JEAN LOUVEAUX &) EDITURA APIMONDIA 1987INTRODUCERE Albinele au constituit incé din antichitate un obiect inepuizabil de cercetare pentru naturalisti, de cugetari pentru filozofi si de inspiratie pentru poeti. Cele mai renumite nume sint legate de istoria lor. Aristotel le-a consacrat o parte a operei sale ,,Istoria animalelor, iar Vergiliu le-a inchinat versuri care au ramas celebre. In secolul al XVil-lea Réeaumur a adus un progres decisiv cunostinjelor noastre despre viata stupului. De- altfel, lucrdrile naturalistilor din secolul al XVIIl-lea si inceputul celui de al XIX-lea sint cele care au dus la crearea apiculturli moderne. Din simplu mijloc de observare a albinelor, stupul-carte s-a transformat, da- torita citorva apicultori talentati ca Debauvoys, L.L. Langstroth sau C. Dadant, fn stupul cu rame mobile, Este impresionant faptul cA in a doua jumatate a secolului al X1X-lea apicultura a cunoscut, din nou, o mare dezvoltare in tarile Eu- ropei occidentale $i centrale-siein America de Nord. Apicultura moderna {si are inceputurile in aceasté epocd, care a fost pentru ea o adewdrata epoca de aur, Tot in aceasta péfidada si sub impulsul unor societati stiin- tifice foarte active incep si apara reviste profesionale, ca de exemplu L’Apiculteur. Numirul lucrarilor de apicultur& in francezd, englezd si germand editate intre 1860 si 1914 este impresionant. Un inventar recent realizat de dr. C. Courant, documentarist la INRA,a relevat faptul ca intre 1850—1952 s-au publicat 387 carji si broguri diferite despre apicul- turd in limba francez’, Invertarul facut pe o periodad de 300 de ani (1875—1975) furnizeazA 777 titluri (inclusiv 90 de lucrari fara data pre- Este ciudat faptul ci acestei cantitati de opere tehnice nu-i cores- punde o activitate stiintificd importantd. Nici o descoperire esenfiala nu a fost facuté in domeniul biologiei albinclor intre 1860 si 1920. Dar ince- pind cu aceasta ultima dat4, un om de geniu, Karl von Frisch, nascut Ja Viena, in 1887, a intreprins asupra mijloacelor de comunicatie ale albi- nelor cercetari care au avut ulterior un rasunet considerabil si au fost incoronate de premiul Nobel in 1973. Se poate spune cA Incepind din 1930 impulsul dat de lucrdrile lui Karl von Frisch cercetarilor despre albine a fost decisiv. Incepind cu sfirsitul celui de al U-lea razboi mondial s-au constituit in majoritatea Yarilor occidentale, apoi in lumea intreaga, echipe de cercetatori, zoologi, botanisti, agronomi, fiziologi, ecologi, etologi, geneticieni... care au abor-4 INTRODUCERE dat albina ca obiect de cercetare fundamentala sau aplicaté. Din cerce- rile acestor echipe au reiesit cunostinte noi ale cdror bilant ar fi foarte greu de facut, intr-atit de diversificate sint. SA mentiondm, totusi, ca exemplu, descoperirea feromonilor mAatcii. Apicultura a cunoscut in aceastA epocd perioade de stagnare si de prosperitate, si in general a fost constrinsA si se adapteze la condi- fiile noi ale agriculturii. Nu a putut sd se eschiveze de la necesitatile de productie. A trebuit sa iasa din traditiile milenare gi si ofere la ora actuala, in ciuda diversitatii sale o imagine foarte diferita de cea bucolica si pitoreascd pe care publicul i-o atribuie in general. Pentru a descrie apicultura francezd dispunem de citeva cifre care nu au, poate, precizia necesaraé, dar oferé o idee generald despre impor- tanta productiei noastre. In Franta sint aproximativ 1.200.000 de stupi; acest numar este relativ stabil. Dintre cei aproximativ 100.000 proprietari de stupi, nu sint mai mult de 1.000 de apicultori profesionisti sau semiprofesio- nisti. Este adevarat c& ei singuri posedi o treime din septel. Unele ex- Ploatari depasesc 2.000 de stupi. Foarte eterogena, profesiunea cuprinde deci profesionisti si ama- tori in acelasi timp. Acestia din urma, foarte numerosi, apartin unor medii foarte diferite si sint in general reprezentantii unei apiculturi de timp liber petrecut in mod util si placut. Daca luém fn considerare apicultura mondiald sintem surprinsi sd aflim c& ea este practicaté de 4—5 milioane de persoane care exploa- teazi 40—50 milioane de colonii de albine si produc 600—700 mii tone de miere pe an. Aceste cifre nu {in cont de apicultura farilor Tncurs de dezvoltare, putin cunoscuta, dar categoric cu posibilitaji foarte mari. Productia francezi de miere este de aproximativ 12.000 tone pe an, cantitate insuficienta pentru nevoile noastre de consum. Importam 4.000— 5,000 tone, ceea ce nu ne impiedicd sA exportim 1.000—2.000 tone din calitatile solicitate de vecinii nostri europeni. Cu mai mult de doi stupi pe km? Franta se situeazd printre {arile cu o apicultura mediu dezvoltata. Europa centrala practicd, in general, © exploatare mai intensiva, putind atinge sapte stupi pe km*, ceea ce eonstituie, fara indoiali, o limita maxima, date fiind resursele melifere disponibile. Acum o sutd de ani Fran{a avea cam de dowd ori mai multi stupi decit la ora actualé. Stupul facea pe atunci parte integranta din orice ferma. Avantajul acestei situa{ii cra asigurarea polenizarii plantelor entomofile din cultura mare, ceea ce in prezent nu se mai intimpla. Intr-adevar, polenizarea a devenit un factor limitant al productiei de fructe si legume, de oleaginoase si de leguminoase furajere. In aceste eonditii, cresterea albinelor ajunge s4 constituie un serviciu auxiliar al agriculturii. De aceea este esenjial ca apicultura si-si regaseascd locul pe care fl ocupa odaté, in mentalitatea agricultorilor, ccea ce presupuneANTRODUCERE 5 © informatie obiectiva, si completé asupra rolului insectelor poleniza- toare. ‘Dealtfel si apicultorii trebuie s4 dobindeascd cunostinte care sa le permitd si facd faté acestor probleme. Sa sperim ci aceasti lucrare va raspunde acestui dublu obiectiv. »Albinele si cresterea lor a fost conceputa ca o lucrare ce-si poate avea locul intr-o enciclopedie agricola. Adica nu este nici tratat de api- cultura, nici manual de biologie a albinelor. Am fncercat s& fac o sin- tez4 a cunostintelor actuale in directiile care noua ni se par cele mai im+- portante; asa se explicd divizarea lucrarii in patru parji sensibil egale. Cresterea albinelor presupune un minimum de cunostinfe despre biologia lor. Este deci necesar de a trece in revista toate marile functiuni fiziologice si de a ilustra abundent un text relativ concis. Prima parte este deci consacrata atit albinei ca individ, cit si coloniei care este, de aseme- nea, in felul sau, 0 individualitate. A doua parte trateaz& raporturile dintre planta si albina, accentul fiind pus pe polenizare, fara a neglija in acelasi timp, flora meliferé. Am incereat si punem in evident4 toatd complexitatea relatiilor dintre lumea vegetala si cea a insectelor, fara a avea ins& pretentia de a scrie o lucrare de eco-etologie a albinelor, pe care nu o vor neglija planurile de viitor. In a treia parte am vrut s& prezentém o apicultura fara obisnuitul context de retete si ,,maiestrii*, cdci acest tip de informatii este usor de g&sit in lucrari de specialitate, Am preferat sA ne concentrim eforturile pentru a desprinde o logicd a practicilor apicole $i pentru a o prezenta cititorului la un nivel destul de general pentru ca el s&-si poata adapta stilul de munca in stupina la conditiile ecologice date. A patra parte acorda un spatiu relativ mare mierii. datorita faptu- lui cd documentatia referitoare la acest aliment este, in general, incom- pleta. ExistA tendinfa de a o prezenta ca remediu, fn timp ce ea este in primul rind un produs alimentar de inalt& calitate, care presupune teh- nologii blinde. Unii cititori vor regreta desigur intinderea mai redusé a capitolelor consacrate altor produse ale stupului. Ne-am limitat cu bund stiinta la esentialul cunostintelor stabilite pe baze stiin{ifice si care dealt- fel justificd pe deplin interesul nutritionistilor si al medicilor pentru res- pectivele produse. Intenfia noastra a fost deci s& intocmim un tablou, cam schematic fara Indoiald, dar cit mai obiectiv posibil, a ceea ce, orice persoana care studiaz4 agricultura, sau biologia, orice apicultor precum si orice agricultor interesat de producti suplimentare ar trebui, si cu- noascd despre cresterea albinelor si produsele lor. Aceste materii sint in general ignorate de programele de invatamint agricol si in special de inv4jamintul superior. Este dupd umila noastrA pirere o lacuna, pentru e& agricultura mai diversificaté, mai productiva, mai rentabild, a cdrei dezvoltare se promoveaza, nu va putea exista fara a integra apicultura ca factor de productie si de echilibru biologic. Albina si apicultura joacd un rol important fn ecologie, in protectia naturii in amenajarea echilibrata a diferitelor regiuni ale {arii. Trebuie ca acest rol s4 fie cunoscut si apreciat la justa lui valoare de cei care au datoria de a lua decizii.