Sunteți pe pagina 1din 134

ROMÂNIA

MINISTERUL APĂRĂRII NAŢIONALE


Statul Major al Forţelor Terestre

SECRET
Exemplarul nr.3

MANUALUL PENTRU LUPTĂ


AL PLUTONULUI DE CERCETARE

,,PROVIZORIU”

- BUCUREŞTI –
- 2003 –

1 din 135
Şeful colectivului de elaborare :
Colonel POPEANGĂ RADU

Colectivul de elaborare:
Locotenent colonel ALEXANDRU DĂNUŢ
Plt.maj. LEPĂDATU OCTAVIAN
S.C. Duţă Mioara

2 din 135
CUVÂNT INTRODUCTIV

Situaţia geopolitică actuală şi configuraţia conflictelor militare ale începutului


mileniului trei scot în evidenţă, din ce în ce mai mult că după încetarea
războiului rece, s-au acutizat formele războiului convenţional, dar şi
neconvenţional, o amploare deosebită luând-o terorismul , care de la acţiuni
sporadice, a trecut la adevărate operaţii, sprijinite de anumite ţări şi soldate cu
mii de victime şi importante pagube materiale.
Reforma domeniului militar şi perspetiva primirii în NATO vizează şi
pregătirea subunităţilor din forţele terestre în desfăşurarea acţiunilor de cercetare.
Elaborarea “Manualului pentru luptă al plutonului de cercetare “ a fost
determinată de necesitatea pregătirii şi conducerii subunităţilor de nivel pluton,
pentru a fi în măsură să execute misiuni de cercetare, pentru descoperirea acţiunilor
adversarului.
Conţinutul manualului a fost elaborat avându-se în vedere standardele militare
de instrucţie actuale, experienţa de instrucţie a unităţilor şi subunităţilor de cercetare
şi nu în ultimul rând, cerinţele de interoperabilitate cu structurile similare din
armatele membre NATO şi experienţa acestora în domeniu.
Manualul oferă condiţii de punere în valoare a creativităţii, flexibilităţii şi
ingeniozităţii comandanţilor de plutoane în desfăşurarea acţiunilor de cercetare,
stabileşte modul cum trebuie să acţioneze în cadrul plutonului şi le impune ce trebuie
să ştie pentru culegerea de informaţii, atât în acţiuni pe teritoriul naţional cât şi în
comun cu forţe din cadrul Alianţei Nord Atlantice.
Statutul de “provizoriu” obligă pe toţi militarii care valorifică acest manual în
procesul de instrucţie, în acţiuni desfăşurate la pace, criză şi război, să-şi aducă

3 din 135
contribuţia la perfecţionarea manualului, până la obţinerea unui manual cu o reală
corespondenţă în practica acţiunilor de cercetare.
Militari din subunităţile de cercetare ce aparţineţi Forţelor Terestre, fiţi eficienţi
şi receptivi la nevoile de culegere a informaţiilor despre un inamic şiret şi dur care
pune în pericol desfăşurarea cu succes a acţiunilor militare.

ŞEFUL STATULUI MAJOR AL FORŢELOR TERESTRE


General locotenent
Dr. Eugen BĂDĂLAN

4 din 135
CUPRINS Pag.

CAPITOLUL I Principii generale 9 din 135

SECTIUNEA 1 Organizarea si dotarea plutonului de cercetare 10 din 135


1. Organizarea si dotarea plutonului de cercetare 10 din 135
2. Armamentul şi munitia folosite de plutonului de cercetare 10 din 135
3. Alte categorii de armament şi munitii folosite de plutonul
de cercetare 12 din 135
SECTIUNEA a 2-a Misiunile plutonului de cercetare 13 din 135
1. Principalele misiuni ale putonului de cercetare 13 din 135
SECTIUNEA a 3-a Principii de întrebuinţare în luptă 17 din 135
1. Principiile care stau la baza activităţii de cercetare 17 din 135
2. Cerinţele de bază ale cercetării 19 din 135
3. Principalele surse care asigură obţinerea de informaţii 20 din 135
SECTIUNEA a 4-a Generalitati privind cercetarea 22 din 135
1. Procedee de cercetare 22
din 135
2. Clasifiacarea obiectivelor de cercetare la criză şi război 23 din 135
3. Observarea şi ascultarea 26 din 135
4. Ambuscada 33 din 135
5. Incursiunea 39 din 135
6. Cercetarea prin luptă 42 din 135
7. Utilizarea tehnicii operative 44 din 135
8. Investigaţia 45 din 135
9. Interogarea prizonierilor şi utilizarea capturilor 49 din 135
SECTIUNEA a 5-a Pregătirea acţiunilor plutonului de cercetare 50 din 135
1. Planificarea actiunilor plutonului de cercetare 50 din 135
2. Organizarea actiunilor plutonului de cercetare 52 din 135
3. Cooperarea 53 din 135
4. Controlul 55 din 135

CAPITOLUL II Staţionarea 56 din 135

SECTIUNEA 1 Generalitati 56 din 135


SECTIUNEA a 2-a Organizarea si activitatile in cadrul raionului
de stationare 56 din 135
1. Organizarea si amenajarea raionului de stationare al plutonului
de cercetare in cadrul companiei de cercetare 56 din 135
2. Plutonului de cercetare în siguranţa staţionării 57 din 135

CAPITOLUL III Deplasarea 59 din 135

SECTIUNEA 1 Generalitati 59 din 135


SECTIUNEA a 2-a Marsul plutonului de cercetare 60 din 135
SECTIUNEA a 3-a Transportul plutonului de cercetare 65 din 135

5 din 135
SECTIUNEA a 4-a Pregatirea deplasarii plutonului de cercetare 67 din 135

CAPITOLUL IV Acţiunile plutonului de cercetare la contactul


cu inamicul 68 din 135

SECTIUNEA 1 Acţiunile plutonului de cercetare la contactul cu inamicul


cand actioneaza pe jos 68 din 135
SECTIUNEA a 2-a Acţiunile plutonului de cercetare la contactul cu
inamicul cind actioneaza pe TABC (Au.) 71 din 135
SECTIUNEA a 3-a Realizarea legăturilor în cadrul plutonului de cercetare
şi cu compania cercetare 74 din 135

CAPITOLUL V Regruparea şi înlocuirea plutonului de


Cercetare 75 din 135

SECTIUNEA 1 Regruparea plutonului de cercetare 75 din 135


SECTIUNEA a 2-a Inlocuirea plutonului de cercetare 76 din 135
SECTIUNEA a 3-a Realizarea comunicatiilor pe timpul regruparii
sau inlocuirii 76 din 135

CAPITOLUL VI Ofensiva 78 din 135

SECTIUNEA 1 Generalitati 78 din 135


1. Misiunile plutonului de cercetare în ofensivă 78 din 135
2. Norme tactice 80 din 135
3. Manevra 81 din 135
SECTIUNEA a 2-a Pregatirea si executarea misiunilor de cercetare
pe timpul luptei ofensive 84 din 135
1. Plutonul de cercetare pe timpul ofensivei din contact 84 din 135
2. Plutonul de cercetare pe timpul ofensivei din mişcare 87 din 135
3. Actiunile plutonului de cercetare pentru iesirea incerciure 88 din 135
4. Acţinile plutonului de cercetare pe timpul urmaririi inamicului 89 din 135
5. Actiunile plutonului de cercetare pe timpul cercetării prin luptă 90 din 135
6. Actiunile plutonului de cercetare pe timpul raidului 90 din 135
7. Actiunile plutonului de cercetare pe timpul executării
incursiunilor 90 din 135
SECTIUNEA a 3-a Particularitatile actiunilor plutonului de cercetare
in cadrul luptei ofensive 92 din 135
1. Acţiunile plutonul de cercetare in localitati şi zone
(platforme) industriale 92 din 135
2. Acţiunile plutonului de cercetare in teren muntos împădurit 94 din 135
3. Acţiunile plutonului de cercetare pentru cercetarea unui
curs de apa sau lucrări de amelioraţii 96 din 135
4. Acţiunile plutonului de cercetare la litoral si in delta 99 din 135

6 din 135
5. Acţiunile plutonului de cercetare pe timp de noapte şi în
condiţiide vizibilitate redusă 100 din 135
6. Acţiunile plutonului de cercetare pe timp de iarnă 104 din 135
7. Acţiunile plutonului de cercetare ca patrulă de cercetare
independentă în dispozitivul inamicului 106 din 135

CAPITOLUL VII Apărarea 111 din 135

SECTIUNEA 1 Generalitati 111 din 135


1. Misiunile plutonului de cercetare în apărare 111 din 135

2. Manevra plutonului de cercetare 112 din 135

SECTIUNEA a 2-a Acţiunile plutonului de cercetare pe timpul


pregătirii luptei de apărare 114 din 135
1. Acţiunile plutonului de cercetare pe timpul pregătirii şi
ducerii luptei de aparare 114 din 135
2. Acţiunile plutonului de cercetare pe timpul apărării in
încercuire 118 din 135
3. Acţiunile plutonului de cercetare pe timpul retragerii 119 din 135
4. Acţiunile plutonului de cercetare pentru rămânerea în
dispozitivul inamicului 119 din 135

CAPITOLUL VIII Asigurarea acţiunilor şi protecţia


forţelor 120 din 135

SECTIUNEA 1 Siguranta plutonului cercetare 120 din 135


SECTIUNEA a 2-a Protectia electronica a plutonului de cercetare 122 din 135
SECTIUNEA a 3-a Contracararea efectelor actiunilor psihologice ale
inamicului 122 din 135
SECTIUNEA a 4-a Mascarea acţiunilor plutonului de cercetare 123 din 135
SECTIUNEA a 5-a Protectia genistica a plutonului de cercetare 125 din 135
SECTIUNEA a 6-a Protectia antiaeriana a plutonului de cercetare 126 din 135
SECTIUNEA a 7-a Apararea nucleara, biologica si chimica 127 din 135
SECTIUNEA a 8-a Protectia impotriva sistemelor incendiare 128 din 135
SECTIUNEA a 9-a Protectia informatiilor procurate de plutonul de
cercetare 129 din 135
SECTIUNEA a 10-a Protectia medicala a plutonului de cercetare 130 din 135
SECTIUNEA a 11-a Protectia mediului din zona de acţiune a plutonului
de cercetare 130 din 135
SECTIUNEA a12-a Activitatea de informare si relatii publice a plutonului
de cercetare 131 din 135
SECTIUNEA a 13-a Asigurarea topogeodezica a acţiunilor plutonului
de cercetare 131 din 135

7 din 135
SECTIUNEA a14-a Asigurarea hidrometeorologica a acţiunilor
plutonului de cercetare 131 din 135
SECTIUNEA a 15-a Asigurarea cu resurse umane a plutonului de
cercetare 132 din 135
SECTIUNEA a 16-a Evitarea fraticidului plutonului de cercetare 132 din 135
SECTIUNEA a 17-a Asistenta juridical a plutonului de cercetare 132 din 135
SECTIUNEA a 18-a Asistenta religioasa a plutonului de cercetare 133 din 135

Abrevieri 134 din 135

Bibliografie 135 din 135

8 din 135
CAPITOLUL I
Principii generale

Art.1. - (1) Manualul plutonului de cercetare este destinat pregătirii şi ducerii


luptei, a realizării coeziuni militarilor pe timpul desfăşurării instruirii s-au a ducerii
acţiunilor de luptă în scopul culegerii de informaţii şi desfăşurării unor acţiuni cu
caracter deosebit.
(2) Manualul a fost conceput în scopul optimizării instruirii plutonului de
cercetare urmând prin tematica şi conţinutul instruirii îndeplinirea obiectivelor şi
cerinţelor operaţionale prevăzute în “ SMOI - 1”.
(3) Pe timpul instrucţiei plutonului de cercetare, se urmăreşte consolidarea
capabilităţilor acţionale specifice cercetării, asigurarea complementarităţii acţiunilor
atât a grupelor de cercetare cât şi a militarilor care acţionează în cadrul acestora
pentru a culege date şi informaţii în orice condiţii de teren şi stare a vremii şi care să
permită folosirea în acţiunile de cercetare a unor categorii de tehnică şi armament ce
nu sunt în dotarea sa precum şi a unor procedee de acţiune specifice altor arme.
(4) Pe timpul perfecţionării instrucţiei de specialitate a plutonului de cercetare
se urmăreşte definitivarea specializării militarilor pe funcţii cu grad ridicat de
complexitate şi atingerea nivelelor de performanţă compatibile cu standardele cele
mai dezvoltate pentru a fi în măsură să execute eficient misiuni specifice, precum şi
realizarea coeziunii acţionale în cadrul plutonului.
(5) Obiectul manualului îl constituie instrucţia militarilor în domeniul tacticii,
structurată pe principalele forme ale acţiunilor de luptă ale unităţilor şi marilor unităţi
de arme întrunite .
(6) Manualul este orientativ şi perfectibil, conţinând minimum de cunoştinţe
necesare pentru iniţierea plutonului de cercetare, cât şi pentru formarea şi dezvoltarea
în continuare a abilităţilor de întrebuinţare eficientă a tehnicii specifice în cadrul
acţiunilor militare pentru obţinerea de date si informaţii.
Art.2. - Plutonul de cercetare este subunitatea de bază aptă să culeagă date şi
informaţii . El poate duce simultan acţiuni de cercetare şi de luptă (atât îmbarcat pe

9 din 135
TABC , AUTO sau pe jos).Coeziunea acestuia şi pregătirea pentru luptă sunt
primordiale. Eficacitatea acţiunilor depind de pregătirea morală, fizică şi profesională
a fiecăruia din militarii care il compun. Pentru îndeplinirea misiunilor, plutonul de
cercetare poate fi divizat în grupe de cercetare sau echipe de cercetare (de observare,
siguranţă, atac şi captură).

SECŢIUNEA 1
Organizarea şi dotarea plutonului de cercetare

1. Organizarea şi dotarea plutonului de cercetare

Art. 3. - Organizarea plutonului de cercetare. Plutonul de cercetare are în


compunere un număr 3 grupe de cercetare, acestea având fiecare un număr variabil de
militari (4-6),şi este comandat de către un comandant de pluton.
Art. 4. - Dotarea plutonului de cercetare - ţinuta pentru campanie.
Fiecare militar din cadrul plutonului poartă asupra sa: ţinuta conform anotimpului;
casca; binoclul; busola; trusa cercetaşului ; geanta port-încărcătoare; muniţia şi
grenadele potrivit normelor; lopata mică cu port; masca contra gazelor; pachetul
antichimic individual; raniţa; completul de protecţie NBC; foaia de cort; sacul de
merinde cu gamela şi bidonaşul pentru apă; hrana de rezervă; lenjeria de schimb;
materialele pentru întreţinerea îmbrăcămintei şi a încălţămintei; ustensilele şi
materialele pentru igiena corporală.

2. Armamentul şi muniţia plutonului de cercetare


Art. 5. - Armamentul din organica plutonului de cercetare şi muniţia specifică
acestuia este conform tabelului:
Număr Tipul Denumirea Muniţia
curent armamentului armamentului folosită
-Cartuş cal. 9 mm .
Pistol cal. 9 mm 1

1
Poate fi substituit cu pistol cal. 7,65 mm sau cal. 7,62 mm.

10 din 135
Număr Tipul Denumirea Muniţia
curent armamentului armamentului folosită
Armament -Cartuş cal. 5,45 mm scurt
individual Puşcă automată cal. glonţ miez oţel.

1. 5,45 mm, Model 1986 -Cartuş cal. 5,45 mm scurt


2
glonţ trasor.
-Cartuş cal. 5,45 mm scurt
glonţ miez oţel.
-Cartuş cal. 5,45 mm scurt
Puşcă mitralieră cal. glonţ trasor.
5,45 mm 3 -Cartuş cal. 5,45 mm scurt
glonţ perforant-incendiar.
-Cartuş cal. 7,62 mm lung
Mitralieră glonţ miez oţel.
cal. 7,62 mm, Model -Cartuş cal. 7,62 mm lung
2.
1966 M, cu afet glonţ trasor.
(pentru anumite -Cartuş cal. 7,62 mm lung
misiuni) glonţ perforant-incendiar.
Aruncător
A. G. – 7 V, cu aparat
-Lovitură cu grenadă
de ochire I.O.A.G. –
Armament de antiblindate cumulativă
7E
grupa P.G.7.
(pentru anumite
misiuni)
Aruncător de grenade
explozive, cal. 40 mm
Lovitură cal. 40 mm cu
adaptat pentru
grenadă explozivă.
armamentul de
infanterie portativ

2
 Poate fi substituită cu pistol mitralieră cal. 7,62 mm.
3
Poate fi substituită cu puşcă mitralieră cal. 7,62 mm.

11 din 135
Număr Tipul Denumirea Muniţia
curent armamentului armamentului folosită
- Cartuş cal. 7,62 mm lung
glonţ miez oţel.
Mitralieră -Cartuş cal. 7,62 mm lung
cal. 7,62 mm glonţ trasor.
-Cartuş cal. 7,62 mm lung
glonţ perforant-incendiar.
-Cartuş cal. 14,5 mm lung
3. Armament de pe
glonţ miez oţel.
T.A.B.C.
Mitralieră -Cartuş cal. 14,5 mm lung
cal. 14,5 mm glonţ trasor.
-Cartuş cal. 14,5 mm lung
glonţ perforant-incendiar.

3. Alte categorii de armament şi muniţie folosite de plutonul de cercetare


Art. 6. - Pentru îndeplinirea misiunilor primite, personalul plutonului de
cercetare poate folosi alte categorii de armament şi muniţii, astfel:
Numărul
Denumirea Tipul
curent
Grenade de mână multifuncţionale
1. Grenade de mână ofensive RG – 42
Grenade de mână defensive F–1
2. Grenade antiblindate RPG – 43
MAT – 76; MAT – 62 A; MAT – 62
3. Mine antiblindate
B;
Pistol cal. 26 mm pentru cartuşe de
4.
iluminare – semnalizare.
De 75 g – 100 g cilindric.
5. Trotil
De 200g – 500 g paralelipipedic.
6. Capse pirotehnice tipul CA
7. Fitil ordinar Tipul FA – 3
8. Fitil detonant

12 din 135
Numărul
Denumirea Tipul
curent
9. Grenade fumigene
10. Lumânări fumigene

SECŢIUNEA a 2- a
Misiunile plutonului de cercetare
1. Principalele misiuni ale plutonului de cercetare

Art. 7. - Principalele misiuni de cercetare ce le poate îndeplini plutonul de


cercetare sunt:
a). În timp de pace:
- pregătirea militarilor pentru realizarea unei capacităţi de ripostă la
nivel planificat;
- culegerea de informaţii despre un potenţial adversar;
- supravegherea zonei de interes în scopul prevenirii surprinderii şi
planificării măsurilor adecvate;
- intervenţia la unele obiective militare şi civile pentru limitarea şi
înlăturarea urmărilor unor dezastre.
b). Pentru situaţii de criză:
- intensificarea acţiunilor de cercetare;
- participarea la asigurarea informaţiilor pentru trecerea forţelor
principale şi de rezervă de la starea de pace la starea de război ;
- intervenţia la unele obiective militare şi civile pentru limitarea şi
înlăturarea urmărilor unor dezastre sau intervenţia în alte situaţii, prevăzute prin
Constituţia României sau legile organice ;
- pregătirea unor acţiuni cu caracter deosebit prevăzute a fi executate în
dispozitivul adversarului, la ordin.
c). Pentru starea de război:
În dispozitivul propriu:

13 din 135
- furnizarea de informaţii privind populaţia din zona de
responsabilitate: atitudinea acesteia faţă de acţiunile care se întreprind, structura
etnică şi religioasă, starea psihică;
- descoperirea, urmărirea şi capturarea elementelor teroriste şi de
cercetare-diversiune ale adversarului (în raionul acţiunilor de luptă);
- supravegherea activităţii în raioanele unor obiective importante,
descoperirea şi zădărnicirea acţiunilor persoanelor suspecte;
- cercetarea trupelor de desant aerian (maritim) sau aeromobile folosite
de către adversar în adâncimea dispozitivului trupelor proprii ;
- supravegherea unor puncte obligatorii de trecere în scopul descoperirii
şi zădărnicirii acţiunii elementelor de cercetare-diversiune ale adversarului ;
- alte misiuni ordonate în funcţie de situaţia concretă.
La contact:
Procurarea informaţiilor despre:
- forţele de angajare imediată ale adversarului;
- traseul real şi gradul de amenajare genistică a poziţiilor şi raioanelor,
a altor lucrări, existenţa flancurilor, intervalelor şi a spaţiilor neocupate în
dispozitivul de luptă;
- locul şi natura barajelor şi obstacolelor amenajate în faţa limitei
dinaintea apărării, la flancuri, la intervale şi în adâncimea dispozitivului de luptă;
- acţiunile de regrupare şi înlocuire a trupelor şi noile raioane (poziţii)
ocupate de acestea;
- modificările privind detaliile de planimetrie din teren faţă de
reprezentarea lor pe hărţile militare;
- starea de practicabilitate a comunicaţiilor şi terenului;
- caracteristicile cursurilor de apă şi a lucrărilor hidrotehnice, căile de
acces către acestea, existenţa şi natura trecerilor, precum şi a mijloacelor ce pot fi
folosite pentru traversare;
- raioanele în care s-au produs sau se pot produce dislocări de stânci,
avalanşe, inundaţii şi incendii; posibilităţile de ocolire a acestora;

14 din 135
- momentul începerii retragerii adversarului din diferite raioane,
direcţiile de retragere şi raioanele (aliniamentele) pe care le ocupă în adâncime;
- raioanele în care există resurse alimentare şi materiale, natura,
volumul şi posibilităţile de folosire a acestora.
În dispozitivul adversarului:
a) Misiuni pentru procurarea de date şi informaţii:
- descoperirea mijloacelor de întrebuinţare a armelor de distrugere în
masă, a sistemelor incendiare, a pregătirilor ce se execută de adversar în vederea
folosirii lor, precum şi a coordonatelor acestora;
- descoperirea depozitelor şi punctelor de aprovizionare cu armament,
muniţie şi materiale, în special a celor cu muniţie nucleară, chimică şi biologică;
- cercetarea sistemului de conducere a trupelor adversarului;
- descoperirea sistemelor de cercetare-lovire de înaltă precizie;
- descoperirea mijloacelor şi sistemelor radioelectronice ;
- descoperirea rezervelor adversarului, îndeosebi a celor de tancuri, a
grupărilor de artilerie şi unităţilor de rachete;
- urmărirea deplasărilor adversarului pe comunicaţii;
-determinarea volumului şi caracterului lucrărilor genistice executate de
adversar, a porţiunilor de teren minate, cât şi a obiectivelor şi lucrărilor de artă
pregătite pentru distrugere;
- descoperirea şi urmărirea activităţii trupelor de desant aerian,
aeromobile şi de cercetare-diversiune;
- urmărirea activităţii adversarului în baze maritime, porturi, în raioane
maritime şi fluviale de staţionare;
- obţinerea de informaţii despre obiective amplasate de adversar în zona
de litoral (baze de rachete, puncte radiotehnice, puncte de aprovizionare şi
reparaţii a navelor etc.);
- cercetarea sistemului de apărare antiaeriană a obiectivelor militare şi
social-economice;

15 din 135
- supravegherea rezervelor adversarului pentru a stabili momentul
introducerii în luptă şi direcţia deplasării, valoarea şi compunerea forţelor şi
noile aliniamente sau raioane pe care le ocupă;
- cercetarea stării comunicaţiilor şi telecomunicaţiilor;
- cercetarea şi marcarea raioanelor unde urmează să se întrebuinţeze
desantul aerian de către trupele proprii, conducerea paraşutării (desantării);
- cercetarea cursurilor de apă, determinarea caracteristicilor acestora şi
a posibilităţilor de trecere (forţare);
- corectarea focului artileriei, loviturilor cu rachetele şi aviaţia asupra
diferitelor obiective ale adversarului şi observarea efectului acestora;
- obţinerea de informaţii despre activitatea de propagandă desfăşurată
de către adversar şi măsurile luate împotriva populaţiei pe teritoriul ocupat;
- obţinerea de informaţii privind eficacitatea propagandei desfăşurată în
rândul trupelor adversarului şi măsurile de zădărnicire a acesteia luate de
agresor;
b) Misiuni pentru desfăşurarea acţiunilor cu caracter deosebit:
- neutralizarea sau distrugerea mijloacelor de întrebuinţare a armelor
nucleara, bacteriologica si chimica (ADMNBC) ;
- capturarea de militari, tehnică şi documente de luptă;
- scoaterea din funcţiune a unor obiective militare sau economice din
dispozitivul adversarului, prin distrugerea totală sau parţială a acestora;
- descoperirea şi distrugerea mijloacelor radioelectronice, amplasarea
de emiţătoare de bruiaj cu o singură întrebuinţare şi de radiomarcheri de
obiectiv;
- dezorganizarea serviciului de comenduire şi îndrumare a circulaţiei
adversarului;
- hărţuirea adversarului prin atacarea unor obiective aflate în deplasare
sau în staţionare;
- blocarea punctelor obligatorii de trecere;
- distrugerea (incendierea) depozitelor de armament, muniţie,
carburanţi-lubrifianţi şi de altă natură;

16 din 135
- contaminarea surselor de aprovizionare cu apă şi alimente folosite de
către adversar, ca măsură de răspuns la executarea unor astfel de acţiuni de către
acesta;
- desfăşurarea acţiunilor de influenţare psihică a adversarului.

SECŢIUNEA a 3- a
Principii de întrebuinţare în luptă

1. Principiile care stau la baza activităţii de cercetare

Art. 8. - Principiile care stau la baza activităţii de cercetare sunt:


- conspirativitatea;
- disciplina operativă;
- iniţiativa şi spiritul inovator.
Art. 9. - (1) Conspirativitatea reprezintă măsurile de mascare, acoperire şi
legendare a acţiunilor în toate etapele şi pe toată durata executării misiunii.
Următoarele elemente trebuie ţinute într-o strictă conspirativitate:
- numele militarilor cu funcţii de conducere, datele personale, de familie,
adrese;
-organizarea, modul de funcţionare, principiile şi metodele de instruire,
interdependenţa dintre diferite verigi organizatorice ale structurilor de cercetare;
- intenţii, obiective avute în programele de instrucţie;
- procedee şi metode de culegere a datelor şi informaţiilor, tehnica utilizată,
măsuri de mascare şi acoperire luate, sistemul de legături şi transmitere a rezultatelor
obţinute;
- înzestrarea cu tehnică, armament, explozivi şi alte mijloace materiale şi
financiare, locurile de dispunere şi păstrare a acestora.
(2) Conspirativitatea se asigură prin păstrarea secretului asupra organizării şi
executării misiunilor de cercetare şi presupune :
- limitarea contactului între cercetaşi, între elementele de cercetare,
precum şi între acestea şi alte subunităţi;

17 din 135
- desfăşurarea misiunilor în special pe timp de noapte şi în condiţii
meteorologice grele (ceaţă, ploaie, viscol, furtună);
- reducerea la strictul necesar a legăturilor radio, realizarea acestora din
locuri diferite, situate la distanţe mari;
- respectarea regulilor de mascare.
- cunoaşterea şi stăpânirea procedeelor şi metodelor de mascare,
acoperire şi legendare, care se realizează prin:
- studiul mediului;
- adaptarea la mediul înconjurător;
- codificarea mesajelor;
- legendarea misiunilor.
- cunoaşterea metodelor şi procedeelor de acţiune a organelor
contrainformative ale adversarului. Care se realizează prin:
 cunoaşterea foarte bună a adversarului, a forţelor şi
mijloacelor principale utilizate;
 cunoaşterea părţilor slabe şi vulnerabile, fisurile şi breşele
create în sistemul de luptă sau organizatoric;
 să nu se desfăşoare acţiuni făţişe, deschise, decât doar în
cazuri excepţionale sau la ordin;
 cunoaşterea valorii adversarului în aşa fel încât să nu fie
subestimat;
 evitarea contactului cu adversarul.
Art. 10. - Disciplina operativă, presupune respectarea următoarelor cerinţe:
- capacitate de acţiune sistematică, riguros planificată, subordonată
misiunii;
- executarea întocmai şi la timp a ordinelor, chiar dacă la prima vedere
acestea par de neînţeles;
- exigenţă faţă de propria activitate;
- cunoaşterea perfectă a atribuţiunilor, principiilor şi metodelor de
acţiune;

18 din 135
- raportarea la timp a acţiunilor întreprinse pentru a putea fi conduse cu
eficienţă;
Art. 11. - Iniţiativa şi spiritul inovator presupune respectarea următoarelor
cerinţe:
- evitarea şablonismului, formalismului, rutinei;
- aplicarea unei fantezii realiste, fără a se abdica de la principiile
activităţii de cercetare;
- analizarea experienţei proprii;
- analizarea cazurilor care au dus la succes sau insucces;
- analizarea experienţelor altor structuri similare din armatele diferitelor
state;
- însuşirea ultimelelor descoperiri ale ştiinţei şi tehnicii şi a noutăţilor în
domeniul cercetării;
- raportarea ierarhică a iniţiativei şi materializarea acesteia doar după
aprobarea eşalonului superior.

2. Cerinţele de bază ale cercetării

Art. 12. - (1) OPORTUNITATEA - se asigură prin obţinerea şi transmiterea


în timpul cel mai scurt a informaţiilor de către elementele de cercetare, analiza şi
exploatarea operativă a acestora.
(2) CONTINUITATEA - se realizează prin planificarea raţională şi
conducerea neîntreruptă a forţelor la dispoziţie, supravegherea permanentă a
activităţii adversarului din raionul de acţiune, desfăşurarea acţiunilor în toate
situaţiile, în orice condiţii de teren, timp şi starea vremii, păstrarea unor rezerve de
forţe şi mijloace la dispoziţie, perseverenţa comandanţilor şi cercetaşilor în
îndeplinirea misiunilor.
(3) CARACTERUL ACTIV AL ACŢIUNILOR - constă în desfăşurarea lor
prin surprindere, cu îndrăzneală şi rapiditate, manifestarea iniţiativei din partea
comandanţilor şi cercetaşilor pe timpul îndeplinirii misiunilor pentru a obţine date şi

19 din 135
informaţii de valoare şi în volum cât mai mare, îmbinarea judicioasă a cercetării cu
acţiunile pentru producerea de pierderi şi panică în rândurile adversarului.
(4) AUTENTICITATEA – constă în obţinerea unor date şi informaţii reale,
sigure şi complete, verificarea şi confruntarea lor prin mai multe metode şi procedee,
raportarea rezultatelor acţiunilor cu precizie, fără interpretări sau denaturări.

3. Principalele surse care asigură obţinerea de date şi informaţii

Art. 13. - Datele şi informaţiile pot fi obţinute din următoarele surse:


- obiectivele, acţiunile adversarului descoperite sau ţinute sub
supraveghere;
- elementele de cercetare proprii, ale vecinilor şi eşaloanelor superioare,
- subunităţile vecine cu care se cooperează;
- prizonierii şi refugiaţii;
- documentele, modelele de armament şi tehnica de luptă capturate sau
găsite pe câmpul de luptă;
- terenul şi populaţia din raionul de acţiune.
Art. 14. - (1) Datele operative - reprezintă datele care sunt procurate, în
scopul elaborării planului operaţiei. Ele vor include acele date care alcătuiesc studiul
obiectivului, amplasarea acestuia, cum se poate pătrunde în obiectiv, studierea tuturor
dispozitivelor de securitate care protejează obiectivul, identificarea persoanelor care
au acces la acestea şi cum se efectuează controalele de securitate asupra acestor
persoane.
(2) Informaţiile de stare - reflectă starea, situaţia sau condiţiile de producere a
unor evenimente (fenomene, fapte sau procese) cu privire la sistemul condus (de
execuţie) sau la mediul ambiant ce-l poate influenţa din mai multe puncte de vedere.
(3) Datele trebuie să fie prelucrate înainte de a fi difuzate ca informaţii. Datele
sunt mai perisabile decât informaţiile şi se folosesc de regulă de unităţile luptătoare
imediat, pe timpul desfăşurării luptei.
(4) Atât datele cât şi informaţiile obţinute sunt cuprinse în raportul de
cercetare, care este transmis eşaloanelor superioare.

20 din 135
(5) În decursul derulării rapide a acţiunilor, datorită faptului că nu există timp
suficient pentru prelucrare, datele operative îşi pot pierde valabilitatea. Pe scara
ierarhică ceea ce reprezintă informaţie pentru un eşalon, pentru eşalonul superior
reprezintă date care în urma prelucrării şi corelării cu alte date şi informaţii devine
informaţie.
Art. 15. - (1) Atribuţiunile specifice comandantului de pluton de
cercetare. Comandantul de pluton este responsabil pentru activităţile desfăşurate de
pluton. La acest nivel tactic conducerea se realizează prin exemplu personal.
(2) Comandantul de pluton este obligat:
- să instruiască cu profesionalism militarii din subordine pentru
îndeplinirea cu succes a misiunilor;
- să cunoască permanent starea şi posibilităţile de acţiune ale tehnicii,
armamentului şi personalului din subordine;
- să planifice activităţile şi să orienteze permanent subordonaţii;
- să elaboreze cursurile acţiunilor şi să selecteze cursul optim;
- să ia decizii şi să transmită oportun misiunile echipelor (iar când e
cazul pentru fiecare din subordonaţi);
- să conducă amenajarea genistică a postului de observare, realizarea
barajelor şi obstacolelor , focul armamentului din dotare pe timpul acţiunilor de
cercetare;
- să stabilească locul în dispozitiv al transportorului amfibiu blindat de
cercetare;
- să organizeze asigurarea acţiunilor şi protecţia forţelor în toate situaţiile
care o impun;
- să urmărească respectarea regulilor de disciplină militară, luând măsuri
ferme de prevenire a abaterilor;
- să–şi stabilească locul în dispozitiv şi să urmărească permanent câmpul
tactic;
- să adapteze planul de acţiune la specificul situaţiei, luând măsurile
adecvate; să informeze comandantul de companie asupra capacităţii de luptă a
plutonului ;

21 din 135
- să informeze comandantul de companie asupra problemelor militarilor
din subordine;
- să conducă hrănirea, echiparea şi odihna militarilor din subordine, iar
la nevoie să organizeze supravieţuirea;
- să conducă şi verifice mentenanţa tehnicii de luptă şi a armamentului
plutonului;
- să-şi informeze permanent subordonaţii, privind situaţia de luptă;
- să cunoască semnalele de conducere şi cooperare în luptă.

SECŢIUNEA a 4 - a
Generalităţi privind cercetarea

1. Procedee de cercetare

Art. 16. - (1) Modul de acţiune al unui element de cercetare pentru îndeplinirea
unei misiuni se numeşte procedeu de cercetare. Procedeul de cercetare se stabileşte
odată cu precizarea misiunii, în raport de specificul acesteia, situaţia tactică,
caracteristicile situaţiei locale, mijloacele la dispoziţie.
(2) Procedeele de cercetare utilizate sunt:
- observarea şi ascultarea;
- ambuscada;
- incursiunea;
- cercetare in dispozitiv;
- cercetarea prin lupta;
- utilizarea tehnicii operative (interceptarea convorbirilor, fotografierea,
filmarea);
- investigaţia;
- interogarea militarilor capturaţi (prizonierilor), transfugilor, utilizarea
capturilor.
(3) Executarea cu succes a misiunilor de cercetare impune ca în alegerea
fiecărui procedeu să se ţină seama de forma de luptă şi situaţia tactică, misiunile şi

22 din 135
posibilităţile elementelor (subunităţilor) care execută cercetarea, caracteristicile
terenului, anotimp şi condiţiile hidrometeorologice.

2. Clasificarea obiectivelor de cercetare la criză şi război

Art. 17. - (1) OBIECTIVUL constituie acel loc, zonă sau clădire cu
importanţă militară, economică, administrativă sau de altă natură asupra căruia se pot
duce acţiuni de cercetare şi se clasifică astfel:
a) Obiective de interes informativ:
- militare;
- economico-militare;
- economice;
b) Obiective de interes operativ:
- instituţii publice sau particulare: organe legislative şi executive centrale
şi locale, instituţii de învăţământ, biblioteci, centre de documentare, tribunale,
judecătorii, spitale policlinici;
- locuri şi localuri de agrement: restaurante, baruri, cafenele, parcuri,
grădini, păduri, plaje, ştranduri, stadioane, săli, terenuri de sport, locuri de pescuit,
teatre, cinematografe, săli de spectacole, monumente de artă sau alte obiective de
interes turistic;
- unităţi de prestări servicii: hoteluri, moteluri, campinguri, cabane,
magazine, ateliere de reparaţii şi prestări servicii, pieţe agroalimentare, târguri,
expoziţii economice;
- lăcaşuri de cult;
- elemente operative de situaţie locală: clădiri şi construcţii cu multe
intrări/ieşiri, ansamblu de clădiri părăsite, intersecţia unor artere, zone
alternante/aglomerate/calme.
(2) La studiul unui obiectiv trebuie stabilit:
- dislocarea (adresă, număr de telefon, mijloace de transport, căi de
acces);
- complexitatea şi importanţa obiectivelor;

23 din 135
- caracterizarea raionului în care este dispus obiectivul;
- legendarea prezenţei în zona obiectivelor;
- elementele de pază şi organizarea accesului în obiectiv:
- sistemul, organizarea şi funcţionarea pazei;
- forţe de pază (compunere, valoare, dotare);
- condiţii de intensificare a pazei (când, cât, cum);
- natura împrejurimilor;
- tipul şi rolul împrejurimilor;
- măsuri de mascare la obiectiv;
- caracterul şi numărul de intrări – ieşiri;
- regimul de acces pentru străini în obiectiv;
- practici curente şi ilegalităţi săvârşite de personalul din obiectiv.
- natura activităţii desfăşurată în obiectiv
- probleme sociale;
- organizare;
- responsabilităţi;
- profilul şi natura producţiei;
- specificul economic şi financiar;
- eficienţa;
- perspective;
- structura pe compartimente şi ierarhia importanţei lor;
- relaţiile oficiale ale obiectivului cu exteriorul;
- relaţiile obiectivului cu diferite instituţii oficiale ale statului,
întreprinderi, firme, atât din ţară cât şi din străinătate (furnizori, beneficiari, etc.);
- date de cunoaştere a personalului cu:
- programul şi orarul de lucru;
- sistemul de acces al personalului;
- învoiri în timpul programului;
- competenţa şi nivelul de calificare al personalului;
- relaţii în cadrul personalului din obiectiv;
- dispunerea domiciliilor salariaţilor faţă de obiectiv;

24 din 135
- procedee de salarizare a personalului;
- navetişti;
- probleme curente ale personalului;
- conflicte de muncă.
(3) Procedee de pătrundere în obiectiv:
- în mod legal;
- în mod ilegal.
(4) Modalităţi de pătrundere în condiţii legale:
- făcând parte din personalul care îşi execută serviciul în obiectivul vizat;
- făcând parte din personalul care deserveşte, întreţine, repară diverse
instalaţii, aparatură şi tehnică din incinta obiectivului;
- ca persoană care doreşte vizitarea obiectivului sub diferite motive;
- ca persoană care doreşte angajarea în obiectiv;
- ca persoană care doreşte să încheie diferite contracte cu obiectivul
(logistică, echipament, tehnică etc.);
- ca persoană care doreşte să prezinte diferite produse ca reclamă;
- ca persoană care doreşte să viziteze salariaţi ai obiectivului;
- transportarea unor colete, scrisori, pachete pentru diferite persoane sau
compartimente vizate.
(5) Modalităţi de pătrundere în condiţii ilegale:
- prin efracţie – peste sau prin gard ;
- utilizând accesul pe intrările neautorizate, secundare;
- ca persoană ce face parte din personalul obiectivului cu documente false
de identitate;
- utilizând limitarea câmpului de supraveghere a personalului de la
intrarea în obiectiv;
- accesul pe timp de noapte, acolo unde este posibil- cu mijloacele de
transport auto sau pe cale ferată (CFR) care deservesc obiectivul;
- prin crearea unor diversiuni în zona obiectivului (în interior sau în
apropierea obiectivului) care să faciliteze pătrunderea;

25 din 135
- prin folosirea detaliilor din apropierea obiectivului sau a unor spaţii din
apropiere care sunt mai puţin supravegheate şi oferă posibilităţi bune de pătrundere.

3. Observarea şi ascultarea

Art. 18. - (1) Observarea constituie unul din procedeele de bază ale cercetării
şi constă în studierea directă şi sistematică a obiectivelor şi acţiunilor adversarului, a
terenului înconjurător şi a populaţiei din raionul de acţiune şi de pe direcţia de
deplasare, în scopul procurării informaţiilor care au fost ordonate prin misiune,
precum şi în folosul elementelor de cercetare.
(2) Ascultarea constă în obţinerea de date şi informaţii prin perceperea
sunetelor, zgomotelor, cuvintelor în mod direct sau cu ajutorul aparaturii moderne.
(3) Observarea şi ascultarea se organizează şi se execută permanent şi
concomitent, ziua şi noaptea, de către toţi cercetaşii, indiferent de situaţia în care se
găsesc, de anotimp şi condiţiile hidrometeorologice. Datele şi informaţiile obţinute
prin observare şi ascultare sunt influenţate de timp (zi, noapte), condiţiile de
vizibilitate şi distanta pana la obiectul observat, respectiv sursa zgomotului .
(4) Postul de observare (observatorul) trebuie să fie asigurat cu mijloace de
observare pe timp de zi şi de noapte, cu aparate de cercetare de radiaţie şi chimică, cu
ceas, busolă, lanternă, rechizite (planşetă, compas, riglă, creioane), mijloace de
semnalizare şi legătură; documente (hartă sau schemă, jurnal de observare) pentru
evidenţa şi transmiterea datelor procurate.
(5) Când observarea se execută din autovehicul (automobil) sau aeronava,
personalul foloseşte mijloacele de observare şi de transmisiuni existente pe acestea.
(6) Legătura între postul de observare (observator) şi eşalonul care l-a trimis în
misiune se realizează prin mijloace fir, radio şi mobile, precum şi prin semnale.
Datele procurate de postul de observare pot fi imprimate şi pe bandă magnetică,
video sau audio, atunci când se dispune de asemenea mijloace.
(7) Pentru cercetarea adversarului şi a terenului, postului de observare
(observatorului) i se stabileşte un sector de observare sau obiectiv (obiective) de

26 din 135
observat, iar în cadrul sectorului de observare se indică direcţia (obiectivul)
principală (principal) de observare.
(8) Când terenul limitează posibilităţile de observare în adâncime, sectorul nu
se mai împarte în zone.
(9) Când situaţia impune, postul de observare (observatorul) execută
observarea circulară a spaţiului terestru şi aerian, fără a i se stabili sector de
observare.
Art.19. - Natura datelor şi informaţiilor care pot fi obţinute prin observare:
- dislocarea punctelor de comandă (PC), depozitelor (muniţii, armament,
tehnică militară, carburanţi, logistice etc.), staţii de radiolocaţie, centre de
transmisiuni etc.;
- raioane de dispunere;
- cantitatea şi caracteristicile tehnicii de luptă din înzestrare;
- modele noi de tehnică şi armament introduse în dotare;
- pregătirea operativă a teritoriului, organizarea sistemului de fortificaţii,
traseul şi principalele caracteristici ale căilor de comunicaţii rutiere şi feroviare,
lucrări de artă, sistemul de conducte, staţii de pompare;
- caracterul general al terenului;
- obstacole naturale şi puncte obligatorii de trecere;
- direcţii şi aliniamente favorabile acţiunilor militare;
- obiective de importanţă strategică, operativă şi tactică;
- efectele focului executat de trupele proprii;
- realizarea dispozitivelor de luptă;
Avantajele datelor şi informaţiilor obţinute prin observare:
- autenticitate (se exclud intermediarii);
- accesibilitate oricui (fără pregătire specială);
- verificarea datelor şi informaţiilor obţinute prin alte procedee;
- permite descoperirea altor obiective noi;
Dezavantajele datelor şi informaţiilor obţinute prin observare:
- caracter pasiv;
- riscuri la pătrunderea în raza obiectivului;

27 din 135
- parcurgerea unor distanţe mari până la obiectiv;
Art.20. - Natura datelor şi informaţiilor care pot fi obţinute prin ascultare:
- probleme de organizarea unităţilor militare ale adversarului;
- atitudinea cetăţenilor faţă de agresor sau fata de trupele proprii;
- condiţii şi pregătirea trupelor pentru a fi introduse în luptă;
- măsuri cu caracter restrictiv;
- moralul luptătorilor;
- executarea unor deplasări de trupe;
- folosirea unor noi categorii de tehnică;
Avantajele datelor şi informaţiilor obţinute prin ascultare:
- obţinerea de informaţii valoroase, direct;
- confirmarea unor date obţinute prin alte procedee;
- obţinerea unui volum mare de informaţii (cu ajutorul tehnicii), fără efort
de memorare;
Dezavantajele datelor şi informaţiilor obţinute prin ascultare:
- dependenţă de persoanele ascultate (modul în care ei interpretează
informaţiile pe care le deţin);
Art.21. - Pregătirea personalului numit pentru executarea observării constă
în:
a) studiul preliminar, care presupune:
- determinarea precisă a locului obiectivului;
- stabilirea posturilor (locurilor) de observare;
- stabilirea măsurilor luate pentru asigurarea securităţii obiectivului.
b) pregătirea nemijlocită; pe baza analizei elementelor de situaţie locală şi a
studiului preliminar se determină:
- numărul, compunerea şi durata de acţiune a posturilor de observare;
- procedeele de observare folosite;
- legenda aleasă pentru justificarea traseelor;
- modul cum va asigura mascarea materialelor compromiţătoare.
c) pregătirea materială şi tehnică;
d) definitivarea planului de observare:

28 din 135
- scopul;
- timpul şi durata observării;
- legendele folosite pentru fiecare etapă;
- măsurile de mascare a acţiunilor;
- mijloacele tehnice folosite.
Art. 22. - Postul de observare trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:
- să permită executarea observării, pe cât posibil circular şi pe o
distanţă cât mai mare;
- să fie mascat împotriva observării terestre şi aeriene a adversarului şi
ferit
de focul acestuia;
- să aibă căi de acces şi evacuare ascunse şi să asigure condiţii bune
pentru lucrul şi odihna personalului;
- să nu fie în apropierea unor repere caracteristice din teren care atrag
atenţia adversarului;
- să permită realizarea legăturii cu comandantul care l-a trimis în
misiune – direct sau prin subunităţile care acţionează în apropiere.
Art. 23. -SECTORUL DE OBSERVARE cuprinde spaţiul terestru şi aerian în
care se execută observarea. Dezvoltarea frontală şi adâncimea acestuia sunt variabile
şi depind de: teren, condiţiile de vizibilitate şi densitate a obiectivelor adversarului.
Limitele sectorului de observare (dreapta, stânga) se stabilesc prin repere sau
azimuturi şi trebuie, pe cât posibil, să se întretaie pe limita dinainte a dispozitivului
trupelor proprii cu ale posturilor de observare vecine. În adâncime, sectorul de
observare se împarte în zone, delimitate prin linii convenţionale, astfel:
a) ZONA APROPIATĂ cuprinde porţiunea de teren în care obiectivele
(personalul şi tehnica de luptă, lucrările genistice, precum şi detaliile de planimetrie)
pot fi văzute clar cu ochiul liber;
b) ZONA MIJLOCIE cuprinde porţiunea de teren dintre linia cea mai
îndepărtată a zonei apropiate şi până unde observatorul poate recunoaşte cu ochiul
liber siluetele tehnicii de luptă, formele copacilor şi ale caselor;

29 din 135
c) ZONA ÎNDEPĂRTATĂ cuprinde porţiunea dintre linia cea mai
îndepărtată a zonei mijlocii şi până la limita vizibilităţii ce poate fi acoperită cu
ajutorul aparatelor de observare din înzestrare.
Art. 24. - (1) Documentele pentru evidenţa şi transmiterea datelor de către
postul de observare (observator) sunt:
a) HARTA DE LUCRU este documentul pe care se trec: locul postului de
observare, limitele sectorului, zonele nevăzute şi obiectivele descoperite de către
observator şi se foloseşte pentru raportarea datelor prin coordonate;
b) SCHEMA SECTORULUI DE OBSERVARE este documentul pe care se
reprezintă: locul postului de observare, reperele, azimuturile acestora şi distanţele
până la ele, sectorul de observare – împărţit pe zone, zonele nevăzute. Schema se
întocmeşte când nu se dispune de hartă la scară mare şi ajută la raportarea datelor
obţinute;
c) JURNALUL DE OBSERVARE este documentul de evidenţă în care se
consemnează toate datele obţinute prin observare.
(2) Pe timpul executării observării, obiectivele descoperite se trec pe hartă sau
schemă şi se înscriu în jurnalul de observare, după care sunt raportate eşalonului
superior.
(3) Datele importante se raportează imediat, iar înscrisurile în jurnal se
execută folosind semnele convenţionale.
Art. 25. - Personalul postului de observare (observatorul) primeşte ORDINUL
DE ACŢIUNE în teren, prin care i se indică:
- reperele, numerotarea lor şi distanţele până la acestea;
- informaţii despre adversar;
- misiunea postului de observare în care se precizează: compunerea, şeful
postului de observare, raionul (locul de dispunere), sectorul de observare şi direcţia
(obiectivului) principală de observare, modul de raportare a datelor obţinute,
indicative, frecvenţe şi semnale;
- locurile posturilor de observare vecine şi modul de realizare a legăturii cu
acestea;
- misiunea şi modul cum va acţiona pe timpul ducerii luptei;

30 din 135
- data şi ora începerii observării;
- secretul (parola şi răspunsul) – când este nevoie.
Art.26. - Personalul postului de observare este obligat:
- să cunoască misiunea, să cerceteze neîntrerupt adversarul şi terenul din
sectorul stabilit şi să observe acţiunile trupelor proprii;
- să folosească cu pricepere aparatele de observare şi de vedere pe timp de zi
şi noapte;
- să se mascheze bine, să nu producă zgomote şi să nu folosească surse de
lumină care ar da posibilitatea adversarului să descopere prezenţa sa;
- să cunoască indiciile de descoperire a obiectivelor şi activităţilor
adversarului şi
să ştie să determine cu precizie locul şi natura acestora;
- să raporteze comandantului (şefului) tot ce a observat şi auzit;
- să nu părăsească locul de observare fără ordinul sau aprobarea
comandantului (şefului).
Art. 27.- Pentru asigurarea continuităţii lucrului, activitatea în cadrul
postului de observare se desfăşoară pe schimburi.
Fiecare schimb execută observarea permanentă a adversarului şi terenului
din sectorul stabilit, iar datele se înscriu în jurnalul de observare şi se trec pe hartă
(schemă). La orele stabilite, sau imediat, când situaţia impune, datele sunt raportate
eşalonului superior precizându-se cu exactitate data (ziua şi ora), locul de dispunere
prin coordonate (direcţia de deplasare) a obiectivelor descoperite, activităţile şi
acţiunile executate de adversar. În dreptul fiecărei date/informaţii se consemnează cui
a fost trimisă şi la ce oră.
Art. 28. - Pe timpul pregătirii de foc (contrapregătirii), personalul postului de
observare urmăreşte efectul focului asupra obiectivelor, stabileşte gradul de nimicire,
neutralizare sau distrugere a acestora şi acţiunile executate de adversar, raportând
oportun cele observate eşalonului superior.
Art.29.- În cazul întrebuinţării armelor de distrugere în masă N.B.C. şi a
sistemelor incendiare, la semnalul de înştiinţare, personalul postului de observare îşi
pune masca contra gazelor pe figură, trece celelalte mijloace de protecţie individuală

31 din 135
în poziţia “de luptă”, continuă observarea, determină şi raportează efectele produse
asupra personalului şi tehnicii de luptă a adversarului.
Art.30. - Când observarea se execută timp îndelungat, personalul postului de
observare este înlocuit periodic, iar în condiţii meteo grele (pe timp de ger, viscol,
ceaţă, ploi abundente, etc.) acesta este schimbat mai des decât în condiţii obişnuite. În
această situaţie, şeful postului de observare vechi orientează pe noul şef al postului de
observare asupra: limitelor sectorului de observare, reperelor, situaţiei şi regimului
activităţilor adversarului, a obiectivelor descoperite, direcţiilor şi obiectivelor ce
trebuie supravegheate în mod deosebit, precum şi a altor probleme care privesc
îndeplinirea misiunii.
Art. 31.- Pe timp de noapte, observarea se execută atât cu ochiul liber cât şi
prin folosirea aparatelor de vedere pe timp de noapte, fiind completată permanent cu
ascultarea. Noaptea, posturile de observare de la contact se dispun cât mai aproape de
adversar, iar locurile alese trebuie să permită, pe cât posibil observarea de jos în sus.
Cercetaşii aleşi pentru executarea observării pe timp de noapte trebuie să ştie
să se orienteze bine în condiţii de vizibilitate redusă şi să aibă auzul şi memoria bune,
astfel încât să poată asculta şi reda cât mai exact cele auzite şi văzute.
Art.32.- Când situaţia permite ascultarea convorbirilor adversarului, în
compunerea posturilor de observare vor fi incluşi, pe cât posibil, şi cercetaşi care
cunosc limba acestuia.
Art. 33.- Direcţiile şi locurile de dispunere a mijloacelor de foc care se
descoperă prin lumina de la gura ţevii, se determină cu ajutorul reperelor vizibile sau
al azimuturilor, iar distanţa până la ele – cu ajutorul cronometrului (ceasului). Datele
obţinute pe timp de noapte se trec în jurnalul de observare şi se raportează pe măsura
procurării lor, urmând ca ele să fie verificate pe timp de lumină.
Despre creşterea intensităţii zgomotelor şi a luminilor, a regimului de luptă în
general – faţă de orele sau nopţile anterioare – precum şi despre eventualele
schimbări bruşte ale situaţiei, şeful postului de observare raportează imediat.

32 din 135
4. Ambuscada

Art. 34. - (1) Ambuscada este un procedeu de cercetare şi de luptă foarte


eficace şi constă în dispunerea mascată a subunităţii, pe direcţia cea mai probabilă de
înaintare a adversarului, pentru a-l ataca prin surprindere, a crea panică şi a-i produce
pierderi, a captura militari, documente, modele de armament şi tehnică de luptă.
Obiectivele cele mai indicate pot fi : militari izolaţi sau în grupuri mici, subunităţi
care se deplasează pe jos sau pe autovehicule şi alte obiective izolate aflate în
mişcare.
(2) Ambuscada se organizează în orice situaţie şi formă de luptă, teren,
anotimp şi mai ales în condiţii grele de stare a vremii, de vizibilitate redusă, de
regulă, în teren greu accesibil, în munţi, la punctele obligate de trecere şi în alte
locuri favorabile atacului prin surprindere asupra adversarului de la mică distanţă.
Ambuscada se execută la ordin sau din iniţiativa comandantului de subunitate, atât
ziua cât şi noaptea.
Art.35. - În vederea executării ambuscadei, comandantul alege un loc
favorabil pentru dispunerea mascată a subunităţii, de regulă în acoperiri pe drumuri şi
cărări, în apropierea surselor de apă, podurilor, la curbele drumurilor, în punctele
obligate de trecere şi alte locuri favorabile.
Succesul ambuscadei depinde de modul de pregătire a acţiunii, dispunerea
mascată a subunităţii, realizarea surprinderii, hotărârea, iniţiativa şi rapiditatea în
acţiune a întregului personal care participă la executarea ei. De asemenea, ambuscada
trebuie să îndeplinească condiţiile referitoare la mobilitate şi supleţe în raport cu
compunerea şi dotarea subunităţii ce o execută şi de asemenea cu specificul situaţiei
concrete. În raport de scopul urmărit, valoarea şi natura obiectivului ce urmează a fi
capturat sau nimicit, ambuscada se execută cu foc sau fără foc.
Art.36. - Ambuscada cu foc se execută, de regulă împotriva subunităţilor
adversarului care se deplasează pe jos, pe autovehicule sau a celor care au o valoare
mai mare decât subunitatea care execută ambuscada şi atunci când adversarul pătruns
în ambuscadă opune rezistenţă. Ambuscada prin foc se execută prin surprindere,
printr-un foc concentrat şi eficace, urmărind avarierea tehnicii de luptă, producerea de

33 din 135
pierderi şi panică în rândul adversarului, crearea condiţiilor pentru capturarea de
militari, documente şi tehnică de luptă.
Ambuscada fără foc se execută asupra militarilor izolaţi sau a grupurilor mici
de militari ai adversarului, prin surprindere şi de la mică distanţă, pentru a nu da
posibilitatea acestora să riposteze.
Art.37. - În funcţie de situaţie şi obiectivul urmărit, ambuscada poate fi
ambuscadă punctuală, atunci când obiectivul este izolat şi dispus pe o suprafaţă
mică.
Ambuscada zonală reprezintă de fapt mai multe ambuscade-punctuale
relaţionate aflate în mişcare şi dispuse pe o suprafaţă mare. Plutonul este cea mai
mică subunitate aptă să organizeze o astfel de ambuscadă.
Art.38. - Ambuscada pregătită din timp se organizează, de regulă, la ordin şi
când adversarul se găseşte la o distanţă mai mare faţă de raionul stabilit, iar timpul
avut la dispoziţie permite dispunerea pentru luptă a subunităţii şi pregătirea de
baraje mobile surpriză.
Ambuscada pregătită în timp scurt se organizează din iniţiativa comandanţilor
de subunităţi, de regulă când aceştia se găsesc în deplasare şi întâlnirea cu elementele
adversarului este posibilă în orice moment. Aceasta se execută în toate formele şi
situaţiile de luptă, îndeosebi pe timpul executării cercetării în dispozitivul
adversarului şi al trupelor proprii.
Art.39. - Tăria şi compunerea subunităţii care execută ambuscada pregătită din
timp, se stabileşte în funcţie de scopul urmărit, de natura şi valoarea adversarului ce
urmează a fi capturat sau nimicit, de caracteristicile terenului şi poate fi de la o grupă
până la o companie şi uneori chiar mai mare.
Art.40. - Când ambuscada se execută în scopul capturării de militari,
documente şi tehnică de luptă, subunitatea se fracţionează pe echipe, astfel: echipa de
atac şi captură, echipa de siguranţă şi echipa de observare. Uneori echipa de
observare poate lipsi, observarea făcând-se de către echipa de siguranţă sau de
observatori.
Compunerea fiecărei echipe este diferită şi, în raport de situaţie, poate fi de 2-3
cercetaşi până la o grupă.

34 din 135
Dispozitivul subunităţii în ambuscadă, depinde de: valoarea şi compunerea
acestuia, misiune, caracteristicile terenului şi valoarea adversarului. Dispozitivul
poate fi: în formă de “U” , semicerc sau unghi, cu deschiderea în direcţia de unde
vine adversarul, precum şi liniar – pe una sau pe ambele părţi ale direcţiei de
înaintare a adversarului. În stabilirea dispozitivului subunităţii care execută
ambuscada prin foc, trebuie să se aibă în vedere posibilitatea folosirii eficace a
armamentului, fără a periclita situaţia propriilor elemente.
Art.41. - Pe timp de noapte şi în condiţii de vizibilitate redusă – dispozitivul în
ambuscadă se realizează, de regulă, pe o singură parte a direcţiei de înaintare a
adversarului.
Când subunitatea se fracţionează pe echipe, dispunerea acesteia în raionul
ambuscadei se face , de regulă, astfel:
echipa de atac şi captură – lateral faţă de direcţia de apropiere a adversarului, la
extremităţile dispozitivului şi cât mai aproape de itinerarul de deplasare a acestuia
pentru a-l ataca prin surprindere, a-l captura sau nimici;
echipa ( echipele ) de siguranţă – într-un loc care să favorizeze sprijinul cu foc a
echipei de atac şi captură şi interzicerea ieşirii adversarului din ambuscadă;
echipa de observare – într-un loc bine mascat, care să asigură observarea circulară a
terenului, în special a direcţiei de unde vine adversarul, pe o distanţă cât mai mare.
Pe timpul apropierii adversarului de raioanele ambuscadei, echipa de
observare trebuie să determine şi să raporteze compunerea, distanţa la care se găseşte,
viteza de deplasare şi momentul intrării adversarului în locul ambuscadei.
Art.42. - Când ambuscada se pregăteşte din timp, echipele şi tehnica de luptă
se dispun în lucrări genistice bine mascate, iar când pregătirea ei se face în timp scurt
se folosesc la maximum avantajele naturale ale terenului şi acoperirilor .În teren
frământat şi acoperit, unde situaţia permite capturarea sau nimicirea unor subunităţi
de valoare mai mare, în afara focului şi barajelor, se iau şi alte măsuri care măresc
eficacitatea acţiunii, pregătirea copacilor pentru a fi doborâţi, dislocări de stânci,
avalanşe, inundaţii sau incendii, care, declanşate prin surprindere şi în punctele
obligate de trecere, produc pierderi importante şi panică în rândurile adversarului.

35 din 135
Pentru pregătirea din timp a ambuscadei, comandantul subunităţii primeşte
ordinul de acţiune verbal, în teren, pe hartă sau la macheta terenului. Activitatea
comandantului în vederea organizării ambuscadei, depinde de caracterul acţiunilor de
luptă, timpul avut la dispoziţie, distanţa la care se găseşte adversarul, particularităţile
terenului, anotimp şi condiţiile hidrometeorologice.
Art.43.- (1) După primirea ordinului de acţiune, comandantul însuşeşte
misiunea, analizează situaţia, ia decizia pe care o concretizează în planul de acţiune şi
o raportează comandantului său.
(2) Pe baza deciziei aprobate, comandantul conduce subunitatea către locul
ambuscadei, studiază terenul şi aduce corectivele ce se impun deciziei şi planului de
acţiune, după care dă ordinul de luptă cu următorul conţinut :
- scopul şi felul ambuscadei (cu sau fără foc), locul unde se organizează,
modul de acţiune şi de cooperare pentru capturarea sau nimicirea subunităţii
adversarului;
- constituirea echipelor şi dispunerea acestora în raionul ambuscadei,
sectorul sau direcţia de tragere şi modul de acţiune a fiecărei echipe şi a mijloacelor
de întărire;
- natura şi locul barajelor şi obstacolelor care vor fi create pentru a îngreuna
ieşirea subunităţilor adversarului din ambuscadă, cine le execută şi termenul;
- raionul de regrupare a subunităţii după executarea ambuscadei;
- semnale pentru deschiderea (încetarea) focului, executarea atacului şi
părăsirea raionului ambuscadei.
(3) Pe baza misiunii primite, comandanţii echipelor deplasează cercetaşii în
locurile stabilite, execută recunoaşterea terenului şi precizează subordonaţilor:
reperele; informaţiile despre adversar; misiunea echipei şi a fiecărui cercetaş; sectorul
de tragere; modul de acţiune pe timpul executării ambuscadei şi după îndeplinirea
misiunii; cooperarea cu celelalte echipe; semnalele; locul său în cadrul echipei şi
înlocuitorul la comandă.
Art.44. - Când ambuscada se organizează în timp scurt şi din iniţiativa
comandantului subunităţii, acesta ia decizia pe baza observării personale şi a datelor
obţinute de la subordonaţi şi dă dispoziţiunea de luptă în care precizează succesiv

36 din 135
numai problemele strict necesare pentru îndeplinirea misiunii. În raionul ambuscadei,
subunitatea şi cercetaşii trebuie să folosească la maximum avantajele oferite de teren,
să se mascheze perfect, să observe continuu direcţia de deplasare a inamicului, să
raporteze sistematic distanţa la care se găseşte faţă de locul ambuscadei, compunerea,
dispozitivul şi viteza de deplasare a acestuia. Semnalul pentru declanşarea acţiunii se
dă, în toate situaţiile de către comandantul de subunitate.
Art.45. - (1) Când ambuscada se execută în scopul capturării militarilor izolaţi
sau a unor grupuri mici, echipa de atac şi captură – la semnalul stabilit – iese din
adăpostire şi atacă adversarul prin surprindere. Adversarul care opune rezistenţă sau
încearcă să iasă din ambuscadă este imobilizat sau nimicit prin foc. În situaţia când
adversarul intrat în ambuscadă rezistă cu îndârjire şi echipa de atac şi captură este în
primejdie, în ajutorul ei intervin echipele de siguranţă şi de observare, fără însă a
neglija observarea circulară a terenului şi siguranţa apropiată a subunităţii.
(2) Ambuscada împotriva unui adversar care acţionează pe autovehicule se
execută prin concentrarea focului armamentului de bază asupra automobilelor, iar cel
al pistoalelor mitralieră asupra personalului.
(3) După neutralizarea prin foc a adversarului, comandantul subunităţii dă
semnalul pentru intrarea în acţiune a echipei de atac şi captură. Aceasta se apropie cu
repeziciune de obiectiv, capturează militarii adversari rămaşi în viaţă, documentele şi
tehnica de luptă transportabilă, după care părăseşte raionul ambuscadei. Echipele de
observare şi de siguranţă urmăresc cu atenţie acţiunile adversarului, fiind în măsură
să deschidă focul – în situaţia când echipa de atac şi captură este în pericol.
(4) Militarii capturaţi sunt dezarmaţi, imobilizaţi şi escortaţi în raionul dinainte
stabilit În raport de situaţie, comandantul subunităţii poate executa o interogare
sumară a prizonierilor asupra problemelor care interesează îndeplinirea misiunii,
după care, împreună cu obiectele capturate îi trimit sub pază la eşalonul superior sau
sunt predaţi celui mai apropiat comandant de unitate (subunitate).
Art.46. - Pe timpul pregătirii şi executării ambuscadei trebuie să se respecte
următoarele:
- echipa de siguranţă se va dispune prima, întrucât va supraveghea
deplasarea şi instalarea echipei de atac şi captură;

37 din 135
- comandantul subunităţii este şeful echipei de atac şi captură;
- dezasigurarea armelor de către militari este ultimul lucru care trebuie făcut
înainte de a aştepta începerea ambuscadei; zgomotul produs de deplasarea pârghiei de
siguranţă a armei poate compromite ambuscada;
- vor fi prevăzute cel puţin două variante pentru iniţierea ambuscadei;
- nu se vor folosi, pe cât posibil cartuşe cu glonţ trasor, pentru că pot ajuta la
identificarea poziţiilor;
- pentru capturarea de documente se va executa cercetarea dintr-o parte în
alta folosind tehnica căutării, destinând echipe formate din 2 cercetaşi. Când echipa
de căutare se apropie de un adversar mort, un cercetaş asigură, iar celălalt caută, apoi
se strâng hărţile, se notează frecvenţele radio, se strâng toate documentele care ar
putea conţine informaţii. Controlul militarilor adversari decedaţi este
evidenţiat(marcat) prin semne distinctive, pentru a fi siguri că a fost acoperită toată
zona.
Art.47. - Organizarea şi executarea ambuscadei pe timp de noapte, prezintă
următoarele particularităţi:
- întunericul oferă condiţii favorabile pentru executarea ambuscadei, în
orice teren, prin surprindere şi fără măsuri speciale de amenajare genistică şi de
mascare;
- când se dispune de timp, alegerea şi ocuparea raionului ambuscadei,
realizarea dispozitivului şi organizarea sistemului de foc se face, în principiu, pe
timp de lumină;
- subunitatea se dispune, de regulă, pe o singură parte a comunicaţiei şi cât
mai aproape de aceasta;
- pentru executarea observării şi focului se folosesc aparatele de vedere pe
timp de noapte, iar focul deschis de la mică distanţă;
- pentru a uşura acţiunile echipei de atac şi captură, se folosesc mijloacele
de iluminare şi uneori baraje şi obstacole, care să limiteze manevra şi acţiunile
adversarului intrat în ambuscadă .
Pe timp de noapte, ambuscada este deosebit de eficace, atât pentru capturarea
militarilor izolaţi sau a grupurilor mici care se deplasează pe jos, cât şi pentru

38 din 135
atacarea prin surprindere a unor forţe superioare numericeşte şi producerea de
pierderi.
Art.48. - (1) În teren muntos, ambuscada se organizează în raioane împădurite,
la punctele obligate de trecere, pe drumuri, poteci, văi înguste şi prezintă următoarele
particularităţi:
- relieful frământat şi acoperit favorizează dispunerea mascată a subunităţii,
organizarea şi executarea ambuscadei în timp scurt şi prin surprindere, pentru
capturarea de militari, documente, armament şi aparatură sau producerea de pierderi
unui adversar superior numeric;
- subunitatea destinată pentru executarea ambuscadei poate avea o valoare
mai mică şi acţionează, de regulă, pe jos ( iarna – pe schiuri );
- realizarea de abatize, dislocări de stânci, avalanşe, distrugerea unor lucrări
hidrotehnice şi alte obstacole, produce pierderi şi panică în rândurile adversarului şi
favorizează executarea ambuscadei pentru capturarea unor forţe superioare ale
acestuia.
(2) În pădure, cele mai favorabile locuri pentru organizarea ambuscadei sunt:
intrândurile în păduri, poienile, drumurile, potecile şi îndeosebi punctele obligate de
trecere care asigură dispunerea în ascuns a subunităţii şi executarea prin surprindere a
atacului.
Art.49. - În localitate, raionul ambuscadei se alege, de regulă, la marginea ei,
pe străzi şi la intersecţia acestora, în pieţe şi parcuri, folosindu-se în special locurile
înguste şi mascate. În pieţe, parcuri şi intersecţii de străzi este indicat ca ambuscada
să fie sprijinită de către subunităţi dotate cu armament greu de infanterie (piese).

5. Incursiunea

Art.50. - Incursiunea este procedeu folosit pentru capturarea de militari ,


documente, armament si tehnica de lupta sau distrugerea unor obiective ale
inamicului dispuse la o adâncime mica. Se executa de catre o patrulă de cercetarede
valoare pluton de cercetare ,iar misiunea de a executa incursiunea consta in
patrunderea in ascuns in dispozitivul inamicului si executarea misiuni primite.

39 din 135
Incursiunea se organizeaza cand marea unitate se gaseste in contact cu inamicul si
se executa , de regula, pe timpul pregatirii luptei indeosebi cand se produc modificari
in situatia acestuia.
Pentru executarea incursiunilor se destina subunitati de cercetare din compunerea
batalioanelor de cercetare , de infanterie, tancuri, vinatori de munte aflate în contact
cu inamicul.
Valoarea subunitatii ce executa incursiunea puate fi de taria unei grupe –pentru
procurare de informatii din dispozitivul inamicului, sau mai mare pentru capturare
de militari, documente, modele noi de armament si aparatura.
In raport de situatia si conditiile in care urmeaza sa se execute incursiunea,
subunitatea se intareste cu cercetasi de geniu si chimici, cu mijloace de inlaturare a
barajelor, iar pentru sprijinul actiunii se destina mijloace de foc(artilerie,
aruncatoare,mitraliere)din cadrul trupelor din contact.
Subunitatea de cercetare destinata sa execute incursiunea, primeste un raion sau
obiectiv de cercetat sau de capturat.Cand obiectivul prezinta importanta deosebita,
stabilirea acestuia se face de catre statul major al unitati sau marii unitati de la
contact.
Pregatirea subunitatii de cercetare destinata pentru executarea incursiunii se face
in secret, sub conducerea unui ofiter de cercetare din statul major.
Pentru pregatirea incursiunii se asigura cel putin 3-4 ore de lumina in vederea
studierii obiectivului, inamicului si terenului, darii ordinului de actiune si precizarii in
detaliu a modului de actiune.
Cand se dispune de timp suficient, subunitatea se antreneaza pe un teren
asemanator celui in care urmeaza sa execute incursiunea.
Cooperarea subunitatii de cercetare care executa incursiunea, cu subunitatile
destinate pentru sprijinul actiunii si cu subunitatea aflata in contact cu inamicul, pe
directia de actiune, se organizeaza in teren, stabilindu-se in detaliu misiunile de foc,
semnalele si modul de actiune pentru :
- neutralizarea mijloacelor de foc ale inamicului care pot interveni in sprijinul
obiectivului atacat;

40 din 135
- sprijinul retragerii subunitatii care executa incursiunea, in cazul cand aceasta a
fost descoperita ;
- recunoasterea reciproca intre subunitatea de cercetare care executa incursiunea si
cea aflata in contact nemijlocit cu inamicul, pe directia sa de actiune.
Incursiunea se executa de regula noaptea, cand posibilitatile de observare ale
inamicului sunt reduse, precum si ziua – cand vremea este nefavorabila (ceata, vant,
ploi, viscol) sau cand terenul permite desfasurarea in ascuns a actiunii(teren muntos –
impadurit, culturi si vegetatie inalta).
Pe timpul luptei de aparare incursiunile se planifica si se pregatesc in mai multe
sectoare ale frontului marii unitati (unitatii), urmand sa se execute numai cele care
sunt necesare, in functie de datele ce se obtin de la alte surse, in legatura cu
pregatirile inamicului pentru ofensiva.
Incursiunile se executa in toata perioada de pregatire a luptei de aparare, dar mai
frecvent pe timpul si dupa realizarea de catre inamic a dispozitivului pentru ofensiva.
Capturarea militarilor inamici se face cu prioritate de la jonctiunile dintre
unitati(subunitati).
Prin incursiunile ce se executa in scopul procurarii (verificarii) unor date din
dispozitivul inamicului, trebuie sa se urmareasca – in situatii favorabile – si capturare
de militari, indeosebi ofiteri, transmisionisti, servanti de la rachete, tunuri si mijloace
de propaganda, precum si militari din subunitatile aflate in puncte obligate de trecere
si diferite raioane care nu pot fi cercetate prin alte procedee.
Incursiunile se planifica astfel, incat subunitatile de cercetare care le executa sa
se inapoieze in dispozitivul trupelor proprii cu cel putin 2-3 ore inainte de declansarea
probabila a ofensivei de catre inamic.
În cadrul luptei ofensive incursiunile se executa in toata perioada de pregatire a
luptei ofensive, numai de catre subunitatile din contact cu inamicul si urmaresc
capturarea de militari si documente, precum si procurarea (verificarea) datelor si
informatiilor privind dispozitivul acestuia.
Întrucat lupta ofensiva se pregateste in timp scurt, incursiunile trebuie sa se
execute astfel incat sa permita exploatarea oportuna a informatiilor obtinute.Numarul
frecventa si directiile pe care acestea se executa se planifica in asa fel incat inamicul

41 din 135
sa nu poata deduce pregatirile si conceptia de ofensiva a trupelor noastre, indeosebi
directia loviturii principale .

6. Cercetarea prin lupta

Art. 51. - Cercetarea prin lupta consta in executarea unui atac hotarat, prin
surprindere si cu obiectiv limitat pentru capturarea de militari, documente, modele
noi de armament, munitie si tehnica militara si pentru a-l determina pe inamic sa-si
demaste dispozitivul de lupta, sistemul de lupta, sistemul de foc, dispunerea punctelor
de comanda, gruparilor de artilerie si rezervelor apropiate. În cadrul unei astfel de
actiuni poate fi cucerit si un raion (obiectiv) important din dispozitivul inamicului
care sa permita organizarea unei pozitii de aparare mai avantajoasa sau usurarea
conditiilor de trecere la ofensiva a marii unitati (unitatii).
Pe timpul executarii cercetarii prin lupta, trebuie sa se urmareasca producerea
de pierderi cat mai mari, panica si nesiguranta in randul trupelor agresorului, precum
si dezorganizarea conducerii acestora.
Cercetarea prin lupta se organizeaza si se executa cand informatiile despre
inamic nu pot fi procurate, verificate sau precizate prin alte procedee si cand trupele
proprii se gasesc in contact nemijlocit cu inamicul.
Actiunea se organizeaza si se conduce in baza ordinului esalonului superior , si
se executa de catre subunitati, unitati sau mari unitati insotite de plutoane sau grupe
de cercetare.
Pentru executarea actiunilor se intocmeste planul cercetarii prin lupta, se
transmit misiuni subunitatilor destinate in acest scop, se organizeaza asigurarea
actiunilor de lupta, conducerea si cooperarea cu subunitatile de la contact si cu
mijloacele de sprijin. Cand se dispune de timp subunitatea executa pregatirea pe un
teren asemanator celui pe care urmeaza sa actioneze .
Valoarea subunitatii destinate sa execute cercetarea prin lupta se stabileste in
functie de scopul urmarit, situatia inamicului, caracteristicile terenului si conditiile

42 din 135
meteorologice si poate fi companie (batalion) de infanterie, vanatori de munte sau
tancuri in componenta carora actioneaza si plutoane sau grupe de cercetare.
Pentru desfasurarea actiunilor specifice de cercetare se destina subunitati de
cercetare (grupa, pluton) care actioneaza, de regula, din posturi de observare
inaintate, in raioane dominante de teren, cat si prin patrule(echipe) de cercetare cu
misiunea de a descoperi dispozitivul de lupta al inamicului, locul mijloacelor de foc
si barajelor din fata limitei dinainte si din adancimea apropiata, al posturilor de
observare si punctelor de comanda, iar in situatii favorabile sa captureze militari,
documente, tehnica militara si materiale.
Adancimea pe care se executa cercetarea prin lupta se stabileste in functie de
scopul urmarit, nevoile de informatii, valoarea si compunerea subunitatii, situatia
inamicului si caracteristicile terenului putand fi de 3-5 km , iar uneori mai mare.
Cercetarea prin lupta se pregateste si se executa pe baza principiilor referitoare
la atacul in contact nemijlocit cu inamicul.
Pe timpul desfasurarii cercetarii prin lupta unele patrule ( grupe) de cercetare
executa patrunderea in dispozitivul inamicului sau inapoierea in dispozitivul trupelor
proprii.
Succesul cercetarii prin lupta se asigura prin:
- realizarea unui sistem de observare care sa asigure supravegherea intregului
raion
in care se executa actiunea;
- realizarea surprinderii;
- neutralizarea (nimicirea) personalului si mijloacelor de foc ale inamicului din
raionul in care se executa actiunea, precum si de la flancuri;
- executarea unui atac hotarat si simultan, coordonarea judicioasa a actiunilor
de lupta cu cele de sprijin si de cercetare;
- determinarea cu precizie a punctelor de sprijin, raioanelor de aparare si
principalelor mijloace de foc, a sistemelor de baraje si obstacole realizat de
inamic in fata si adancimea apropiata a dispozitivului sau de lupta, a punctelor de
comanda si rezervelor apropiate;
- exploatarea succesului initial si a panicii produse in randul inamicului;

43 din 135
- asigurarea flancurilor subunitatii care executa cercetarea prin lupta impotriva
mijloacelor de foc si a contraatacurilor inamicului.

7. Utilizarea tehnicii operative

Art. 52. - (1) Fotografierea, filmarea, interceptarea convorbirilor.Cercetarea


prin fotografiere si filmare se executa în scopul obtinerii de date privind
caracteristicile terenului, lucrarile genistice, barajele, obstacolele si obiectele
importante din dispozitivul adversarului. Se executa de catre personalul posturilor de
observare si de catre grupa de cercetare care dispun de aparatura necesara.
(2) Cerintele care se impun în folosirea acestui procedeu sunt:
- folosirea tehnicii cele mai adecvate;
- verificarea stării de funcţionare a tehnicii;
- evitarea surprinderii de către adversar;
- transportul aparaturii şi tehnicii pe timpul deplasării la şi de la locul
acţiunii.
(3) Fotografierea şi filmarea (obiectivelor) se execută în special când se
prevede trecerea la ofensivă, din unul sau mai multe puncte, simultan sau succesiv,
folosindu-se aparate fotografice şi video obişnuite sau speciale.
(4) Pentru executarea fotografierii şi filmării se selecţionează cercetaşii care
cunosc bine mânuirea aparaturii şi lucrul cu aceasta în diferite condiţii de timp şi
anotimp.
(5) Interceptarea convorbirilor adversarului se execută în toate formele şi
situaţiile de luptă, în scopul de a obţine informaţii despre obiectivele acestuia , locul,
activitatea şi intenţiile sale. Convorbirile adversarului se interceptează prin ascultare
şi prin întrebuinţarea mijloacelor tehnice care permit ascultarea şi uneori înregistrarea
acestora.
(6) Interceptarea convorbirilor adversarului efectuate prin mijloace de
transmisiuni cu fir, se face prin conectarea directă (în derivaţie) pe liniile cu cablu de
campanie sau permanente a unui telefon, sau prin folosirea aparaturii special

44 din 135
destinată, care permite ascultarea de la distanţă a convorbirilor. Această activitate
necesită o pregătire specială a personalului, privind alegerea liniilor de cablu pe care
se efectuează cele mai importante convorbiri, a locului de instalare a aparatului şi de
dispunere a personalului care execută ascultarea, precum şi cunoaşterea în condiţii cât
mai bune a limbii adversarului.

8. Investigaţia

Art. 53. - (1) Este un procedeu activ şi se bazează pe purtarea de discuţii


temeinic legendate, cu persoane civile, militare sau de altă natură, fără ca aceştia să-şi
dea seama că divulgă secrete.
(2) Natura datelor şi informaţiilor ce se pot obţine prin investigaţie sunt:
- natura, compunerea şi dispunerea obiectivelor militare;
- concepţia şi modul de acţiune al adversarului;
- caracterul unor noi categorii de mijloace de luptă;
- schimbări de subordonări sau de structuri organizatorice;
- sistemul de pază şi apărare al obiectivelor adversarului;
- gradul de asigurare tehnico-materială;
- amenajarea unor lucrări cu caracter militar;
- specificul activităţii unor obiective economice profilate pe producţia de
război;
- date cu privire la situaţia locală;
- date despre anumite personalităţi civile şi militare;
- starea morală a trupelor;
- verificarea şi completarea unor date şi informaţii culese prin alte procedee.
(3) Condiţii necesare pentru executarea investigaţiei:
- calităţile personale ale cercetaşului;
- bună pregătire profesională;
- profil psihologic puternic;
- diplomaţie;
- adaptarea la diferite medii;

45 din 135
- dirijarea discuţiilor spre interesul urmărit;
- orientarea şi promptitudinea în răspunsuri (trebuie să ocolească întrebările
care nu-i convin);
- să fie spontan, abil şi cu memorie foarte bună.
(4) Avantajele datelor şi informaţiilor obţinute prin investigaţie:
- posibilităţi mari de culegere, din multe domenii, în timp scurt;
- posibilităţi de a descoperi noi obiective;
- posibilitatea verificării şi completării datelor obţinute prin alte procedee;
- permite intervenţia în dirijarea discuţiilor.
(5) Dezavantajele datelor şi informaţiilor obţinute prin investigaţie:
- necesită cunoaşterea foarte bună a situaţiei locale;
- datele şi informaţiile se obţin fracţionat;
- există riscul exagerării sau minimalizării acestora;
- există posibilitatea organizării unor acţiuni ascunse, în scop de
dezinformare sau provocare din partea organelor contrainformative.
(6) Un rol deosebit îl are legendarea. O legendă bună trebuie să asigure
condiţii optime de a destrăma bănuielile interlocutorului şi la nevoie cercetaşul să se
poată retrage din discuţie normal, fără complicaţii sau urmări neplăcute.
(7) Pentru a justifica condiţiile noi care pot apărea în timpul misiuni, este
necesară crearea unor legende parţiale/temporare (şiretlicuri), acoperite de legenda
generală. Exemplu: să facă pe surdul, bâlbâitul, mutul, simulare că este bolnav
(8) Culegerea de informaţii prin investigaţie se face în mod planificat. În
vederea unei bune planificări pentru executarea investigaţiei, cercetaşul trebuie:
- să studieze şi să cunoască în detaliu mediile şi categoriile de oameni cu
care va intra în contact;
- să aleagă o bună legendă care să-i justifice prezenţa în acel mediu,
fără a da de bănuit şi a-i facilita obţinerea de informaţii.
(9) Pentru executarea investigaţiei se întocmeşte planul de acţiune care
cuprinde:
- categoria de persoane (medii) cu (în) care se poartă discuţia;
- alegerea timpului şi a locului;

46 din 135
- stabilirea legendei;
- modul de intrare în discuţie;
- măsurile pentru evitarea pericolului contrainformativ;
- alte elemente specifice care pot influenţa cursul activităţii (situaţiei)
concrete.
(10) Categoria de persoane cu care se va purta discuţia este aleasă în funcţie
de: misiunea primită, caracterul datelor şi informaţiilor ce interesează şi ale
obiectivului cercetat, condiţiile favorabile pentru a discuta cu persoanele care fac
obiectul investigaţiei.
(11) Timpul ales pentru purtarea discuţiei trebuie luat în considerare în strânsă
legătură cu locul de desfăşurare a investigaţiei. Se pot obţine rezultate bune când se
ţine seama de factorii de situaţie locală ca: ora începerii şi terminării programului de
lucru; perioada de maximă frecventare a diferitelor locuri sau localuri publice, zile de
sărbătoare, anotimp etc.
(12) Locul ales pentru purtarea discuţiei constituie un element important
pentru atingerea scopului propus; trebuie să fie bine ales, studiat şi analizat ca bază de
desfăşurare a investigaţiei. Locul se alege în funcţie de raionul în care se acţionează,
posibilităţile de legendare, situaţia contrainformativă şi perioada în care se desfăşoară
activitatea.
(13) Stabilirea legendei are ca scop mascarea acţiunilor de investigaţii atât
faţă de cei implicaţi direct cât şi faţă de instituţiile abilitate să prevină sau stopeze
scurgerea de informaţii. Prin legendă trebuie ascuns interesul pentru anumite
probleme. În stabilirea legendei trebuie să se ţină cont de factorii de situaţie locală:
- obiceiuri;
- populaţie;
- poziţia socială a categoriilor de oameni;
- măsuri contrainformative;
- activităţi politice, economice, culturale.
(14) Condiţiile care trebuie să le îndeplinească legenda:
- să fie stabilită cu multă atenţie şi să corespundă misiunii primite;

47 din 135
- să fie susţinută cu documente de identitate (reale, false), inclusiv permis
de conducere, diplome de studiu, legitimaţii, chitanţe, adeverinţe, certificate de
naştere, căsătorie etc.;
- să reziste investigaţiilor amănunţite din partea organelor locale civile, de
poliţie, militare;
- să conţină informaţii credibile;
- să fie realistă şi să i se potrivească celui care o foloseşte;
- să nu fie complicată şi să nu creeze suspiciuni;
- să poată fi folosită pe toată perioada misiunii.
(15) Pentru desfăşurarea unei investigaţii se acţionează cu îndrăzneală şi se
procedează astfel:
- se pun întrebări de ordin general, în scop de tatonare şi inducere spre
problema vizată;
- se exprimă păreri contrare faţă de cele ale partenerilor de discuţii pentru
antrenarea acestora spre miezul problemei;
- se adresează întrebări directe dar nu pe probleme ce interesează, pentru
verificarea veridicităţii informaţiilor obţinute anterior;
- se adresează întrebări canalizatoare şi de dirijare, funcţie de nivelul de
cultură şi starea socială a partenerului de discuţie.
(16) Măsuri pentru evitarea pericolului contrainformativ. Organele de
contrainformaţii din zona de acţiune pot lua unele măsuri de care cercetaşii trebuie să
ţină seama, cum ar fi:
- infiltrarea unor provocatori în diferite categorii de persoane;
- supravegherea anumitor persoane care deţin date şi informaţii de
valoare;
- supravegherea unor obiective, locuri şi localuri publice;
- atragerea la colaborare a unor localnici din raionul (zona observată) de
acţiune.
(17) Legenda şi legendarea nu trebuie să deconspire activitatea cercetaşului.

48 din 135
9. Interogarea prizonierilor şi utilizarea capturilor

Art.54. - (1) Prizonierii şi transfugii sunt interogaţi sumar de către


comandantul subunităţii pentru a obţine şi raporta în timp oportun informaţiile
importante şi urgente, precum şi datele necesare îndeplinirii misiunii.
(2) După interogare, prizonierii, împreună cu raportul asupra datelor
rezultate şi materialele capturate, se trimit sub escortă la statul major al eşalonului
superior.
(3) Comandantul subunităţii raportează imediat despre trimiterea
prizonierilor şi datele importante rezultate din declaraţiile acestora.
(4) Capturile sunt considerate materialele şi tehnica de luptă de orice fel care
aparţin adversarului şi au fost luate prin forţă sau strânse în urma acţiunilor de luptă.
Acestea constituie o sursă de aprovizionare cu mijloace materiale, precum şi o bancă
de documentare pentru trupele proprii.
(5) Capturile pot fi folosite numai cu aprobarea eşalonului superior, după ce
au fost verificate şi supuse controlului dozimetric, analizelor de laborator şi
sterilizării. În situaţiile când nu se poate obţine aprobarea de la eşalonul superior,
materialele precum şi tehnica capturată se pot folosi pe baza aprobării comandantului
companiei. De asemenea, materialele şi tehnica capturate se utilizează şi pentru
completarea deficitelor din dotarea proprie, constituirea unor rezerve pentru
înlocuirea tehnicii şi a armamentului deteriorat (dacă prezintă caracteristici
asemănătoare celei proprii), pentru rezolvarea unor nevoi de transport.
(6) În cazul cercetării în dispozitiv, capturile se folosesc pentru îndeplinirea
misiunii primite, rezolvarea unor probleme noi apărute, pentru transportarea
efectivelor dintr-un loc în altul prin zona de acţiune a adversarului şi pentru crearea
unor capcane surpriză elementelor acestuia .
(7)Imediat după capturare prizonierii vor fi grupaţi pe naţionalităţi şi sex,
ofiţeri şi subofiţeri separat de gradaţi şi soldaţi, ţinuţi închişi şi sub pază.

49 din 135
SECTIUNEA a 5-a
Pregătirea acţiunilor plutonului de cercetare

Art. 55. - (1) Pregătirea acţiunilor de luptă cuprinde un ansamblu de activităţi


pe care comandantul de pluton le desfăşoară în vederea îndeplinirii misiunii şi
cuprinde patru mari capitole: planificarea, organizarea, cooperarea şi controlul.
(2) Activităţile desfăşurate de comandantul de pluton pentru pregătirea
acţiunilor se desfăşoară în următoarea succesiune: iniţierea planificării, elaborarea
principalelor probleme ale planificării; analiza situaţiei;pregătirea planului
preliminar; pregătirea pentru recunoaştere; executarea recunoaşterii şi terminarea
estimării; încheierea planificării; emiterea şi transmiterea (darea) ordinului de
acţiune; controlul.

1.Planificarea acţiunilor plutonului de cercetare

Art. 56. - Planificarea are ca scop elaborarea planului de acţiune şi a ordinului


de acţiune.
Art.57. - Iniţierea planificării are la bază ordinul de acţiune al eşalonului
superior şi cuprinde însuşirea misiunii primite sau aprofundarea celei deduse.
Însuşindu-şi misiunea comandantul de pluton trebuie să înţeleagă concepţia
eşalonului superior, să identifice sarcinile şi misiunile ce revin plutonului şi să
stabilească problemele principale ale planificării.
Art. 58. - Elaborând principalele probleme ale planificării, comandantul
plutonului reformulează misiunea (cu ce forţe execută, ce procedeu adoptă, când
începe misiunea, pe ce direcţie, care este conţinutul obiectivului misiunii), identifică
limitele acţiunii în sensul obligaţiilor (ce trebuie să facă) şi al restricţiilor (ce nu are
voie să facă).
Art. 59. - (1) Pentru elaborarea cursului optim de acţiune şi precizarea
deciziei se desfăşoară analiza situaţiei, astfel:
(2) Analiza inamicului curpinde determinarea valoarii, dispozitivului şi
concepţiei probabilă de acţiune, punctele tari şi slabe ale dispozitivului.

50 din 135
(3) Analiza forţelor proprii se referă la: situaţia, compunerea şi dispozitivul
de luptă; capacitatea combativă a plutonului; starea psiho-morală; repartiţia forţelor şi
mijloacelor; forma de manevră; măsurile de asigurare a acţiunilor şi de logistică a
plutonului.
(4) La analiza terenului priveşte următoarele: gradul de accesibilitate al
terenului pentru TAB sau MLI; acoperirile existente; existenţa cursurilor de apă şi
caracteristicile acestora; felul obstacolelor de pe direcţia sa (dacă e cazul).
(5) Analiza inamicului şi forţelor proprii se face în concordanţă cu situaţia,
misiunile, acţiunile vecinilor şi a terenului.
(6) Dacă este posibil pe timpul elaborării concepţiei se execută recunoaşteri în
teren.
Art. 60.- (1) Pregătirea planului preliminar. Comandantul de pluton face o
estimare a situaţiei pe care o foloseşte ca bază pentru întocmirea planului preliminar;
estimarea reprezintă procesul luării deciziei militare şi cuprinde: analiza detaliată a
misiunii, analiza situaţiei şi dezvoltarea cursului acţiunii, comparaţia fiecărui curs al
acţiunii şi decizia.
(2) Decizia militară reprezintă planul preliminar; comandantul de pluton pe
baza reactualizării continue a estimării, reface planul în concordanţă cu aceasta.
Art. 61. - Pregătirea pentru recunoaştere la contact sau a direcţiilor de
infiltrare. Comandantul plutonului de cercetare se pregăteşte pentru recunoaştere
conform ordinului primit, se consultă cu comandanţii de grupe şi numeşte înlocuitor
la comandă.
Art. 62. - Executarea recunoaşterii la contact sau la flancuri pentru direcţiile
de infiltrare şi încheierea estimărilor cuprinde următoarele activităţi:
- clasificarea, prin confruntarea cu terenul, a răspunsurilor la întrebările
ce apar pe timpul analizei situaţiei din cadrul procesului elaborării cursului optim de
acţiune;
- stabilirea modului de acţiune pentru îndeplinirea misiunilor de
cercetare;
- planificarea acţiunii; elaborarea mentală a planului de acţiune pentru
cercetare.

51 din 135
Art. 63. - Elaborarea mentală a planului de acţiune presupune detalierea
concepţiei de către comandantul de pluton în conformitate cu elementele componente
ale planului desfăşurării evenimentelor (situaţia, misiunea, execuţia, sprijinul logistic,
comanda şi comunicaţiile), şi are la bază ordinul de acţiune dat de comandantul de
companie.
Art. 64. - Încheierea planificării. Finalizând completarea planului de acţiune
necesar îndeplinirii şi asigurării misiunii, comandantul de pluton pregăteşte ordinul
de acţiune în toate detaliile, dând sarcini comandanţilor de grupe şi explicând tuturor
ce au de făcut, asigurându-se că fiecare a înţeles misiunea.

2. Organizarea acţiunilor plutonului de cercetare

Art. 65. - Organizarea acţiunilor militare presupune transmiterea misiunilor la


subordonaţi şi realizarea dispozitivului de cercetare. Se desfăşoară după elaborarea
planului de acţiune şi se transmite prin ordin de acţiune.
Art. 66. - Emiterea ordinului de acţiune. Când comandantul plutonului de
cercetare a terminat planificarea şi pregătirile iniţiale, se poate trece la emiterea
ordinului. Misiunea, trebuie să fie enunţată clar, astfel încât după ce a fost înţeleasă,
toţi subordonaţii să acţioneze ca o “echipă”. Odată ce misiunea a început, ordinele
trebuie să fie scurte şi concise astfel încât militarii să le poată executa întocmai.
Art. 67. - Transmiterea ordinului. La finalul pregătirilor comandantul
plutonului transmite ordinul comandanţilor de grupe. Ordinele, în general, au
formatul corespunzător “ordinului cu 5 paragrafe”. Folosind acest model se evită
omisiunile sau remarcile nefolositoare.
Art. 68. - (1) Ordinul de acţiune cuprinde: situaţia, misiunea, execuţia,
sprijinul logistic, comanda şi controlul.
(2) Situaţia are următoarele elemente componente:
- situaţia inamicului (scop, forma de luptă, compunere, dispozitiv probabil
de luptă, acţiuni probabile, etapizare, termene, comandă);

52 din 135
- concepţia eşalonului superior (scopul luptei, direcţii de efort, etapizarea
acţiunii, comanda; acţiuni pe care le execută; situaţia vecinilor şi acţiunile acestora
sau cele care interesează);
- subordonări şi resubordonări.
(3) Misiunea - primită de la eşalonul superior (dedusă) cuprinde scopul, forma
de luptă şi termenele de realizare.
(4) Execuţia (detalierea deciziei comandantului rezultă pe parcursul
procesului de planificare) şi cuprinde:
- direcţia de cercetare şi manevra elemantelot de cercetare;
- etapizarea acţiunilor de cercetare şi termene;
- direcţia de efort a cercetării;
- alte priorităţi şi precizări (instrucţiuni de apărare nucleară, biologică şi
chimică; priorităţi specifice; stabilirea măsurilor de mascare);
- instrucţiuni de coordonare (programarea în timp a acţiunilor);
- coordonarea acţiunilor de cercetare; executarea recunoaşterilor; timpul de
deplasare .
(5) Sprijinul logistic include următoarele elemente:
- concepţia de sprijin (de luptă şi logistic);
- asigurarea materială şi de servicii.
(6) Comanda şi comunicaţiile cuprind:
- comanda (înlocuitorul la comandă, locul comandantului de pluton);
- comunicaţiile (instrucţiuni de recunoaştere, identificare şi reguli generale
privind utilizarea comunicaţiilor; rapoarte şi timpul în care acestea vor fi înaintate).

3. Cooperarea

Art. 69. - Cooperarea reprezintă activitatea prin care se asigură conlucrarea


tuturor forţelor participante la acţiunile de cercetare, în timp, spaţiu şi pe misiuni, pe
baza unui plan unic şi a unei concepţii unitare, în scopul concentrării şi însumării
eforturilor acestora pentru îndeplinirea misiunii de cercetare.

53 din 135
Organizarea cooperării şi menţinerea neîntreruptă a acesteia este una din principalele
îndatoriri ale comandantului plutonului de cercetare; aceasta are un caracter
centralizat şi unitar şi se organizează de comandant, atât pe baza elementelor stabilite
în decizie cât şi a rezultatului recunoaşterilor.
Art. 70. - În ofensivă cooperarea se organizează în vederea corelării acţiunilor
plutoanelor şi celelalte forţe de cercetare cu fortele participante la luptă, cu vecinii şi
cu unele elemente de dispozitiv ale eşalonului superior care acţionează în sprijinul
luptei sau care îndeplinesc misiuni comune de cercetare.
Cooperarea elementelor ce cercetare se organizează pentru următoarele momente ale
luptei: executarea pregătirii de foc a ofensivei; deplasarea şi desfăşurarea grupării
pentru ofensivă şi atacul limitei dinainte a apărării inamicului; participarea la
asigurarea introducerii în luptă a forţelor, respingerea contraatacurilor; urmărirea,
încercuirea şi nimicirea inamicului.
Cooperarea se organizează în procesul elaborării planului de acţiune şi se precizează
în teren, pe timpul recunoaşterilor.
Art. 71. - Organizând cooperarea, comandantul plutonului de cercetare este
obligat: să stabilească modul de deplasare şi de desfăşurare a plutonului, insistând în
mod deosebit asupra ieşirii organizate şi la timp pe aliniament, în scopul devansării
forţelor proprii si informării asupra evoluţiei acţiunilor inamicului ; să coreleze
acţiunile echipelor de cercetare între ele şi cu vecinii; să stabilească precis modul de
acţiune al acestora pe timpul pătrunderii in dispozitiv si al cercetării obiectivelor din
adâncimea apărării inamicului; să precizeze modul de acţiune al plutonului de
cercetare pentru asigurarea introducerii în luptă a forţelor eşalonului superior; să
stabilească modul de acţiune al echipelor împreună cu vecinii pentru informarea
despre inamicul care contraatacă şi pentru continuarea ofensivei; să coreleze acţiunile
cercetării pentru asigurarea ruperii din mişcare a aliniamentelor din adâncimea
apărării inamicului; să stabilească momentul începerii retragerii inamicului; să
comunice semnalele pentru trecerea la ofensivă, pentru deschiderea, transportul şi
încetarea focului, indicarea obiectivelor, precum şi alte semnale de cooperare;să se
cunoască datele referitoare la folosirea mijloacelor de comunicaţii.

54 din 135
Art. 72. - (1) În apărare, pe baza studiului posibilităţilor de acţiune ale
inamicului, comandantul de pluton trebuie să precizeze:
- intervalele si flancurile descoperite ale inamicului;
- aliniamentele (sectoarele) pe care eşalonul superior execută foc în
sprijinul plutonului de cercetare (daca aceasta patrunde in dispozitivul inamicului);
- modul de dirijare a focului concentrat al artileriei (cine participă şi
semnalul de executare a focului , de mutare a focului);
- dirijarea focului impotriva blindatelor;
- modul de asigurare a flancurilor;
- semnalele de cerere, deschidere, transport, încetare a focului şi de
indicare a obiectivelor;
- modul de sprijin al plutonului de cercetare când executa misiuni pe
poziţia siguranţei de luptă şi direcţia de repliere.
(2) Comandantul de pluton va pune accent îndeosebi pe instiintarea despre
acţiunile mijloacelor blindate ale inamicului, precum şi despre forţele aeriene care
atacă de la înălţimi mici.
Art. 73. - (1) Atenţie deosebită se acordă coordonării acţiunilor subunităţilor
de cercetare pe timpul luptei în condiţii de izolare.
(2) În toate situaţiile, la organizarea cooperării, se va avea în vedere pericolul
folosirii mijloacelor nucleare, biologice şi chimice şi mijloacelor incendiare
urmărindu-se coordonarea acţiunii echipelor pentru înlăturarea urmărilor atacului
nuclear, chimic şi biologic.
(3) Principalele probleme de cooperare se stabilesc de către comandant pe
timpul luării deciziei şi se consemnează în planul de acţiune.

4. Controlul

Art. 74. - (1) Controlul se execută în scopul de a verifica punerea în practică a


prevederilor planului de acţiune, nivelul de pregătire al grupelor şi al plutonului,
îndeplinirea la timp a misiunii primite.
(2) Procedeul prin care se realizează controlul este deplasarea la subordonaţi.

55 din 135
Art. 75. - Controlul evidenţiază gradul de pregătire al militarilor.
Comandantul plutonului se asigură de plenitudinea şi corectitudinea uniformei şi a
echipamentului, de existenţa şi starea bună de funcţionare a armamentului şi a
muniţiei, fiind eliminat echipamentul nefolositor şi greutăţile excesive. Chestionează
fiecare membru al plutonului pentru a se asigura că acesta cunoaşte misiunea, ceea ce
are el de făcut, ceea ce alţii urmează să facă, atâta timp cât acţiunile lor îl preocupă
iar când timpul permite se execută un antrenament într-un teren asemănător cu cel
unde se va îndeplini misiunea.

CAPITOLUL II
Stationarea

SECTIUNEA 1
Generalitati

Art. 76. - (1) Staţionarea constă în dispunerea plutonului de cercetare într-un


raion în vederea pregătirii unor acţiuni de cercetare, a marşului sau în scopul refacerii
puterii de luptă.
(2) Pentru staţionare plutonul de cercetare se dispune într-un raion în cadrul
eşalonului superior sau in mod independent.

SECTIUNEA a 2-a
Organizarea şi activitatile in cadrul raionului de stationare

1. Organizarea şi amenajarea raionului de stationare al plutonului de cercetare


in cadrul companiei de cercetare

56 din 135
Art. 77. - (1) Raionul de staţionare al plutonului de cercetare se stabileşte, de
regula, de către eşalonul superior, şi trebuie să asigure dispunerea mascată a
plutonului, protecţia NBC, posibilitatea asigurării cu apă (si cu alte resurse) a
personalului.
(1) În raionul de staţionare plutonul de cercetare se poate afla în compunerea
companiei de cercetare, sau independent şi se dispune dispersat de-a lungul
itinerarelor de deplasare sau în afara acestora, in raioane, ţinându-se seama de
dispozitivul care trebuie constituit în vederea ducerii acţiunilor de cercetare.
(2) Comandantul de pluton elaborează ordinul de acţiune pentru staţionare şi-l
transmite subordonaţilor.
Art. 78. - (1) Raionul de staţionare se ocupă, de regulă, pe întuneric sau în
condiţii de vizibilitate redusă.
(1) Oprirea coloanelor subunităţilor de cercetare pe comunicaţii pentru a
aştepta intrarea în raionul de staţionare este interzisă.
(2) Amenajarea genistică a raionului începe imediat după sosirea în acesta.
Când este posibil se execută din timp. Pentru protecţia personalului, a tehnicii
militare şi a stocurilor de materiale împotriva armelor de distrugere în masă şi
sistemelor incendiare se amenajează adăposturi.

2. Plutonul de cercetare în siguranţa staţionării

Art.79 - (1) În staţionare, plutonul de cercetare poate primi misiunea de a


trimite o grupa (echipa) sau mai multe ca post de observare independent sau ca post
de pază ( post de pază independent ).
(1) Postul de observare independent se organizează între elementele
siguranţei staţionării (detaşamente, pichete, posturi de pază) sau în fâşiile de siguranţă
ale acestora.
(2) Postul de pază poate fi trimis de către plutonul de cercetare numit pichet
de pază, iar postul de pază independent direct de subunităţile aflate în staţionare.

57 din 135
(4) Plutonul de cercetare acţionând în posturi de observare (post de pază
independent) organizează o poziţie de apărare pentru fiecare grupă cu o dezvoltare
frontală de până la 200 m şi primeşte o fâşie de siguranţă cu o lungime de până la
600 m.
Art.80. - (1) Pentru recunoaşterea militarilor din subunităţile proprii, zilnic, se
stabileşte secretul, compus din parolă şi răspuns care se comunică subunităţilor din
siguranţa de staţionare şi elementelor de cercetare trimise în faţa acesteia.
(1) Locul de dispunere al plutonului de cercetare (constituite ca post de
observare independent sau ca post de pază) trebuie să asigure observarea,
posibilitatea retragerii rapide, iar în cazul angajării luptei executarea focului circular
şi o bună mascare.
(2) Postul de pază se schimbă, de obicei, la 24 ore; dacă plutonul ajunge
noaptea, se instalează provizoriu într-un perimetru defensiv redus; la prima oră şi
după recunoaştere va executa poziţia de siguranţă.
(3) Comandantul de pluton după ce a ocupat poziţiile numeşte observatorii,
organizează executarea lucrărilor genistice, indică modul de actiune la apariţia
inamicului şi comunică semnalele şi secretul.
(4) Posturile de observare supraveghează neintrerupt, ziua şi noaptea, zona
încredinţată, cu scopul de a descoperi la timp apariţia inamicului terestru şi a preveni
forţele aflate în staţionare sau în siguranţa staţionării
(5) Posturile de pază (postul de pază independent) interzic pătrunderea
inamicului în raionul de staţionare, apărând pozitia pe care o ocupă.
(6) Secretul constituie mijlocul de recunoaştere a militarilor subunităţilor
proprii de cei ai inamicului; el se comunică, de obicei, pentru 24 ore, dar poate fi
schimbat oricând situaţia impune; secretul este compus din parolă şi răspuns; parola
se cere tuturor persoanelor care trec aliniamentul siguranţei de staţionare în ambele
sensuri precum şi persoanelor care se deplasează noaptea pe raionul de dispunere a
subunităţii; parola şi răspunsul se pronunţă cu voce înceată; cei ce nu cunosc parola
vor fi reţinuţi şi se raportează comandantului de pluton; acesta îi interoghează
personal pe cei reţinuţi şi în funcţie de împrejurări (exemplu militarul nu cunoaşte
parola dar este cunoscut ca făcând parte din subunităţi proprii) le permite să meargă

58 din 135
mai departe sau îi trimite sub escortă la comandantul care a trimis plutonul în
siguranţă.
(7) În caz de atac NBC, foc de artilerie, dacă poziţia de siguranţă nu este
prevăzută cu şanţuri adăpost, se poate folosi drept protecţie transportorul amfibiu
blindat de cercetare.
(8) Militarii izolaţi ai inamicului (ex: elemente de cercetare) vor fi capturaţi,
dacă este posibil, sau nimiciţi, raportându-se despre aceasta comandantului care a
trimis siguranţa.
(9) În cazul în care se stabileşte contactul cu un inamic superior,
comandantul de pluton raportează imediat comandantului care a trimis siguranţa, şi
nu se retrage de pe poziţie decât la ordinul acestuia continuând apărarea
aliniamentului de siguranţă încredinţat.

CAPITOLUL III
Deplasarea

SECTIUNEA 1
Generalitati

(1) Deplasarea este acţiunea desfăşurată de subunităţi pentru dislocarea dintr-


un raion într-altul sau intrarea în raioanele de cercetat.
(1) Plutonul de cercetare trebuie să fie permanent în măsură să execute
deplasări pe orice distanţă.
(2) Deplasarea trebuie să se facă rapid, dispersat şi în ascuns pentru a
asigura protecţia plutonului de cercetare împotriva loviturilor inamicului.
Art. 81. - (1) Subunităţile se deplasează prin următoarele procedee: marş (pe
autovehicule sau pe jos); transport (pe comunicaţii feroviare, maritime, fluviale şi
aeriene) şi combinat.
(1) Procedeul de deplasare se adoptă în funcţie de situaţie, scop, distanţa şi
timpul afectat deplasării, starea comunicaţiilor şi existenţa mijloacelor de deplasare.

59 din 135
(2) Procedeul de bază pentru deplasare este marşul.
(3) Indiferent de procedeul folosit, plutonul de cercetare trebuie să ajungă în
raionul (pe aliniamentul) de cercetat la timp şi cu puterea de luptă completă, în
vederea îndeplinirii misiunilor de cercetare ordonate.
(4) În funcţie de situaţie şi misiune, deplasarea poate fi spre front, de-a
lungul frontului, dinspre front şi în spatele frontului.

SECTIUNEA a 2-a

Marşul plutonului de cercetare

Marşul constă în deplasarea organizată a subunităţilor în coloane. Se execută


noaptea sau în alte condiţii de vizibilitate redusă, iar ziua numai pe timpul
desfăşurării acţiunilor de luptă, atunci când este impus de condiţiile situaţiei şi la
depărtări mari înapoia dispozitivului forţelor din contact cu inamicul. Marşul pe timp
de zi se execută pe coloane de subunităţi, cu distanţe mari între ele şi necesită măsuri
de siguranţă eficace, în special în punctele obligatorii de trecere.
Art. 82. - (1) În funcţie de urgenţa impusă de situaţie, efortul cerut personalului
şi viteza de deplasare, marşul poate fi normal sau forţat.
(1) Marşul normal se execută, de regulă, pe timp de noapte sau în alte
condiţii de vizibilitate redusă, cu viteze medii de deplasare.
(2) Marşul forţat se execută când situaţia impune trecerea în timp scurt la
îndeplinirea unei misiuni de cercetare, cu viteze maxime admise de norme şi teren, de
regulă, fără oprire, folosindu-se pentru deplasare majoritatea timpului de zi şi de
noapte; el se execută atunci când se prevede întâlnirea cu inamicul, la introducerea în
luptă, în urmărire, în retragere şi în toate cazurile când există pericol de întrebuinţare
de către inamic a armelor de nimicire în masă şi sistemelor incendiare.

60 din 135
Art. 83. - (1) Marşul se execută în condiţiile când se prevede sau nu întâlnirea
cu inamicul.
(1) Când se prevede întâlnirea cu inamicul marşul trebuie pregătit şi executat
astfel încât forţele de cercetare să descopere inamicul , sa instiinteze trupele proprii
astfel ca acestea sa fie în permanenţă gata de acţiune, capabile să se desfăşoare cu
repeziciune şi să intre la timp în luptă; în acest scop, se iau măsuri pentru constituirea
unui dispozitiv de marş adecvat.
(2) Când nu se prevede întâlnirea cu inamicul marşul se pregăteşte şi se
execută astfel încât subunităţile să ajungă în noul raion în condiţiile unor eforturi
normale; pentru aceasta se aleg cele mai bune drumuri care se pregătesc din timp;
coloanele se formează din subunităţi care au aceeaşi viteză de marş şi capacitate de
trecere (numai pe auto sau numai pe TABC).
Art. 84. - (1) Etapa de marş este distanţa parcursă de subunitate în 24 de ore.
(1) Viteza medie de marş este media vitezelor parţiale realizate pe diferite
porţiuni de itinerar şi se exprimă în km pe oră.
(2) În teren şes şi deluros, etapa de marş pe autovehicule poate fi de până la
250 km, uneori mai mare; în teren muntos-împădurit până la 150 km.
(3) Când subunităţile se deplasează pe jos mărimea etapei de marş poate să fie
până la 30 km.
(4) Viteza medie de marş a coloanelor mixte în teren şes sau deluros, ziua este
de 20-30 km pe oră; coloanele de transportare amfibii blindate (maşini de luptă,
automobile) se deplasează ziua cu 30-40 km pe oră, iar noaptea - cu 25-30 km pe
oră; când subunităţile se deplasează pe jos viteza medie de marş este de 4-5 km pe
oră, iar pe schiuri de 5-7 km pe oră; când deplasarea se execută pe drumuri cu pante
mari sau cu obstacole (bolovani, grohotiş) viteza de deplasare se micşorează până la
1 km pe oră.
(5) În teren muntos - împădurit viteza de marş se reduce cu 30- 40% faţă de
cea din teren şes şi deluros.
(6) Pe timp de îngheţ (dezgheţ), pe drumuri desfundate şi în condiţii de
vizibilitate redusă viteza medie de marş poate fi de 10-15 km pe oră; la urcarea

61 din 135
pantelor de 6-8° viteza este de până la 10 km/oră, iar la coborâre – de până la 10 km
pe oră, iar la coborâre – de până la 15-20 km pe oră.
(7) Pe căldură mare, pe drumuri cu praf, pe timpul trecerii prin localităţi mari,
pe ceaţă şi ninsoare sau noaptea viteza de marş se reduce cu 15-20% şi chiar mai
mult.
(8) Noaptea, când autovehiculele sunt echipate cu aparate de vedere sau când
luminează luna, pe drumurile cu indicatoare luminoase şi cu circulaţie într-un singur
sens, viteza medie de marş poate fi aceeaşi ca pe timpul zilei.
Art. 85. - (1) Pentru menajarea forţelor militarilor, verificarea stării tehnice a
autovehiculelor, executarea întreţinerilor tehnice şi înlăturarea defecţiunilor, se
fixează halte mici, halte mari şi odihna de zi (noapte).
(1) Haltele mici, în cazul deplasării pe autovehicule, se fixează astfel: prima
după 1-2 ore de marş, iar următoarele, după fiecare 2-3 ore de marş (iarna după 1-1,5
ore de marş) şi au durata de 20-30 minute, când marşul se execută pe jos se fixează:
prima haltă după 30 minute de la începerea acestuia, iar următoarele din 50 în 50
minute de marş şi au o durată de 10 minute.
(2) Halta mare se fixează la sfârşitul primei jumătăţi a etapei de marş şi are o
durată de 2-4 ore.
(3) Când distanţa de parcurs este mai mică decât o etapă de marş, noaptea şi
iarna pe geruri puternice nu se fixează, de regulă, haltă mare.
(4) Pe timpul haltei mari se serveşte hrana şi se completează plinurile la
autovehicule, se verifică armamentul şi tehnica militară, se execută întreţinerea
tehnică a autovehiculelor, iar în funcţie de rulajul transportoarelor amfibii blindate
(maşinilor de luptă) – reglajele dispozitivelor de comandă.
(5) Odihna de zi (noapte) se fixează după executarea unei etape de marş.
(6) Pentru haltele mari şi odihna de zi (noapte) se aleg raioane care oferă
condiţii favorabile de protecţie şi mascare şi dispun de suficiente surse de apă.
(7) Pe timpul haltei mari şi în raionul odihnei de zi (noapte) subunităţile
părăsesc drumul şi se dispun în raioanele stabilite, astfel încât să fie permanent gata
de luptă şi să poată continua în timp scurt marşul.

62 din 135
(8) În raionul odihnei de zi (noapte) se iau măsuri de asigurare a acţiunilor de
luptă, se distribuie hrană caldă, se completează plinurile de carburanţi şi lubrifianţi şi
se execută lucrările prevăzute la halta mare.
(9) Pe timpul odihnei de zi (noapte) se pot schimba elementele de siguranţă a
marşului.
(10) Când deplasarea se execută pe jos, după 2-3 zile de marş se dau 24 ore de
odihnă.
Art.86. – (1) Distanţa între autovehicule se stabileşte în funcţie de viteza de
marş şi condiţiile de vizibilitate şi este de 25-50 m; pe timpul deplasării pe drumuri
cu praf, polei, pante abrupte, coborâşuri periculoase şi curbe cu rază mică, în condiţii
de vizibilitate redusă, precum şi pe timpul trecerii zonelor contaminate, distanţa între
autovehicule se măreşte până la 100 m, uneori şi mai mult.
(1) Noaptea autovehiculele folosesc dispozitive de camuflare a luminilor, iar
distanţa între acestea se reduce până la 25 m.
(2) Autovehiculele care din cauza unor defecţiuni tehnice au rămas pe itinerar
îşi ocupă locul în coloana din care fac parte, numai pe timpul haltelor.
(3) Coloana nu se opreşte în locuri înguste, pe poduri, în vaduri, pe pante mari,
în curbe cu rază mică.
(4) La poduri se iau măsuri de asigurare a securităţii deplasării şi la nevoie,
pentru întărirea capacităţii de suport a acestora.
(5) În cazul atacului aerian al inamicului se continuă deplasarea mărind viteza
şi distanţa dintre autovehicule.
(6) Cercetarea de radiaţie, chimică şi biologică se execută de toate elementele
din siguranţa marşului şi de către forţele principale.
Art.87. - (1) În teren muntos-împădurit marşul se pregăteşte şi execută
ţinând seama de caracteristicile drumului, de timp şi starea vremii.
(1) În locurile înguste şi greu accesibile, dacă este posibil, se lărgeşte partea
carosabilă; la nevoie se amenajează drumuri ocolitoare; se prevăd, de asemenea,
măsuri pentru stingerea incendiilor şi înlăturarea obstacolelor.

63 din 135
(2) Toate instalaţiile hidrotehnice care prin distrugerea lor pot modifica rapid
nivelul apei şi prin aceasta periclitează situaţia subunităţilor trebuie apărate împotriva
atacurilor terestre şi din aer ale inamicului.
(3) În sectoarele periculoase de drum se instalează balustrade şi indicatoare
vizibile.
(4) Subunităţile de cercetare vor executa marşul, de regulă, combinat – pe
autovehicule, până la limita maximă accesibilă, cât permite capacitatea drumului şi
panta acestuia, iar când drumurile se îngustează şi devin poteci militarii se debarcă de
pe autovehicule şi continuă marşul pe jos; subunităţile îşi transportă muniţia şi
materialele pe purtători, pe poteci înguste şi în afara acestora (eventual prin
escaladarea unor porţiuni din teren) de la punctele de transbordare până la raionul
acţiunilor de luptă, pentru trecerea râurilor de munte şi prăpăstiilor se folosesc
podurile (punţile) suspendate sau funiculare.
(5) Subunităţile de cercetare trebuie să aibă pregătite din timp mijloacele de
trecere peste râurile de munte şi dispozitive pentru frânarea autovehiculelor.
(6) Siguranţa flancurilor se execută, de regulă, prin pichete fixe de flanc care
ocupă poziţii pe înălţimile dominante, îndeosebi la trecători şi pe podurile laterale
care duc spre itinerarele de deplasare.
(7) Când au fost semnalate grupuri de cercetare-diversiune se iau măsuri
pentru întărirea siguranţei.
Art.88. - (1) Pe timp de iarnă cu zăpadă mare şi temperaturi scăzute,
executarea marşului necesită: pregătirea şi menţinerea drumurilor în stare
practicabilă; luarea măsurilor pentru prevenirea degerării oamenilor; pregătirea
tehnicii militare pentru funcţionarea în condiţiile unor temperaturi scăzute; asigurarea
autovehiculelor cu accesorii şi mijloace necesare măririi capacităţii de trecere,
acoperirea cu prelatele autovehiculelor destinate pentru transportul militarilor.
(1) În siguranţa de marş se includ autovehicule înzestrate cu echipament de
buldozer pentru curăţirea zăpezii; autovehiculele cu capacitate mare de trecere
(tractoare) se repartizează de-a lungul întregii coloane; pe timpul haltelor, motoarele
autovehiculelor se încălzesc câte 4-5 minute la fiecare jumătate de oră; pentru

64 din 135
încălzirea militarilor se execută cu aceştia alergări scurte; este interzis ca militarii să
stea în poziţia culcat pe zăpadă.
(2) Când marşul se execută pe jos, în afara drumurilor sau pe drumuri
înzăpezite subunităţile din capul coloanei se schimbă după fiecare 20-30 minute.
(3) Pe ger puternic se asigură militarilor hrană caldă.
Art.89. - Când unele obstacole nu pot fi trecute sau ocolite se prevăd din timp
măsuri pentru transbordarea efectivelor, tehnicii şi materialelor folosindu-se în acest
scop toate mijloacele la dispoziţie. În acest caz, dincolo de obstacol, subunităţile
continuă marşul pe jos, muniţia, materialele pe militari (purtători) şi autovehiculele
vor fi trimise pe rute ocolitoare până la ajungerea din urmă a coloanei sau vor relua
mişcarea după deschiderea drumului.

SECTIUNEA a 3- a
Transportul plutonului de cercetare

(1) Transportul constă în deplasarea personalului, tehnicii şi materialelor cu


ajutorul mijloacelor feroviare, maritime, fluviale şi aeriene.
(1) În vederea executării transportului, subunităţilor li se destină staţii,
aerodromuri, porturi de îmbarcare şi debarcare, raioane de aşteptare şi de adunare de
bază şi de rezervă.
Art. 90. - (1) Înainte de îmbarcare plutonul de cercetare se dispune în raionul
de aşteptare, iar după debarcare în raionul de adunare(in cadrul companiei).
(1) Raioanele de aşteptare şi de adunare se aleg în raport cu condiţiile de teren
la distanţă de până la 3 km faţă de staţiile, aerodromurile şi podurile de îmbarcare
(debarcare).
(2) În raionul de aşteptare plutonul de cercetare se dispune în ascuns, folosind
lucrările genistice executate din timp de forţele şi mijloacele destinate în acest scop,
precum şi proprietăţile de protecţia ale terenului, ţinând seama de ordinea de
deplasare spre staţia de îmbarcare.

65 din 135
Art. 91. - (1) Când transportul se execută pe comunicaţiile feroviare, maritime
sau fluviale comandantului de pluton i se precizează raionul de aşteptare, itinerarul şi
modul de deplasare spre locul de îmbarcare, planul de îmbarcare şi de repartizare a
personalului, tehnicii şi a materialelor pe vagoane (platforme sau nave); durata în
timp de la începerea şi până la terminarea îmbarcării.
(1) Înainte de a începe deplasarea în vederea îmbarcării, comandantul de
pluton verifică dacă personalul cunoaşte regulile de îmbarcare, ancorare şi debarcare
a tehnicii militare, de comportare pe timpul transportului şi dacă armamentul, TABC
sau ARO şi materialele sunt pregătite pentru a fi transportate.
(2) Deplasarea plutonului din raionul de aşteptare către staţia,aeroportul sau
portul de îmbarcare se execută astfel încât să poată trece imediat la executarea
îmbarcării.
(3) Armamentul, TABC sau ARO şi personalul trebuie să se îmbarce cu
repeziciune şi în siguranţă, respectându-se cu stricteţe măsurile pentru prevenirea
accidentelor şi deteriorarea tehnicii militare şi a mijloacelor de transport.
Art. 92. - (1) Pe timpul transportului plutonul de cercetare trebuie să fie în
permanenţă gata de debarcare, pentru continuarea deplasării prin marş şi intrarea la
timp în acţiune.
(1) Cercetarea, observarea aeriană şi terestră se asigură prin posturi de
observare prevăzute cu aparatura de observare şi de cercetare chimică, biologică şi de
radiaţie necesară; şeful eşalonului de transport este informat asupra situaţiei aeriene şi
chimice de către şefii sectoarelor de comenduire de cale ferată (de apă).
(2) Eşalonul de transport se apără împotriva inamicului aerian cu armamentul
de infanterie destinat în acest scop; paza pe timpul transportului pe comunicaţiile
feroviare se execută printr-o gardă destinată de subunitate; atenţie deosebită se acordă
pazei împotriva grupurilor de cercetare-diversiune şi elementelor teroriste ale
inamicului.
(3) Subunităţile care se transportă pe comunicaţiile feroviare, maritime şi
fluviale se asigură cu rezerve de alimente şi apă potabilă pentru toată durata
transportului.

66 din 135
(4) Pentru acordarea la timp a asistenţei medicale pe timpul transportului, se
folosesc cercetaşii sanitari, pregătiţi în a doua specialitate.
Art. 93. - La sosirea în staţia (portul) de debarcare, subunităţile debarcă
protejate de focul subunităţilor de siguranţă şi se deplasează în ascuns în raionul de
adunare, fiind gata să îndeplinească misiunea de luptă. Acestea trebuie să fie în
măsură să debarce şi în locuri nepregătite, să execute marşul spre locul ordonat
ocolind porţiunile de teren cu distrugeri sau contaminate şi să intre la timp în luptă.
Art. 94. - (1) Când linia de cale ferată de pe direcţia de deplasare a fost
întreruptă şi nu sunt posibilităţi de refacere a acesteia în timp scurt sau de varientare,
subunităţile, pot continua transportul prin transbordare pe alte mijloace feroviare de
transport asigurate din timp sau prin deplasare pe căile rutiere existente.
(1) Transbordarea trebuie să fie temeinic pregătită şi efectuată în timp cât mai
scurt, cu luarea tuturor măsurilor de asigurare a acţiunilor.
Art.95. - (1) Transportul pe comunicaţiile aeriene se execută pe direcţiile
unde celelalte căi de comunicaţii au o dezvoltare insuficientă sau au suferit mari
distrugeri, precum şi în situaţii care necesită dislocări urgente de forţe şi mijloace
dintr-un raion în altul şi efectuarea unor manevre; el se efectuează cu avioane,
elicoptere, folosindu-se ca procedeu de bază debarcarea (aterizarea); pentru unele
materiale se pot folosi şi procedeele paraşutării sau aruncării materialelor de la
înălţime mică.
(1) După primirea ordinului pentru transport pe comunicaţiile aeriene,
comandantul unităţii de cercetare împreună cu reprezentantul unităţii de aviaţie de
transport precizează locurile de îmbarcare şi numerele de bord ale avioanelor
(elicopterelor); repartizează personalul, armamentul, autovehiculele şi materialele pe
mijloacele de transport aerian; stabileşte ordinea de deplasare şi de îmbarcare
(încărcare) a personalului (autovehiculelor şi materialelor); stabileşte timpul de
începere şi de terminare a îmbarcării; dă misiuni subunităţilor.

SECTIUNEA a 4- a
Pregătirea deplasării plutonului de cercetare

67 din 135
Art. 96. - Pregătirea deplasării cuprinde, de regulă, următoarele activităţi:
luarea deciziei, planificarea marşului şi transmiterea misiunilor la subordonaţi;
organizarea conducerii; cercetarea şi recunoaşterea itinerarelor de deplasare;
recunoaşterea raionului de îmbarcare, debarcare, transbordare, a celui de plecare şi de
adunare după deplasare; pregătirea forţelor pentru marş; stabilirea şi luarea măsurilor
de creştere a capacităţii de trecere în punctele obligatorii; organizarea asigurării
acţiunilor şi protecţiei forţelor (cu accent deosebit pe protecţia antiaeriană);
organizarea serviciului de comenduire şi îndrumare a circulaţiei; logistica marşului.
Art. 97. - Planificarea deplasării forţelor ţine seama de : misiunea şi concepţia
comandantului eşalonului superior; timpul disponibil şi distanţa pe care se face
deplasarea; compunerea dispozitivului de marş, regulile privind îndrumarea
circulaţiei şi măsurile de control necesare; misiunea ulterioară; situaţia inamicului
(terestru şi aerian), inclusiv pericolul nuclear, biologic şi chimic; gradele relative de
mobilitate, disponibilitatea fâşiilor, numărul şi capacitatea itinerarelor disponibile,
condiţiile de teren şi stare a vremii; alte deplasări, inclusiv traficul populaţiei civile.
Art. 98. - (1) Pentru conducerea forţelor pe timpul deplasării, se folosesc
mijloacele de comunicaţii şi semnalele.
(1) Folosirea mijloacelor de comunicare, indiferent de tip, are loc la ordin şi cu
respectarea regimului impus de regulile de trafic.
Art. 99. - Păstrarea secretului asupra scopului deplasării se asigură prin
limitarea numărului persoanelor care au acces la informaţii şi care participă la
pregătirea acesteia.

CAPITOLUL IV
Acţiunea plutonului de cercetare la contactul cu inamicul

SECTIUNEA 1
Actiunea plutonului de cercetare la contactul cu inamicul cand actioneaza pe jos

68 din 135
Art. 100. - (1) Pe timpul executării deplasării sau a unei misiuni specifice,
plutonul de cercetare poate intra în contact cu elemente ale inamicului, executând foc
asupra lor. De regulă, plutonul de cercetare evită să angajeze lupta cu inamicul, dar
când aceasta este absolut necesară, desfăşoară acţiuni rapide pentru ieşirea din
încercuire sau ambuscadă, căutând să se retragă concomitent cu producerea de
pierderi în rândul inamicului.
(1) În acest caz, pentru diminuarea pierderilor, pentru ieşirea din focul inamic
sau pentru a începe executarea unei manevre, acţiunea plutonului va fi următoarea:
a) Pasul 1 – militarii iau imediat poziţia pentru luptă culcat în spatele
celei mai apropiate adăpostiri şi deschid focul în direcţia inamicului;
b) Pasul 2 – militarul care a descoperit primul inamicul raportează imediat
prin voce comandantul de pluton (direcţia şi distanţa; scurtă descriere - exemplu: doi
militari, un cuib de mitraliere, o tranşee).
c) Pasul 3 – comandantul de pluton încearcă, folosind acoperirile din teren
să aducă plutonul în linie (pentru obţinerea puterii maxime de foc), raportează
comandantului de companie informaţiile primite şi conduce focul ochit al unor
elemente din pluton indicându-le: direcţia; descrierea ţintei; distanţa; felul focului şi
consum de muniţie; comanda de deschidere.
d) Pasul 4 – grupele păstrează contactulîntre ele;.
e) Pasul 5 – grupele păstrează contactul cu comandantul de pluton
indicând în teren poziţiile inamice.
f) Pasul 6 – comandantul plutonului verifică situaţia grupelor (pierderi sau
răniţi).
g) Pasul 7 – comandantul plutonului păstrează contactul cu comandantul
de companie, dacă este posibil.
(3) Pasul 8 – comandantul de pluton execută următoarele:
a) folosind terenul se deplasează pe aliniamentul de contact şi ia legătura
cu comandantul companiei, informându-se despre situaţia existentă;
b) hotărăşte dacă plutonul părăseşte sau nu zona de contact cu inamicul;

69 din 135
c) hotărăşte dacă poate sau nu să câştige superioritatea în executarea
focului cu grupa aflată deja la contact (ţinând cont de puterea şi precizia focului
executat de inamic asupra propriei grupe aflate la contact cu acesta).
d) analizează situaţia: (localizează poziţia inamicului şi obstacolele;
stabileşte mărimea elementelor inamicului - numărul de arme automate, prezenţa
autovehiculelor, folosirea focului indirect, alţi indicatori ai puterii inamicului;
flancurile vulnerabile şi căile camuflate şi protejate către flancurile inamicului;
determină următorul curs al acţiunii - exemplu:continuă lupta, rupe lupta,continuă
cercetarea .
(4) Raportează comandantului de companiei execută acţiuni cu caracter
deosebit şi începe manevra; când plutonul acţionează independent (exemplu: patrulă)
comandantul de pluton are două variante:
a) Varianta 1 - inamicul este inferior ca efective şi dotare (exemplu: 1-2
grupe, 1 piesă mitraliere, etc.) şi atunci comandantul de pluton hotărăşte să atace
executând următoarele: ordonă echipei de contact să execute foc puternic de sprijin;
se deplasează folosind terenul către înapoi la cealaltă echipă; informează
comandantul de companie despre hotărârea pe care a luat-o; conduce plutonul,
executând o manevră de învăluire (sau de atac frontal), pe un itinerar camuflat şi care
asigură protecţie spre unul din flancurile pe care el îl consideră vulnerabil; nimiceşte
inamicul atacându-l prin surprindere.
b) Varianta 2 - inamicul este superior (sau egal) ca efective şi dotare, şi
atunci comandantul plutonului hotărăşte ruperea luptei executând următoarele: grupa
de la contact sprijină cu foc saltul înapoi al grupei din spate până pe un aliniament
ordonat de comandantul de pluton, sau până pe un aliniament (punct) dinainte
cunoscut folosind terenul, grenadele de mână sau grenade fumigene pentru a masca
mişcarea; odată ajunsă pe aliniamentul ordonat, grupa care a făcut saltul ocupă o
poziţie de tragere şi execută foc asupra inamicului pentru a sprijinii saltul înapoi al
grupei de la contact; manevra se repetă până când plutonul a ieşit de sub focul
inamic; se raportează comandantului de companie situaţia şi se schimbă direcţia de
deplasare sau se trece la îndeplinirea unei alte misiuni; dacă plutonul se desparte,
grupele execută salturi înapoi până la un aliniament (punct) dinainte stabilit.

70 din 135
(5) Dacă plutonul acţionează în cadrul companiei, comandantul de pluton
aduce tot plutonul în linie pe aliniamentul grupei de la contact executând foc puternic
asupra poziţiei inamicului, raportează comandantului de companie şi execută ordinele
acestuia.
(6) Pasul 9 – comandantul de pluton va conduce grupele prin exemplu:
“Urmaţi-mă, faceţi ca mine!”.
(7) Pasul 10 – comandanţii vor transmite toate comenzile şi semnalele primite
de la comandantul de pluton.
De regulă plutonul de cercetare trebuie să acţioneze în aşa fel încât să nu fie
surprinsă de inamic şi să evite lupta cu acesta.

SECTIUNEA a 2-a
Actiunea plutonului de cercetare la contactul cu inamicul cand actioneaza pe
TABC(Au)

Art. 101. - (1) Principii de bază:


a) Să se evite surprinderea exploatând proprietăţile de mascare ale
terenului.
b) În caz de contact să acţioneze cât mai repede posibil.
c) Comandantul plutonului ordonă debarcarea dacă: plutonul pe jos
poate fi mai eficace; siguranţa vehiculului este în pericol; există riscul imediat de a
fi lovit de către o armă antiblindate.
d) Comandantul grupei nu ordonă debarcarea dacă: primează
mobilitatea; se execută asupra vehiculului tir de artilerie sau mortiere.
e) Comandantul de pluton va debarca totdeauna cu plutonul pentru a-l
conduce.
f) Dacă plutonul nu se poate pune la adăpost, reacţia cea mai indicată este
atacul imediat, sau desfăşurarea rapidă şi mascată de grenade fumigene.
(1) Când plutonul intră în contact cu inamicul la distanţă, acţionează astfel:
a) Vehiculele trebuie să găsească o adăpostire şi ocupă o poziţie de
tragere;

71 din 135
b) Se raportează comandantului care l-a trimis stabilirea contactului;
c) Se debarcă sau nu în funcţie de situaţia creată;
d) Se va executa foc sau doar se va observa acţiunea inamicului (în
funcţie de ordinele primite de la comandantul care l-a trimis sau de misiunea
primită);
(2) Când plutonul intră în contact apropriat cu inamicul acţionează astfel:
a) dacă inamicul este inferior: riposta imediată cu armamentul de bord;
ordonarea debarcării la adăpost a plutonului sprijinit de focul armamentului de bord;
informarea comandantului despre situaţia existentă; neutralizarea inamicului;
reorganizarea plutonului şi continuarea executării misiunilor de cercetare.
b) dacă inamicul este superior: riposta imediată cu armamentul de bord;
debarcarea plutonului la adăpost sprijinită de focul armamentului de bord şi
desfăşurarea pentru luptă; raportarea comandantului a situaţiei şi execut` ordinele
primite de la acesta.
Art. 102. - Reacţiile plutonului pe TABC sau ARO la tragerile cu rachete:
a) lansarea unei rachete provoacă adesea un nor de fum care permite
localizarea aproximativă a poziţiei de tragere;
b) Se creează o perdea de fum, vehiculul va efectua viraje bruşte şi
mecanicul conductor va pune TABC sau ARO la adăpost; mecanicul conductor
trebuie să reacţioneze din iniţiativă;
c) se ripostează cu armamentul de bord pentru nimicirea operatorului
rachetei.
Art.103. - (1) Reacţiile plutonului pe TABC sau ARO la atac aerian:
(2) Apărare pasivă: respectând cele 4 principii ale acesteia - disimulare,
dispersie, camuflare, ascundere.
(3) Eschiva antiaeriană: este o schemă de luptă care permite grupelor de
cercetare (în staţionare sau mişcare) atacate de aviaţia inamică (elicoptere sau aviaţie
de vânătoare) să se disperseze pentru micşorarea vulnerabilităţii:
a) se realizează prin executarea de către vehicule a unor viraje de 90° spre
stânga şi spre dreapta vizavi de axa de înaintare şi se depărtează pe o distanţă de 100-
200 m (dacă terenul o permite);

72 din 135
b) dacă atacul se produce din flanc se accelerează sau se dă înapoi.
(4) Apărarea activă : se execută cu foc, cu armamentul de bord asupra
aeronavelor care atacă coloana.
(5) De reţinut:
a) Elicopterele de atac se infiltrează la altitudine joasă până când
sunt în contact vizual cu obiectivul şi atunci: ori adoptă un zbor staţionar, timp
necesar pentru tragerea şi ghidarea unei rachete; ori atacă convoiul în maniera unui
avion de vânătoare, cu mitraliera sau tunul de bord.
b) Elicopterele operează în grupe de mai multe aparate (minim 2, în
general 4 ) şi pot executa atacul din direcţii diferite.
Art.104. - (1) Reacţiile plutonului de cercetare la tragerile indirecte şi la
iluminarea terenului.
(2) Comandantul de pluton varientează zona bătută de artileria inamicului, dacă
nu este posibil, se traversează zona cu viteză sporită şi trapele trase.
(3) La iluminarea:
a) cu mijloace pirotehnice (trageri de iluminare de artilerie sau
aruncătoare) plutonul va crea o perdea de fum şi se va adapta imediat; dacă acest
lucru nu este posibil se va traversa zona iluminată cât mai repede posibil iar
deplasarea se va relua imediat ce iluminarea încetează;
b) cu mijloace cu lumină albă (proiectoare) se va deschide focul în direcţia
acestora şi se va ieşi din raza fasciculelor luminoase.
Art. 105. - (1) Reacţiile plutonului de cercetare pe TABC la contactul cu mine
şi obstacole.
(2) Atunci când minele sunt descoperite din timp:
a) raporteaza comandantului de companie;
b) se părăsesc vehicolele ;
c) se nimiceşte un eventual inamic care păzeşte câmpul de mine;

73 din 135
(3) Atunci când un vehicol calcă pe o mină:
a) se nimiceşte un eventual inamic care păzeşte câmpul de mine;
b) se raportează comandantului de companie;
c) se părăsesc vehiculele folosind sprijinul cu foc al armamentului
individual al TABC-urilor ce nu au fost avariate, efectul creării perdelelor de fum
pentru mascare şi armamentul de bord.
(4) La întâlnirea unui obstacol:
a) se găsesc cele mai apropriate adăpostiri;
a) se nimiceşte un eventual inamic care păzeşte obstacole;
b) se raportează comandantului de companie;
c) se execută ordinele acestuia.

SECTIUNEA a 3-a
Realizarea legaturilor in cadrul plutonului de cercetare si cu compania de
cercetare

Pentru conducerea companiei de cercetare se va destina o retea(directie) radio de


conducere în secret pe unde U.U.S.
Statia radio principala poate fi oricare din statiile radio din cadrul retelei
radio.Traficul radio trebuie sa fie scurt şi sa asigure fluxul informational necesar
conducerii misiunilor . Respectarea regulilor traficului radio este obligatorie în orice
situatie.
Pentru recunoasterea corespondentului cererea parolei este obligatorie.
Legatura cu statiile radio care comunica gresit parola se intrerupe imediat, iar cel
care a receptionat mesajul raporteaza imediat sefului nemijocit sau grupului radio.
Modul de cerere şi transmitere a parolei se va stabili de catre cel care organizeaza
legatura radio.
Imediat dupa transmiterea unui mesaj (semnal) statia care a emis este obligata sa
treaca pe receptie.
Cand se transmit radiograme cu un numar mare de cuvinte dupa fiecare 20 cuvinte
se poate intreba corespondentul daca a receptionat corect.

74 din 135
Cuvintele (grupele) nereceptionate sau receptionate gresit ( incomplet) se
sublineaza pe timpul receptiei şi se cere raportare lor. Repetarea se face prin indicarea
numarului de ordine al cuvintelor (grupelor). Inaintea acestor numere se transmite
prescurtarea GR.
Pentru realizarea legaturilor prin mijoace radio se vor stabili obligatoriu anumite
semnale: verificarea legaturii, schimbarea frecventelor, stabilirea regimului de lucru,
verificare orei exacte, alte semnale considerate a fi importante de catre cei care
conduc misiune.
Radiotelegrafistul trebuie sa dea dovada în permanenta de initiativa şi ingeniozitate
în reducerea la maxim a comunicarilor de serviciu , conducandu-se dupa principiu:
nici un semn în plus nici o secunda în plus pe emisie.
Este interzisa cresterea vitezei de transmitere în dauna calitatii.
Este obligatoriu a se respecta regulile de exploatare şi disciplina radio.
Este interzisa transmiterea în clar prin radio a datelor care constitue secret:
 Gradul, numele, prenumele persoanelor cu functii;
 Denumirea raioanelor şi a punctelor din teren unde se desfasoara misiunile
propri;
 Termenele fixate pentru stabilirea legaturii, semnificatia semnelor şi
semnalelor stabiliute anterior;
 Starea timpului în raionul de desfasurare a misiunii;
 Date despre misiunea în curs de desfasurare.

CAPITOLUL V
Regruparea şi înlocuirea plutonului de cercetare

SECTIUNEA 1

Regruparea plutonului de cercetare

Regruparea se execută în scopul adunării organizate şi în timp cât mai scurt a


plutonului de cercetare, în următoarele situaţii:

75 din 135
- pe timpul deplasării în dispozitivul inamicului, la întâlnirea prin surprindere cu
inamicul, dacă acesta nu a observat elementul de cercetare, când plutonul de cercetare
ne mai putând continua deplasarea întrunit a executat dispersarea;
- după ce grupele de cercetare au îndeplinit misiuni izolate, independent de
plutonul de cercetare din care fac parte.
Locurile punctelor de regrupare se aleg în locuri caracteristice din teren, care
să fie uşor de identificat, să nu se confunde cu altele de acelaşi fel, să permită
apropierea în ascuns a grupelor de cercetare (cercetaşilor) venite din mai multe
direcţii, să fie în afara raioanelor probabile de dispunere a inamicului, să nu constituie
repere pentru inamic şi să prezinte stabilitate în timp. Acestea pot fi : colţuri de
pădure, confluenţa râurilor, originea unor viroage sau alte detalii de planimetrie
semnificative.
La sosirea în apropierea punctului de regrupare, prima grupă de cercetare
execută cercetarea acestuia şi a zonei limitrofe, după care ocupă o poziţie care să
permită observarea punctului de regrupare, iar la apariţia celorlalte grupe de cercetare
ale plutonului, dă semnalul stabilit de comandantul de pluton pentru recunoaştere
(care poate fi şi semn de nepericol).

SECTIUNEA a 2-a
Inlocuirea plutonului de cercetare

Inlocuirea se execută atunci când o misiune se execută într-o perioadă mare de


timp, iar plutonul de cercetare nu poate acţiona un timp atât de îndelungat.
Inlocuirea trebuie pregătită minuţios şi executată precis, repede şi în ascuns,
de regulă pe timpul nopţii, astfel încât elementul de cercetare înlocuit să ajungă într-
un raion favorabil înainte de a se lumina de ziuă.
Comandantul plutonului de cercetare care înlocuieşte trebuie să cunoască
itinerarul de deplasare, locul exact în care se va realiza întâlnirea cu cercetaşul din
plutonul înlocuit, semnele şi semnalele de recunoaştere, modul de acţiune la
întălnirea prin surprindere cu inamicul.

76 din 135
SECTIUNEA a 3-a
Realizarea comunicatiilor pe timpul regruparii sau inlocuirii

Statia radio principala este statia comandantului de pluton.


Este obligatorie respectarea regulilor traficului radio. Traficul radio trebuie sa
fie scurt.
Pentru recunoasterea corespondentului cererea parolei este obligatorie.
Legatura cu statiile radio care comunica gresit parola se intrerupe imediat, iar
cel care a receptionat mesajul raporteaza imediat sefului nemijocit sau grupului radio.
Modul de cerere şi transmitere a parolei se va stabili de catre cel care
organizeaza legatura radio imediat dupa transmiterea unui mesaj statia care a emis
este obligata sa treaca pe receptie.
Pentru realizarea legaturilor prin mijoace radio se vor stabili obligatoriu
anumite semnale: de regrupare, verificarea legaturii, schimbarea frecventelor,
verificare orei exacte, alte semnale considerate a fi importante de catre cei care
conduc misiune.
Radiotelegrafistul trebuie sa dea dovada în permanenta de initiativa şi
ingeniozitate în reducerea la maxim a comunicarilor de serviciu conducandu-se dupa
principiu: nici un semn în plus nici o secunda în plus pe emisie.
Este interzisa cresterea vitezei de transmitere în dauna calitatii.
Este obligatoriu a se respecta regulile de exploatare şi disciplina radio.
Este interzisa transmiterea în clar prin radio a datelor care constitue secret:
 Gradul, numele, prenumele persoanelor cu functii;
 Denumirea raioanelor şi a punctelor din teren unde se desfasoara misiunile
propri;
 Termenele fixate pentru stabilirea legaturii, semnificatia semnelor şi
semnalelor stabiliute anterior;
 Starea timpului în raionul de desfasurare a misiunii;
 Date despre misiunea în curs de desfasurare.

77 din 135
CAPITOLUL VI
Ofensiva

SECTIUNEA 1
Generalitati

1. Misiunile plutonului de cercetare în ofensivă

Art. 106. - În ofensivă, prin acţiunile de cercetare trebuie să se descopere :


- principalele aliniamente pe care inamicul se consolidează şi gradul de
amenajare a acestora pentru apărare ;
- gruparea şi dispozitivul forţelor şi mijloacelor, posibilităţile şi
acţiunile probabile ;
- aducerea de noi forţe şi mijloace din adâncime şi modul de
întrebuinţarea a acestora .
Art.107. - Acţiunile plutonului de cercetare se organizează şi se execută în
raport de situaţia inamicului, misiunile primite, modul în care trupele proprii trec la
ofensivă (din mişcare sau din contact nemijlocit cu inamicul), particularităţile
terenului şi condiţiile meteorologice, pentru a descoperi şi preciza :
- traseul real al limitei dinainte a apărării inamicului, valoarea,
compunerea, dispunerea mijloacelor de foc şi a barajelor;
- aliniamentele şi poziţiile din adâncimea apărării inamicului şi gradul
de amenajare genistică a acestora, dispozitivul şi valoarea subunităţilor care le apără,
caracteristicile terenului, existenţa barajelor şi a obstacolelor;

78 din 135
- raioanele poziţiilor de tragere (lansare) ale artileriei şi rachetelor,
mijloacelor de atac chimic şi incendiare ale inamicului ;
- raioanele de dispunere ale punctelor de comandă şi centrelor de
transmisiuni ;
- gradul de dezorganizare a apărării inamicului în urma executării
pregătirii de foc, rezistenţele rămase în punctele de sprijin şi în raioanele de apărare,
intervalele şi porţiunile de teren neocupate sau slab apărate de către inamic;
- raioanele infestate cu substanţe toxice de luptă şi gradul de infestare a
acestora; măsurile luate de inamic pentru restabilirea apărării şi interzicerea
pătrunderii prin raioanele lovite cu arma chimică şi mijloacele incendiare ;
- valoarea şi compunerea eşaloanelor doi (rezervelor), direcţiile de
deplasare şi aliniamentele de desfăşurare în vederea executării contraatacurilor sau
pentru întărirea apărării pe anumite direcţii ;
- raioanele sau aliniamentele de pe care inamicul îşi retrage trupele,
direcţiile de retragere şi aliniamentele (raioanele) din adâncime pe care le ocupă
pentru apărare .
Art.108. - În perioada de pregătire a ofensivei, acţiunile de cercetare executate
de către subunităţi diferă, în raport de procedeul trecerii la ofensivă.
Plutonul de cercetare al trupelor care sunt în contact nemijlocit cu inamicul,
organizează şi execută observarea, incursiuni, ambuscade, cercetarea în dispozitivul
inamicului, fotografierea terestră şi alte procedee care asigură procurarea datelor şi
informaţiilor necesare pregătirii acţiunilor ofensive.
Când atacul se execută din mişcare, iniţial plutonul de cercetare acţionează, de
regulă, ca patrulă de cercetare pe direcţiile de deplasare a trupelor, începând din
raioanele de concentrare şi până în apropierea limitei dinainte a bazei de plecare la
ofensivă .
La ordin, o parte din acestea pot fi trimise din timp în dispozitivul trupelor
proprii din contact, pentru a acţiona numai ca posturi de observare pe cele mai
importante direcţii de ofensivă, respectând întocmai măsurile de mascare stabilite
pentru trupele din contact .

79 din 135
In situaţia că trecerea la ofensivă se execută cu înlocuirea trupelor, incursiunile,
ambuscadele, cercetarea prin luptă şi alte acţiuni în dispozitivul inamicului se execută
de către subunităţi din cadrul trupelor care au fost în contact în perioada pregătirii
ofensivei.
Art. 109. - Pe timpul ducerii luptei ofensive, plutonul de cercetare acţionează
ca patrula de cercetare , pe direcţia principala de ofensivă şi la flancuri (intervale),
folosind la maximum acoperirile şi denivelările reliefului care îl protejează împotriva
focului executat de către inamic. El urmează progresiunea ofensivei înapoia
subunităţilor care acţionează la contact, iar în momentul creării de goluri, intervale
sau flancuri descoperite, pătrunde cu îndrăzneală în dispozitivul inamicului căutând
să descopere cât mai repede raioanele de dispunere a rezervelor, a mijloacelor de
nimicire în masă şi incendiare, punctelor de comandă, centrelor de transmisiuni şi a
altor obiective a căror nimicire uşurează acţiunile ofensive ale trupelor.
Când inamicul începe să se retragă, plutonul de cercetare pătrunde în dispozitivul
acestuia intensifică cercetarea şi fără al scăpa de sub supraveghere, caută să
determine direcţiile de retragere, acţiunile acestuia pentru crearea de distrugeri, baraje
şi obstacole, aliniamentele din adâncime pe care le ocupă în vederea organizării
apărării şi dispozitivul de luptă pe care-l realizează .
Ar.110. - Dacă plutonul de cercetare acţionează la contact şi descoperă
retragerea trupelor din primul eşalon al inamicului, raportează imediat despre aceasta
şi menţine contactul cu ele, pentru a determina intervalele ce se creează între
diferitele eşaloane. Folosind cu pricepere avantajele terenului şi condiţiile favorabile
de mascare ale acestuia, pătrunde prin intervalele create, devansează pe căi paralele
subunităţile inamicului aflate în retragere şi concomitent cu supravegherea acţiunilor
acestora caută să descopere obiectivele importante ale inamicului. În situaţii
favorabile atacă prin surprindere subunităţile inamicului, le produce pierderi,
capturând totodată militari, documente şi tehnică de luptă.

2. Norme tactice

80 din 135
Art. 111. - Distanţele la care acţionează elementele de cercetare sunt diferite.
Ele trebuie să asigure prevenirea trupelor asupra acţiunilor executate de inamic prin
surprindere şi pe cât posibil, sprijinul cu foc al elementului de cercetare la angajarea
acestora cu forţe superioare ale inamicului. Distanţele depind de forma de luptă şi
situaţia tactică în care se acţionează; valoarea, compunerea şi misiunile încredinţate;
caracteristicile terenului; posibilităţile de menţinere a legăturii; modul de acţiune (pe
autovehicule, pe jos); timpul când acţionează (ziua sau noaptea), anotimp şi condiţiile
hidrometeorologice.
Depărtarea la care se trimit elementele de cercetare faţă de trupele proprii
poate fi : cercetaşul – până la 300 m (distanţa care îi asigură legătura de vedere cu
cel care l-a trimis şi sprijinul de foc); echipa de cercetare – pe autovehicule până la
2 km, pe schiuri- până la 1 km şi pe jos până la 600 m; patrula de cercetare – pe
autovehicule până la 5 km, cu motocicleta, motoreta, pe schiuri până la 3-4 km şi pe
jos până la 2 km; patrula de cercetare independentă – până la 15 km. Noaptea, şi
ziua pe timp de ceaţă şi viscol, în localităţi, teren acoperit sau greu accesibil,
distanţele se reduc.

3. Manevra

Art. 112. - Manevra constă în deplasarea forţelor şi mijloacelor în scopul


aplicării favorabile a puterii de luptă a acestora în timp şi spaţiu pentru a obţine un
avantaj în raport cu inamicul .
Printr-o manevră reuşită se obţine surprinderea şi dezechilibrarea inamicului,
dezvoltarea succesului, amplificarea libertăţii de acţiune şi protecţia forţelor proprii.
Art.113. - Manevra poate să fie de forţe şi mijloace şi de foc,dar numai in
situatii limita. În ofensivă manevra de forţe şi mijloace se execută în scopul deplasării
rapide şi organizate a subunităţilor pentru descoperirea grupurilor de forte a
inamicului, crearea celei mai favorabile grupări pe direcţia de atac, schimbarea
efortului de pe o direcţie pe alta, intensificarea atacului în adâncime, învăluirea sau
întoarcerea flancurilor şi spatelui dispozitivului inamicului, încercuirea şi nimicirea
lui în timp scurt.

81 din 135
Art. 114. - Formele manevrei în ofensivă sunt: mutarea efortului de pe o
direcţie pe alta; învăluirea; întoarcerea; atacul frontal; manevra verticală.
Art. 115. - Mutarea efortului de pe o direcţie pe alta, din faţă spre adâncime şi
invers constă în deplasarea execută cu subunităţile din adâncimea dispozitivului de
luptă, cu tehnică militară şi uneori, parte din forţele de pe limita dinainte, pentru
respingerea loviturilor executate de inamic, dezvoltarea ofensivei pe direcţii pe care
inamicul nu se aşteaptă .Concomitent, si subunitatile de cercetare executa manevra
pentru procurarea de date si informatii despre inamic.
Art. 116. - Învăluirea constă în combinarea acţiunilor frontale ale subunităţilor
proprii cu cele executate asupra unuia sau ambelor flancuri ale dispozitivului
inamicului în vederea fracţionării şi nimicirii forţelor şi cele de flanc trebuie să existe
cooperarea neîntreruptă şi legătură de foc neîntreruptă.
Art. 117. - (1) Pentru executarea manevrei de învăluire,grupele de cercetare
din cadrul plutonului de cercetare (1-2 grupe), în funcţie de situaţie, se pot găsi în
gruparea care acţionează de front cât şi în cea care execută manevra.
(2) Plutonul de cercetare se poate găsi în cadrul companiei de cercetare ,pentru
culegerea de informaţii necesare grupării care acţionează de front sau în cea care
execută manevra.
(3) Plutonul de cercetare actioneaza la flancul inamicului si este în mod normal
acoperita de un atac sustinut condus de fortele ce actioneaza de flanc si de front ,
înainteaza spre flancul inamicului astfel încât sa-i observe dispozitivul si actiunile ,
profita de acoperiri si înainteaza în ascuns pâna începe atacul; când plutonul începe
deplasarea în adâncime în ascuns pentru a descoperi: elementul de sprijin a pozitiilor
inamicului si manevrele acestuia; daca observarea permite, este de dorit ca elementul
de cercetare sa conduca fortele luptatoare spre obiectiv.
Art. 118. - Întoarcerea este forma de manevră prin care se angajează inamicul
de front cu o parte din subunităţi, în timp ce majoritatea forţelor şi mijloacelor
acţionează în flancul, sau în spatele dispozitivului acestuia, pe o adâncime mai mare,
cu scopul de a ataca forţele de angajare ulterioară sau rezervele, intercepta
comunicaţiile, silindu-l să ducă acţiuni de luptă şi în alte direcţii decât cea frontală.
Între subunităţile care duc acţiuni frontale şi cele care execută întoarcerea nu există

82 din 135
legături de foc iar cu cele de întoarcere se infiltreaza si plutonul de cercetare. Atenţie
deosebită se acordă stabilirii mijloacelor principale de foc ale inamicului încercuit.
Cele mai bune informaţii pot fi obţinute prin cercetarea ambelor flancuri ale
dispozitivului inamicului .
Art. 119. - (1) Lovitura frontală constă în producerea de pierderi cât mai mari
inamicului prin ruperea apărării sale şi crearea de breşe în dispozitivul lui de apărare
care să asigure în continuare folosirea celorlalte forme de manevră în scopul nimicirii
pe părţi a acestuia şi dezvoltarea în ritm rapid a ofensivei; ea se execută, de regulă,
atunci când apărarea inamicului nu prezintă goluri şi flancuri descoperite şi există
realizat un raport de forţe favorabil forţelor proprii pe direcţiile principale de acţiune.
(2) Când nu există posibilitatea de manevră pe nici un flanc al inamicului,
plutonul de cercetare înaintează direct; cu fortele luptatoare înainteza sub acoperirea
focului fortelor de sprijin, fortele luptatoare avanseaza cât de repede posibil spre noile
pozitii, folosind acoperirile.Plutonul de cercetare procura informatii despre pozitiile
de tragere ale armamentului de baza care poate oferi sprijin de foc ; comandantul
plutonului se va pozitiona înt-un locde unde poate mentine cel mai bine controlul
grupelor de cercetare si raporteaza datele obtinute de acestea despre inamic.
Art. 120. - Manevra pe verticală este specifică subunitatilor de cercetare
pentru a patrunde în dispozitivul inamicului.
Art. 121. - Manevra de foc se realizează prin concentrarea simultană sau
succesivă a focului categoriilor de armament asupra diferitelor obiective ale
inamicului, în mod deosebit pe timpul executarii ambuscadei, incursiunii, cercetarii
prin lupta si actiuni cu caracter deosebit.
Art. 122. - (1) În funcţie de direcţia de tragere, misiunile de cercetareşi locul în
dispozitiv, focul armamentului plutonului de cercetare poate fi :
a) frontal, îndreptat perpendicular pe frontul obiectivului;
b) de flanc, îndreptat în flancul obiectivului;
c) oblic, îndreptat sub unghi ascuţit faţă de obiectiv;
d) încrucişat, executat asupra unui obiectiv din două sau mai multe
direcţii.

83 din 135
(2) Din punct de vedere tactic focul armamentului plutonului de cercetare
poate fi :
a) pumnal, executat prin surprindere de la distanţe mici pe o anumită
direcţie;
b) concentrat, executat cu mai multe arme din una sau mai multe grupe
asupra unui singur obiectiv sau a unei părţi din obiectivul asupra căruia acţionează
plutonul de cercetare;
c) etajat, focul mai multor arme executat asupra unor obiective care sunt
dispuse la înălţimi diferite;
d) prin intervale, focul executat cu armamentul de pe transportorul
amfibiu blindat printre flancurile a două subunităţi învecinate, cu respectarea strictă
a unghiului de siguranţă;
e) pe deasupra forţelor, focul executat cu armamentul de pe TAB sau
aruncătoarele de bombe pe deasupra grupelor, respectându-se cu stricteţe spaţiul de
siguranţă pe verticală, calculat în funcţie de înălţimea obiectivelor forţelor proprii
sau a formelor de relief şi detalii de planimetrie peste care se execută tragerea.

1. Actiunile plutonului de cercetare in localitati si zone (platforme) industriale

Art. 142. - Acţiunile militare în localităţi (mediul urban) se definesc prin


totalitatea luptelor planificate şi desfăşurate în terenuri cu construcţii, care afectează
opţiunile tactice ale comandantului. Acest tip de acţiuni necesită o planificare
riguroasă a acţiunilor până la nivelul celei mai mici subunităţi şi un raţionament
trainic la toate nivelele de conducere.
Art. 143. - Cercetarea unei localităţi se execută de la distanţă şi pe măsură ce
subunitatea se apropie de aceasta. Înainte de a intra în localitate, comandantul
dispune subunitatea într-un loc mascat şi organizează observarea pentru a stabili:
- căile de acces care duc spre localitate şi dacă sunt apărate de inamic;
- dacă localitatea este sau nu ocupată de inamic;
- existenţa şi natura barajelor şi obstacolelor la intrările în localitate;

84 din 135
- direcţiile favorabile care permit ocolirea localităţii şi a rezistenţelor
inamicului;
- caracterul terenului din împrejurimi şi influenţa acestuia asupra
executării acţiunilor de luptă şi de cercetare;
- mărimea localităţii, natura construcţiilor şi orientarea principalelor
străzi;
- dacă în localitate există populaţie şi ce activităţi desfăşoară;
- modul de acţiune pentru cercetarea localităţii.
Când prin observare nu s-au descoperit indicii care să demaşte prezenţa
inamicului, comandantul organizează cercetarea localităţii trimiţând pe direcţiile cele
mai importante, patrule de cercetare întărite cu diferite elemente care pot fi specialişti
sau chiar călăuze. Dacă localitatea nu este ocupată de inamic, elementele de cercetare
se deplasează în viteză pe direcţiile stabilite, oprindu-se în punctele mai importante
din interiorul acesteia, de regulă, în apropierea intersecţiilor, pieţelor, parcurilor şi
înainte de a ieşi din localitate.
Traversarea străzilor perpendiculare pe direcţia de acţiune, precum şi a pieţelor,
parcurilor şi a locurilor virane se execută de către elementele de cercetare succesiv şi
cu repeziciune.
Într-o localitate mare, unde cercetarea se execută pe mai multe direcţii, se
stabilesc aliniamente pentru coordonarea acţiunii patrulelor de cercetare. Când
localitatea dispune de un sistem dezvoltat de canalizare şi de metrou, acestea pot fi
folosite pentru apropierea şi cercetarea unor obiective importante.
Când în localităţi există inamic, comandantul plutonului ia măsuri de ocolire a
acestuia sau organizează cercetarea prin observare de la distanţă, trimiţând grupele şi
chiar cercetaşi izolaţi care să pătrundă în localitate, îndeosebi prin şanţuri,
dărâmături, curţi, grădini şi parcuri. Patrulele de cercetare observă cu atenţie clădirile
şi terenul înconjurător, fiind gata în orice moment să deschidă focul.
Când subunităţile descoperă militari izolaţi, în grupuri mici, sau autovehicule
izolate, organizează ambuscade în scopul capturării sau nimicirii acestora. La
întâlnirea prin surprindere cu inamicul, acestea deschid focul şi în funcţie de situaţia

85 din 135
concretă îl nimicesc sau rup lupta, căutând să se retragă prin locurile cele mai
ascunse.

3. Actiunile plutonului de cercetare pentru iesirea din incercuire

Art. 133. - (1) Ieşirea din încercuire a plutonului de cercetare se execută într-un
dispozitiv adecvat, în vederea ruperii frontului încercuirii, nimicirea inamicului de pe
direcţia respectivă şi crearea unui culoar pentru scoaterea şi evacuarea forţelor şi
mijloacelor.
(2) Pentru ieşirea din încercuire se utilizează următoarele procedee: ieşirea
independentă prin acţiuni ofensive, din interiorul raionului spre forţele proprii ;
acţiunea ofensivă executată în cooperare cu forţele din afara încercuirii, care atacă
concomitent din sens opus pe aceeaşi direcţie cu realizarea joncţiunii pe un
aliniament de întărire stabilit; depresurarea forţelor încercuite prin acţiuni ofensive,
executate pe teritoriul liber, până în raionul forţelor încercuite.
Art. 134. - Pe timpul luptei pentru prevenirea încercuirii trupelor, subunităţile
de cercetare acţionează pe direcţii şi pe flancurile de unde pericolul încercuirii este
evident, pentru a determina natura, valoarea şi acţiunile executate de inamic în scopul
realizării încercuirii . Atenţie deosebită se acordă direcţiilor pe care inamicul
acţionează cu trupe mecanizate şi de tancuri, precum şi mijloacelor de foc care
sprijină acţiunile ofensive ale acestora.
Plutonul de cercetare care acţionează în faţa şi la flancurile trupelor proprii, pe
măsură ce inamicul realizează încercuirea, execută cercetarea forţelor principale care
acţionează pentru închiderea cercului, iar la ordin rămân în dispozitivul inamicului
sau revin în dispozitivul trupelor care luptă în încercuire. Când acţionează în
dispozitivul inamicului, ele continuă să cerceteze inamicul, îndeosebi rezervele
(eşaloanele doi), punctele de comandă, poziţiile de tragere (lansare) ale artileriei şi
rachetelor, depozitele acestuia, iar la ordin execută atacuri pentru nimicirea
(distrugerea) unor obiective izolate şi capturarea de documente, armament, tehnică şi
materiale.

86 din 135
4.Actiunile plutonului de cercetare pe timpul urmaririi inamicului

Art.135. - Când inamicul începe retragerea, comandantul patrulei (echipei) de


cercetare raportează momentul şi direcţiile de retragere ale acestuia, măreşte viteza de
deplasare şi execută deplasarea pe direcţii paralele, pentru a stabili :
- valoarea trupelor care execută acoperirea retragerii ;
- natura şi compunerea forţelor care se retrag ;
- existenţa şi locul de dispunere a mijloacelor de atac nuclear şi chimic,
punctelor de comandă şi centrelor de transmisiuni ;
- locul şi natura obstacolelor create de inamic pe timpul retragerii
- aliniamentele succesive de apărare organizate în adâncime, forţele şi
mijloacele care le ocupă şi dispozitivul de luptă al acestora ;
Pe timpul îndeplinirii misiunilor, comandantul plutonului organizează
permanent observarea şi siguranţa şi prin supraveghere paralelă urmăreşte
desfăşurarea luptei, căutând să prevină oportun trupele asupra eventualelor acţiuni
executate prin surprindere de către inamic.
Dacă pe direcţia de deplasare a patrulelor continuarea acţiunilor este îngreuiată
sau oprită de trupele inamicului, patrula cooperează strâns cu elementul înaintat şi cu
subunităţile care au trecut la urmărire şi, exploatând succesul acestora, caută să le
devanseze şi să pătrundă în adâncimea dispozitivului inamicului.
Art. 136. - Când plutonul de cercetare întâlneşte rezistenţe slabe ale
inamicului, în raport de situaţia tactică le ocoleşte sau le atacă prin surprindere cu
focul armamentului de pe transportoare sau individual, căutând să le captureze sau
nimicească după care continuă cercetarea. În cazul că patrula este primită cu foc de
către inamic, comandantul acesteia ia măsuri rapide pentru dispersare şi adăpostire şi
organizează observarea pentru a descoperi mijlocele de foc, lucrările genistice,

87 din 135
dispozitivul de luptă al inamicului, flancurile descoperite şi intervalele existente între
subunităţile acestuia.
Pe baza datelor procurate şi a analizei situaţiei, comandantul stabileşte direcţia
de acţiune în continuare a patrulei, sau executarea cercetării prin observare de pe
aliniamentul pe care a ajuns.
5.Actiunile plutonului de cercetare pe timpul cercetarii prin lupta

Art. 137. - (1) Cercetare prin luptă se execută de către subunitatea de


infanterie, vânători de munte, tancuri în scopul procurării de date şi informaţii asupra
dispozitivului de luptă şi a sistemului de lovire al inamicului care nu au putut fi
obţinute prin alte procedee de cercetare sau acţiune, precum şi de a verifica
veridicitatea unor informaţii obţinute anterior.
(2) Cercetarea prin luptă se planifică şi se execută ca urmare a ordinului
eşalonului superior; ea poate fi folosită şi ca mijloc de a menţine inamicul sub
presiune prin cucerirea unor puncte decisive din teren.
(3) Modul de pregătire şi desfăşurare a cercetării prin luptă este similar
acţiunii ofensive.
(4) Plutonul de cercetare însoţeşte subunităţile de infanterie, vânători de
munte, tancuri ce execută cercetarea prin luptă, la flancuri sau intervale , şi procură
informaţii , iar uneori pot rămâne în dispozitivul inamicului.

6. Actiunile plutonului de cercetare pe timpul raidului

Art. 138. - Scopul raidului poate fi: distrugerea unor instalaţii (obiective
importante), capturarea sau eliberarea de prizonieri şi dezorganizarea conducerii sau
funcţiunilor de sprijin ale luptei inamicului .
Art. 139. - Plutonul de cercetare, prin misiuni specifice poate asigura cu
informaţii raidul pe o durată de 2-3 zile, executat de companie în formele principale
ale luptei armate.

7. Actiunile plutonului de cercetare pe timpul executarii incursiunilor

88 din 135
Art. 140. - (1) Incursiunea ca procedeu de luptă are ca scop distrugerea sau
capturarea unor forţe şi mijloace ale inamicului, precum şi producerea de panică şi
nelinişte în rândurile acestuia.
Scopul incursiunii este de a nimici (distruge) subunităţi, puncte de comandă,
centre de transmisiuni, instalaţii de rachete sau de radiolocaţie şi radionavigaţie,
noduri de comunicaţie, lucrări de artă, depozite, posturi de pază şi îndrumare a
circulaţiei; a descoperi noi obiective existente în dispozitivul inamicului, precum şi a
captura documente, tehnică de luptă şi prizonieri.
(2) Pentru pregătirea incursiunii este necesar să se asigure cel puţin 3-4 ore de
lumină în vederea executării observării, studierii obiectivului şi terenului şi precizării
în detaliu a modului de acţiune.
(3) Plutonul de cercetare participă la incursiune Grupele din plutonul de
cercetare se fracţionează de regulă în grupa de atac şi captură (GAC), grupa de
siguranţă (GS) sau sprijin cu foc (GSF), şi grupa de înlăturare a barajelor (GÎB) .
(4) Deplasarea până la obiectiv şi înapoierea în dispozitiv după îndeplinirea
misiunii se execută, de regulă, pe jos luându-se măsuri pentru păstrarea secretului
acţiunii şi evitarea descoperirii.
Art. 141. - (1) Succesiunea desfăşurării incursiunii cuprinde cercetarea
prealabilă a obiectivului, stabilirea planului de acţiune, executarea de exerciţii pe un
teren asemănător sau la macheta terenului, infiltrarea în dispozitivul inamicului,
apropierea plutonului de obiectiv şi ocuparea poziţiei de plecare, îndeplinirea
misiunii, deplasarea pe itinerarul ordonat, ajungerea în dispozitivul forţelor proprii
după îndeplinirea misiunii.
(2) Cercetarea are scopul de a stabili : compunerea în detaliu a obiectivului
incursiunii; sistemul de apărare, pază şi siguranţă, precum şi variantele probabile de
intervenţie ale inamicului în sprijinul obiectivului; locul şi natura barajelor,
mijloacelor de semnalizare, avertizare şi alarmare; modul de realizare a legăturilor
radio, fir şi prin agenţi de legătură; căile ascunse care duc spre obiectiv; locurile
favorabile de dispunere în teren a fiecărui element.

89 din 135
(3) Plecarea în incursiune se execută după căderea întunericului pe itinerarul
stabilit cu măsuri de cercetare şi siguranţă apropiată în următoarea ordine: grupa de
înlăturare a barajelor, grupa de siguranţă (sprijin cu foc); grupa de atac şi captură.
(4) Grupa de înlăturare a barajelor execută culoarul prin barajele inamicului şi
neutralizează mijloacele de semnalizare, avertizare şi alarmare, apoi asigură trecerea
celorlalte echipe.
(5) Grupa de atac şi captură, la semnalul stabilit, fără zgomot şi cu repeziciune,
atacă obiectivul, ia prizonieri (militari) şi capturi (documente, modele de armament şi
aparatură) şi se înapoiază la forţele proprii.
(6) Grupa de siguranţă (sprijin cu foc) se dispune astfel încât să execute
siguranţă, în spate şi la flancuri, iar în cazul când incursiunea este descoperită sprijină
cu foc retragerea grupei de atac şi captură.
(7) Grupele se înapoiază în dispozitivul forţelor proprii în ordinea : grupa de
atac şi captură, grupa de înlăturare a barajelor şi apoi grupa de siguranţă.

SECTIUNEA a 3-a
Particularitatile actiunilor plutonului de cercetare in cadrul luptei ofensive

1. Actiunile plutonului de cercetare in localitati si zone (platforme) industriale

Art. 142. - Acţiunile militare în localităţi (mediul urban) se definesc prin


totalitatea luptelor planificate şi desfăşurate în terenuri cu construcţii, care afectează
opţiunile tactice ale comandantului. Acest tip de acţiuni necesită o planificare
riguroasă a acţiunilor până la nivelul celei mai mici subunităţi şi un raţionament
trainic la toate nivelele de conducere.
Art. 143. - Cercetarea unei localităţi se execută de la distanţă şi pe măsură ce
subunitatea se apropie de aceasta. Înainte de a intra în localitate, comandantul
dispune subunitatea într-un loc mascat şi organizează observarea pentru a stabili:
- căile de acces care duc spre localitate şi dacă sunt apărate de inamic;
- dacă localitatea este sau nu ocupată de inamic;
- existenţa şi natura barajelor şi obstacolelor la intrările în localitate;

90 din 135
- direcţiile favorabile care permit ocolirea localităţii şi a rezistenţelor
inamicului;
- caracterul terenului din împrejurimi şi influenţa acestuia asupra
executării acţiunilor de luptă şi de cercetare;
- mărimea localităţii, natura construcţiilor şi orientarea principalelor
străzi;
- dacă în localitate există populaţie şi ce activităţi desfăşoară;
- modul de acţiune pentru cercetarea localităţii.
Când prin observare nu s-au descoperit indicii care să demaşte prezenţa
inamicului, comandantul organizează cercetarea localităţii trimiţând pe direcţiile cele
mai importante, patrule de cercetare întărite cu diferite elemente care pot fi specialişti
sau chiar călăuze. Dacă localitatea nu este ocupată de inamic, elementele de cercetare
se deplasează în viteză pe direcţiile stabilite, oprindu-se în punctele mai importante
din interiorul acesteia, de regulă, în apropierea intersecţiilor, pieţelor, parcurilor şi
înainte de a ieşi din localitate.
Traversarea străzilor perpendiculare pe direcţia de acţiune, precum şi a pieţelor,
parcurilor şi a locurilor virane se execută de către elementele de cercetare succesiv şi
cu repeziciune.
Într-o localitate mare, unde cercetarea se execută pe mai multe direcţii, se
stabilesc aliniamente pentru coordonarea acţiunii patrulelor de cercetare. Când
localitatea dispune de un sistem dezvoltat de canalizare şi de metrou, acestea pot fi
folosite pentru apropierea şi cercetarea unor obiective importante.
Când în localităţi există inamic, comandantul plutonului ia măsuri de ocolire a
acestuia sau organizează cercetarea prin observare de la distanţă, trimiţând grupele şi
chiar cercetaşi izolaţi care să pătrundă în localitate, îndeosebi prin şanţuri,
dărâmături, curţi, grădini şi parcuri. Patrulele de cercetare observă cu atenţie clădirile
şi terenul înconjurător, fiind gata în orice moment să deschidă focul.
Când subunităţile descoperă militari izolaţi, în grupuri mici, sau autovehicule
izolate, organizează ambuscade în scopul capturării sau nimicirii acestora. La
întâlnirea prin surprindere cu inamicul, acestea deschid focul şi în funcţie de situaţia

91 din 135
concretă îl nimicesc sau rup lupta, căutând să se retragă prin locurile cele mai
ascunse.

2. Actiunile plutonului de cercetare in teren muntos-impadurit

Art. 144. - Cercetarea în teren muntos-împădurit este influenţată de :


- relieful puternic frământat, compartimentat şi existenţa porţiunilor
greu accesibile care limitează folosirea tehnicii auto, îndeosebi a tancurilor;
- numărul limitat de drumuri, capacitatea lor redusă şi greutatea
deplasării în afara acestora;
- dificultăţi apărute în orientare, observare, indicarea obiectivelor şi
corectarea focului;
- existenţa pericolului surpărilor, avalanşelor şi incendiilor;
- persistenţa îndelungată a substanţelor toxice de luptă, îndeosebi în
văi;
- schimbarea bruscă a condiţiilor meteorologice;
- dificultăţi ce se pot ivi conducerii, cooperării şi manevrei;
- posibilităţi mărite ale inamicului de a crea obstacole, baraje,
ambuscade şi pungi de foc.
- terenul puternic frământat şi compartimentat,cu suprafeţe mari
împădurite şi obstacole greu de trecut, cu un număr limitat de drumuri, adesea cu
porţiuni greu accesibile, care impun un ritm redus de executare a cercetării;
- spaţiile moarte şi căile de acces ascunse, care favorizează apropierea şi
pătrunderea subunităţilor de cercetare în dispozitivul inamicului ;
- condiţiile climaterice diferite, în raport de înălţimile masivilor muntoşi
şi schimbările bruşte care se produc în situaţia meteorologică;
- persistenţa ceţii pe văi şi a norilor pe creste, care impun greutăţi în
orientare, chiar pe timp de zi;
- posibilităţile limitate de folosire a mijloacelor de transport;
- pădurile compacte şi existenţa a numeroase văi şi locuri prăpăstioase,
fac ca substanţele toxice şi radioactive să aibă o persistenţă îndelungată;

92 din 135
- existenţa drumurilor înguste, urcuşuri şi coborâşuri repezi, cu
schimbări bruşte de direcţie, care creează greutăţi în deplasarea autovehiculelor şi
sunt uşor de blocat;
- apariţia fenomenului de ecranare şi reflectare a undelor
electromagnetice emise de staţiile radio destinate asigurării legăturii;
- frecvenţa obstacolelor create de copacii răsturnaţi, producerea
avalanşelor de stânci (zăpadă), existenţa văilor adânci şi prăpăstioase;
- posibilităţile reduse de observare, ca urmare a compartimentării
terenului şi suprafeţelor mari împădurite;
- terenul muntos-împădurit, care oferă bune posibilităţi de mascare a
dispozitivului, activităţilor şi acţiunilor
- în teren muntos împadurit ofensiva se executa, de regula, din contact
cu inamicul, de-a lungul crestelor, vailor, comunica]iilor,platourilor accesibile,a
defrisarilor si poienilor, combinând actiunile frontale cu cele de învaluire.
Art.145. - În munţi, pe lângă misiunile obişnuite, plutonul de cercetare trebuie
să stabilească:
- gradul de accesibilitate a terenului, valoarea pantelor şi
practicabilitatea drumurilor şi potecilor pentru diferite categorii de tehnică de luptă;
- direcţiile şi raioanele în care se pot produce surpări de stânci, avalanşe
de zăpadă sau crearea obstacolelor din copaci şi posibilităţile de ocolire ale acestora;
- existenţa şi natura lucrărilor hidrotehnice pe cursuri de apă şi
posibilităţile de inundare prin distrugerea acestora;
- măsurile de pază şi siguranţă luate de inamic la tunele, viaducte şi
puncte obligate de trecere;
- întrebuinţarea de către inamic a desantului aerian pentru cucerirea
pasurilor, trecătorilor şi a altor puncte obligate de trecere;
- existenţa la inamic a trupelor şi tehnicii speciale pentru executarea
acţiunilor de luptă în munţi;
- mijloacele şi procedeele de luptă specifice folosite de inamic în teren
muntos;

93 din 135
- direcţiile şi căile care permit executarea în ascuns de către inamic a
acţiunilor manevriere, în flancul şi spatele trupelor proprii.
Art. 146. - Organizarea şi executarea acţiunilor plutonului de cercetare în
munţi, prezintă următoarele particularităţi :
- deplasarea în ascuns a grupelor de cercetare, apropierea şi pătrunderea
acestora în dispozitivul inamicului, executarea incursiunilor, ambuscadelor şi
atacurilor prin surprindere, sunt posibile şi pe timpul zilei;
- viteza de deplasare a plutonului de cercetare este mai redusă, iar
posibilităţile de observare şi orientare sunt îngreuiate;
- eficacitatea acţiunilor plutonului de cercetare este mult mai mare ca
urmare a posibilităţilor sporite de apropiere în ascuns de unele obiective ale
inamicului şi atacării prin surprindere în scopul producerii de pierderi, capturări de
militari, documente şi tehnică de luptă;
- în situaţii favorabile, plutonul de cercetare poate provoca avalanşe,
distrugeri, inundaţii şi incendii, care să producă panică şi pierderi în rândurile
inamicului, să-i îngreuieze acţiunile şi să-l pună în imposibilitate de a-şi îndeplini
misiunile;
- plutonul de cercetare acţionează, de regulă, pe jos (schiuri) şi călare, la
distanţe mai mici decât în teren obişnuit, pe poteci şi cărări ascunse, uneori fără
posibilităţi de legătură şi de cooperare cu elementele de cercetare vecine;
- vor fi frecvente situaţiile când plutonul de cercetare trebuie să se abată
de la direcţiile de deplasare stabilite iniţial pentru a ocoli obstacolele ce nu pot fi
trecute;
- pentru instalarea staţiilor radio trebuie alese locuri pe înălţimile şi
pantele orientate spre corespondent pentru a evita fenomenul de ecranare; la nevoie
se folosesc staţii radio intermediare;
- cercetaşii vor fi asiguraţi cu echipament corespunzător şi materiale
specifice, inclusiv mijloace pentru escaladare si trecerea peste diferite obstacole.

3. Actiunile plutonului de cercetare pentru cercetarea unui curs de apa sau


lucrari de hidroamelioratii

94 din 135
Art. 147. - (1) Cursurile de apă, canalele de aducţiune şi de distribuţie,
instalaţiile de pompare, stăvilarele, vanele, digurile, constituie obstacole care
îngreuiază pregătirea şi ducerea luptei ofensive.
(2) Plutonul cercetează cursurile (canalele) pe TAB, pe mijloace de trecere
desant sau improvizate.
Art. 148. - Cercetarea unui curs de apă (canal) se execută de către toate
subunităţile care ajung primele la acesta . Apropierea şi cercetarea acestuia se
execută, de regulă, pe direcţiile şi în raioanele stabilite de eşalonul superior de către
grupele (echipele) de cercetare
Pe timpul apropierii de cursul de apă (canal), plutonul de cercetare se opreşte
din loc în loc şi execută cu atenţie observarea, pentru a stabili dacă cursul de apă este
sau nu apărat de inamic. Când cursul de apă nu este apărat de inamic, cercetarea
acestuia se execută cât mai repede. În situaţia că inamicul apără cursul de apă,
elementele de cercetare caută să determine prin observare de la distanţă, dispozitivul
de luptă, caracteristicile terenului, posibilităţile de apropiere şi de trecere pe malul
opus.
Art. 149. - La cercetarea cursului de apă (canalului) care nu este apărat de
inamic se stabilesc :
- caracteristicile cursului de apă : lăţimea, adâncimea, viteza curentului,
natura malurilor şi a solului de pe fundul apei, a plajelor şi locurilor unde pot fi
amenajate rampe;
- existenţa locurilor favorabile pentru trecerea pe poduri, ambarcaţiuni,
portiţe, prin vaduri şi coordonatele acestora;
- caracterul terenului, existenţa drumurilor, pădurilor,
mlaştinilor,lucrărilor hidrotehnice şi de hidroamelioraţii; afluenţii cursului de apă,
existenţa insulelor (braţelor) şi influenţa lor asupra trecerii şi ducerii acţiunilor de
luptă;
Când inamicul apără cursul de apă (canalul) se mai stabilesc:
- caracterul acţiunilor inamicului pe ambele maluri;
- natura, valoarea şi dispozitivul subunităţilor care apără cursul de apă;

95 din 135
- existenţa intervalelor dintre subunităţile inamicului, precum şi a
direcţiilor care favorizează forţarea (trecerea) şi pătrunderea în adâncimea
dispozitivul acestuia;
- locul mijloacelor de foc, îndeosebi al celor care execută focul în
lungul cursului de apă, raioanele poziţiilor de tragere ale artileriei, dispunerea
posturilor de observare, punctelor de comandă şi rezervelor inamicului;
- locul şi natura lucrărilor genistice şi barajelor (îndeosebi existenţa
minelor de apă şi de mal), obstacolele şi căile de ocolire a acestora.
Art.150. - Cercetarea cursului de apă (canal) şi determinarea caracteristicilor
acestuia se execută prin observare şi cu ajutorul mijloacelor din dotare şi improvizate.
Pe timpul cercetării cursului de apă, comandanţii subunităţilor organizează
observarea circulară şi siguranţa apropiată şi în raport de situaţie, iau măsuri pentru
continuarea acţiunilor pe malul opus sau pentru executarea observării de pe malul
propriu, până la sosirea trupelor proprii.
Art.151. - Trecerea cursului de apă se execută independent, de către fiecare
grupă de cercetare, pe direcţia sa de acţiune, sau întrunit – pe o singură direcţie – în
raport de situaţia inamicului, existenţa locurilor favorabile şi a mijloacelor de trecere
de care dispune.
Pentru trecerea peste cursul de apă (canal) cu mijloacele din înzestrare (bărci,
costume de înot) sau improvizate, comandantul împarte subunitatea pe grupuri mici,
în raport de capacitatea mijloacelor de trecere folosite, luând măsuri de observare,
siguranţă şi salvare.
Subunităţile de cercetare pe TAB trec cursul de apă prin vad sau prin plutire pe
apă, pentru ieşirea şi continuarea acţiunilor pe malul opus. În acest scop comandanţii
iau măsuri de verificare şi etanşare a tehnicii şi de asigurare a tractării sau
autoscoaterii, execută recunoaşterea malurilor, determină adâncimea şi viteza apei,
natura fundului şi stabilesc locurile pentru intrarea in apă şi ieşirea pe malul opus.
Art.152. - Pe timpul trecerii cursului de apă (canal), comandantul plutonului de
cercetare trebuie să asigure observarea şi siguranţa pe ambele maluri; primele
elemente de cercetare trecute pe malul opus se dispun în observare şi siguranţă, până
când subunitatea trece în întregime peste cursul de apă.

96 din 135
După cercetarea şi trecerea cursului de apă, comandantul plutonului raportează
situaţia şi datele procurate şi ia măsuri pentru continuarea îndeplinirii misiunilor
primite. Când situaţia impune şi valoarea inamicului este mică, plutonul atacă din
flanc şi din spate elementele care apără punctele de trecere mai importante, pe care le
cucereşte şi menţine până la sosirea trupelor proprii.

4. Actiunile plutonului de cercetare la litoral si in delta

Art. 153. - Particularităţile organizării şi executării cercetării pe litoral şi în


deltă sunt determinate de acţiunile inamicului pe mare, de executarea debarcării
desantului maritim în cooperare cu desantul aerian, precum şi de modul de acţiune a
forţelor şi mijloacelor de cercetare ale marinei militare şi a celorlalte elemente
specializate pentru descoperirea şi cercetarea inamicului.
Art. 154. - Prin acţiuni independente şi în cooperare cu alte categorii de
subunităţi şi formaţiuni de apărare, plutonul de cercetare trebuie să stabilească:
- direcţiile de deplasare a navelor inamicului şi activităţile (acţiunile)
executate de acesta în timpul apropierii de litoral;
- momentul începerii transbordării, deplasării spre litoral şi debarcării
desantului maritim, valoarea şi natura forţelor şi mijloacelor, debarcate pe litoralul
propriu şi direcţiile de acţiune ale acestora;
- compunerea, dispozitivul de luptă, direcţiile de acţiune şi aliniamentele
atinse de trupele de uscat ale inamicului care acţionează paralel cu litoralul;
- traiectul de zbor şi numărul de avioane sau elicoptere care transportă
desantul aerian inamic, momentul şi locul paraşutării (debarcării) ;
- aliniamentele (raioanele) ocupate, dispozitivul de luptă realizat şi
acţiunile pe care le execută desantul maritim şi aerian al inamicului ;
- numărul şi tipul navelor şi al mijloacelor de foc care sprijină trupele
debarcate pe litoral ;
- momentul începerii retragerii inamicului, raioanele de ambarcare pe
nave şi direcţiile de retragere .

97 din 135
Art. 155. - Organizarea şi executarea acţiunilor de cercetare pe litoral şi în
deltă prezintă următoarele particularităţi :
- în unele raioane, posibilităţile de mascare a acţiunilor de cercetare sunt
reduse;
- posturile de observare se instalează pe înălţimi sau în clădirile şi
construcţiile înalte, în scopul de a executa observarea pe un front larg şi o adâncime
cât mai mare; pe unele direcţii (raioane) cercetarea se execută cu nave mici şi rapide
şi din elicoptere, care au posibilitatea de pătrundere mai adânc în mare;
- pentru cercetarea flancurilor şi supravegherea intervalelor între unităţi
şi subunităţile proprii care se apără pe litoral, se organizează un număr mai mare de
posturi de observare, iar între acestea, îndeosebi în porţiuni greu de supravegheat se
trimit patrule de cercetare;
- elementele de cercetare vor fi puse în situaţia să-şi desfăşoare acţiunile
pe litoral în condiţiile unor lovituri puternice executate cu aviaţia şi artileria de pe
nave, ceea ce impune amenajarea din timp a unor adăposturi întărite;
- pentru executarea cercetării în dispozitivul inamicului debarcat în cap
de pod, se pot lăsa din timp elementele de cercetare cu misiunea de a descoperi
momentul apropierii şi debarcării altor forţe şi mijloace, natura şi valoarea acestora,
direcţiile de deplasare sau raioanele de dispunere, locul punctelor de comandă,
poziţiile de tragere ale artileriei, activitatea navelor care sprijină cu foc acţiunea
trupelor debarcate şi a navelor de transport.

5. Actiunile plutonului de cercetare pe timp de noapte si in conditii de vizibilitate


redusa

Art.156. - Cercetarea pe timp de noapte se execută ca o continuare a


acţiunilor duse pe timpul zilei sau după o întrerupere a acestor, de regulă din contact
nemijlocit cu inamicul, dar pe timpul dezvoltării ofensivei se poate ac]iona din
mişcare. În primul caz, pentru evitarea surprinderii plutonului de cercetare poate
actiona fără TAB , respectând cu stricteţe măsurile de mascare.

98 din 135
Art.157. - Executarea acţiunilor de cercetare pe timp de noapte şi în condiţii
de vizibilitate redusă prezintă următoarele avantaje:
- întunericul favorizează pătrunderea elementelor de cercetare în
dispozitivul inamicului, apropierea în ascuns de obiectivele acestuia, capturarea de
militari, armament, documente şi materiale, precum şi înapoierea în dispozitivul
propriu;
- eficacitatea focului inamic este redusă;
- misiunile pot fi îndeplinite cu forţe şi mijloace mai puţine decât
petimpul zilei;
- în cazul descoperiri de către inamic a elementelor de
cercetare,desprinderea în ascuns se face mult mai uşor.
Art.158. - Principalii factori care îngreuiază organizarea şi executare acţiunilor
de cercetare pe timp de noapte sau în alte condiţii de vizibilitate redusă sunt:
- vizibilitatea redusă , mai ales în nopţile fără lună, în păduri sau în teren
muntos îngreuiază mult orientarea, deplasarea şi descoperirea obiectivelor în teren şi
măreşte pericolul întâlnirii prin surprindere cu inamicul;
- zgomotele se amplifică şi, ca urmare, se descoperă mai greu sursele,
locurile unde s-au produs şi distanţele până la ele;
- caracteristicile obiectivelor şi dispunerea acestora faţă de anumite
repere se determină mai greu, ceea ce duce la scăderea ritmului acţiunilor de
cercetare;
- deplasarea în condiţii de întuneric solicită din partea cercetaşiloreforturi
mult mai mari;
- întrebuinţarea de către inamic a aparatelor de vedere pe timp de noapte
favorizează descoperirea acţiunilor de cercetare;
- din cauza greutăţii în executarea observării şi ochirii, eficacitatea
focului este mult redusă.
Art.159. - Organizarea şi executarea acţiunilor de cercetare în condiţii de
vizibilitate redusă necesită:

99 din 135
- selecţionarea unor cercetaşi curajoşi, cu iniţiativă, rezistenţi la eforturi
fizice, care se orientează şi se deplasează cu uşurinţă pe timp de noapte, buni
cunoscători ai luptei corp la corp;
- pregătirea acţiunilor şi darea misiunilor pe timp de zi;
- măsuri sporite de siguranţă;
- alegerea şi stabilirea de repere vizibile pe timp de noapte şi
comunicarea lor la subordonaţi, împreună cu semnalele de recunoaştere de către
trupele proprii;
- pregătirea tehnicii de luptă şi verificarea funcţionării aparaturii de
observare şi ochire pe timp de noapte; măsuri suplimentare de asigurare materială şi
medicală;
- stabilirea semnalelor de legătură, de recunoaştere şi cooperare, între
elementele de cercetare şi celelalte subunităţi .
Art.160. - La organizarea şi executarea acţiunilor pe timp de noapte,
comandanţii plutoanelor de cercetare trebuie să ţină seama de următoarele
particularităţi
- depărtarea la care se trimit elementele de cercetare (cercetaşii) este mai
redusă, fiind necesare măsuri suplimentare de siguranţă pentru evitarea întâlnirii prin
surprindere cu inamicul;
- se măreşte numărul posturilor de observare, iar ca loc, se dispun cât
mai aproape de linia de contact, pentru a putea executa observarea şi ascultarea
inamicului ;
- elementele de cercetare se asigură cu mijloace de iluminare şi aparate
de vedere pe timp de noapte;
- se intensifică cercetarea la flancurile şi intervalele dintre
subunităţi(unităţi);
- fiecare subunitate trebuie să-şi organizeze cercetarea şi siguranţa
nemijlocită, pentru a preveni eventualele acţiuni prin surprindere executate de
inamic;

100 din 135


- pe timpul executării acţiunilor din mişcare, elementele de cercetare se
opresc mai des, pentru a executa observarea şi ascultarea; deplasarea fără zgomot a
cercetaşilor este una din condiţiile care asigură succesul;
- legătura radio între elementele de cercetare şi eşalonul superior se
menţine în condiţii mai grele;
- conducerea elementelor de cercetare prin semnale este îngreuiată din
cauza întunericului, fapt ce impune folosirea procedeelor care nu demască prezenţa
şi acţiunile acestora;
- în dispozitivul inamicului, elementele de cercetare evită producerea
zgomotelor, folosirea focului şi a diferitelor surse de lumină; în cazul descoperirii lor
de către inamic, se adăpostesc şi în cel mai scurt timp schimbă locul de dispunere,
luând măsuri de pierderea urmelor de către inamic.
Art.161. - Trecerea de la acţiuni de luptă pe timp de zi la cele pe timp de
noapte impune ca înainte de lăsarea întunericului, comandanţii plutoanelor de
cercetare să precizeze misiunile şi procedeele de îndeplinire a acestora, azimuturile
direcţiilor de deplasare, aliniamentele (punctele) de coordonare, ora începerii
acţiunilor, locul comandantului în dispozitiv şi semnalele.
Pentru plutoanele de cercetare care se găsesc în dispozitivul inamicului, se
stabilesc misiunile şi direcţiile sau raioanele (obiectivele) de cercetat şi orientativ,
misiunile pentru ziua următoare, cât şi misiunile de asigurare tehnică, materială şi
medicală.
Comandanţii subunităţilor de cercetare care la căderea întunericului
acţionează în dispozitivul inamicului, trebuie să raporteze din timp locul unde se
găsesc, datele şi informaţiile procurate, precum şi hotărârea pentru continuarea
acţiunilor pe timp de noapte şi, în raport de indicaţiile şi precizările eşalonului
superior, să stabilească misiunile, raioanele şi modul de acţiune a subordonaţilor.
Art.162. - Pe timp de noapte, plutoanele de cercetare acţionează în primul
rând pentru cercetarea inamicului de la contact şi a rezervelor apropiate care pot
interveni pe timpul nopţii sau în zorii zilei. Ele trebuie să descopere rezistenţele şi
mijloacele de foc, flancurile şi intervalele neocupate, punctele de comandă şi centrele

101 din 135


de transmisiuni, executarea regrupărilor şi înlocuirea trupelor, precum şi
transporturile de aprovizionare şi evacuare.

6. Actiunile plutonului de cercetare pe timp de iarna

Art.163. - Iarna, zăpada, gerurile şi vânturile puternice influenţează acţiunile


deoarece : zăpada căzută în straturi mari împiedică manevra; viscolul şi gerul
îngreuiază condiţiile de observare şi executare a focului; gerurile mari îngreuiază
funcţionarea normală a armamentului şi tehnicii ; solul îngheţat influenţează
amenajarea genistică; cursurile de apă, mlaştinile îngheţate uşurează manevra;
cercetarea se execută frecvent noaptea datorită timpului de lumină scurt.
Art.164. - Organizarea şi executarea acţiunilor de cercetare pe timp de iarnă
sunt influenţate de următorii factori:
- zăpada abundentă, gheaţa şi poleiul îngreuiază deplasarea
elementelor de cercetare, atât pe comunicaţii cât şi în afara acestora şi supune la
eforturi mari cercetaşii şi tehnica de luptă;
- ceaţa, temperatura scăzută, viscolul şi ninsorile abundente
îngreuiazăexecutarea observării, funcţionarea normală a aparatelor de observare,
armamentului şi tehnicii de luptă;
- stratul gros de zăpadă îngreuiază determinarea traseului
drumurilor,descoperirea barajelor şi obstacolelor;
- se măreşte durata întunericului, favorizând executarea în ascuns a
acţiunilor de cercetare;
- îngheţul uşurează trecerea peste porţiunile mlăştinoase şi cursurile de
apă, dar îngreuiază executarea lucrărilor de amenajare genistică a terenului;
- viscolul şi furtunile favorizează împrăştierea pe distanţe mari a
substanţelor toxice de luptă şi radioactive, ducând le infectarea unor suprafeţe întinse
de teren.

102 din 135


Art.165. - Pe timp de iarnă, plutonul de cercetare trebuie să îndeplinească în
plus următoarele misiuni:
- stabilirea grosimii stratului de zăpadă sau de gheaţă, a influenţei
acestuia asupra de plasării tehnicii de luptă, mijloacelor de transport şi a trupelor;
- determinarea gradului de îngheţare a cursurilor de apă, a mlaştinilor şi
posibilităţilor de trecere a trupelor şi tehnicii de luptă peste acestea;
- cercetarea barajelor genistice şi a obstacolelor acoperite cu zăpadă;
- determinarea posibilităţilor de deplasare a trupelor şi diferitelor
categorii de tehnică în afara comunicaţiilor;
- stabilirea raioanelor în care se pot produce avalanşe de zăpadă şi
posibilităţi de ocolire a acestora;
- descoperirea zonelor în care se pot produce inundaţii, ca urmare a
topirii bruşte a zăpezii.
Art.166. - În organizarea şi executarea acţiunilor de cercetare pe timp de iarnă,
comandanţii plutonului de cercetare trebuie să ţină seama de unele particularităţi,
cum sunt:
- asigurarea cu schiuri, rachete de zăpadă, sănii şi alte mijloace necesare
pentru deplasarea cercetaşilor, precum şi cu materiale (dispozitive) pentru mărirea
capacităţii de deplasare prin zăpadă şi pe gheaţă a autovehiculelor;
- pregătirea aparaturii de observare, a armamentului şi tehnicii de luptă
în vederea funcţionării în condiţiile unei temperaturi scăzute;
- asigurarea cu mijloace de mascare şi materiale pentru vopsire - la
ordin- a armamentului şi tehnicii de luptă din înzestrare, corespunzător mediului
înconjurător;
- asigurarea cercetaşilor cu echipament călduros, alimente cu valoarea
calorică mare şi materiale sanitare necesare acordării primului ajutor;
- schimbarea mai frecventă a personalului posturilor de observare, a
elementelor de cercetare aflate în acţiune şi intensificarea controlului privind
îndeplinirea misiunilor;

103 din 135


- la stabilirea direcţiilor de deplasare trebuie să se ţină seama că unele
dintre acestea, datorită stratului de zăpadă, devin greu accesibile sau chiar
impracticabile.
Pe timp de iarnă acţiunile de cercetare se execută, pe cât posibil, în afara
comunicaţiilor şi pe direcţii mai puţin supravegheate de inamic; elementele de
cercetare se constituie din cercetaşi care cunosc în bune condiţii deplasarea pe
schiuri.

7. Actiunile plutonului de cercetare ca patrula de cercetare independenta in


dispozitivul inamicului

Art.167. - Cercetarea în dispozitivul inamicului este un procedeu complex de


cercetare şi constă în pătrunderea sau rămânerea unor elemente de cercetare în
dispozitivul acestuia cu scopul de a procura date şi informaţii despre inamic, teren şi
alte elemente ale situaţiei, cât şi pentru a executa prin surprindere acţiuni de nimicire
sau distrugere a unor obiective, în vederea producerii de pierderi şi panică în rândul
inamicului.
Art.168. - În compunerea plutonului de cercetare se includ, de regulă, militari
(luptători) care cunosc terenul şi limba inamicului şi care posedă înalte calităţi
morale, de luptă şi fizice. În raport de situaţie în compunerea plutonului se includ şi
specialişti în executarea cercetării de artilerie, de geniu, chimice şi de transmisiuni.
Art.169. - Plutoanelor de cercetare care acţionează în dispozitivul inamicului
li se stabileşte raion de acţiune sau obiectiv de cercetat. Pentru îndeplinirea misiunilor
ele acţionează în ascuns, căutând să evite întâlnirea cu inamicul şi populaţia.
Când situaţia impune, acestea intră în legătură cu trupele proprii care luptă în
încercuire, cu populaţia şi cu alte forţe, pentru informarea reciprocă a datelor
obţinute, aprovizionarea cu muniţie şi alimente, executarea în comun a unor acţiuni
(de cercetare, distrugere, incendiere) şi pentru acordarea de ajutor medical
cercetaşilor răniţi sau bolnavi. În astfel de situaţii, între plutoanele de cercetare şi

104 din 135


subunităţile cu care urmează să se ia legătura se stabilesc semnale (semne) de
recunoaştere reciprocă, parola, răspunsul, data, ora şi locul de întâlnire.
Art.170. - În raport de situaţia tactică, depărtarea inamicului faţă de locul ales
şi timpul la dispoziţie, ambuscada poate fi pregătită din timp sau în timp scurt.
Ambuscada pregătită din timp se organizează, de regulă, la ordin şi când
inamicul se găseşte la distanţă mare faţă de raionul stabilit, iar timpul la dispoziţie
permite dispunerea pentru luptă a plutonului de cercetare, amenajarea şi mascarea
lucrărilor genistice, organizarea sistemului de foc şi baraje.
Ambuscada pregătită în timp scurt se organizează din iniţiativa comandanţilor
de subunităţi, de regulă când acestea se găsesc în deplasare, şi întâlnirea cu
elementele inamicului este posibilă în orice moment. Aceasta se execută în toate
formele şi situaţiile de luptă, îndeosebi pe timpul executării cercetării în dispozitivul
inamicului şi al trupelor proprii.
Art.171. - Tăria şi compunerea subunităţii care execută ambuscada pregătită
din timp, se stabilesc în funcţie de scopul urmărit, de natura şi valoare inamicului ce
urmează a fi capturat sau nimicit , de caracteristicile terenului.
Art.172. - Comandanţii plutoanelor de cercetare care acţionează în dispozitivul
inamicului, primesc misiunea, de regulă, pe hartă (la macheta ternului sau lada cu
nisip), iar când pătrunderea se face pe jos (schiuri), misiunea se precizează şi în teren.
Art.173. - Planul de acţiune se întocmeşte pe hartă, concomitent cu elaborarea
hotărârii. El cuprinde atât elementele ordinului de luptă, cât şi alte detalii referitoare
la modul de acţiune şi de asigurare în vederea îndeplinirii misiunii.
Art.174. - La plecarea în misiune, comandantul de pluton şi de grupă vor avea
asupra lor numai documentele strict necesare pentru îndeplinirea misiunii. Ei nu
trebuie să aibă asupra lor acte personale şi alte documente din care să rezulte
denumirea unităţii (subunităţii) din care fac parte şi acţiunile acesteia. Pe hărţi nu vor
fi trecute date cu privire la misiune, modul de acţiune şi situaţia trupelor proprii, ci
numai unele însemnări referitoare la transmiterea codificată a informaţiilor procurate.
Art.175. - Procedeele de pătrundere în dispozitivul inamicului se stabilesc în
raport de forma de luptă şi situaţia tactică, de misiune, caracteristicile terenului,
condiţiile hidrometeorologice şi posibilităţile de folosire a diferitelor mijloace de

105 din 135


transport la dispoziţie. Pătrunderea se poate executa pe jos (schiuri), pe autovehicule
şi cu elicopterul. De asemenea plutonul poate rămâne în dispozitivul inamicului pe
timpul ducerii luptei de apărare de către trupele proprii.
Art.176. - Pătrunderea pe jos (schiuri) constă în deplasarea pe la flancurile
(intervalele) existente în dispozitivul inamicului, folosind la maximum avantajele
oferite de teren, în scopul ajungerii în raionul (la obiectivul) de cercetat, fără ca
plutonul să fie descoperit de inamic. Pătrunderea se face îndeosebi noaptea sau pe
timpul zilei – în condiţii de vizibilitate redusă – respectându-se cu stricteţe măsurile
de mascare şi siguranţă.
Art.177. - Înainte de a pătrunde în dispozitivul inamicului plutonul se dispune
în observare pe limita dinainte a dispozitivului trupelor proprii şi pe direcţia de
pătrundere, cu cel puţin 3-4 ore înainte de lăsarea întunericului pentru a studia
inamicul terenul şi a preciza în detaliu modul de acţiune şi de cooperare cu
subunităţile de sprijin. Momentul pătrunderii se alege astfel încât să se asigure
posibilitatea deplasării şi ajungerii - până în zorii zilei – într-un raion favorabil
dispunerii mascate şi executării observării.
Art.178. - Pe timpul pătrunderii şi deplasării în dispozitivul inamicului,
comandantul plutonului trimite în faţă, la distanţă de vedere o echipa de cercetare,
pentru a preveni întâlnirea prin surprindere cu inamicul. La descoperirea acestuia
cercetaşii se opresc şi-i studiază cu atenţie activitatea după care, în raport de situaţie,
continuă înaintarea pe aceeaşi direcţiei sau pe o direcţie ocolitoare.
Art.179. - În situaţia că inamicul a descoperit prezenţa plutonului,
comandantul dă semnalul de dispersare şi părăsire a raionului (itinerarului), urmând
ca adunarea cercetaşilor să se facă în puncte dinainte stabilite, după care se continuă
deplasarea.
Punctele de adunare în caz de dispersare se stabilesc în scopul regrupării
organizate a cercetaşilor şi în timp cât mai scurt şi se aleg în principiu 3-4 pe o
distanţă de 10 km. Din punctele de adunare stabilite, unul va fi de bază iar celelalte
de rezervă şi se aleg pe itinerarul de deplasare sau în afara acestuia, la distanţă, unul
de altul, care să nu permită inamicului să le supravegheze pe toate din acelaşi loc şi în
acelaşi timp şi se numerotează. Ele se stabilesc la o distanţă cât mai mare de

106 din 135


obiectivele inamicului din raion, de comunicaţii şi localităţi, în locuri bine mascate,
care să asigure apropierea în ascuns a cercetaşilor veniţi din mai multe direcţii şi
găsirea cu precizie a punctului stabilit. Ca puncte de adunare în caz de dispersare sunt
indicate : intrândurile (colţurile) caracteristice ale pădurilor, confluenţa pârâurilor,
vârfurile mameloanelor, curbele şoselelor şi ale căilor ferate, etc.
La ajungerea în raionul de acţiune, comandantul plutonului stabileşte – după
aceleaşi principii – noi puncte de adunare în caz de dispersare, potrivit situaţiei
concrete din raion.
Art.180. - Pătrunderea pe autovehicule constă în transportul plutoanelor de
cercetare în dispozitivul inamicului, până în apropierea raionului (obiectivului) de
cercetat.
La ajungerea în apropierea raionului (obiectivului) de cercetat, mijloacele de
transport se dispun într-un loc bine mascat, după care se trece la îndeplinirea misiunii
primite.
Art.181. - Pătrunderea cu elicopterul constă în transportul plutoanelor de
cercetare în adâncimea dispozitivului inamicului, la o distanţă faţă de obiectivul de
cercetat care să le permită debarcarea în siguranţă şi continuarea deplasării pe jos în
ascuns spre raionul de acţiune stabilit.
Pentru asigurarea succesului misiunii pătrunderea cu elicopterul se execută, de
regulă noaptea, precum şi pe timp de zi când există intervale mari în dispozitivul
inamicului se pot evita zonele puternic apărate antiaerian sau se poate crea culoar de
zbor.
Art.182. - Procedeele de cercetare pe timpul acţiunilor în dispozitivul
inamicului, se aleg în raport de misiunea primită, situaţia inamicului, teren şi
condiţiile hidrometeorologice.
Art.183. - În toate situaţiile, datele şi informaţiile procurate se transmit pe
măsura obţinerii lor, în ordinea importanţei şi urgenţei, din locuri diferite.
Art.184. - După îndeplinirea misiunilor în dispozitivul inamicului plutonul de
cercetare se înapoiază în dispozitivul trupelor proprii pe jos (schiuri), pe
autovehicule, cu elicopterul sau prin depăşirea lor de către trupele proprii care
execută acţiuni ofensive (contraatacuri).

107 din 135


Art.185. - După primirea ordinului de înapoiere în dispozitivul trupelor proprii
comandantul analizează situaţia şi acţiunile probabile ale inamicului pe direcţia de
înapoiere şi organizează deplasarea, stabilind: itinerarul şi momentul începerii
deplasării; modul de acţiune în cazul întâlnirii cu inamicul; puntele de adunare în caz
de dispersare; locul de ajungere pe limita dinainte a dispozitivului inamicului; direcţia
de pătrundere în dispozitivul trupelor proprii; semnalele de recunoaştere şi modul de
realizare a legăturii. Comandantul plutonului raportează, în mod obligatoriu
eşalonului superior când începe înapoierea, itinerarul de deplasare, locurile de oprire
şi timpul probabil de ajungere la limita dinainte a dispozitivului de luptă al
inamicului.
Art.186. - Pe timpul deplasării spre trupele proprii plutonului de cercetare
acţionează ca şi pe timpul pătrunderii, iar la ajungerea în apropierea liniei de contact,
dau semnalul de recunoaştere şi se deplasează în ascuns către locurile (culoarele) de
trecere, pentru a ajunge cât mai repede în dispozitivul trupelor proprii.
Art.187. - Înapoierea cu elicopterul, constă în îmbarcarea şi transportul
plutonului, în dispozitivul trupelor proprii.
Pentru a asigura aterizarea elicopterului şi îmbarcarea personalului,
comandantul plutonului ia măsuri de observare, siguranţă şi pentru marcarea locului
de aterizare.
Art.188. - Înapoierea prin depăşire de către trupele proprii, constă în
dispunerea plutonului de cercetare în dispozitivul inamicului, într-un raion frământat,
acoperit şi inaccesibil inamicului, situat pe direcţia de acţiune a trupelor proprii.
Plutonul îşi amenajează un adăpost bine consolidat şi mascat, unde rămâne până când
trupele proprii depăşesc raionul respectiv.
Raionul în care se dispune plutonul se raportează eşalonului superior, iar pentru
intrarea acesteia în legătură cu trupele proprii se stabilesc semnale de recunoaştere şi
secretul (parolă-răspuns).
Art.189. - După înapoierea în dispozitivul trupelor proprii, comandantul
plutonului raportează despre îndeplinirea misiunii şi prezintă harta cu datele şi
informaţiile procurate, inclusiv cele văzute şi auzite pe timpul pătrunderii şi

108 din 135


înapoierii. În cazul capturării de documente, armament şi alte tipuri de tehnică, le
predă eşalonului care a ordonat executarea misiunii.

CAPITOLUL VII
Apărarea

SECTIUNEA 1
Generalitati

1. Misiunile plutonului de cercetare în apărare

Art.190. - În apărare cercetarea trebuie să descopere la timp pregătirile


inamicului pentru ofensivă, să-i determine forţele, mijloacele şi direcţiile de acţiune şi
să prevină trupele despre posibilitatea trecerii acestuia prin surprindere la ofensivă.
Art.191. - Succesul în îndeplinirea la timp şi pe întregul spaţiu a misiunilor de
cercetare se obţine prin efortul forţelor şi mijloacelor de cercetare ale tuturor armelor
şi prin aportul celorlalte categorii de subunităţi.
Art.192. - Pe timpul pregătirii ducerii luptei de apărare, plutonul de cercetare
trebuie să descopere şi să procure date privind:
- pregătirile inamicului pentru trecerea la ofensivă şi măsurile pe care le
ia în vederea întrebuinţării armelor de nimicire în masă şi a mijloacelor incendiare;
- regrupările pe care le execută şi dispozitivul de luptă realizat pentru
ofensivă; dispunerea mijloacelor de atac nuclear şi chimic, a tancurilor, artileriei,
punctelor de comandă şi centrelor de transmisiuni;
- momentul trecerii la ofensivă, valoarea, compunerea şi direcţiile de
acţiune a grupării principale a inamicului;
- aliniamentele succesive cucerite de subunităţile (unităţile) din eşalonul
întâi, precum şi acţiunile eşaloanelor doi (rezervelor);

109 din 135


- existenţa grupurilor de cercetare diversiune ale inamicului
îndispozitivul propriu, raioanele în care acţionează şi caracterul acţiunilor pe care le
desfăşoară;
- raioanele în care au fost folosite trupe de desant aerian (aeromobile)ale
inamicului; valoare, compunere şi acţiunile acestora.

2. Manevra plutonului de cercetare

Art.193. - (1) Manevra cuprinde un ansamblu de acţiuni prin care plutonul de


cercetare, schimbă locul de observare sau execută patrularea în scopul executării unor
acţiuni de cercetare pentru procurarea de informaţii utile forţelor ce organizează
apărarea.
(2) Manevra trebuie să fie simplă, să se încadreze în concepţia eşalonului
superior, să corespundă misiunii, să se execute în ascuns, în timp scurt şi prin
surprindere.
(3) Manevra poate fi : de forţe, de mijloace, iar de foc numai în cazuri
deosebite.
Art.194. - În apărare manevra se execută pentru realizarea următoarelor
scopuri: realizarea surprinderii inamicului şi preluarea iniţiativei; scoaterea plutonului
de sub loviturile sau vizibilitatea inamicului; întărirea cercetării pe direcţia
ameninţată; descoperirea inamicului pătruns ; mutarea efortului cercetării în funcţie
de direcţia pe care va ataca inamicul, îndeosebi cu blindatele; participarea la
descoperirea desantului aerian şi a forţelor aeromobile ale inamicului; descoperirea
unor breşe din dispozitivul propriu; înlocuirea unor subunităţi care şi-au pierdut
puterea de luptă.
Art.195. - Formele manevrei de forţe şi mijloace sunt: lovirea inamicului în
faţa liniei dinainte a apărării; mutarea efortului de pe o direcţie pe alta din faţă spre
adâncime şi invers; ripostele ofensive ale apărării, (învăluirea, întoarcerea, lovitura
frontală); manevra pe verticală (la care participa si grupa de cercetare).
Art.196. - Lovirea inamicului în faţa limitei dinainte a apărării se execută, de
regulă, prin manevre specifice ofensivei, cu forţele de angajare ulterioară întărite şi

110 din 135


urmăreşte zădărnicirea trecerii inamicului la ofensivă, îmbunătăţirea aliniamentului
limitei dinainte a apărării, distrugerea sau nimicirea unor obiective importante,
capturarea de tehnică şi modele noi de armament. Această formă de manevră se
desfăşoară de regulă noaptea, fără pregătire de foc.
Art.197. - Mutarea eforturilor de pe o direcţie pe alta vizează regruparea unor
subunităţi din raioanele neatacate (slab atacate) şi folosirea acestora pentru întărirea
apărării acolo unde s-a concentrat efortul ofensiv al inamicului sau în alte raioane ori
pe direcţii ameninţate.
Art.198. - Mutarea eforturilor din spate spre front se realizează prin aducerea
din adâncime a forţelor de cercetare spre limita dinainte a apărării pentru : întărirea
cercetării pe direcţia ameninţată; supravegherea unor breşe realizate de inamic;
descoperirea unor aliniamente de apărare favorabile opririi ofensivei inamicului pe
adâncimea apărării; cercetarea pe timpul execut`rii ripostelor ofensive, înlocuirea
unor subunităţi din forţele de cercetare care şi-au pierdut puterea de luptă.
Art.199. - Mutarea eforturilor dinspre front spre spate se execută în scopul:
scoaterii forţelor de sub loviturile puternice ale inamicului şi mutării efortului
cercetării de pe alta mai favorabilă; regrupării forţelor pentru constituirea unor
grupări necesare executării misiuni de cercetare pe alte direcţii ; descoperirea
desantului aerian sau forţelor aeromobile ale inamicului.
Art.200. - (1) Executarea cercetarii pe timpul ripostei ofensive a apărării
(contraatacul); în raport cu situaţia creată, forţele şi mijloacele la dispoziţie, acesta se
declanşează în una din variantele stabilite prin planul de acţiune, adaptată la situaţia
concretă sau într-o altă variantă impusă de condiţiile reale ale câmpului de luptă.
(2) Gruparea de contraatac dispune de forte de cercetare si se constituie din
subunităţi din forţele de angajare ulterioară sau din subunităţi regrupate de pe
direcţiile unde inamicul nu acţionează cu forţe puternice, iar în situaţii deosebite, din
rezervă .
Art.201. - Când se adoptă învăluirea, întoarcerea sau lovitura frontală se
acţionează conform precizărilor făcute la paragraful manevră din capitolul referitor la
ofensivă.

111 din 135


SECTIUNEA a 2-a

Actiunile plutonului de cercetare pe timpul pregatirii luptei de aparare

1. Actiunile plutonului de cercetare pe timpul pregatirii si ducerii luptei de


aparare

Art.202. - Pe timpul pregătirii şi desfăşurării luptei de apărare plutonul de


cercetare poate fi trimis să acţioneze în fâşia de asigurare, în intervalele dintre
subunităţi şi unităţi, la flancurile descoperite ale dispozitivului de luptă, în spaţiul
dintre poziţiile de apărare, pe aliniamente de desfăşurare şi direcţiile de contraatac,
cât şi pentru cercetarea desantului aerian, trupelor aeromobile şi subunităţilor de
cercetare – diversiune ale inamicului şi pe timpul retragerii trupelor proprii.
În acest scop trebuie să folosească acele procedee de cercetare, care asigură
procurarea în timp oportun a unui volum cât mai mare de informaţii despre inamic,
teren şi alţi factori care influenţează desfăşurarea cu succes a luptei de apărare.
Art.203. - În fâşia de asigurare plutonul de cercetare acţionează independent
sau în cadrul companiei şi se deplasează pe direcţia ordonată, până în raionul (pe
aliniamentul) stabilit de eşalonul superior.
Art.204. - Cercetarea detaliilor de planimetrie şi a formelor de relief se
execută din mişcare, iar cele care pot constitui obstacole se cercetează în detaliu.
Art.205. - La ajungerea pe aliniamentul (raionul) ordonat, comandantul
plutonului organizează siguranţa apropiată şi observarea şi ia măsuri pentru
adăpostirea personalului şi tehnicii de luptă. În continuare execută recunoaşterea

112 din 135


terenului, precizează misiunile şi modul de acţiune a subordonaţilor la apariţia
inamicului.
Art.206. - La apariţia inamicului comandantul plutonului determină direcţia de
înaintare, natura, valoarea şi compunerea acestuia, înştiinţează trupele proprii şi
organizează capturarea sau nimicirea militarilor izolaţi şi a subunităţilor mici ale
inamicului. Când inamicul este superior, comandantul plutonului raportează datele
obţinute şi ia măsuri pentru executarea observării pe direcţii paralele, sau se repliază
pe aliniamente din adâncime, fără a angaja lupta cu acesta.
Pe timpul acţiunilor în fâşia de asigurare plutonul de cercetare cooperează
strâns cu elementele de cercetare vecine, cu subunităţile poliţiei de frontieră şi alte
formaţiuni de apărare existente pe direcţia de acţiune.
Art.207. - După îndeplinirea misiunii în fâşia de asigurare, plutonul de
cercetare se retrage în dispozitivul de apărare al trupelor proprii, pe direcţia stabilită
şi se dispune în locul fixat. Raportând situaţia inamicului şi a subunităţii,
comandantul plutonului ia măsuri de refacere a capacităţii de luptă, fiind gata la
ordin, să treacă la îndeplinirea unei noi misiuni.
Art.208. - Pentru cercetarea inamicului şi terenului la un flanc (interval),
comandantul plutonului studiază situaţia tactică şi caracteristicile terenului pe direcţia
care favorizează pătrunderea inamicului în dispozitivul trupelor proprii. Pe baza
hotărârii luate deplasează subunitatea în raionul ordonat, organizează acţiunile de
cercetare pentru îndeplinirea misiunii primite şi precizează problemele privind
cooperarea cu subunităţile care se apără la extremităţile intervalului, luând legătura
cu comandanţii acestora.
Plutonul de cercetare execută cercetarea flancurilor şi intervalelor prin
observare, din locuri care asigură o bună supraveghere a terenului şi inamicului pe un
front şi o adâncime cât mai mare, precum şi prin patrulare. Dacă intervalul este mare
şi din posturile de observare nu se asigură supravegherea unor porţiuni de teren care
constituie zone nevăzute, comandantul constituie echipe care să patruleze între
posturile de observare.
Art.209. - Subunităţile mici ale inamicului care încearcă să pătrundă pe la
flancuri (intervale) în dispozitivul trupelor proprii sunt capturate sau nimicite prin

113 din 135


foc. Când valoarea subunităţilor inamicului este mai mare şi acestea reuşesc să
pătrundă prin intervale, comandantul plutonului de cercetare informează comandanţii
subunităţilor din apărare, raportează eşalonului superior şi continuă să execute
cercetarea acestora. Dacă situaţia impune, participă la nimicirea lor împreună cu
subunităţile şi formaţiunile din apărare destinate în acest scop.
Art.210. - Pe timpul când inamicul execută pregătirea de foc, plutonul de
cercetare continuă observarea pentru a descoperi îndeosebi raioanele poziţiilor de
tragere ale artileriei, aruncătoarelor şi rachetelor, momentul începerii atacului şi
direcţia principală de acţiune a inamicului. În cazul pătrunderii acestuia în
dispozitivul de apărare propriu, plutonul de cercetare rămâne, la ordin, în dispozitivul
inamicului sau se repliază succesiv şi acţionează pe noi aliniamente, cu misiunea de a
determina natura, valoarea şi dispozitivul de luptă al subunităţilor inamicului de la
contact, poziţiile principalelor mijloace de foc, îndeosebi a celor nucleare, locul
punctelor de comandă şi a centrelor de transmisiuni, direcţiile de deplasare şi
aliniamentul de introducere în luptă a rezervelor apropiate, în special a celor de
tancuri.
Art.211. - Plutonul care execută cercetarea în faţă sau la flancul unităţii care se
deplasează în vederea executării contraatacului, acţionează pe direcţia ordonată
pentru a stabili: starea de practicabilitate a comunicaţiei, existenţa obstacolelor şi
posibilităţile de ocolire ale acestora, aliniamentul cucerit de inamic, valoarea şi
dispozitivul de luptă al acestuia.
Pe aliniamentul de desfăşurare pentru contraatac, plutonul de cercetare se
dispune în observare, iar pe timpul executării contraatacului, funcţie de situaţie,
acţionează ca în ofensiva din contact nemijlocit cu inamicul, căutând să pătrundă în
dispozitivul acestuia sau să execute cercetarea la unul din flancurile grupării de
contraatac. Când contraatacul se execută pe adâncime mică, plutonul de cercetare
acţionează fără a schimba locul de dispunere iniţial, sau ocupând succesiv puncte
dominante din teren pe direcţia ce i-a fost stabilită.
Art.212. - Cercetarea desantului aerian, trupelor aeromobile şi subunităţilor de
cercetare-diversiune ale inamicului se execută de plutonul de cercetare care
acţionează pe grupe trimis de către unităţile (subunităţile) dispuse în apropierea

114 din 135


raioanelor de debarcare (paraşutare) şi de acţiune ale acestora. Este indicat ca în
compunerea acestora să fie incluşi şi luptători care cunosc bine zona.
În raport de situaţia concretă, comandantul plutonului poate primi misiunea
verbal sau prin radio. Faţă de timpul la dispoziţie, acesta ia hotărârea şi dă ordinul de
acţiune înainte de plecarea sau pe timpul deplasării plutonului spre raionul de
cercetat, urmând ca precizarea misiunilor să o facă pe măsura apropierii de inamic.
Până la aliniamentul probabil de întâlnire cu elementele de cercetare sau de
siguranţă ale inamicului, plutonul se deplasează în viteză, executând observarea
spaţiului terestru şi aerian din autovehicule, iar la apropierea de aliniamentul (raionul)
probabil de întâlnire cu acestea, din opriri scurte pe aliniamente favorabile, trimiţând
în faţă şi lateral echipe de cercetare (cercetaşi).
Căutarea inamicului desantat se face pe baza informaţiilor primite de la
eşalonul superior, de la populaţia din zonă, cât şi pe baza indiciilor descoperite prin
acţiunile proprii.
Art.213. - La descoperirea elementelor de cercetare şi siguranţă ale
inamicului, plutonul de cercetare le ocoleşte sau le capturează (nimiceşte) şi caută să
pătrundă spre forţele principale pentru a determina apartenenţa naţională, denumirea,
valoare şi compunerea subunităţilor paraşutate (debarcate), raioanele ocupate şi
direcţiile de acţiune ale acestora.
Concomitent cu cercetare inamicului desantat, comandantul plutonului
organizează observarea spaţiului aerian, pentru a descoperi noi formaţii de aeronave
care transportă desant, raioanele de debarcare (paraşutare), compunerea şi acţiunile
subunităţilor desantate.
Art.214. - Când subunităţile paraşutate (debarcate) încep deplasarea către un
raion (obiectiv), comandantul plutonului organizează observarea şi raportează în
timpul cel mai scurt despre acţiunile acestora. La ordin, sau din proprie iniţiativă ,
comandantul plutonului ia măsuri pentru atacarea acestora cu foc executat prin
surprindere, în vederea nimicirii lor, sau producerii de panică şi pierderi, de ocupare
şi apărare a unor puncte obligate de trecere, pe care le menţine până la sosirea
trupelor proprii. Acţiunile împotriva desantului aerian trebuie să fie deosebit de

115 din 135


rapide, punându-se accent pe executarea de ambuscade şi atacuri prin surprindere în
flancul şi în spatele subunităţilor acestuia.
Art.215. - Pe timpul cercetării desantului aerian, trupelor aeromobile şi
subunităţilor de cercetare-diversiune, plutonulu trebuie să coopereze strâns cu
subunităţile de ap`rare ale ministerului de interne şi cu alte formaţiuni de apărare care
acţionează în raionul respectiv. În acest scop se stabilesc semnale de recunoaştere
reciprocă, modul de realizare a legăturii şi de coordonare a acţiunilor comune cu
acestea.
Art.216. - Pe timpul ducerii apărării pe aliniamente intermediare, plutonul de
cercetare acţionează, de regulă, la flancurile şi în intervalele dintre unităţile
(subunităţile) care se repliază pe noi aliniamente, folosind ca procedee principale
observare, ambuscada, iar uneori şi lupta, pentru hărţuirea, întârzierea şi producerea
de pierderi inamicului.
În situaţii avantajoase, plutonul de cercetare poate rămâne în dispozitivul
inamicului, urmând să acţioneze pe direcţii paralele cu cele de înaintare a acestuia.

2. Actiunile plutonului de cercetare pe timpul apararii in incercuire

Art.217. - Plutonul de cercetare acţionează si pe timpul desfasurarii apararii


în încercuire în una din următoarele situaţii : în apărare, pe timpul executării
contraatacului si izolarea gruparii de contraatac, pe timpul retragerii şi când se
urmăreşte menţinerea cu orice preţ a unor obiective importante; în ofensivă, ca
urmare a contraatacurilor şi loviturilor concentrice executate de către inamic; pe
timpul urmăririi, în urma luptei de întâlnire desfăşurată nefavorabil pentru forţele
proprii.
Art.218. - (1) Scopul apărării în încercuire, de regulă, constă în : menţinerea
de lungă durată a unor raioane importante; polarizarea unor forţe numeroase ale
inamicului şi producerea de pierderi cât mai mari acestora; dispersarea forţelor
inamicului şi slăbirea puterii sale de luptă în adâncime; crearea condiţiilor în vederea
executării cu succes a acţiunilor viitoare.

116 din 135


(2) Uneori, deşi există posibilitatea sustragerii forţelor de la încercuire, acestea
sunt lăsate preconceput să lupte în încercuire, când raioanele respective au o
importanţă vitală pentru desfăşurarea ulterioară a acţiunilor, prezintă avantaje din
punct de vedere al reliefului şi resurselor economice, iar gruparea încercuită are
posibilitatea să lupte vreme îndelungată în aceste condiţii.
Plutonul de cercetare asigura culegerea de informatii si le pune la dispozitia
comandantului gruparii încercuite si esalonului ce l-a trimis în misiune.Executa
iesirea din încercuire împreuna cu gruparea încercuita si-i asigura acesteia sprijinul
informativ.
3. Actiunile plutonului de cercetare pe timpul retragerii

Art.219. - Retragerea se adoptă temporar pentru scoaterea forţelor de sub


loviturile inamicului şi punerea lor într-o situaţie mai avantajoasă în adâncime,
ocuparea unor poziţii favorabile ducerii luptei sau regrupării acestora pe anumite
direcţii în vederea îndeplinirii altor misiuni; uneori, retragerea se poate executa şi
pentru atragerea inamicului pe direcţii nefavorabile desfăşurări forţelor sale
principale, mai ales a celor blindate şi nimicirea lor ulterioară.
După îndeplinirea misiunii plutonul de cercetare se retrage în dispozitivul de
apărare al trupelor proprii, pe direcţia stabilită şi se dispune în locul ordonat.
Retragerea se execută la ordinul comandantului eşalonului superior, în mod
organizat, în ascuns şi cu rapiditate, prin intervale sau pe la flancurile descoperite,
evitând comunicaţiile localităţile, locurile aglomerate şi punctele obligate de trecere.
Raportând situaţia inamicului şi a subunităţii, comandantul plutonului ia
măsuri de refacere a capacităţii de luptă, fiind gata la ordin să treacă la îndeplinirea
unei alte misiuni.

4. Actiunile plutonului de cercetare pentru ramanerea in dispozitivul inamicului

Art.220. - Rămânerea în dispozitivul inamicului a plutonului de cercetare


poate avea loc pe timpul acţiunilor în fâşia de asigurare şi ducerii luptei de apărare pe

117 din 135


aliniamente intermediare, urmând ca acestea să intre în acţiune după depăşirealor de
către trupele inamicului.
Locul de rămânere se alege într-un raion acoperit şi frământat, inaccesibil
trupelor inamicului; el trebuie să asigure executarea observării, adăpostirea, mascarea
şi protecţia personalului. Acesta se pregăteşte din timp şi se ocupă la ordin, înainte ca
inamicul să treacă la ofensivă.
Părăsirea locului de rămânere se execută la data stabilită sau la semnalul
transmis prin radio de către eşalonul superior, de regulă după ce acţiunile de luptă ale
unităţilor din primul eşalon al inamicului s-au îndepărtat de raionul respectiv.

CAPITOLUL VIII
Asigurarea acţiunilor şi protecţia forţelor

Asigurarea acţiunilor şi protecţia plutonului de cercetare pentru îndeplinirea


misiunilor specifice

Asigurarea acţiunilor şi protecţia plutonului de cercetare cuprinde un ansamblu


de măsuri care se iau în scopul menţinerii în permanenţă a capacităţii de luptă a
acesteia, evitării acţiunilor executate prin surprindere de către inamic, creării
condiţiilor intrării în acţiune la timp în mod organizat şi îndeplinirii cu succes a
misiunilor, în orice situaţie.

Formele asigurării acţiunilor şi protecţiei sunt: cercetarea; siguranţa; protecţia


electronică; contracararea efectelor acţiunilor psihologice ale inamicului; mascarea;
protecţia genistică; protecţia antiaeriană; măsuri de apărare N.B.C.; protecţia
împotriva sistemelor incendiare; protecţia informaţiilor; protecţia medicală; protecţia
mediului; protecţia muncii; activitatea de informare şi relaţii publice; asigurarea
topogeodezică; asigurarea hidrometeorologică; asigurarea cu resurse umane; evitarea
fratricidului; asistenţa juridică; asistenţa religioasă.

118 din 135


SECTIUNEA 1
Siguranta plutonului de cercetare

Art. 221. - Siguranţa reprezintă ansamblul măsurilor şi acţiunilor de


supraveghere, pază şi apărare nemijlocită a întregului dispozitiv, cât şi a fiecărui
element constituit, în toate condiţiile şi în toate acţiunile militare, executând-se în
scopul prevenirii forţelor proprii şi zădărnicirii cercetării şi a altor acţiuni desfăşurate
de către inamic.

Siguranţa nemijlocită a plutonului de cercetare se realizează în orice situaţie,


prin măsuri de pază şi observare luate în mod obligatoriu de către comandantul de
pluton, folosind forţele şi mijloacele proprii pentru a preîntâmpina atacul prin
surprindere al inamicului şi se realizează prin dispunerea de observatori şi pânde în
locurile şi pe direcţiile pe care este posibilă apropierea în ascuns a inamicului.
Siguranţa de marş se organizează pe direcţia de înaintare pe timpul deplasării
cu TABC, autoturism sau pe jos folosind aparatele de vedere, prin intensificarea
atenţiei asupra formelor de teren, pădurilor etc.

Pe timpul staţionării atunci când plutonul se găseşte în raionul de dispunere,


raionul odihnei de zi sau noapte prin dispunerea unor militari în posturi de observare
sau pândă, în apropierea locului unde staţionează plutonul, pe direcţia probabilă de
acţiune a inamicului, în locuri favorabile din teren, care să asigure o bună mascare şi
să permită o observare circulară.
Elementele de cercetare execută siguranţa concomitent cu îndeplinirea
misiunilor de cercetare, supraveghind cu atenţie locurile (direcţiile) care favorizează
dispunerea sau apropierea mascată a inamicului, în scopul de a evita intrarea
plutonului în ambuscadă şi a preveni atacurile prin surprindere.
Pe timp de noapte, siguranţa nemijlocită a plutonului de cercetare se
completează cu măsuri suplimentare, acordându-se atenţie deosebită verificării
aparatelor de vedere pe timp de noapte, interzicerea folosirii aparatelor pentru
iluminat, fumatului, focului sau a altor acţiuni care ar putea oferi inamicului indicii de
descoperire.

119 din 135


În teren muntos-împădurit se va acorda o atenţie deosebită executării observării
de-a lungul liniilor de creastă, punctelor obligate de trecere, văilor şi căilor de
comunicaţie. Se va urmări evitarea dispunerii grupei în locuri posibile de declanşare a
avalanşelor, căderilor de pietre s-au viiturilor. Elementele de siguranţă se vor dispune
în aşa fel încât să poată observa căile de comunicaţie şi de apropiere, să aibă legătură
între ele şi cu eşalonul care le-a trimis în misiune.
SECTIUNEA a 2-a
Protectia electronica a plutonului de cercetare

Art. 222. - Protecţia electronică reprezintă totalitatea măsurilor care se iau, în


toate situaţiile, pentru asigurarea stabilităţii lucrului mijloacelor electronice proprii, în
condiţiile executării de către inamic a acţiunilor specifice de război electronic.

Protecţia electronică a plutonului de cercetare se realizează prin măsuri tactice,


tehnice şi organizatorice.

Măsurile tactice de protecţie electronică se relizează, de regulă, prin


dispunerea judicioasă a staţiilor radio astfel încât să fie evitată radiaţia
electromagnetică în direcţia inamicului, precum şi perturbarea reciprocă între acestea;
modificarea frecventă a locului de dispunere; mascarea şi protecţia fizică a staţiilor
radio.

Măsurile tehnice de protecţie electronică se relizează prin utilizarea staţiilor


numai pe frecvenţele stabilite; criptarea mesajelor; reducerea puterii de emisie.

Măsurile organizatorice de protecţie electronică, de regulă, cuprind : interdicţia


sau limitarea lucrului cu staţia radio în regim de emisie; securitatea comunicaţiilor şi
(sau) transmiterii; pregătirea personalului asupra cunoaşterii regulilor de exploatare a
staţiilor radio, a efectelor armelor bazate pe radiaţia electromagnetică şi a măsurilor
de atenuare şi înlaturare a acestora.

Descoperirea (localizarea), capturarea sau după caz distrugerea mijloacelor de


război electronic (simulatoare, senzori, staţii de bruiaj cu o singură întrebuinţare,
iluminatoare, telemetre laser, etc.) constituie o misiune importantă a plutonului de
cercetare.

120 din 135


SECTIUNEA a 3-a

Contracararea efectelor actiunilor psihologice ale inamicului

Art. 223. - Contracararea efectelor acţiunilor psihologice ale inamicului


presupune un ansamblu de măsuri şi activităţi, desfăşurate într-o concepţie unitară în
scopul protejării şi menţinerii rezistenţei, stabilităţii psihice a cercetaşilor, ridicarea
moralului acestora împotriva presiunilor psihice executate de inamic care afectează
capacitatea de luptă şi pentru a diminua impactul acestora.

Contracararea efectelor acţiunilor psihologice se realizează prin dezvoltarea


rezistenţei psihice a cercetaşilor la factorii perturbatori ai luptei; consolidarea
încrederii cercetaşilor în forţele proprii, comandanţi şi tehnica de cercetare din
înzestrare; combaterea descurajării psihomorale; prevenirea şi combaterea
fenomenelor de frică, nesiguranţă şi panică, lichidarea influenţei acţiunilor de
dezinformare duse de inamic; recuperarea psihică şi refacerea capacităţii morale a
cercetaşilor afectaţi de acţiunile psihice negative ale războiului.
Factorii care acţionează asupra proceselor psihofizice ale cercetaşilor pe
timpul desfăşurării misiunilor sunt:
- fizici: zgomote, frigul, căldura, apa, focul, fumul, foamea, setea, lumina,
întunericul, necunoscutul, lipsa de informaţii, informaţiile contradictorii, frica de
prizonierat, incertitudinea, singurătatea.
- psihosociali: pericolul morţii, panica, conflictele, insuccesul, presiunea
luptei, lipsa de informare, informaţiile contradictorii, frica de prizonierat,
incertitudinea, singurătatea.

SECTIUNEA a 4-a
Mascarea actiunilor plutonului de cercetare

Art. 224. - Mascarea constituie ansamblul de măsuri şi acţiuni ce se execută în


scopul ascunderii elementelor de dispozitiv, armamentului şi tehnicii militare, a

121 din 135


acţiunilor de luptă, reducerii efectelor armelor de distrugere în masă şi mijloacelor
incendiare, precum şi asigurării secretului pregătirii şi ducerii acţiunilor de cercetare.

Mascarea se realizează în toate formele şi situaţiile acţiunilor militare, prin:


- folosirea judicioasă a proprietăţilor naturale ale terenului, acoperirilor,
întunericului sau a altor condiţii de vizibilitate redusă;
- întrebuinţarea corectă a mijloacelor de mascare din înzestrare şi a celor
improvizate;
- folosirea ingenioasă a tuturor procedeelor de mascare, care pot ascunde
dispunerea şi acţiunile în grup sau izolat, a elementelor de cercetare;
- apărarea secretului acţiunilor de cercetare.
Pentru executarea mascării, cercetaşii folosesc:
- mijloace de mascare din înzestrare (costume de mascare de vară, iarnă, plase
de mascare individuală şi foi de cort, complete de mascare pentru armament, tehnică
lucrări genistice şi mijloace fumigene);
- mijloace de mascare din zonă (crengi, copaci, iarbă, stuf, paie, brazde de
pământ, zăpadă);
- mijloace de mascare (cremă de diferite culori pentru faţă şi părţile descoperite
ale corpului sau lut galben, pământ negru, nămol etc.).
Pe timpul acţiunilor militare comandantul de pluton trebuie să ia măsuri
pentru:

- ascunderea luminilor prin interzicerea aprinderii focurilor sau a altor surse de


lumină pe timp de noapte (lanterne, chibrituri, ţigări aprinse, autovehicule cu surse de
lumină necamuflate);
- reducerea zgomotelor, interzicerea transmiterii ordinelor şi comenzilor cu
voce tare, ajustarea şi fixarea corectă a echipamentului, limitarea deplasărilor şi
executarea celor strict necesare în perfectă linişte.
Ascunderea şi înşelarea inamicului presupun iniţiativă, imaginaţie, spirit
creator şi îndrăzneală, fiecare cercetaş urmărind realizarea măsurilor de mascare cu
iscusinţă şi ingeniozitate.

122 din 135


Comandantul de pluton răspunde de realizarea mascării în cadrul plutonului,
verificând permanent modul de aplicare a măsurilor stabilite, implicînd principiul
„observă şi acţionează fără a fi observat”.

SECTIUNEA a 5-a
Protectia genistica a plutonului de cercetare

Art. 225. - Protecţia genistică reprezintă totalitatea misiunilor genistie


planificate şi executate, în folosul propriu, de către toate forţele participante la
desfăşurarea acţiunilor militare, în toate formele luptei armate, a misiunilor de
stabilitate şi sprijin, a celor asociate luptei, desfăşurate la pace, în situaţii de criză, la
război sau post conflict, pentru menţinerea puterii de luptă (manevrei, puterii de
lovire, protecţiei şi conducerii).

Art.226.- Misiunile protecţiei genistice pentru subunităţile de cercetare-


eşalon pluton sunt:

- amenajarea genistică a raionului de dispunere şi decontaminare;

- realizarea fortificaţiilor de campanie de volum şi complexitate reduse,


pentru executarea, observarea, conducerea , şi adăpostirea personalului şi tehnicii de
luptă;

- executarea fortificaţiilor de campanie specifice plutonului de cercetare;

- executarea barajelor genistice pentru protecţia dispozitivelor de acţiune


proprii;

- mascarea (camuflarea) personalului şi tehnicii în raionul de dispunere şi pe


timpul executării misiunilor, cu mijloacele din înzestrare şi improvizate.

Art.227.- Pe timpul marşului plutonul de cercetare realizează protecţia


genistică prin:

- înlăturarea barajelor genistice de pe itinerarele de deplasare;

- amenajarea raioanelor pentru haltele mici, mari şi odihna de zi;

123 din 135


- camuflarea personaluliui şi tehnicii pe timpul marşului.

Art.228.- Pe timpul staţionării protecţia genistică se realizează prin:

- amenajarea raioanelor de staţionare;

- camuflarea personalului şi tehnicii;

- instalarea barajelor genistice pe direcţiile probabile de acţiune ale


inamicului.

SECTIUNEA a 6-a
Protectia antiaeriana a plutonului de cercetare

Art. 229. - Protecţia antiaeriană cuprinde ansamblul măsurilor şi acţiunilor


întreprinse în scopul prevenirii şi apărării personalului, şi tehnicii de luptă împotriva
cercetării aeriene şi a loviturilor executate din aer de către inamic, precum şi pentru
nimicirea mijloacelor de atac aerian ale acestuia.

Protecţia antiaeriană se realizează prin măsuri generale de siguranţă


antiaeriană, mascare, cercetare permanentă a spaţiului aerian, înştiinţare, dispersare şi
adăpostire a cercetaşilor şi combaterea mijloacelor de cercetare şi atac aerian al
inamicului prin executarea focului cu armamentul din dotare.

Pentru realizarea apărării antiaeriene împotriva avioanelor (elicopterelor)


care acţionează la înălţime mică comandantul de pluton este obligat să ia următoarele
măsuri:
- să organizeze permanent observarea spaţiului aerian în raionul de acţiune;
- să ia măsuri pentru mascarea şi adăpostirea personalului şi a tehnicii de luptă
din dotare;
- să precizeze modul de folosire a armamentului individual din înzestrare,
inclusiv a armamentului de pe TABC şi să conducă executarea focului asupra ţintelor
aeriene care acţionează la mică înălţime;
- să comunice la timp semnalul de alarmare despre pericolul aerian şi să
precizeze modul de acţiune în astfel de situaţii.

124 din 135


Pentru ducerea luptei împotriva mijloacelor de atac ale inamicului cercetaşi
sunt obligaţi :
- să recunoască şi să deosebească tipurile de avioane, elicoptere şi alte
mijloace de zbor proprii de cele ale inamicului după aspectul exterior (siluetă) în zbor
şi după însemnele apartenenţei de stat;
- să execute corect şi repede, la comandă sau din propria iniţiativă, foc cu
armamentul din dotare asupra avioanelor, elicopterelor şi altor mijloace de zbor care
zboară la mică înălţime şi paraşutiştilor inamicului pe timpul paraşutării lor;
- să folosească adăpostirile din teren.
Observarea spaţiului aerian se organizează în toate situaţiile şi formele luptei
şi se execută neîntrerupt. Pentru executarea acestei misiuni, comandantul de pluton
numeşte un cercetaş-observator, căruia îi revin următoarele atribuţii:
- să observe neîntrerupt spaţiul aerian şi să descopere apariţia ţintelor aeriene
ale inamicului;
- să determine tipul, direcţia, înălţimea şi viteza lor de zbor;
- să determine după auz, noaptea sau în alte condiţii de vizibilitate redusă
(ceaţă, nori denşi şi cu plafon jos etc.) poziţia avioanelor şi elicopterelor;
- să raporteze comandantului de grupă datele observării şi alte evenimente
importante ce se petrec în spaţiul aerian stabilit (alarmă aeriană la subunităţile vecine,
avioane, elicoptere sau paraşutişti care nu intră în bătaia armamentului ).
Semnalul de alarmă aeriană este unic. Fiecare cercetaş este obligat să cunoască
semnalul de alarmare despre pericolul atacului aerian şi modul de acţiune la darea
acestuia.

SECTIUNEA a 7-a
Apărarea NBC

Art. 230. - (1) Apărarea nucleară, biologică şi chimică (NBC) reprezintă


metodele, planurile şi procedurile implicate în stabilirea şi executarea măsurilor de
apărare împotriva unui atac cu ADMNBC, a accidentelor / incidentelor NBC la

125 din 135


obiectivele cu risc de amplasament, acţiunilor teroriste şi agenţilor NBC de luptă.
Include atât implementarea metodelor, planurilor şi procedurilor, cat şi antrenarea în
realizarea acestora.
(2) Apărarea NBC se planifică, organizează şi se desfăşoară în scopul de a
permite forţelor priprii să acţioneze eficient în condiţii /medii NBC prin îndeplinirea
cerinţelor de supravieţuire şi operaţionale de bază şi de a reduce efectele atacurilor cu
ADMNBC şi producerii evenimentelor emisii altele decât atacul (EADA).
(3) Aceasta se realizează prin evaluarea posibilităţilor şi cunoaşterea
intenţiilor inamicului privind întrebuinţarea ADMNBC, determinarea efectelor şi
urmărilor în cazul folosirii acestora, stabilirea măsurilor de protecţie specifice şi
executarea decontaminării forţelor şi terenului.
(4) Misiunile apărării NBC la care participă plutonul de cercetare sunt:
a) Descoperirea la timp a pregătirii inamicului pentru întrebuinţarea
ADMNBC şi sistemelor incendiare şi prevenirea subunităţilor despre pericolul
atacului cu acestea;
b) Protecţia nemijlocită împotriva ADMNBC şi sistemelor incendiare;
c) Determinarea efectului atacului cu ADMNBC şi înştiinţarea
personalului despre contaminarea radioactivă, biologică şi chimică (RBC);
d) Limitarea urmărilor atacului cu ADMNBC şi sistemele incendiare;
e) Asigurarea efectivelor cu echipamente pentru apărare NBC.
(5) Pregătirea inamicului pentru întrebuinţarea ADMNBC se descoperă la timp,
concomitent cu îndeplinirea misiunilor de luptă. Pe baza datelor obţinute
comandantul ia măsuri pentru prevenirea subunităţilor şi pentru participarea la lovirea
(distrugerea) mijloacelor de atac şi a depozitelor de muniţie NBC descoperite.
(6) Măsurile de apărare împotriva atacului cu ADMNBC sunt: prevenirea
(evitarea) contaminării NBC, protecţia NBC şi decontaminarea.

SECŢIUNEA a 8-a
Protecţia împotriva sistemelor incendiare

126 din 135


Art. 231. - Protecţia împotriva sistemelor incendiare se realizează în scopul
protejării personalului, tehnicii şi materialelor împotriva efectelor armelor şi
muniţiilor incendiare, limitarea şi stingerea incendiilor în zona de acţiune şi ieşirea
din raioanele în care s-au produs acestea.

Protecţia împotriva sistemelor incendiare se realizează prin:


- organizarea unei observări circulare permanente;
- descoperirea pregătirii inamicului pentru întrebuinţarea sistemelor incendiare;
- prevenirea despre pericolul întrebuinţării de către inamic a sistemelor
incendiare;
- folosirea lucrărilor genistice, terenului, adăposturilor naturale (râpe, gropi,
şanţuri), clădirilor, zidurilor care pot asigura protecţia personalului şi a tehnicii;
- îndepărtarea materialelor uşor inflamabile din apropierea locului de dispunere
a personalului şi tehnicii militare;
- cercetarea raioanelor incendiate, cu stabilirea dimensiunii focarelor, vitezei şi
direcţiei de deplasare a focului , sursele de apă apropiate şi căile de comunicaţi care
pot fi folosite pentru stingerea incendiilor;
- limitarea şi înlăturarea urmărilor atacului cu sistemele incendiare, fără a
întrerupe îndeplinirea misiunii primite.

SECTIUNEA a 9-a

Protectia informatiilor procurate de plutonul de cercetare

Art. 232. - Protecţia informaţiilor cuprinde ansamblul măsurilor şi acţiunilor


organizatorice şi tehnice luate şi executate în cadrul plutonului de cercetare pentru
respectarea regulilor de lucru cu documentele, tehnica şi materialele de conducere în
secret, păstrarea secretului acţiunilor şi controlul informaţiilor ce se transmit.

Protecţia informaţiilor se realizează prin:


- respectarea strictă a regulilor de conducere în secret;
- întrebuinţarea tabelelor de convorbiri, indicativelor şi semnalelor, a hărţilor
codificate pentru efectuarea comunicaţiilor prin mijloacele de transmisiuni

127 din 135


- schimbarea la intervale de timp variabile a caracteristicilor de lucru ale
mijloacelor de comunicaţii;
- stabilirea unor coduri de rezervă pentru cifrarea şi transmiterea informaţiilor;
- respectarea interdicţiilor radio şi transmiterea datelor prin alte căi şi mijloace;
- utilizarea aparaturii cu posibilităţi de transmitere rapidă;
- limitarea numărului persoanelor care au acces la tabele codificate;
- păstrarea secretului acţiunilor.
SECTIUNEA a 10-a

Protectia medicala a plutonului de cercetare

Art. 233. - Protecţia medicală se realizează în scopul păstrării sănătăţii


militarilor, prevenirii apariţiei şi răspândirii bolilor, inclusiv a celor provocate de
armele de distrugere în masă.
Protecţia medicală se asigură prin acordarea primului ajutor, scoaterea
răniţilor şi bolnavilor din zona de acţiune, prevenirea şi combaterea îmbolnăvirilor,
educaţia şi instrucţia sanitară a cercetaşilor, aprovizionarea cu materiale sanitare şi
farmaceutice.
Fiecare militar cercetaş este obligat să cunoască modalităţile şi să acorde
primul ajutor (autoajutor), a principiilor de igienă şi tratamentul în condiţiile de
izolare.

SECTIUNEA a11-a

Protectia mediului din zona de actiune a plutonului de cercetare

Art. 234. - Protecţia mediului cuprinde un ansamblu de măsuri şi activităţi


desfăşurate pentru respectarea legislaţiei şi reglementărilor specifice în vigoare,
referitoare la păstrarea echilibrului ecologic, prevenirea şi combaterea poluării,
protecţia ariilor protejate şi a monumentelor naturii, protecţia aşezărilor umane,
menţinerea şi ameliorarea factorilor naturali de mediu din raionul de acţiune a
plutonului de cercetare.

128 din 135


SECTIUNEA a 12-a

Activitatea de informare si relatii publice a plutonului de cercetare

Art. 235. - Activitatea de informare şi relaţii publice presupune crearea şi


menţinerea unei imagini favorabile armatei, dezvoltarea responsabilităţii pentru
îndeplinirea misiunilor, formarea şi dezvoltarea la militari a conştiinţei civice,
realizarea unei comunicări permanente şi reciproc avantajoase între armata şi
societatea civilă.

SECTIUNEA a 13-a

Asigurarea topogeodezica a actiunilor plutonului de cercetare

Art. 236. - Asigurarea topogeodezică constă în ansamblul de măsuri


executate în scopul procurării, prelucrării şi transmiterii la timp a documentelor şi
datelor topogeodezice necesare plutonului de cercetare pentru pregătirea şi executarea
misiunilor încredinţate.
Pe timpul îndeplinirii misiunilor primite, comandantul plutonului de cercetare
este obligat să actualizeze documentele şi fotodocumentele primite cu toate
modificările elementelor topografice, detaliilor de planimetrie şi a reliefului.

SECTIUNEA a 14-a

Asigurarea hidrometeorologica a actiunilor plutonului de cercetare

129 din 135


Art.237. - Cuprinde ansamblul de măsuri şi acţiuni ce se iau în scopul
obţinerii, determinării şi analizării datelor şi informaţiilor referitoare la: situaţia
hidrologică (cursuri de apă, lacuri, mlaştini, zone de inundaţii şi cantităţi de
precipitaţii) şi meteorologică, prognozele hidrometeorologice, fenomene periculoase
sau cu caracter de dezastru şi influenţa acestora asupra acţiunii de plutonului de
cercetare.
Datele hidrometeorologice trebuie studiate în concordanţă cu caracteristicile
geografice şi topografice ale direcţiei (raionului) de acţiune ale plutonului de
cercetare.

SECTIUNEA a 15-a

Asigurarea cu resurse umane a plutonului de cercetare

Art.238. - Asigurarea cu resurse umane constă în totalitatea măsurilor şi


acţiunilor desfăşurate pentru completarea necesarului de personal la plutoanele de
cercetare care urmare a pierderilor suferite în acţiunile desfăşurate sau a deficitelor
apărute din alte cauze. Aceasta se realizează, la cerere, prin eşalonul superior.

SECTIUNEA a16-a
Evitarea fratricidului plutonului de cercetare

Art. 239. - Evitarea fratricidului cuprinde ansamblul măsurilor şi acţiunilor


stabilite şi desfăşurate pentru evitarea uciderii sau rănirii personalului plutonului de
cercetare şi a distrugerii materialelor şi tehnicii din dotarea acesteia de către forţele
proprii.
Aceasta se obţine prin cunoaşterea permanentă a situaţiei şi acţiunilor
plutonului de cercetare, coordonarea şi sincronizarea acţiunilor cercetaşilor în cadrul
elementelor de cercetare, realizarea cooperării neîntreruptă cu vecinii şi alte elemente
de dispozitiv ale forţelor proprii.

130 din 135


SECTIUNEA a 17-a
Asigurarea juridica a plutonului de cercetare

Art.240. - Asistenţa juridică constă în totalitatea măsurilor şi acţiunilor


întreprinse pentru a se asigura respectarea în acţiunile militare a cerinţelor legilor
ţării, regulamentelor militare şi ale dreptului internaţional aplicabil în conflictele
armate.
Prin asistenţa juridică trebuie să se realizeze concordanţa între necesităţile
militare şi restricţiile impuse, îndeplinirea misiunilor fără încălcarea normelor de
drept, limitarea pierderilor colaterale, în raport cu aşteptările, discriminarea în
selectarea obiectivelor şi proporţionalitatea între mijloacele şi metodele folosite în
raport cu necesităţile militare.
Prin asistenţă juridică se amplifică demnitatea, onoarea şi prestigiul moral al
cercetaşilor şi se elimină crimele distrugerile şi suferinţele inutile.

SECTIUNEA a 18-a
Asigurarea religioasa a plutonului de cercetare

Art.241. - Asistenţa religioasă reprezintă ansamblul de acţiuni specifice


desfăşurate în scopul cultivării valorilor religios-morale, patriotice, etice şi civice în
vederea realizării şi menţinerii unui moral ridicat militarilor cercetaşi.
Se realizează prin pastoraţie individuală adecvată, rostirea de predici în vederea
îmbărbătării ostaşilor, fortificării voinţei, curajului şi sentimentului patriotic şi
întărirea credinţei.

131 din 135


ABREVIERI

1. Acp = Acoperire
2. Adp = Adăpost
3. ADMNBC= Arme de distrugere în masă N.B.C.
4. Aermb = Aeromobil
5. Amb = Ambuscadă
6. Ampl = Amplasament
7. A.Tero. = Antiterorist
8. Bj. G. = Baraj general
9. Clz. = Călăuză
10.D.Cc. = Detaşament de cercetare
11. Dez. = Dezinformare
12. F.A.I. = Forţe de angajare imediată
13. F.A.U. = Forţe de angajare ulterioară
14. F.A.Z. = Forţe de angajare zonală
15. F.R.R. = Forţe de reacţie rapidă
16. F.Resp. = Fâşie de responsabilitate
17. F.S. = Forţe de sprijin
18. L.D.A. = Limita dinainte a apărării
19. M.I.F.T.-T. = Misiune, inamic, forţe proprii, teren – timp la dispoziţie
20. Mil. = Militar
21. N.B.C. = Nuclear, biologic, chimic
22. N.O.P.I. = Nivel optim de protecţie individuală
23. Ord. Acţ. = Ordin de acţiune
24. Ord. Frag. = Ordin fragmentar
25. Ord. Prel. = Ordin preliminar
26. P.C.Bz. = Punct de comandă de bază
27. P.C. Rz. = Punct de comandă de rezervă
28. P.C. Aj. = Punct de comandă ajutător
29. P.O. S. = Procedeu de operare standard
30. Pl. Acţ. = Plan de acţiune
31. Rz. = Rezervă
32. T.A.B.C. –79 = Transportor amfibiu blindat de cercetare –79

132 din 135


BIBLIOGRAFIE

Strategia Militară a Romîniei, Editura Militară, BUCUREŞTI 2000;


1. Viziunea strategică 2010 ARMATA ROMÂNIEI, BUCUREŞTI
2000;
2. Doctrina Acţiunilor Întrunite ale Forţelor Armate, BUCUREŞTI
2001;
3. Doctrina operaţională a Forţelor Terestre, BUCUREŞTI 2002;
4. Concepţia privind conducerea militară în timp de pace, în situaţii de
criză şi pe timp de război, 2001;
5. F.T.-1, Regulamentul pentru operaţii al Forţelor Terestre – proiect,
BUCUREŞTI, 2001;
6. F.T.-2, Regulamentul activităţii de comandament în operaţiile
Forţelor Terestre, proiect, BUCUREŞTI 2000;
7. I-2, Regulamentul pentru luptă al marilor unităţi şi unităţilor de
infanterie – proiect, FĂGĂRAŞ, 2000;
8. Topografie militară, ed. a II-a, Editura Militară, 1983;
9. STANAG 2129 – Identificarea forţelor terestre pe câmpul de luptă şi
în aria de operaţii;
10.STANAG 2149 – Cererea de informaţii;
11.STANAG 2020 – Rapoartele situaţiei operaţionale;
12.STANAG APP 6 – Prescurtări N.A.T.O.;
13.STANAG APP 2014 – Emiterea ordinelor

133 din 135


134 din 135