Iulius Caesar

100 î.Hr. La 13 iulie, la Roma, se nastea un baietel, spre bucuria parintilor sai,
pretorul Gaius Iulius Caesar si a sotiei sale, Aurelia. Familia micutului
botezat ca si tatal sau era cunoscuta la Roma. Prin tata se tragea din ginta
Iulia, intemeiata de fiul lui Eneas, Iulius. Mama sa facea parte dintr-o familie
plebee renumita, fiind nepoata cu consulul P. Rutilius Rufus si ruda a
vestitului general si om politic Marius.
Caesar a primit o educatie aleasa, mai intai de la mama sa, apoi de la
profesorul M. Antonius Gnipho. Se spune ca avea o dictie perfecta, scria
foarte corect in latina si greaca si avea talent literar. Facea exercitii fizice
grele, ii placea  inotul si era un calaret foarte priceput.
Cariera sa a inceput dupa razboiul civil, in timpul dictaturii lui Sylla, care l-a
prigonit pe Caesar. De aceea a plecat in Asia, unde si-a desavarsit educatia in
ale razboiului si a diplomatiei.
68  î.Hr.  Dupa moartea dictatorului  Sylla, Caesar se apropie de Pompeius,
fiind ales questor. Popularitatea i-a crescut din ce in ce mai mult, dar a crescut si
ambitia sa. De aceea s-a implicat in disputele si intrigile de la Roma, dovedind
reale calitati de politician.

64 î.Hr. In acest an reuseste sa fie ales mare pontif. Gruparea sa politica,

partidul popularilor, devenea tot mai puternica.
Devenit guvernator al provinciei Spania, Caesar si-a demonstrat calitatile de
militar si de administrator, care l-au facut un candidat de seama la functia de
consul. Pentru a deveni o figura politica puternica la Roma, Caesar avea
nevoie de aliati puternici, iar cei mai potriviti erau Crassus si Pompei.

59 î.Hr. Caesar, Crassus si Pompei formasera un triumvirat, iar Caesar, in acest

an, este primul care trage foloasele, devenind consul.
In calitate de consul, Caesar a stiut sa indeparteze neincrederea senatorilor,
dar si-a atras si simpatia poporului prin masurile luate. Si-a facut chiar si
propaganda, printr-un soi de stramos al ziarelor de astazi. A hotarat ca un
magistrat sa faca un rezumat al noutatilor zilnice, pe care sa le scrie pe
tablite de lemn vopsite in alb si asezate in diferite locuri din oras – Acta
diurna populi romani. Sprijinit de aliatii sai, a luat si masuri in domeniul
agricol, care i-au sporit popularitatea, ca si in domeniul organizarii
provinciilor.
Dupa terminarea mandatului , senatorii doreau trimiterea lui Caesar in
provincii neinsemnate, ca sa-l indeparteze de putere. Acolo, Caesar nu putea
decat sa aiba grija de paduri si drumuri, lucru care nu era deloc pe placul sau.
Dupa manevre abile si cu sustinerea lui Pompei si Crassus, a reusit sa obtina
provinciile Gallia Cisalpina, din nordul Italiei, si Illyria. A avut grija si ca
urmasii sai in functiile  importante sa-i fie prieteni, mai ales dintre tribuni.
Dupa aceea, a plecat linistit in Gallia, hotarat sa-si sporeasca faima.

56 î.Hr. La 15 aprilie, dupa lupte cu triburile din Gallia, Caesar era ingrijorat de
tulburarile de la Roma, de aceea si-a chemat tovarasii din triumvirat la o
intalnire, la Luca, la frontiera Galliei Cisalpine. Nu se stie exact ce s-a
discutat, dar Caesar a reusit sa-i impace pe Crassus si Pompei, intre care
izbucnisera neintelegeri. Caesar primea Gallia pe inca cinci ani dupa
expirarea mandatului, adica pana in anul 49 î.Hr. Pompei si Crassus urmau sa
devina consuli in 55, iar apoi primeau Spania, respectiv Syria.
 Reintors la postul sau, Caesar a intreprins o expeditie scurta in Insulele
Britanice, fiind nevoit sa revina in Gallia datorita tulburarilor de aici.

54 î.Hr. In acest an a facut inca o expeditie, cu aceleasi rezultate ca si in prima,

motiv pentru care Caesar nu a mai atacat Britannia. A infrant triburile rasculate
din Gallia si a trecut Rinul, pentru a nu permite o alianta a gallior cu triburile
germane.

53 î.Hr. Crassus moare in luptele din Asia, relatia lui Caesar se racisera si

triumviratul se destrama.
Galli se rascoala impotriva lui Caesar, hotarati sa ii aluge pe romani din
Gallia, planurile acestora au fost spulberate, Caesar iesind victorios din
luptele cu acestia. Infrangerea gallilor a sporit si mai mult puterea lui Caesar
dar Pompei avea si el planuri de marire si se afla la Roma, avand de partea sa
Senatul. Intre cei doi fosti aliati a izbucnit razboiul.

49 î.Hr. Pompei este infrant de legiunile lui Caesar. In acest razboi, Caesar ar fi

spus celebrele cuvinte ‘‘Zarurile au fost aruncate’’ (in lat. Alea iacta est).

44 î.Hr. La 15 Martie Caesar moare asasinat de conspiratori, strapuns de 23 de

lovituri de pumnal. Unii spun ca i-ar fi adresat aceste cuvinte lui Marcus Brutus,
care se repezise asupra lui : ‘‘Si tu fiul meu, Brutus ?’’.  La Roma, linistea va
disparea iarasi, pana ce mostenitorul lui Caesar, Octavianus, va deveni ceea ce
visase inaintasul sau, Imparat.
 Cleopatra

Cleopatra (greacă: Κλεοπάτρα, n. 69 î.Hr., d. 12 august 30 î.Hr.) a

devenit Cleopatra a VII-a a Egiptului, la moartea tatălui său, Ptolemeu al
XII-lea, în anul 51 î.Hr.. Ea intenționase revigorarea tradițiilor Egiptului de
odinioară, căutând sprijinul lui Iulius Cezar și Marc Antoniu. Moartea ei
legendară și felul cum cucerise inimile celor doi generali, ambițiile ei privind
gloria Egiptului elenistic și opoziția față de Imperiul Roman, o consacrară drept
una din cele mai celebre femei din istorie.

A devenit regină la moartea tatălui ei, Ptolemeu XII, în 51 î.Hr., şi a domnit

pe rând alături de cei doi fraţi ai ei, Ptolemeu XIII (51-47 î.Hr.) şi Ptolemeu XIV
(47-44 î.Hr.), şi de fiul ei, Ptolemeu XV Caesar (44-30 î.Hr.) sau Caesarion. După
ce armatele romane ale lui Octavian (viitorul împărat Augustus) au învins puterile
unite ale celor doi, Antoniu şi Cleopatra s-au sinucis, iar Egiptul a intrat sub
dominaţie romană. Cleopatra a influenţat activ politica romană într-un moment
crucial şi a ajuns să reprezinte, cum nu a mai reuşit nicio altă femeie din
Antichitate, prototipul femeii fatale.
Viaţa şi domnia

Fiică a regelui Ptolemeu XII Auletes, Cleopatra avea să fie ultima regină a
dinastiei macedonene care a condus Egiptul de la moartea lui Alexandru cel Mare,
în 323 î.Hr., până la anexarea regatului de către Roma, în 30 î.Hr. Această dinastie
fusese întemeiată de generalul lui Alexandru, Ptolemeu, care a devenit regele
Ptolemeu I Soter al Egiptului. Cleopatra era deci de origine macedoneană şi nu
avea mai deloc sânge egiptean, cu toate că autorul clasic Plutarh scria că, din
întreaga familie, doar ea a dorit să înveţe limba egipteană şi, din motive politice,
s-a proclamat noua Isis, titlu care o diferenţia de fosta regină ptolemaică,
Cleopatra III, care susţinuse şi ea că era reîncarnarea zeiţei Isis. Monedele ce
poartă pe ele portretul Cleopatrei înfăţişează o persoană mai degrabă expresivă
decât frumoasă, cu buze subţiri, bărbie fermă, privire senină, frunte lată şi un nas
proeminent.

La moartea lui Ptolemeu XII în 51 î.Hr., tronul a revenit fiului său mai mic,
Ptolemeu XIII, şi fiicei sale, Cleopatra VII. Este posibil, dar nu dovedit, ca ei să
se fi căsătorit la scurt timp după ce a murit tatăl lor. Cleopatra, având 18 ani, mai
mare decât fratele ei cu aproape opt ani, a acaparat puterea. Dovezile arată că
primul decret în care numele lui Ptolemeu apare înaintea numelui Cleopatrei a
fost în octombrie 50 î.Hr. Imediat după aceea, Cleopatra a fost nevoită să plece
din Egipt în Siria, unde a adunat o armată, iar apoi s-a întors în 48 î.Hr. pentru a
se lupta cu fratele ei, la Pelusium, aflat la graniţa de est a Egiptului. Uciderea
generalului roman Pompei, la Pelusium, şi sosirea lui Iulius Caesar au adus
temporar pacea.

Cleopatra şi-a dat seama că avea nevoie de sprijinul romanilor, mai exact
al lui Caesar, dacă voia să-şi recapete tronul. Fiecare dintre cei doi voia să se
folosească de celălalt. Caesar avea nevoie de bani pentru a plăti datoriile la care îl
împinsese tatăl Cleopatrei, Auletes, pe când se lupta să-şi păstreze tronul.
Cleopatra era hotărâtă să ajungă pe tron şi, dacă era posibil, să readucă gloria
primilor Ptolemei şi să recupereze cât mai multe teritorii, inclusiv sudul Siriei şi
Palestina. Caesar şi Cleopatra au devenit amanţi şi au petrecut iarna asediaţi în
Alexandria. Primăvara următoare au sosit întăriri romane, iar Ptolemeu XIII a
fugit din calea acestora, dar s-a înecat în Nil. Cleopatra, acum căsătorită cu fratele
ei Ptolemeu XIV, a preluat din nou tronul. În iunie 47 î.Hr. l-a născut pe
Ptolemeu Caesar (cunoscut de cei din Alexandria drept Caesarion sau „micul
Caesar”. Dacă Caesar era într-adevăr sau nu tatăl lui Caesarion, după cum indică
şi numele, este un fapt necunoscut).
 I-au trebuit doi ani lui Caesar pentru a înlătura ultimele rămăşiţe ale
opoziţiei celor fideli lui Pompei. Imediat ce s-a întors la Roma, în 46 î.Hr., a
sărbătorit triumful timp de patru zile – atât ţinea o ceremonie în cinstea unui
general după victoria asupra unei armate străine -, când Arsinoe, sora mai mică şi
mai duşmănoasă a Cleopatrei, a fost umilită. Cleopatra a făcut cel puţin o vizită
oficială la Roma, însoţită de soţul-frate şi de fiul ei. A locuit în vila personală a lui
Caesar, de dincolo de Tibru, şi se poate să fi fost martoră la dedicarea unei statui
în cinstea sa la templul lui Venus Genetrix, strămoaşa gintei Iulia din care făcea
parte Caesar. Cleopatra se afla la Roma când Caesar a fost ucis în 44 î.Hr.