Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Kafka alege să-și înceapă abrupt firul narativ prin fraza: ”Într-o bună dimineață, când
Gregor Samsa se trezi în patul lui, după o noapte de vise zbuciumate, se pomeni metamorfozat
într-o gânganie înspăimântătoare.” Tranziția de la om la un gândac de mărimea unui om este
bruscă și totală. Gregor nu vede această situație ca pe una permanentă, ci ca pe un disconfort
trecător.
Gregor încearcă să comunice cu familia lui, dar își dă seama, din reacția lor, că vocea lui
este percepută doar ca un sunet animalic. Inițial, incapabil să-și coordoneze numeroasele membre
și noul organism, Gregor patrează multe caracteristici umane. Pe parcurs, cu cât câștigă mai
multă dexteritate în mișcare, cu atât se îndepărtează mai mult de condiția de om: învață să se
târască pe pereți, renunta să mai încerce să comunice verbal și în cele din urmă (că un apogeu al
proaspăt descoperitului său individualism și animalism), Gregor ignoră starea precară a mamei
sale și apară obiectele din cameră.
Ciudat și oarecum frustrant pentru cititor este faptul că nu știe și nici nu i se va fi dat să
afle care a fost viața lui Gregor înainte ca metamorfoza să se întâmple și nici care sunt motivele
pentru care tânărul este metamorfozat. Pur și simplu s-a întâmplat și niciun membru al familiei,
nici măcar Gregor, nu își pune întrebarea “de ce?”