Unitatea de învățare nr.

ANALIZA PROFITULUI TOTAL ŞI A PROFITULUI DIN EXPLOATARE

Cuprins:
 Analiza profitului total
 Analiza profitului din exploatare

Timpul alocat temei : 4 ore

Obiective:
După parcurgerea acestei teme veţi fi capabili:
• să efectuați o analiză a profitului total și profitului de exploatare.

Bibliografie recomandată:
 Anghel I., Analiza si evaluare economico-financiara, Ed. ASE, București, 2016
 Achim M., Borlea S., Ghid pentru analiza diagnostic a starii financiare, Ed. Risoprint,
Cluj, 2016
 Buşe L., Siminică M., Cîrciumaru D., Simion D., Ganea M., Analiză economico-
financiară, Ed. Sitech, Craiova, 2010
 Cîrciumaru Daniel, Analiza riscului firmei, Ed. Universitaria, Craiova, 2013
 Pantea M. I., Analiza economico-financiara - instrument al managementului
întreprinderii, Ed. Universitatii de Vest, Timișoara, 2017
 Robu V., Anghel I., Serban E. C., Analiza economico-financiara a firmei, Ed.
Economica, București, 2014
 Siminică M., Diagnosticul financiar al firmei, Ed. Universitaria, Craiova, 2010

5.1. ANALIZA PROFITULUI TOTAL

Rentabilitatea constituie o formă sintetică de exprimare a eficienţei economice, care

reflectă capacitatea unei firme de a realiza profit.
Profitul total al exerciţiului reprezintă un indicator sintetic prin care se apreciază, sub
formă absolută, rentabilitatea unei firme. Analiza acestuia vizează două obiective:
- analiza dinamicii şi structurii;
- analiza factorială.

Analiza dinamicii şi structurii rezultatului total al exerciţiului ţine seama de elementele

componente şi de sursele sale de provenienţă, aşa cum sunt ele prezentate în Contul de Profit
şi Pierdere. Potrivit acestuia, mărimea rezultatului total al exerciţiului (Rt) sau a profitului
brut (Pb) se determină ca diferenţă între veniturile totale (Vt) şi cheltuielile totale (Ct), astfel:

Rt (Pb) = Vt – Ct.
La rândul lor, veniturile totale se determină prin însumarea veniturilor de exploatare
(Ve) și a veniturilor financiare (Vf), iar cheltuielile totale prin însumarea cheltuielilor de
exploatare (Ce) și a cheltuielilor financiare (Cf):

Vt = Ve + Vf
Ct = Ce + Cf.
69
 Pentru analiza dinamicii profitului brut, se pot calcula modificările absolute şi
procentuale intervenite în mărimea acestuia în anul curent faţă de anul de bază, astfel:
Rt  Rt 1  Rt 0 ΔRt
ΔRt % = × 100 = IRE - 100.
Rt 0
Modificarea absolută a rezultatului total se explică prin modificarea veniturilor totale
şi a cheltuielilor totale, ale căror influenţe se pot calcula cu ajutorul metodei balanţiere.
Analiza structurală a rezultatului total se poate adânci prin luarea în considerare a influenţelor
exercitate de modificarea fiecărei categorii de venituri, precum şi a categoriilor de cheltuieli
aferente.
Mărimea rezultatului total se mai poate stabili prin însumarea rezultatului de
exploatare (Re) cu rezultatul (Rf):
Rt = Re + Rf = (Ve - Ce) + (Vf - Cf).

În procesul de analiză, se pot calcula influenţele fiecărei categorii de rezultate asupra

modificării rezultatului total folosind metoda balanţieră.
De asemenea, se poate face o analiză structurală a profitului brut prin calcularea
ponderii fiecărei categorii de rezultat în cadrul rezultatului total al întreprinderii, precum şi a
modificării acestor ponderi, astfel:
Re, Rf
GRe,Rf = × 100
Rt
Analiza structurală a rezultatului total se poate face şi în funcţie de rezultatul de
exploatare, rezultatul financiar şi cel extraordinar. În acest caz, schema influenţelor se prezintă
astfel:
Re
ΔRt Rf

Analiza factorială a rezultatului total necesită studierea acestuia cu ajutorul unor

modele de tip determinist, care permit stabilirea factorilor ce influenţează nivelul şi evoluţia
sa, precum şi măsurarea acestor influenţe. În acest scop poate fi utilizat următorul model:
_
Pb
Pb  Vt   Vt  Pb ,
Vt
(gi  Pv )
unde P b  
Ve , Vf Pe Pf
; gi = 100 ; Pv = ,
100 Vt Ve Vf
_
Pb - profitul mediu ce revine la 1 leu venituri totale;
gi - ponderea celor doua categorii de venituri (de exploatare si financiare) în totalul
veniturilor;
Pv - profitul la 1 leu venituri, pe cele doua categorii de venituri.
Modificarea profitului brut se explică pe seama modificării factorilor cu acţiune
directă şi indirectă, a căror schemă de cauzalitate se prezintă astfel:

Δ Vt
Δ Pb Δ gi
Δ Pb
Δ Pv
Influenţele factorilor se calculează cu ajutorul metodei substituirilor în lanţ:
_
1. Vt
Pb  ( Vt 1  Vt 0 )  Pb 0

2. Pb
Pb  Vt 1 (Pb 1  Pb 0 )
70
 2.1. giPb  Vt 1  (Pb' Pb 0)
2.2. Pv
Pb  Vt 1  (Pb 1  Pb' )

unde Pb ' reprezintă profitul mediu brut la 1 leu venituri totale din anul curent, recalculat în
funcţie de profitul la 1 leu venituri din anul de bază, pe cele trei categorii de venituri totale:
 (gi1  Pv 0 )
Pb' 
100

TEST DE AUTOEVALUARE 1

1. Ce presupune realizarea analizei factoriale a profitului total?

2. Influenţa cu semnul minus a modificării structurii veniturilor totale asupra profitului
total înseamnă:
a) Scăderea ponderii veniturilor cu cheltuieli la 1000 lei venituri pe categorii, mai mici decât
media pe întreprindere;
b) Creşterea ponderii veniturilor cu cheltuieli la 1000 lei venituri pe categorii, mai mici decât
media pe întreprindere;
c) Creşterea ponderii veniturilor cu cheltuieli la 1000 lei venituri pe categorii, mai mari decât
media pe întreprindere;
d) Scăderea ponderii veniturilor cu cheltuieli la 1000 lei venituri pe categorii, mai mari decât
media pe întreprindere;
e) Majorarea cheltuielilor la 1000 lei venituri din exploatare.

5.2. ANALIZA PROFITULUI DIN EXPLOATARE

Rezultatul din exploatare reprezintă cea mai importantă componentă a rezultatului

total, fiind agreat, în principal, de investitori pentru caracterizarea rentabilităţii economice a
activităţii finanţate. Nivelul său se poate determina ca diferenţă între veniturile din exploatare
şi cheltuielile din exploatare:
Re = Ve – Ce
Şi acest indicator poate fi analizat din punct de vedere structural şi factorial.

Analiza structurală a rezultatului din exploatare urmăreşte surprinderea

contribuţiei diferitelor elemente componente la realizarea profitului din exploatare. Astfel,
structura profitului din exploatare poate fi privită din mai multe puncte de vedere:
- pe tipuri de activităţi;
- pe subunităţi ale întreprinderii;
- pe tipuri de produse etc.
În acest scop, se poate determina ponderea fiecărei componente în profitul din
exploatare. Pot fi astfel identificate acele componente cu cea mai mare contribuţie la
realizarea profitului, cărora trebuie să li se acorde o atenţie sporită. Pentru a avea o imagine
mai exactă asupra rentabilităţii diferitelor activităţi, subunităţi sau produse, aceste ponderi se
pot compara cu ponderea deţinută de respectivele componente în veniturile din exploatare.
Astfel, acele componente care au o pondere mare în rezultatul din exploatare şi o pondere
mică în veniturile din exploatare au un nivel al rentabilităţii superior mediei pe întreprindere,
în timp ce componentele cu o pondere mică în rezultatul din exploatare şi o pondere mare în
venituri au o rentabilitate inferioară mediei.

71
 Analiza factorială rezultatului din exploatare se poate realiza cu ajutorul
următorului model:
Pe
Re  Ve   Ve  Pe  Ns  t  Wh  Pe ,
Ve

iar Pe 
 ge  re
100
unde: Pe - profitul mediu de exploatare la 1 leu venituri din exploatare;
ge - reprezintă structura veniturilor de exploatare, adică:
CA; Vps; Vpi; AVe
ge   100 ;
Ve
re - este profitul la 1 leu cifră de afaceri, venituri din producţia stocată, venituri din
producţia imobilizată, alte venituri din exploatare:
Pr Pps Ppi Pav
re  , , , ;
CA Vps Vpi AVe
t - timpul mediu exprimat în ore lucrat de un salariat într-un an;
Wh - productivitatea medie orară a muncii.

Trebuie precizat că producţia stocată şi producţia imobilizată sunt evaluate în costuri,

profitul aferent acestora fiind egal cu 0.
Pentru analiza profitului din exploatare conform acestui model, se va folosi
următoarea schemă factorială:
 Ns
Ve t
 Re Wh
 Pe ge
re

Exemplu:
Pentru exemplificarea utilizării acestui model factorial vom folosi datele din tabelul
următor:
Tabelul 5.1.
Indicatori An bază An curent
1. Venituri de exploatare, din care: 12000 14000
1.1. Cifra de afaceri 10000 12000
1.2. Venituri din producţia stocate 900 800
1.3. Venituri din producţia imobilizată 1100 1200
2. Cheltuieli de exploatare, din care: 10500 11900
2.1. Cheltuieli aferente cifrei de afaceri 8500 9900
2.2. Cheltuieli aferente producţiei stocate 900 800
2.3. Cheltuieli aferente producţiei imobilizate 1100 1200
3. Profitul de exploatare, din care: 1500 2100
3.1. Profitul aferent cifrei de afaceri 1500 2100
3.2. Profitul aferent producţiei stocate 0 0
3.3. Profitul aferent producţiei imobilizate 0 0
4. Numărul mediu de salariaţi 105 100
5. Timpul total lucrat exprimat în ore-om 165900 160000
72
 Indicatori An bază An curent
6. Timpul mediu lucrat de un salariat într-un an (rd.5/rd.4) 1580 1600
7. Productivitatea medie orară (rd.1/rd.5) 0,0723 0,0875
8. Profitul mediu de exploatare la 1 leu venituri 0,1250 0,1500
9. Profitul mediu aferent cifrei de afaceri la 1 leu venituri 0,1500 0,1750
10. Profitul mediu aferent producţiei stocate la 1 leu venituri 0 0
11. Profitul mediu aferent producţiei imobilizate la 1 leu
0 0
venituri
12. Ponderea cifrei de afaceri în veniturile de exploatare 83,33% 85,71%
13. Ponderea veniturilor din producţia stocată în veniturile de
7,50% 5,71%
exploatare
14. Ponderea veniturilor din producţia imobilizată în
9,17% 8,57%
veniturile de exploatare

Creşterea profitului de exploatare cu 600 mii lei se datorează factorilor cu acţiune

directă şi indirectă, ale căror influenţe se calculează cu ajutorul metodei substituirilor în lanţ:

1. Pe  (Ve 1  Ve 0 )  Pe 0  (14000  12000)  0,1250  250 mii lei

Ve

1.1. Pe  ( Ns1 - Ns 0 )  t 0  Wh 0  Pe 0 

Ns

 (100 - 105)  1580  0,0723  0,1250  -71,4 mii lei

1.2. Pe  Ns1  ( t 1 - t 0 )  Wh 0  Pe 0 
t

 100  (1600 - 1580)  0,0723  0,1250  18,1 mii lei

1.3. Wh
Pe  Ns1  t 1  ( Wh 1  Wh 0 )  Pe 0 
 100  1600  (0,0875 - 0,0723)  0,1250  303,3 mii lei

  Ve 1  ( Pe1  Pe 0 )  14000  (0,1500  0,1250)  350 mii lei

Pe
2. Pe

2.1.gePe  Ve 1  (Pe'Pe 0 )  14000  (0,1286  0,1250)  50 mii lei

2.2.rePe  Ve 1  ( Pe1  Pe' )  14000  (0,1500  0,1286)  300 mii lei.

unde Pe ' reprezintă profitul de exploatare la 1 leu venituri de exploatare din anul curent,
recalculat în funcţie de profitul la 1 leu venituri din anul de bază, pe cele trei categorii de
venituri de exploatare:

Pe' 
 (ge 1  re 0 )
85,71  0,1500  5,71  0  8,57  0
  0,1286 lei.
100 100
Creşterea veniturilor de exploatare cu 16,67% a condus la creşterea profitului de
exploatare cu 250 mii lei, influenţă apreciată favorabil. Această influenţă a fost determinată,
în cea mai mare parte, de productivitatea orară, ca factor intensiv, care a dus la un spor de
303,3 mii lei al rezultatului exploatării. Majorarea timpului mediu lucrat de un salariat într-un
an cu 20 de ore a dus la creşterea profitului cu 18,1 mii lei, în timp ce scăderea numărului
mediu de salariaţi a exercitat o influenţă negativă. Se observă că sporirea productivităţii orare
şi a timpului mediu lucrat de un salariat au permis întreprinderii reducerea numărului mediu
de salariaţi, ceea ce înseamnă o reducere a cheltuielilor salariale, aspect apreciat favorabil.
Modificarea structurii veniturilor de exploatare a determinat o creştere a profitului
exploatării cu 50 mii lei, ca urmare a creşterii ponderii acelor categorii de venituri de
73
exploatare (cifra de afaceri, unde ponderea creşte de la 83,33% la 85,71%) care au un profit la
1 leu venituri pe categorii mai mare decât media pe ansamblul firmei (Ppv = 0,1500 lei, mai
mare decât Pe 0  0,1250 lei). Profitul la 1 leu venituri pe cele trei categorii de venituri de
exploatare a condus la sporirea profitului exploatării cu 300 mii lei, această influenţă
favorabilă datorându-se profitului aferent cifrei de afaceri, în timp ce profitul aferent
producţiei stocate şi imobilizate, având valoarea 0 în ambele perioade, nu a influenţat
rezultatul exploatării.
Alt model de analiză factorială ţine seama de modul de asigurare şi utilizare a
factorilor de producţie:
Mf Mfa Ve Pe
Pe  T     ,
T Mf Mfa Ve
Mf
unde: - gradul de înzestrare tehnică a muncii;
T
M fa
- ponderea mijloacelor fixe active în mijloacele fixe totale;
Mf
Ve
- eficienţa utilizării mijloacelor fixe active;
M fa
Pe
- profitul mediu la 1 leu venituri din exploatare.
Ve
În situaţia în care firma nu înregistrează alte venituri şi alte cheltuieli din exploatare,
rezultatul din exploatare corespunde cu rezultatul aferent cifrei de afaceri.

Pentru analiza rezultatului (profitului) aferent cifrei de afaceri (Pr), se pot folosi
următoarele modele:
Pr   qp   qc   q(s)p   q(s)c ,
unde: q - este volumul producţiei vândute pe sortimente;
s - structura producţiei vândute pe sortimente;
c - costul pe unitatea de produs;
p - preţul mediu de vânzare fără TVA pe produse.
Schema factorilor cu influenţă directă se prezintă astfel:
q
 Pr s
c
p
Exemplu:
Pentru analiza profitului aferent cifrei de afaceri vom utiliza datele din tabelul
următor:
Tabelul 5.2.
Indicatori An bază An curent
Cifra de afaceri 10000 12000
Cheltuielile aferente cifrei de afaceri 8500 9900
Producţia vândută în perioada curentă
exprimată în:
- costurile perioadei de bază; - 9300
- preţurile perioadei de bază. - 11200

74
 Profitul aferent cifrei de afaceri în cele două perioade este:
Pr0   q 0 p 0   q 0 c 0  10000  8500  1500 mii lei
Pr1   q1p1   q1c1  12000  9900  2100 mii lei
Modificarea absolută a profitului se calculează astfel:
 Pr  Pr1  Pr0  2100  1500  600 mii lei.
Această variaţie se datorează influenţelor factorilor, calculate cu ajutorul metodei
substituirilor în lanţ:
1.qPr  ( q1s 0 p 0   q1s 0 c 0 )  ( q 0 s 0 p 0   q 0 s 0 c 0 ) 
 Pr0  I q  Pr0  1500  1,12  1500  180 mii lei
unde Iq este indicele volumului producţiei vândute, care se calculează astfel:
 q1 p0 11200
Iq    1,12
 q0 p0 10000
2.sPr  ( q1s1 p 0   q1s1c 0 )  ( q 1s 0 p 0   q 1s 0 c 0 ) 
 ( q1 p 0  q1 c0)  Pr0  Iq  (11200  9300)  1500  1,12  220 mii lei
3.cPr  ( q 1s1 p 0   q1s1c1 )  ( q 1s1 p 0   q1s1c 0 ) 
 ( q 1c1   q1 c0)  (9900  9300)  600 mii lei

4.pPr  ( q1s1p1   q1s1c1 )  ( q1s1p 0   q1s1c1 ) 

  q1p1   q1 p0  12000  11200  800 mii lei
Creşterea volumului fizic al producţiei vândute a determinat sporirea profitului aferent
cifrei de afaceri cu 180 mii lei. Aceasta este o consecinţă firească a investiţiilor efectuate de
firmă şi care s-au concretizat în creşterea capacităţii de producţie şi a volumului de activitate.
Este un aspect favorabil, semnificând o creştere a cererii clienţilor pentru produsele
întreprinderii şi o sporire a volumului desfacerilor pe piaţă.
Modificarea structurii producţiei vândute a condus la creşterea profitului cu 220 mii
lei, ca urmare a creşterii ponderii sortimentelor cu un profit pe unitatea de produs mai mare
decât media pe întreprindere şi a scăderii ponderii sortimentelor cu un profit pe unitatea de
produs mai mic decât media pe întreprindere. Cu toate că este o influenţă pozitivă,
semnificaţia sa trebuie apreciată în strânsă corelaţie cu cererea manifestată pe piaţă pentru
produsele firmei.
Sporirea, în medie, a costurilor pe unitatea de produs a contribuit la reducerea
profitului aferent cifrei de afaceri cu 600 mii lei. Pentru a putea aprecia eficienţa acestor
cheltuieli, trebuie să se compare influenţa costului unitar (în mărime absolută) cu cea a
preţului de vânzare. În cazul de faţă, se constată o influenţă mai mare a preţurilor (800 mii faţă
de 600 mii), ceea ce înseamnă o creştere superioară a acestora în comparaţie cu creşterea
costurilor. Putem, astfel, concluziona că se justifică majorarea costurilor unitare, întrucât
acestea se recuperează printr-o creştere mai mare a preţurilor.
Majorarea preţului de vânzare poate fi determinată fie de îmbunătăţirea calităţii
producţiei, caz în care atrage şi o majorare a costului de producţie pe unitatea de produs (ca
urmare a creşterii cheltuielilor materiale unitare sau a cheltuielilor salariale unitare), fie de o
situaţie conjuncturală favorabilă a raportului dintre cerere şi ofertă pe piaţă. Pentru
întreprindere, această ultimă cale de sporire a profitului nu este cea mai indicată, deoarece, în
viitor, creşterea concurenţei nu va mai permite o asemenea evoluţie a preţurilor.
Pentru analiza profitului aferent cifrei de afaceri, se mai poate folosi următorul model:

75
 Mf Qe CA Pr
Pr  T      T  It  E Mf  Gv  Rv.
T Mf Qe CA
Acesta pune în evidenţă influenţa potenţialului intern al firmei asupra profitului aferent
cifrei de afaceri.

TEST DE AUTOEVALUARE 2

1. Care sunt factorii cu influenţă directă asupra modificării profitului aferent cifrei de
afaceri?
2. Influenţa cu semnul plus a preţului de vânzare asupra profitului aferent cifrei de
afaceri semnifică:
a) Scăderea profitului aferent cifrei de afaceri;
b) Creşterea costurilor pe produse;
c) Scăderea preţului de vînzare;
d) Creşterea preţului de vânzare;
e) Creşterea volumului producţiei vândute.
3. Influenţa cu semnul minus a modificării costului pe produs asupra profitului aferent
cifrei de afaceri semnifică:
a) Creşterea profitului aferent cifrei de afaceri;
b) Scăderea ponderii produselor cu costuri mai mici;
c) Creşterea costului pe produs;
d) Reducerea costului pe produs;
e) Creşterea ponderii produselor cu costuri mai mici.

REZUMATUL TEMEI

Profitul constituie obiectivul de bază al oricărei întreprinderi. Creşterea acestuia şi,

implicit, a rentabilităţii constituie o necesitate obiectivă, vitală pentru însăşi existenţa
întreprinderii. Întreprinderile care se dovedesc nerentabile sunt supuse falimentului.
Rentabilitatea presupune obţinerea unor venituri, în urma vânzării şi încasării producţiei
fabricate, mai mari decât cheltuielile efectuate cu realizarea acesteia.
Creşterea rentabilităţii prezintă interes pentru toţi participanţii la activitatea firmei:
a) Managerii, ale căror performanţe sunt apreciate, de cele mai multe ori, prin prisma
profiturilor obţinute.;
b) Acţionarii sunt interesaţi, pe de o parte, să-şi maximizeze câştigul pe care îl scot din
plasamentul lor, sub forma dividendelor, iar, pe de altă parte, să maximizeze valoarea de piaţă
a întreprinderii, prin creşterea cursurilor acţiunilor cotate la bursă. Mijlocul prin care acţionarii
îşi pot atinge aceste obiective îl reprezintă creşterea rentabilităţii;
c) Salariaţii doresc siguranţa locurilor de muncă şi a posibilităţilor de promovare. De
aceea, numai o rentabilitate sporită pe termen lung permite să se menţină şi să crească
numărul de locuri de muncă şi oferă perspectiva unor creşteri salariale pe viitor;
d) Creditorii sunt interesaţi de rentabilitatea operaţiunilor întreprinderii, pentru că ea
condiţionează posibilitatea de rambursare a datoriilor contractate;
e) Statul şi organele administraţiei locale încasează , sub formă de impozite, o parte
din veniturile realizate de firme. O rentabilitate sporită creează premisele realizării unor
venituri mai mari la buget, fie direct, sub forma impozitului pe profit, fie indirect, ştiut fiind
faptul că, de regulă, firmele rentabile pot efectua investiţii şi crea noi locuri de muncă.
Pentru exprimarea rentabilităţii la nivelul unei firme, se utilizează două categorii de
indicatori:
a) Indicatori absoluţi: rezultatul exerciţiului; rezultatul din exploatare; profitul net.
76
 b) Indicatori relativi (rate de rentabilitate): rata rentabilităţii economice; rata
rentabilităţii financiare; rata rentabilităţii resurselor consumate; rata rentabilităţii
veniturilor; rata rentabilităţii comerciale;

Termeni cheie: profit total; profit din exploatare

Răspunsuri și comentarii pentru testele de autoevaluare

Test autoevaluare 1
Întrebarea 1: Analiza factorială a profitului total necesită studierea acestuia cu
ajutorul unor modele de tip determinist, care permit stabilirea factorilor ce influenţează
nivelul şi evoluţia sa, precum şi măsurarea acestor influenţe.
Întrebarea 2: a,c
Întrebarea 3: c,e

Test autoevaluare 2
Întrebarea 1: Profitul aferent cifrei de afaceri este influenţat de următorii factori
direcţi: volumul fizic al vânzărilor, structura producţiei, costul de producţie şi preţul de
vânzare.
Întrebarea 2: d
Întrebarea 3: c

77