Antihipertensivele

Generalități
 Tensiunea arterială(TA)= Debitul cardiac(DC) x Rezistența vasculară periferică (RVP)
 Medicamentele antihipertensive scad DC și/sau RVP
 Hipertensiunea arterială se instalează la valori tensionale ≥140/90 mmHg
 Tratamentul este cronic (toată viața) și este stadial (în funcție de valorile tensionale și de afecțiunile
asociate)

Clasificare
1. Medicamente care inhibă sistemul renină-angiotensină-aldosteron(SRAA):
1.1. Betablocantele
1.2. Inhibitorii enzimei de conversie (IEC)
1.3. Antagoniștii receptorilor de angiotensină
1.4. Antagoniștii reninei
2. Blocantele canalelor de calciu:
2.1. Dihidropiridinele
2.2. Benzotiazepinele
2.3. Fenilalchilaminele
3. Diureticele:
3.1. Diuretice saluretice:
3.1.1. Tiazidicele
3.1.2. De ansă
3.2. Diureticele antialdosteronice
4. Medicamente care scad controlul simpatic:
4.1.Blocantele β-adrenergice
4.2. Blocante α-adrenergice
4.3. Blocante α,β-adrenergice
4.4. Neurosimpatolitice
4.5. Simpatoliticele cu acțiune centrală (pe
receptorii α2 presinaptici)
4.6. Ganglioplegicele
5. Vasodilatatoarele directe

β-blocantele
 Efect β1-blocant la nivel:
- Renal-inhibă secreția de renină
- Cardiac-deprimare cardiacă cu scăderea debituluo cardiac
 Blochează formațiunile β-adrenergice centrale
 Indicații:
- HTA la tineri cu hiperactivitate simpatică
- HTA la pacienții cu hipertiroidie
- HTA în asociere cu tahiaritmii supraventriculare (efect bradicardizant și antiaritmic)
- HTA în asociere cu o boală cardiacă ischemică (efect antianginos)
 Clasificare:
- Βeta-blocante neselctive (β1, β2) – propranolol, nadolol (contraindicate la pacienții cu afecțiuni
vasculospastice periferice sau astm bronșic)
- Beta1-blocante selective (mai avantajoase) – atenolol, metoprolol, bisoprolol, nebivolol
 Reacții adverse:
- Agravarea insuficienței cardiace
 - Bradicardie
- Tulburări de conducere
- Bronhoconstricție, agravarea fenomenelor de ishemie periferică (la cele neselective)
- Reacții adverse hipoglicemice (la diabeticii sub medicație hipoglicemiantă)
- La nivelul cavității bucale – xerostomie

Inhibitorii enzimei de conversie (IEC)

 Efect: scad cantitatea de angiotensină II, având ca efect vasodilatație arteriolară
 Scad secreția de aldosteron
 Indicații:
- În tratamentul HTA
- În tratamentul insuficienței cardiace
- În tratamentul pacienților în perioada post-infarct miocardic acut
- În tratamentul nefropatiei diabetice
 Exemple: Captoprin, Enalapril, Peridropil, Ramipril, Zofenopril
 Reacții adverse:
- Rezultă din creșterea cantității de bradikinină:
 Tuse seacă
 Bronhospasm
 Obstrucție nazală
 Edem angioneurotic
 Erupții cutanate (la 20% din pacienți)
- Hiperkallemie
- Efect teratogen (contraindicate în sarcină)

Antagoniștii receptorilor angiotensinei-AT1(SARTANI)

 Blochează efectele angiotensinei II, provocând vasodilatație arteriolară, blocarea eliberării de
aldosteron și renină
 Exemple : losartan, candesartan, telmisartan
 Avantaje: nu determină tuse și angioedem (alternatică de tratament pentru IEC)

Antagoniștii reninei
 Aliskiren – primul compus din categoria antagoniștilor reninei utilizat ca antihipertensiv
 Inhibă direct acțiunea reninei plasmatice, blocând sistemul RAA
 Reacții adverse: hiperpotasemie, mai rar hipotensiune

Blocantele canalelor de calciu

 Dihidropiridinele:
- Acționează la nivelul vaselor, producând blocarea canalelor de calciu voltaj dependente din
celula musculară netedă a peretelui vascular, provocând vasodilatație arteriolară
- Exemple: nifedipina (dezavantaj – durată scurtă de acțiune), amlodipină, felodipină,
lercanidipină
  Benzotiazepine:
- Diltiazen: acționează pe canalele de Ca2+ din celula cardiacă și din mușchii netezo vasculari,
având efect antihipertensiv, antianginos, antiaritmic
 Fenilalchilamine :
- Verapamil: acționează mai ales pe canalele de Ca2+ din celula cardiacă, având efect
antihipertensiv, antianginos, antiaritmic
 Reacții adverse:
- Deprimare cardiacă
- Bradicardie
- Bloc atrioventricular
- Hipertrofie gingivală (îndeosebi nifedipina)
- Xerostomie

Diureticele
 Efecte:
- Scad volemia
- Scad concentrația de sodiu din peretele vascular
- Efect vasodilatator direct
 Indicații:
- Monoterapie în formele ușoare de HTA
- În formele mai severe se asociază altor hipertensive
 Diuretice saluretice
- Tiazidele
 Hidroclorotiazida (Nefrix), indapamida (Tertensif)
 Indicate singure ca tratament de început pentru HTA sau în asociere cu alte anti-
hipertensive
 Utilizate în tratamentul cronic, pe termen lung
- Diureticele de ansă
 Furosemid – oral, i.m, i.v. Indicații:
 În formele grave de HTA și în urgențele hipertensive
 Edemul pulmonar acut din crizele HTA sau din insuficiența cardiacă acută
 Edeme renale
 Intoxicații medicamentoase
 Reacții adverse: dezechilibre hidroelectrolitice majore, slăbiciune musculară, xerostomie
- Diureticele antialdosteronice
 Spironolactona – blochează competitiv receptorii pentru aldosteron
 Scade eliminarea de K (economisește potasiul), crește eliminarea de sodiu și apă
 Se asociază cu diureticele saluretice (tiazidele și cele de ansă)

Blocante alfa-adrenergice
 Alfa1 blocante selective: prazosin, doxazosin, urapidil
 Efecte: vasodilatație arterială, venodilatație
 Tratamentul se începe cu doze mici care se cresc progresiv
 Risc de hipotensiune ortostatică
Blocante alfa+beta adrenergice
 Carvedilol (Dilatrend) – acțiune antagonistă față de receptorii alfa1 și beta adrenergici. Se utilizează
oral în HTA și în tratamentul de fond al insuficienței cardiace compensate
 Labetalol – acționează pe receptorii alfa1, beta1, beta2. Se indică în tratamentul feocromocitomului
și al unor urgențe hipertensive (pe cale i.v)

Simpatolitice cu acțiune centrală

 Stimulează receptorii alfa2 adrenergici din SNC cu efect inhibitor pe sistemul nervos simpatic
periferic (clonidina, rilmendina-tenaxum, moxonidina, alfametildopa)
 Reacții adverse: sedare, somnolență, constipație, tulburări de dinamică sexuală la bărbați, rinită,
uscăciunea gurii

Neurosimpatoliticele
 Blochează terminațiile simpatice
 Guanetidina:
- Stabilizează membrana presinaptică și produce bloc presinaptic periferic
- Blochează eliberarea de noradrenalină
- Scade marcat tensiunea arterială (caracter ortostatic)
- De rezervă
 Rezerpina:
- Inhibă recaptarea de noradrenalinp în granulele de depozit
- Scade depozitele de noradrenalină
- Acționează și pe SNC
- Scade depozitele sinaptice de dopamină și serotonină
 Reacții adverse:
- Sedare
- Depresie
- Tulburări de tip extrapiramidal
- Rinită
- Xerostomie
- Modificări ale gustului

Ganglioplegicele
 Blochează receptorii nicotinici din ggl vegetativi simpatici și parasimpatici
 Îndepărtarea controlului simpatic vasomotor și cardiostimulator conduce la scăderea marcată a
tensiunii arteriale cu pronunțat caracter ortostatic
 Trimetafan – p.i.v în urgențele hipertensive (EPA), intraoperator – hipotensiune arterială controlată

Vasodilatatoarele directe
 Determină relaxarea musculaturii netede vasculare prin mecanismul direct
 Stimulează guanilatciclaza, producând creșterea de GMPc în celula musculară netedă vasculară
rezultând vasodilatație arteriolară
 Scad RVP
 Determină stimulare simpatică reflexă
- Tahicardie, vasoconstricție, creșterea secreției de renină și aldosteron, retenție hidrosalină
 Exemple:
- Hidralazină
- Dihidralazină – oral în HTA rezistentă la alte tratamente , în asociere cu un betablocant și un
diuretic, injectabil în urgențe hipertensive
- Diazoxid – i.v în urgențele hipertensive
- Minoxidil – oral, de rezervă
- Nitroprusiat de sodiu: p.i.v în urgențele hipertensive
- Nitroglicerina: p.i.v în urgențele hipertensive