Sunteți pe pagina 1din 10

Materiale elastice de amprentare

1
Cuprins

1.INTRODUCERE…….…………………………………………………………………...3

2.CLASIFICAREA MATERIALELOR DE AMPRENTARE………………………….4

2.1.HIDROCOLOIZII……………………………………………………………………...4

2.1.1.HIDROCOLOIZII REVERSIBILI………………………………………...4

2.1.2.HIDROCOLOIZII IREVERSIBILI…………………………………….....6

3.ELASTOMERII DE SINTEZA………………………………………………………….7

3.1.ELASTOMERII POLISULFURICI………………………………………….7

3.2.SILICONII……………………………………………………………………….8

3.3.POLIETERII…………………………………………………………………….9

2
1.INTRODUCERE

Materialele elastic isi pastreaza elasticitatea si dupa prize.Din aceasta cauza sunt folosite
pentru amprentarea campurilor protetice retentive .

Hidrocoloizii sau hidrocoloidele reversibile sau ireversibile ;elastomerii de sinteza :Polisulfide


, Siliconii , Polieterii

Aparitia primelor material elastic de amprenta , hidrocoloizii reversibili a revolutionat


practica stomatologica. Acestia sunt formati din geluri pe baza de agar – agar care contine apa
.

Hidrocolizii ireversibili sunt material de amprenta la baza carora stau sarurile de sodium sau
potasiu ale acidului alginic.

3
2.CLASIFICAREA MATERIALELOR DE AMPRENTARE

2.1.HIDROCOLOIZII

2.1.1.HIDROCOLOIZII REVERSIBILI

Apariţia primelor materiale elastice de amprentă,hidrocoloizii reversibili,a revoluţionat


practica stomatologică.Aceştia sunt formaţi din geluri pe bază de agar-agar care conţin apă .
Sunt denumiţi reversibili deoarece sub acţiunea căldurii se lichefiază,iar la răcire revin în stare
de gel.

Agar-agarul, care reprezintă 8-15% din compoziţia acestui material de amprentă şi este
un ester sulfuric al unui polimer linear de galactoză se lichefiază între 71°-100°C şi se gelifică
în intervalul cuprins între 30°şi 50°C.

Deoarece materialul de amprentă trebuie să fie suficient de vâscos pentru a se menţine în


portamprentă ,iar solul gelozei nu îndeplineşte această condiţie,în compoziţia hidrocoloizilor
se adaugă borax.Acesta măreşte rezistenţa şi vâscozitatea gelului,dar are dezavantajul de a
inhiba priza gipsului de model.

Conform standardelor ANSI-ADA,hidrocoloizii reversibili trebuie să respecte


următoarele condiţii:

-gust şi miros plăcut;

-gelificarea să se producă în intervalul de temperatură cuprins între 37-


45°C;

-rezistenţa la rupere să fie în jurul valorii de 700 g/cm patraţi

-rezistenţa la compresiune de 8000g/cm patrati

-deformarea permanentă de maxim 3%.

Indicaţii:

- amprentarea pentru inlay/onlay

- amprentarea câmpurilor protetice edentate parţial;


4
- amprentarea preparaţiilor substructurii organice subgingivale;

- amprentarea de preparaţii corono-radiculare;

- amprentarea modelului de lucru pentru realizarea modelului duplicat.

Hidrocoloizi reversibili (Fig 1.)

2.1.2.HIDROCOLOIZII IREVERSIBILI

Hidrocoloizii ireversibili sunt materiale de amprentă la baza cărora stau sărurile de sodiu sau
potasiu ale acidului alginic.

Acidul alginic, care este un poli(uronic acid), este extras din algele brune (din genul Phaeophyta)
prin macerare într-o soluţie alcalină. Poate fi obţinut precipitând extractul în prezenţa unui acid

5
mineral sau tratând extractul pentru a obţine un alginat de calciu impur care, tratat în continuare
cu un acid mineral, este transformat în acid alginic de mare puritate.

Alginatele se prezintă sub formă de pulberi,care prin amestecare cu apă dau nastere unui
sol.Acesta se introduce în portamprentă,apoi în cavitatea bucală,unde are loc reacţia chimică de
gelificare.

Compoziţie:

1. alginat de potasiu sau de sodiu


2. sulfat de calciu cu rol de activator al formării alginatului de calciu la contactul cu
apa
3. fosfat trisodic care împiedică reacţia de gelificare în timpul amestecării pulberii cu
apa
4. florură de sodiu cu rol în scăderea pH-ului gelului şi în prevenirea aderenţei
amprentei de gipsul modelului-bratu
5. pământ diatomeic.
Proprietăţi:

1. Rezistenţa la compresiune- conform specificaţiilor ANSI-ADA trebuie să fie de


minim 3500g/cm² şi depinde atât de cantitatea de apă,căt şi de timpul de malaxare
2. Deformarea permanentă-după normele ADA trebuie să fie de maxim 3% ,la
comprimarea materialului timp de 30 secunde.Printr-o grosime a materialului de
cel puţin 3 mm,prin îndepărtarea amprentei de pe câmpul protetic intr-un singur
timp şi turnarea modelului în interval de 8 minute se asigură reducerea deformării.
3. Solubilitatea-alginatele alcaline sunt solubile în apă
4. Rezistenţa la rupere este de 350-600g/cm²
5. Vâscozitatea scade invers proporţional cu temperatura şi cu pH-ul şi creşte odată
cu concentraţia.
Indicaţii:

1. amprenta preliminară şi finală în edentaţia parţială întinsă


2. amprenta preliminară în edentaţia totală.
3. amprentă pentru confecţionarea modelelor de lucru în ortodonţie
4. amprentă document .

Hidrocolizi ireversibili (Fig 2.)

3.ELASTOMERII DE SINTEZA

3.1.ELASTOMERII POLISULFURICI

Elastomerii polisulfurici ,cunoscuţi şi sub numele de thiokoli sau mercaptani sunt primii
elastomeri de sinteză apăruţi pe piaţă.Aceştia se prezintă sub forma a două paste în tuburi-
bază şi accelerator.De regulă, pasta bază este albă iar acceleratorul ,datorită prezenţei
peroxidului de plumb cu rol în activarea vulcanizării,este maro sau gri brun. În funcţie de

6
firma producătoare compoziţia procentuală ,precum şi ingredientele pot varia. După
Craig,pastele au următoarea compoziţie:

Baza

- -polimer polisulfidic 85-89%


- -bioxid de titan,sulfat de zinc,carbonat de cupru sau oxid de siliciu 16-18%.
- Acceleratorul
- -bioxid de plumb 60-68%
- -dibutil sau dioctilftalat 30-35%
 sulf 3%
- -stearat de magneziu şi deodorante 2%.
Baza

- -polisulfură de cauciuc 80%


- -oxid de zinc 5%
- -sulfat de calciu 15%.
- Acceleratorul
- -peroxid de plumb 77%
- -sulf 4%
- -ulei de ricin 15%
- -alte substanţe 3%.

Avantaje

- -insolubili în apă sau solvenţi clasici


- -vâscozitate satisfăcătoare
- -nu sunt toxice
- -elasticitate bună
- -slabă variaţie dimensională
- -timp de lucru suficient pentru practician.
Dezavantaje:

- -timp prelungit de priză


- -spatulare dificilă
- -colorarea materialelor de protecţie
- -miros sulfuros,neplăcut pentru pacient.
- Indicaţii de utilizare:
- -amprentarea finală în edentaţia totală şi parţială
3.2.SILICONII

Polimerii siliconici,denumiţi ,in general,polimeri elementorganici,datorită


caracterului lor organic-anorganic,se caracterizează printr-o serie de proprietaţi
fizice,chimice si mecanice ,care-i recomanda pentru folosirea cu succes în
stomatologie.

7
În funcţie de tipul polimerizării,elastomerii siliconici folosiţi în amprentare ,se
împart în două categorii:de condensare şi de adiţie.

Avantaje:

-nu au gust şi miros neplăcut


-rezistenţă mecanică satisfăcătoare
-priză rapidă
-nu prezintă modificări dimensionale datorate sinerezei sau imbibiţiei
-prin mărirea frecvenţei spatulării se reduce vîscozitatea
-insolubili în apă şi solvenţi organici.

Dezavantaje:

-îmbătrânirea şi devalorizarea catalizatorului


-schimbare volumetrică importantă după priza materialului
-preţ de cost ridicat în special siliconii de adiţie.

Indicaţii de utilizare:

-amprentarea final a câmpurilor protetice


-siliconii de adiţie se folosesc la amprentarea pentru inlay şi punţi adezive
-orice tip de amprentare pentru obţinerea de microproteze conjuncte.

Silicon de amprentare (Fig 3.)

3.3.POLIETERII

Polieterii sau cauciucurile polieterice sunt prezentaţi ca bază şi accelerator în două


tuburi şi se comercializează în trei consistenţe.Baza este compusă dintr- un polieter cu
grupuri terminale etilen-iminice sub formă de inele ,un material de umpluntură şi
plastifianţi.Acceleratorul este reprezentat de un ester al acidului sulfuric care,la
amestecarea cu baza provoacă deschiderea inelelor iminice şi formarea unei reţele

8
intermoleculare.Această reacţie conduce la creşterea vâscozităţii materialului de
amprentă.

Avantaje:-duritate crescută după reacţia de priză


-stabilitate dimensională bună în lipsa umidităţii
-fidelitate crescută.
Dezavantaje:-necesită o omogenizare atentă ,datorită efectului iritant al
catalizatorului
-reacţie de priză uşor exotermă
-timp de lucru scăzut.

Bibliografie

www.slideshare.net/RoscaGrigore/materiale-folosite-in-amprentare
OvidiuStelea, CristianMorariu- Biomateriale, edituraApollonia-Iaşi 1997;
Ion Rândaşu, Elena Rândaşu - Biomaterialestomatologice, EdituraMedicală –
Bucureşti, 1996

9
10