În această dimineață, un profesor de la o școală Britanică a adus un oaspete in

clasa ei pentru a discuta despre taxe.

Profesor: Bună dimineața, copii!
Clasa: Bună dimineața, doamna profesor!
Profesor: Astăzi vom avea un oaspete special printre noi. Acesta este Dl. Paul
Seymour, tatăl lui Jack și este aici pentru a ne vorbi despre taxe, impozite și taxe,
impozit pe capital și impozit pe profit.
Clasa: Bună dimineața, Dl. Seymour!
Dl. Seymour: Bună dimineața, copii! Așa cum a spus Dna. Jones, sunt aici pentru a
discuta despre taxe. Știu că incă sunteți tineri și că încă nu vă este cunoscut sistemul de
impozitare, dar dacă întrebați, mulți dintre părinții voștri, vă vor spune că trebuie să
plătească taxe. Câteodată, ar putea considera taxele ca fiind o povară.
Jim: Atunci de ce trebuie să le plătească?
Dl. Seymour: Pentru că așa merg lucrurile și o să-ți explic și de ce. Vezi tu, scopul
unui sistem de impozitare este să colecteze veniturile pentru bugetul de stat.
Alice: Dar de ce trebuie să fie un buget de stat?
Dl Seymour: Bugetul de stat este folosit de către guvern pentru a asigura servicii
sigure cetățenilor. Pentru început, școlile de stat și spitalele funcționează cu banii
provenți din bugetul de stat. De asemenea, sunt drumuri și zone publice care sunt
construite din bugetul de stat.
Alice: Înțeleg.
Sarah: Dar cum colectează, de fapt, statul banii?
Dl. Seymour: În Marea Britanie, fiecare adult contribuabil are obligația să
pregătească o declarație personală de impozit a venitului personal, indiferent de sursa
de venit: impozitul pe salariu, impozit pe dividend, randamentul investițiilor, impozit pe
veniturile realizate din capital, taxă pe moștenire, taxă de drumuri, impozit funciar,
impozit de asigurări sociale, impozit pe profit și impozit suplimentar social.
Robby: Ce este un dividend?
Dl. Seymour: Vezi tu, dacă o companie are profit, trebuie să plătească persoanele
care au acțiuni în acea companie, așa numiții acționari. Dividendele sunt ceea ce numim
noi plățile către acționari.
 Jack: Și ce se întâmplă cu acele încasări?
Dl. Seymour: Sunt transmise către autoritățile fiscal și ei stabilesc impozitul pe
venit care trebuie plătit.
Sally: Tatăl meu deține o companie. Sunt și companiile plătitoare de taxe?
Dl. Seymour: Sigur că da. Aici in Marea Britanie, acestea plătesc ceea ce numim
noi impozit corporativ.
Will: Asta este tot? Mai sunt și alte tipuri de taxe?
Dl. Seymour: Sigur că da. Avem, pentru început, impozit pe cifra de afaceri,
impozit , taxa în natură, impozit vamal și taxa pe valoare adăugată sau taxa de accize.
Will: Ce sunt acestea?
Dl. Seymour: Taxa pe valoare adăugată este plătită atunci când cumperi bunuri
sau servicii, în timp ce acciza este plătită la cumpărarea tutunului sau alcoolului.
Robby: Ce s-ar întâmpla dacă oamenii nu își declară venitul și nu își plătesc
taxele?
Dl. Seymour: Aceasta se numește evaziune fiscală și este pedepsită prin lege.
Există totuși țări unde impozitarea este mai puțin drastică, numindu-se paradis fiscal. De
aceea, câteodată oamenii cu venituri mari, așa cum sunt magnații de proprietăți, artiști
faimoși sau sportivi aleg să se stabilească acolo.
Profesor: Îmi pare rău că vă întrerup din această discuție interesantă, dar cursul
aproape s-a terminat, așa că haideți să-i mulțumim domnului Seymour pentru această
lecție importantă.
Dl. Seymour: A fost plăcerea mea, iar dacă mai aveți întrebări aș fi fericit să revin
într-o altă zi.

PARTEA A II-A
Ecuația fundamentală a patrmoniului.
 Într-o zi, iepurele a decis să-și înceapă propria afacere . El are ideea, are câteva
economii, dar nu are nicio idee despre cum ar trebui să meargă lucrurile. Așa că se duce
la bufniță, contabilul pădurii și consultantul financiar.
- Ce te aduce pe aici în această zi minunata, iepurașule?
- Păi, m-am gândit să deschid un centru de fitness și nu știu de unde să încep și ce
să fac.
- Ai venit la persoana potrivită, iepurașule. De câți bani crezi că ai nevoie?
- Cred că am nevoie de aproximativ 100,000 euro.
- Ai vreun ban?
- Da, doar 40,000 euro.
- Păi, pentru început trebuie să te duci la urs, bancherul pădurii, pentru a te finanța
și fă un împrumut pentru restul de 60,000 euro. Apoi, trebuie să te gândești la
sediul societății. Ai propria ta locație?
- Nu, mă tem că va trebui să închiriez. Mă gândeam la vechiul depozit pe care
șarpele l-a moștenit de la unchiul lui. El chiar nu-l folosește, voi vorbi cu el despre
asta.
- Să faci asta. Te-ai gândit să angajezi personal?
- Pentru moment, nu. Voi încerca să fac totul de unul singur până pun lucrurile în
mișcare.
- Încă un lucru: trebuie să te duci la leu, primarul pădurii și să te ocupi de
documentele și autorizațiile necesare. De asemena, ar trebui să o vizitezi și pe
vulpe, avocatul pădurii pentru niște sfaturi legale cu privire la stabilirea și
înregistrarea numelui companiei tale.
- Da, voi face asta. Dar poți să-mi explici te rog cum funcționează o astfel, de
afacere din punctul de vedere al unui contabil?
- În primul rând, resursele tale sunt considerate ca fiind activele companiei. Acum,
noi știm ca tu nu îți finanțezi integral afacerea. Partea ta de afaceri este numită
capital propriu, în timp ce partea deținută de companie ( împrumutul de la urs,
chiria către șarpe etc.) sunt considerate ca fiind datorii sau obligații către terți.
Este clar până acum?
- Foarte clar.
- În regulă. Acum, activele unei companii sunt împărțite în două categorii: active
circulante și active imobilizate. Activele circulante sunt acelea care pot fi ușor
convertite în bani într-un an de zile ca și lichidități, fondurile imediat disponibile
depozitate în conturi curente, bon de tezaur, valori mobiliare tranzacționabile,
certificate de depozit, conturi debitoare etc.. Activele imobilizate includ active
corporale folosite în ciclul de exploatare al afacerii, cum ar fi clădiri, pământuri
etc.. Am putea include aici, de asemenea, active necorporale care nu pot fi
convertite la fel de ușor în bani, cum ar fi brevetele, drepturile de autor etc..
Obligațiile către terți, cum am spus și mai devreme reprezintă ceea ce compania
 datorează oamenilor/ corporațiilor în afara entității, cum ar fi obligația
companiei de a furniza bani, bunuri și servicii altor părți. Obligațiile către terți
pot fi de asemenea împărțite în două mari categorii: datorii pe termen scurt și
datorii pe termen lung. Datoriile pe termen scurt sunt acelea care trebuie plătite
în mai puțin de un an, cum ar fi conturile creditoare, impozitele de plătit etc..
Datoriile pe termen lung sunt acelea care pot fi plătite în timp, la fel ca
împrumuturile pe termen lung, ipotecile etc..
- Bufniță, m-ai pierdut. Mă voi duce să fac câteva dintre lucrurile pe care mi le-ai
spus și mă voi întoarce mai târziu pentru alte explicații.
- Bine, mult noroc!

The Basic Accounting Equation- Ecuaţia fundamental a patrimoniului

BUNURI ECONOMICE= CAPITALURI PROPRII+DATORII

PARTE A III-A
A fost odată ca niciodată un regat îndepărtat. A fost regatul unui rege înțelept și
bun. Îndradevar, regele nostru, era foarte bun cu oamenii, dar cu o singură condiție:
nimeni nu avea voie să fie leneș. Toți se puteau odihni Duminica și de sărbători, dar
în timpul zilelor de muncă, toată lumea trebuia să fie cât mai eficientă posibil. Din
punct de vedere al regelui și al consilierilor acestuia, eficiența era rezultatul unui
proces de stabilire al unui scop, planuind cu atenție toate activitățile necesare
îndeplinirii scopului. Nu foarte demult, regele a ordonat deschiderea unei noi fabrici
de încălțăminte, luând decizia ca nimeni din regatul lui să nu m eargă descălțat, chiar
dacă, încălțămintea a fost mereu un privilegiu al curții și al nobililor. Trei luni au
trecut de la deschidere și regele a hotărât să facă o vizită și să vadă cum merg
lucrurile. În timpul vizitei, a cerut tuturor șefilor de department detalii cu privire la
activitatea departamentului:
Rege: Ce avem aici?
Șeful departamentului de producție: Acesta este un depozit, în care păstrăm
materia primă pentru încălțăminte.
Rege: Înțeleg. Și unde îi confecționați?
Șeful departamentului de producție: Urmați-mă, vă rog! Aici este locul în care
realizăm produsul finit. Avem 200 de muncitori până acum și producem 50 de
perechi pe zi.
 Rege: Dar de ce văd numai încălțăminte bărbătească? În drumul meu am oprit la
magazin și acolo era și încălțăminte feminină!
Șeful departamentului de producție: Vedeți, Majestatea Voastră, noi importăm
aceste mărfuri din regatul vecin, deoarece nu am reușit să le producem până acum.
Avem licență și plătim taxa de import.
Rege: Poftim? De ce nu ați reușit?
Șeful departamentului de producție: Nu avem cunoștințele necesare.
Rege: Nu aveți cunoștințele necesare?!? Unde este șeful departamentului de
cercetare?
Șeful departamentului de cercetare: Sunt aici, Majestate.
Rege: Ai o săptămână să vii cu o soluție, sau capul tău va cădea! Sper că este
ultima data când aud că importăm ceva de la vecinii noștri! Noi ar trebui să exportăm
către ei multă marfă de export. Avem licență de export!
Șeful departamentului de cercetare: Am înțeles, Majestate. Îți mulțumesc pentru
acordarea unei noi oportunități pentru a face lucrurile correct. Am un scop acum și
femeile sunt grupul țintă.
Rege: Acum dispari din fața mea! Și unde este șeful departamentului de
marketing împreună cu contabilul șef?
Șeful departamentului de marketing: Sunt aici, Majestate.
Rege: Ce poți să-mi spui despre activitatea departamentului tău?
Șeful departamentului de marketing: Totul merge conform planului. Strategia
noastră de marketing s-a dovedit a fi de success și vânzările sunt peste așteptările
noastre.
Rege: Este bine de știut. Și tu? Lucrezi eficient?
Contabilul șef: Da, Majestate. Am înregistrat totul în conturile corespunzătoare,
începând cu materia primă, până la produsul finit.
Rege: Și cum înregistrezi ceva într-un cont?
Contabilul șef: Vedeți, Majestate, practic există două părți ale unui cont: debitul
și creditul. Noi avem un sold debitor și nu un sold creditor. Balanța contabilă este
bună. Există intrări și ieșiri, rutină de intrare-ieșire, simultaneitate intrare-ieșire.
 Rege: Nu-mi mai spune! Mă simt puțin obosit. Îmi doresc ca toata lumea să își
facă treaba în cel mai bun mod. Mă voi întoarce într-o săptămână și vreau să găsesc
totul în regulă. Acesta este un ordin! Și acum, întoarce-te la lucru! Toata lumea!
Fiecare cont adună informații despre creșterea și descreșterea tranzacțiilor
diferitelor afaceri. Formatul de bază al unui cont este numit T-ul contului, pentru că
arată la fel ca litera T. Partea stângă a contului este numită debit, iar partea dreaptă
este numită credit. Partea stângă (debit) și partea dreaptă (credit) ale fiecărui cont
sunt folosite pentru înregistrarea monetarului din tranzacții.