Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Geneza operei
Opera “Moara cu noroc” are ca an de aparitie anul 1881, publicata in volumul
“Novele din popor”. Titlul volumul sugereaza specia liteara a operelor cuprinse si
tema de inspiratie: viata sociala, rurala,apartinand perioadei marilor clasici si
curenutului literar realism. In mod veridic, realitatea apasatoare a schimbarii si
transformarii umane este surprinsa in proza incercarea de moralizare specifica lui
Slavici, dar fara a infrumuseta in vreun fel soarta personajelor.
Ipoteza
Opera literara “Moara cu noroc” apartine genului epic, iar ca specie literara este
o nuvela psihologica.
Nuvela este specia literara a genului epic in proza, avand dimensiuni cuprinse
intre povestire si roman in care conflictul este puternic, iar accentul cade pe
conturarea personajului.
Teorie
Nuvela psihologica este tipul de nuvela axat pe conflictul interior al personajului
in care actiunea urmareste declinul acestuia sub aspect moral si spiritual.
Ca si caracteristici, nuvela psihologica surprinde personaje din toate mediile
sociale: negustori, targoveti, hangii, porcari, tarani, etc. Se urmareste
dezumanizarea personajului influentat de bani sau dorinta de imbogatire. Apar ca
motive literare: banul, averea, mostenirea. Se urmaresc stari sufletesti si trairi
aparte: frica, alienarea, erosul, obsesia, toate surprinse prin procedeul analizei
psihologice, ca mijloc de investigare a psihologiei umane. Conflictul interior este
puternic si surprins in opera in detrimetul celui exterior. Deobicei, se realizeaza
valorificarea morala a textului de analiza psihologica.
Elemente ale realismului prezente in opera sunt tema de inspiratie, viata sociala,
surprinderea diferitelor categorii sociale, punandu-se in evidenta conflictul
dintre ele. Personajul este vazut in evolutie realizandu-se o analiza psihologica a
acestuia. Este surprins un mediu social caracterizat sub toate aspectele, in care
personajul isi gaseste locul si propriul destin. Apare degradarea individului si
tema de inspiratie prezinta o realitate neinfrumusetata in care limbajul joaca un
rol esential.
Semnificatia titlului
Titlul operei, din punct de vedere morfologic este alcatuit din doua substantive
comune. In sens denotativ, face referire la un spatiu amenajat pentru a se macina
cereale si sansa. In sens conotativ, titlul ilustreaza in primul rand, ironia
naratorului pentru soarta personajului principal. Locul luat in arenda, o fosta
moara transformata in han ar trebui sa aduca prosperitatea celui care se muta
acolo, insa norocul in acel loc nu si-l face hangiul ci ii este impus de catre
Samadau. Deci, moara cu noroc, este un loc nefast care datorita influentei negative
exercitate in special de Samadau, isi va pune amprenta si asupra personajului
principal care parcurge toate treptele decaderii.
Tema operei
Tema, specifica nuvelei psihologice o constituie dezumanizarea sub influenta
nefasta a banului. In cele 17 capitole se urmareste caderea continua sub aspect
moral si spiritual a personajului literar Ghita, surprinsa si prin intermediul
conflictului interior. Opera are o circulara, simetrica si atrage toate personajele
intr-un conflict major.
Momentele subiectului
Expozitiunea prezinta carciuma de la Moara cu noroc ca fiind asezata la rascruce de
drumuri, izolata de restul lumii, inconjurata de pustietati intunecate. Descrierea
drumului care merge la carciuma si a locului in care se afla este prezentat in
expozitiune. Ghita se dovedeste harnic si priceput la inceput, iar primele semne
ale bunastarii nu intarzie sa apara.
Punctul culminant este atunci cand Ghita ajunge pe ultima treapta a degradarii
morale si in momentul in care vrea sa se razbune pe Lica isi arunca sotia in
bratele acestuia. Spera pana la sfarsit ca sotia lui va rezista tentatiei, dar
dezgustata de lasitatea sotului ei i se daruieste lui Lica tot in mod de razbunare.
Cand isi da seama ca sotia lui, Ana, l-a inselat, o ucide. La randul lui, Ghita
este ucis de Raut, din ordinul lui Lica, iar el pentru a nu cadea in mainile lui
Pintea se sinucide izbindu-se cu capul de un copac.
Incipit si final
In incipit, personajul secundar mama lui, Ana (batrana) povesteste despre faptul ca
nu banii conteaza ci linistea sufleteasca, dar nu se baga in viata tinerilor,
lasand totul in voia destinului. Ea defapt simtea frica de schimbare, de ceea ce va
urma, mentionand “mi-e greu sa parasesc coliba in care mi-am petrecut viata…ma
cuprinde un fel de spaima”, dar nu-si paraseste copiii si incearca sa se
obisnuiasca cu ideea “si-mi vine sa rad cand mi-o inchipuiesc ca circiumarita”.
Inceputul este simetric cu finalul deoarece se regaseste in aceeasi ipostaza.
Finalul este reprezentat de reluarea incipitului prin faptul ca batrana pune seama
intamplarilor pe voia sortii si a destinului care isi urmeaza cursul. Batrana se
regaseste din nou la Moara cu noroc, impreuna cu copiii, dar de data asta regretand
situatia in care se afla.