.11.2016

CURS 5

14
Infractiunea si trasaturile ei esentiale

Conceptul de infractiune in constiinta dreptului penal-in stiinta dreptului penal, conceptul de

infractiune are mai multe sensuri:
a).intr-un prim sens, prin infractiune se intelege fapta concret savarsita de o persoana care
atrage aplicarea unei sanctiuni penale
b).intr-un alt sens,prin infractiune se intelege fapta ilicita descrisa de norma de incriminare
c).vizeaza infractiunea ca institutie fundamentala a dreptului penal
Dreptul penal se bazeaza pe 3 mari institutii:
a).infractiunea
b).raspunderea penala
c).sanctiunea
In legatura cu infractiunea-pentru a exista o infractiune care sa fie cercetata si judecata trebuie
sa existe :
1.o norma penala incriminatoare
2.savarsirea unei fapte din cele prevazute de norma incriminatoare
3.fapta savarsita in realitatea obiectiva sa corespunda intocmai tiparului prevazut de legea
penala incriminatoare
Savarsirea de infractiuni intr-o societate da nastere fenomenului infractional care este un
fenomen complex si se caracterizeaza prin aceea ca infractiunea este un fenomen
material,uman,social,moral politic si un fenomen juridic.
Definitia generala a infractiunii este data de legiuitor prin dispozitiile art.15 in care sunt
precizate trasaturile esentiale ale oricarei infractiuni.Potrivit art.15 alin.(1), infractiunea este
fapta prevazuta de legea penala savarsita cu vinovatie,nejustificata si imputabila persoanei care
a savarsit.Din reglementarea art.15,in opinia catedrei,rezulta ca infractiunea are 2 trasaturi:
a).infractiunea ca fapta prevazuta de legea penala
b).infractiunea este o fapta savarsita cu vinovatie
Prima trasatura ne sugereaza ca o fapta sav in realitatea obiectiva oricat de grava ar fi ea nu
constituie infractiune daca nu este prevazuta de legea penala.
Cea de doua trasatura ne sugereaza ca in momentul comiterii faptei,faptuitorul trebuie sa aiba
o anumita atitudine psihica,in sensul ca are reprezentarea faptei(comite o infractiunie) si de
asemenea are reprezentarea urmarilor faptei respective.
Conditiile negative ale infractiunii:

15
 1.Pentru ca fapta prevazuta de legea penala sa constituie infractiune,ea nu trebuie sa fie
savarsita in prezenta unor conditii negative,astfel ca existenta acestor conditii in momentul
savarsirii face ca fapta sa nu mai constituie infractiune.Aceste conditii negative indicate de
legiuitor in art.15 sunt cauzele justificative si cauzele de neimputabilitate.
2.Cand spunem ca o anumita fapta prevazuta de lege a fost savarsita cu vinovatie, inseamna
ca acea fapta ii este imputabila persoanei care a savarsit-o si,deci,va raspunde din punct de
vedere penal.
Ce este vinovatia?
In dreptul penal roman,vinovatia este explicata ca o corelatie psihica intre cel ce savarseste
infractiunea si rezultatul socialmente periculos produs.Aceasta explicatie a vinovatiei
corespunde teoriei psihologice a vinovatiei.In aceasta conceptie a teoriei psihologice,vinovatia
apare ca un complex de procese psihologice ale persoanei infractoare care cuprinde doi factori
importanti:
1.factorul intelectiv(de constiinta)-procesele psihice se manifesta prin aceea ca in constiinta
faptuitorului apare reprezentarea faptei si a urmarilor ei. Cuprinde cunoasterea ei de catre
subiect de legea penala,dar si prevederea urmarilor acestei fapte.
2.factorul volitiv(de vointa)-include in continutul sau vointa de a savarsi fapta respectiva si
dotrinta producerii in realitatea urmarilor periculoase sau in cazul nedorintei neproducerii unor
urmari fapturitorul accepta producerea lor.Vointa este facultatea psihica prin care faptuitorul
isi mobilizeaza si dinamizeaza energiile de care dispune pentru savarsirea faptei.Tocmai vointa
faptuitorului de a savarsi fapta socialmente periculoasa cu toate urmarile ei,face ca aceasta
fapta sa fie imputabila.Daca o persoana a fost constransa sa savarseasca fapta si nu a actionat
in mod liber,inseamna ca acea fapta nu ii poate fi imputabila pentru ca lipseste vointa de a o
savarsi.
Legea penala nu defineste vinovatia ca trasatura esentiala,doar precizeaza in art.16
alin.(2),ca vinovatia exista cand fapta este savarsita cu intentie,din culpa sau cu intentie
depasita.

INTENTIA SI FORMELE EI
Intentia-in dreptul penal a fost definita ca fiind reprezentarea in mintea faptuitorului a
rezultatului considerat de legea penala ca fiind ilicit si acceptarea acestui rezultat ca finalitate
urmarita de el.
Actioneaza cu intentie,infractorul care prevede rezultatul faptei,urmarind producerea lui prin
savarsirea acelei fapte(prevedere si urmareste producerea rezultatului=>intentie directa).Pe
langa intentia directa exista si intentie indirecta,atunci cand intentia faptuitorul prevede
rezultatul faptei si,desi NU URMARESTE ACCEPTA POSIBILITATEA PRODUCERII
LUI.Aceasta modalitate a intentiei indirecte mai este cunoscuta si sub denumirea “intentie
eventuala”.

CULPA SI FORMELE EI

16
 Noul Cod Penal nu defineste culpa,dar in art.16 alin.(4) indica care sunt formele ei.Prima
forma a culpei este culpa cu previziune(usurinta)-ea exista atunci cand faptuitorul PREVEDE
REZULTATUL FAPTEI,dar socoteste fara temei ca rezultatul nu se va produce.A doua forma
a culpei este culpa simpla(neglijenta)-aceasta forma a culpei exista atunci cand faptuitorul NU
PREVEDE REZULTATUL,dar TREBUIA SI PUTEA SA IL PREVADA.
Intentia depasita(preter intentia)-exista intentie depasita cand fapta constand intr-o actiune
sau inactiune intentionata, produce un rezultat mai grav decat cel urmarit de faptuitor,rezultat
care se imputa faptuitorului sub forma de culpa(loviturile cauzatoare de moarte-situatii in care
o persoana loveste o alta persoana). Faptele infractionale pot fi comise prin infractiuni sau
omisiuni (infractiuni) in raport cu aceste categorii de fapte,legiuitorul a reglemenat institutia
vinovatiei,astfel potrivit art.16 rezulta ca:
1.atunci cand elementul material al laturii obiective al unei infractiuni consta fie intr-o
actiune, fie intr-o inactiune,fapta va constitui infractiune numai atunci cand este savarsita cu
vinovatie,cu intentie
2.atunci cand legiuitorul a dorit ca o fapta constand intr-o actiune sau inactiune sa constituie
infractiune si atunci cand fapta a fost savarsita din culpa a prevazut acest lucru in mod expres

TEORIA CONTINUTULUI INFRACTIUNII

Definitie: Prin continut al infractiunii se intelege totalitatea conditiilor prevazute de lege
pentru caracterizarea unei fapte ca fiind infractiune.
Continutul normativ descris de legiuitor determina cadrul legal in care trebuie sa se inscrie
faptele concret savarsite in realitatea obiectiva pentru a constitui infractiune.
In dreptul penal exista mai multe tipuri de continut al infractiunii(studiu individual din curs)
Structura continutului infractiunii
Prin structura continutului infractiunii se intelege modul cum se grupeaza in continutul
infractiunii diferitele elemente care alcatuiesc si raportuile dintre acestea.
In structura continutului infractiunii intra:
1.subiectul activ(infractorul-persoana fizica/juridica)
2.obiectul asupra caruia este indreptata actiunea faptuitorului(acest obiect poate fi juridic sau
material)
3.actiunea sau inactiunea faptuitorului-este indreptata tocmai impotriva obiectului
4.vinovatia
Inafara acestor conditii care vizeaza elementele constitutive ale infractiunii,legiuitorul in
unele cazuri mai poate institui conditii privind locul si timpul savarsirii infractiunii.

Factorii preexistenti ai infractiunii:

17
 1.obiectul infractiunii il formeaza intotdeauna relatiile sociale impotriva carora se indreapta
actul de conduit ilicit si pe care el le vatama(pune in pericol).Nu exista infractiuni care sa nu
aiba un obiect(obiect juridic sau material). Infractiunea poate avea atat un obiect juridic,cat si
un obiect material,la randul sau obiectul juridic poate fi de mai multe feluri:
a).obiect juridic general este format din totalitatea relatiilor sociale ocrotite prin normele
dreptului penal,deoarece orice infractiune savarsita in ultima instanta aduce atingere ordinii de
drept penal
b).obiectul juridic special consta in valoarea sociala sau unele aspecte ale acestei valori
impotriva careia este indreptata actiunea sau inactiunea faptuitorului(dreptul de proprietate al
persoanei)
c).obiectul juridic generic sau de grup-se intelege obiectul juridic comun unui grup de
infractiuni constituind dintr-un fascicul de valori de aceeasi natura vatamata sau pusa in pericol
de un grup de infractiuni
d).obiect juridic complex-acesta este format din cel putin doua valori sociale ocrotite prin
aceeasi norma penala care trebuie lezate prin actiuni diferite pentru ca infractiunea sa se
consume.In cazul obiectului juridic complex identificam un obiect juridic principal si un obiect
juridic secundar.
e).obiect juridic alternativ-este situatia in care conditiile pentru incriminarea faptei ,prin ele
legiuitorul ocroteste valori sociale alternative (infractiunea de abuz in serviciu are ca obiect
juridic special fie relatiile sociale privind bunul mers al instituiei prin crearea unei pagube,fie
relatiile sociale privind drepturile legitime ale persoanelor.
Obiectul material il constutie lucrul sau persoana asupra careia se indreapta actul de conduit
ilicit,poate fi obiectul material al unei infractiuni omul viu sau mort,un animal sau orice lucru
neinsufletit.
Infractiunile care au un obiect material fac parte din categoria infractiunilor DE
REZULTAT,iar infractiunile care nu au obiect material care nu au un rezultat fac parte din
categoria de pericol.
Subiectii infractiunii-intelegem persoanele implicate in savarsirea unei infractiuni,fie prin
insasi savarsirea infractiunii,fie prin suportarea consecintelor acestora.
Din acest punct de vedere distingem doua cetagorii de subiecti:
1.subiecti activi-infractorii
2.subiecti pasivi-persoanele vatamate
Persoana fizica pentru a fi subiect al unei infractiuni trebuie sa indeplineasca anumite
conditii:
1.sa aiba varsta minima ceruta de lege(14 ani impliniti)
2.sa fie responsabila-adica sa aiba capacitatea psihica de a intelege caracterul periculos al
faptelor pe care le savarseste
3.sa fie stapana pe actiunile ei

18
4.sa fie capabila de a se abtine de la savarsirea unor fapte ilicite
*** Art.135 Cod Penal stabileste cum o persoana juridica poate fi subiect.
Se numeste subiect pasiv al infractiuni,acea persoana fizica sau juridica-titulara valorii
sociale impotriva careia s-a indrepatat actiunea sau inactiunea faptuitorului care sufera raul
cauzat prin infractiune.

DREPT PENAL 10.11.2016

CURS 6

Continutul consitutiv al infractiunii

Definitie: Continutul constitutiv al unei infractiuni este dat de totalitatea conditiilor
prevazute de lege cu privire la latura obiectiva si latura subiectiva.
Uneori pentru existenta unei infractiuni este necesara sa existe o situatie premisa, anterioara
comiterii faptei fara de care acea infractiune ar fi imposibil de savarsit.
Definitie: Situatia premisa reprezinta o conditie prealabila pentru existenta unor infractiuni
si consta in preexistenta unei realitati(situatie,stare,calitate,raport etc) pe care trebuie sa se
grefeze savarsirea unei infractiuni.Situatia premisa nu exista pentru toate infractiunile,ci doar
pentru anumite infractiuni.Existenta situatiei premise rezulta din textul incriminator.
Continutul constitutv al unei infractiuni este studiat in dreptul penal sub 2 aspecte:
1.continutul obiectiv dat de conditiile cerute de lege pentru existnta laturii obiective a
infractiunii
2.continutul subiectiv care este dat de conditiile cerute de lege pentru latura subiectiva a
infractiunii

I. LATURA OBIECTIVA A INFRACTIUNII

Prin latura obiectiva a continutului constitutiv al unei infractiuni, se intelege totalitatea
conditiilor cerute de norma de incriminare cu privire la actul de conduit interzis(actiune sau
inactiune).In planul dreptului penal,latura obiectiva a oricarei infractiuni cuprinde 3
componente:
a).elementul material al infractiunii-denumit si element obiectiv,a fost definit ca fiind
activitatea fizica(actus reus)prin care se savarseste o infractiune,adica o manifestare
externa,o consumare de energie sau o infranare a energiei prin care se produce o modificare
in lumea exterioara.Manifestarea externa se poate prezenta fie sub forma unui singur act
sau mai multe acte succesive pot fi realizate in vedere comiterii aceleasi infractiuni.
Elementul material din norma de incriminare care desemneaza activitatea ilicita este
mentionat de legiuitor in textul incriminator printr-un cuvant(uciderea unei
persoane,lovirea unei persoane,distrugerea unei persoane),dar elementul poate fi dat de

19
legiuitor si printr-o expresie (lipsirea de libertate).Cuvantul sau expresia care desemneaza
elementul material al infractiuii se numeste in dreptul penal “verbum regens”.
“Verbum regens” se poate realiza prin cuvinte (marturia mincinoasa).O alta modalitate
este prin scris (infractiunea de inducerea in eroare a organelor judiciare art.268 Cod
Penal).Elementul material se mai poate realiza fie printr-o actiune(comisiune), fie printr-o
inactiune(omisiune).
In cazul actiunii(comisiunii) subiectul desfasoara o activitate pe care legea o interzice(sa
nu furi,sa nu ucizi,sa nu violezi),iar in cazul inactiunii(omisiunii) subiectul nu indeplineste
ceea ce legea il obliga.Actiunea este activitatea prin care se face,se realizeaza ceva,printr-
o singura miscare sau manifestare exterioara a omului sau dirijata de om sau chiar printr-o
pluralitate de astfel de acte.
Infractiunile savarsite prin actiuni se numesc “comisive”.Infractiunea ca fapta omisiva
consta in a nu face ceva ce trebuie facut,adica omisiunea de a indeplini un act ordonat
printr-o norma imperativa(omisiunea denuntarii unor infractiuni) sau printr-un act privind
o obligatie legala sau contraventionala(infractiunea de abandon de familie).
Omisiunea nu este intamplatoare,inconstienta,ci are un caracter voluntar si
constient,reprezinta o activitate dirijata spre atingerea unor scopuri propuse intocmai ca si
actiunea.
Inactiunea infractionala reprezinta o comportare negativa a subiectului,desi subiectul este
obligat sa declare(sa denunte bunul gasit),aceste fapte de omisiune definesc infractiunile
”omisive proprii” -elemenul material omisiv propriu este faptul ca ele constau doar in
incalcarea unei obligatii prevazute de lege (nepredarea bunului gasit,neplata pensiei de
intretinere in cazul abandonului). Pe langa infractiunile omisive proprii mai exista o
categorie de infractiuni denumite “omisive improprii” sau comisive prin omisiune.Specific
infractiunilor comisive prin omisiune este faptul ca ele vizeaza intotdeauna o infractiune
de rezultat.

Art.17 Cod Penal prevede doua situatii de fapte comisiv omisive:

1.subiectul avea obligatia legala sau contractuala de a actiona
2.autorul omisiunii printr-o actiune sau inactiune anterioara a creat pentru valoarea sociala
protejata de legea penala o stare de pericol care a inlesnit producerea rezultatului
In raport cu modalitatea elementului material (actiune sau inactiune) infractiunile se
clasifica in infractiuni comisive care constau in comiterea unui act pe care legea il interzice
si infractiuni omisive care se caracterizeaza prin neindeplinirea unui act pe care legea il
ordona.
Elementul material in continutul unei infractiuni poate aparea fie intr-o varianta unica,dar
poate aparea si in mai multe variante alternative cand poate consta din mai multe actiuni
sau inactiuni.Se poate realiza prin pretinderea,primirea sau acceptarea de bani sau alte
foloase materiale necuvenite.

20
 b).urmarea imediata a oricarei infractiuni consta in rezultatul pe care actiunea sau
inactiunea faptuitorului il produce in lumea obiectiva.Urmarea imediata in planul dreptului
penal se poate materializa fie intr-un rezultat palpabil,fie intr-o stare de pericol.Atunci cand
pentru consumarea unei infractiuni legea cere producerea unui anumit rezultat palpabil ne
aflam in prezenta unei infractiuni de rezultat.Starea de pericol consta intr-o stare contrara
celei existente anterior savarsirii infractiunii.
Infractiunile de pericol se mai numesc infractiuni formale sau infractiuni de
atitudine(infractiunea de trafic de droguri).Sunt infractiuni de
pericol:amenintarea,santajul,pornografia infantila,detinerea de arme ilegala,detinerea de
droguri.
c).legatura de cauzalitate(raportul cauzal)-daca in cazul infractiunii de pericol, legatura
de cauzalitate rezulta EXRE,din insasi savarsirea faptei,in cazul infractiunii de rezultat este
necesar sa se stabileasca in procesul penal legatatura de cauzalitate intre rezultatul
produs(moartea victimei) si actiunea sau inactiunea faptuitorului.
Specific raportului de cauzalitate,in dreptul penal,este faptul ca intotdeauna cauza care
declanseaza efectul (producerea rezultatului) trebuie sa fie urmare a unei activitati
ilicite,desfasurata de o persoana fizica sau juridica.Pentru determinarea raportului de
cauzalitate,in cazul existentei mai multor contributii la producerea rezultatului au fost
elaborate mai multe teorii (studiu individual).

II. LATURA SUBIECTIVA A INFRACTIUNII

Definitie: Latura subiectiva a infractiunii desemneaza atitutinea constiintei si vointei
infractorului fata de fapta si urmari pentru caracterizarea faptei ca infractiune.In continutul
laturii subiective a unei infractiuni intra ca elemente componente:
a).vinovatia
b).mobilul
c).scopul
Pentru existenta unei infractiuni nu este suficient sa se constate ca in realitatea obiectiva
s-a comis o fapta socialmente periculoasa si mai trebuie sa se stabileasca ca acea fapta a
fost comisa cu constiinta si vointa de catre infractor.Daca o fapta prevazuta de legea penala
este comisa,dar fara vinovatie,ea nu mai constituie infractiune, deoarece ii lipseste una din
trasaturile esentiale ale infractiunii,ci anume fapta sa fie savarsita cu vinovatie.
In dreptul penal se face o delimitare intre institutia vinovatiei,ca trasatura esentiala a
infractiunii si vinovatia, ca element subiectiv al laturii subiective.
Elementul subiectiv al unei infractiuni consta in forma de vinovatie ceruta de lege pentru
ca acea fapta sa constituie infractiune.Daca fapta nu este comisa cu forma de vinovatie
prevazuta de lege,inseamna ca nu va constitui infractiune,chiar daca ea este prevazuta de
legea penala.

21
 Mobilul infractiunii sau cauza interna a unei infractiuni desemneaza acel sentiment
(dorinta,tendinta,pasiune) ce a condus la nasterea in mintea faptuitorului a ideii de savarsire
a infractiunii.In practica judiciara a rezultat ca unii infractori savarsesc infractiunile dintr-
un sentiment de ura,razbunare,gelozie sau alte stari afective(teama,frica).
Uneori mobilul poate constitui o circumstanta de agravare a faptei si pe cale de
consecinta a pedepsei,cum ar fi de exemplu savarsirea faptei de omor din interes material.
Noul Cod Penal prevede circumstanta agravanta, cand judecatorul poate aplica o pedeaspa
mai severa, in ipoteza in care faptuitorul savarseste fapta din anumite motive.
Scopul infractiunii- prin scop al infractiunii se intelege finalitatea urmarita prin
savarsirea faptei ce constituie elementul material al laturii obiective.Obiectivul propus si
reprezentare de faptuitor ca rezultat al actiunii si inactiunii sale,savarsirea unei infractiuni
pentru un folos material.
Clasificarea infractiunilor
1.dupa obiectul juridic al acestei infractiuni- in partea speciala a Codului Penal
2.dupa subiectul activ- infractorul, exista:
a).infractiuni comune sunt socotite comune acele infractiuni care pot fi comise de orice
persoana
b).infractiuni savarsite in persoana proprie- infractiunea de marturie mincinoasa.Specific
acestor infractiuni este faptul ca ele nu pot fi savarsite in mod nemijlocit de mai multe
persoane,ci de una singura in calitate de autor.
c).infractiune proprie- acea infractiune in care subiectul activ trebuie sa aiba o anumita
calitate(functionar public)
d).deosebim infractiuni cu autor unic(luare si dare de mita) si infractiuni cu pluralitate
naturala sau constituita (asocierea de persoane)
3.in raport cu subiectul pasiv rezulta:
a).infractiuni cu subiect pasiv indeterminat-este vorba de infractiuni pentru care subiectul
pasiv nu are nici o calitate
b).infractiuni cu subiect determinat
4.dupa latura obiectiva
a).infractiuni comisive
b).infractiuni omisive
c).infractiuni momentane
d).infractiuni continue
e).infractiuni continuate
f).infractiuni de obicei
g).infractiuni simple

22
h).infractiuni complexe
5.dupa latura subiectiva distingem:
a).infractiune savarsita din culpa
b).infractiune preter intentio sau intentie depasita
c).infractiune intentionata

DREPT PENAL 17.11.2016

CURS 7

Conditiile negative ale infractiunii

Cauzele justificative

Cauzele justificative sunt acele situatii reglementate de legea penala in prezenta carora o
fapta conforma cu normele de incriminare (infractiune),inceteaza sa fie in contradictie cu
ordinea juridica superioara si din fapta interzisa devine fapta permisa.Cauzele justificative
exprima ideea ca in anumite imprejurari,legea penala permite in mod exceptional savarsirea
unei fapte prevazute de legea penala pe care chiar ea o interzice.In explicarea cauzelor
justificative se pleaca de la realitatile juridice existente intr-o societate.Astfel,in domeniul
dreptului penal,exista nu numai norme care interzic sau ordona o anumita conduita
destinatarilor legii penale sub sanctiuni de drept penal,dar si norme permisive,care inlatura
caracterul nepermis al unor fapte descrise intr-o norma decrimintoare facandu-le permise.
Permisiunea unor astfel de fapte deriva din cerintele ordinii juridice superioare formata din
ansamblul normelor juridice specializate.Astfel,coliziunea dintre normele de incriminare si
norma permisiva se rezolva prin prioritatea celei din urma.Prevederea unor cauze justificative
de catre legiuitor in Codul Penal a fost dictata de cerintele superioare ale ordinii juridice ale
societatii care permit inalturarera caracterului ilicit al faptei savasrsite,deoarece o fapta
incriminata nu este contrara in acelasi timp dreptului.
Clasificarea cauzelor justificative
1.cauze justificative generale: legitima aparare,starea de necesitate,exercitarea unui drept sau
indeplinirea unei obligatii si consimtamantul victimei
2.cauze justificative speciale-acestea sunt prevazute in cazul unor incriminari ori in legi
speciale,spre deosebire de cauzele generale,cauzele speciale sunt prevazute de legiuitor in cazul
unor infractiuni concrete (exemplu: nu constituie infractiune intreruperea cursului sarcinii in
scop terapeutic efectuata de un medic specialist pana la varsta sarcinii de 24 de
saptamani,lasarea fara ajutor a unei persoane aflata in dificultate constituie infractiune-
art.203alin.(1) Cod Penal- alin.(2)se prevede o cauza justificativa anume ”nu constituie
infractiune daca prin acordarea ajutorului,autorul s-ar expune unui pericol grav cu privire la
viata,integritatea corporala sau sanatatea sa)”

23
I. LEGITIMA APARARE
Legitima aparare,ca institutie se caracterizeaza printr-o riposta justificata impotriva unui
atac.In cazul legitimei aparari,cel atacat este obligat sa aleaga intre savarsirea in mod justificat
a unei fapte prevazute de legea penala impotriva agresorului ori sa sufere un rau ireparabil.
1.Conditiile ce trebuiesc indeplinite pentru atac
a).atacul trebuie sa fie material
b).atacul trebuie sa fie direct
c).atacul trebuie sa fie imediat
d).atacul trebuie sa fie injust
a).Atacul material sau agresiunea potrivit legii penale are in vedere o comportare violenta a
agresorului,o atitudine ofensiva,ce se materializeaza, de regula,intr-o actiune indreptata
impotriva persoanei care se apara ori a altei persoane ori impotriva drepturilor acesteia ori un
interes general.Atacul trebuie sa fie material,adica sa se realizeze prin violenta fizica cu sau
fara folosirea unor mijloace offensive(arme,cutite,topoare),numai asa atacul este socotit
material.
Contra unei injurii sau oricarui atac prin cuvinte,gesturi,scrieri,fotografii,caricaturi,toate
acestea nu intrunesc conditiile unui atac pentru care sa existe legitima apare.
b).Atacul direct-acesta presupune ca atacul in vizeaza in mod nemijlocit pe cel care se
apara,drepturile acestuia ori interesul general.Cuvantul “direct”,folosit de legiuitor exprima
raportul in spatiul dintre actiunea de atact si obiectul vizat.Atacul este direct intotdeauna cand
intre actiunea agresorului si victima exista un “contact fizic nemijlocit”.
c).Atacul trebuie sa fie imediat,imediat presupune o determinare in timp.Atacul imediat este
un atac inceput,iminent sau deja declansat.Fara un atac iminent,amenintator nu poate fi
conceputa legitima aparare.
d).Atacul injust: atacul care nu are nici un temei legal sa il justifice.Atacul injust mai
presupune ca trebuie sa provina de la un agresor care are constiinta si vointa,ca daca atacul
provine de la un agresor fara constiinta,inseamna ca atacul provine de la o persoana
iresponsabila.
2.Atacul sa puna in pericol valorile mentionate de legiuitor in art.19alin.(2) Cod Penal
Potrivit acestei reglementari,obiectul atacului il constituie persoana celui care se apara sau o
alta persoana.
Prin interes general,se intelege interesul statului sau a altor persoane juridice de drept
public.Prin atac, valorile ocrotite de legiuitor trebuie sa fie puse in pericol,iar pericolul trebuie
sa fie de natura sa justifice apararea.
3.Conditiile privind legitima aparare
Pentru a fi legitima apare,ea trebuie sa se circumscrie urmatoarelor conditii:

24
a).actiunea de aparare sa se realizeze prin savarsirea unei fapte prevazute de legea penala
b).actiunea de aparare trebuie sa fie necesara pentru respingerea atacului
c).fapta savarsita in aparare trebuie sa fie indreptata impotriva agresorului si nu a altei persoane
d).apararea trebuie sa fie precedata de atac
e).apararea trebuie sa fie proportionala cu gravitatea atacului
Incalcarea cea mai frecventa a cerintei proportionalitatii intre aparare si atac este cunoscuta
in doctrina sub denumirea de “exces de aparare”.Excesul de apare poate fi constient,in sensul
ca cel care se apara foloseste mijloace superioare atacului.Daca excesul de aparare este datorat
unei stari de temere sau unei puternice tulburari,in aceasta situatie,autorul apararii beneficiaza
de o cauza de neimputabilitate,iar cand excesul este constient,autorul poate beneficia de o
circumsatnta atenuata legala.
4.Conditiile legitimei aparari in ipoteza art.19 alin.(3) Cod Penal
Conditii privind atacul art.19 alin.(3) vizeaza situatia in care atacul consta in savarsirea de
catre agresor a infractiunii de violare de domiciliu,fie in timpul zilei,fie in timpul noptii
Potrivit art.19 alin.(3) se prezuma ca este in legitima aparare in conditiile alin.(2),acela care
comite fapta pentru a respinge patrunderea unei persoane intr-o locuinta,incapere,dependinta
sau alt loc imprejmuit,tinand de aceasta fara drept,prin violenta,viclenie,efractie sau alte
asemenea modalitati nelegale ori in timpul noptii.
Conditiile apararii: singura conditie prevazuta de lege in aceasta ipoteza este aceea
ca,apararea trebuie sa fie proportionala cu gravitatea atacului.
Starea de necesitate
Potrivit art.20 alin.(2) Cod Penal,este in stare de necesitate persoana care savarseste fapta
prevazuta de legea penala,pentru a salva de la un pericol imediat si care nu putea fi inlaturat
altfel,viata,integritatea corporala sau sanatatea sa sau a altei persoane sau un bun important al
sau ori al altei persoane sau un interes general,daca urmarile faptei nu sunt vadit mai grave
decat cele care s-ar fi putut produce in cazul in care pericolul nu era inlaturat.
Exercitarea unui drept sau indeplinirea unei obligatii
Potrivit art.21 este justificata fapta prevazuta de legea penala,constand in exercitarea unui
drept recunoscut de lege sau de indeplinirea unei obligatii impuse de lege cu respectarea
conditiilor si limitelor prevazute de aceasta.Potrivit alin.(2) art.21 este,de asemenea, justificata
fapta prevazuta de legea penala,constand in indeplinirea unei obligatii impuse de autoritatea
competenta in forma prevazuta de lege,daca aceasta nu este in mod vadit ilegala.
Legiuitorul a prevazut aceste cauze justificative pentru a exonera de raspundere penala
persoanele care in exercitarea unor drepturi recunoscute de lege sau in indeplinirea unor
obligatii impuse tot de lege,ori indeplinirea unor obligatii impuse de o autoritate
competenta,savarsesc fapte prevazute de legea penala.
Consimtamantul persoanei vatamate

25
 Potrivit art.22 din Codul Penal,este justificata fapta prevazuta de legea penala savarsita cu
consimtamantul victimei,daca aceasta putea sa dispuna in mod legal de valoarea sociala lezata
sau pusa in pericol.
In raport cu celelalte cauze justificative,consimtamantul persoanei vatamate poate fi incident
unui numar redus de fapte prevazute de legea penala si numai in legatura cu acele incriminari
care vizeaza actiuni indreptate spre lezarea unor valori de care legea ii permite sa dispuna.
Temeiul acestei cauze justificative il constituie dreptul persoanei careia statul ii protejeaza o
anumita valoare,dar care poate dispune liber renuntarea la ocrotirea ei.

Conditiile in care consimtamantul poate constitui o cauza :

1.consimtamantul sa fie dat doar de titularul valorii ocrotite de lege
2.sa fie liber exprimat
3.sa primeasca o valoare sociala de care titularul poate dispune in mod legal
4.sa nu existe o dispozitie legala care sa inlature consimtamantul ca motiv de justificare a unei
fapte prevazute de legea penala

Bibliografie:pg.180-214
DREPT PENAL 24.11.2016
CURS 8

I.Cauzele de neimputabilitate
Definitie: Cauzele de neimputabilitate sunt acele stari,situatii,cazuri sau imprejurari
prevazute de legea penala a caror prezenta in timpul savarsirii unei fapte prevazute de legea
penala face ca aceasta sa nu constituie infractiune.
1.Constrangerea fizica(forta majora)
Art.24 Cod Penal prevede ca nu este imputabila fapta prevazuta de legea penala savarsita
din cauza unei constrangeri fizice,careia faptuitorului nu i-a putut rezista.
2.Constrangerea morala(amenintarea)
Nu este imputabila fapta prevazuta de legea penala savarsita din cauza unei constrangeri
morale,exercitata prin amenintare cu un pericol grav pentru persoana faptuitorului ori a altuia
si care nu putea fi inlaturata in alt mod.
3.Minoritatea faptuitorului

26
 Art.27 Cod Penal prevede ca nu este imputabila fapta prevazuta de legea penala savarsita
de un minor care la data comiterii acesteia nu indeplinea conditiile legale pentru a raspunde
penal.
4.Iresponsabilitatea
Potrivit art.28 Cod Penal, nu este imputabila fapta prevazuta de legea penala savarsita de
o persoana care in momentul comiterii acesteia nu putea sa-si dea seama de actiunile sau
inactiune sale ori nu putea sa le controleze fie din cauza unei boli psihice,fie din alte cauze.
5.Intoxicatia
Nu este imputabila fapta prevazuta de legea penala savarsita de persoana care in momentul
comiterii acesteia nu putea sa-si dea seama de actiunile sau inactiunile sale ori nu putea sa le
controleze din cauza intoxicarii involuntare cu alcool sau alte substante psiho-active.
6.Eroarea
Potrivit art.30 Cod Penal prevede ca nu constituie infractiune fapta prevazuta de legea
penala savarsita de o persoana care in momentul comiterii acesteia nu cunostea existenta unei
stari,situatii ori imprejurari de care depinde caracterul penal al faptei.
Nu constituie circumstanta agravanta sau element circumstantial agravat starea,situatia ori
imprejurarea pe care infractorul nu a cunoscut-o in momentul savarsirii infractiunii.
Dogma: “Nimeni nu poate invoca necunoasterea legii penale”.
7.Cazul fortuit
Art.31 Cod Penal prevede ca nu este imputabila fapta prevazuta de legea penala a carei
rezultat este consecinta unei imprejurari care nu putea fi prevazuta.
8.Excesul neimputabil(art.26 Cod Penal)

II. Formele infractiunii intentionate dupa fazele de desfasurare

O infractiune intentionata in derularea ei parcurge mai multe momente sau faze,fiecare
activiate specifica fazei prin care trece infractiunea reprezinta un pas inainte spre producerea
rezultatului socialmente periculos.
Formele infractiunii sunt variante ale aceleiasi infractiuni determinate de faza pana la care a
fost dusa activitatea infractionala.

Perioadele infractiunii intentionate

In doctrina penala se disting doua perioade intre care se circumscrie savarsirea unei
infractiuni:
a).o perioada interna sau psihica-in aceasta perioada se naste latura subiectiva a infractiunii.
Aceasta perioada cuprinde 3 momente:

27
-primul moment corespunde incoltirii ideii infractionale
-al doilea moment corespunde deliberarii de catre faptuitor-in acest moment faptuitorul
cumpaneste intre a savarsi sau nu fapta
-al treilea moment este luarea hotararii-nu este incriminata in legea penala,ci ea exista doar in
mintea faptuitorului
b).o perioada externa cuprinde:
-faza actelor pregatitoare
-faza actelor de executare
-faza urmarilor
Dupa formele activitatii infractionare distingem forma actelor preparatorii sau de
pregatire,forma tentativei,forma infractiune-fapt consumat si forma infractiunii fapt epuizat.
Actele pregatitoare sunt acele acte care pregatesc savarsirea unei infractiuni,au o natura
indoielnica,sunt echivoce si chiar daca se executa in intregime,nu face nici un rau
nimanui.Actele pregatitoare trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii:
a).sa fie efectuate cu intentie in vedere savarsirii unei infractiuni
b).actele pregatitoare sa nu se inscrie in sfera actelor de executare
c).actul pregatitor sa aiba un caracter univoc-adica sa reflecte ca este destinat savarsirii unei
infractiuni si nu altui scop
d).actul pregatitor sa se concretizeze intr-o activitate obiectiva
Actele pregatitoare se clasifica in:
a).acte de pregatire materiala(cumpararea unui pistol)
b).acte de pregatire morala-actiunea subiectului care vrea sa comita o infractiune si strange date
despre persoana vizata
In legislatia penala romana,actele pregatitoare ca institutie de drept penal nu sunt incriminate
ca atare prin vreo dispozitie generala,cum de exemplu face legiuitorul in cazul tentativei.Sunt
unele situatii in care actele pregatitoare sunt sanctionate in mod exceptional de catre legiuitor
folosindu-se o anumita tehnica legislativa,astfel:
a).in cazul unor infractiuni,actele pregatitoare sunt asimilate cu tentativa si sanctionate dupa
regulile tentativei(legea drogurilor)
b).in unele situatii,actele pregatitoare au fost incriminate ca infractiuni de sine
statatoare(cumpararea unui pistol)
c).legiuitorul a incriminat ca infractiune de sine statatoare o activitate cu caracter pregatitor
prin care se creaza conditii pentru savarsirea unor infractiuni viitoare(constituirea unui grup
infractional organizat-act premergator)
Tentativa-art.32 din Codul Penal prevede “punerea in executare a intentiei de a savarsi o
infractiune,executare care a fost insa intrerupta sau nu si-a produs efectul”.

28
 Pentru a exista tentativa trebuie indeplinite urmatoarele conditii:
a).sa existe intentia subiectului de a savarsi o anumita infractiune de rezultat
b).punerea in executare a intentiei de a savarsi infractiunea
c).executarea sa fi fost intrerupta sau sa nu-si fi produs efectul
Intreruperea sau neproducerea rezultatului se datoreaza unor cauze independente de vointa
faptuitorului.
Modalitatile tentativei
Potrivit art.32 aceste modalitati sunt:
a).tentativa intrerupta sau neterminata(este situatia in care subiectul incepe executarea,dar pe
parcursul executarii, aceasta este intrerupta independent de vointa lui)
b).tentativa perfecta sau fara efect-este situatia in care faptuitorul desfasoara intreaga activitate
infractionala ce constituie elementul material al laturii obiective,dar nu se produce rezultatul
c).tentativa absolut improprie-ea exista atunci cand imposibilitatea de consumare a infractiunii
este consecinta modului cum a fost conceputa executarea (tentativa absolut improprie nu
trebuie confundata cu fapta putativa)
Sunt o serie de fapte penale care nu pot avea tentativa:
a).infractiunile savarsite din culpa
b).infractiunile omisive
c).infractiunile cu executare promta
d).infractiunile de obicei
e).infractiunile continue si continuate
Incriminarea tentativei
In dreptul nostru penal, tentativa este incriminata doar la unele infractiuni la care legea
prevede in mod expres ca tentativa se pedepseste.Potrivit art.32 alin.(2)-tentativa se
sanctioneaza cu pedeaspa prevazuta de lege pentru infractiunea consumata ale carei limite se
reduc la jumatate.
Infractiunea fapt-consumat-apare atunci cand fapta savarsita intruneste integral conditiile
prevazute de textul incriminator.
Infractiunea fapt-epuizat-in cazul anumitor infractiuni este posbil ca dupa ce fapta s-a
consumat,prin producerea unei urmari imediate sub forma de vatamare,acest rezultat sa se
amplifice fie in cadrul unui proces natural firesc,fara nici o interventie a faptuitorului,fie
datorita prelungirii actiunii sau inactiunii tipice dupa atingerea momentului consumarii.
Desistarea si impiedicarea producerii rezultatului
Aceste situatii sunt reglementate de art.34 Cod Penal
Bibliografie pg.214-298

29
DREPT PENAL 08.12.2016
CURS 9

UNITATEA DE INFRACTIUNE
Definitie: Unitatea de infractiune este situatia in care atunci cand o persoana savarseste o
activitate infractionala formata dintr-o actiune(inactiune sau mai multe actiuni sau
inactiuni),datorita starii de fapt ori potrivit legii,spunem ca acea persoana a comis o singura
infractiune pentru care i se aplica o singura pedeapsa.
In dreptul penal,unitatea de infractiune cunoaste doua forme:
1.unitatea naturala de infractiune este cunoscuta in teoria dreptului penal sub 3 forme:
a).infractiunea simpla
b).infractiunea continua
c).infractiunea deviata
Infractiunea simpla se deosebeste de infractiunea continua si cea deviata prin aceea ca
elementul material al laturii obiective consta intr-o activitate unica sau dintr-un fapt care
produce instantaneu rezultatul tipic al infractiunii.(uciderea unei persoane,furtul unui
portofel,amenintarea unei persoane,conducerea pe drumurile publice a unui automobil fara
permis de conducere).Infractiunea simpla se poate savarsi si prin mai multe acte (activitati).
Infractiunea continua se caracterizeaza prin aceea ca elementul sau material consta intr-o
actiune sau inactiune susceptibila de a fi prelungita in timp prin vointa autorului si dupa
momentul consumarii pana la data incetarii activitatii infractionale care s-ar putea datora fie
interventiei faptuitorului,fie interventiei unei vointe straine,contrara autorului,fie a organelor
competente (furtul de curent electric).Infractiunile continue pot fi permanente sau continue
succesive.
In cazul infractiunii continue permanente, activitatea infractionala se desfasoara fara
intrerupere (detinerea de armament ilegal,detinerea ilegala de droguri,detinerea ilegala de
explozive etc.).In cazul infractiunii continue succesive,datorita naturii activitatii
infractionale,pentru continuarea acesteia este necesara o noua interventie a faptuitorului pentru
ca activitatea infractionala sa se prelungeasca in timp.
Infractiunea continua cunoaste doua momente ce prezinta importanta din punct de vedere
juridic:
1.primul moment este momentul consumarii infractiunii continue-acesta este momentul cand
se comite actiunea/inactiunea infractionala care dureaza suficient pentru a avea o semnificatie
penala
2.al doilea moment este momentul epuizarii infractiunii-acesta este momentul incetarii
actiunii sau inactiunii infractiunii

30
Data savarsirii acestei infractiuni
Potrivit legii penale,data savarsirii infractiunii este data incetarii actunii sau inactiunii
infractionale.
Infractiunea deviata este acea infractiune care este savarsita prin devierea actiunii
infractionale,datorita greselii faptuitorului de la obiectul sau persoana impotriva careia fusese
proiectata la un alt obiect sau la o alta persoana,fie prin indreptarea actiunii datorita erorii
faptuitorului asupra altei persoane sau asupra altui obiect decat acela pe care faptuitorul voia s
ail vatame sau sa-l puna in pericol.
Infractiunea deviata se poate prezenta in practica judiciara sub doua modalitati:
a).sub forma devierii actiunii datorita greselii faptuitorului asupra altui obiect sau asupra altei
persoane (aceasta modalitate este cunoscuta in teroria dreptului penal sub denumirea”aberatio
ictus”)
b).sub forma erorii faptuitorului cu privire la persoana ori obiectul vizat de acesta,actiunea
finalizandu-se asupra altei persoane sau altui obiect(aceasta modalitate a infractiunii deviate
este cunoscuta si sub denumirea de “erorr in personam”)
2.unitatea legala de infractiune
Exista unitate legala de infractiune atunci cand activitatea desfasurata de faptuitor,desi are
aparenta ca intruneste trasaturile unei pluralitati de continuturi de infractiune (de incriminare),
prin vointa legiuitorului este socotita ca reprezinta o infractiune unica.Se numeste unitate legala
de infractiune,deoarece este o creatie a legiuitorului care dintr-o pluralitate de fapte
infractionale creaza o unitate de infractiune.Din unitatea legala de infractiune fac parte
infractiunea continuata,infractiunea progresiva si infractiunea de obicei.
Infractiunea continuata exista atunci cand o persoana savarseste la diferite intervale de
timp,dar in realizarea aceleasi rezolutii infractionale si impotriva aceluiasi subiect pasiv,actiuni
sau inactiuni care prezinta fiecare in parte continutul aceleasi infractiuni.
Conditiile infractiunii continuate:
a).unitate de subiect activ
b).pluralitate de actiuni sau inactiuni savarsite la intervale de timp diferite
c).unitate de rezolutie infractionala
d).omogenitatea juridica a actelor de executare
e).identitate de subiect pasiv
Ca si in cazul infractiunii continue,si in cazul infractiunii continuate distigem un moment al
consumarii infractiunii si un moment al epuizarii infractiunii.Momentul consumarii se
realizeaza odata cu efectuarea celei e a doua infractiuni din componenta infractiunii contiuate.
Momentul epuizarii este momentul savarsirii ultimei actiuni sau inactiuni infractionale.De la
momentul epuizarii infractiunii continuate incepe sa curga si termenul de prescriptie a
raspunderii penale.

31
 Pedeaspa infractiunii continuate se sanctioneaza cu pedeapsa prevazuta de lege pentru
infractiunea savarsita al carei maxim se poate majora cu cel mult 3 ani.Cand este vorba de
pedeaspsa amenzii ii poate majora cu cel mult o treime din pedeaspa prevazuta. Ca natura
juridica infractiunea continuata reprezinta o cauza reala de agravare facultativa a pedespsei.
Recalcularea pedepsei pentru infractiunea continuata
Daca cel condamnat pentru o infractiune continuata este judecat ulterior si pentru alte actiuni
sau inactiuni ce intra in continutul aceleasi infractiuni,tinandu-se seama de infractiunea
savarsita in intregul ei se stabileste o pedeaspsa corespunzatoare care nu poate fi mai usoara
decat pedeapsa pronuntata anterior.
Infractiunea complexa exista atunci cand in continutul sau intra ca element constitutiv sau ca
element circumstantiat agravat o actiune sau inactiune care constituie prin ea insasi o fapta
prevazuta de legea penala. Din definitia data de legiuitorii infractiunii complexe rezulta ca
aceasta este o forma de unitate legala de infractiune care prin vointa legiuitorului reuneste in
continutul sau doua sau mai multe actiuni sau inactiuni, care prin ele insele sunt incriminate
prin lege ca infractiuni distincte.

Infractiunea complexa se prezinta sub doua forme:

1.infractiune complexa in forma tip sau de baza- aceasta forma se caracterizeaza prin faptul
ca in structura infractiunii complexe intra ca element constitutiv o actiune sau inactiune care
constituie prin ea insasi o fapta prevazuta de legea penala
Datorita acestei trasaturi a infractriunii complexe (in cazul talhariei), infractiunea va avea un
obiect juridic complex.Un alt sistem de constructie a infractiunii complexe este cel al
absorbtiei,in cazul acestui sistem,legiuitorul creeaza actiunea complexa in forma scrisa sau tip
prin absorbirea in continutul obiectiv al infractiunii al uneia sau mai multor actiuni incriminate
separat de legea penala (infractiunea de ultraj).
In continutul acestei infractiuni de ultraj,legiuitorul a absorbit in continutul ei elementele
obiective a altor 5 infractiuni si anume: amenintarea, lovirea sau alte violente,vatamarea
corporala,lovirile sau loviturile cauzatoare de moarte si omorul. La toate aceste 5 elemente
obiective,legiuitorul a adaugat o conditie speciala si anume ca aceste actiuni trebuie sa fie
indreptate impotriva unui functionar public,purtator al autoritatii de stat.
2.infractiune complexa calificata sau agravata a formei tip
Sunt situatii cand forma agravata a unei infractiuni simple este construita de legiuitor prin
absorbirea sub forma de element circumstantial agravat a unei alte infractiuni simple,operatie
prin care forma simpla a infractiunii devine o infractiune complexa.
Infractiunea complexa nu trebuie confundata cu complexitatea naturala. Complexitatea
naturala exista atunci cand elementele obiective ale unei infractiuni mai putin grave se regasesc
in continutul unei infractiuni mai grave.
Pedeapsa infractiunii complexe: potrivit art.36 alin.(3)-infractiunea complexa savarsita cu
intentie depasita,daca s-a produs numai rezultatul mai grav al actiunii secundare se

32
sanctioneaza cu pedeaspa prevazuta de lege pentru infractiunea consumata. Se poate recalcula
si pedeapsa pentru infractiunea complexa.
Infractiunea progresiva este acea infractiune a carei latura obiectiva dupa ce a atins momentul
consumarii unei anumite infractiuni,se amplifica progresiv fara interventia faptuitorului prin
agravarea urmarii produse fie prin producerea de noi urmari vatamatoare corespunzatoare unei
infractiuni mai grave (lovirea sau vatamari cauzatoare de moarte).
Si in cazul acestei infractiuni progresive intalnim un moment al consumarii si un moment al
epuizarii infractiunii.
Infractiunea de obicei este numita “de obicei” sau “de obisnuinta” acea infractiune care se
savarseste prin repetarea faptei incriminate de un numar de ori suficient de mare pentru ca din
aceasta repetare sa rezulte ca faptuitorul desfasoara activitatea infractionala respectiva din
obisnuinta sau indeletnicire. Sunt infractiuni de obicei: inlesnirea practicarii
prostitutiei,exploatarea cersetoriei,exploatarea cersetoriei cu ajutorul minorului,organizarea
jocurilor de noroc.
Data savarsirii infractiunii de obicei este data savarsirii ultimului act infractional similar cu
cel precedent.Momentul consumarii este atunci cand intr-un interval de timp au avut loc un
numar suficient de fapte care sa dovedeasca indeletnicirea faptuitorului,infractiunea de obicei
se epuizeaza odata cu comiterea ultimului act.Momentul epuizarii coincide cu data comiterii
infractiunii.

Bibliografie: pg.229-348
DREPT PENAL 15.12.2016
CURS 10

Pluralitatea de infractiuni
Definitie: Pluralitatea de infractiuni desemneaza situatia in care o persoana a savarsit doua
sau mai multe infractiuni inainte de a fi fost condamnata definitiv pentru vreuna din ele, ori a
comis o noua infractiune dupa ce a fost condamnat definitiv pentru o alta savarsita
anterior.Pluralitatea de infractiuni este reglemenatata in art.38-45,inclusiv.
In dreptul nostru penal cunoastem 3 forme:
1.concursul de infractiuni
2.recidiva
3.pluralitatea intermediara
1.Concursul de infractiuni
Este situatia in care doua sau mai multe infractiuni au fost savarsite printr-o unica manifestare
sau prin actiuni sau inactiuni distincte de aceeasi persoana inainte de a fi fost condamnata
definitiv pentru vreuna dintre ele.

33
 Pentru existenta concursului de infractiuni, trebuiesc indeplinite in mod cumulativ
urmatoarele conditii:
a).sa se fi savarsit 2 sau mai multe infractiuni –atunci cand infractiunile sunt de aceeasi
natura,spunem ca este vorba de un concurs de infractiuni omogene,iar cand infractiunile sunt
diferite,spunem ca avem un concurs de infractiuni eterogene.
b).infractiunile sa fie savarsite de aceeasi persoana
c).infractiunile sa fie savarsite inainte de condamnarea definitiva pentru vreuna din ele
d).toate infractiunile savarsite sau cel putin 2 dintre ele sa poate fi supuse judecatii

Concursul de infractiuni in dreptul penal roman cunoaste doua modalitati :

a).concursul real de infractiuni
Exista concurs real de infractiuni atunci cand doua sau mai multe infractiuni au fost savarsite
de aceeasi persoana prin actiuni sau inactiuni distincte inainte ca faptuitorul sa fi fost
condamnat pentru vreuna dintre ele.Concursul real de infractiuni se realizeaza prin doua sau
mai multe actiuni/inactiuni in mod succesiv sau simultan. Intre infractiunile concurente poate
sa existe sau nu o legatura sub acest aspect al legaturii,concursul real de infractiuni poate fi
concurs simplu sau concurs real cu conexitate.
Concursul real este simplu atunci cand intre infractiunule savarsite nu exista nici o legatura
(furt si mai tarziu un viol).Cand intre infractiunile savarsite exista o legatura spunem ca avem
un concurs real cu conexitate,sub acest aspect,concursul cu conexitate poate fi:
1.concurs real cu cunexitate topografica
2.concurs real cu conexitate cronologica
3.concurs real cu conexitate etiologica si consecventionala-aceasta forma de conexitate este
reglementata prin dispozitiile art.38 alin.(1) teza 2 ”exista concurs real de infractiuni si atunci
cand una dintre infractiuni a fost comisa pentru savarsirea sau ascunderea altei infractiuni”
.Pentru a savarsi o infractiune de delapidare sau furaciune, faptuitorul face uz de acte false.
b).concursul formal de infractiuni (concurs ideal)
Acest concurs exista atunci cand printr-o singura actiune sau inactiune savarsita de o
persoana,datorita imprejurarilor in care a avut loc sau a urmarilor pe care le-a produs,se
realizeaza continutul mai multor infractiuni.In cazul concursului formal de infractiuni,acesta
este omogen cand sunt incalcate aceleasi valori sociale si este eterogen cand sunt incalcate
valori sociale diferite.

34
Tratamentul penal al concursului de infractiuni
Sisteme de sanctionare a concursului de infractiuni
1.sistemul cumulului aritmetic-faptuitorul este condamnat pentru fiecare infractiune in parte
2.sistemul absorbtiei este situatia in care un infractor este judecat si condamnat pentru mai
multe infractiuni,urmand sa execute pedeapsa cea mai grea
3.sistemul cumulului juridic-infractorul este sanctionat pentru concursul de infractiuni cu
pedeapsa cea mai grava dintre infractiunile concurente la care se adauga un spor
In conceptia Noului Cod Penal (art.39 alin.(1)), sanctionarea concursului presupune pentru
instanta doua momente:
a).in primul moment se stabileste pedeapsa pentru fieacare infractiune savarsita in
parte,facandu-se abstractie de faptul ca infractorul a savarsit mai multe infractiuni
b).in al doilea moment- aplicarea pedepsei pentru intregul concurs de infractiuni,aceasta
pedeapsa fiind denumita in dreptul penal “pedeaspsa rezultata a concursului de infractiuni”
(pedeapsa cea mai mare plus sporul).
Confrom art.39 alin.(1) litera a).-atunci cand instanta a stabilit o pedeapsa cu detentiunea pe
viata si una sau mai multe pedepse cu inchisoare sau amenda,instanta va aplica ca pedeapsa
rezultata,pedeapsa detentiunii pe viata.
Conform art.39 alin.(1) litera b). -atunci cand s-au stabilit pentru un concurs de infractiuni
numai pedepse cu inchisoarea se va aplica pedeapsa cea mai grea la care se va aduga un spor
de o treime din totalul celorlalte pedepse.In aceasta ipoteza,legiuitorul a aplicat sistemul
cumulului juridic cu spor obligatoriu si fix.
Conform art.39 alin.(1) litera c).-cand s-au stabilit pentru concursul de infractiuni numai
pedepse cu amenda,regula este ca se aplica pedeapsa cea mai grea la care se aduga o treime din
celelalte pedepse stabilite cu amenda.
Conform art.39 alin.(1) litera d). -atunci cand s-a stabilit o pedeaspa cu inchisoare pentru o
infractiune si o pedeapsa cu amenda se aplica pedeapsa inchisorii la care se adauga in intregime
pedeapsa amenzii.
Conform art.39 alin.(1) litera e).-atunci cand s-au stabilit mai multe pedespe cu inchisoare si
mai multe pedepse cu amenda se aplica pedeapsa inchisorii conform art.39 alin.(1) litera b). la
care se adauga in intregime pedeapsa amenzii conform literei c).

Aplicarea pedepsei principale in caz de concurs de infractiuni in ipoteza prevazuta de art.39

alin.(2)

35
 Atunci cand s-au stabilit mai multe pedepse cu inchisoarea,daca prin adaugarea la pedeapsa
cea mai mare a sporului de o treime din totalul celorlalte pedepse cu inchisoarea stabilite de
instanta,s-ar depasi cu 10 ani sau mai mult maximul general al pedepsei inchisorii,iar pentru
cel putin una din infractiunile concurente,pedeapsa prevazuta de lege este inchisoarea de 20 de
ani sau mai mare,se poate aplica pedeapsa detentiunii pe viata.
Aplicarea pedepsei complementare accesorie si a masurilor de siguranta in cazul concursului
de infractiuni se face in conformitate cu dispozitiile art.45 din Codul Penal (studiu individual).

Recidiva ca forma a pluralitatii de infractiuni in cazul persoanei fizice

Definitie: Recidiva reprezinta starea,situatia,imprejurarea in care se gaseste o persoana care
savarseste din nou o infractiune dupa ce anterior fusese condamnat definitiv sau a si executat
o pedeaspa pentru o infractiune.
Termenii recidivei:
1.consta intotdeauna intr-o condamnare definitiva la o pedeapsa privativa de libertate
2.consta in savarsirea din nou a unei infractiuni
Recidiva nu poate ecista daca intr-un caz concret lipseste vreunul din cei doi termeni.In
dreptul nostru penal,recidiva cunoaste doua forme:
a).recidiva post-condamnatorie (art.41 C.P.).
Conditiile primului termen al acestei recidive:
1.sa existe o hotarare de condamnare definitiva la pedeapsa detentiunii pe viata sau la o
pedeaspa privativa de libertate mai mare de un an de inchisoare indiferent daca aceasta
pedeapsa a fost sau nu executata in mod concret
2.hotararea de condamnare ramasa definitiva sa se fi pronuntat pentru savarsirea unei
infractiuni cu intentie (directa/indirecta) sau cu intentie depasita (preter interntie)
Conditii pentru al doilea termen al recidivei:
1.dupa ramanerea definitiva a primei hotarari de condamnare faptuitorul sa savarseasca din
nou o infractiune cu intentie directa sau indirecta ori cu intentie depasita.Aceasta conditie
fixeaza momentul la care faptuitorul devine recidivist si anume la data savarsirii infractiunii a
doua
Prin modul in care Noul Cod Penal reglementeaza recidiva in ce priveste al doilea
termen,legiuitorul consacra in dreptul nostru penal, sistemul recidivei generale pentru ca intre
primul termen si al doilea termen al recidivei nu se cere sa existe vreo legatura de orice natura
pentru a schimba modalitatea ei cum se intampla in cazul altor legislatii din alte tari.
In cazul savarsirii unui concurs de infractiuni starea de recidiva se naste in raport cu fiecare
infractiune concurenta,daca sunt indeplinite conditiile prevazute de lege si anume:
 pentru infractiunea care se constituie in cel de-al doilea termen al recidivei,legea trebuie
sa prevada pedeapsa inchisorii de un an sau mai mare

36
  infractiunea care constituie al doilea termen trebuie sa fi fost savarsita pana la reabilitare
sau implinirea termenului de reabilitare pentru prima condamnare.Prin aceasta
prevedere impusa recidivei,legiuitoul a consacrat in legislatia noastra penala “ recidiva
temporara”,respingand recidiva perpetua consacrata in legislatia altor tari
2.infractiunea ce consituie al doilea termen al recidivei trebuie sa fie savarsita de acelasi
faptuitor care mai suferise anterior o condamnare
3.sub raportul timpului intra in compunerea celui de-al doilea termen o infractiune savarsita
cu intentie directa/indirecta sau cu intentie depasita inainte de inceperea executarii pedepsei,in
timpul executarii pedepsei sau in stare de evadare
b).recidiva post-executorie exista atunci cand dupa executarea unei pedepse cu inchisoare mai
mare de un an savarseste din nou cu intentie sau cu intentie depasita o noua infractiune pentru
care legea prevede legea inchisorii de un an sau mai mare,fie detentiunea pe viata

Sanctionarea recidivei
a).pedeapsa in cazul post-condamnatorie- prin dispozitiile art.43 Cod Penal,astfel daca
inainte ca pedeapsa anterioara sa fi fost executata sau considerata ca executata se savarseste o
noua infractiune in stare de recidiva,pedeapsa stabilita pentru aceasta infractiune se adauga la
pedeapsa neexecutata sau la restul ramas neexecutat
b).in cazul recidivei post-executorie- pedeapsa aplicata pentru recidiva post- executorie se
stabileste in limitele speciale ale pedepsei prevazute de lege pentru cea de-a doua infractiune
majorata cu jumatate
Pluralitatea intermediara
Se intelege acea pluralitate care nu constituie concurs de infractiuni intrucat infractorul a
fost condamnat definitiv pentru o infractiune anterioara,iar inainte de inceperea executratii
pedespei,in timpul executarii acesteia sau in stare de evadare savarseste din nou o infractiune
fara a fi indeplinite cerintele cerute de lege pentru existent recidivei.
Bibliografie: pg.348-398

DREPT PENAL 22.12.2016

CURS 11

Pluralitatea de infractori.Savarsirea infractiunii prin cooperarea mai multor

persoane.Participatia penala.

Definitie: Ce este participatia penala?

37
 Participatia penala sau pluralitatea ocazionala de infractori desemneaza situatia in care la
savarsirea unei fapte prevazute de legea penala au participat mai multe persoane decat era
necesar pentru savarsirea acelei fapte.
Tragerea la raspundere penala a participantilor la savarsirea unei infractiuni se face in baza a
doua temeiuri juridice:
a).un temei obiectiv care il reprezinta participarea la savarsirea faptei
b).un temei subiectiv care este dat de faptul ca cel care a savarsit fapta prevazuta de legea
penala si ceilalti participanti au actionat cu vinovatie
Formele pluralitatii de infractori
Legislatia noastra penala consacra 3 forme de pluralitate de infractori:
1.pluralitatea naturala de infractori
2.pluralitatea constituita de infractori
3.pluralitatea ocazionala sau participatia penala
Dintre aceste fome ale pluralitatii de infractori legiuitorul a consacrat in Codul Penal
dispozitii numai cu privire la cea de a treia forma de pluralitatea (participatia penala).
Pluralitatea naturala de infractori-aceasta forma a pluralitatii de infractori este data de natura
faptei incriminate de legea penala, in sensul ca,aceasta nu poate fi savarsita decat de cel putin
2 persoane (exemplu:bigamia,incest). Aceste infractiuni se mai numesc in doctrina penala si
infractiuni bilaterale.Caracteristic pluralitatii de infractiuni este faptul ca fiecare participant la
savarsirea faptei este socotit ca fiind autor al infractiunii.
Pluralitatea constituita-aceasta se caracterizeaza pe imprejurarea ca ea se creaza prin simplul
fapt al asocierii sau gruparii mai multor persoane in vederea comiterii de infractiuni indiferent
daca aceasta asociere a fost sau nu urmata de contributia acelor asociati la savarsirea unei
infractiuni.
O pluralitate constituita o reprezinta infractiunea prevazuta de art.367 Cod Penal si anume
constituirea unui grup infractional organizat.In cazul pluralitatii constituite fiecare membru al
grupului este considerat ca a savarsit infractiunea de constituire a unui grup infractional
organizat in calitate de autor.
Grupul infractional organizat trebuie sa fie compus din cel putin 3 persoane,trebuie sa aiba
o structura organizata (mafie),grupul sa aiba o stabilitate in timp,sa aiba vointa comuna de a
savarsi infractiunea.

Participatia penala(ocazionala)
Definitie: Exista participatie penala ori de cate ori o fapta prevazuta de legea penala este
savarsita de un numar de persoane mai mare decat era necesar potrivit naturii faptei.
Conditiile pentru existenta participatiei penale:
1.sa se savarseasca o fapta prevazuta de legea penala

38
 -de remarcat ca legiuitorul foloseste in textul de lege expresia “savarsirea unei fapte
prevazute de legea penala si nu savarsirea unei infractiuni”
2.fapta prevazuta de legea penala trebuie sa fi fost savarsita prin cooperarea mai multor
persoane in una din formele prevazute de lege si anume:
-cooperare prin instigare
-cooperare prin complicitate la savrsirea faptei
Rezultatul socialmente periculos prin savarsirea faptei de catre autor este si rezultatul
cooperarii,a contributiei pe care si-o aduce complicele la savarsirii faptei respective.De aceea
spunem ca rezultatul produs in participatie penala este opera tuturor participantilor.
3.fapta prevazuta de legea penala trebuie sa fie savarsita cu vointa comuna a tuturor
participantilor.Aceasta conditie reflecta faptul ca de esenta participatiei penale este faptul ca
fiecare participant coopereaza cu ceilalti atat sub aspect intelectiv, cat si volitiv la savarsirea
faptei ceea ce caracterizeaza participatia penala propriu-zisa,este omogenitatea elementului
subiectiv, in sensul ca toti participantii actioneaza cu intentie sau toti participantii actioneaza
din culpa.
Daca unii participanti actioneaza cu intentie,iar altii din culpa,in aceasta situatie nu mai
suntem in prezenta participatiei penale propriu-zise,ci in prezenta participatiei penale
improprii.
4.dupa criteriul contributiei faptuitorilor la savarsirea faptei prevazute de legea penala
distingem urmatoarele forme de contributie:
a).contributie directa si nemijlocita a faptuitorilor la savarsirea faptei prevazute de legea
penala (aceastsa contrinbutie este specififca autorului si co-autorului)
b).contributie constand in o activitate de determinare la savarsirea faptei prevazute de legea
penala (aceasta este specifica instigatorului)
c).contributie constand in activitatea de inlesnire sau ajutare a autorului la savarsirea faptei
prevazute de legea penala
5.dupa criteriul importantei contributiei la savarsirea faptei de catre autor distingem:
a).contributie principala (specifica autorului si co-autorului care comit fapta impreuna)
b).contributie secundara constand in faptul ca contributia data nu se inscrie in latura obiectiva
a infractiunii savarsite de catre autor
Contributia secundara este specifica instigatorului si complicelui,de asemenea contributia
instigatorului este principala fata de contributia complicelui.
Participatia penala propriu-zisa
Pentru existenta participatiei propriu-zise trebuiesc indeplinite cumulativ urmatoarele
conditii:
1.sa existe o pluralitate de faptuitori,indiferent de rolul lor in producerea rezultatului
2.sa se savarseasca o fapta prevazuta de legea penala de catre un autor

39
3.sa existe o cooperare obiectiva sau subiectiva la savarsirea faptei penale de catre autor
4.fapta prevazuta de legea penala sa fie savarsita de toti participantii cu aceeasi forma de
vinovatie
Autorul si co-autorul
Obervatie: Titlul al doilea,Capitolul VI din Partea Generala a Codului Penal se intituleaza
“Autorul si participantii”. Din acest titlu rezulta ca autorul nu este participant,ci este executant
al infractiunii.Potrivit art.46 Cod Penal alin.(1):”persoana care savarseste in mod nemijlocit”
este autor al acelei infractiuni.
Din punct de vedere subiectiv,autorul in cazul participatiei propriu-zise actioneaza cu
intentie,iar in cazul participatiei penale improprii,autorul lucreaza din culpa sau fara vinovatie.
Potrivit art.46 alin.(2)-co-autorii sunt persoanele care savarsesc in mod nemijlocit aceeasi
fapta prevazuta de legea penala.Noul Cod Penal nu il mai socoteste pe co-autor particpant,el
are o figura juridica proprie alaturi de cea a autorului.
Din practica judiciara rezulta ca nu sunt susceptibile a fi comise in co-autorat:
1.infractiunile cu autor unic
2.infractiunile proprii sau cu subiect activ calificat
3.infractiunile omisive
Instigatorul
Potrivit art.47 Cod Penal: ”instigatorul este persoana care cu intentie determina o alta
persoana sa savarseasca o fapta prevzuta de legea penala”. Instigarea este posibila la oricare
din faptele prevazute de legea penala,atat la cele savarsite cu intentie sau din culpa,cat si la cele
de actiune sau inactiune.Instigarea este o forma principala a participatiei penale.
Instigarea ca activitate materiala (determinare) poate exista si inafara participatiei
penale,atunci cand legiuitorul incrimineaza anumite instigari ca infractiuni distincte
(ex:infractiunea prevazuta de art.368,art.405).Instigator poate fi orice persoana. Cel instigat
poate fi la randul sau instigat de o singura persoana sau de mai multe persoane in baza unei
intelegeri (co-instigatori).
Daca doua persoane fara sa stie una de alta instiga aceeasi persoana sa comita o fapta
prevazuta de legea penala numai sunt co-instigatori,sunt instigari distincte si poarta denumirea
de “concurs de instigari”.
Exista co-instigare si in cazul in care o persoana determina o alta persoana care la randul sau
sa determine o alta persoana sa savarseasca fapta prevazuta de legea penala,in aceasta varianta
spunem ca exista o instigare mediata din partea primului instigator si o instigare imediata celui
de-al doilea instigator care defapt determina pe faptuitor sa savarseasca fapta.
Atunci cand instigatorul l-a determinat pe instigat sa savarseasca o anumita infractiune
(furt),dar pe langa determinarea psihica i-a inmanat si unele obiecte care ar putea fi folosite in
caz de nevoie (spray lacrimogen), folosirea aceslui obiect de catre faptuitorul instigat atrage
pentru instigator raspunderea penala mai grava.

40
 Daca dupa ce i-a instigat instigatoul a executat actiuni specifice laturii obiective a infractiunii
la care a instigat,el va raspunde in calitate de co-autor si nu instigator.Daca instigatorul
realizeaza si acte de complicitate la infractiunea la care a instigat rapsunde numai pentru
instigare.
Conditiile instigarii
1.sa existe o activitate de determinare a unei persoane sa comita o fapta prevazuta de legea
penala
2.activitatea de determinare sa vizeze sarvarsirea unei fapte prevazuta de legea penala
3.instigatorul sa determine cu intentie pe instigat la comiterea faptei
4.sa nu existe o determinare anterioara a instigatului cu privire la savarsirea aceleasi fapte
prevazute de legea penala
5.instigatul sa fi inceput executarea faptei la care a fost instigat ori sa fi realizat cel putin o
tentativa pedepsibila

41