Cuvântul buget își găsește originea in vechea limba franceza, si

anume, expresia buget si bugete, care exprimau înțelesul de punga de

piele sau punga de bani. Anglo-saxonii au împrumutat noțiunea de la
francezi, care, împreuna cu italienii, o aveau din Evul Mediu

In Romania, cuvântul ,,buget" apare pentru prima data in Regulamentul

Organic al Munteniei si Moldovei, pus in aplicare in anii 1831 - 1832.

Dreptul bugetar din Romania a evoluat in conformitate cu

dezvoltarea economica a tarii, pana la reforma financiara din 1949,
adoptata ca urmare a naționalizării principalelor mijloace de producție. In
noile condiții, s-a trecut la o concepție fiscala impusa de economia
planificata centralizat, bazata pe un plan economic general si pe un plan
financiar in concordanta cu primul.

In evoluția ulterioara a organizării finanțelor din statul nostru,

bugetul de stat, ca plan financiar anual, cuprindea fondurile bănești
centralizate ale statului si repartizarea acestora in concordanta cu
obiectivele planului național unic, pentru finanțarea dezvoltării economiei
naționale, acțiunilor social-culturale, apărării tarii si altor nevoi ale
societății.

In noul cadru politic, economic si juridic ce a început a se edifica

după 1989, un loc deosebit de important revine mecanismului financiar.
Acesta trebuie sa asigure stabilitatea economica, progresul României si
prosperitatea, in forme concrete, nu golite de conținut, așa cum a
procedat, o lunga perioada de timp, regimul comunist.

O componenta esențiala a mecanismului financiar o reprezintă

finanțele publice, astfel s-a urgentat elaborarea si adoptarea Legii
finanțelor publice care reprezintă o adevărata Constituție financiara a
României moderne.

Noțiunea public delimitează acest buget de bugetele proprii sau

bugetele de venituri si cheltuieli - instrumente financiare utilizate frecvent
cu aceste denumiri in literatura financiara si practica agenților comerciali.
In același timp, ea exprima specificul domeniului respectiv, finanțele
publice. Expresia național înseamnă ca bugetul include toate veniturile si
cheltuielile de natura publica ale tarii.

Bugetul public național cuprinde patru categorii de bugete publice, si

anume: bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele
fondurilor speciale, bugetele locale.
Bugetul public național are o sfera foarte larga si oferă o imagine de
ansamblu a tuturor veniturilor si cheltuielilor publice ale tarii. El reprezintă
un instrument de informare a opiniei publice si control al Parlamentului in
domeniul finanțelor publice, însumând veniturile si cheltuielile din cele
patru categorii de bugete publice. Prin acest buget nu se creează raporturi
de natura administrativa in ce privește elaborarea, aprobarea si execuția
celorlalte patru categorii de bugete menționate, asigurând-se
independenta deplina a titularilor acestora. Constituția României din 1991
se refera, succint, atât la bugetul public național, cat si la cele patru
categorii de bugete publice. Pentru prima data, legea conferă o autonomie
larga bugetelor publice care compun bugetul public național, ele fiind
elaborate si adoptate distinct.

Astfel, bugetul de stat cuprinde bugetul Senatului, Camerei Deputaților,

Președinției României, Guvernului, ministerelor, altor organe centrale si al
unor instituții publice care nu au organe ierarhic superioare si se aproba de
către Parlament.

Bugetul asigurărilor sociale de stat se întocmește distinct de bugetul

de stat si se aproba de Parlament, prin lege separata. In acest fel,
autonomia asigura garanția ca veniturile cuprinse in bugetul asigurărilor
sociale de stat nu vor mai putea fi utilizate pentru alte cheltuieli bugetare
decât cele pentru care sunt repartizate prin prevederile bugetului
respectiv.

Bugetele locale, care cuprind bugetele unităților administrativ

teritoriale cu personalitate juridica (comune, orașe, municipii, sectoare ale
Municipiului București, județe, respectiv Municipiul București), se
întocmesc in condiții de autonomie. Astfel, ca urmare a unei puternice
descentralizări, organele locale au dreptul de a dimensiona prevederile
bugetare de cheltuieli in raport cu nevoile proprii, in corelare cu resursele
bugetare pe care le vor putea realiza din impozitele, taxele si celelalte
venituri stabilite de legea bugetara, efectuând controlul social asupra
modului de utilizare a fondurilor alocate. Noua lege a înlăturat transferurile
ce se admiteau intre bugetele locale, iar excedentele bugetare obținute de
unitățile administrativ-teritoriale nu pot fi utilizate pentru alte bugete
locale sau pentru necesitățile bugetului de stat, ci rămân la dispoziția
respectivelor unități administrativ-teritoriale sub forma fondurilor de
tezaur si a fondurilor de rezerva.

COMPONENTELE BUGETULUI PUBLIC

Bugetul public cuprinde toate veniturile si cheltuielile de natura publica ale
unui stat.

Componentele bugetului public sunt autonome. Ele au venituri si cheltuieli

proprii, se elaborează si se aproba distinct, iar din punct de vedere
administrativ, titularii acestora au independenta deplina. Aceste
caracteristici sunt consfințite de Constituție.

Bugetul de stat este documentul elaborat si administrat de Guvern si

aprobat de Parlament, prin lege, cuprinzând veniturile si cheltuielile
aprobate prin legea bugetarăă anualăă .

In Legea bugetului de stat pe 2002, nr. 784/11.11.2001, se definește:

“Bugetul de stat cuprinde resursele financiare mobilizate la dispoziția
statului si repartizarea acestora in vederea realizării obiectivelor de
dezvoltare economica si sociala a tarii, precum si pentru funcționarea
autorității publice”.

Bugetul asigurărilor sociale de stat este documentul ce se întocmește

distinct de bugetul de stat si se aproba de Parlament prin lege separata,
fiind administrat si gestionat de Ministerul Muncii si Solidarității Sociale.

Veniturile ce sunt cuprinse in acest buget nu pot fi utilizate pentru alte

cheltuieli bugetare decât cele pentru care sunt repartizate prin prevederile
bugetului respectiv. Totodată, revine o obligație mai ferma pentru
autoritățile asigurărilor sociale de stat de a urmări modul de stabilire si de
încasare a veniturilor sale, pentru a se putea asigura plata pensiilor,
ajutoarelor si a celorlalte cheltuieli prevăzute in bugetul asigurărilor
sociale de stat.

Bugetele locale sunt bugetele unităților administrativ-teritoriale cu

personalitate juridica, elaborate autonom, fapt ce stimulează inițiativa
locala in realizarea veniturilor si satisfacerea cerințelor sociale locale.

Unitățile administrativ – teritoriale își dimensionează cheltuielile in

raport cu nevoile proprii, in corelare cu resursele pe care le pot mobiliza
din impozite, taxe si celelalte venituri stabilite prin legea bugetara,
efectuând controlul asupra modului de utilizare a fondurilor alocate.
 In cazul in care bugetele locale nu-si pot acoperi cheltuielile din
venituri proprii stabilite in conformitate cu legea, acestea pot beneficia de
transferuri de fonduri bănești de la bugetul de stat.

Bugetele fondurilor speciale se întocmesc in vederea finanțării

anumitor obiective si acțiuni necesare in perioada considerata, pentru care
se instituie prelevări obligatorii pe baza unor legi speciale.

Bugetul trezoreriei generale a statului este documentul in care sunt

înscrise veniturile si cheltuielile trezoreriei privind activitatea desfășurata
de aceasta in scopul îndeplinirii funcțiilor sale.

Bugetele instituțiilor publice autonome include veniturile si

cheltuielile instituțiilor publice centrale, care nu sunt subordonate nici unei
alte instituții de drept public.

Bugetele instituțiilor publice finanțate integral sau parțial de la

bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat si bugetele fondurilor
speciale include veniturile si cheltuielile instituțiilor publice centrale, care
nu sunt subordonate nici unei alte instituții de drept public si care primesc
subvenții de la bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat si
bugetele fondurilor speciale in completarea fondurilor proprii.

Bugetele instituțiilor publice finanțate integral din venituri proprii

sunt documentele in care sunt prevăzute si aprobate anual veniturile si
cheltuielile instituțiilor publice centrale, care nu sunt subordonate nici unei
alte instituții de drept public. Veniturile proprii provin din chirii, organizarea
de manifestări culturale si sportive, concursuri artistice, publicații, prestații
editoriale, studii, proiecte, valorificări de produse din activități proprii sau
anexe, prestări de servicii si altele asemenea.

Bugetele fondurilor provenite din credite externe este documentul

in care sunt prevăzute si aprobate veniturile provenind din credite externe
sau garantate de stat si a căror rambursare, dobânzi si alte costuri se
asigura din fonduri publice.

Bugetele fondurilor externe nerambursabile este documentul in

care sunt prevăzute si aprobate veniturile provenind din credite externe
sau garantate de stat care nu trebuie rambursate.

PRINCIPIILE BUGETARE
 Principiile bugetare sunt prevăzute explicit si rezulta implicit din
conținutul Legii finanțelor publice.

In practica bugetara se folosesc următoarele principii bugetare: principiul

universalității; principiul unității; principiul neafectării veniturilor; principiul
anualității bugetului public; principiul specializării bugetare; principiul
unității monetare; principiul echilibrului bugetar; principiul publicității.

Principiul universalității
Acest principiu prevede următoarele:

v Veniturile si cheltuielile publice sa fie înscrise in bugetul de stat cu

sumele lor globale;

v Veniturile bugetare nu pot fi afectate direct unei cheltuieli bugetare

anume, cu excepția donațiilor si sponsorizărilor care au stabilite destinații
distincte;

v Veniturile si cheltuielile publice sa se realizeze numai in cadrul

bugetului public, prin componentele acestuia.

Principalele avantaje ale respectării acestui principiu sunt :

cunoașterea cat mai exacta si reala a volumului total al veniturilor si
cheltuielilor publice; cunoașterea corelației care exista intre anumite
venituri si cheltuieli care se afla in conexiune strânsă; asigurarea
posibilităților de control al Parlamentului asupra cuantumului total al
veniturilor si cheltuielilor publice.

Aplicare stricta a principiului universalității conferă bugetului public

caracterul de buget brut.

Bugetul brut evidențiază suma dimensiunilor globale reprezentând

încasările de venituri publice sau acoperirea cheltuielilor publice.

Legătura dintre bugetul public si bugetul instituției este data de

diferența dintre cheltuielile (mai mari) si veniturile proprii (mai mici), adică
soldul cheltuielilor. In aceste condiții, aplicarea principiului universalității
bazat pe legăturile per sold conferă bugetului caracteristica de buget net.

Bugetul public net evidențiază suma soldurilor reprezentând

vărsăminte din venituri sau acoperirea cheltuielilor.