Sunteți pe pagina 1din 8

SCHIMBAREA CLIMATICA SI SATELITELE

Actionand impreuna

1
Nucleul schimbarilor climatice

Cand vorbim despre atmosfera, cuvantul meteorologiei este primul care ne


vine in minte. Aceasta este in fapt o parte fundamentala a Motorului Climatic.
Atmosfera este un invelis foarte subtire de gaze care inconjoara pamantul (echivalent
cu cateva zecimi de milimetru, precum planeta cu marimea unei portocale). Acest
invelis exterior ne separa de vidul din spatiu. Acesta actioneza ca un ecran intre
razele soarelui (care sunt pline de energie) si suprafata pamantului. Modul in care
functioneaza acest ecran si rolul acestuia in schimbul radiatilor cu spatiul, afecteaza
temperatura suprafetei pamantului.Prin urmare compozitia atmosferei defineste
climatul planetei noastre si orice alterare a compozitiei atmosferei modifica climatul.
Satelitii sunt unelte puternice, care pot fi folositi pentru a analiza ce contine acest
invelis subtire si care ne pot ajuta sa intelegem cum are loc schimbul de energie intre
suprafata terestra si spatiu, prin intermediul atmosferei.
Mai simplu, atmosfera noastra este formata din 2 straturi:
 troposfera – de la suprafata terestra pana la o altitudine de aproximativ
15 km;
 stratosfera – de la 15 km la 30 km, inaltime.
Principalele diferente dintre aceste doua straturi se refera la temperature,
compozitia chimica, vant si nori. In troposfera temperature descreste odata cu
altitudinea, in timp ce in stratosfera creste. Vanturile sunt foarte puternice in
stratosfera si in general orizontale (atmosfera stratificata), intrucat circulatia
atmosferica in troposfera face amestecul (“tropo”=care schimba, in greaca) intre
gazelle aflate in partea de sus a troposferei si cele aflate in partea de jos.
O sfera greu de observat
Fiecare sfera a sistemului terestru are propiul interval de timp. In hidrosfera,
schimbul este masurat in ani sau secole, in timp ce in criosfera si in biosfera se
masoara in sezoane sau ani. Pentru atmosfera, schimbarile se intampla de la o ora,
zi sau saptamana la alta. Este cea mai rapida componenta a sistemului climatic, cee
ace o face foarte greu de observant. Un avantaj major al satelitilor care studiaza
atmosfera consta in posibilitatea de a face masuratori repetate la diferite intervale

2
de timp. Mai mult sau mai putin operational pentru aproape 30 de ani, seriile de
observatie din spatiu dedicate meteorologiei, au furnizat foarte multe informatii
pentru studiul asupra climatului atmosferic si a schimbarilor in curs de desfasurare
a acestuia. Aceasta flotila operatioanala de meteorology este formata din 5 sateliti
geostationari si 2 sateliti josi, care orbiteaza pamantul (Low Earth Orbit), operate
de agentia de meteorologie (NOAA, EUMETSAT, JMA). Monitorizarea pe termen
indelungat a atmosferei este garantata datorita angajamentelor puternic programate.
O atmosfera clara, fara nori este formata din aer, care la randul sau contine
78% azot, 21% oxigen si 1% argon si elemente numinte “urme de gaze”. Printre
altele, in ordinea importantei, exista si vapori de apa, dioxid de carbon, metan, dioxid
de sulf si ozon. Aceste gaze absorb radiatiile infrarosii emise de pamant, prevenid
ca aceasta energie sa fie pierduta direct de pe suprafata terestra in spatiu si sa
incalzeasca atmosfera, de aici denumirea de gaze “greenhouse gases” (efect de sera).
In ciuda concentratiilor foarte mici aceste gaze determina o mare parte a climatului.
Chiar daca unele dintre ele iau parte la reactii chimice complexe, in timp ce altele
raman pasive, toate sunt transportate de vant si nori, prin urmare se stabilesc legaturi
foarte puternice intre compozitia atmosferica si tendintele vantului. Ozonul se
gaseste in special in in stratosfera. Distrugerea gazelor de CFC, care absorb radiatiile
solare cauzeaza gaurile de ozon.
Actiunile politice de la sfarsitul anilor 1970 au dus la oprirea acestui proces,
acum gaura de ozon se inchide din nou, incet si natural. In troposfera se gasesc de
asemenea si aerosoli. Acestia pot fi naturali sau cu origine antropogenica.
Aceste particule solide, de aproximativ un micron, sunt in suspenii in aer si
pot fi minerale (praf din desert care formeaza panase) sau organice (cum ar fi
funinginea cauzata de arderea lemnului, carbunelui sau petrolului). Aceste particule
blocheza radiatia solara, si prin efectul de sera racesc suprafata. Aerosolii in
suspensii din atmosfera se gasesc in mare parte in emisfera de nord datorita activitatii
industriale. Efectul acumulat este vizibil la scara globala si presupune ca ar putea
masca o parte a incalzirii climatului la care se asteapta, datorat de cresterea gazelor
de tip “greenhouse” in atmosfera. Ca si praful, celelalte componente al atmosferei,
cum ar fi vaporii de apa, sunt de asemenea purtate de vant.

3
Tendinte climatice
Capabilitatea de a observa continuu si precis vaporii de apa din atmosfera, este de
importanta majora de cand “greenhouse” este cel mai important gaz si orice
alterare a distributiei lui are un impact puternic asupra climatului, in mod special in
troposfera, aproximativ 5-10 km altitudine. Echipe de cercetare si centre de
procesare a datelor, calculeaza tendintele climatice, in baza ultimilor 30 de ani de
observatie, efectuate de satelitii meteorologici. La joasa altitudine, aproape de
suprafata regiunilor oceanice, masurarea umiditatii atmosferice este mai usoara. In
plus senzorii pasivi de microunde cum ar fi SSM/I, de la bordul satelitilor US
Defence ne permit accesul la informatii cu peste 20 de ani in urma. Aceste serii de
masuratori pe perioade lungi confirma teoria schimbarii climatice. In special
permite confirmarea detaliata a teoriilor din legea Clasius-Clapeyron a incalzirii
globale.
Atmosfera nu se restrange doar la aceste straturi de aer, chiar daca sunt
murdare sau curate, umede sau uscate. Este de asemenea o parte foarte active a
circulatiei apei, care face legatura hidrosferei (sursei de apa) cu biosfera si criosfera.
Atmosfera este zona norilor, furtunilor, vijeliilor lovind suprafata terestra cu
apa, zapada si grindina, irigand culturi si alimentand raurile, dar cauzeaza uneori
distrugere.
Ce se intampla cu o molecula de apa pe parcursul circuitului in atmosfera?
Este scoasa afara din ocean, iar apoi este transportata de vant sub forma de vapori.
Apoi se ridica prin atmosfera intr-un nor. Pe masura ce se ridica se raceste, ceea ce
face ca apa sub forma de vapori se transforma in stare lichida sau solida.
Micile picaturi si cristale fac ca norii sa dea nastere precipatatiilor sub forma
de ploaie, grindina si zapada. Aici din nou satelitii s-au dovedit a fi foarte folositori
pentru a observa aceasta parte a circuitului apei in atmosfera si in mod special pentru
estimarea evaporarii din oceane. Aceasta este facuta in mod indirect, din
masuratorile umiditatii, temperaturii de la suprafata si vant, prin imbinarea unor
canale pasive de microunde si masuratori in infrarosu ale unor sateliti meteorologici
cum ar fi: AVHRR de la bordul NOAA si senzorii SSM/I de pe satelitii de aparare
ai SUA.
Hartile evaporatiei obtinute pe aceasta cale dezvaluie rolul regiunilor
eolienne, localizate in vecinatatea tropicelor(Cancer si Capricorn) ca o sursa de

4
umiditate pentru atmosfera. Acesti vapori de apa formeaza regiunile ecuatoriale
unde norii de ploaie sunt foarte comuni.
Aparitia satelitilor de observare a Pamantului au schimbat radical parerea in
legatura cu nori. Satelitii au dezvaluit structure si alte mase de nebulozitate care erau
pana acum necunoscute. Primele eforturi de a construi climat record de nori dateaza
de la inceputul anilor 1980 si sunt inca in dezvoltare. Aceasta a constat intr-o arhiva
de date de la satelitii meteorologici, standardizate si procesate pentru a construi un
climat omogen de nori. Termini cu ar fi cirrus floccus, cumulus humilis, congestus
sau cumulonimbus nu mai erau folositi, norii erau clasificati ca fiind inalti, josi sau
de nivel mediu, subtiri sau grosi. In loc sa vorbim despre “octas” (unitatea standard
de masurare a acoperirii norilor de catre observatorii umani) folosim termenul de
procentaj de acoperire a norilor.
Tipuri de precipitatii
Aceste date obtinute de la flota satelitilor operationali sunt completate de
satelitii de cercetare cunoscuti ca A-Train, CloudSat si CALIPSO care opereaza de
un deceniu. Orice mic detaliu este observat - altitudine, temperatura, faza( apa sau
gheata), marimea si distributia picaturilor si cristalelor – utilizeaza in general
instrumente active ( lidarii si radare).
Precipitatiile in orice forma: zapada, grindina si ploaie, care este una dintre
caracteristicile norilor si este cel mai greu de cuantificat din spatiu.
Analiza unui climat ploios obtinut cu ajutorul flotei operationale cu imaginile
obtinute de Global Precipitation Climatology Project al programului international de
cercetare GEWEX, subliniaza importanta regiunilor tropicale pentru bugetul apei.
In timp ce teoria ciclului hidrologic ca raspuns la incalzirea globala, anunta o crestere
a ploilor pe masura ce Pamantul se incalzeste, aceste date disponibile inca din 1979
nu au aratat pentru moment nici o alterare a tipurilor de precipitatii. Inceputul noii
ere a observarii precipitatiilor, va asigura instrumentele necesare pentru a studia in
continuare precipitatiile globale ale norilor.
Schimbul cu spatial
Acum ca am vazut toata atmosfera, ambele clare si noroase , sa ne uitam chiar
deasupra sis a consideram schimbul de energie cu spatial.

5
Notiunea ca energia emisa sau reflectata, sau efectul de sera sunt putin
abstracte si nu asa de evocative ca norii,ploaia si praful. Cu toate acestea exista o
legatura directa intre componentele atmosferice(compozitia chimica) so echilibrul
de energie ale sistemului nostru. Acestea nu sunt aratate de sateliti.
Atmosfera si componenteleei contureaza modul in care se petrece schimbul
de energie care conduce la motorul climatic.
Satelitii ne furnizeaza un punct de vedere original si este foarte folositor
pentru a intelege modul in care energia este redistribuita in motorul climatic datorita
tuturor masinilor si instrumentelor.
Analiza acestor serii lungi de date, nu ofera posibilitatea de a estima schimbarile
in mecanismul operational al climatului in temperature. Si climatul se schimba.
Compozitia chimica a atmosferei evolueaza. O amintire puternica este bine
cunoscuta, curba care arata concentratia de dioxid de carbon in atmosfera la
Observatorul Mauna Loa din Hawai care creste in fiecare an.
Primele estimari ale satelitilor ale concentratiilor gazelor cu effect de sera in
atmosfera sunt disponibile.
Aceste progrese s au facut datorita entuziasmului cercetatorilor care impartasesc
aceleasi scopuri: sa foloseasca datele meteo din trecut pentru a studia cilmatul
ducand pana la limita algoritmului si metodologiei. Acesta necesita in stiinta
masuratorilo pe termen lung si da nivelul inalt. De aseamenea necesita dezvoltarea
unor noi sisteme dedicate interpretrii climatice. Constelatiile si de lunga
durata a satelitelor meteorologice ne arata deja calea spre redresare.
Contributia IASI
Interferometru atmospheric cu sonda in infrarosu de la bordul satelitilor meteo
a devenit un ajutor real pt studierea climatului.
Accesul la instrumentele IASI din 2006 a oferit posibilitatea de a analiza date
inregistrate in infrarosu de la toti satelitii geostationary in jurul pamantului dar si a
altor instrumente de pe orbita polara(HIRS) sonda de inalta rezolutie a radarelor
infrarosii.
Toate acestea au devenit posibile datorita muncii excelente facuta cu preorelatie
pentru lansare instrumentelor, rezultand pentru inceput.

6
Acest lucru devine posibil datorită lucrărilor excelente efectuate înainte de
lansarea instrumentului dar și a stabilității temporale în ceea ce privește calitatea
măsurătorilor, care au dus la îmbunătățirea înregistrărilor de date ale altor senzori.

EUMETSAT utilizează IASI pentru a recalibra datele istorice Meteosat printr-un


lanț succesiv de calibrări care fac legătura fiecărui radiometru la instrumentul IASI.
O mare provocare rămasă în acest exercițiu este de a aborda incertitudinea
calibrărilor instrumentelor Meteosat, ceea ce, bineînțeles, este îmbunătățită în timp,
cu ajutorul calibrării inter-satelite. Datele de pe instrumentul IASI joacă un rol
esențial în proiectul FIDUCEO al Noii Uniuni Europene unde IASI va funcționa ca
referință pentru evaluarea sistematică a ipotezelor din algoritmii de calibrare pentru
instrumentele istorice cum ar fi HIRS.

Datele IASI nu sunt folosite doar pentru calibrarea altor instrumente. Oamenii
de știință au obținut cu succes o multitudine de produse, inclusiv compoziția
atmosferică. Acestea sunt folosite pentru a înțelege mai bine procesele atmosferice
și, de asemenea, contribuie la monitorizarea climatică pe termen lung.
Precipitații tropicale
Mecanismele de schimbare a climei apar în regiunile tropicale-unde efectele
sunt cele mai grave. Aici, cel mai sensibil este ciclul apei, mai degrabă decât
temperatura. Observațiile de suprafață sunt prea rare pentru a monitoriza cu precizie
parametrii relevanți .
Convecția tropicală adâncă prezintă o variabilitate spațio-temporală ridicată la o
gamă largă de scale.
Acest lucru poate fi observat de la sateliți geostaționari, dar majoritatea parametrilor
cheie pot fi extrași numai de la sateliții cu orbită redusă care transportă instrumente
pasive sau active printre care imaginile cu microunde și radare. Din păcate, sateliții
cu orbită joasă sunt în general aproape de orbiți polari, din regiunile tropicale.
Contelații satelit pentru monitorizarea operațională.
Radarele ca și în TRMM au contribuit în mod deosebit la studierea
precipitațiilor tropicale, însă acoperirea lor îngustă are ca rezultat probe slabe.

7
8