Sunteți pe pagina 1din 10

Sectorul public cuprinde:

1. Institutiile publice;
2. Structurile de drept public ale statului;
3. Structuri de drept privat aflate sub controlul autorităţilor publice.
Ex: intreprinderile publice
Autoritate publica Institutie publica
 Se infiinteaza numai prin lege;  Se infiinteaza si prin HG;
 Folosesc dreptul de comanda in  Pot folosi dreptul de comanda in
exercitarea atributiilor lor; cazuri exceptionale;
 Activitatea lor se desfasoara din  Activitatea lor se desfasoara la
oficiu; cererea celor interesati;
 Rezultatul se concretizeaza si  Rolul lor este de a emite acte
finalizeaza in acte administrative de administrative individuale (diplome,
autoritate. adeverinte, certificate).
Autoritatile publice (gen) se impart in 3 specii:
 autoritati administrative (Guvernul, Prefectul, Primarul, Consiliile judetene);
 autoritati legislative;
 autoritati judecatoresti (instante judecatoresti, Ministerul Public).
Autoritatile publice administrative pot fi grupate dupa:
1. Criteriul teritorial ( aria teritoriala in care isi desfasoara activitatea):
a) autorităţi ale administraţiei publice centrale (Guvern, ministere);
b) autorităţi ale administrației teritoriale (serviciile publice deconcentrate ale
ministerelor);
c) autorităţi ale administraţiei publice locale (Consiliile locale, Primarii).
2. Criteriul funcţional ( nivelul de competenta):
a) autoritati ale adm pub cu competenţă generală (Guvernul, consiliile locale,
primarii);
b) autoritati ale adm pub cu competenţă de specialitate (ministerele).
3. Criteriul interesului (tipul interesului promovat):
a) autoritati ale adm de stat ce promoveaza interesele generale ale statului
(Guvern, Prefecți);
b) autoritati ale adm colectivităţilor locale ce promoveaza interesele specifice ale
colectivităților locale ( primarii).

Sector public Sector privat


 Acces la servicii: alegere colectiva  Acces la servicii: alegere individuală
printr-o politica; pe piaţă;
 Obiectiv: echitatea nevoilor;  Obiectiv: obţinerea profitului financiar;
 Calitatea actorilor: cetateni;  Calitatea actorilor: clienti;
 Instrumentul pietei: monopol;  Instrumentul pietei: concurenţa;
 Reglare: prin nevoia de resurse;  Reglare: prin cerere / ofertă;
 Decizia: coercitivă, influenţată de  Decizia: consensuală, influenţată de
politic. nevoia de profit bănesc.
Administraţia publică este un sistem de organizații, cuprinzând diverse structuri
administrative care realizează activitatea de organizare a executării şi de executare în concret
a legilor statului şi au misiunea de satisfacere a nevoii publice/a interesului public.
Sarcinile AP se impart in doua categorii:
1. De elaborare – implica pregătirea de către administraţie a textelor care devin
obligatorii pentru aceasta, odată ce sunt acceptate de guvern sau organele
legislative;
2. De execuţie – implică interpretarea unor texte, căutarea şi executarea mijloacelor,
coordonarea între activităţi diverse şi procedee diferite, adaptarea mijloacelor şi
procedurilor la împrejurări, la situaţiile de fapt create.
Serviciul public are doua sensuri:
1. Sens organic - realizatorul activităţii de interes public, un organism, o persoană
juridică, publică sau privată;
2. Sens material - activitate de interes public (serviciul de legiferare, judiciar,
administrativ).

!serviciul public ≠ serviciul de utilitate publică!


Principiile de organizare şi funcţionare a serviciilor publice:
1. Principiul continuităţii - presupune funcţionarea continuă, fără întrerupere a
serviciului public (pe fundamentul acestui principiu sunt admise limitele
dreptului la grevă a funcţionarilor publici din serviciile publice);
2. Principiul egalitatii - în faţa serviciului public toţi suntem egali, iar principiul
asigură generalitatea şi neutralitatea;
3. Principiul adaptabilitatii - presupune ca serviciile publice să fie permanent
adaptate nevoilor publice;
4. Principiul descentralizarii - presupune administrarea intereselor locale,
comunale, orăşeneşti sau judeţene de către autorităţile liber alese de către
cetăţenii colectivităţii respective;
5. Principiul eficienţei serviciului public - presupune realizarea raportului optim
între cost şi cantitatea şi calitatea serviciului în condiţiile satisfacerii nevoii
publice;
6. Principiul eficacităţii - reprezintă gradul în care sunt realizate obiectivele
furnizorului serviciului public (definirea obiectivului si masurarea rezultatului
obtinut);
7. Principiul cuantificării - permite evaluarea rapidă a activităţilor serviciului
public prin aprecierea satisfacerii nevoii publice.
Caracteristicile serviciilor:
1. Intangibilitate - serviciile publice nu pot fi simţite, văzute, mirosite, auzite
înainte de a fi cumpărate;
2. Inseparabilitate - presupune faptul că prestarea şi consumul serviciilor publice
au loc simultan;
3. Variabilitate - nu se repetă, nu sunt furnizate în mod identic, diferă de la o
prestaţie la alta direct influenţate de factorul uman prestator şi de variabila
timp;
4. Perisabilitate - reprezintă capacitatea serviciilor publice de a nu fi stocate sau
inventariate.
Autorităţi ≠ instituții ≠ întreprinderi publice = structuri ale sistemului administraţiei
publice, particularizate prin funcţionarea şi construcţia de tip organizaţional care au un statut,
reguli de funcţionare proprii, stabilite prin acte normative si rolul de a satisface anumite nevoi
publice.
Structura organizatorică = ansamblul persoanelor, al subdiviziunilor organizatorice şi al
relaţiilor dintre acestea, astfel constituite şi reglementate încât să asigure premisele
organizatorice necesare obţinerii performanţelor dorite.
Atributele AP:
1. Previziunea/programarea/planificarea;
2. Organizarea;
3. Comanda/participarea;
4. Coordonarea;
5. Controlul.
Autoritatea, instituţia sau întreprinderea publică sunt definite prin existenţa şi manifestarea a
două tipuri de procese ce se intercondiţionează reciproc:
1. De conducere;
2. De execuţie.
Procesul de conducere reprezintă ansamblul fazelor, proceselor, acţiunilor prin care se
determină obiectivele organizaţiei, resursele şi procesele de muncă necesare realizării
obiectivelor, precum și executanţii proceselor de muncă.
Este un proces ciclic caracterizat de dinamismul schimbării, aflându-se sub influența directă a
factorilor politici, legislativi, economici, tehnologici, factori ai resursei umane. Manifesta
continuitate și consecvență, astfel încât, acesta să nu fie întrerupt în funcție de schimbările
politice.
Fazele procesului de conducere:
1. Faza previzională - axată pe anticiparea de modalităţi, metode, soluţii
organizatorice, motivaţionale şi de evaluare superioară, corespunzătoare
evoluţiei prestabilite a organizaţiei respective (conducerea de tip previzional);
2. Faza de operaţionalizare (de aplicare, de executare) - acestei faze îi este
caracteristică conducerea operativă, cu accentuat caracter efectuoriu în care
predomină adoptarea şi implementarea de decizii curente;
3. Faza finală (postoperativă) - faza de comensurare şi interpretare a rezultatelor
obţinute. Conducerea post-operativă, specifică acestei faze, are un caracter
constatativ. Ea încheie un ciclu de conducere şi pregăteşte condiţiile pentru
reluarea următorului ciclu de conducere.
Functiile procesului de conducere:
1. Funcția de prevedere: ansamblul procedeelor prin care conducerea ia în
considerare viitorul organizației și identifică diferite posibilități de acționare în vederea
realizării obiectivelor organizației;
2. Funcția de organizare: suma activităților realizate în vederea utilizării cu
maximă eficiență a diferitelor resurse puse la dispoziție de către organizație;
3. Funcția de antrenare-declanșare a acțiunii: procesul de capacitare prin motivare
de către conducător a colaboratorilor săi de a participa la transpunerea deciziilor și realizarea
obiectivelor organizației;
4. Funcția de coordonare: procesul prin care un conducător creează și menține
armonia între activități, oameni, compartimente de muncă;
5. Funcția de control-reglare: procesul prin care se verifică și se măsoară
realizarea calitativă și cantitativă a unor activități, sarcini, lucrări, se compară cu obiectivele
planificate, se măsoară și se indică măsuri de corectare a eventualelor abateri de la standardele
previzionate.
Realizarea activităţiilor şi sarcinilor AP :
 personal constituit eterogen:
 funcţionari publici;
 personal contractual.
Functia publica ≠ functia de demnitate publica ( ministru, viceprimar, etc, alesi prin alegere
sau numire).
Functiile publice se ocupa prin concurs si se impart in:
1. Functii publice generale : FP de executie (prefect, subprefect, inspectori
guvernamentali), FP de conducere (director general, director, director adjunct), Inaltii
functionari publici (secretar general din ministere);
2. Functii publice specifice: FP de executie ( manager public, politist local, comisar), FP
de conducere (arhitect sef din primarie, comisar sef).
Functia executiva: cele trei puteri in stat ( legislativa, executiva, care asigura executarea
legii, judecatoreasca).
Forma de guvernamant in RO este semiprezidentiala.
Executivul in RO cuprinde doua categorii de organe : seful statului si guvernul.
Rolul presedintelui (sefului statului) in RO:
a) Reprezentarea statului;
b) Garanteaza independenta nationala;
c) Garant al Constitutiei;
Caracteristicile sefului statului:
a) Alegerea presedintelui se face prin vot universal, liber exprimat, direct;
b) Rezultatul alegerilor este validat de Curtea Constitutionala;
c) Durata mandatului este de 5 ani, dar poate fi prelungita in caz de razboi sau catastrofa;
d) In timpul mandatului nu poate indeplini nicio alta functie publica/privata sau sa
apartina unui partid politic;
e) Imunitate;
f) Instituie starea de asediu sau urgenta;
g) Comandant suprem al fortelor armate;
h) Confera decoratii si titluri de onoare;
i) Acorda gradele de amiral, general si maresal;
j) Numeste in functii publice;
k) Acorda gratiere;
l) Actele sale: decrete.
Atributiile sefului statului in politica interna:
a) Numirea guvernului;
b) Revocă şi numeşte, la propunerea primului-ministru, pe unii membri ai
Guvernului;
c) Consultarea Guvernului ( in caz de probleme urgente);
d) Participarea la şedinţele Guvernului;
e) Legiferare (promulga legile votate de cele doua Camere si le poate trimite spre
reexaminare Parlamentului);
f) Adreseaza Parlamentului mesaje cu privire la principalele probleme politice;
g) Poate sa dizolve Parlamentul;
h) Referendum.
Atributiile sefului statului in politica externa:
a) Încheie tratate internaţionale în numele României;
b) La propunerea Guvernului, acreditează şi recheamă reprezentanţii diplomatici ai
României şi aprobă înfiinţarea, desfiinţarea sau schimbarea rangului misiunilor
diplomatice;
c) Reprezentanţii diplomatici ai altor state sunt acreditaţi pe lângă preşedintele
României.
Daca savarseste fapte grave ce incalca Constitutia, seful statului poate fi suspendat din functie
de catre Parlament, in sedinta comuna.
Daca este pus sub acuzare pentru inalta tradare, seful statului este suspendat din drept, iar la
condamnarea definitiva este demis din drept.
Vacanta functiei = in caz de demisie, demitere, imposibilitate definitivă de exercitare a
atribuţiilor ori deces.
Presedinte interimar va fi preşedintele Senatului sau Camerei Deputaţilor.
Administratia prezidentiala:
a) este o institutie publica cu personalitate juridica si reprezinta serviciile publice
aflate la dispoziţia preşedintelui României pentru îndeplinirea atribuţiilor sale;
b) are personal detaşat şi încadrat direct pe posturi sau funcţii.
Guvernul este autoritatea publică a puterii executive, care asigură realizarea politicii interne
şi externe a ţării şi exercită conducerea generală a administraţiei publice.
Functiile guvernului:
a) funcţia de strategie, prin care se asigura elaborarea strategiei de punere in aplicare
a Programului de guvernare;
b) funcţia de reglementare, prin care se asigura elaborarea cadrului normativ si
instituţional necesar in vederea realizării obiectivelor strategice;
c) funcţia de administrare a proprietăţii statului;
d) funcţia de reprezentare (pe plan intern si extern);
e) funcţia de autoritate de stat, prin care se asigura urmărirea şi controlul aplicării si
respectării reglementarilor.
Atributiile Guvernului:
a) Elaborarea proiectelor de legi şi supunerea lor spre aprobare Parlamentului;
b) Asigurarea executării legilor şi a celorlalte dispoziţii normative date în aplicare
acestora;
c) Conducerea şi controlul activităţii ministerelor;
d) Realizarea politicii interne si externe.
Numirea si componenta Guvernului: Preşedintele României desemnează un candidat pentru
funcţia de prim-ministru. Guvernul este alcatuit din prim-ministru, viceprim-ministru,
ministrii.
Conditii de ocupare a functiei de ministru: cetăţenia română şi domiciliul în ţară, să se bucure
de exerciţiul drepturilor electorale, nu au suferit condamnări penale, nu sunt incompatibili cu
funcţia de membru al Guvernului.
Ministrul nu poate: sa exercite alte functii publice de autoritate (cu exceptia de senator sau
deputat), sa execite o functie de reprezentare profesionala salarizata in cadrul organizatiilor cu
scop comercial, sa exercite acte de comert, sa exercite functia de administrator la SC, sa
exercite functii publice in serviciul unei organizatii straine.
Încetarea calitatii de membru al Guvernului: demisie, revocare, pierdere drepturi electorale,
stare de incompatibillitate, deces.
Functionarea Guvernului:
a) Şedinţe de guvern;
b) Actele emise sunt hotărâri şi ordonanţe;
c) Efectueaza control ierarhic fata de celelalte institutii;
d) Raspunde politic in fata Parlamentului si civil, penal sau administrativ pentru
faptele savarsite;
e) îşi exercită mandatul până la data validării alegerilor parlamentare generale.
Primul-ministru:
a) conduce Guvernul si coordoneaza activitatea membrilor acestuia;
b) emite decizii;
c) numeste si elibereaza din functie conducatorii organelor de specialitate din
subordinea Guvernului, secretarul general si secretarii generali adjuncti ai
Guvernului, personalul din cadrul aparatului de lucru al primului-ministru,
secretarii de stat, alte persoane care indeplinesc functii publice;
d) prezinta Camerei Deputatilor si Senatului rapoarte si declaratii cu privire la
politica Guvernului;
e) contrasemneaza decretele emise de Presedinte;
f) poate constitui, prin decizie, consilii, comisii si comitete interministeriale;
g) coordonează o serie de agenţii şi autorităţi.
Administraţia centrală de specialitate: ministerele, celelalte organe de specialitate ale
administraţiei publice centrale.
Ministerele sunt organe de specialitate în cadrul sistemului autorităţilor administraţiei publice
centrale cu rol în realizarea politicii guvernamentale în domeniile de activitate ale acestora.
Atributiile ministerelor:
a) atribuţii comune tuturor ministerelor. Acestea pot fi grupate în: atribuţii referitoare
la organizarea executării legilor şi ordonanţelor guvernului, atribuţii din domeniul
activităţilor economice şi sociale, etc;
b) atribuţii specifice fiecărui minister, care sunt determinate de sfera de activitate
coordonată şi condusă de fiecare minister în parte.
Functiile ministerelor:
a) funcţia de strategie;
b) funcţia de reglementare a domeniului de competenţă, cu respectarea ierarhiei
actelor normative;
c) funcţia de control şi monitorizare a domeniului de competenţă.
În raport cu natura sarcinilor care le revin, ministerele se grupeaza in:
a) ministere cu activitate economică si administrativa (Ministerul Economiei,
Comerţului şi Mediului de Afaceri; Ministerul Finanţelor Publice);
b) ministere cu activitate de apărare a ordinii de drept (Ministerul Apărării
Naţionale, Ministerul de Interne);
c) ministere cu activitate socioculturală şi ştiinţifică (Ministerul Educaţiei,
Cercetării, Tineretului şi Sportului, Ministerul Culturii);
Conducerea ministerelor:
a) este exercitata de ministrii, care reprezinta ministerul în raporturile cu celelalte
autorităţi publice;
b) ministrii au dubla responsabilitate: in fata Parlamentului si in fata Guvernului;
c) ministrii emit acte juridice prin care se rezolvă anumite probleme concrete ( nu au
caracter normativ);
d) ministrii stabilesc regulile de conduită pentru organele şi unităţile subordonate.
Atributiile ministrilor:
a) organizeaza, coordoneaza si controleaza aplicarea legilor, ordonantelor si
hotararilor Guvernului;
b) nitiaza si avizeaza proiecte de lege, ordonante, hotarari ale Guvernului;
c) actioneaza pentru aplicarea strategiei proprii a ministerului;
d) fundamenteaza si elaboreaza propuneri pentru bugetul anual, pe care le inainteaza
Guvernului
e) urmaresc proiectarea si realizarea investitiilor din sistemul ministerului, in baza
bugetului aprobat;
f) reprezinta interesele statului in diferite organe si organisme internationale;
g) initiaza si negociaza conventii, acorduri.
Aparatul propriu al ministrului = structura organizatoricară care poate cuprinde, în funcţie de
importanţă, volum, complexitate şi specificul activităţii desfăşurate departamente, direcţii
generale, direcţii, servicii, birouri.
Prefectul este reprezentantul Guvernului pe plan local:
a) Guvernul numeste cate un prefect în fiecare judet și în municipiul București;
b) Emite ordine cu caracter individual sau normativ;
c) Conduce serviciile publice deconcentrate ale ministerelor;
d) asigură conducerea comitetelor judeţene pentru situaţii de urgenţă;
e) asigură verificarea legalităţii actelor administrative ale autorităţilor administraţiei
publice locale;
f) verifică legalitatea actelor administrative ale consiliului judeţean, ale consiliului
local şi ale primarului;
g) Numirea şi eliberarea din funcţie a prefecţilor şi a subprefecţilor se fac prin
hotărâre a Guvernului;
h) funcţii din categoria înalţilor funcţionari publici.
Între prefecţi, pe de o parte, consiliile locale şi primari, precum şi consiliile judeţene şi
preşedinţii consiliilor judeţene, pe de altă parte, nu există raporturi de subordonare; în
relaţiile dintre acestea există raporturi de colaborare.
Autorităţile administraţiei publice locale:
1. Primarul reprezintă comuna sau oraşul în relaţiile cu alte autorităţi publice, cu
persoanele fizice sau juridice române sau străine, precum şi în justiţie:
a) exercită funcţia de ordonator principal de credite;
b) întocmeşte proiectul bugetului local;
c) iniţiază negocieri pentru contractarea de împrumuturi;
d) verifica corecta înregistrare fiscală a contribuabililor la organul fiscal teritorial;
e) elaborează proiectele de strategii privind starea economică, socială şi de
mediu;
f) ia măsuri pentru prevenirea şi, după caz, gestionarea situaţiilor de urgenţă;
g) emite dispoziţii cu caracter normativ sau individual;
h) inceteaza din drept:demisie, incompatibilitate, schimbarea domiciliului,
pierderea drepturilor electorale, condamnare, deces, referendum;
2. Consiliul local este compus din consilieri aleşi prin vot universal, egal, direct, secret şi
liber exprimat:
a) numărul membrilor fiecărui consiliu local se stabileşte prin ordin al
prefectului;
b) mandatele consilierilor locali declaraţi aleşi sunt validate în cel mult 25 de zile
de la data desfăşurării alegerilor;
c) aprobă, la propunerea primarului, bugetul local;
d) aprobă, la propunerea primarului, contractarea şi/sau garantarea
împrumuturilor;
e) stabileşte şi aprobă impozitele şi taxele locale, în condiţiile legii;
f) aprobă strategiile privind dezvoltarea economică, sociala si de mediu;
g) consiliul local se întruneşte în şedinţe ordinare, cel puțin o dată pe lună, la
convocarea primarului (consiliul local se poate întruni şi în şedinţe
extraordinare, la cererea primarului);
h) convocarea consiliului local se face în scris, cu cel puţin 5 zile înaintea
şedinţelor ordinare sau cu cel puţin 3 zile înainte de şedinţele extraordinare;
i) actele emise: hotarari (aduse la cunostinta publica in termen de 5 zile);
j) Consiliul local se poate dizolva
 de drept : nu se întruneşte cel puţin într-o şedinţă ordinară sau
extraordinară timp de 4 luni consecutive si nu au adoptat nicio hotarare
sau numărul consilierilor se reduce sub jumătate plus unul şi nu se
poate completa prin supleanţi.
 prin referendum: la cererea a cel puţin 25% din numărul cetăţenilor cu
drept de vot înscrişi pe listele electorale.
3. Consiliul judetean este autoritatea administraţiei publice locale, constituită la nivel
judeţean pentru coordonarea activităţii consiliilor comunale, orăşeneşti şi municipale,
în vederea realizării serviciilor publice de interes judeţean:
a) Este este compus din consilieri judeţeni aleşi în condiţiile legii;
b) Se întruneşte în şedinţe ordinare cel puțin o dată pe lună;
c) adoptă hotărâri cu majoritate calificată, absolută sau simplă;
d) alege dintre membrii săi doi vicepreşedinţi cu votul secret al majorităţii
consilierilor judeţeni în funcţie;
e) Preşedintele consiliului judeţean răspunde de buna funcţionare a administraţiei
publice judeţene;
f) Eliberarea din functie: referendum sau în urma constatării unei situaţii de
drept;
g) Consiliul judetean emite dispoziţii cu caracter normativ sau individual;
h) hotărăşte înfiinţarea sau reorganizarea de instituţii, servicii publice şi societăţi
comerciale de interes judeţean;
i) aproba bugetul propriu al judeţului;
j) stabileşte impozite şi taxe judeţene;
k) Adoptă strategii, prognoze şi programe de dezvoltare economico-socială şi de
mediu a judeţului.
4. Secretarul general al UAT este funcţionar public de conducere, cu studii superioare
juridice sau administrative:
a) Functia se ocupă pe bază de concurs sau de examen, după caz, iar numirea se
face de către prefect;
b) eliberarea din funcţie, precum şi sancţionarea disciplinară a secretarului se fac
de către prefect.
Relatii specifice sistemului de administratie publica:
1. Relaţii de autoritate:
a) relaţii ierarhice;
b) relaţii funcţionale-determinate de structură după competenţa specifică.
2. Relaţii de cooperare:
a) formalizate-obligatorii prin acte normative;
b) neformalizate- facultative.
3. Relaţii de reprezentare
4. Relaţii de control
5. Relaţii de prestări servicii – cu pondere în raporturile cu cetăţenii
Mijloacele de acțiune a AP:
a) Orice organ sau autoritate a statului are la bază puterea publică, dreptul de
comandă;
b) Atributul de comandă se regăseşte în activitatea administraţiei publice în două
planuri: AP colaborează la adoptarea deciziilor politice prin pregătirea acestora
sau AP adoptă deciziile administrative care au ca obiect crearea cadrului
organizatoric şi a condiţiilor concrete în vederea implementării deciziilor
politice.
Decizia este un proces raţional de alegere a unei direcţii de acţiune dintr-un număr de
posibilităţi, în vederea atingerii unui anumit scop/rezolvării unei probleme.
Actele administrative:
a) sunt acte juridice;
b) este o manifestare unilaterală de voinţă;
c) este emis numai în realizarea puterii publice.
Controlul funcţionării AP in functie de natura organului de control se imparte in:
1. Controlul executiv sau administrativ, care este executat de organe de control din
cadrul sistemului administraţiei publice si are trei elemente principale:
a) baza de referinţă a controlului;
b) obiectul controlului;
c) operaţiunile de control propriu-zise
2. Controlul legislativ sau politic;
3. Controlul judecătoresc, care este exercitat de către instanţele judecătoreşti asupra
legalităţii actelor administrative.
4. Controlul administrativ intern - este permanent şi cuprinde întreaga activitate şi toate
structurile componente ale instituţiilor publice;
5. Controlul administrativ extern;
6. Controlul ierarhic-este similar cu controlul intern,doar că subiectele sunt instituţii dif.,
subiecte de drept administrativ distincte,aflate pe poziţii deosebite în cadrul RJ;
7. Controlul extern specializat;
8. Controlul de tutela administrativa.