Sunteți pe pagina 1din 4

IGIENA.

STIINTA MEDICALA CARE PROMOVEAZA SANATATEA

Igiena reprezinta stiinta sau ramura stiintelor medicale, care se ocupa cu


mentinerea si promovarea sanatatii.
Aceasta studiaza influenta factorilor mediului ambiant asupra sanatatii
omului si elaboreaza masuri de asanare, normative si legi sanitare menite sa
fundamenteze un mediu igienic optim de viata si de munca.
Igiena este stiinta medicala care are ca obiect de studiu sanatatea si factorii
ce o conditioneaza. Scopul final al igienei este pastrarea si promovarea sanatatii.
Sanatatea, are mai multe definitii, dar poate cea mai buna este cea a
Organizatiei Mondiale a Sanatatii (O.M.S.) care afirma ca ,,Sanatatea este
integritatea fizica, psihica si sociala a individualului si colectivitatilor”.
Din aceasta definitie se poate vedea ca Sanatatea nu este echivalenta cu lipsa
de boala sau infirmitate, ci mai mult decat atat, sanatatea este o notiune
tridimensionala atat fizica cat si mintala si sociala. Sanatatea nu se adreseaza
numai individului ci si colectivitatii, ea imbracand astfel alaturi de caracterul sau
biologic si un caracter social pronuntat.
In timp ce medicina, in acceptia ei veche, se ocupa in primul rand de studiul
bolilor si ingrijirea bolnavilor, igiena acorda prima atentie omului sanatos. In
ultimele decenii, aceste limite se sterg mereu mai mult, medicina considerandu-se,
in intregul ei avand ca obiectiv atat asistenta necesara bolnavilor, cat si prevenirea
imbolnavirii celor sanatosi.
Igiena studiaza legaturile si interactiunea dintre colectivitatea umana si
mediu, influenta diferitilor factori ai mediului extern asupra starii de sanatate a
populatiei. Totodata, intemeindu–se pe rezultatele cercetarilor stiintifice, igiena
elaboreaza normele si masurile igienico-sanitare menite sa asigure conditii
favorabile pastrarii si dezvoltarii sanatatii.
1
Din cele mai indepartate timpuri, oamenii au incercat sa stabileasca relatii
intre starea de sanatate si unii factori ai ambiantei lor. Pornind de la experienta lor
zilnica de viata, ei au stabilit diferite reguli de conduita igienica. Pentru a le da
autoritatea necesara, preotii impleteau de obicei aceste norme de conduita igienica
cu credintele si preceptele religioase. Marele medic al Greciei antice, Hippocrat, a
fost primul care a elaborate o lucrare stiintifica de igiena, intitulata ”Despre aer,
apa, locuri.”

Scopul masurilor de asanare, normativelor si legilor elaborate in domeniul


sanatatii

1. Prevenirea imbolnavirilor si depistarea lor in stadii incipiente, reducerea


morbiditatii, mortalitatii, marirea longevitatii si a duratei vietii biologice active.
2. Mentinerea si fortificarea sanatatii.
3. Sporirea capacitatii de munca si aportului social in collective.

In plan teoretic, igiena studiaza


1. Sursele de poluare a mediului.
2. Influenta diversilor factori cu caracter natural si social asupra circulatiei
substantelor nocive in biosfera.
3. Studierea efectelor acestei influente.
4. Studiaza sursele tarnzitiei substantelor toxice dintr-un lant al biosferei
intr–un alt strat.
5. Sursele generale ale actiunii nocive a diversilor factori asupra
organismului uman

Aspectele teoretice care determina sarcinile igienei


1. Elaborarea bazelor stiintifice ale legislatiei sanitare.
2. Elaborarea normativelor sanitare pentru factorii de mediu care au o
influenta asupra organismului uman.
3. Elaborarea bazelor pentru inspectia sanitara preventiva si curativa.
2
Sarcinile concrete ale igienei
1. Supravegherea respectarii normelor de igiena si antiepidemice privind
conditiile de trai, munca, de aprovizionare cu apa potabila, de alimentatie si a altor
factori de mediu care influenteaza sanatatea populatiei si recomandarea masurilor
necesare.
2. Aplicarea masurilor antiepidemice cu caracter preventiv privind asanarea
factorilor de mediu.
3. Aplicarea masurilor de combatere in focarele de boli infectioase.
4. Desfasurarea activitatii medicale preventive in timpul si la locul de
munca in intreprinderile industriale si institutiile de invatamant.
5. Urmarirea adaptarii elevilor si studentiilor in procesul de invatamant si a
muncitorilor in procesul de munca.
6. Desfasurarea activitatii de educatie sanitara si de protectie a muncii,
antrenarea activului sanitar obstesc si a intregii populatii la realizarea masurilor
profilactice.
Din cele mai indepartate timpuri, oamenii au incercat sa stabileasca
relatii intre starea de sanatate si unii factori ai ambiantei lor. Pornind de la
experienta lor zilnica de viata, ei au stabilit diferite reguli de conduita igienica.
Pentru a le da autoritatea necesara, preotii impleteau de obicei aceste norme de
conduita igienica cu credintele si preceptele religioase. Marele medic al Greciei
antice, Hippocrat, a fost primul care a elaborat o lucrare stiintifica de igiena,
intitulata ”Despre aer, apa, locuri”. Treptat, de–a lungul secolelor, o data cu
progresul civilizatiei si al stiintei, igiena, ca si stiintele medicale in general, s–a
dezvoltat puternic, descoperindu–se rand pe rand diferiti factori microbieni,
alimentari, climatici etc., care provoaca sau favorizeaza imbolnavirile.
Si in tara noastra, incepand din a doua jumatate a secolului trecut, savanti de
renume ca Iacob Felix, intemeietorul igienei in Romania, Victor Babes, Carol
Davila, Ion Cantacuzino si altii au adus o contributie importanta la dezvoltarea
igienei in tara noastra si chiar pe plan mondial.

3
4