LP4+5 (Catinca: ½) Farmacologie

Solutiile glicerinate

Folosesc ca solvent glicerolul si sunt solutii. Ex. glicerina boraxata

Exista si solutiii extractive cu glicerol.

Solutii extractive si extracte

Pot fi apoase, alcoolice, uleioase.

A. Apoase
-infuzii
-decocturi
-macerate

Infuziile sunt solutii extractive apoase utilizate pentru extragerea principiilor active
termorezistente din partile moi ale plantelor (frunze, flori, in functie de planta tulpina).
In apa la temperatura de fierbere, se adauga partile de planta uscate si maruntite potrivit. Se
indeparteaza vasul de pe sursa de caldura, se acopera si se lasa in contact 15-30’. Dupa
aceea, se strecoara.

Decocturile se utilizeaza pentru extragerea principiilor termorezistente din partile dure ale
plantei (tulpini, fructe, radacini).
In apa la temperatura de fierbere se adauga partile de planta, se fierb 10-15’, dupa care se
strecoara.

Maceratele sunt solutii extractive apoase folosite pentru extragerea principiilor active
termoLABILE din plante.
Se pun partile de planta intr-un vas. Peste acestea se toarna apa la temperatura camerei. Se
acopera vasul si se lasa in contact 3-4h. Solutia se strecoara.

B. Alcoolice (tincturi)
Se obtin prin macerare sau percolare.

Macerarea
Intr-un vas se aseaza bucati de planta, peste care se toarna alcool etilic (95%). Se acopera
vasul, se lasa in contact 10 zile. O data/ de doua ori pe zi farmacistul agita vasul respectiv.
Solutia obtinuta se strecoara.

Percolarea
Se foloseste o sita in care se fixeaza partile de planta. Peste ea se toarna alcool etilic, care
trece de 3-4 ori prin percolator.
Exceptie: exista o serie de tincturi care nu se pot prepara nici prin macerare, nici prin
percolare, cum ar fi tinctura de opiu. Aceasta se prepara prin dizolvarea pulberii de opiu
filtrate in alcool etilic, tocmai pentru ca sa cunoastem foarte bine concentratia tincturii de
opium.

C. Uleioase

Se fac doar prin macerare (la temperatura camerei).

EXTRACTE:
Se obtin prin evaporarea solventului.

FORME FARMACEUTICE GAZOASE

Sunt formate dintr-un gaz comprimat/intr-un lichid volatil, in care se pot adauga sau nu
substante medicamentoase.
Uneori, chiar gazul comprimat/lichidul volatil pot constitui substanta medicamentoasa
activa.
In functie de natura sistemului dispers, formele farmaceutice gazoase pot fi:
1. cu particule medicamentoase solide (aerosuspensii/,,fumuri”)
2. cu particule de lichid (aeroemulsii/ ,,ceturi”)

Gazul purtator este un gaz comprimat, de regula fiind vorba de azot.

Lichidele volatile purtatoare erau reprezentate in principal de freoni.
Dupa calea de administrare, aceasta forma farmaceutica poate fi:
-de uz exern
-de uz inhalator

a. De uz extern:
-efect local
-efect sistemic

Pentru efect local, exista sub forma de spray pentru tegumente. Particulele de medicament
pot avea diametrul de maxim 10 microni. Sunt preparate precum bioxiteracor.
Exista astfel de spray-uri care se aplica la nivelul mucoasei cavitatii bucale. Tantum verde
spray. 10 microni, efect local, antiseptic.

Exista spray-uri cu efect sistemic aplicate la nivelul mucoasei cavitatii orale =flacoane dozate
presurizate. O apasare pe piesa mobila determina eliminarea unei singure doze de substanta
medicamentoasa activa. Ex. spray cu nitroglicerina (ef. Rapid, se ocoleste prima trecere
hepatica)

b. De uz inhalator:
-efect local (la nivel bronsiolar)
-efect sistemic
Pentru efectul local, este nevoie de particule de medicament cu diametrul de maxim
1micron (diametrul bronsiei). Se utilizeaza in special la pacientii cu astm bronsic. Aceste
preparate sunt utile pentru tratamentul cronic si in crizele de intensitate mica-medie. Daca
criza astmatica este de intensitate mare, aceste preparate nu se administreaza. In acest caz,
trebuie sa dam preparate iv/per os/lingual.

Pentru efectul sistemic, este nevoie de substante foarte liposolubile, ce pot strabate cu
usurinta membrana alveolo-capilara, avand efect foarte rapid.
Ex.: anestezicele generale inhalatorii (halotan, izofruran etc)

Preparatele care se utilizeaza in tratamentul astmului bronsic se mai numesc ,,flacoane

dozate presurizate” (ventolin). O apasare inseamna o doza. Pacientul trebuie sa se ridice in
picioare, sa lase capul pe spate, sa fixeze piesa bucala la nivelul cavitatii bucale, sa expire
prin aceasta si sa inceapa inspirul. In acest moment actioneaza piesa mobila. ALTFEL
MEDICAMENTUL AJUNGE SI SE BLOCHEAZA IN FARINGEL POSTERIOR

RETETA
Este recomandarea scrisa a medicului adresata unui anumit pacient, care cuprinde
-medicamentele
-forma farmaceutica
-doza
-cantitatea totala de medicament ce urmeaza a fi administrata pacientului
-calea de administrare
-intervalul dintre doze

Reteta trebuie sa indeplineasca niste conditii de forma si psihologice:

-se scrie lizibil
-se scrie de catre medic in prezenta pacientului
-se adreseaza pacientului si nu bolii sale

Reteta se utilizeaza pentru eliberarea medicamentelor din farmaciile cu circuit deschis. In

spitale, eliberarea medicamentelor din farmaciile cu circuit inchis se face dupa prescrierea
acestora, dupa aceleasi reguli, pe niste registre numite condici de medicamente (formula
nosocomialis).

Se scriu pe un formular tipizat.

Reteta are patru parti componente:

1. superscriptia
2. inscriptia
3. subscriptia
4. instructia
1. Superscriptia contine:
-unitate sanitara
-localitate, judet
-nume, prenume
-varsta
-sex
-domiciliu
-numarul din registrul de consultatii
-diagnosticul

2. Inscriptia
Incepe cu prescurtarea Rp (recipe) si care inseamna ,,primeste”. In general, pe o reteta nu se
scrie un singur medicament.
I.
Rp 1….
Rp 2…

Daca nu incape pe o singura pagina, se scrie VERTE!

II.
Rp1…
2…
3…

Dupa Rp, se va scrie denumirea medicamentului cu litera mare. La preparatele tipizate, se

utilizeaza denumirea comerciala a medicamentului. Pentru preparatele oficinale si
magistrale, denumirea utilizata va fi cea din FRX/ denumirea comuna internationala (DCI). ]

Dupa denumirea medicamentului, scriem forma farmaceutica:

-cpr =comprimat
-dj =drajeu
-dupoz =supozitor
-f (fi) =fiola
-fl =flacon

Dupa forma farmaceutica, vom preciza cantitatea de medicament la o unitate de doza, care
se scrie cu CIFRE ARABE. Unitatea de masura va fi
-pt tipizate: mg sau mcg(microgramul)
-pt magistrale/oficinale: g
-pt injectabile: ml

Alte prescurtari:
-nr =numar
-a.a. =ana partes aequales =da in parti egale
-ad. =ad libim =da in mod liber pana la
-q.s. =quantum satis =atat cat este necesar
-f. as. =faci asemenea
 -m. f. =misce fiat =amesteca-l si da-l

3. Subscriptia
Se mentioneaza cu CIFRE ROMANE numarul de unitati de doza.
Putem face mentiuni care se adreseaza farmacistului, in sensul unor precizari (ex. f. as. 20
tipuri).
Se pot preciza nr de picaturi. Nr de picaturi se precizeaza in cifre romane.

4. Instructia
Incepe cu prescurtarea D.s. (datur signatur =da si semneaza).
Dupa D.s se precieaza calea de administrare
-int
-inj im/sc/iv
-ext pe tegument/intrarectal
Se precizeaza doza si respectiv intervalul dintre doua doze.

Pulbere nedozata, nedivizata

RETETA 1:

1 lingurita rasa =3.5g

Bicarbonatul de Na este un antiacid gastric alcalinizant, cu actiune rapida si intensa (1g

neutralizeaza 12-14mEq/g HCl). In urma reactiei dintre bicarbonatul de Na si HCl, rezulta
CO2, care va da senzatia de balonare si va produce eructatii.
Administrarea bicarbonatului de Na creste pH-ul in mediul gastric pana la 6-9. Aceasta
crestere duce la cresterea secretiei de gastrina si la cresterea HCl (=rebound-ul secretiei
clorhidropeptice gastrice). Este singurul antiacid care se absoarbe si in doze mari si
administrare prelungita rezulta alcaloza metabolica care va duce la ,,sindrom Ca-alcalic”
=alcaloza metabolica, hiperamoniemie, hipercalcemie, litiaza renala.
NU se admninstreaza bicarbonat de Na pacientilor cu HTA, cu insuficienta cardiaca, datorita
aportului ridicat de ioni de Na.
Doza maxima adulti 16g/ copii si varstnici (>65ani) 8g.

Oxidul de magneziu este un antiacid gastric cu actiune rapida, intensa (1g neutralizeaza 30-
32mEq/g HCl). Se transforma in mediu bazic in hidroxid de magneziu (forma activa), nu se
absoarbe si atunci nu poate provoca alcaloza metabolica. Ionii de Mg nu se absord in tubul
digestiv si vor atrage apa din peretele intestinal in lume. In felul acesta, vor inmuia scaunul.
Oxidul de magneziu in functie de doza va avea si efect laxativ-purgativ.

Carbonatul de calciu este un antiacid gastric cu actiune medie (1g neutralizeaza 1-12mEq/g
HCl). Efectul este relativ lent. Nici el nu se absoarbe, atunci va patrunde in bolul fecal pe care
il intareste si de asemenea moleculele de carbonat de calciu absorb pe suprafata lor toxinele
din mediul intestinal. Aceasta face ca carbonatul de Ca sa aiba efect antidiareic/constipant.
30% dintre pacientii cu ulcer duodenal au si tulburari de tranzit, asa ca modificam dozele de
oxid de magneziu/carbonat de calciu.

RETETA 2:

Sulfatul de Mg este o substanta care nu se absoarbe din lumenul intenstinal, atrage apa si
are efect de tip laxativ prin mecanism osmotic. Produce efect in 5-6h, motiv pentru care se
administreaza seara inainte de culcare.

RETETA 3:

1 pachet de pulbere alcalina are continutul prevazut in FRX si anume:

-2g de sulfat de Na
-4g de fosfat de Na
-6g de bicarbonat de Na
Acestea au efect de tip coleretic si colecistokinetic. Cresc continutul in apa al bilei si
stimuleaza descarcarea bilei si a cailor biliare.

RETETA 4:

Ampicilina este o penicilina cu spectru larg. Are efect de tip bactericid degenerativ, fiind utila
in tratamentul infectiilor cu germeni sensibili. Spectrul ampicilinei cuprinde coci GN, coci GP,
(cu exceptia STAFILOCOCULUI SECRETOR DE PENICILINAZE), la care se adauga unele tulpini
de bacili GN, de E. coli, de Proteus si de Klebsiella.
Este o penicilina acido-rezistenta (putem administra intern). Se absoarbe 60-70% dupa
administrare interna. Nu strabate seroasele indemne (meninge, pleura, pericard, peritoneu).
Reactii adverse: determina mai frecvent decat penicilina G reactii alergice, dar de intensitate
mai mica decat aceasta/ provoaca disbacterioze.

RETETA 5:

Propranolul este un betablocant neselectiv. Blocheaza atat receptorii beta1, cat si beta2. In
HTA, propranolul este util pentru ca:
-prin blocarea receptorilor beta1 de la nivelul cordului, deprima toate functiile
cardiace, scade debitul cardiac
-blocheaza receptorii beta1 de la nivelul aparatului juxtaglomerular si scade sinteza
de renina si sinteza de angiotensina 2, care este cel mai puternic vasoconstrictor
-blocheaza receptorii beta de la nivelul zonelor baroreceptoare declansatoare
(glomusul carotidian, carja aortica si emergenta arterelor renale )
-influenteaza centrii vasomotori din SNC (fiindca strabate BHE)

Reactii adverse:
-blocheaza receptorii beta2 din arborele bronsic (CI: astm)
-blocheaza receptorii beta2 si astfel diminua manifestrarile vegetative provocate de
hipoglicemie -transpiratii, tremuraturi (CI: DZ)