Dokumen - Tips - Louisa M Alcott Fiicele Doctorului Marchpdf PDF

8/10/2019 Louisa-M-Alcott-Fiicele-Doctorului-March.
pdf
http://slidepdf.com/reader/full/louisa-m-alcott-ﬁicele-doctorului-marchpdf 1/568
8/10/2019 Louisa-M-Alcott-Fiicele-Doctorului-March.pdf
PARTEA ÎNTÎI
CAP. I
JUCÎNDU-SE DE-A PELERINII
— Crăciunul nu-i Crăciun fără daruri, mormăi Jo de

pe covoraş.
— E îngrozitor să fii sărac, oftă Meg, uitindu-se în
jos, la rochia ei veche.
— Eu zic că nu e drept ca unele fete să aiă de toate
şi altele să n-aiă nimic, adaugă !m", cu un aer supărat.
— #ricum, avem un tată şi o mamă şi noi surorile
sîntem împreună, zise $eth, cu mulţumire, din colţul ei.
Cele patru fete tinere, asupra cărora se răsfrîngea
lumina focului, se înseninară la auzul acestor vore, dar
se întunecară din nou, cînd Jo, întristată, zise%
— &-avem tată şi nu-l vom avea încă multă vreme.
&u spuse poate 'niciodată(, dar fiecare completă
fraza în gînd, aducîndu-şi aminte de tatăl lor, care era
departe,
Cîtevala rminute,
ăzoi. nimeni nu mai scoase o voră) apoi
Meg zise cu o voce mişcată%
— *tiţi că mama e de părere să nu mai cumpărăm
daruri de Crăciun, anul acesta, pentru că se arată a fi o
iarna grea şi nu face să ne cheltuim anii pe fleacuri,
atunci cînd soldaţii noştri suferă aşa de mult front. &u
putem da mult, dar treuie să facem şi noi mici sacrificii
şi să le facem din toată inima. Eu nu le prea fac cu drag.
Meg clătină din cap, gîndindu-se cu părere de rău la
toate lucrurile drăguţe pe care le dorea.
— Eu nu cred că puţinul pe care l-am da noi le-ar
servi la mare lucru. +a ce i-ar folosi armatei dolarul pe
care îl avem fiecare a, sigur, să nu aştept ceva de la
mama sau de la voi, dar de atîta timp doresc să-mi
cump ăr Undine
şoarece şi Sintram
de iliotec ă. , zise Jo care era un adevărat
— Eu aveam de gînd să-mi cumpăr nişte note de

pian, zise $eth, cu un suspin pe care nu-l auzi decît
lampa şi iricul de cafea.
— Eu îmi iau o cutie de creioane colorate Faber . !m
neap— ărată nevoie
Mama de nimic
n-a zis ea, spuse !m" noştri
de anii hotărîtde
ă. uzunar, nu
pretinde doar să renunţăm la toate plăcerile. ă ne
cumpărăm deci fiecare ce ne place, să mai avem şi noi o
ucurie din cînd în cînd. Muncim destul, slavă omnului/
zise Jo, e0aminîndu-şi ca un ăiat tocurile pantofilor.
— Cred şi eu că muncesc, dînd toată ziua lecţii
copiilor acelora nesuferiţi, cînd mai ine aş sta acasă,
începu Meg iar pe un ton plîngăreţ.
— +a tine nu e nici pe departe aşa de greu pe cît e la
mine zise Jo. Eu stau ore întregi cu ătrîna aceea
nervoasă care te trimite mereu a să-i aduci una, a să-i
aduci alta şi nu-i niciodată mulţumită, că uneori îmi vine
să o zvîrl pe fereastră sau să-i trag vreo două palme aşa
de rău mă scoate din fire.
— a,
să speli e nepl
vasele şi ăsăcut săcurat
faci ai atîta de ăumlat,
în cas darrăcred
e cel mai c ă
u lucru
de pe lume. Mă supără tare mult. Mi s-au făcut mîinile
aşa de aspre, că nici nu mai pot să cînt ine la pian.
*i $eth se uită la mîinile-i înroşite, cu un suspin pe
care îl auzi toată lumea de data asta.
— Cred că niciuna dintre voi nu îndură cît îndur eu,
strigă !m", pentru că voi n-aveţi colege nişte fete
oraznice, care te necăjesc, cînd nu ştii lecţia şi rîd de
rochiile tale, 'etichetează( tatăl, dacă nu e ogat, şi te
iau în ătaie de joc, dacă n-ai nas frumos.
— 1rei să zici îl 'defăimează(, nu îl 'etichetează(.
oar tata nu e un orcan cu murături, o îndreptă Jo
rîzînd.
— *tiu eu ce voresc, aşa că nu mai fi 'statirică( cu
mine. ăţ
îmog Eeşti
ine 'vocailarul(,
să întreuinţezii-ocuvinte potrivite
întoarse !m" şifoarte
să-ţi
demnă.
— &u vă mai certaţi copii. #, de am avea acuma

anii pe care i-a pierdut tala, cînd eram noi mici/
oamne, ce cuminţi şi ce fericite am fi, dacă n-am avea
necazuri, zise Meg, care îşi amintea de vremuri mai
une.— !cuma cîteva zile ziceai că noi sîntem cu mult mai
fericite decît copiii 2ing, pentru că ei nu se înţeleg între
ei, deşi sînt plini de ani.
— Chiar aşa am spus, $eth. ar, cred că sîntem
fericite, fiindcă, deşi muncim din greu, ne distrăm ine
între noi şi sîntem 'o andă de fete vesele(, cum ar zice
Jo.
— Jo întreuinţează cuvinte aşa de urîte, oservă
!m", uitindu-se mustrătoare la faţa prelungă a lui Jo,
care stătea întinsă pe covoraş.
Jo se sculă imediat în picioare, îşi ăgă mîinile în
uzunarul şorţului şi începu să fluiere.
— &u mai fluiera, Jo/ &umai ăieţii fac asta.
— e asta şi fluier.
— &u potplac
&u-mi să sufăr fetele
copiii prost
încrezu ţi şicrescute
afectaţi. şi ăieţoase.
— 3ăsărelele din cui se înţeleg, cîntă $eth
împăciuitoare, cu o voce aşa de caraghioasă că toate
începură să rîdă şi cearta luă sfîrşit.
— 4ău, fetelor, aveţi fiecare partea voastră de vină,
începu să le dojenească Meg, ca o soră mai mare ce era.
Eşti destul de mare, Josephine, ca să te laşi de
apucăturile astea ăieţeşti şi să te porţi mai frumos. Cînd
erai mică, n-avea importanţă) dar acum, cînd ai crescut
şi te porţi cu părul ridicat, ar treui să-ţi aduci aminte că
eşti o domnişoară.
— $a nu sînt deloc domnişoară/ acă faptul c ă-mi
ridic părul în sus mă face să par mai mare, am să port
coade pînă la douăzeci de ani, strigă Jo, smulgîndu-şi
fileul dinMi-e
castanii. cap groaz
şi lăăsînd
cîndsămăcad ă pe umeri
gîndesc că am nişte plete
să cresc şi
am să devin 'domnişoara March( şi o să treuiască să
port rochii lungi şi să fiu înţepată, de parcă aş fi înghiţit

un aston. înt destul de nenorocită, că m-am născut
fată, fiindcă mie îmi plac jocurile ăieţilor, ocupaţiile şi
felul lor de a fi, şi acum e mai rău ca oricînd, fiindcă ard
de
sîntdorin
silităţasădestau
a lua parte
acasă şi lasărăîmpletesc
zoi ca tata, şi cînd ca
la ciorapi, colo
o
aă.
*i Jo, necăjită, scutură ciorapul alastru pentru
soldaţi, pînă cînd andrelele sunară ca nişte casta5ete, iar
ghemul se rostogoli prin odaie.
— $iată Jo/ E rău de tot/ !i dreptate/ !i dreptate/
ar ce să faci, aşa a fost să fie. 6ii mulţumită că cel puţin
numele tău e nume de ăiat şi eşti ca un adevărat frate
pentru noi, zise $eth, trecîndu-şi degetele prin părul
zurlit al lui Jo, cu o mînă, care, cu tot spălatul vaselor şi
cu tot ştersul prafului, din lume, rămînea delicată în
mîngîierea ei.
— 7ar tu, !m", eşti prea pedantă şi înţepată,
continuă Meg. !erele pe care ţi le dai par caraghioase
acuma,
dacă nu dar
agimai tîrziu ăai
de seam să plac
. 8mi deviimanierele
o gîsculiţă încrezut
tale alese ăşi,
felul tău elegant de a vori, cînd nu cazi în afectare) dar
cuvîntele-ţi pocite nu sînt mai une decît e0presiile de
licean ale lui Jo.
— acă Jo e o ştrengăriţă şi !m" o gîscă, eu ce sînt
mă rog, întreă $eth, gata să-şi primească şi ea partea
ei.
— 9u eşti fetiţa noastră dragă şi atîta tot, răspunse
Meg cu căldură.
&imeni n-o contrazise, căci '*oricelul( era iuit de
toată lumea.
3roail că cititorii noştri ar dori să cunoască cele
patru personaje) de aceea ne vom folosi de acest
moment, pentru a descrie, în cîteva largi trăsături, pe
cele
vremepatru surori,
ce afar care liniştit,
ă ningea împleteau deăuntru
iar în zor înfocul
amurg, în
ardea
vesel în soă. Era o cameră veche, dar în care te simţeai
ine, deşi covorul era cam ros şi moila foarte simplă. 3e

pereţi atîrnau cîteva talouri une, rafturile erau pline de
cărţi, la ferestre înfloreau crizanteme şi trandafiri de
iarnă, iar pretutindeni domnea o atmosferă de pace şi
linişte.
Margaret, cea mai mare dintre fete, avea
şaisprezece ani. Era frumuşică, destul de plinuţă, cu ochi
mari, păr ogat castaniu, o gură frumoasă şi nişte mîini
ale, cu care se mîndrea cam mult. Jo avea cincisprezece
ani, foarte înaltă, slaă şi arămie. 1ăzînd-o, te gîndeai
fără voie la un mînz, fiindcă nu ştia niciodată ce să facă
cu mîinile şi picioarele ei prea lungi, care păreau că o
încurcă. !vea o gură hotărîtă, un nas comic şi ochi
cenuşii, pătrunzători, cu o privire cînd mînioasă, cînd
veselă, cînd gînditoare. ingura ei frumuseţe era un păr
des, lung, pe care ea îl ţinea de oicei strîns într-un fileu,
ca să nu o încurce la mişcări. :ainele păreau că nu stau
ine pe ea, ca şi cum fetiţa ar fi devenit prea repede
femeie şi schimarea nu o încînta deloc. Elisaeth — sau
$eth, cum îi ani,
treisprezece zicearumen
toatăă lumea — era
în oraji, cu poăfeti
rul ţă timid
lins, de
cu ăochi
luminoşi, care aveau totdeauna o e0presie de linişte
adîncă, rareori tulurată de ceva) căci ea părea să
trăiască într-o lume a ei, unde nu pătrundeau decît puţini
oameni în care ea avea încredere şi pe care îi iuea. eşi
cea mai tînără, !m" era o persoană foarte importantă,
cel puţin aşa se socotea ea. Era o adevărată '!lă ca
zăpada(, palidă, suţire, cu ochi alaştri şi cu păr uclat
pe umeri. !vea întotdeauna un fel de a-şi purta capul şi
un mers care arătau că vrea să pară o domnişoară în
toată puterea cuv;ntului. Care sînt caracterele celor
patru surori, aceasta vom lăsa să se întrevadă din
desfăşurarea povestirii.
Ceasul ătu şase. upă ce mătură în faţa soei,
$eth puse
fel sau o pereche
într-altul, de papuci
vederea să se
acestor încălzeasc
pantofi vechiă. avu
8ntr-un
un
efect asupra fetelor, fiindcă aceasta însemna că e
vremea ca mama lor să se întoarcă şi toate doreau să o

întîmpine cu zîmetul pe uze. Meg încetă de a mai face
morală şi aprinse lampa. !m" se sculă din fotoliu, fără să
fie rugată, iar Jo, uitînd cît de oosită era, stătea în
genunchi
— întşi roşi
ţinea
depapucii mai aproape
tot papucii ăştia. !rde flacăsrăă.aiă alţii
treui
mămica.
— Mă gîndeam să-i cumpăr eu cu dolarul meu, zise
$eth.
— &u, eu îi cumpăr/, strigă !m".
— $a nu, eu sînt cea mai mare..., începu Meg) dar Jo
i-o tăie scurt/
— Eu sînt ăratul familiei, acum, cînd tata e plecat
şi eu am să-i iau papucii, fiindcă el mi-a spus să am
îndeosei grijă de mama, în lipsa lui.
— ă vă spun eu ce să facem/ zise $eth. ă-i luăm
fiecare cîte ceva de Crăciun şi să renunţăm la dorinţele
noastre.
— &umai tu puteai să faci propunerea asta, dragă
$eth/6iecare
ar vora e, ce-iîncump
se gîndi ărăm
tăcere între
cîteva ă Jo. apoi Meg
minute)
spuse tare, ca şi cum ideea i-ar fi venit, uitîndu-se la
mîinile ei frumoase%
— Eu îi dau o pereche de mănuşi.
— 3apuci de ună calitate, strigă Jo.
— &işte atiste tivite, zise $eth.
— Eu am să-i cumpăr o sticluţă cu apă de colonie.
Mamei îi place, nu costă mult şi-mi mai rămîn ani, ca să
iau ceva şi pentru sufleţelul meu, adăugă !m".
— ar cum îi dăm lucrurile întreă Meg.
— +e punem pe masă şi o poftim apoi în odaie, s-o
vedem deschizînd pachetele. 1ă mai aduceţi aminte cum
făceam la ziua de naştere a fiecăreia, cînd eram mici
întreă Jo.
— Eupeeram
coroana cap şiaşa
să de emo
vă v ăd pţionat să stau în
ăşindă solemn, ca sfotoliu
ă-mi dacu
ţi
darurile şi să mă sărutaţi/ 8mi plăceau lucrurile şi
sărutările, dar era îngrozitor, cînd stăteaţi toate grămadă

în jurul meu şi vă uitaţi la mine, cînd deschideam
pachetele, zise $eth, care se roşea la faţă, în timp ce
prăjea pîinea.
— ăpentru
cîte ceva lăsăm noi
pe şi
mpe
ămica
urmsăăscread
ă aiăăocsurpriz
ă ne cump
ă. ărăm
e străduiră s-o mulţumească pe doamna March
fiecare, cum se pricepea. Meg pregăti ceaiul, Jo aduse
lemnele şi puse scaune la masă, poticnindu-se, izind şi
răsturnînd tot ce-i ieşea în cale) $eth făcea naveta de la
salonaş la ucătărie, liniştită şi grijulie, cum era ea
întotdeauna) iar !m" d ădea porunci la toată lumea, stînd
cu raţele încrucişate.
Cînd se aşezară la masă, doamna March zise,
privindu-le cu ochi plini de ucurie%
— !m ceva un pentru voi după-masă.
6etele se luminară toate la faţă, ca prin farmec. $eth
ătu din palme de ucurie, uitînd de pesmetele fierinte
pe care îl avea în mînă, iar Jo aruncă şervetul în sus,
strigînd%
— # scrisoare/ # scrisoare/ 9răiască tata/
— a, e o scrisoare lungă şi frumoasă. crie că e
sănătos şi speră să îndure ine frigul ăsta. &e trimite
multe urări de ine pentru Crăciun şi cîteva rînduri
anume pentru voi, zise doamna March, lovind uşor
uzunarul, cu mîna, de parcă ar fi avut o comoară
înăuntru.
— :ai, grăiţi-vă să terminăm mai repede/ !m", nu
mai sta cu degetul cel mic ridicat în sus şi nu te mai juca
cu mîncarea, strigă Jo, înecîndu-se cu ceaiul şi scăpîndu-i
din mînă, pe covor, felia de pîine cu unt, de grăită ce
era, să vadă mai departe scrisoarea.
$eth nu mai mîncă nimic şi, pînă să termine şi
ceilalţi, se strecură în colţişorul ei, să mediteze la ucuria
care le aşteaptă.
— <ăsesc că e frumos din partea tatei să ceară să

fie trimis ca preot, pentru că era prea ătrîn şi nu destul
de zdravăn, ca să lupte ca soldat, zise Meg cu căldură.
— Ce n-aş da să mă pot duce şi eu ca tooşar, ca
vivant,... cum ca
caritate, doar umnezeu
să fiu maiîi aproape
zice aude
celelpu
şi ţsină-lcaajut,
sorăoft
deă
Jo.
— 9reuie să fie foarte neplăcut să dormi într-un
cort, să mănînci tot felul de lucruri prost gătite şi să ei
dintr-o tinichea, zise !m".
— Cînd se întoarce, mămico, întreă $eth cu un
uşor tremur în voce.
— !/ &u mai curînd de cinci-şase luni) doar dacă nu
se îmolnăveşte şi e silit să vină. 1a rămîne acolo şi-şi va
face datoria conştiincios, cît îl vor ajuta puterile şi nu-i
vom pretinde să se întoarcă, decît atunci cînd nu va fi
nevoie de el. !cuma veniţi să vă citesc scrisoarea.
e strînseră toate lîngă foc, mama lor în fotoliu, $eth
la picioarele ei, Meg şi !m" pe raţele fotoliului şi Jo cu
coatele sprijinite
emoţia pe de speteaz
faţă, dac ă, undes-ar
ă scrisoarea nu-ifi putea citi nimeni
întîmplat să fie
mişcătoare.
Mai toate scrisorile din vremurile acelea grele erau
mişcătoare, mai ales cele pe care le trimeteau părinţii
acasă. 8n cea de faţă se vorea despre greutăţile pe care
avea să le îndure, despre pericolele pe care le înfruntă.
Era o scrisoare veselă, plină de speranţă, cu multe
descrieri vioaie ale vieţii de campanie. &umai la sfîrşit îţi
dezvăluia toată dragostea şi dorul de fetiţele lui dragi,
rămase acasă.
„Spune-le că mi-e dor de ele şi sărută-le pentru
mine. Mai spune-le că mă gîndesc la ele zi şi noapte, că
mă rog pentru ele şi că singura mea mîngîiere este
iubirea pe ţcare
cînd aştep i, darştiu că mi-o păcstreaz
aminteşte-le ă. Uncînd
ă, atunci an pare lung,
munceşti,
vremea trece mai uşor. Sînt sigur că ţ in minte tot ce le-
am spus, cînd ne-am despărţit şi nu mă îndoiesc că vor fi

fete cumin ţi şi ascultătoare, c ă vor lupta cu curaj şi vor
învinge ispitele, aşa încît, atunci cînd mă voi întoarce, să
fiu mai mîndru ca oricînd de „micile mele femei.
Cînd mama lor ajunse la ultimele rînduri, toată

lumea îşi sufla nasul. +ui Jo nu-i fu ruşine de lacrima grea
care i se prelinse pe nas şi apoi c ăzu, iar !m" nici nu se
gîndi că-şi strică uclele şi-şi ascunse faţa la pieptul
mamei ei, plîngînd cu suspine%
— înt o egoistă/ ar am să-mi dau osteneala să fiu
mai ună, ca să nu-şi piardă iluziile despre mine, cînd s-o
întoarce acasă.
— &e vom da toată osteneala, strigă Meg. Eu mă
gîndesc prea mult la găteală şi nu-mi place să muncesc,
dar voi încerca să mă schim.
— *i eu am să caut să fiu aşa, cum mă vrea el, şi am
să-mi fac datoria cum treuie aici, în loc să doresc altă
parte, zise Jo, care se gîndea că e mult mai greu să-ţi ţii
firea,$eth
decîtnu
să înfrunţi pe reelii
zise nimic, ci-şi aceia
ştersedeochii
la sud.
cu ciorapul
alastru, făcut pentru soldaţi, şi începu să împletească
de zor, hotărîtă să-şi împlinească îndatoririle, ca tatăl ei
să fie pe deplin mulţumit, atunci cînd va veni clipa
fericită a revederii.
oamna March întrerupse tăcerea ce se lăsase după
vorele lui Jo, zicînd veselă%
— 1ă mai aduceţi aminte de vremea cînd eraţi mici
şi vă jucaţi de-a pelerinii, cum scria în !rogresul
pelerinului al lui $un"an &u era ucurie mai mare pe
voi, decît atunci cînd vă puneam un sac în spate, vă
dădeam pălăriile, astoanele şi sulurile de hîrtie şi vă
trimeteam în călătorie prin casă, de la pivniţă, care era
'"etatea distrugerii(, pînă sus de tot la pod, unde era un
adevărat rai cu unătăţi.
— a, ce ine ne distram, cînd treceam pe la lei şi

ne luptam cu !poll"on şi noi străăteam valea cu
spiriduşi, zise Jo.
— Mie îmi plăcea cînd ne cădeau sacii din spate şi se
rostogoleau
— *i mieîncînd
jos pe scări,pe
ieşeam spuse Meg. unde ne aşteptau
acoperiş,
florile noastre şi atîtea lucruri frumoase şi ne aşezam jos
şi cîntam de ucurie în soare, zise $eth, zîmind acestei
amintiri plăcute a copilăriei ei.
— Eu îmi amintesc foarte vag de lucrurile astea. Ţin
minte doar că-mi era teamă de intrarea aceea
întunecoasă de la pivniţă şi mă ucuram întotdeauna,
cînd ajungeam sus şi găseam prăjituri. acă n-aş fi prea
mare, mi-ar plăcea să mă joc iar de-a pelerinii, zise !m"
care se hotărîse să renunţe la anumite copilării, la
'matura( vîrstă de doisprezece ani.
— &u sîntem niciodată prea ătrîni pentru asemenea
lucruri, draga mea, fiindcă acesta e un joc pe care îl
jucăm toată viaţa, într-un fel sau într-altul. !vem fiecare
poverile
şi dorinţanoastre.
de inerumul e mereue deschis
şi de fericire călăuzaîncare
faţanenoastră
duce
spre pacea care e adevăratul rai, trecînd prin multe
supărări şi păcate. *i acum, dragele mele pelerine, să
zicem că aţi începe din jocul, nu de distracţii, ci în serios,
ca să vedeţi cît de departe ajungeţi, înainte de
întoarcerea tatei.
— 4ău, mamă =nde ne sînt poverile, întreă !m",
care era dornică să pornească la drum.
— Chiar adineauri fiecare şi-a spus greutatea de pe
suflet, cu e0cepţia lui $eth. !m impresia că ea nici n-are
vreuna, zise mama.
— $a da, am/ <reutatea mea sînt farfuriile şi cîrpele
de praf) şi, apoi, le invidiez pe fetele cu pian frumos şi
mi-e frică de oameni.
lumea3ovara lui $eth
fu gata să r îdera aşanimeni
ă, dar de caraghioas
nu rîse,ă,cacăsătoată
n-o
jignească.
— !r fi ine să ne aducem iar aminte de jocul ăsta

de altă dată, fiindcă are să ne ajute să fim cuminţi, zise
Meg pe gînduri.
— Eram în 'Mlaştina desnădejdii( astă seară şi
mama a venit
carte. !r şi ne-a
treui scos afar
să avem ă, cum
un plan al adrumurilor,
făcut ajutorul
ca din
tot
creştinul. e unde îl luăm, întreă Jo, a cărei imaginaţie
era întotdeauna aprinsă.
— =itaţi-vă su pernă în dimineaţa de Crăciun şi-l
veţi găsi, răspunse doamna March.
1oriră de noul plan în timp ce ătrîna :annah
strîngea masa apoi fiecare îşi aduse coşul de lucru şi
începură să coasă harnice la cearşafurile mătuşii. &u
prea le plăcea să coasă dar în seara asta nimeni nu cîrti.
!doptaseră planul lui Jo de-a împărţi cearşaful în patru
părţi, pe care le numiră% Europa, !sia, !frica şi !merica şi
fiecare spuse ceva despre ţările pe care le cutreierau cu
acul.
+a ora nouă, încetară lucrul şi cîntară ca de oicei,
înainte
să scoatde i se duce
ă ceva la culcare.
din pianul &umai
cel vechi, $eth era
cu clape îngăîn stare
lenite,
acompaniindu-le. Mama şi Meg care avea o voce ca de
flaut, erau temeiul micului cor. !m" era piţigăiată ca un
greiere, iar Jo dădea frîu lier imaginaţiei ei muzicale,
punînd o mulţime de floricele de la ea, care nu prea
înfrumuseţau cîntecele lor simple. 6ăcuseră întotdeauna
cor, de cînd aia puteau să îngîne cuvintele%
'Străluceşte, străluceşte steluţă(, şi cu timpul devenise
un oicei al casei, pentru că mama era o cîntăreaţă
înnăscută. 3rima voce care răsuna dimineaţa în casă era
a ei, veselă ca o ciocîrlie, iar seara aceeaşi voce vioaie le
adormea, căci fetele nu se săturau niciodată de cîntecele
ei de leagăn.
UN CRCAP.
ĂCIUNII VESEL
Jo se deşteptă cea dintîi în zorii cenuşii ai dimineţii

de Crăciun. &ici un ciorap nu atîrna lîngă soă şi un
moment se simţi tot aşa de dezamăgită, cum se simţise
odată mai de mult, cînd ciorapul ei mic căzuse jos, atît
era
mameide înc rcat
ei ăşi, ăcu un
gînd ătăţi.su
mîna !poi îşi ăaminti
pern de ofăgcăduiala
, scoase rticică
îmrăcată în roşu. # cunoştea foarte ine, conţinea
vechea poveste a celei mai frumoase vieţi care a fost
trăită vreodată şi Jo simţi că acesta e un adevărat
îndrumător pentru orice pelerin care porneşte la un drum
lung. eşteptă pe Meg cu 'ărători fericite( şi o
îndemnă să vadă ce e su perna ei. coase ea o carte
legată în verde, cu aceeaşi poză înăntru şi cîteva cuvinte
scrise de mama lor, ceea ce făcea mai preţios, în ochii
lor, unicul dar primit. 8n curînd, $eth şi !m" se
deşteptară şi ele. Căutară su pernă şi găsi fiecare
cartea ei, una alastră şi alta galenă-cenuşie ca guşa
porumelului şi toate începură să vorească despre ele,
în timp ce la răsărit zorile roşiatice vesteau apropierea
zilei. Cu toate micile ei vanităţi, Margaret avea o fire
evlavioasă, care, inconştient, influenţa pe aceea a
surorilor ei, mai ales pe a lui Jo, care iuea foarte mult şi
o asculta, pentru că îi dădea sfaturi cu multă lîndeţe.
— 6etelor, zise Meg, uitîndu-se pe rînd la capul zîrlit
din faţa ei şi apoi la cele două capete cu scufiţă de
noapte din odaia de alături, mama vrea ca aceste cărţi
să ne fie dragi şi să le citim. 9reuie să începem imediat.
Eram credincioase pe vremuri, dar de cînd a plecat tata
şi răzoiul a adus atîtea tulurări în casa noastră, am
uitat multe lucruri. 1oi faceţi cum vreţi, dar eu îmi voi
ţine cartea aici, pe masă, şi voi citi cîte puţin în fiecare
dimineaţă, cînd am să mă deştept, pentru că ştiu că-mi
va prinde ine şi mă va ajuta tot restul zilei.
up
începu acesteă. cuvinte,
săă citeasc Jo, trecu Meg
un raîşiţ pe
deschise cartea
umărul lui Meg şi
sprijinindu-şi orazul de el ei, citi şi ea, cu o e0presie

liniştită, ce apărea rareori pe figura ei vioaie.
— Ce ună e, Meg/ :ai, !m", să facem şi noi ca ele.
9e ajut eu la cuvintele mai grele şi ele ne vor e0plica
acolo undeă nu
impresionat de cînăţrelegem noi, şopti
ţile cu coperte $eth, foarte
frumoase şi de
e0emplul surorilor ei.
— 8mi pare ine că a mea e alastră, zise !m".
e făcu apoi linişte. e auzeau doar foile întoarse
uşor, iar soarele de iarnă se strecura înăuntru, luminînd
figurile serioase ale fetelor, ca o urare de Crăciun.
— =nde e mama întreă Meg o jumătate de oră mai
tîrziu, cînd ea şi Jo alergară jos, să-i mulţumească pentru
daruri.
— umnezeu ştie unde s-a dus. ! venit un ăieţel
zdrenţuros să-i ceară ceva, şi mămica voastră a plecat în
graă să vadă de ce avea nevoie. &-am mai văzut aşa
femeie, care să împartă cu atîta dărnicie ca ea mîncare şi
ăutură, haine şi lemne, răspunse :annah, care trăia în
familia March,
de ei mai mult de
ca cînd se născuse
o prieten , decîtMeg, şi era considerată
ca o servitoare.
— igur că se va întoarce repede, aşa încît f ă
prăjiturile şi aşează ucatele, îi zise Meg, învăluind într-o
singură privire darurile adunate într-un coş şi ţinute su
sofa, gata să fie scoase la momentul oportun. Ei dar
unde e sticla cu apă de colonie a lui !m" adăugă ea,
căci nu zărea pe nicăieri pacheţelul.
— +-a luat acum două minute ca să-i pună panglică
sau aşa ceva, răspunse Jo, dansînd prin odaie cu papucii
noi ca să-i mai înmoaie.
— Ce drăguţe sînt atistele mele, nu :annah le-a
spălat şi le-a călcat şi eu singură le-am cusut iniţialele,
zise $eth, uitîndu-se mîndră la nişte litere destul de
strîme şi neegale, cu care se trudise atît de mult.
—loc
ele, în răde
guţM.
a de ea, Ce
March/ s-a curios/,
apucat strig
să pun 'mama
ă Jo,ă luînd ( peă
în mîn
una din ele.
— Cum, nu e ine !m crezut că e mai potrivit aşa,

fiindcă iniţialele lui Meg sînt tot 'M.M.( şi vreau ca numai
mami să întreuinţeze atistele, zise $eth, tulurată.
— $ine ai făcut drăguţă/ !i avut o idee minunată.
!şa,
foartenimeni nu sigur
mult, sînt le vaă,încurca vreodat
zise Meg, ă. !u să-ilaplac
încruntîndu-se ă
Jo şi
zîmind lui $eth.
— 1ine mama/ !scundeţi repede coşul/ strigă Jo,
auzind o uşă trîntindu-se şi paşi răsunînd în salon.
!m" intră grăită cu un aer ruşinat, cînd văzu că
surorile ei o aşteptau.
— =nde ai fost şi ce ascunzi la spate întreă Meg
surprinsă să vadă pe !m" cea leneşă, sculată aşa de
vreme, îmrăcată şi cu capişonul în cap.
— ă nu rîzi de mine, Jo/ 1oiam să nu ştie nimeni,
pînă la sosirea clipei cînd aveam să dăm totul pe faţă.
!m vrut numai să schim sticluţa cu una mai mare şi mi-
am dat toţi anii pe ea, ca să nu mai ziceţi că sînt
egoistă.
care punînd
o cumpăacestea, !m" le
rase în locul arăieftine.
celei tă sticla3ăelegant
rea atîtă pe
de
serioasă în încercarea ei de a se uita pe sine, încît Meg,
mulţumită o îmrăţişă, şi Jo zise că e o 'fată ună(, iar
$eth alergă la fereastră şi rupse cel mai frumos trandafir
al ei, ca să împodoească sticla cu colonie.
— *tiţi, mă simţeam ruşinată de darul meu, după ce
azi dimineaţă hotărîsem să fiu generoasă şi aşa, cum m-
am sculat, am dat fuga imediat la parfumerie şi am
schimat-o. !cum sînt aşa de fericită, fiindcă darul meu e
cel mai frumos.
8n acest moment auziră poarta trîntindu-se.
8mpinseră coşul su sofa şi fiecare îşi luă repede locul la
masă.
— 8ţi urăm un Crăciun fericit, mami/ 8ţi mulţumim
pentru
în cărzi,
fiecare ţi, strigar
am citit puţin şi
ă fetele în avem
cor. de gînd să facem aşa
— ărători fericite, fetiţelor/ 8mi pare ine că aţi

început imediat şi sper că o s ă continuaţi. ar aş vrea să
vă spun ceva înainte de a ne aşeza la masă. &u departe
de aici zace o femeie cu un copil nou născut. *ase copii
stau
unul îngr ămpentru
altuia ădiţi într-un singur
că n-au foc. pat,
&-aucacesasăţinmăănînce
de cald
şi
ăiatul cel mai mare a venit să-mi spună că mor de frig şi
de foame. 6etelor, nu vreţi s ă le daţi masa voastră de
dimineaţă ca un dar de Crăciun
+e era la toate grozav de foame, fiindcă aşteptaseră
aproape o oră şi o clipă nimeni nu zise nimic) doar un
moment, pentru că Jo izucni cu voiciune%
— 8mi pare aşa de ine că ai venit înainte ca noi să fi
început masa.
— 3ot să vin şi eu să-ţi ajut să duci lucrurile la copiii
cei săraci întreă $eth, gata întotdeauna pentru fapte
une.
— Eu duc smîntîna şi pîinişoarele, adăugă !m",
cedînd eroic lucrurile care îi plăceau mai mult.
pe o Meg acoperise
farfurie mare. deja mîncarea şi strîngea toată pîinea
— Eram sigură că o să primiţi, zise doamna March
mulţumită. 1eţi veni toate cu mine, să mă ajutaţi şi la
întoarcere mîncăm pîine cu lapte şi ne săturăm noi la
prînz.
8ntr-o clipă fură gata şi cu toate porniră la drum. in
fericire, era devreme şi mergeau pe străzi lăturalnice,
aşa încît puţini trecători le puteau vedea şi nu rîse
nimeni de grupul comic pe care-l formau.
8ntr-o odaie sărăcăcioasă, goală, cu geamurile
sparte, fără foc, cu aşternutul în zdrenţe, o mamă
olnavă, cu un copil care scîncea, şi mai mulţi alţii, palizi,
înfometaţi, ghemuiţi unul într-altul su aceeaşi pătură
veche, ca să nu îngheţe de frig. Cînd fetele apărură pe
uşă, făcur
încercar ă nişte
ă un ochi mari de mirare şi uzele învineţite
zîmet.
— #c$, mein %ott , au venit nişte îngeri uni la noi,

strigă femeia, plîngînd de ucurie.
— Caraghioşi îngeri, cu capişoane şi mănuşi de lînă,
oservă Jo, făcîndu-i pe toţi să rîdă.
8ntr-adev
spirite r, dup
une ăse ă cîteva
puseser ă peminute,
lucru s-ar fi zis
acolo. !m"că nişte
care
adusese lemne făcu focul şi astupă geamurile sparte cu
pălării vechi şi cu propriul ei şal. oamna March dădu
mamei ceai şi fierturi de orz şi încerca s-o mîngîie, în
timp ce înfăşa cu dragoste pe cel mic, ca şi cînd ar fi fost
al ei. 8n acest timp, fetele puseră masa, duseră pe copii
lîngă foc şi-i hrăniră ca pe nişte păsărele înfometate,
rîzînd, vorind şi încercînd să înţeleagă engleza lor
caraghioasă, pocită.
'Ce ine e/ Copiii-îngeri/(, strigau mititeii mîncînd şi
încălzindu-şi mîinile roşii la flacăra veselă din soă.
6etelor nu le mai spusese nimeni 'îngeri( pînă
atunci şi găseau că este foarte nostim, mai ales Jo care
fusese poreclită 'ancho 3ansa(, de cînd se născuse. !
fost
ea şi,o cînd
masăplecar
foareă,fericit
lăsîndă,ucuria
deşi eleînn-au
urmagustat nimic
lor, nu creddin
că
mai e0ista în tot oraşul patru fiinţe mai mulţumite decît
fetiţele înfometate, care-şi dăduseră mîncarea şi se
mulţumeau cu pîine şi lapte în dimineaţa de Crăciun.
— !sta se cheamă să-ţi iueşti aproapele mai mult
decît pe tine însuţi şi-mi place, zise Meg, aşezînd
darurile, mama lor fiind în odaia de sus, ca să
împacheteze haine pentru ieţii :ummel.
&u erau prea frumoase darurile, dar ele puseseră
atîta dragoste în micile pachete, iar vasul înalt din mijloc
cu trandafirii roşii, crizanteme ale şi viţă urcătoare,
dădea mesii chiar un aer elegant.
— 1ine/ ă-i drumul, $eth/ eschide uşa !m".
9răiască mami, strigă Jo.
!m"iardeschise
mamei, larg uşa,
Meg o conduse Jo ieşi
la fotoliul de în întîmpinarea
onoare, în timp
ce $eth cînta la pian marşul ei cel mai vesel. oamna
March fu foarte surprinsă şi, emoţionată, zîmi cu ochii

plini de lacrimi, e0aminîndu-şi darurile şi citind cele
cîteva cuvinte care le întovărăşeau, încercă imediat
papucii, îşi ăgă în uzunar o atistă parfumată din elug
cu
şi gap
ăsiă cde
ămcolonie
ănuşilede la !m",
îi vin îşi prinse trandafirul în piept
'perfect(.
-au îmrăţişat apoi şi au rîs mult, fetele dînd, din
cînd în cînd, mici e0plicaţii, cu simplitate şi cu dragoste
care fac aşa de plăcute aceste reuniuni familiare în
asemenea clipe, şi rămîn o amintire aşa de frumoasă
pentru mai tîrziu. 9oate se aşezară apoi la lucru.
6apta ună de dimineaţă şi ceremonia darurilor le
luase atîta timp, încît restul zileie îl petrecură făcînd
pregătiri pentru serarea de seară. 6iind prea tinere şi nu
destul de ogate, ca să se ducă la teatru ca să-şi permită
cheltuieli mari, pentru a lua parte la reprezentaţiile
particulare, fetele îşi puseseră creierul la lucru şi, nevoia
fiind mama înţelepciunii, îşi confecţionaseră tot ce aveau
nevoie. =nele dintre producţiile lor erau chiar foarte
îndemînatice) chitare ţde
nu se mai întreuin au,carton, lămpicufăcute
acoperite hîrtiedin vase ce
argintată,
costume pompoase din rochii vechi, strălucitoare de
fluturi de tinichea. Moila o întorceau mereu cu susul în
jos şi odaia cea mare era scena multor nevinovate
petreceri.
$ăraţii nu erau admişi, aşa încît Jo putea să joace
cîte roluri masculine voia. Ceea ce o încînta îndeosei
era o pereche de cisme roşcate din piele, dăruite de o
prietenă care cunoştea pe o doamnă şi aceasta la rîndul
ei pe un actor. Cişmele, o floretă veche şi un costum
jerpelit ce aparţinuseră pe vremuri acestui actor, formau
comoara ei nepreţuită şi apăreau în orice împrejurare.
&umărul redus al actorilor din trupă oliga pe cei doi
actori principali să joace mai multe roluri în acelaşi timp.
*i într-adevăr,cameritau
o depuneau, să învelaude
ţe treipentru munca
sau patru grea
roluri, peăcare
îmr cînd
şi dezrăcînd în graă diverse costume şi aranjînd pe
deasupra şi decorurile. Era un e0erciţiu e0celent pentru

memorie şi o distracţie nevinovată, care cerea multe ore.
!ltminteri, ar fi stat degeaa sau în tovărăşie mai puţin
recomandailă.
îngră8n
măprima searun
dite pe ă depatCrăcare
ciun, vreo douăsprezece
constituia 'fotoliile fete
de
orchestră(, aşteptau să se ridice cortina de creton
alastru cu galen, cu o nerădare ce făcea cinste
actorilor. e auzeau şoapte şi mult foşnet de după
cortină, un moment zăriră o lampă care fumega şi
prinseră chiar rîsetul înfundat al lui !m", care era cît p-
aci să aiă o criză de nervi, din cauza emoţiei. eodată
se auzi un clopot, cortina se dădu la o parte şi tragedia
începu.
'& pădure întunecoasă(, după cum anunţa unicul
afiş, era reprezentată prin cîţiva aruşti în oale de
pămînt, un covor verde pe podea şi o peşteră în
depărtare. 3eştera era făcută dintr-o pătură de cal drept
acoperiş şi irouri drept ziduri. 8năuntru, o oală neagră
clocotea
ei. cenape focînşiîntuneric
era o vrăjitoare ătrînăfocului
şi lumina se apleca deasupra
împreună cu
aurul adevărat care ieşea din iric, cînd vrăjitoarea
ridică capacul, produceau un efect de toată frumuseţea,
pe care asistenţa îl resimţi cu putere. # clipă după
aceea, :ugo, răufăctorul, intra ţanţoş pe scenă,
zăngănindu-şi saia, purtînd o pălărie cu oruri largi
trasă pe ochi, ară neagră, o pălărie misterioasă şi
cisme. upă ce făcu cîţiva paşi încoace şi încolo foarte
agitat, se izi pe frunte şi începu deodată să cînte pe o
melodie sălatică ura lui pentru >oderico, iuirea pentru
4ara şi hotărîrea lui neînduplecată de a omorî pe unul şi
de a cîştiga pe celălalt. 1ocea răstită a lui :ugo,
întretăiată din cînd în cînd de cîte un strigăt, cînd
sentimentele sale erau mai puternice, impresionară mult
pe
să spectatori, care aplaudar
răsufle. 8nclinîndu-se în momentul
cuă aerul cînd
unui om el se opri
oişnuit cu
aprecierea pulicului, se îndreptă, tiptil spre peşteră şi

porunci lui :agar pe un ton hotărît, să iasă afară%
— :ai, frumuşico, am nevoie de ajutorul tău/
*i Meg îşi făcu apariţia, cu o coadă cenuşie de cal
atîrnîndu-i
roşu, cu unpeăţoraz,
în mînîmr
ă şiăcat
cu ăo într-o
pelerinhaină neagră cu
ă împodoit
semne caalistice :ugo îi ceru o ăutură, ca să facă pe
4ara să-l iuească şi alta, ca să-l ucidă pe >odrigo.
3e o frumoasă melodie, :agar promise să-i
îndeplinească amele dorinţe şi porni să cheme spiritul
care-i va aduce ăutura de dragoste%
Spiriduş din zarea albastră,

'ino şi la casa noastră,
(u ce din flori te-ai născut
)i doar rouă ai băut,
Farmece nu po ţi să-mi faci
)i-n descîntec să le-mbraci*
Fă-mi-l dulce, fă-mi-l tare,
#du-mi dă-mi ascultare,

Spiriduş,farmecul în zbor,
Spiriduşule, te rog.
e auzi o arie liniştită, dulce şi apoi în fundul peşterii

apăru o figură delicată, în văluri ale, vaporoase, cu aripi
strălucitoare, cu părul de aur şi cu o cunună de trandafiri
pe cap. Ţinînd o aghetă ridicată, cîntă%
+in văzdu$ul cel senin
a-tă-mă, la tine vin.
a descîntecul, înva ţă
)i ascultă a mea pova ţă
a lumina lunii-n noapte,
Farmecul să-l spui în şoapte/
+ar cumvas-o
Farmecul de-l veiăuita.
destr ma.
şi lăsînd să cadă o sticluţă aurită la picioarele vrăjitoarei,

spiritul dispăru. =n alt farmec al lui :agar chemă o altă
apariţie, dar nu una frumoasă de data aceasta, căci cu
un zgomot metalic, un drăcuşor, urît şi negricios, năvăli
pe scen
neagr ă şi
ă lui dupşi
:ugo ce morm
ă dispăru cuăiun
unrînjet.
răspuns,
:ugozvîrli
mulţoumi,
sticlîşi
ă
puse filtrele în cisme şi plecă) iar :agar informă pe
spectatori că de vreme ce el îi omorîse în trecut mai
mulţi prieteni, l-a lestemat şi are de gînd să-i strice
planurile şi să se răzune pe el. 3e urmă, cortina căzu şi
spectatorii se odihniră, mîncînd candel şi discutînd între
acte, despre suiectul piesei.
-a ocănit mult pe scenă, dar cînd s-a văzut ce
capodoperă de tîmplărie teatrală s-a ridicat, nimeni n-a
mai suflat o voră.
Era într-adevăr splendid/ =n turn se înălţa spre cer)
iar la fereastra luminată, pe după o perdea ală, apăru
4ara, într-o minunată rochie alastră cu argint, aşteptînd
pe >oderigo. El sosi într-un veşmînt pompos, cu pălărie
cu pene,
ineîn ţeles,pelerină roşie,
şi cizme. ucle castanii,
8ngenunchind o chitar
la picioarele ă şi,
turnului,
cîntă o serenadă încîntătoare, la care 4ara răspunse şi, în
urma unui dialog muzical, consimţi să fugă. !cum treuia
să aiă loc momentul culminant al piesei. >oderigo
scoase o scară de frînghie cu cinci trepte, aruncă în sus
un capăt, ajută pe 4ara să cooare. Ea îşi făcu loc timidă,
printre gratiile ferestrei, puse o mînă pe umărul lui
>oderigo şi era gata să sară jos cu graţie, cînd, din
nenorocire pentru ea, îşi uită trena care se agăţă de
fereastră, turnul se clătină, se aplecă în faţă şi căzu cu
zgomot, îngropînd pe cei doi nefericiţi îndrăgostiţi su
dărîmăturile lui.
=n ţipăt general izucni, pe cînd cizmele roşii făceau
mişcări dezordonate, ca să iasă din învălmăşeală şi un
cap lond se ridic
— Ţi-am e0damînd)
spusă eu că aşa o să mi se întîmple/ Ţi-am
spus eu/
Cu o e0traordinară prezenţă de spirit, on 3edro

seniorul cel crud, năvăli pe scenă şi, smulgîndu-şi fiica de
acolo, îi şopti în graă%
— &u rîde/ Joacă, ca şi cum totul ar fi mers ine/, şi
poruncind
cu mînie şilui >oderigo
dispre ţ. să se ridice, îl e0ilă din regatul lui
eşi încă ameţit de căderea turnului peste el,
>oderigo sfidă pe ătrînul suveran şi refuză să plece.
!cest e0emplu curajos înflăcără pe 4ara şi ea sfidă pe
tatăl şi stăpînul ei, iar el, mînios dădu poruncă să fie
aruncaţi amîndoi în cel mai adînc eci al castelului. =n
paznic mic şi grăsuţ intră, aducînd lanţurile şi-i conduse
jos cu un aer foarte înspăimîntat, uitînd cu totul vorele
pe care treuia să le rostească.
!ctul al treilea se petrecea în sala cea mare a
castelului, şi iată pe :agar apărînd, gata să eliereze pe
îndrăgostiţi şi să-l ucidă pe :ugo. 8l aude venind, se
ascunde şi-l vede vărsînd ăuturile în două cupe de vin şi
poruncind micului servitor timid%
veni —
în u-le prizionierilor, în celule lor, şi spunele că voi
curînd/
ar în vreme ce servitorul îl ia deoparte pe :ugo,
să-i spună ceva, :agar schimă cupele, cu alte două,
nevătămătoare. 3aznicul le ia de acolo şi :agar pune
înapoi cupa care era destinată pentru >oderigo. :ugo
însetat, după un lung discurs, o ea, îşi pierde minţile, se
împleticeşte, cade jos lat şi moare, în vreme ce :agar îi
dă pe faţă uneltirile lui, într-o arie de o neasemuită
frumuseţe.
!ceasta fu o scenă într-adevăr impresionantă, deşi
unele persoane ar fi putut oiecta, că efectul morţii
răufăcătorului fusese întrucîtva micşorat de căderea
ruscă a unui smoc de păr lung. 6u chemat în faţa
cortinei şi apăru, fără să-şi piardă cumpătul, ţinînd de
mîn ă peă :agar,
splendid decît totarestul
căruireprezentan
voce fusese
ţei considerat
la un loc. ă mai
!ctul al patrulea arăta pe >oderigo desnădăjduit,

gata să-şi împlînte un pumnal în piept, fiindcă i se
spusese că 4ara l-ar fi părăsit. ar tocmai cînd e pe
punctul de a-şi îndeplini hotărîrea disperată, aude un
cîntec minunat
e credincioas ă, sus, la pericol
dar în fereastrşiă,căcare
el oîl poate
anunţăsalva,
că 4ara
dacăîi
vrea. # cheie îi e aruncată în închisoare. 8ntr-un moment
de furie el îşi rupse lanţurile, dscuie uşa şi se repede
afară, să scape pe iuita sa.
!ctul al cincilea se deschide cu o scenă furtunoasă
între 4ara şi on 3edro. El doreşte s-o trimită la
mînăstire, dar ea nici nu vrea să audă de aşa ceva) şi
după rugăminţi zadarnice e gata să leşine, cînd >oderigo
dă năvală înăuntru şi-i cere mîna. on 3edro refuză,
pentru că >oderigo nu e ogat. Cei doi ţipă, gesticulează,
dar nu pot ajunge la nici o înţelegere şi >oderigo e gata
să ducă în raţe pe 4ara, oosită cînd servitorul cel timid
intră cu o scrisoare şi cu o pungă de la :agar, care
dispăruse în mod misterios. !ceasta îi înştiinţă că lasă
moştenire o averepeimens
lesteamă îngrozitor ă tinerii
on 3edro, dacăperechi
nu-i face şi căţ-l
ferici i.
Cei doi deschid punga şi c;teva monede de cositor cad
pe scenă, ca o ploaie de argint. !ceasta înmoaie cu totul
pe stăpînul cel neînduplecat, care consimte fără nici un
murmur. 9oţi intonează un cor vesel şi cortina cade peste
cei doi îndrăgostiţi, care primesc în genunchi
inecuvîntarea lui on 3edro, într-o atitudine foarte
graţioasă.
7zucniră aplauze furtunoase, care însă încetară
rusc, căci patul cu aldachin care fusese aranjat ca
'fotolii de orchestră( se lăsă deodată în jos, fapt care tăie
tot entuziasmul spectatorilor >oderigo şi on 3edro
săriră într-ajutor şi toţi ieşiră neatinşi, mulţi nemaiputînd
vori de rîs. !ia se potoliseră, cînd :annah apăru la uşă
spofteasc
ă felicite
ă pepetoat
actori din jos
ă lumea partea doamnei
la masă. March şi să
!ceasta fu o adevărată surpriză, chiar şi pentru

actori şi cînd văzură masa, se uitară unul la alţi miraţi,
dar foarte încîntaţi. Mami le pregătea din cînd în cînd cîte
un mic ospăţ, dar o masă aşa de ogată nu mai văzuseră
ele din
înghe ţatzilele
ă, prune
ăjituri,defructe,
altădatomoane
ă. Erau douădefarfurii
ronţămari
it şi cu
în
mijlocul mesei, patru uchete mari din flori de seră.
+i se opri respiraţia în loc şi făcură ochi mari,
uitîndu-se mirate, cînd la masă, cînd la mama lor care
părea încîntată/
— !u venit zîne aici întreă !m".
— E Moş Crăciun, zise $eth.
— Mama a făcut tot, şi Meg zîmi dulce, cu toată
ara ei cenuşie şi sprîncenele ale.
— #are mătuşa March să fi fost ea aşa de darnică
— &-aţi ghicit. omnul +aurence cel ătrîn le-a
trimis, răspunse doamna March.
— $unicul tînărului +aurence. Cine umnezeu i-o fi
dat ideea asta &ici nu-l cunoaştem, e0clamă Meg.
— :annah
aţi purtat voi azii-adiminea
povestit
ţă. unuia
E un dintre servitori
ătrîn curios, darcum
astav-
i-
a plăcut mult, şi cum îl cunoştea pe vremuri pe tatăl
meu, azi după-amiază mi-a trimis cîteva rînduri foarte
politicoase, în care îmi cerea voie să-l las să-şi e0prime
sentimentele sale prieteneşti faţă de copiii mei,
trimiţîndu-le cîteva unătăţi şi dulciuri, în cinstea zilei de
azi. &-am putut să refuz şi, aşa, vă puteţi ucura acum
de această masă ogată, spre deoseire de cea atît de
simplă de azi dimineaţă.
— $aiatul acela l-a îndemnat, sînt sigură. E un tip
foarte simpatic. <rozav aş vrea să-l cunosc. !m văzut eu
că şi el ţine să ne cunoască) dar e ruşinos, şi Meg e aşa
de înţepată, nu m ă lasă să-i voresc, cînd trecem pe
lîngă casa lui, zise Jo, în timp ce farfuriile circulau şi
înghe ţata
satisfacţie se
ale topea văzînd cu ochii, în e0clamaţiile de
comesenilor.
— 1oreşti de cei care locuiesc în casa cea mare de

alături, întreă una dintre fete. Mama mea îl cunoaşte
pe ătrînul +aurence şi zice c ă e un om foarte mîndru,
căruia nu-i place să aiă legături cu vecinii lui. 3e nepotul
lui îl ţăine
plim cu închis în cas
profesorul ă şi,
lui, cînd snu
îl pune călăreştedin
ă studieze sau nu se
greu. +-
am poftit odată la un ceai, dar n-a venit. Mama zice că e
foarte drăguţ, cu toate că nu voreşte niciodată cu
fetele.
— 3isica noastră a fugit odată, şi el a adus-o înapoi şi
am stat de voră peste gard. &e-am înţeles foarte ine,
la cri?et şi la multe altele, dar cînd a z ărit-o pe Meg, a
şters-o. 9reuie să reînnoim cunoştinţa într-o zi, pentru
că sînt sigură că are nevoie de distractie, zise Jo,
hotărîtă.
— 8mi plac manierele lui. 1a deveni un adevărat
domn. acă vei avea prilejul, poţi să stai de voră cu el,
n-am nimic împotrivă. Chiar el a adus florile şi l-aş fi
poftit înăuntru, dacă aş fi fost sigură că totul merge ine,
sus
multlasăvoi.
maiup figura
răămîn lui amrîsetele
ă, auzind văzut cvoastre.
ă ar fi dorit atît de
9reuie s ă
se simtă aşa de singur ietul ăiat/
— $ine că nu l-ai poftit mamă, rîse Jo, uitîndu-se la
cişmele ei. ar mai dăm o reprezentaţie pe care s-o
poată vedea. acă ne-ar ajuta şi el/ !r fi splendid/
— &-am mai primit niciodată un uchet. Ce frumos
e/ şi Meg se uita la flori cu multă plăcere.
— înt frumoase, dar pentru mine trandafirii lui $eth
sînt mai inimoşi, zise doamna March, mirosind floarea pe
jumătate ofilită de la cingătoare.
$eth se ghemui lîngă ea şi şopti%
— 9are aş vrea să-i trimit tatii uchetul meu. &u
cred că el petrece un Crăciun aşa de vesel ca noi.
CAP. III
TÎNĂRUL LAURENCE
— Jo, Jo, unde eşti strigă Meg din capul de jos al
scării de la pod.
— !ici/ răspunse o voce răguşită de sus. Meg dădu
fuga pe scară şi găsi pe sora ei înfăşurată într-un şal, pe
o sofa veche
mîncînd cu trei
mere şi picioare,
vărsînd lîng ă o fereastr
lacrimi de ă pînsorit ă,
ăţăniile
Moştenitorului lui 0edcl1ffe. !ici se rătrăgea ea, de oicei
cu vreo şase mere roşii şi o carte frumoasă, în tovărăşia
liniştită a unui şoricel, care trăia prin apropiere şi căreia
nici nu-i pasă de ea. Cînd apăru Meg, >onţişor se ascunse
iute în gaura lui şi Jo îi şterse lacrimile, dornică să afle ce
veşti îi aduce Meg.
— Ce ine îmi pare/ oamna <ardiner ne-a trimis
cîteva rînduri, prin care ne pofteşte la ea mîine seară şi
Meg îi arătă iletul preţios, citindu-i-l foarte încîntată%
„+oamna %ardiner are plăcerea să invite pe d-ra
Margareta şi d-ra 2osep$ine la un ceai, în noaptea de
0evelion.
Mama e de părere să mergem, dar cum ne

îmrăcăm
— Ce mai întrei, cînd ştii că o să ne punem tot
rochiile de poplin, pentru că n-avem altele, răspunse Jo
cu gura plină.
— acă aş avea o rochie de mătase/ suspină Meg.
Mama zice că poate să-mi facă una, cînd voi avea
optsprezece ani, dar doi ani e un timp aşa de lung, cînd
treuie să aştepţi.
— ar poplinul nostru pare mătase şi sînt destul de
drăguţe pentru noi. ! ta e ca nouă, dar ai uitat că pe a
mea am ars-o şi are o pată. Ce să mă fac e vede
grozav şi nu pot s-o scot.
— 9reuie să stai mai liniştită şi cu spatele la perete.
6a ţa e foarte
mama ună. Eu
îmi împrumut ă oacul
să am o panglic
ei cu nouă înmei
perle. ă3antofii păr,cei
şi
noi sînt drăguţi şi mănuşile îmi vin ine, deşi nu sînt aşa
de frumoase, pe cît aş dori eu.
— !le mele sînt pătate cu limonadă şi nu pot să
găsesc altele noi, aşa că o să merg fără mănuşi, zise Jo,
care —nu9reuie
se sinchisea prea
să ai m mult
ănuşi, de elegan
altfel .
nu maiţămergem, strigă
Meg hotărîtă. Mănuşile sînt mai importante decît orice.
&u poţi să dansezi fără ele şi dacă nu le vei pune, n-am
să mă simt ine.
— !tunci am să stau liniştită. &u-mi pasă, dacă
dansez sau nu. &u e nici o distracţie să te învîrteşti de
colo pînă colo. Mie îmi place să zor, să fac sărituri.
— &u poţi să ceri mamei mănuşi noi. Costă aşa de
scump şi tu n-ai grijă de ele. Cînd le-ai murdărit pe
celelalte, a zis că nu-ţi mai cumpără altele, iarna asta. &u
poţi să le ţii într-un fel să nu se vadă întreă Meg
îngrijorată.
— oar să le ţin strîns în mînă, asta e tot ceea ce pot
face. !m găsit altceva/ 6iecare să pună în mînă una
ună— , şiMîinile
să ţinătale
pe sînt
cea mai
murdară. decît
mari Ce zici
ale mele şi ai să-mi
întinzi mănuşa îngrozitor, începu Meg, pentru care
mănuşile erau o adevărată slăiciune.
— !tunci merg fără mănuşi/ &u-mi pasă de ce o să
zică lumea/, strigă Jo, luîndu-şi cartea.
— Ţi-o dau pe a mea, ţi-o dau, numai nu mi-o păta şi
poartă-te frumos. &u-ţi pune mîinile la spate, nu fi0a
oamenii, nu striga 'finte isoe(. 9e rog ţine minte
lucrurile astea.
— ă n-ai nici o grijă. !m să stau cuminte şi n-am să
fac pozne. !cuma du-te şi răspunde la ilet şi lasă-mă să
termin romanul ăsta palpitant.
Meg plecă să 'accepte cu mulţumiri(, să se uite la
rochie şi să-şi dreagă, cîntînd, veselă, singurul ei volan
de dantel
patru ă veritail
mere, şi se maiă,juca
în timp ce Jo sfîrşea
şi de-aprinselea cucartea, cele
>onţişor.
8n ajunul anului &ou, salonul era gol, că cele două

surori mai mici făceau pe cameristele şi cele două surori
mai mari se îmrăcau cu înfrigurare pentru 'ceai(. eşi
toaletele erau simple, a fost mult rîs, voră şi alergătură
în casa miros
puternic March deşi ars.
la un
Megmoment dat ucle
voia cîteva s-a sim ţitţăşişiun
în fa Jo
fu rugată să ţină strîns cu cleştele fierinte, părul pus pe
hîrtie.
— !şa fum treuie să iasă întreă $eth din vîrful
patului.
— e usucă umezeala, răspunse Jo.
— Ce miros curios, parcă ar fi de pene arse, oservă
!m", netezindu-şi mîndră uclele ei lucioase.
— <ata, acum am să scot hîrtiile şi o să vedeţi un
nor de ucle mici, zise Jo, punînd jos cleştele.
coase într-adevăr hîrtiile, dar nu se văzu nici un nor
de ucle, căci părul ieşi cu hîrtie cu tot, şi coaforul
îngrozit puse pe masă în faţa victimei un şir de pacheţele
fumegînd.
mai — 1ai, vai
merg/ ce mi-ai
3ărul meu, fvai,
ăcut/păM-ai
rul nenorocit/
meu/ se v&uăităpot să
Meg,
uitîndu-se cu disperare la părul creţ, inegal de pe fruntea
ei.
— Ăsta e ghinionul meu. &u treuia să-mi ceri să te
ajut. Eu totdeauna stric. 8mi pare grozav de rău, dar nu
din vina mea. Cleştele era prea fierinte, mormăi Jo,
uitîndu-se cu lacrimi de remuşcare la părul înnegrit şi
ars.
— &u e ars, doar încreţeşte-l puţin şi leagă-ţi
panglica în aşa fel, încît cele două capete să cadă puţin
pe frunte şi o să fii după ultima modă. !m văzut o
mulţime de fete pieptănate aşa, zise !m" consolînd-o.
— !m vrut să fiu frumoasă. !şa îmi treuie/ Mai ine
îmi lăsam părul cum era, strigă Meg furioasă.
—ăCum
creasc iar lafac
loc,eu/ Era aşa $eth,
o mîngîie de lins
săşi de drăguţ/ ar o să
rutînd-o.
upă alte cîteva accidente mai puţin importante,

Meg îşi termină în sfîrşit toaleta şi prin sforţările reunite
ale familiei, Jo fu şi ea îmrăcată şi pieptănată. Erau
foarte ine în rochiile lor simple. Meg într-o rochie
cenuşiu-al
de dantelă ăşistruie,
acul cu
cucordon
perlă) de
Jo catifea alastr
în maron, , volane
cu ăun guler
ărătesc, scroit, şi cu o crizantemă ală drept unică
podoaă. 6iecare puse într-o mînă o mănuşă curată de
culoare deschisă, şi ţinu în cealaltă una pătată, şi toată
lumea fu de părere că înfăţişarea lor e 'perfectă(.
3antofii lui Meg cu tocuri înalte îi erau foarte strîmţi şi o
strîngeau deşi ea nu voia să recunoască şi Jo avea
impresia că cele nouăsprăzece ace de cap îi sînt înfipte
în creier, ceea ce nu era prea comod. ar ce era s ă facă/
Cine vrea să fie elegant, treuie să sufere.
— 3etrecere ună, dragele mele, le ură doamna
March, în timp ce surorile coorau scara cu ăgare de
seamă. &u mîncaţi prea mult şi întorceţi-vă la
unsprăzece, cînd o să vină :annah, să vă ia.
Cînd
fereastr ă. trîntiră poarta după ele auziră o voce de la
— 6etelor, fetelor aveţi atiste curate
— a, da, ale ca zăpada şi a lui Meg e şi parfumată,
strigă Jo de jos, adăugînd pe drum% Cred că mami ne-ar
întrea asta şi dacă am fi în timpul unui cutremur.
— E una din părerile ei aristrocatice şi are dreptate.
# doamnă adevărată se recunoaşte după mănuşi, atistă
şi pantofi, răspunse Meg care avea şi ea o mulţime de
păreri aristrocratice.
— 1ezi, nu uita să-ţi ascunzi arsura Jo/ E la locul lui
cordonul meu 8mi stă foarte rău părul zise Meg
întorcîndu-se de la oglinda din vestiarul doamnei
<ardiner, după o prelungită şi atentă e0aminare,
— înt sigură că am să uit. acă mă vezi că fac vreo
prostie, fă-mi
trăgîndu-şi cu ochiul,
gulerul ca să-mi aduc
şi netezindu-şi puţin aminte,
părul. o rugă Jo,
— &u, o fată ine crescută nu face cu ochiul. !m să

ridic sprîncenele, dacă se întîmplă ceva rău şi dau din
cap, dacă totul merge ine. !cuma ţine-te drept, mergi
cu paşi mici şi nu strînge mîna, cînd eşti prezentat ă
cuiva,—cCum
ă nu ştii
e frumos.
tu toate amănuntele astea/ Eu nu pot să
le ţin minte. Ce veselă muzică/
Coorîră în salon, puţin intimidate, căci ieşeau
rareori în lume şi, cu toate că această mică petrecere era
fără ceremonie, pentru ele era un eveniment. oamna
<ardiner, o doamnă voinică, în vîrstă, le ieşi prietenoasă
în întîmpinare şi apoi le dădu în primire celor mai mari
din cele şase fiice ale ei. Meg cunoştea pe allie şi se
simţi repede în largul ei) dar Jo, pe care n-o interesau
prea mult persoanele şi flecăreala, rămase deoparte,
avînd grijă să stea mereu cu spatele la perete şi
simţindu-se fără rost, ca un mînz într-o grădină cu flori.
Ceva mai departe, vreo şase ăieţi discutau despre
patinaj, şi Jo ardea de dorinţa de a intra şi ea în voră,
cdorin
ăci patinajul era una
ţa ei lui Meg, dardintre ucuriile
sprîncenele se vie ţii ei.
ridicar 9elegrafie
ă în sus aşa
de alarmate, căci nici nu îndrăzni sa se mişte. &imeni nu
veni s-o întree şi pe ea ceva şi grupul de lîngă ea se
micşoră treptat, pînă cînd rămase singură. &u putea să
se plime de colo pînă colo şi să se distreze, de teamă să
nu se vadă pata de arsură) şi aşa continuă să se uite la
oameni cu o privire pierdută, pînă începu dansul. Meg fu
invitată imediat şi pantofii cei strîmţi se mişcară aşa de
sprinteni, că nimeni n-ar fi putut ănui ce suferinţe
îndura purtătoarea lor, cu zîmetul pe uze. Jo văzu pe
un tînăr înalt, cu părul roşu apropiindu-se de colţul ei, şi,
temîndu-se să n-o poftească pe ea, se strecură într-o nişă
ascunsă de o perdea, de unde putea să privească pe
furiş şi să se distreze în voie. in nenorocire, o altă
persoan timid
lăsă să ăcad ă alesese acelaşi
ă perdeaua, se găsirefugiu,
faţă în cfa
ăciţăatunci
cu tîncînd
ărul
+aurence.
— !h/ &-am ştiut că e cineva aici/ se îlîi Jo,

pregătindu-se să dea înapoi, pe cît de repede dăduse
uzna înăuntru.
ar ăiatul zîmi şi zise pe un ton prietenos, deşi
parcă—pu Cîtţindespre
speriat%
mine, poţi să rămîi, dacă vrei.
— &u te deranjez
— eloc/ !m venit aici, pentru că nu cunoşteam
multă lume şi ştii, mă simţeam străin la început.
— *i eu la fel. &u pleca, te rog, numai dacă ai
altceva mai un de făcut.
$ăiatul se aşeză jos şi se uită la vîrful ghetelor, pînă
cînd Jo rupse tăcerea, încercînd să fie politicoasă ca o
persoană de lume.
— Cred că am mai avut plăcerea să vă cunosc. &u
locuiţi lîngă noi
— Chiar alături.
El se uită la ea şi începu să rîdă, căci felul acesta
pretenţios de a vori al fetei i se părea neoişnuit, cînd
îşi aducea
despre aminte
cric?et, în ziuacecînd
prieteneşte
îi adusesestpisica
ătuseracas
ă de
ă. voră
!ceasta dădu curaj lui Jo, care rîse şi zise cu
vioiciune%
— arul dumitale de crăciun ne-a făcut mare
plăcere.
— $unicul l-a trimis.
— ar dumneata i-ai dat ideea, spune drept.
— Ce mai face pisica dumitale, domnişoară March,
întreă ăiatul, încercînd să pară indiferent, deşi îi rîdeau
ochii.
— $ine, mulţumesc, domnule +aurence/ ar eu nu
sînt decît Jo, pur şi simplu, răspunse ea.
— Eu nu sînt domnul +aurence. înt numai +aurie.
— +aurie +aurence, ce nume ciudat/
fiindc—
ă &umele meu
ăieţi îmi de otez
ziceau orae şi
9heodor, dar nu-mi
aşa le-am spus splace,
ă mă
cheme mai ine +aurie.
— &ici eu nu pot să sufăr numele meu. E aşa de

sentimental/ <rozav aş vrea ca toată lumea să-mi zică Jo,
în loc de Josephine. Cum i-ai făcut pe ăieţi să nu-ţi mai
zică ora
— 7-am
Eu nuăpot
tut.s-o at pe mătuşa March, aşa că n-am
ce face. 9reuie să-l suport, şi Jo se resemnă oftînd.
— &u-ţi place dansul domnişoară Jo, întreă +aurie
găsind că numele i se potrivea destul de ine.
— 8mi place, cînd e loc destul şi toată lumea e
veselă. 8ntr-un salon ca acesta, sînt sigură că o să răstorn
ceva, o să calc oamenii în picioare, sau o să fac vreo
prostie, aşa că stau mai ine deoparte şi o să las pe Meg
să aiă succes. &u dansezi
— Cîteodată/ Eu am trăit în străinătate mulţi ani şi n-
am stat destul pe aici, ca să ştiu cum e oiceiul.
— 8n străinătate e0calmă Jo. #/ povesteşte-mi te rog
ceva. 8mi place grozav de mult să-mi vorească oamenii
de călătoriile lor.
pline+aurie
de nernu prea ale
ădare ştiafetei
cu ce să înceap
îl puser ) dar 8iîntre
ă peăcale. ările
spuse că
a făcut şcoala la 1eve", unde ăieţii nu purtau niciodată
pălării şi se plimau cu arca pe lac, iar în zilele de
sărătoare plecau în e0cursii prin Elveţia cu profesorii.
— Ce n-aş fi dat să fiu şi eu acolo.
— *tii să voreşti franţuzeşte
— &ici nu ne dădea voie s ă vorim altă limă la
1eve".
— pune ceva. Eu pot să citesc, dar ştiu să pronunţ.
— 3uel nomme a cette jeune fille, en les pantofles
jolies întreă +aurie foarte natural.
— Ce drăguţ voreşti/ tai/ !i zis% 'Cine e
domnişoara cu pantofi frumoşi(, nu-i aşa
— &ui, mademoiselle/
drăgu—ţăE sora mea Margaret şi ştiai că e ea/ # găseşti
— a, îmi aminteşte de unele nemţoaice. E aşa de

sănătoasă şi liniştită şi dansează ca o adevărată doamnă.
+ui Jo i se lumină faţa de ucurie, la auzul acestor
cuvinte copilăreşti de laudă şi şi le însemnă ine în
minte,
printre ca să i lecriticar
perdele, repeteă, surorii
comentarsale. !mîndoi
ă, pînă se simse ţuitară
iră ca
nişte vechi prieteni. 9imiditatea lui +aurie dispăru curînd,
căci apucăturile ăieţeşti ale lui Jo îl distrau şi-l făceau să
se simtă ine şi Jo devenise iar vioaie, pentru că uitase
de rochie, şi nimeni nu-i mai ridica sprîncenele la ea.
'9înărul +aurence( îi plăcea mai mult decît oricînd. e
uită ine la el, ca să-l poată descrie fetelor acasă, pentru
că ele n-aveau fraţi şi ăieţii erau pentru ele fiinţe
aproape necunoscute.
— 3ăr negru şi creţ, piele arămie, ochi mari negri,
nas lung, dinţi frumoşi, mîini şi picioare fine, înalt cît
mine, foarte politicos, pentru un ăiat şi e0trem de
simpatic. Cîţi ani o fi avînd
8i stătea pe limă să-l întree, dar se ţinu la timp şi
cu un—tact neoişnuit
3roail încerc
că pleci să afle,iar
în ăcurînd pelaocolite.
şcoală 9e-am
văzut 'tocind(, vreau să spun învăţînd mult, şi Jo se
înroşi, că-i putuse scăpa acel îngrozitor, 'tocind(.
+aurie zîmi, dar nu păru supărat şi răspunse dînd
din umeri%
— oi sau trei ani de acum încolo nu mă mai duc. 8n
orice caz nu înainte de a împlini şaptesprezece ani.
— &-ai decît cinsprezece ani întreă Jo, măsurînd cu
privirea pe ăiatul înalt, pe care-l credea de
şaptesprezece ani cel puţin.
— *aisprezece, luna viitoare.
— Ce n-aş da să mă duc şi eu la şcoală/ &u prea ai
aerul că-ţi place şcoala.
— &u pot s-o sufăr. &u faci acolo altceva decît glume
proaste şi toceşti.
din ţara asta, nici la*icarte,
nu-mi place
nici cum
la joacă. se poartă ăieţii
— ar ce-ţi place
— ă trăiesc în 7talia şi să mă distrez cum vreau eu.

Jo ar fi dorit grozav să ştie cum vrea el să se
distreze, dar nu îndrăzni să întree, căci sprîncenele
negre se încruntau ameninţătoare, aşa încît schimă
vora,—Eăotînd
polctactul muzicii
ă splendid cu piciorul%
ă. e ce nu te duci s-o încerci
— acă vii şi dumneata/, răspunse el, înclinîndu-se
uşor.
— &u pot, i-am promis lui Meg, că nu mă mişc,
pentru că... şi Jo se opri nehotărîtă, dacă să spună sau să
rîdă.
— 3entru ce întreă +aurie curios.
— &u mă spui
— &iciodată/
— Ei, am un oicei rău să stau în faţa soei şi-mi ard
toate rochiile, ceea ce s-a întîmplat şi cu asta) şi deşi e
cîrpită cu îndemînare, totuşi se vede şi Meg mi-a spus să
stau liniştită. 3oţi să rîzi, dacă vrei. *tiu că e caraghios.
ar +aurie nu rîse. e uită în jos un moment şi Jo
rămase foarte
— &u-i nedumerit
nimic. ă, cînd
=ite ce o săfacem%
ăiatul îi epropuse
o odaieamail%
mare
acolo, unde putem să dansăm, cît vrem. &u ne vede
nimeni. 1ino, te rog/
Jo îl urmă încîntată, regretînd că n-are şi ea două
mănuşi curate, cînd văzu pe cele gălui pe care le trase
partenerul ei. #daia era goală şi polca merse de minune,
căci +aurie dansa ine şi învăţă şi pasul nemţesc
sprinten, plin de vioiciune, care o încîntă pe Jo. Cînd
încetă muzica, se aşezară jos pe trepte, să răsufle şi
+aurie îi povestea tocmai cu însuleţire o serare
studenţească de la :eidelerg, cînd Meg apăru în
căutarea sorei ei. 8i făcu semn şi Jo o urmă, vrînd-
nevrînd, într-o odaie lăturalnică şi acolo Meg se întinse
pe o sofa, galenă la faţă.
astea—înalte.
Mi-am Mscrîntit
ă doare glezna,
foarteam
rău,căaia
lcat greşit
pot să cu
mătocurile
ţin pe
picioare şi nici nu ştiu cum am să merg pînă acasă, zise

ea perpelindu-se de durere.
— Eram sigură că ai să te nenoroceşti cu comediile
astea în picioare. 8mi pare rău, dar nu văd ce-ai putea
face. oarrăspunse
noaptea, să luămJoofrecîndu-i
trăsură, sau
uşor sglezna,
ă stăm înaici toatce
timp ă
vorea.
— &u pot să iau o trăsură că e prea scump. &ici nu
cred că găsesc vreuna, fiindcă aici fiecare a venit cu
trăsura lui. 3înă la staţie e deaparte şi n-ai pe cine
trimite.
— Mă duc eu.
— &u, nu, e trecut de zece şi e întuneric eznă. &u
pot să rămîn noaptea aici. E casa plină. allie a invitat
mai multe fete. 1oi sta culcată, pînă vine :annah şi pe
urmă am să merg cum am să pot.
— 8l rog pe +aurie. e duce el, zise Jo, uşurată că i-a
venit această idee.
— Ce face/ &u, mulţumesc. 9e rog nu mai spune
nim
ăştiaănui nimic.
la un loc cu!du-mi mai
lucrurile ine şoşonii
noastre. &u maişipot
pune pantofii
să dansez)
dar cum se termină masa, pîndeşte-o pe :annah, şi adu-
o aici, imediat ce vine.
— !cum se duc la masă, mai ine rămîn cu tine.
— &u, dragă/ ă fuga şi adu-mi nişte cafea. înt aşa
de oosită că nici nu pot să mă mişc.
*i Meg se lungi pe divan, ascunzîndu-şi şoşonii pe cît
putea, iar Jo porni spre sufragerie, făcînd pe drum o
mulţime de orooaţe. Mai întîi deschise un dulap din
perete, cu porţelanuri. 3e urmă intră din greşeală într-un
salonaş unde domnul <ardiner se răcorea înd de unul
singur. !poi nimerind în sfîrşit sufrageria, se repezi la
masă şi luă o cafea pe care şi-o vărsă imediat pe rochie,
făcînd faţa la fel cu dosul.
— # oamne/
ştergîndu-şi rochia cu &umai
mănuşa pozne fac,Meg.
nouă a lui se văită Jo,
— 8mi dai voie să-ţi ajut zise o voce prietenoasă.
Era +aurie, cu o ceaşcă plină într-o mînă şi o farfurie

cu îngheţată în cealaltă.
— 1oiam să iau ceva pentru Meg, care e foarte
oosită. Cineva m-a izit şi uite ce-am făcut, răspunse Jo,
uitîndu-se posomorît
mănuşa colorat ă, cînd la fusta pătată, cînd la
ă de cafea.
— >ău de tot/ 9ocmai căutam pe cineva, căruia să-i
dau aceste lucruri. 3ot să i le duc surorii dumitale
— # mulţumesc/ ă-ţi arăt unde e. &u mă încumet
să le-duc eu, că iarăşi fac vreo poznă.
Jo merse cu el şi, ca ăiat oişnuit cum treuie să se
poarte cu domnişoarele, +aurie trase o măsuţă în faţa
patului, aduse încă o porţie de îngheţată şi cafea pentru
Jo, şi fu aşa de serviail, că pînă şi Meg cea pretenţioasă
găsi că e 'un ăiat drăguţ(.
e distrară ine, mîncînd omoane şi jucînd şarade
şi erau tocmai în mijlocul unui 'îz( cu alţi doi sau trei
tineri care se rătăciseră pe acolo, cînd apăru :annah.
Meg uită de picior şi se ridică aşa de repede, că fu silită
să se—sprijine
st/ ăpenuJo,spui
cu un geamîiăşopti
nimic, t de durere.
ea, adăugînd tare%
&u e nimic/ Mi-am scrîntit puţin piciorul, atîta tot.
*i urcă şchiopătînd scările să se îmrace.
:annah o certă, Meg începu să plîngă, Jo era gata-
gata să-şi piardă rădarea şi atunci se hotărî să facă ce
credea ea de cuviinţă. trecurîndu-se afară din odaie,
alergă jos, la scară, găsi un servitor pe care-l întreă
dacă îi poate aduce o trăsură. in nefericire pentru ea,
servitorul nu era de prin părţile acelea. Jo se uită în jurul
ei, gîndindu-se cui să se adreseze, cînd +aurie care
auzise ce spusese, veni la ea şi-i oferi trăsura unicului,
care tocmai venise să-l ia, zicea el.
— E prea devreme. &-ai să-mi spui că pleci de la ora
aceasta, începu Jo încîntată de întorsătura lucrurilor, dar
şovăind să primească propunerea.
— Eu plec întotdeauna devreme, zău, crede-mă, Jo/

9e rog, dă-mi voie să vă conduc acasă. înteţi chiar în
drumul meu şi am auzit că plouă.
!ceasta o hotărî pe Jo să primească. 8i mulţumi
recunosc ătoare,
!lergă apoi sus, spovestindu-i de accidentul
ă-i aducă pe ceilal lui putea
ţi. :annah nu Meg.
să sufere ploaia aşa c ă nu se împotrivi deloc şi porniră
foarte mîndri în trăsura închisă şi elegantă. +aurie se sui
pe capră, ca Meg să-şi poată ţine piciorul întins şi fetele
comentară petrecerea în voie.
— Eu m-am distrat straşnic. ar tu, întreă Jo,
zurlindu-şi părul şi întinzîndu-se pe pernele trăsurii.
— *i eu, pînă cînd am călcat prost. 3rietena lui allie,
!nnie Moffat, a prins o slăiciune pentru mine şi m-a
invitat să stau la ea o săptămînă împreună cu allie, la
primăvară, cînd începe opera şi ar fi minunat, dacă m-ar
lăsa mama, răspunse Meg, înveselindu-se la acest gînd.
— 9e-am văzut dansînd cu un domn cu părul roşu,
de care am fugit eu. Era drăguţ
roşu,—şia, foarte
a fost drăgu
amail cuţ/mine.
!re !m
păr dansat
castaniu-roşcat, nu
cu el o polc ă
de toată frumuseţea.
— 3arcă era o lăcustă nervoasă domnul cela cînd
dansa. +aurie şi cu mine am rîs, de ne-am prăpădit. &e-ai
auzit
— &u, dar asta e foarte nepoliticos. Ce-aţi putut face
tot timpul, ascunşi acolo
Jo îi povesti aventurile ei, şi cînd să le termine,
ajunseseră acasă. 8i mulţumiră călduros, îi spuseră
'noapte ună( şi se furişă înăuntru, sperînd să nu scoale
pe nimeni) dar cînd scîrţîi uşa, două scufiţe de noapte
apărură în deschizătura uşii şi două voci adormite, dar
destul de vioaie pentru ora aceea tîrzie, strigară%
— 3ovestiţi-ne cum a fost la ceai, povestiţi-ne cum a
fost Jo
la ceai/
luase pe ascuns de la petrecere cîteva omoane
pentru fetiţe, ceea ce Meg numea 'lipsă de maniere
elegante(, şi toată lumea se linişti, cînd auziră

întîmplările din seara aceea.
— &-am ce zice, să vii acasă de la ceai în trăsură şi
să stai în capot, în timp de fata din casă te serveşte.
!cestea
zise Meg,numai o adevrat
uitîndu-se domnişoar
la Jo,ăcare-i le poate
lega ăpiciorul şi-i avea,
peria
părul.
— &u cred că o fată ogată s-ar fi distrat mai ine
decît noi, cu tot părul nostru ars, rochiile vechi, mănuşile
desperecheate şi pantofii strimţi, care ne scrîntesc
piciorul cînd sîntem destul de proaste să-i purtăm.
*i cred că Jo avea dreptate.
CAP IV
GREUTĂŢI
— # oamne, ce greu e să reluăm viaţa de muncă,

după atîtea distracţii/ suspină Meg a doua zi după
petrecere, căajuta
veselie nu le ci se deloc
terminase
să reiavacan ţa şiun
cu voie săăptmunca,
ămîna de
ce
nu-i plăcuse niciodată.
— !ş vrea să fie numai Crăciun şi !nul &ou. &-ar fi
frumos spuse Jo, căscînd plictisită.
— &u ne-am distra nici pe jumătate, pe cît ne
distrăm acuma. ar e aşa de plăcut să iei masa seara, să
primeşti uchete, să te duci la ceaiuri şi să vii acasă în
trăsură, să citeşti, să te odihneşti şi să nu munceşti din
greu. Eşti ca toată lumea şi eu le invidiez întotdeauna pe
fetele care se ocupă numai de lucruri de asta. 8mi place
aşa de mult lu0ul, zise Meg, încercînd să se hotărască pe
care din cele două rochii uzate s-o pună.
— Ce să faci, nu-l putem avea/ +a ce un să cîrtim.
ă ne luăm agajele în spate şi să pornim la drum, cum
face şi mami.
monstru igur cmine,
marin pentru ă mătuşa March
dar sper să emun adevărat
ă oişnuiesc
cu această corvoadă şi s-o port, fără să mă plîng. !tunci
o să-mi pară aşa de uşoară că nici n-o s-o mai ag în
seamă.
!ceastă idee însufleţi imaginaţia lui Jo şi-i redă una
dispoziţie) dar Meg nu se lumină la faţă, căci povara ei,
care constaca din
apăsătoare patru&ici
oricînd. copii răsfăţ
nu avu aţi, ăîi tragere
destul păru mai
de
inimă să se gătească ca de oicei, cu panglică alastră
sau să se pieptene cum îi stătea mai ine.
— +a ce un să fiu drăguţă, cînd nu mă vede nimeni,
în afară de stîrpiturile alea de copii şi nimănui nu-i pasă
dacă sînt inimoasă sau nu, mormăi ea, închizînd sertarul
cu zgomot. # să fiu silită să-mi cîştig pîinea cu sudoarea
frunţii toate zilele vieţii mele, doar cu frînturi de distracţii
din cînd în cînd şi am să îmătrînesc şi am să mă fac
urîtă şi ursuză. !sta numai pentru că sînt săracă şi nu pot
să-mi trăiesc viaţa cum treuie ca alte fete. !sta e
nedrept/
8ntr-o astfel de stare de spirit, Meg coorî în
sufragerie şi la masă nu se putu nimeni înţelege cu ea.
9oat ă lumea
o durea capulera
şi prost
stăteadispus
întinsăăşipe
gata de încercînd
sofa, ceartă. 3es$eth
ă se
mîngîie cu pisica şi cu trei pisoi. !m" era supărată,
pentru că nu-şi învăţase lecţiile şi nu-şi găsea galoşii. Jo
avea poftă să fluiere şi făcea mare scandal, pînă să se
pregătească de plecare. oamna March era ocupată cu o
scrisoare pe care voia să o trimită imediat şi :annah era
morocănoasă, pentru că nu era în oiceiul ei să se scoale
tîrziu.
— &-am mai văzut o familie aşa de nervoasă, izucni
Jo, pierzîndu-şi firea, după ce răsturnase o călimară, îşi
rupsese amîndouă şiretele de la pantofi şi se aşezase pe
o pălărie.
— 9u eşti cea mai nervoasă dintre toţi, i-o întoarse
!m", ştergînd adunarea pe care o greşise de la început,
cu lacrimile
— $eth,care-i
dacă cnu-
ăzuser pe tăliastea
ţi ţiiăpisicile ţă. nesuferite jos la
pivniţă, le înec, se răsti Meg, încercînd să scape de
pisoiul care i se căţăra pe spate, tocmai unde nu-l putea

ajunge cu mîna.
Jo, rîdea, Meg era furioasă, $eth îşi ceru pisoiul
înapoi şi !m" se văita, pentru că nu-şi putea aduce
aminte cît face fetelor,
— 6etelor, @ 0 AB. staţi liniştite un moment. 9reuie
să e0pediez asta cu poşta de dimineaţă şi-mi pierd şirul
ideilor cu gălăgia voastră, ridică tonul doamna March,
ştergînd a treia frază greşită din scrisoare.
=n moment se făcu tăcere, întreruptă însă de
:annah, care d ădu năvală înăuntru, aruncînd pe masă
două pateuri fierinţi şi iar ieşi fuga pe uşă. !ceste
pateuri intraseră în oiceiul casei. 6etele le numeau
manşoane, pentru că n-aveau manşoane şi acestea le
ţineau de cald în zilele friguroase. :annah nu uita
niciodată să le facă, oricît ar fi fost de ocupată sau de
morăcănoasă, pentru că drumul era lung şi neadăpostit
şi asta era toată masa lor de prînz, căci rareori se
întorceau acasă înainte de trei.
— trînge
guturaiul, ţi ine+apisicile
$eth". în ramami/
revedere, ţe şi vezi să-ţi treac
întem ă
nişte
ştrengăriţe acum de dimineaţă, dar ne vom întoarce
cuminţi ca nişte îngeri. :ai, Meg/
*i Jo plecă cu convingerea, că pelerinii nu porneau la
drum aşa cum ar fi treuit.
e uitau întotdeauna înapoi, înainte de a face colţul,
căci la fereastră stătea mama lor, care le făcea zîmind
un semn cu capul sau cu mîna. &u ştiau de ce, dar aveau
impresia că fără acest ultim rămas un, nu le-ar fi mers
ine toată ziua, căci în orice dispoziţie ar fi plecat,
ultimul surîs al mamii lor le lumina ca o rază de soare.
— !m merita mai ine ca mami să ne arate pumnul,
în loc să ne trimeată o sărutare, fiindcă nişte draci
împieliţaţi ca noi n-au mai e0istat, strigă Jo, mustrîndu-se
şi păşind
care sufla.ucuroasă pe drumul noroios şi în vîntul tăios
— &u mai întreuinţa asemenea cuvinte, se revoltă

Meg de su vălul su care se ascunsese, ca o călugăriţă
sătulă de lume.
— 8mi plac cuvîntele tari, realiste, care spun ceva,
replic
tocmai Jo, îndesîndu-şi
ă gata să zoare. mai ine pe cap pălăria care era
— &umeşte-le cum îţi place) dar eu nu sînt nici
ştrengăriţă, nici drac împieliţat şi nu ţin să mi se dea
astfel de nume.
— Eşi o fiinţă nefericită şi în orice caz, prost dispusă
azi, pentru că nu poţi sta tot timpul în poala lu0ului. $iata
fată/ !i rădare numai, pînă fac eu avere şi atunci te vei
răsfăţa în trăsuri şi îngheţată şi pantofi cu tocuri înalte şi
uchete de flori, şi ăieţi cu părul roşu, cu care să
dansezi.
— Eşti caraghioasă Jo/
Meg rîse, fără să vrea de prostiile ei şi se simţi mai
ine.
— !i noroc că sînt aşa, fiindcă dacă aş lua şi eu un
aer
mai în epat lav
lăţuda. şi aşă fiomnului
posomorîtcă, pot
cumsăeşti tu, frumos
găsesc ne-am
ceva nostim
de care să rîd. &u mai sta îmufnată şi întoarce-te veselă
acasă, ca o fată drăguţă ce eşti.
Jo ătu uşor pe umăr pe sora ei, drept încurajare,
cînd se despărţiră pentru ziua întreagă, fiecare luînd un
alt drum şi fiecare ţinînd strîns în mînă pateul cald şi
căutînd să fie veselă în ciuda crivăţului, a muncii grele, a
dorinţelor nesatisfăcute şi atît de fireşti la vîrsta lor
tînară.
Cînd domnul March şi-a pierdut averea, încercînd să
ajute pe un prieten în nenorocire, cele două fete mai
mari au cerut să fie lăsate să facă ceva, cel puţin ca să
se suţină pe ele. 6iind de părere că nu e niciodată prea
devreme, să începi să preţuieşti energia, hărnicia şi
independen
pe lucru cuţa,
unpăzel
rinţplin
ii consimţiră, şiţire,
de însufle amîndou ă se puser
prin care învingiă
pînă a urmă, în ciuda tuturor piedicilor. Margareta găsi
un loc de guvernantă şi se simţi ogata cu mica ei leafă.

Cum spunea ea, îi plăcea mult lu0ul şi necazul ei cel
mare era sărăcia. # găsea mai greu de suportat decît
surorile ei, pentru că îşi amintea de vremurile une cînd
casa
dădeaera ogată, svia
osteneala a uşoar
ă ţnu ă şi lipsurile
fie invidioas necunoscute.
ă şi nemul 8şi
ţumită, dar
era foarte normal ca o fată tînără să dorească lucruri
frumoase, prietene vesele şi o viaţă fericită. +a familia
2ing vedea zilnic tocmai ceea ce dorea ea, c ăci surorile
mai mari ale copiilor ieşeau des şi lui Meg îi treceau
deseori prin faţă rochii elegante de al şi uchete de
flori, auzea conversaţii despre teatre, concerte, plimări
cu sania şi alte distracţii, vedea cum se aruncă pe
fleacuri anii, care i-ar fi fost aşa de preţioşi ei. $iata
Meg se plîngea rareori, dar un sentiment de nedreptate a
vieţii faţă de ea, o făcea să privească uneori cu
amărăciune oamenii, pentru că nu învăţase încă să
înţeleagă cît de ogată era ea în singurele calităţi care
fac viaţa fericită.
-a întîmplat
de care ca Jo
avea nevoie măstuşa
ă fie March,
tocmai care
persoana potrivităă.
era şchioap
$ătrînă şi fără copii, fu gata să adopte una din fete, cînd
veniră vremurile grele şi se simţi foarte ofensată, cînd
propunerea ei fu refuzată. =nii prieteni spuseră doamnei
şi domnului March că prin aceasta pierdeau orice
nădejde ca ătrîna să-şi aducă aminte de ei în testament)
dar soţii March, oameni dezinteresaţi, s-au mulţumit să
răspundă%
— &u ne d ăm fetele nici pentru o duzină de averi.
ăraci sau ogaţi, vom rămîne la un loc şi vom fi fericiţi
unii cu alţii.
$ătrîna rupse relaţiile cu ei pentru un timp, dar
întîmplîndu-se s-o întîlnească pe Jo la o prietenă, ceva în
figura ei comică şi în apucăturile ei rusce o atrase şi-i
propuse
conveneasădeloc
o ia lui
domnişoar ă de locul,
Jo, dar primi companie. !ceasta
de vreme ce nunu-i
se
ivea nimic mai un şi, spre mirarea tuturor, se înţelese
foarte ine cu ăuţa cicălitoare. in cînd în cînd aveau

schimuri violente de cuvinte, şi odată Jo s-a întors
acasă, declarînd că nu mai poate să suporte această
viaţă, dar mătuşa March întotdeauna împăca repede
lucrurile şi o rugapentru
putea refuza, cu atîtacgra
ă înă sfond
ă vinăţînapoi,
inea laîncît
ăJo nu
trîna
arţăgoasă.
Cred mai curînd că adevărata atracţie a casei
mătuşii, pentru Jo, era o iliotecă mare cu cărţi
frumoase, părăsită în voia păianjenilor, de cînd murise
unchiul March. Jo îşi aducea aminte de el, cum o lăsa să
aşeze şine de tren şi poduri cu dicţionarele lui groase, îi
spunea poveşti despre pozele ciudate din cărţile latineşti
şi-i cumpăra turtă dulce, de cîte ori o întîlnea pe stradă.
#daia întunecoasă şi plină de praf, cu usturile care
priveau fi0 de pe dulapurile înalte, scaunele comode, şi
mai presus de toate, mulţimea de cărţi îngrămădite fără
rînduială, făceau din iliotecă un adevărat rai pentru ea.
8n momentul în care mătuşii March îi cădea capul de
somn sau era
loc liniştit şi,ocupată cu musafiri,
ghemuindu-se Jo dăfotoliu,
într-un dea fugacitea
la acest
pe
nerăsuflate poezie, romane istorice, c ălătorii şi artă, ca
un adevărat şoarece de iliotecă. ar ca orice moment
de fericire, aceasta nu dura mult) căci aia ajunsese la
scena cea mai palpitantă a romanului, la versul cel mai
dulce, sau la aventura cea mai periculoasă, că auzea o
voce piţigăiată chemînd-o% 'Jos"-phine, Jos"-phine/( şi
treuia să-şi parăsească raiul, ca să depene umac, să
spele căţelul sau să citească eseurile lui $elsham, ore
întregi în şir.
!miţia lui Jo era să facă ceva e0traordinar. Ce era
acest lucru, nu ştia nici ea, dar lăsa timpului să i-l
dezvăluie. 8n aşteptare, cea mai mare durere a ei era că
nu putea citi, alerga, călări, pe cît ar fi dorit.
9emperamentul
neastîmpărată o eiăimpulsiv,
gau mereulima ei ascu
în încurc ţită şişi via
ături, firea
ţa ei
era o serie de urcuşuri şi coorîşuri, o împletitură de
comic şi patetic. E0perienţa pe care o făcea la mătuşa

March era tocmai ceea ce îi treuia, şi gîndul că se putea
susţine singură, din punct de vedere material, o
mulţumea pe deplin, în ciuda acelui veşnic% ' 2os1-p$ine(/
$eth ăera
8ncercaser , darprea
suferitimid , ca
aşaăde să încît
mult, mearg ă la
renun şcoal
ţaser ă.
ă. 8şi
făcea lecţiile acasă cu tatăl ei. Chiar cînd el era plecat şi
mama ei era chemată să-şi depună toată energia şi
îndemînarea la Societatea pentru ajutorarea solda ţ ilor ,
$eth mergea mai deaparte singură, cu conştiinciozitate,
cum o ajutau puterile. !vea o fire de gospodină, ajuta pe
:annah să ţie casa curată şi prietenoasă pentru cei ce
munceau, fără să se gîndească vreodată la răsplată,
cerînd doar să fie iuită. 4ile întregi rămînea singură
acasă, fără să stea degeaa, căci mica ei lume era
populată cu fiinţe imaginare şi ea era din fire o alină
harnică. !vea şase păpuşi, pe eare le îmrăca în fiecare
dimineaţă, căci $eth era un copil liniştit, care ţinea mult
la lucrurile preferate. &ici una nu era întreagă sau
frumoas
ocrotireaă.ei,
9oate
căci,erau
cîndnişte oropsite,
surorile ei se pînă le lua
săturau deea su
aceşti
idoli, îi treceau ei. Mai ales !m" nu vrea să aie nimic
urît sau vechi. $eth le iuea şi mai mult pentru acest
motiv, şi înfiinţase un spital pentru păpuşile infirme. &u
înfigea niciodată ace în memrele lor de cîrpa, nu le
ătea niciodată şi nu le ocăra, nu neglija nici pe cele mai
respingătoare, ca să nu le întristeze. 9oate erau hrănite
şi îmrăcate, îngrijite şi mîngîiate cu o egală dragoste.
=n iet maimuţoi aparţinuse odată lui Jo, şi, după o viaţă
aventuroasă, fusese făcut ucăţi şi aruncat în sacul cu
petice. in acest azil de orfani fusese smuls de $eth şi
mutat printre protejatele ei. 3entru că vîrful capului
dispăruse, $eth farică un capişon şi cum mîinile şi
picioarele nu mai e0istau, ascunse aceste lipsuri,
înf şurîndu-l
în ăcel mai unîntr-o
pat cuvertur ă şi
al ei. ac aşezînd
ă ceilalţi arpefi acest invalid
ştiut cu cîtă
dragoste îl îngrijea, cred că ar fi fost mişcaţi, chiar dacă

ar fi rîs.
8i aducea flori, îi făcea lectura, îl scotea la aer,
ascuns su haina ei, îi cînta cîntece de leagăn şi
niciodat
murdarăăşinu seşopteasc
să-i ducea săă duios%
se culce, fără să-i sărute faţa
— per că ai să petreci o noapte ună sărmane
ăieţel.
$eth îşi avea supărările ei, ca şi ceilalţi, şi nefiind un
înger, ci o fetiţă ca toate fetiţele, deseori îşi 'plîngea
plînsul ei(, cum zicea Jo, pentru că nu putea să ia lecţii
de muzică şi n-avea pian frumos. 8i plăcea muzica aşa de
mult/ 8ncerca să înveţe cu atîta rîvnă şi e0ersa cu atîta
rădare la vechiul pian dezacordat, că ar fi treuit să o
ajute cineva, mătuşa March de e0emplu. 9otuşi nimenea
n-o ajuta şi nimeni n-o vedea ştergînd lacrimile de pe
clapele îngălenite, suferea cumplit de faptul, că treuia
să pună o pălărie roşie în loc de una alastră, rochii care
nu-i veneau ine şi şorţuri care o încurcau şi nu i se
potriveau. 9oate
puţin purtate) dar lucrurile erau une,
ochiul ei artistic trainic
era foarte lucrate
nemul şi
ţumit,
mai ales în iarna aceasta, cînd şorţul ei de şcoală era de
un roşu şters, cu dungi galene şi fără nici o garnitură.
— ingura mea mîngîiere, îi spunea ea lui Meg cu
lacrimi în ochi, e că mama nu-mi face cerculeţe la rochie,
cînd fac neunii, ca mama Mariei 3ar?s. ragă, e
îngrozitor, căci cîteodată e aşa de rea, că rochia îi ajunge
pînă la genunchi şi nu poate veni la şcoală. Cînd mă
gîndesc la 'degradarea( asta, simt că pot să suport nasul
meu turtit şi rochia mea roşie cu volan.
Meg era confidenta şi îndrumătoarea lui !m" şi,
după cum în electricitate, cele de sens contrar se atrag,
Jo se înţelegea perfect cu $eth, care avea o fire lîndă.
&umai lui Jo îi spunea fetiţa aceea ruşinoasă toate
gîndurile ei) şi asupramai
e0ercita, inconştient, surorii
multei voiniceţăşidecît
ă influen zăpăoricare
cite, $eth
alt
memru al familiiei. Cele două fete mai mari se ajutau
una pe cealaltă, dar fiecare luase în grija ei pe una din

cele mici, şi vedea de ea în felul ei, se jucau de-a
'mamele(, ziceau ele, punîndu-şi surorile în locul
păpuşilor, cu instinctul matern al unor femei în devenire.
sear—ăd!re
ă căcineva ceva
aş vrea de povestit
acum ! fost
puţină distracţie,o zise
zi aşa de
Meg,
cînd se aşezară să coasă împreună, în seara aceea.
— !zi mi s-a întîmplat ceva curios,cu mătuşa, începu
Jo, căreia îi plăcea grozav sa spună poveşti. 8i citeam din
nesfîrşitul acela de $elsham, pe un ton adormit, cum
face totdeauna, fiindcă atunci mătuşii îi cade capul de
somn şi eu iau o carte frumoasă şi citesc pe nerăsuflate,
pînă se deşteaptă. *i într-adevăr, m-am prefăcut că mi-e
somn şi înainte ca ea să înceapă a moţăi, am căscat aşa
de tare, că m-a întreat dacă am de gînd să învăţ toată
cartea dintr-odată.
— Ce n-aş da să pot s-o înghit şi să termin cu ea, am
zis eu, încercînd să nu fiu oraznică.
!tunci mi-a ţinut o predică despre păcatele mele şi
mi-a
pierdespus
puţsină în
stau şi să cuget
mrejele asupra
somnului. lor, în
&u-şi timpniciodat
revine ce ea se
ă
în fire prea devreme) aşa încît, cum am văzut că-i pică
capul, ca o dalie cu corola prea grea, am scos repede
''icarul din 4a5efield( din uzunar şi m-am pus pe citit
cu un ochi pe carte şi cu altul la mătuşa. 9ocmai
ajunsesem acolo, unde toţi cad în apă, cînd am uitat de
ea şi am rîs tare. Mătuşa s-a trezit şi, fiind mai ine
dispusă, după somnul pe care-l trăsese, îmi spuse s ă-i
citesc şi ei puţin, ca să vadă ce carte prefer instructivului
şi evlaviosului $elsham. !m citit cît am putut mai ine, şi
am văzut că i-a plăcut, deşi s-a mulţumit să spună
numai%
— &u înţeleg de ce e vora, ia-o de la început, fetiţo.
!m luat-o deci de la început şi m-am silit să fac
familia
moment3rimrose
dat am cît
fost sedestul
poatedede interesant
şireat ă să măă. opresc
+a un
tocmai la scena cea mai palpitantă şi să între candid%
— Mi se pare că vă plictiseşte. 1reţi să mă opresc

*i-a prins andrelele care-i scăpaseră din mînă, s-a
uitat chiorîş la mine pe su ochelari şi mi-a spus răstit,
cum oişnuieşte ea%
— 9ermin ă capitolul
! mărturisit şi nu între
că-i place fi oraznică, domnişoară.
ă Meg.
— Ei, asta-i/ &ici gînd. ar l-a lăsat pe $elsham
deoparte) şi cînd m-am dus să-mi g ăsesc mănuşile azi
după-amiază tot acolo era, aşa de asorită în 1icarul ei,
că nici nu m-a văzut cînd dansam în salon de ucurie, că
de acum încolo vor veni timpuri mai une. Ce viaţă
frumoasă ar duce, dacă ar vrea numai. &-o invidiez prea
mult, cu toate că are atîţia ani, pentru că la urma urmei,
îmi închipui că oamenii ogaţi vor avea aşa de multe
supărări, ca şi cei săraci, adăugă Jo.
— !sta îmi aminteşte că şi eu am să vă spun ceva,
zise Meg. &u e ceva caraghios ca povestea lui Jo, dar m-
am gîndit mult la întîmplarea asta pe drum, cînd mă
întorceam acasă. +a familia 2ing, azi toată lumea era
într-o
ăiatulagitaţie făraă fmargini
cel mare şi unul
ăcut ceva din copii
îngrozitor şi tatmi-a
ăl luispus că
l-a dat
afară din casă. !m auzit pe doamna 2ing plîngînd şi pe
domnul 2ing vociferînd, iar <race şi Ellen au întors capul
cînd au trecut pe lîngă mine ca să nu văd că aveau ochii
roşii de plîns. &-am întreat nimic, ine înţeles, dar îmi
părea aşa de rău pentru ei, şi mă ucuram că n-am fraţi
zăpăciţi, care se ţin de rele şi fac ruşine familiei.
—Cred însă că să fii pedepsită la şcoală e mai
peniil decît tot ce fac ăieţii răi, zise !m", dînd din cap,
ca şi cum e0perienţa vieţii ei ar fi fost foarte vastă. usie
3er?ins a venit azi la şcoală cu un inel foarte frumos cu
mărgean. 8mi plăcea foarte mult şi aş fi dat mult să fie al
meu. Ei ine, fata asta l-a desenat pe r. avis cu un nas
enorm şi cu o cocoaşă în spate, iar din gura lui, un alon,
din
tot/(care ieşeautoate
>îdeam cuvintele% 'omnişoarelor,
pe înfundate ochii mei
de caricatur văd
ă, cînd
deodată ne vede domnul avis şi porunceşte lui usie să
vină cu tăliţa la catedră. Era ca 'paralizată( de frică, dar

s-a dus şi ce credeţi că i-a făcut ! luat-o de ureche, de
ureche/ 8nchipuiţi-vă ce oroare, şi a pus-o să stea în
picioare, în colţ, o jumătate de oră, cu tăliţa în mînă, ca
să vad
—ă&utoat ă lumea
s-au prăpădesenul
dit de rîsdefetele
pe ea. întreă Jo, pe care
o distrase grozav isprava fetii.
— ă rîdă, nici gînd/ 9ăceau toate chitic, şi uzie a
plîns, sînt sigură. &-am mai invidiat-o atunci. Mi-am dat
seama că să fi avut milioane de inele cu mărgean, nu m-
aş fi consolat niciodată de această 'chinuitoare
suferinţă(.
— !m văzut ceva care mi-a plăcut azi diminea ţă şi
voiam să vi-l spun la masă, dar am uitat, zise $eth,
făcînd ordine în coşul de lucru al lui Jo, care era într-un
hal de neorînduială fără margini. Cînd m-am dus să
cumpăr omari pentru :annan, domnul +aurence era la
magazinul de peşte, dar nu m-a văzut, pentru că mă
ăgasem după un utoi, şi el era ocupat cu domnul
Cutter,
mătură, pescarul.
intră în pră#valie
femeie
şi sesrug
ăracăăde
, cu o găleat
domnul ă şis-oo
Cutter
lase să cureţe podelele, în schimul unei ucăţi de peşte,
pentru că n-avea ce să dea de mîncare copiilor şi nu i se
dăduse leafa pe o zi. omnul Cutter era grăit şi prost
dispus, şi-i răspunse răstit% '&u se poate(. 6emeia,
întristată şi înfometată, tocmai se pregătea să plece, cînd
domnul +aurence întinse astonul cu partea încovoiată,
ridică în sus un peşte mare şi-i făcu semn să-l prindă.
6emeia era aşa de mirată şi de fericită, că-l prinse drept
în raţe şi nu mai sfîrşea cu mulţumirile. El îi spuse să se
ducă să-l fiară şi ea a plecat aşa de mulţumită/ &-a fost
frumos din partea lui -o fi văzut ce caraghioasă era
femeia aceea, ţinînd strîns în raţe peştele acela lunecos
şi urînd domnului +aurence să se ducă drept în rai după
moarte.
upă ce au rîs de întîmplarea lui $eth, rugară pe

mama lor să le povestească ceva. Ea se gîndi un
moment, apoi începu liniştită%
— 3e cînd croiam azi hainele de flanelă alastră la
ocietate
singure şi m-a
fără cuprins grijar ăde
sprijin am tatadac
mîne, şi ămiă s-ar
gîndeam ce
întîmpla
ceva. &u făceam ine că mă gîndeam la astfel de lucruri,
dar nu puteam să-mi scot asta din cap, cînd intră un
ătrîn cu un ordin pentru nişte lucruri. -a aşezat jos
lîngă mine şi am intrat în voră cu el, fiindcă părea sărac,
oosit şi împovărat de griji.
— !i  ăieţi pe front l-am întreat, căci iletul pe
care-l adusese, nu era pentru mine.
— a, doamnă/ !veam patru, dar doi au fost omorîţi,
unul e prizonier şi mă duc să-l văd pe celălalt, care e
foarte rău olnav într-un spital din ashington, a
răspuns el liniştit
— !i făcut mult pentru ţara dumitale, domnule/ i-am
spus, simţind pentru el mai mult respect, decît milă.
— &uşi mi-am
să merg eu dacfăăcut
i-aş decît datoria,
fi de folos. doamn
1orea . !ş fisuflet,
cuăatîta gata
aşa de mulţumit că dă tot ce are, încît m-am simţit
ruşinată. 3e mine mă întîmpină acasă toate fetele mele şi
pe el îl aşteaptă ultimul lui fiu, la sute de ?ilometri
depărtare, ca să-şi ia rămas un de la el, poate, pentru
totdeauna. !m socotit că umnezeu îmi dăduse prea
multe unătăţi şi atunci i-am făcut un pachet frumos, i-
am dat şi ani şi i-am mulţumit pentru lecţia pe care mi-
o dăduse.
— pune-ne altă poveste, mamă, una cu morală ca
asta. Cînd sînt adevărate şi fără prea multă predică, îmi
place să mă gîndesc la ele mai tîrziu, zise Jo după un
moment de tăcere.
oamna March zîmi şi începu imediat, căci, mulţi
ani, de-a rîndul, spusese poveşti fetelor sale ştiind că le
place.
— !u fost odată patru fete, care aveau îndejuns să

mănînce şi să ea şi cu ce să se îmrace, distracţii
destule, prieteni şi părinţi uni, care le iueau ca lumina
ochilor, şi totuşi nu erau mulţumite. !ici fetele se uitară
pe furişfete
$ietele unaîşiladăalta
deauşi toat
începur ă să coas
ă osteneala cucumin
săăfie hărnicie.
ţi şi
luaseră o mulţime de hotărîri une, dar, din diferite
motive, nu se prea ţineau de ele şi spuneau întruna%
'acă am avea şi noi asta( sau 'acă am putea să
facem şi noi asta(, uitînd cu totul că aveau şi ele destule.
*i aşa s-au dus s ă ceară sfat unei femei  ătrîne şi au
întreat-o ce să facă, să fie fericite, şi ea le-a spus% 'Cînd
sînteţi nemulţumite, gîndiţi-vă la unătăţile pe care le
aveţi şi fiţi recunoscătoare lui umnezeu pentru ele(.
D!ici Jo ridică repede capul, gata să spună ceva, dar,
văzînd că povestea nu s-a terminat, se răzgîndi. 6iind
fete înţelegătoare, se hotărîră să încerce să-i urmeze
sfatul şi în curînd văzură cu mirare, c ă le merge foarte
ine. =na descoperi că anul nu îndepărtează ruşinea şi
sup ărareacudinmult
se simte casele
maicelor oga
fericit ă cuţi)tinere
alta, ţcea,
ă deşi
săneătatea
săracăşi,
veselia ei, decît o anumită doamnă ătrînă şi nervoasă,
care nu se ucură niciodată de una ei stare materială) a
treia, că oricît de neplăcut este să ajuţi la ucătărie, cu
mult mai greu este să te duci să cerşeşti pentru o pîine,
şi a patra, că nici chiar inelele cu mărgean, nu fac cît o
purtare frumoasă. !tunci ele s-au înţeles să nu se mai
plîngă de nimic, să se ucure de darurile pe care le
aveau mai demult şi să încerce să arate că le merită,
fiindcă altfel le vor fi luate, în loc să sporească) şi cred că
nu le-a părut niciodată rău, că au urmat sfaturile ătrînei.
— $ine, mamă, nu se face să întorci contra noastră
poveştile pe care le-am spus noi şi să ne ţii o predică, în
loc să ne povesteşti ceva distractiv, strigă Meg.
tata — 8mi place
poveştile, genul
zise stagînduri,
$ethăpe de predic ă. !şadrept,
aşezînd, ne spunea
acele
din perniţa lui Jo.
— Eu nu mă plîng nici pe jumătate de cît se plîng

celelalte şi am să fiu mai cu grijă de acum încolo. 3ăţania
colegei mele usie, m-a învăţat minte, zise !m"
înţeleaptă.
— !veam
uităm, ne spunemnevoiecade
ălec ţia asta
trînul şi n-o
Chloe din vom uita.
"oliba luiacă
Moş
(oma. <îndiţi-vă la chinurile iadului, copiii mei, adăugă
Jo, care pentru nimic în lume nu s-ar fi putut opri să nu
găsească şi partea comică din această predică, deşi o lua
şi ea în serios, ca şi celelalte surori...
CAP. V
ÎNTRE VECINI pag FA
— =nde umnezeu te duci, Jo întreă Meg după-

amiază, cîteva zile mai tîrziu, cînd o văzu pe sora ei
apărînd în salon, cu şoşonii în picioare, cu un palton
vechi pe ea, cu capişon în cap, într-o mînă cu o mătură şi
într-alta
— Mcu o lopat
ă duc . mişcare, răspunse Jo cu o licărire
să ăfac
şugueaţă în ochi.
— Credeam că cele două drumuri de dimineaţă ţi-au
ajuns. E frig şi urît afară. 9e-aş sfătui să rămîi în casă.
+îngă foc e cald şi ine, zise Meg şi un fior de frig îi trecu
prin spate.
— &-ascult sfatul nimănui. &u pot să stau cu mîinile
încrucişate toată ziua şi, cum nu sînt pisică, nu-mi place
să torc lîngă soă. Mă duc în căutarea unei aventuri.
Meg îşi întinse picioarele în faţa focului, cu van$oe
în mînă şi Jo puse să croiască o potecă, cu multă energie.
4ăpada era pufoasă şi numai cu mătura curăţi repede
drumul, de jur împrejurul casei, ca să aiă pe unde
merge $eth, cînd va ieşi cu păpuşile invalide la soare.
oar grădina
domnului despărţea
+aurence, casa familiei
amîndou Marchlademarginea
ă aşezate aceea a
oraşului, într-o regiune cu înfăţişare de ţară, cu oschete
şi pajişti, grădini mari şi străzi liniştite. 7ntre cele două

proprietăţi crescuse un gard viu, pitic. e o parte a
gardului era o casă ătrînească cenuşie, sărăcăcioasă,
fară verdeaţa viţei de vie, — care-i acoperea zidurile vara
— şi foărăclăflorile
parte care-i
dire solidă dedădea
piatrun aercare,
ă, în vesel. e cealalt
judecind după
înfăţişarea casei, se trăia ine, în lu0 chiar, aşa cum o
dovedea grajdul încăpător, curtea ine întreţinută, sera
ca şi lucrurile de preţ ce se puteau întrezării printre
perdelele grele. 9otuşi părea o casă părăsită, fără viaţă.
3e iară nu se zenguiau copii, la fersetre nu apărea
niciodată un zîmet prietenesc de mamă şi puţini oameni
intrau şi ieşeau, în afară de ătrînul domn +aurence şi
nepotul lui.
8n imaginaţia aprinsă a lui Jo, casa asta frumoasă
era un fel de palat fermecat, plih de lucruri minunate, de
care însă nu se ucura nimeni. e mult dorea ea să vadă
aceste comori ascunse şi să-l cunoască pe 'tînărul
+aurence(, care avea aerul că ar fi încîntat să stea de
vor
acela,ă cu
eraea,nerdac ar şti ca
ădăătoare cum să înceap
oricînd . e la
şi plăănuise în ceaiul
multe
feluri cum să se împrietenească cu el, dar în ultimul timp
el nu se mai văzuse şi Jo era gata să creadă că a plecat
din oraş, cînd înt-o ună zi îi zări faţa rună la o fereastră
de sus, privind cu jind în grădina lor unde $eth şi !m" se
ăteau cu zăpadă.
— $ăiatul acela suferă de lipsă de societate şi de
distracţie, îşi zise ea. $unicul luijiu ştie de ce are el
nevoie şi-l ţine acolo închis, singur, toată ziua. 8i treuie o
ceată de ăieji cu care să se joace, sau pe cineva tînăr şi
vioi. !ş avea poftă să mă duc şi să-i spun asta ătrînului.
7deea o amuză pe Jo, căreia îi plăceau isprăvile
îndrăzneţe, lucru care scandaliza întotdeauna pe Meg.
3lanul de a se duce la vecini nu fu ujtat Gi 8n după amiaza
aceasta, Jo se hotăcînd
domnul +aurence, rî săplec
vadăă cu
ce tr
eăde făcut.
sura, 8l pîndi
şi apoi ieşi pe
să
cureţe poteca spre gard. !ici se opri şi începu să
e0amineze casa din faţa. +inişte. 3erdelele trase la

ferestrele de la parter, nici un servitor prin apropiere nici
o urmă de om) doar sus la fereastră, un cap negru şi
creţ, sprijinindu-se pe un raţ slăit cu un aer oosit.
o zi — =ite-l/,
aşa îşi zise Jo.
de întunecat ă. $ietul ăiat
Ce urît e singur
treuie să-i şifie/
olnav
!m pe
să
arunc în sus un ulgăre de zăpadă şi atunci are să se uite
în jos şi am să-i spun o voră ună.
8ntr-adevăr, cum zări ulgărele de zăpadă, ăiatul
întoarse capul şi faţa i se schimă deodată, luminîndu-se
de un zîmet. Jo îi făcu semn cu capul rîzînd şi fluturînd
mîna la el.
— Ce mai faci Eşti olnav
+aurie deschise fereastra şi-i răspunse răguşit ca un
cor%
— înt mai ine, mulţumesc. !m răcit îngrozitor şi
am stat în casă o săptămînă.
— 8mi pare foarte rău/ Cu ce te distrezi
— Cu nimic. E o plictiseală de moarte aici.
— 3u
&uţin/
citeşti
&u mă lasă.
— e ce nu-ţi citeşte cineva
— $unicul vine cîteodată pe la mine, dar cărţile mele
nu-l interesează, şi nu pot să sufăr să chem mereu pe
$roo?e.
— ă-ţi vină cineva în vizită atunci.
— &u e nimeni care să mă intereseze. $ăieţii fac
prea mult scandal şi eu sînt cam slăit.
— &u e0istă pe acolo vreo fată drăguţă, care să-ţi
citească şi să te distreze 6etele sînt liniştite şi lor le
place să facă pe infirmierele.
— &u cunosc nici una.
— Mă cunoşti pe mine, începu Jo, apoi rîse încurcată
şi se opri.
— igur
Eu nucăsînt
da/nici
&u vii sus,ăte
liniştit rogdrstrig
, nici ăguăţăel.
) dar am să
vin, dacă mă lasă mama. Mă duc s-o între. 8nchide
fereastra ca un ăiat cuminte ce eşti şi aşteaptă, pînă mă

întorc eu.
punînd aceasta, Jo îşi luă mătura în spate şi porni
spre casă, întreîndu-se ce o să zică ceilalţi. +aurie era
foarte emoţionat
dădu fuga să selaîmrace,
gîndul căcoăci,
să-icum
vină spusese
cineva în doamna
vizită şi
March era un 'adevărat domn(, şi în cinstea musafirului
pe care îl aştepta îşi perie p ărul creţ, îşi puse un guler
curat, şi încercă să aranjeze puţin în odaie, care era
destul de răvăşită, cu toate că aveau în casă vreo şase
servitori. Cîteva clipe mai tîrziu se auzi soneria şi apoi o
voce hotărîtă întreă de domnul +aurence şi un servitor
foarte mirat veni în fugă, sus, anunţîndu-l că a venit o
domnişoară.
— 6oarte ine, pofteşte-o sus. E domnişoara Jo, zise
+aurie, îndreptîndu-se spre uşa salonaşului, să iasă în
întîmpinarea lui Jo, care apăru roşie la faţă, cu o farfurie
acoperită în mînă şi cu pisoii lui $eth în cealaltă,
simţindu-se în largul ei în casa cea nouă.
— 7at
trimite ă-mă, cu căţ
complimente şi el şi cu purcel,
e încîntat ă, dacăzise ea.fi Mama
îţi pot îţi
de folos.
e la Meg e sufleul ăsta. 8l face foarte un şi $eth s-a
gîndit că pisoii ei ar putea să-ţi ţie de urît. *tiam că ai să
protestezi, dar n-am putut să nu-i iau. orea aşa de mult
să facă ceva pentru dumneata.
<estul lui $eth, aşa de caraghios şi de drăguţ, în
acelaşi timp, fu tocmai ceea ce treuia, ca să risipească
timiditatea lui +aurie, care rîse şi deveni imediat foarte
prietenos.
— 3are foarte un, zise el zîmind cu plăcere, cînd Jo
îi arătă farfuria cu sufleu, înconjurată cu frunze verzi şi cu
muşcata preferată a lui !m".
— &u e mare lucru, dar toate voiau să-ţi arate că te
simpatizează. pune servitoarei să ţi-l pună de o parte
pentru
moale, ceai.
că o Esuşor, poţi să-lpe
ă-ţi alunece măgît,
nîncifăfrăărăsgrij
ă teă şidoar
e aşa de
ă. Ce
drăguţă cameră ai/
— !r putea fi, dacă aş ţine-o în ordine, dar fetele din

casă sînt leneşe şi nu ştiu cum să le fac să priceapă. !sta
mă necăjeşte mult.
— Ţi-o aranjez eu în două minute. &u-i nevoie decît
sstea
ă ştergi puţ!şa/
drept. in căC
minul.
ărţile !şa/
le pui+ucrurile
aici şi de pe poli
sticlele ţă să
dincolo.
ivanul îl întorci de la lumină şi pernele le umfli puţin.
<ata/ !sta e tot/
*i într-adevăr, rîzînd şi vorind, Jo orîndui lucrurile
cu mişcări îndemînatice şi dădu camerei un aer cu totul
deoseit. +aurie o oservă într-o tăcere plină de respect
şi, cînd îi făcu semn să ia loc pe divan, se aşeză cu un
suspin de satisfacţie, mulţumindu-i recunoscător.
— Ce drăguţă eşti/ !i dreptate. 9ocmai asta lipsea.
!cum şezi te rog în fotoliu şi dă-mi voie să te distrez cu
ceva.
— &u, eu am venit să te distrez pe dumneata. 1rei
să-ţi citesc
*i Jo se uită cu drag la nişte cărţi, care o ispiteau.
— Mul
superi, ţumesc/să3e
aş prefera stăacelea le-am
m de vor citit. ac
ă, răspunse ă nu te
+aurie.
— e loc. Eu, cînd mă pornesc, sînt în stare să
voresc o zi întreagă. $eth zice că nu ştiu niciodată, cînd
treuie să mă opresc.
— $eth e cea roşie la oraz, care stă mult acasă şi
iese cîteodată cu un coş în mînă întreă +aurie cu
interes.
— a, aceea e $eth. E fata mea. traşnică fată/
— Cea frumuşică e Meg şi cea cu părul creţ e !m",
nu-i aşa
— e unde ştii
+aurie se roşi, dar răspunse sincer%
— 1ezi, vă aud chemîndu-vă una pe alta şi, cînd sînt
singur aici, fără să vreau, mă uit mereu la casa
dumneavostr
9e . 3are
rog să mă ăier căă vsînt
ţi, dac ă distraţi aşa dedar
nepoliticos, ine
ştii împreun
cîteodatăă.
uitaţi să trageţi transperantele la camera ceea cu flori în
geam şi, cînd aprindeţi lampa, am impresia că mă uit la

un talou% în fund, focul, iar voi toate şi cu mama voastră
în jurul mesei. 6igura ei o văd drept în faţă şi ea aşa de
dulce, între flori, că nu pot să-mi iau ochii de la ea. *tii,
eu
să-şin-am mam
ascund ă oă, uşoar
şi +aurie scormonia focul
ă tremurare cu pe
uzelor, cleştele, ca
care n-o
putea stăpîni.
3rivirea lui singuratică, însoţită de iuire, merse
drept la inima lui Jo. 6usese crescută cu atîta simplitate,
că în mintea ei nu încăpeau gînduri ascunse şi la
cincisprezece ani era naivă şi sinceră ca un copil. +aurie
era olnav şi, simţind cîtă fericire şi înţelegere era în
casa ei, vru s-o împartă cu el. 6igura ei arămie era foarte
prietenoasă şi vocea ei ascuţită, neoişnuit de lîndă,
cînd îi zise%
— &u vom mai trage niciodată transperantele acolo
şi-ţi dau voie să te uiţi, cît vrei. ar aş vrea mai ine ca,
în loc să te uiţi printre perdele, să vii la noi, să ne vezi.
Mama e un înger şi $eth ţi-ar cînta, dacă aş ruga-o eu,
!m"
pieseleţi-ar dansa.caraghioase
noastre Meg şi cu mine te-am
şi ne-am facedesăminune.
distra rîzi cu
Crezi că nu te-ar lăsa unicul dumitale
— $a cred că da, dacă i-ar cere voie mama dumitale.
E foarte cumsecade, deşi nu pare şi mă lasă să fac ce
vreau aproape întodeauna. 7-e teamă numai să nu
plictisesc oamenii, începu +aurie, luminîndu-se din ce în
ce la faţă.
— &oi nu sîntem nişte oameni oarecare. întem
vecini. Cum ai să ne plictiseşti/ 1rem să te cunoaştem.
Eu încerc de atîta timp. &u locuiam aici de multă vreme,
dar ne-am împrietenit cu toţi vecinii, afară de
dumneavoastră.
— 1ezi, unicul trăieşte între cărţi şi nu-i pasă de
ceea ce se întîmplă în afară. omnul $roo?e, profesorul
meu, nu locuieşte
că rămîn aici petrec
acasă şi-mi şi n-amţi cu
eucine să mcum
timpul, ă plim, aşa
mă taie
capul.
— !sta e rău/ !r treui să-ţi iei inima în dinţi şi să te

duci oriunde eşti invitat. !şa ai s ă-ţi faci o mulţime de
prieteni şi are să-ţi placă să ieşi. &-are a face că eşti
timid, are să-ţi treacă cu timpul şi asta.
+aurie
învinov se înroşi
ăţit de iar, dar
timiditate. nuatîta
Era se simţi ofensat
un ăvoinţă cîn
ă fusese
Jo, că
era imposiil să nu simtă intenţia ună din vorele ei
vioaie şi sincere.
— 8ţi place viaţa de şcoală o întreă ăiatul,
schimînd suiectul, după o scurtă pauză, în care timp el
se uitase ţintă la foc şi Jo în jurul ei, mulţumită de ce
vedea.
— &u merg la şcoală. înt ocupată cu alte treuri.H
Ţin tovărăşie mătuşii mele. Ce femeie drăguţă e/ E
posomorîtă de dimineaţa pînă seara.
+aurie deschise gura, gata să pună şi altă întreare,
dar amintindu-şi că e indiscret să descoşi prea mult
oamenii despre treurile lor personale, o închise la loc,
uitîndu-se cam stringherit. Jo înţelese gestul şi cum îi
plăcea săîn se
descrise distreze pe
culorileHcele maisocoteala
vii, fără sămă tuşiicăţMarch,
uite i-o
elul gras,
papagalul care vorea spanioleşte şi ilioteca pe care
era stăpînă. +aurie se aistră de minune şi cînd îi povesti
ae domnul ătrîn şi afectat, care venise să-i ceară mîna
mătuşii March, şi cum, în mijlocul unei fraze alcătuită cu
artă, 3oll" îi trîntise jos peruca, spre marea lui disperare,
ăiatul se lăsă pe perne şi rîse, pînă îi dădură larimile, ca
o fată din casă îşi ăgă capul pe uşă sa vadă ce s-a
întîmplat.
— !h/ !sta mă vindecă mai ine decît orice
doctorie/ Mai povesteşte-mi te rog, zise el, ridicîndu-şi
capul de pe divan, roşu la faţă de atîta rîs.
6ata, măgulită de succesul ei, îi mai povesti multe,
de jocurile şi planurile lor, de oala tatălui lor, şi de cele
mai interesante
surorile ei. !poi evenimente din mica
începu să voreasc lume înccare
ă despre ărţi şitrspre
ăiau
marea ei ucurie, descoperi c ă +aurie le preţuia tot aşa

de mult ca şi ea şi că citise mai mult decît ea.
— acă-ţi plac aşa de mult, vino jos să le vezi pe-ale
noastre. $unicul e plecat, aşa că n-are de ce să-ţi fie
team— ă, îi
&upropuse
mi-e team+aurie,
ă de sculîndu-se
nimeni/ de pe divan.
*i Jo ridică fruntea în sus, cu mîndrie.
— !sta cred/ e0clamă ăiatul, privind-o cu
admiraţie, deşi în sinea lui, se gîndea că ar avea motive
să-i fie puţin teamă de domnul cel ătrîn, dacă l-ar vedea
în anumite momente.
8n toate odăile fiind la fel de cald, +aurie o conduse
pretutindeni, oprindu-se cu ea, de cîte ori Jo avea poft ă
să e0amineze ceva mai deaproape, pînă cînd ajunseră în
cele din urmă la iliotecă. 1ăzînd-o, Jo ătu din palme şi
începu să se legene încoace şi încolo, cum făcea ea
atunci cînd era e0trem de încîntată. Era plină cu cărţi,
talouri şi statui. e mai găseau acolo mici dulapuri de
aanos, cu o groază de ielouri şi monede, fotolii moi şi
comode, măsuţe ciudate,
enorm, deschis, ronzuri şicumai
de jur împrejur ales un delicat
teracote cămin
lucrate.
— Ce ogăţie/ suspină Jo, cufundîndu-se într-un
fotoliu de catifea şi privind în jurul ei cu un aer de mare
satisfacţie. 9heodor +aurence, ar treui să fii el mai
fericit ăiat din lume, adăugă ea, privindu-l drept în faţă.
— &imeni nu poate trăi numai cu cărţi, zise +aurie,
dînd din cap şi aşezîndu-se pe o masă în faţa ei.
ar aia îşi termină fraza că auziră soneria şi Jo sări
în sus alarmată%
— umnezeule, a venit unicul tău/
— Ei, ce-i dacă a venit &u ţi-e teamă de nimeni, nu
7-o întoarse ăiatul, privind-o cu o licărire de veselie în
ochi.
— 9otuşi,
ce. Mami mi-a parc mi-ar
dat ăvoie să fi
vinteam ă de
şi nu el,cădar
cred nu ştiugăde
-ţi poate si
vreo vină din cauza asta, zise Jo, recăpătîndu-şi calmul,

dar tot cu ochii la uşă.
— impotrivă, vizita ta mi-a dat forţe noi şi-ţi sînt
foarte îndatorat. 9otuşi mi se pare că ai oosit vorind
atîta.
mulţumiEra+aurie
aşa decuplrecunoştin
ăcut că n-am
ţă înîndrăznit să te opresc, îi
ochi.
— ! venit doctorul, domnule şi fata se înclină,
anunţîndu-l.
— Mă ierţi că te las singură un moment Ce să fac,
treuie să mă duc să voresc cu el.
— &u te îngriji de mine. !ici sînt în regatul meu,
răspunse Jo.
+aurie plecă şi musafira încercă să se distreze în
felul ei. 9ocmai statea în faţa unui portret un al
ătrînului, cînd se deschise uşa şi ea îşi spuse impresiile,
fără să se întoarcă.
— înt sigură că acum n-o să-mi mai fie frică de el,
pentru că are ochi lînzi, deşi după gura asta severă pare
să fie un om cu o voinţă de fier. &u e frumos ca unicul
meu,—darMulîmi place. domnişoară/ zise o voce groasă în
ţumesc,
spatele ei.
*i întorcîndu-se, spre marea ei spaimă, se găsi faţă
în faţă cu ătrînul domn +aurence.
$iata Jo se înroşi pînă în vîrful urechilor şi inima
începu să-i ată repede, cînd îşi aminti ce spusese. =n
moment, îi veni o poftă neună să fugă) dar asta era
laşitate şi fetele ar fi rîs de ea. 8n această situaţie se
gîndi să stea pe loc şi să iasă din încurcătură, cum va
putea. =itîndu-se mai ine la ătrîn, văzu că ochii lui de
su sprîncenele stufoase, cenuşii, erau încă şi mai lînzi
decît cei din talou şi prinse chiar o licărire ghiduşe în ei,
care-i risipi toată teama. 1ocea groasă era tot aşa de
aspră, cînd ătrînul i se adresă îndată, după o pauză ce
păru —
îngrozitoare pentru
*i aşa, zi, nu fatăă.de mine :m/
ţi-e fric
— &u prea mult domnule/
— *i nu mă găseşti, frumos ca pe unicul dumitale

— &u tocmai, domnule/
— *i am o voinţă de fier, da
— !sta a fost impresia mea
— ar mă placi, cu toate astea
a, domnule/
!cest răspuns plăcu ătrînului. El rîse, dădu mîna cu
ea şi, apucînd-o de ărie, îi ridică în sus capul şi o
e0amină grav, apoi îi dădu drumu şi zise, dind din cap%
— !i firea unicului dumitale, dar nu-i semeni la
faţă. Era un om frumos, draga mea) dar ceea ce e mai
mult, era un om cinstit şi curajos şi mă simţeam mîndru
că-i sînt prieten.
— Mulţumesc, domnule/
*i Jo fu iarăşi la largul ei, căci acest fel sincer de a
vori, era tocmai ceea ce îi plăcea şi ei.
— Ce i-ai făcut ăiatului ăstuia al meu, hm fu
întrearea următoare pe un tom răstit.
— !m încercat doar să mă port ca o vecină cu inimă/
*i Jo îi povesti
— Crezi că are în ce împrejur
nevoie de puţăinriăaveselie,
venit sănu
-l vadă.
— a, domnule/ 3are cam singur şi cîţiva oameni
tineri pe lîngă el nu i-ar strica. întem doar nişte fete, dar
am fi fericite să-i fim de vreun ajutor, pentru că, nu
putem uita acel splendid dar de Crăciun pe care ni l-aţi
trimis, zise Jo cu însufleţire.
— !/ ă nu mai vorim de asta. +ucrul acesta îl
priveşte numai pe ăiat. Ce mai face femeia aceea
săracă
— E mai ine/
*i Jo începu să-i povestească pe nerăsuflate de
familia :um-mel, asupra cărora mama ei atrasese
atenţia unor oameni mai ogaţi decît ea.
— E0act aşa făcea inele şi tatăl ei. !m să vin, să
văd pe lu
!cuma mama dumitale,
ăm ceaiul, mai într-o
de vremezi cu
casoare. pune-i
de oicei, asta.
din cauza
ăiatului. 1ino jos şi continuă să te porţi ca o vecină de

treaă.
— esigur/ acă vă face plăcere, am să mai vin.
— &u te-aş pofti, dacă nu mi-ai face plăcere.
modă*iveche.
domnul +aurence îşi oferi raţul cu o politeţe de
Ce-ar zice Meg de asta se gîndi Jo, în timp de
mergea aşa, cu ochii strălucind de ucurie, închipuindu-
se povestind scena acasă.
— :ei, ce dracu i s-a întîmplat ăiatului zise
ătrînul văzînd că +aurie vine alergînd pe scară) dar
acesta se opri rusc, uimit, cînd dădu cu ochii de Jo, raţ
la raţ cu temutul unic.
— &u ştiam că v-aţi întors, domnule/ începu el,
uitîndu-se apoi la Jo, care-l privi triumfătoare.
— !sta se vede după cum tropăieşti pe scară. 1ino
la ceai şi poartă-te ca un cavaler, şi după ce-l trase pe
ăiat de păr, ca o mîngîiere, domnul +aurence păşi mai
departe, în timp ce +aurie făcea o mulţime de strîmături
în spatele lor nu
$ătrînul şi Jovori
aia mult,
se ţimea să nuce-şi
în timp izucneasc ă înpatru
ău cele rîs.
ceşti de ceai, dar oservă pe cei doi tineri, care acum
stăteau de voră ca doi vechi prieteni şi schimarea din
nepotul lui nu-i scăpă. 6igura ăiatului prinsese viaţă,
culoare, se luminase, gesturile erau mai vioaie, rîsul de o
sinceră veselie.
'!re dreptate fata/ $ăiatul e într-adevăr singur. ă
vedem ce o să facă fetiţele astea,,, se gîndi domnul
+aurence, privindu-l cu atenţie.
Jo, cu gesturile ei vioaie, îi plăcea, şi părea să-l
înţeleagă pe ăiat, ca şi cum ar fi fost şi ea la fel cu el.
acă familia +aurence ar fi fost ceea ce Jo numea
'nişte îngîmfaţi( — parcă ar fi înghiţit un aston —, nu s-
ar fi înţeles cu ei, pentru că astfel de oameni o intimidau)
dar
purtei
ă şifiind
ea oameni
la fel şi ine
făcu crescuţi şi cu
o impresie unfirea deschis
ă. Cînd ă, se
se ridic ă
de la masă, ea voi să plece, dar +aurie îi spuse că mai
are să-i arate ceva şi o duse în seră, care fu aprinsă

anume pentru ea. +ui Jo i se păru o grădină fermecaţi. e
plimă în sus şi în jos prin seră, admirînd zidurile
încărcate de flori, lumina dulce, aerul puţin umed şi
minunata viţă ei
vreme ce noul deprieten
vie, care se căţă
îşi umplea ra ţele
ra pretutindeni, în
cu flori) apoi
le legă şi i le întinse, cu un aer de mulţumire care o
răsplăti pe Jo.
— 9e rog dă florile astea mamei dumitale şi spune-i
că-mi place enorm muzica.
+aurie se aşeză la pian şi Jo ascultă, cu nasul
îngropat în florile vaniliei şi în trandafirii galeni, şi din
acest moment, consideraţia ci pentru tînărul +aurie
crescu foarte mult, căci ăiatul cînta ine. Jo ar fi dorit
grozav să-l audă şi $eth, dar nu zise nimic. 8l lăudă
numai, pînă ce ăiatul se simţi ruşinat şi unicul lui îi
veni într-ajutor%
— !junge, ajunge, domnişoară, prea multe pene nu
sînt une. &u cîntă rău, dar sper că va face tot aşa ine
lucruri
şi sper cmai importante.
ă vei mai veni. 3leci
ărutăriEi,
deîţmîini
i sîntmamei
foarte dumitale.
îndatorat
&oapte ună, doctor Jo/
8i întinse mîna prietenos, dar părea nemulţumit de
ceva. Cînd ajunseră în vestiul, îl întreă pe +aurie dacă
a spus ceva care nu treuia. $ăiatul dădu din cap.,
— &u, eu sînt de vină. &u-i place să mă audă cîntînd.
— ar de ce
— !m să-ţi spun într-o zi. 9e conduce John acasă,
fiindcă îmi pare rău, dar eu nu pot.
— &u-i nevoie/ nu sînt o domnişoară şi stau la doi
paşi. ingrijeşte-te ine, nu uita.
—a, dar mai vii pe la mine
—acă îmi făgăduieşti c ă vii şi dumneata la noi,
după ce te 7aci ine.
— 6&oapte
ăgăduiesc.
ună, +aurie/
— &oapte ună, Jo/ &oapte ună/
Cînd auziră toate aventurile din după-amiaza aceea,

toată familia fu gata să se ducă în vizită, căci fiecare se
găsea atras de ceva deoseit în casa cea mare, de
dincolo de gărduleţ. oamna March voia să stea de
vor ă despre
o ispitea seratatăl lu0oas
cea ei cu ăă)trînul,
$eth care nu-ldup
suspina uitase) pe Meg
ă pianul cel
mare şi !m" ardea de dorinţa de a admira talourile şi
statuile.
— Mamă, de ce nu-i place domnului +aurence să-l
audă pe +aurie cîntînd la pian întreă Jo, care dorea să
lămurească toate misterele în seara aceea.
— &u sînt sigură că aceasta ar fi motivul, în orice caz
ştiu că tatăl lui +aurie — fiul lui — s-a căsătorit cu o
italiancă muzicantă, ceea ce nu i-a plăcut de loc
ătrînului, un om foarte mîndru. 7talianca era aşezată,
frumoasă şi talentată, dar el n-o putea suferi şi nici nu şi-
a m;i văzut fiul, după căsătorie. Cînd +aurie era încă mic,
au murit amîndoi şi atunci unicul l-a luat la el. !m
impresia că ăiatul care s-a născut în 7talia, nu e prea
voinic şi 
atîta grij ăătrînului i-e teamă sădenu-l
de el. ragostea piard
muzic , de
ă ăla aceea—areîi
+aurie
seamănă mult mamei lui — şi cred că unicului îi e
teamă să nu vrea să ajungă şi el muzicant. #ricum ar fi,
talentul lui îi aminteşte de femeia pe care n-a iuit-o şi
din cauza asta 's-a uitat aşa de urît(, cum spune Jo.
— umnezeule/ Ce romantică poveste/ e0clamă
Meg.
— Ce stupid, zise Jo, să fie muzicant, dacă vrea, şi să
nu-A chinuiască, trimiţîndu-l la şcoală, dacă n-o poate
suferi.
— e asta are ochi negri, aşa de frumoşi, şi maniere
aşa de alese. 7talienii sînt întotdeauna ine făcuţi, zise
Meg care era puţin cam sentimentală.
— Ce ştii tu de ochii şi manierele lui. &-ai stat
niciodată de
sentimentală. voră cu el, sări Jo, care nu era
— +-am văzut la ceai, şi din ceea ce ne-ai povestit tu

reiese că ştie să se poarte. ! fost drăguţ. Ce-a zis despre
doctoria pe care i-a trimis-o mama.
— 3roail că vorea de prăjitură.
— 3rostu
încape voră.ţă mai eşti, dragă la tine se referea, nici nu
—a
*i Jo făcu ochi mari, ca şi cum acest gînd nu i-ar fi
trecut prin cap.
— &-am mai văzut asemenea fată/ &u ştie să
recunoască un compliment, cînd i se face, zise Meg, cu
aerul unei persoane pricepute în astfel de lucruri.
— *tii, te-aş ruga să nu-mi strici-plăcerea cu astfel
de azaconii. +aurie e un ăiat drăguţ şi-mi place, dar nu
ţin să mai aud complimente şi alte prostii sentimentale
de felul ăsta. # să fim toate une cu el, fiindcă n-are
mamă. 3oate să vină să ne vadă, nu-i aşa, mami
— igur dragă/ 3rietenul tău e oricînd inevenit şi aş
dori ca Meg să-şi aducă aminte că e ine ca toţi copii să
rămîn—ă Eu
copii
nucît
mămai mult timp.
socotesc un copil, deşi n-am încă BI de
ani, oservă !m". 9u, ce zici, $eth
— Mă gîndeam la !rogresul pelerinului, zise $eth
care n-uscultase o voră, cum am ieşit din Mlaştina
deznădejdii şi am irecut prin 3oartă, cînd am luat
hotărîrea să fim cuminţi, şi pe urmă am urcat dealul cel
povîrnit, încercînd să o aducem la îndeplinire, iar casa
cea mare, plină cu lucruri frumoase, treuie să fie
castelul fermecat.
— ar mai întîi treuie să trecem de lei, zise Jo, care
părea să fie încîntată de această perspectivă.
CAP. VI
BETH AJUNGE LA PALATUL FERMECAT
Casa cea mare se dovedi a fi într-adevăr un castel

fermecat, deşi fu nevoie de mai mult timp, pînă ce să
pătrundă toată lumea în el şi lui $eth îi fu greu să treaca
de lei. $ătrînul domn +aurence era cel mai grozav, dar,
dup ă ce
amail veni
ă fiec în vizit
ăreia dintreă şi spuse
fete şi-şi oaminti
vorăcuglumea
mamaţălorsau
de
vremurile de altădată, nimănui nu-i mai fu teamă de el,
afară de $eth care era foarte timidă. +eul celălalt era
faptul că ei erau săraci şi +aurence foarte ogat. in
această cauza, şovăiau să primească daruri, la care nu
puteau să răspundă. ar după un timp, descoperiră că el
îi considera pe ei ca pe inefăcătorii lui, şi nu putea să-şi
arate în de ajuns recunoştinţa, pentru primirea
părintească pe care i-o făcuse doamna March, pentru
societatea lor veselă, pentru mîngîierea pe care o simţea
în casa lor modestă, aşa încît familia March îşi lăsă
deoparte mîndria şi se întrecu în amailităţi, fără a se
mai întrea care era mai generos cu celălalt.
# mulţime de evenimente avură loc în epoca aceea,
clumea
ăci prietenia
ţinea acea nouăşicreşte
+aurie ca iara
el inform ă pe primăvara. lui,
profesorul 9oatîn
ă
secret, că fetele March sînt e0traordinare. 8n entuziasmul
lor tineresc, îl luară pe ăiatul singuratic în mijlocul lor şi
îl înconjurară de multă afecţiune) iar el găsi fermecătoare
tovărăşia inocentă a celor patru fete curate la suflet.
eoarece n-avusese nici mamă, nici surori, se resimţi
repede de influenţa lor) şi aceste fete harnice şi vioaie, îl
făcură să se simtă ruşinat de felul de viaţă lipsit de griji
pe care o dusese pînă atunci. Era oosit de cărţi şi acum
găsea interesanţi oamenii, încît domnul $roo?e se arătă
foarte nemulţumit de el, căci +aurie o ştergea mereu de
la lecţii şi alerga dincolo la familia March.
— &u-i nimic, lasă-l să ia o vacanţă acuma/ învaţă el
după aceea, zise ătrînul. oamna ceea drăguţă de
alături zice cădestudiaz
prieteni-tineri, ă ţiiprea
distrac şi demult şi areCred
mişcare. nevoie de
că are
dreptate. +-am ţinut prea cocoloşit pe ăiat, parcă i-aş fi
fost unica. +asă să faca ce vrea. !tîta timp cît e el

mulţumit, n-am nimic de zis. 3rostii nu poate să facă în
mînăstirea ceea mică de alături, şi doamna March îi e de
mai mult ajutor decît noi.
!/ cu
neunii ce sania
ine şis-au distrat/
pe ghea Ce seri
ţă, ce piese de în
plăcute teatru, ce
salonul
vechi şi ce ceaiuri vesele din cînd în cînd, în casa cea
mare. Meg putea să se plime oricît voia prin seră şi
primea cîte uchete dorea) Jo rodea cu lăcomie
ilioteca cea mare şi-l omorîse pe ătrîn cu impresiile ei
critice) !m" copia talouri şi putea să se ucure cît
poftea de lucruri frumoase, iar +aurie făcea pe seniorul
castelului, în stilul cel mai grandios.
&umai $eth n-avea curajul să păşească în 'palatul
fericirii( cum îi zicea Meg, deşi murea după pianul cel
mare. e duse odată, cu Jo, dar domnul cel ătrîn,
neştiind că e atît de ruşinoasă, se uită la ea aşa de sever,
pe su sprîncenele lui stufoase, şi strigă la ea 'hei/(,
aşa de tare, că înspăimîntă pe iata fetiţă, încît
'picioarele
povestea eaeipenuurm
seă mai
mameiputur
ei,ăşiţine
fugi,pe podea(,c ăcum
declarînd nu
se mai întoarce niciodată, nici chiar de dragul pianului.
&ici rugăminţi, nici cuvinte meşteşugite nu-i putură
învinge teama, pînă cînd faptul ajunse la urechea
domnului +aurence, care se hotărî să îndrepte lucrurile.
8n timpul uneia din scurtele vizite pe care le făcea
oişnuit, aduse cu multă artă conversaţia despre muzică
şi începu s ă vorească despre marii cîntăreţi pe care-i
ascultase, despre orgele pe care le auzise şi spuse nişte
anecdote aşa de hazlii, că $eth nu putu rămîrie
nemişcată în colţul ei, ci se apropie din ce în ce mai mult,
fermecată. e opri în spatele scaunului lui, ascultînd cu
ochii mari deschişi şi cu orajii aprinşi de fapta curajoas ă
pe care-o făcuse de a veni aşa de aproape. 6ără să se
uite la ea,începu
+aurence ca şi cum n-ar fi fost
să voreasc ă dedecît o musc
lecţiile ă, domnul
lui +aurie şi de
profesorul lui, şi deodată zise doamnei March, ca şi cum

ideea i-ar fi venit atunci în minte%
— $ăiatul s-a cam lăsat de pian şi-mi pare ine,
fiindcă îi plăcea prea mult în ultimul timp. ar pianul a
rvin
ămas
ă să pe0erseze
ărăsit) n-ar vrea
pe el din vreuna din fetele
cînd în cînd, dumitale
ştiţi doar să
ca să nu
se dezacordeze.
$eth făcu un pas înainte, ţinîndu-şi mîinile strîns
lipite una de alla) ca să nu ata din palme, căci ispita era
prea mare) şi gîndul că poate e0ersa pe instrumentul
acela splendid aproape că-i tăie răsuflarea. 8nainte ca
doamna March să răspundă ceva, domnul +aurence
continuă dînd uşor din cap, cu un zîmet ciudat%
— &u e nevoie să vorească cu cineva sau să anunţe
pe cineva, doar intră şi cîntă. Eu sînt închis în iroul meu,
tocmai în cealaltă parte a casei, +aurie e plecat mare
parte din zi şi servitorii nu mai intră niciodată în salon
după ora nouă.
4icînd acestea, se ridica să plece, şi atunci $eth îşi
luă inima
lăsa nimicîndedinţi să vorească, căci acest aranjament nu
dorit.
— pune-le, te rog, fetelor dumitale de propunerea
mea adăugă el, şi dacă nu vor, să vină, eh, nu face
nimic/
8n acest moment, o mînă mică o apucă pe a lui şi
$eth se uită la el cu o privire plină de recunoştinţă, zicînd
serioasă, deşi încă timidă%
— $a da, domnule, vor să vină din tot sufletul/
— umneata eşti fetiţa căreia îi place muzica
întreă lăsînd deoparte pe acel ':ei/(, care o făcea să
tresară şi se uită la ea zîmind.
— Eu sînt $eth/ îmi place foarte mult muzica şi am
să vin să e0ersez, dacă sînteţi sigur c ă nu m ă aude
nimeni şi nu deranjez pe nimeni, adăugă ea, temîndu-se
spe nu par
ă care nepoliticoas
ă luase
şi-o ă şi tremurînd de 'îndrăzneala(
vorind.
— &u e nici ţipenie de om, drăguţă/ Casa e goală

jumătate din zi, aşa că poţi să vii să încerci clapele, de
cîte ori vrei. Ţi-aş fi foarte îndatorat.
— înteţi foarte un, domnule.
$eth ăse
prietenoas , darînroşi
acumcanu-iunmai
ujor, su
era frică şiprivirea
strînse lui
cu
putere mîna cea vînjoasă, fiindcă nu găsea cuvinte să-i
mulţumească, pentru darul nepreţuit pe care i-l făcuse.
$ătrînul îi dădu uşor la o parte părul de pe frunte şi
aplecîndu-se o sărută, zicînd pe un ton pe care rareori îl
mai auzisera ceilalţi%
— !m avut odată o fetiţă cu ochi ca ai tăi.
umnezeu să te aiă în paza lui, copila mea/ $ună ziua,
doamnă/
*i plecă în graă.
$eth, fericită, se aruncă în raţele mamei ei şi
alergă să împartă veştile une familiei ei de invalizi, căci
fetele nu erau acasă. Ce veselă a cîntat toată seara şi ce
au mai rîs de ea, fiindcă a deşteptat-o pe !m" noaptea,
cîntînd la pian
văzu ieşind în somn,
şi pe ătrîn pe faţaăei.
şi pe iat,!$eth,
doua dup
zi, ădup ce
ceă s-a
întors de două sau trei ori înapoi, intra în sfîrşit pe uşă şi
se îndreptă pe tăcute spre salon, unde se găsea pianul,
idolul ei. in întîmplare desigur, nişte note cu melodii
drăguţe şi uşoare, erau raspîndite pe pian, şi cu degete
tremurătoare şi după opriri repetate, să traga cu urechea
dacă nu vine cineva, $eth atinse în cele din urmă clapele
instrumentului şi deodată uită de teamă şi de tot, trăind
numai în încîntarea de nedescris pe care i-o dădea
muzica, asemenea glasului unui prieten drag.
>ămase acolo, pînă cînd :annah veni să o ia la
masă, dar nu-i era foame, ci stătea doar pe scaun,
zîmind fericită, într-un fel de nesfîrşită încîntare.
upă aceea, capişonul cafeniu se strecură prin
gărduţţitaproape
însufle de un spiriduş
în fiecare
al zi şi salonul
muzicii, care cel mare
venea şi fu ca
pleca
nevăzut. &u află niciodată, că domnul +aurence deseori
deschidea uşa de la iroul lui şi asculta melodiile de

altădată care-i plăceau. &u-l văzu niciodată pe +aurie
făcînd de gardă în vestiul, ca să nu lase pe servitori să
intre. &u ănui niciodată că acele caiete de e0erciţii şi
cîntece noi erau
cînd stătea puse
de voră cupe ea
suport, anume
despre muzicpentru
ă, acasea, şi
ă, se
gîndea doar ce drăguţ, e că-i spune lucruri care o ajută
aşa de mult.
*i aşa $eth era mulţumită, căci îşi îndeplinise
dorinţa ei cea mai arzătoare şi nu mai voia altceva.
— Mamă, am să lucrez o pereche de papuci pentru
domnul +aurence. E aşa de drăguţ, că treuie să-i
mulţumesc într-un fel şi nu găsesc altceva. 8mi dai voie
să-i fac întreă $eth cîteva săptămîni, după acea vizită
a lui plină de evenimente.
— a, dragă, sînt sigură că au să-i placă. !sta e
foarte frumos din partea ta. 6etele o să-ţi ajute la lucru şi
eu ani să-ţi plătesc montatul, răspunse doamna March,
care era încîntată să îndeplinească rugăminţile lui $eth,
pentru căă ea
up cerea
multe aşaţiide
discu rar cevacupentru
serioase Meg şiea.
Jo, modelul fu
ales, materialul cumpărat şi papucii începuţi. =n uchet
de pansele de un ton închis şi totuşi vesel, pe un fond
purpuriu fu găsit foarte potrivit, şi $eth lucra cu rîvnă de
dimineaţă pînă seara, ridicînd doar capul din cînd în cînd,
unde era mai greu. Era o mică cusătoreasă foarte
îndemînatică şi papucii fură gata, înainte ca toată lumea
să se plictisească de ei. !poi scrise un ileţel simplu şi cu
ajutorul lui +aurie, într-o dimineaţă, înainte ca ătrînul să
se fi sculat, îi strecură pe masa lui de lucru.
Cînd îşi astîmpără emoţia, $eth aşteptă să vadă ce
se va întîmpla. 4iua aceea trecu şi o parte din cea
următoare, fără ca să sosească vreun semn că darul a
fost primit. $eth începu să se teamă să nu se fi supărat
capriciosul
zi, ea ieşi îndomn
oraş să trîn.
facă8n dupăr-amiaza
cump ături şi scelei deăaladoua
ă scoat aer
ca de oicei, pe iata Joanna, păpuşa invalidă. 3eHcînd se
înapoie acasă, zări de pe stradă trei, a nu, patru capete

la ferestrele de la salonaş. Cînd se apropie, văzu că-i
făceau semn cu mîna şi auzi mai multe voci vesele
strigînd%
— !s-o
repede sosit o scrisoare de la domnul cel ătrîn. 1ino
citeşti.
— #, $eth/ ţi-a trimis... 8ncepu !m" gesticulînd cu o
vioiciune fără rost, dar nu termină fraza, căci Jo îi închise
fereastra în nas.
$eth grăi pasul, arzînd de nerădare. +a uşă,
surorile o luară pe sus şi o duseră în procesiune în
salonaş, toate arătîndu-i cu degetul şi vorind toate
deodată%
— 7a te uită, ia te uită
$eth se uită şi îngăleni de ucurie şi de mirare)
căci în colţ lîngă fereastră, se găsea un pian mic, cu o
scrisoare pe capacul lui lucios, adresată% 'omnişoarei
Elisaeth March(.
— 3entru mine şi $eth respiră cu greu, ţinîndu-se
de aceast
Jo, avînd impresia că i se face rău, cu totul copleşită
ă întîmplare.
— a, amîndouă sînt pentru tine, scumpo/ E
e0traordinar din partea lui/ &u găseşti că e omul cel mai
drăguţ din lume Cheia e în scrisoare. &-am deschis-o,
dar aia aşteptăm să vedem ce scrie, se entuziasmă Jo,
îmrăţişîndu-şi sora şi intinzîndu-i iletul.
— Citeşte tu/ Eu nu sînt în stare. #/ E prea frumos/
*i $eth îşi ascunse faţa în şorţul lui Jo, cu totul
tulurată de dar.
Jo deschise scrisoarea şi începu să rîdă, căci primele
cuvinte care-i căzură su ochi fură%
#M&7*#!>E7 M!>C:,
Stimată domnişoară,
— Ce frumos sună/ Ce n-aş da să-mi scrie şi mie

cineva în felul ăsta/ zise !m", care găsea foarte elegantă
adresa de modă veche.
nici „#m
una avut multevenit
nu mi-a perec$i
aşadedepapuci ţ a dumitale,
bine încaviaai mea, dar
continuă 2o. !anseluţa e floarea mea preferată, şi
acestea îmi vor aminti întotdeauna de donatoarea lor
cuminte. 6mi place să-mi plătesc datoriile, aşa încît cred
că vei permite „domnului bătrîn să-ţi trimită ceva, ce a
apar ţinut odată nepoatei lui, pe care a pierdut-o. "u cele
mai vii mul ţumiri şi cele mai bune urări.
#l dumitale veşnic recunoscător prieten şi umil
servitor,
J!ME +!=>E&CE(
— Ei, $eth, asta e o cinste de care treuie să fii
mîndră. +aurie mi-a spus ce mult iuea domnul +aurence
pe copila care
lucrurile. a murit şi cu
7a gîndeşte-te, ţi-acîtdat
ă grijpianul
ă i-a p ăei.
strat toate
!şa se
întîmplă, cînd ai ochi alaştri şi-ţi place muzica, zise Jo,
încercînd s-o liniştească pe $eth, care tremura şi părea şi
mai emoţionată decît înainte.
— 1ezi ce candelare meşteşugite are pentru
luminări şi ce învelitoare drăguţă de mătase, strînsă la
mijloc cu un trndafir lucrat în fir de aur, şi ce suport şi ce
scaun drăguţ, toate pe măsură, adăugă Meg,
deschizîndu-7 şi arătînd pe rînd toate frumuseţile.
— '!l dumitale servitor James +aurence(. <îndeşte-
te numai, să-ţi scrie aşa ceva. !m să le spun fetelor. # să
gasească că e uimitoţ, zise !m", foarte mult
impresionată de ilet.
— 8ncearcă-l, scumpa mamii. ă auzim cum sună
pianul sta mititel,
parte laăucuriile şi lazise :annah,
durerile care lua întotdeauna
familiei.
$eth îl încercă şi toată lumea declară că e cel mai

e0traordinar pian pe care l-au auzit vreodată. 6usese
acordat de curînd şi pus într-o ordine perfectă. ar, cu
toată perfecţiunea lui, farmecul lui adevărat era faţa
luminos de dragostea
atingînd cu fericita, care se apleca
clapele ale şi asupra
negre şilui,
apă$eth
sînd
pedalele strălucitoare.
— !r treui să te duci să-i mulţumeşti, zise Jo, în
glumă, căci nu-şi închipuia că fetiţa o s-o asculte.
— a, la asta mă gîndeam, şi eu. Cred că treuie să
mă duc acum, pînă nu mi se face prea tare frică.
*i spre marea mirare a întregii familii, $eth se
îndreptă hotărîta spre grădină, trecu gărduţul şi intră pe
uşa familiei +aurence.
— ă mor, dacă ăsta nu e cel mai ciudat lucru din
viaţa mea/ 3ianul ăsta mic i-a sucit capul. Cu minfea
întreagă, nu s-ar fi dus niciodată şi :annah se cruci de
mirare, uitîndu-se după ea, iar fetele rămaseră mute,
văzînd o asemenea minune.
$eth !r fi ărăaceea.
dup mas şiac
maiă uimite,
mă crededac ar duse
ţi,ă se fi văzut
şi ce
ătualafăuşa
cut
iroului, fără să se gîndească prea mult, şi cînd o voce
groasă răspunse% '7ntră(, intră şi se duse drept la domnul
+aurence, care, luat pe neaşteptate, o privi surprins, şi-i
întinse mîna, zicînd cu o uşoară tremurare în voce% '!m
venit să vă mulţumesc, domnule, pentru...( dar nu sfîrşi
fraza căci el o privi aşa de prietenos, încît ea uită ce avea
să spună şi amintindu-şi numai că pierduse pe fetiţa pe
care o iuise atîta, îşi aruncă raţele în jurul gîtului lui şi-l
sărută.
acă s-ar fi prăuşit acoperişul casei, ătrînul n-ar fi
fost mai mirat) dar gestul îi plăcu, nici nu încape voră şi
fu aşa de mişcat de această sărutare dată cu atîta
sinceritate, că toată dispoziţia lui morocănoasă, dispăru.
#
deridic ă doar
orazul ei pe genunchii
roşu, cu iluzialuicăşi-şi
ţinelipi
în orazul
raţe peluinepo
zircit,
ţica
lui pierdută. in acea clipă, toată frica lui $eth se risipi, şi
stătu cu el de voră fără team ă, ca şi cum l-ar fi cunoscut

toată viaţa) căci iuirea alungă frica şi recunoştinţa
poate învinge mîndria. Cînd plecă acasă, el o conduse
pînă la poarta ei, îi strînse mîna prieteneşte şi îşi duse
mîna la păţlinîndu-se
şi mîndru, ărie) apoi drept,
luă drumul
ca un înapoi, cu unceaer
vechi soldat demn
fusese.
Cînd văzură fetele această ceremonie, Jo începu să
sară în sus de ucurie, !m" fu cît p-aci să cadă de pe
fereastră de mirare şi Meg se minună, ridicînd mîinile în
sus%
— Cred că se apropie sfîrşitul lumii/
CAP. VII
AMY PLEACĂ ÎN VALEA UMILINŢEI
— $ăiatul ăsta e un adevărat 'ciclop(, nu-i aşa zise

!m" într-o zi, cînd zări pe +aurie trecînd călare pe lîngă
casa lor şi făcîndu-le semn cu cravaşa.
ochi,—şiCum
ce îndr ăzneştiochi/,
frumoşi să spuise aşa ceva,
revolt cîndcare
ă Jo, are doi
lua
întotdeauna apărarea prietenului ei.
— ar n-am zis nimic de ochii lui şi nu văd de ce sări
ca picată cu ceară, cînd eu îl admir cum călăreşte.
— !h, oamne, ce gîsculiţă e. 8l numeşte 'ciclop(, în
loc de 'centaur( şi Jo izucni în rîs.
— e ce rîzi, e numai un 'lapsus lingus( cum zice
domnul avis, i-o întoarse !m", socotind că a dat-o gata
pe Jo cu latineasca ei. Ce n-aş da să am măcar o parte
din anii pe care-i cheltuieşte +aurie cu calul lui, adăugă
ca pentru sine, dar sperînd să o aedă surorile ei.
— e ce întreă Meg cu lîndeţe, căci Jo ieşise din
cameră, rîzînd în hohote la a doua prostie a surorii ei.
— 8mi treuie neapărat. !m datorii mari şi pînă într-o
lună —
nuatorii,
capăt ani
!m"deCum
uzunar.
adică
*i Meg luă o înfăţişare severă.
— a, ştii, datorez vreo douăsprezece lămîi murate

şi nu pot să le plătesc, pînă ce nu capăt ani, pentru că
mama mi-a interzis să cumpăr pe datorie.
— 7a spune-mi toată povestea de la început. !cum
sînt la mod
cauciuc, ă lămîile
cu care făceaţi3arc ă înainte erau ucăţelele ae
mingi
*i Meg încercă să-şi păstreze severitatea. !m"
socotea chestiunea foarte importantă.
— =ite cum e/ 6etele cumpărau mereu şi ca să nu fiu
socotiiă meschină şi zgîrcită, acum treuie să cumpăr şi
eu. 3este tot, nu vezi decît l ămîi acum. 9oată lumea le
suge pe su pupitre, în timpul orelor şi face schim cu
ele, în recreaţie, pe creioane, arşice, păpuşi de hîrtie sau
alte lucruri. acă o fata o place pe alta, îi dă o lămîie,
dacă e certată cu ea, mănîncă una în raţa ei şi nu i-o
întinde să sugă nici m ăcar odată. 6ac trataţie cu rîndul şi
mie mi s-au oferit atîtea, dar n-am răspuns la ele şi ar
treui, fiindcă, ştii, sînt datorii de onoare.
— e cîţi ani ai nevoie ca să te reailitezi întreă
Meg — sco ţîndăzeci
ou portmoneul
şi cinci din
de uzunar.
cenţi ar fi mai mult decît e
nevoie şi ar mai rămîrie cîţiva cenţi, cu care să te tratez
şi pe tine. &u-ţi plac lămîile murşte
— &u prea/ 8ţi dau din partea mea. =ite anii şi nu-i
cheltui prea repede, fiindcă nu sînt mulţi, ştii.
— #, mulţumesc, ce ine e să ai ani de uzunar. #
să fac un chef. &-am mai gustat o lămîie de o săptămînă.
M-am simţit jenată să primesc, cînd mi se oferea, fiindcă
nu puteam răspunde la fel şi acuma mor după o lămîie.
! doua zi, !m" veni cam tîrziu la şcoală) dar nu putu
rezista ispitei de a arăta celorlalte, cu o e0plicailă
mîndrie, un pachet în hirtie udă, înainte de a-l ăga în
colţul cel mai întunecat al pupitrului. Cîteva minute mai
tîrziu, zvonul că !m" March a cumpărat douăzeci şi patru
de lăţmîi
trata ie delicioase
în curînd, Duna o mîncase
începu pe drum
să circule şi căcele
printre va face
din
'anda( ei şi !m" fu imediat copleşită cu atenţii. 2at"
$roKn o invită la viitorul ei ceai) Mar" ?ingle" ţinu să-i

împrumute ceasul ei pînă la recreaţie şi Jenn" noK, o
domnişoară răutăcioasă, care îşi ătuse joc de !m", că
nu mai mănîncă lămîi murate, încheie pace imediat şi se
oferiăimînt
însp să-iătoare.
dea arrezultatele
!m" nula uitasenişte radun ri
ăutăţăile
domnişoarei noK, despre unele persoane a căror nasuri
nu sînt destul de turtite, ca să nu simtă lămîile celorlalţi
şi despre fetele încrezute, care nu sînt prea mîndre, ca să
ceară cîteva şi !m" înăuşi imediat speranţele 'invidiei
noK(, trimiţîndu-i o telegramă zdroitoare% '7u-i nevoie
să fii politicoasă aşa deodată, pentru că tot n-ai să cape ţi
nici una(.
e întîmplă ca în ziua aceea, un personaj de vază să
viziteze şcoala, şi hărţile frumos desenate ale lui !m"
fură lăudate cu căldură, cinste care adusă duşmancei ei,
o roase pe suflet pe domnişoara noK şi o făcu pe
domnişoara March să se umfle în pene. ar vai/ 3rea
multă mîndrie duce la cădere şi răzunătoarea noK
întoarse
!m". !iatalele destinului,
le adusese provocînd
musafirul laudelenenorocirea
de rigoare lui
şi
ieşise pe uşă, că Jenn", su prete0t că are s ă întree
ceva important îl înştiinţă pe domnul avis, profesorul,
că !m" March are lămîi murate în pupitrul ei.
omnul avis declarase însă lămîile murate un
articol interzis şi le făgăduise solemn că va pedepsi pe
contravenientă, să ţină minte. !cest om rădător reuşise
să îndepărteze cauciucul, după un răzoi lung şi greu.
6ăcuse un foc mare din romanele şi jurnalele confiscate,
suprimase un oficiu poştal secret, interzisese
strîmăturile, poreclele, caricaturile şi făcuse tot ce
putea face un om, ca să ţină la respect cincizeci de fete
gălăgioase. E adevărat că ăieţii pun la încercare
rădarea omenească, slavă omnului/ ar fetele sînt şi
mai rele,
tiranică şi mai ales pentru
complet lipsit deuntalent
domnpedagogic.
nervos, cuomnul
o fire
avis ştia multă greacă, latină şi algeră şi, pentru
aceasta, era considerat ca un profesor un) căci

manierelor frumoase, purtării cuviincioase şi
sentimentelor înalte nu li se da prea multă importanţă.
Era momentul cel mai nepotrivit, ca s-o denunţe pe am",
şi Jenn" prea
cafeaua ştia tare
asta.de3roail
dimineacţă
ă . domnul
ufla unavis îşi răluase
vînt de sărit
care-i scormonea întotdeauna reumatismul şi elevele nu
se arătaseră la înălţimea lui, o simţea el) deci, ca să
întreuinţăm limajul mai e0presiv, dacă nu mai elegant
al unei 'şcolăriţe(, era nervos la culme şi înfuriat ca un
leu. Cuvîntul 'lămîi murate( fu ca o scînteie într-un utoi
cu pulere. 7 se urcă sîngele la cap şi ătu în catedră, cu
o energie care o făcu pe Jenn" să fugă la locul ei, cu o
iuţeală neoişnuită.
— omnişoarelor, atenţie, vă rog/
+a acest ordin răstit, zumzetul încetă şi cincizeci de
perechi de ochi, alaştrii, cenuşii, negrii şi căprui, priviră
fi0, supuse, spre figura lui încruntată.
— omnişoara March, vino la catedră.
team!m" se scul
ă ascuns de lacăloc,
ă o ărodea, ci lăcalm
mîileă murate
în aparenţăă)sau
o ap darpeo
conştiinţă.
— !du cu dumneata lămîile pe care le ai în pupitru/
6u porunca neaşteptată, care o opri, ţintuită în loc,
înainte de a porni ine din ancă.
— &u le lua pe toate/ şopti o vecină, o fată cu multă
prezenţă de spirit.
!m" împinse deoparte în graă vreo şase şi puse
restul pe catedră în faţa domnului avis, fiind sigură că
orice om cu o inimă omenească se va înmuia, cînd
parfumul lor delicios îi va ajunge la n ări. in nefericire,
domnul avis nu putea suferi mirosul acelei saramuri la
modă şi la mînia lui se adaugă şi dezgustul.
— !sta e tot
— &u...
!du şimai am/...
restul, se îlîi !m".
imediat.
Cu o privire disperată către anda ei, ascultă.
— Eşti sigură ca nu mai sînt

— &u mint niciodată, domnule.
— 1ăd şi eu. !cum ia aceste lucruri scîroase, două
cîte două şi aruncă-le pe fereastră.
!cestei
general, caresentinţe nemiloase
crescu pe măsurle
ă cerăspunse
ultima un suspin
speranţă
dispărea cu ultima lămîie. >oşie de mînie şi de ruşine,
!m" făcu de douăsprezece ori drumul încoace şi încolo
şi, imediat ce fiecare pereche destinată pierzării — care
părea aşa de îmietoare şi de plină de zeamă — îi cădea
din mîini împotriva voinţei ei, un strigăt din stradă
completa chinul fetelor, căci acesta însemna că
unătăţile lor căzuseră în mîna micilor 7rlandezi,
duşmanii lor de moarte. !sta era prea mult şi toate
fulgerară cu privirea pe nemilosul domn avis, iar una,
pasionată după lămîi murate, izucni în lacrimi.
Cînd !m" se întoarse din ultimu-i drum pînă la
fereastră domnul avis făcu 'hm/( cu puteri şi zise,
căutînd să-şi afirme autoritatea mai departe%
săptă— omnişoarelor,
min ă îmi pare răvu,ă caminti
ă mi-aţiţice
datv-am spus
prilejul acum
să-mi o
pun
făgăduiala în aplicare) dar nu înţeleg să se treacă peste
ordinele mele eu îmi ţin întotdeauna cuvîntul.
omnişoară March, întinde palma.
!m" tresări şi-şi duse amîndouă mîinile la spate,
aruneîndu-i o privire rugătoare, care spunea mai mult
decît cuvîntele pe care nu le putea rosti. Era una dintre
elevele preferate ale 'ătrînului avis(, cum i se zicea, şi
acesta ar fi fost gata să nu meargă mai departe cu
pedeapsa, dacă n-ar fi auzit e0clamaţia de indignare a
unei domnişoare, ce nu se putea stăpîni. !ceastă
e0clamaţie, deşi aia şoptită, înfurie pe irasciilul domn,
şi pecetlui soarta vinovatei.
— 3alma domnişoară March/ fu răspunsul pe care-l
dădu*iapelului ei mut.
prea mîndr ă, ca să plîngă sau să ceară iertare,
!m" strînse dinţii, dădu capul pe spare, sfîdîndu-l, şi
suportă, fără să se clintească, cîteva lovituri răsunătoare

pe mica ei palmă. &u erau nici multe, nici tari, dar pentru
ea tot una era. 6usese ătută pentru prima oară în viaţa
ei şi această dizgraţie, în ochii ei, însemna tot atît de
mult,—ca*işiacum,
cum ar
veifi sta
căzut
pejos su ăgreutatea
estrad loviturilor.
pînă la recrea ţie, zise
domnul avis, hotărît să facă lucru pînă la capăt, de
vreme ce-l începuse.
!ceasta fu îngrozitor. !r fi fost destul de rău să se
ducă la locul ei şi să vadă zîmetele pline de milă ale
prietenelor şi rînjetele satisfăcute ale puţinelor ei
duşmance) dar să înfrunte privirea tuturor fetelor, cu
acea ruşine proaspătă pe conştiinţă, i se părea imposiil
şi un moment avu impresia că o să cadă acolo unde se
găsea şi o să izucnească într-un plîns nestăpînit. =n
sens îl nedreptăţii care i se făcuse şi amintirea lui Jenn"
noK o ajută să suporte şi aceasta) şi ducîndu-se la locul
infamant, îşi fi0ă privirea pe coşul de la soă, deasupra a
ceea ce i se părea ei o mare de capete şi rămase acolo
aşa de greu
foarte nemişcat ă şi continue
să-şi ală, încîtlec
fetele
ţia cugăsiră, că talou
acest a fost
emoţionant în faţă.
8n timpul celor cincisprezece minute care urmară,
fetiţa sensiilă şi mîndră, suferi un chin pe care nu-l uită
niciodată. 3entru ceilalţi, aceasta putea fi un lucru de
mică importanţă, dar pentru ea, era o e0perienţă tristă,
căci în toţi cei doisprezece ani ai vieţii ei, fusese condusă
numai de puterea iuirii şi o astfel de lovitură nu o
atinsese niciodată. urerea vie pe care o simţi în palmă,
ca şi durerea din suflet nu erau nimica, pe lîngă gîndul
care-i stătea ca un cui în inimă%
— # să treuiască să le spun tot acasă şi o să-şi
piardă părerea ună pe care o aveau despre mine.
Cele cincisprezece minute îi părură un veac) dar
luar sfîrşit în cele din urmă şi cuvîntul 'recreaţie( sună
ca oăuşurare.
— 3oţi să te duci, domnişoară March, zise domnul

avis, uitîndu-se la ea jenat.
&u putu uita curînd privirea de reproş, pe care i-o
aruncă !m", cînd se duse drept la vestiar, fără sa spună
o voră'pentru
şcoala nimănui. 8şi smulseîşilucrurile
totdeauna(, dingînd
zise ea în cuier
cu şi
hotpăărîre.
răsi
!junse acasă într-o stare de plîns, şi cînd sosiră şi fetele
mai mari, făcură o adunare de protestare. oamna
March nu vori prea mult, dar părea tulurată şi-şi
mîngîie fetiţa necăjită cu multă dragoste. Meg îmăie
mîna insultată cu glicerina şi lacrimi. $eth îşi dădu seama
că nici chiar pisoii ei n-ar servi la mare lucru în asemenea
împrejurări tragice şi Jo, mînioasă, fu de părere că
domnul avis treuie arestat iară multă voră, în timp ce
:annah arăta pumnul 'răului acela( şi zdroea cartofii
pentru masă, ca şi cum l-ar fi avut pe el, su lingură.
&imeni nu ăgă de seamă fuga lui !m", în afară de
colegele ei) dar domnişoarele isteţe oservară că domnul
avis fu foarte nervos după-amiază, chiar neoişnuit de
nervos.
apăru, cu3uoţinfigur
înainte de a da
ă întunecat ă. 3drumul elevelor
ăşi înţepat ă spreacasă, Jo
catedr ă
şi întinse profesorului o scrisoare de la mama ei, apoi
strînse toate lucrurile lui !m" şi plecă, ştergîndu-şi cu
grijă pe grătar noroiul de pe pantofi, ca şi cum ar fi
scuturat picioarele de tot praful acelui loc.
— a poţi să-ţi iei o vacanţă de la şcoală, dar vreau
să înveţi cu $eth, cîte puţin în fiecare zi, zise doamna
March în seara aceea &u sînt pentru pedepse corporale,
mai ales la fete. 8mi displaco maniera de a preda a
domnului avis şi nu cred c ă fetele cu caic te întîlneşti
acolo îţi sînt de vreun folos, aşa încît voi scrie mal întîi
tatălui tău şi te vom trimite poate la altă şcoală.
— !sta e ine/ !ş vrea să plece toate fetele şi să
dispari/ şcoala lui nesuferită. 8neunesc, cînd mă gîndesc
la lămîile
martiră. acelea delicioase, suspină !m" cu un aer de
— &u-mi pare rău că le-ai pierdut, ai nesocotit

regulile şi meritai pedeapsă pentru neascultare, fu
răspunsul sever, care dezamăgi întrucîtva pe fată, ce
aştepta numai mîngîiere din partea mamei ei.
în faţ— 1rei să şcoli
a întregii zici căstrig
-ţi pare ine că am fost dezonorată
ă !m".
— &-aş fi ales acest fel de a îndrepta o greşeală,
răspunse mama ei, dar nu ştiu dacă aceasta nuţi va face
mai ine decît o metodă mai lîndă. e cîtva timp eşti
prea afectată şi-ţi dai prea multă importanţă, draga mea,
şi-i vremea să începi să te îndrepţi. Eşti înzestrată cu
multe calităţi, dar nu e .nevoie să faci caz de ele, fiindcă
afectarea strică şi pe omul cel mai talentat. &u-ţi fie
teamă, talentul şi unătatea adevărată nu rămîn multă
vreme neăgate în seamă) chiar dacă n-ar fi aşa,
conştiinţa de a le avea şi a le întreuinţa ine, ar fî de
ajuns, pentru a te simţi mulţumită, căci farmecul
adevărat al puterii e modestia.
— !sta aşa e, strigă +aurie, care juca şah cu Jo într-
un colţ. !m
la muzic cunoscut
ă, dar ea niciodată oînchipuia
nu-şi fată, careceavea mult
lucruri drtalent
ăguţe
compunea, cînd era singură şi dacă i-ar fi spus cineva, n-
ar fi crezut.
— #, dacă aş fi cunoscut-o şi eu pe fata aceea
drăguţă, poate m-ar fi ajutat şi pe mine. Eu sînt aşa de
proastă/ zise $eth, care stătea lîngă el, sorindu-l din
ochi, în timp ce vorea.
— # cunoşti şi te ajută mai ine decît oricare, zise
+aurie uitîndu-se la ea, zîmind cu înţeles.
$eth se făcuse deodată roşie şi-şi ascunse faţa în
pernele de pe divan, copleşită de această descoperire
neaşteptată.
Jo lăsă pe +aurie să cîştige, ca să-i mulţumească
pentru lauda adusă lui $eth, care nu putu fi convinsă să
le cînteminunat
+aurie ceva dup acest
dină gur compliment
ă, fiind . 8n dispus,
foarte ine locul ei,căcînt ă
ci în
casa March rareori îşi arăta partea urîtă a firii lui. upă
ce plecă, !m", care stătuse pe gînduri toată seara, zise

deodată ca şi cum ar fi fost osedată de ideea aceasta%
— +aurie e un ăiat talentat
— a, a primit o educaţie foarte îngrijită, are multe
calit i şi va
preaăţtare, fi un tîn
răspunse ăr desei.
mama ăvîrşit, dacă nu-l vor răsfăţa
— *i el nu e afectat, nu întreă !m".
— Cîtuşi de puţin/ e aceea e aşa de drăguţ şi ţinem
aşa de mult la el.
— 8nţeleg/ E frumos să fii talentat şi cu maniere
frumoase, dar nu treuie să te lauzi cu ele, sau să stai cu
nasul pe sus, conchise !m".
— !ceste lucruri se văd şi se simt în conversaţia şi în
felul de a se purta al cuiva, dacă sînt întreuinţate cu
modestie. &u e nevoie să faci caz de ele, spuse doamna
March.
— upă cum nu e să-ţi pui deodată toate pălăriile,
toate rochiile şi toate panglicile, ca sa ştie tot oraşul că ai
multe, adăugă Jo, şi toată lumea izucni în rîs.
CAP. VIII
JO SE ÎNTÎLNEŞTE CU APOLLYON
— =nde vă duceţi fetelor întreă !m", intrînd în

camera lor, într-o duminică după-amiază şi găsindu-le
gata să iasă, cu un aer de mister care-i aţîţa curiozitatea.
— &u te interesează. 6etiţele nu treuie să ştie prea
multe, i-o întoarse Jo răstit.
!cum, dacă e0istă ceva care să ne supere mai mult
cînd sîntem mici, e să ni se răspundă în felul acesta. !m"
înghiţi insulta şi se hotărî să descopere taina, plictisindu-
le pînă ce-o afla. 8ntorcîndu-se Meg, care nu era în stare
să-i refuze ceva mult timp, zise calmă%
mine/—$eth
pune-mi te rog
e ocupat ă cuunde vă duce
păpuşile ei şiţi/eu4ăn-am
u, ia-m
ceăsăşi fac
pe
şi mi-e aşa de urît.
— &u pot, dragă, pentru că nu eşti invitată, începu

Meg.
ar Jo îi tăie vora scurt%
— !scultă, Meg, taci din gură, sau strici tot. &u poţi
să mergi,
— 1ă !m"
duceaşa că nu mai
ţi undeva cu face scandal
+aurie, văd degeaa.
eu. 7eri seară
rădeaţi şi voreaţi în şoaptă pe divan şi v-aţi oprit, cînd
am intrat eu. &u-i aşa că mergeţi cu el
— a, mergem. !cum potoleşte-te şi nu ne mai
plictisi.
!m" îşi ţinu lima, dar folosi ochii şi o văzu pe Meg
strecurîndu-şi evantaiul în uzunar.
— !m înţeles, am înţeles, vă duceţi la teatru să
vedeţi Cele şapte castele, strigă ea, adăugînd apoi
hotărîtă% Mama a zis că pot s-o văd şi eu. !m anii mei
de uzunar şi am să-mi plătesc singura, dar nu-i frumos
că nu mi-aţi spus şi mie.
— !m", fii fată cuminte şi ascultă-mă, zise Meg
încercînd să o împace. Mama nu vrea să mergi
săptpo
ămîna aceasta,lumina
ţi suporta pentru scenei.
că îţi sînt9eochii
ducioosiţi şi
sapt n-ai
ămîna
viitoare, cu $eth şi :annah, şi să vezi ce ine o să vă
distraţi.
— a, dar îmi place mai mult să merg cu voi şi cu
+aurie. 7a-mă te rog şi pe minei !m stat atîta timp în casă
cu guturaiul ăsta, că îmi treuie şi mie puţină distracţie.
9e rog, Meg, am să fiu aşa de cuminte, se rugă !m".
— Ce-ar fi s-o luăm &u cred că mama s-ar supăra,
dacă o înfofolim ine, începu Meg.
— acă merge ea, eu rămîn acasă) şi dacă nu merg
eu, +aurie are să se supere. E nepoliticos s-o tîrîm şiLpe
!m" după noi, cînd ne-a invitat numai pe noi. 6ata asta
ar treui să nu se mai vîrc unde nu-i fiere oala, zise Jo,
furioasă căci nu putea să sufere s-o plictisească cineva,
cînd avea poftă să se distreze.
>ăspunsul ei tăios mînie şi mai tare pe !m" care

începu să-şi pună pantofii, anunţîifd, pe un ton
ameninţător%
— Merg şi eu la teatru şi de vreme ce îmi plătesc
singur—ă&unu po
văţdi de
să ce
stail-aş
cu sup
noi,ăra pe +aurie.
pentru că noi avem locuri
rezervate şi singură nu poţi să rămîi) şi atunci +aurie o
să-ţi dea locul şi toată plăcerea s-a dus. &-ai să te mişti
de aici.
Jo se înfurie şi mai mult, căci după alte toate se
înţepase şi la un deget, în graa ei.
tînd pe podea, cu un pantof în picior !m" începu să
plîngă, şi Meg încerva să o facă să înţeleagă. 8n acest
moment, +aurie le strigă de jos să se grăească. Cele
două fete ieşiră pe uşă, lăsînd pe !m" urlînd, căci din
cînd în cînd îşi uita manierele alese şi se purta ca un
copil răsfăţat. 9ocmai cînd prietenii erau gata să plece,
!m" strigă de sus din capul scării, pe un ton
ameninţător%
— !re
!tîtasăpagu
-ţi parăă/ răuspunse
de astJo
ă, şi
Jo ieşi
March, ai săuşa.
trîntind vezi tu/
e distrară foarte ine, căci "ele şapte castele de la
lacul de diamant era un asm minunat de frumos
prezentat. ar cu toţi prichindeii aceea roşii şi comici, cu
toate zînele în rochii spumoase, prinţi şi prinţese în
veşminte ogate, plăcerea lui Jo era întunecată de
oarecare amărăciune. 8ntre acte ea se amuza întreîndu-
se ce ar putea să-i facă sora ei, ca să-i pară rău.
Ea şi !m" avuseseră multe frecuşuri în cursul vieţii
lor, c ăci amîndouă erau iuţi la mînie. !m" o tachina pe
Jo, şi Jo o necăjea pe !m", de unde ciocniri, de care,
după aceea, le era amîndurora ruşine. eşi mai mare, Jo
era înzestrată cu mai puţină stăpînire de sine şi făcea
mari eforturi încercînd să-şi ţină în frîu temperamentul
impulsiv. Mînia
suflet de ce ei nu8şidura
făcuse. mult
cerea niciodat
iertare ă. 8i păţărea
cu umilin rău din
şi încerca
apoi să se poarte mai frumos. urorile ei ziceau că le
place să provoace furia lui Jo, fiindcă după aceea era un
adevărat înger. $iata Jo îşi dădea toată osteneala să-şi
stăpînească firea, dar duşmanul ei de moarte ridica iar
capul de fiecare dată, şi treuiră ani întregi de eforturi,
plini Cînd
de rădare, caă săacas
ajunser -l înving
ă, gpe
ăsirde-a-ntregul.
ă pe !m" citind în
salonaş. Cum intrară, ea îşi luă un aer foarte ofensat, nu
ridică deloc ochii de pe carte şi nu puse nici o întreare.
3oate curiozitatea ar fi fost mai tare decît ciuda, dac ă
$eth n-ar fi fost acolo, să ceară să i se povestească piesa
de-a fir-a-păr. ucîndu-se sus să-şi pună în dulap pălăria
ei cea mai ună, Jo aruncă o privire spre iroul ei, căci,
după ultima lor ceartă, !m" se răcorise răsturnînd şi
răvăşind sertarul ei de sus. 9otuşi de data aceasta, totul
era în ordine şi după ce inspectă în graă diferitele ei
rafturi, cutii şi poşete, Jo trase concluzia că !m" a iertat-
o şi a uitat nedreptatea pe care i-o făcuse.
!ici, Jo se înşelase, căci a doua zi făcu o descoperire,
care stîrni o furtună în casă. pre seară, Meg, $eth şi
!m"
camertocmai
ă, foartestaprins
ăteauă şi
împreun
întreăă,cucînd Jo se
sufletul repezi
la gură% în
— Mi-a luat cineva cartea mea
Meg şi $eth ziseră 'nu(, în acelaşi timp şi părură
foarte surprinse. !m" scormonea focul cu cleştele, dar
nu zise nimic. Jo văzu că se schimă la faţă şi se repezi
asupra ei%
— !m", tu ai luat-o.
— &-am luat nimic/
— !tunci ştii unde e.
— &u ştiu/
— Minţi/ strigă Jo, lu înd-o de umeri şi privind-o aşa
de încruntat, că s-ar fi înspăimîntat şi un copil mai
curajos ca !m".
— &u mint. &-am luat-o, nu ştiu unde e şi nici nu-mi
pasă.— *tii ceva de ea şi mai ine spune imediat, sau te
fac eu să voreşti, şi Jo o scutură uşor.
— 3oţi să te înfurii cît vrei, că tot n-ai să mai vezi

povestea ta stupidă, strigă !m", aprinzîndu-se şi ea.
— Ce spui
— a, am ars-o/
— Cni
lucrase ărticica mea,rîvn
cu atîta la ăcare ţineam
şi pe careaşa de mult,
voiam la care
s-o termin,
înainte de întoarcerea tatii/ Cum, adevărat ai ars-o zise
Jo îngălenindu-se şi în timp ce ochii ei aruncau scîntei şi
mîinile strîngeau nervos pe !m".
— !m ars-o/ Ţi-am spus că am să te fac să plăteşti
scump răutatea ta de ieri şi atunci...
!m" nu-şi mai termină fraza, căci Jo în furia ei
nemărginită o zgîlţîi pînă îi clănţăniră dinţii în gură,
strigînd%
— >ea, rea ce eşti/ &-am să pot s-o mai scriu
niciodată, aş cum a fost şi n-o să-ţi iert asta, cît voi trăi.
Meg sări în ajutorul lui !m" şi $eth căuta s-o împace
pe Jo, dar nu era chip s-o linişteşti. 8i trase o palm ă
zdravănă lui !m" şi apoi fugi să se ascundă sus în
crisipit
ămăru ă. ţa .ei din pod şi să-şi plîngfl singură munca ei
6urtuna se potolise jos, căci intre timp sosise şi
doamna March acasă şi, după ce auzi toată povestea, îi
arătă lui !m" cît rău făcuse prin actul ei nesăuit. Cartea
lui Jo era mîndria vieţii ei şi era socotită de familie ca un
început literar de mari promisiuni. &u erau decît vreo
şase poveşti scurte, dar Jo lucrase cu rădare, îşi pusese
tot sufletul în ele, sperînd să iasă destul de ine pentru a
fi apoi tipărite. Cu puţine zile înainte, tocmai le copiase
cu grijă şi distrusese manuscrisul, aşa încît focul lui !m"
nimicise munca neoosită a mai multor ani. 3entru alţii,
ar fi fost o pierdere neînsemnată, dar pentru Jo era o
nenorocire ireparailă. 8şi dădea seama că nu mai putea
reface niciodată ceea ce a fost distrus. $eth ţinu doliu ca
şi cum i-ar
preferat fi murit un
ă. oamna pisoi.păMeg
March refuz
rea sup ă săă-şi
ărat apere sora
şi serioas ă şi
!m" înţelese că nimeni n-o va mai iui, dacă nu cere
iertare pentru fapta de care îi părea acum mai rău decît

tuturor.
+a ora ceaiului, Jo apăru, întunecată şi tăcută.
9remurînd, !m" îşi luă inima în dinţi şi zise supusă%
— 9e rog,săiart
&-am -măniciodat
teăiert , Jo, îmi ăpare
, fu rfoarte, foarte
ăspunsul rău.
aspru al lui
Jo şi din acel moment nici nu mai vru să ştie de e0istenţa
lui !m".
&imeni nu pomeni ceva de supărarea cea mare, nici
chiar doamna March, căci toate învăţasera din
e0perienţă că, atunci cînd Jo era într-o astfel de
dispoziţie, cuvîntele erau de prisos şi lucrul cel mai
înţelept era să aştepţi, pînă cînd vreo întîmplare
oarecare, sau propria ei fire generoasă îi înmoaie
supărarea şi-i vindecă rana. &-a fost o seară fericită, căci,
deşi cusură ca de oice, în timp ce mama lor le citea cu
voce tare din $remer, cott sau EdgerKorth, lipsea ceva
care tulura atmosfera de pace a casei. imţiră acest
lucru mai tare, cînd veni vremea cîntecului de seară) căci
$eth
stanănu deputea
piatrăsşi
ă cînte
!m" sedecît
lăsălarepede
pian, Jodestătea mut
cîntat, ă ca
aşa o
încît
Meg şi mama rămaseră singure să susţină corul. ar cu
toate eforturile lor de a fi vesele, vocile suţiri şi uşor
voalate nu păreau să se armonizeze ca de oicei.
Cînd la despărţire, doamna March o sărută pe Jo, îi
şopti cu lîndeţe%
— raga mea, nu lăsa să apună soarele pe
supărarea ta. 7art-o şi continuaţi să vă ajutaţi una pe alta,
ca mai înainte.
Jo fu gata să-şi lase capul pe umărul mamei ei şi să-
şi plîngă toată supărarea) dar lacrimile sînt o slăiciune
puţin ărătească şi ea se simţea aşa de greu lovită că
nu putea să ierte încă. *i aşa, clipi tare din ochi, dădu din
cap şi zise posomorîtă, ştiind că !m" aude%
iertat—
ă.! fost un lucru îngrozitor şi nu merită să fie
4icînd acestea, se duse să se culce, tîrîndu-şi

picioarele, şi în seara aceea fetele nu-şi mai făcură
confidenţe, vesele, ca altădată.
!m" se simţi foarte ofensată, că i-a fost respins
primul
umilit, spas
ă sespre
simtăîmpăcare
mai şi începu
nedrept ăţită casăoricînd
-i pară şirăsuă-şi
că dea
s-a
aere de nevinovată într-un mod de neiertat. Jo continua
să fie întunecată ca un nor de furtună şi nimic nu merse
ine toată ziua. 8n dimineaţa aceea, se lăsă un frig tăios.
3ateul îi scăpă din mînă în canal, iar mătuşa March avu o
criză de nervi. Meg era gînditoare, $eth părea necăjită,
cînd ajunse acasă şi !m" făcea întruna reflecţii despre
oamenii care se laudă că vor să fie generoşi, totuşi nu
încearcă să devină astfel, cînd au în faţă e0emplul altora.
— 9oţi sînt îngrozitori azi, am să-l chem pe +aurie să
patineze cu mine. El e întotdeauna vesel şi drăguţ, şi are
să-mi redea una dispoziţie, sînt sigură/ îşi zise Jo şi ieşi.
!m" auzi zgomot de patine şi ridică capul,
e0clamînd nerădătoare%
— !şa,
viitoare, mi-a epromis
şi asta ultimacăghea
are ţă
să pe
măcare
ia şiopemai
mine data
aveam.
ar cum să te înţelegi cu o încruntată ca asta
— &u vori aşa/ !f fost foarte rea şi i-e greu să-ţi
ierte pierderea cărţii ei scumpe) dar cred că ai mai putea
încerca o dată, numai să o nimereşti într-un moment
un, zise Meg. u-te după ea, nu te arăta, pînă cînd nu
vezi că e ine dispusă şi atunci apropie-te încet de ea şi
sărut-o. înt sigură că n-o să poată rezista la gestul ăsta
şi vă veţi înţelege iar ca mai înainte.
— !m să încerc, zise !m", căci acest sfat îi
convenea.
e îmrăcă în graă şi alergă după cei doi, care
tocmai dispăreau după deal.
&u era departe rîul, dar amîndoi fură gata, înainte ca
!m"
+auriesăn-o
-i ajung
văzu,ă.cJo
ăciopatina
văzu venind
cu grijăşide-a
îi întoarse spatele.
lungul malului,
sondînd gheaţa, deoarece înainte de gerul ăsta fusese

dezgheţ.
— Eu mă duc spre primul cot, să văd dacă e Nună
gheaţa, înainte de a începe să patinăm, îl auzi !m"
spunînd
haina lui şi +aurie
îml ănităporni
şi cu ca vîntul,
!ciuia semănind cu un rus în
în cap.
Jo auzi pe !m" gîfîind, ătînd din picioare şi suflînd
în degete, n timp ce încerca să-şi pună patinele) dar nici
nu-şi întoarse năcar capul şi continua să patineze încet în
zig-zag, simţind o iatisfacţie amară la gîndul că sora ei se
necăjeşte pe mal. 8n limineaţa aceea, supărarea ce o
stăpînea sporise, cum se întîmplă întotdeauna cu
sentimentele şi cu gîndurile rele, dacă nu sînt indată
înăuşite. Cînd făcu cotul, +aurie îi strigă%
— Mergi pe lîngă mal. +a mijloc nu e sigură gheaţa.
Jo auzi, dar !m" care se căznea să se ţină pe
picioare, nu prinse nici un cuvînt. Jo se uită peste umăr la
ea, dar drăcuşorul din ureche îi şopti%
— &u face nimic, dacă n-a auzit. ă-şi aiă grijă
singur ă de ea.
+aurie dispăruse după cot, Jo era tocmai la cotitură,
iar !m", departe în urmă, mergea drept spre gheaţa mai
suţire din mijlocul rîului. =n moment, Jo se opri,
stăpînită de un sentiment ciudat) apoi se hotărî să
pornească mai departe, dar ceva o făcu să se întoarcă
tocmai la timp, ca s-o vadă pe !m" prăuşindu-se cu
mîinile în sus, su gheaţa care pocni cu putere şi scoţîn
un ţipăt care îi opri în loc ătăile inimii. 8ncercă să-l
cheme pe +aurie, dar nu mai avea glas. 1ru să dea fuga,
dar picioarele n-o ţineau. # clipă, rămase înlemnită,
uitîndu-se cu groază la capişonul alastru care plutea pe
apa neagră. Ceva trecu ca o săgeată pe lîngă ea şi vocea
lui +aurie îi strigă%
— !du o scîndură, repede/
Cumeaa uml
timpul, făcută toate, n-ar mai
ca o neun fi putut oreşte
ă, ascultînd spune. 9ot
de
+aurie, care-şi păstrase tot calmul, şi lungit pe gheaţă, cu
faţa în jos, ţinea pe !m" de raţ, în sus, pînă cînd Jo

smulse o scîndură de la gard şi, împreună, scoaseră pe
fetiţa, mai mult speriată decît lovită.
— !cuma treuie s-o ducem acasă, cît putem mai
repede.
patinele 3une
astea hainele noastre
lestemate, peste ea,
îi porunci pînăînf
+aurie, îmi scot
ăşurînd
pe !m" în haina lui şi trăgînd de curelele patinelor, care
nu fuseseră niciodată aşa de încurcate ca acuma.
9remurînd, plîngînd de ger şi cu apa picurînd de pe
hainele lor ude, o duseră pe !m" acasă. upă ce o
frecară ine, ea adormi învelită cu o plapumă, în faţa
focului. 8n timpul acestei frămîntări, Jo aia deschisese
gura) dar era foarte palidă, cu părul ciufulit, pe jumătate
dezrăcată cu rochia ruptă, cu mîinile tăiate şi zgîriate de
gheaţă, de scînduri şi de cataramele patinelor, care nu
voiau să se desfacă destul de repede. upă ce culcară pe
!m", casa se linişti. oamna March se aşeză lîngă pat şi
chemă la ea pe Jo, să-i lege mîinile rănite.
— Eşti sigură că e în afară de pericol şopti Jo,
uitîndu-se plinăă de
putut să dispar remuşc
pentru ări la capul
totdeauna lond,
su gheaţă. care ar fi
— !solut sigură, dragă/ &u s-a lovit şi cred că nici
n-o să răcească măcar. !ţi fost aşa de cuminţi, că aţi
înfăşurat-o şi aţi adus-o repede acasă, răspunse mama ei
cu vioiciune.
— +aurie a făcut tot. Eu am lăsat-o să cadă. Mamă,
dacă moare, eu sînt vinovată, şi Jo se lăsă jos pe podea
lîngă pat şi printre lacrimi de căinţă povesti tot ce s-a
întîmplat, condamnîndu-se cu amărăciune şi suspinînd de
recunoştinţă că a fost cruţată de pedeapsa grea, care ar
fi căzut asupra ei. !m o fire imposiilă/ 8ncerc s-o schim
şi uneori am impresia că am izutit, dar, deodată iar
izucneşte, mai rău ca înainte. Ce să mă fac mamă se
văită iata Jo deznădăjduită.
—ţi>oag
şi nu- ă-te şicăaşteapt
închipui ă, dragsăă/-&u-
e imposiil ţi pierdefirea,
ţi schimi rădarea
zise
doamna March, trăgînd spre ea capul zurlit şi sărutînd
orazul umed cu atîta iuire, că Jo începu să plîngă şi mai

tare.
— umneata nu ştii, nu poţi să-ţi închipui ce rău e/
Cînd sînt minioasă, devin aşa de sălatică, că aş putea să
lovesc
că am pesă oricine şi szi,
fac într-o ăm ă ucur
ceva că-l doare.
îngrozitor, să-miMi-e
stricteam a
viaţă
pentru totdeauna, şi să nu mă mai poată suferi nimeni.
Mamă dragă, ajută-mă, te rog, ajută-mă/
— 9e voi ajuta, fetiţa mea. &u mai plînge, ci mai ine
aminteşte-ţi mereu de ziua aceasta şi pune-ţi în gînd să
nu mai intîlneşti alta la fel. Jo dragă, toţi avem ispitele
noastre unele cu mult mai mari decît ale tale — şi
cîteodată ne muncim o viaţă întreagă, să le învingem. 9u
crezi că fire imposiilă ca a ta nu mai e pe pămînt) dar a
mea era e0act ca a ta.
— ! dumitale, mamă $ine, dar dumneata nu te
mînii niciodată/
Jo fu aşa de surprinsă, că, pentru un moment, îşi uită
de supărarea ei.
am — 9impnumai
reuşit de patruzeci de ani am
controlînd-o cu încercat
rădare.s-oMvindec
ă supăşir
aproape în fiecare zi, Jo) dar am învăţat să n-arăt că sînt
necăjită şi sper încă să învăţ să nu mai simt supărarea,
deşi pentru aceasta mi-ar mai treui alţi patruzeci de ani.
>ădarea şi umilinţa care se citeau acum pe faţa pe
care o iuea aşa de mult, fură pentru Jo o lecţie mai ună
decît cea mai înţeleaptă predică şi decît cea mai aspră
ceartă. e simţi mîngîiată de simpatia şi încrederea care i
se dăduse. 6aptul că mama ei suferă de un rău
asemănător cu al ei şi că încearcă să-l vindece, îi ajuta
să-l suporte mai uşor pe al ei şi-i întări hotărîrea de a-l
nimici, deşi patruzeci de ani păreau cam mult pentru o
fată de cincisprezece ani.
— Mamă, eştiHsupărată atunci cînd strîngi uzele şi
ieşi dinăodaie,
te nec de cîte orioface
jesc oamenii scandal
între ă Jo, msim
ătuşa March mai
ţindu-se sau
aproape şi mai dragă mamii ei ca oricînd.
— a, am învăţat să-mi înfrînez cuvîntele iuţi, care-

mi vin pe uze. *i cînd simt că vor să iasă împotriva
voinţei mele, plec un moment din cameră şi mă căiesc ca
sînt aşa de slaă şi de rea, r ăspunse doamna March cu
un suspin
— Cum şi un
aizîmet,
învăţatnetezind
să tepăst rulăpîneşti
zurlit al !sta
lui Jo. mă
chinuieşte pe mine, căci cuvîntele tari îmi ies din gură,
înainte ca să le pot opri) şi cu cît voresc mai mult, cu
atît se încurcă lucrurile mai rău, pînă cînd simt parcă o
plăcere să jignesc oamenii. pune-mi cum faci, mamă
dragă
— Mama mea mă ajuta...
— Cum ne ajuţi dumneata pe noi, întrerupse Jo,
sărutînd-o cu recunoştinţă.
— ar am pierdut-o, cînd eram ceva mai mare decît
tine şi ani de zile a treuit să lupt singură, căci eram prea
mîndră, ca să-mi mărturisesc slăiciunea altcuiva. ! fost
foarte greu, Jo, şi de multe ori plîngeam, fiindcă vedeam
că n-ajung la nici un rezultat, în ciuda sforţărilor mele.
!tunci
mi s-a ap ăvenit tatălstăăufiucare
rut uşor unm-a ajutat
ă. ar maicutîrziu,
atîta cînd
drag,am
că
avut patru fetiţe în jurul meu şi eram săraci, răul cel
vechi a revenit) caci eu nu sînt rădătoare din fire, şi mă
durea să văd că atîtea le lipsesc copiilor mei.
— $iata mamă/ Cine te-a ajutat atunci
— 9atăl tău, Jo. &u-şi pierde niciodată rădarea, nu
se plînge ci speri mereu, munreşte şi aşteaptă cu atîta
voie ună, încît le este ruf ine celor din jurul lui să nu
facă la fel. El m-a ajutat, m-a mîngîiat, m-a învăţat că
treuie să practic eu însumi toate virtuţile pe care vreau
să le aiă fetiţele mele, căci eu sînt e0emplul lor viu. Era
mai uşor să încerc pentru inele vostru, decît pentru al
meu personal. # privire mirată sau o tresărire a unei din
voi, cînd voream mai răstit, mă dojenea mai tare decît
orice cuvinte,
mei era iar iuirea,
cea mai frumoasrespectul
ă răsplatăşi pe
încrederea copiilor
care o puteam
avea pentru sforţările mele.
— #, mămico/ dacă am să ajung vreodată numai pe

jumătate pe cît eşti tu de ună, am să fiu mulţumită,
strigă Jo, mişcată.
— Cred că ai să ajungi mult mai ună decît mine,
drag ă) dar
moarte( — treuie să agi de
cum îl numeşte tatseam 'duşmanul
ăl tăuă — care ţi-artăputea
u de
otrăvi toată viaţa. !i fost prevenită cu întîmplarea de azi.
Ţine-o minte şi încearcă din toată inima să-ţi stăpîneşti
temperamentul tău impulsiv şi nu aştepta să-ţi aducă
supărări cu mult mai mari decît cea de acum.
— !m să încerc, mamă, îţi făgăduiesc, dar treuie să
mă ajuţi, să-mi aduci aminte şi să nu mă laşi să
izucnească iarăşi. +-am văzut uneori pe tata punîndu-şi
un deget pe uze şi uitîndu-se la mie cu o privire lîndă
şi liniştită, iar atunci tu îţi strîngeai uzele şi ieşeai din
odaie. 8ţi amintea de asta întreă Jo încet.
— a/ +-am rugat să-mi ajute şi el nu uita niciodată.
Multe cuvinte grele am înăuşit în mine, văzîndu-i gestul
şi privirea.
4icînd acestea,
şi uzele ochii mamei
îi tremurau. ei se umplur
9emîndu-se de lacrimi
că a ămers prea
departe, Jo îi şopti neliniştită%
— !m făcut rău, că te-am oservat şi ţi-am spus &-
am avut de gînd să fiu nepoliticoasă, dar mă simt aşa de
ine, cînd îţi spun tot.
— Jo dragă, poţi să spui orice mamai tale. E cea mai
mare mîndrie şi fericire a mea să simt că fetele mele au
încredere în mine şi îşi dau seama cît de mult le iuesc.
— Credeam că te-am supărat...
— &u, dragă, dar, vorind de tata, mi-am adus
aminte cît de mult îmi lipseşte, cît de multe îi datorez şi
cît treuie să muncesc, ca să-şi găsească fetiţele cuminţi
şi în siguranţă, cînd se va intoarce.
— 9otuşi tu i-ai spus să se ducă mamă, şi n-ai plîns,
cînd a plecat.
de vreun &uzise
ajutor, te vai i niciodatăă.şi nu pari să ai nevoie
Jo ţnedumerit
— !m dat ce-am avut mai un ţării pe care o iuesc

şi mi-am ţinut lacrimile, pînă după plecarea lui. *i de ce
m-aş plînge, cînd amîndoi nu ne-am făcut decît datoria
acă nu par să am nevoie de ajutor, e pentru că am un
prieten
şi să mmai un chiar
ă ajute. Copiladecît
mea,tatnecazurile
ăl tău, careşisăispitele
mă mîngîie
vieţii
tale aia acum încep şi ar putea fi multe la număr) dar le
poţi învinge pe toate, dacă ştii să simţi puterea şi
unătatea 9atălui ceresc, aşa cum o preţuieşti pe a celui
de pe pămînt. Cu cît îl vei iui mai mult şi vei avea mai
multă încredere în El, cu atît te vei simţi mai aproape de
El, şi-ţi va păsa mai puţin de puterea şi înţelepciunea
omenească. 7uirea şi grija lui nu încetează niciodată, nu-
ţi pot fi luate nicicînd de la tine, dar pot deveni izvorul
fericii, păcii şi trăiniciei unei vieţi întregi. &u te îndoi
niciodată de acest lucru şi încredinţează lui umnezeu
toate grijile, speranţele, păcatele şi durerile, cu aceeaşi
dragoste cu care le spui mamei tale.
ingurul răspuns al lui Jo, fu s-o strîngă în raţe, mai
tare
de lape mama
pămînt deei.
rug8năciunea
linişteacea
care urm
mai ă, se
sincer ă, sim
fărăţiHridicat
cuvinte, ă
pe care o rostise vreodată, căci în această clipă tristă şi
totuşi fericită, învăţase să cunoască nu numai
amărăciunea remuşcării şi ale deznădejdii, dar şi
frumuseţea anegaţiei şi a stăpînirii de sine. usă de
mînă de mama ei, se apropie mai mult de prietenul care
întîmpină pe orice copil cu iuire mai puternică decît a
oricărui tată, mai duioasă decît a oricărei mame.
!m" suspină şi se mişcă în somn şi doritoare să
înceapă imediat să-şi îndrepte greşeala, Jo ridică capul cu
o privire pe care n-o mai văzuse nimeni în ochii ei.
— !m lăsat să apună soarele pe mînia mea. &-am
vrut să te iert şi azi, dacă n-ar fi fost +aurie, ar fi fost
prea tîrziu. Cum am putut să fiu aşa de rea zise Jo cu
jum
uşorătate
părulde glas, împr
umed, aplecîndu-se peste
ăştiat pe pernă. sora ei şi mîngîind
Ca şi cum ar fi auzit, !m" deschise ochii şi întinse

raţele spre ea, cu un zîmet care îi merse la inima lui Jo.
&ici una nu scoase nici un cuvînt, dar se strînseră tare în
raţe, în ciuda plapumii, şi totul fu iertat şi uitat într-o
sărutare dată din inimă.
CAP. IX
MEG SE DUCE LA TÎRGUL VANITĂŢILOR
— !m avut nevoie ca să aiă pojar tocmai acum

copiii aceia, zise Meg într-o zi de aprilie, pe cînd,
înconjurată de surori, împacheta lucrurile în valiza pentru
'călătorii în străinătate(.
— Este aşa de drăguţ din partea lui !nnie Moffat să
nu-şi uite promisiunea/ ouă săptămîni de discuţie/ # să
fie splendid/ răspunse Jo, care era parcă o moară de vînt,
împăturind rochiile cu raţele ei lungi.
— *i îmi pare aşa de ine că ai vreme frumoasă,
spuse
mărunţ$eth,
işuri, alegînd
ca să cu i legrijîmprumute
ă panglici din cutia aceste
pentru ei cu
evenimente.
— Ce n-aş da să mă distrez şi eu şi să pun pe mine
toate lucrurile astea drăguţe, zise !m" cu mîna plină de
ace, aranjînd artistic perniţa sorei ei.
— !ş vrea să veniţi toate cu mine, dar cum nu se
poate, am să-mi însemn ine în minte toate întîmplările
şi am să vi le povestesc, cînd mă voi întoarce. igur că e
foarte puţin, cînd voi aţi fost aşa de drăguţe şi mi-aţi
împrumutat atîtea lucruri şi mi-aţi ajutat să împachetez,
zise Meg, aruncînd o privire spre îmrăcămintea aşa de
simplă, răspîndită prin camera, care în ochii ei părea
totuşi foarte elegantă.
— Ce ţi-a dat mama din caseta de lucruri de preţ,
între
anumită !m",
scrin care nu fusese
de lemn de faînţăcare
de cedru, la deschiderea unui
doamna March
ţinea cîteva rămăşiţe ale splendorii ei de altădată, ca

daruri pentru fete, cînd le va veni vremea.
— # pereche de ciorapi de mătase, evantaiul pictat
şi un cordon alastru drăguţ. 1oiam mătasea aceea
violet
mă mul ă, ţdar nu ecutimp
umesc să-mi
luza facde
veche ă rochie,
tulpan.aşa că treuie să
— Cu fusta mea nouă de muselină vine foarte ine şi
dacă-i pui şi cordonul, o să fie splendid. 8mi pare rău că
mi-am rupt răţara de mărgean, ţi-aşi fi dat-o, zise Jo, care
era gata să împrumute tot, dar lucrurile ei erau
întodeauna prea stricate, ca să mai fie une la ceva.
— Mai e în casetă un şirag de perle într-o garnitură
veche minunată, dar mama zice că florile naturale sînt
cea mai frumoasă podoaă pentru o fată tînără şi +aurie
mi-a promis să-mi trimită cîte vreau, mai zise Meg.
!cuma să facem socoteala, am costumul meu gri de
după-amiază — $eth, răsuceşte puţin pana de la pălăria
mea — pe urmă rochia de poplin pentru duminici şi
ceaiurile fără pretenţii) dar e cam groasă pentru
prim ăvarănu
mai ine, . #crede
rochie
ţi de mătase violetă ar fi mers mult
— &u-i nimic. !i rochia de muselină pentru serate şi
în al pari un înger, zise !m", uitîndu-se fermecată la
grămada spumoasă de voal. &u e decoltată şi n-are trenă
destul de lungă, dar asta e şi nu e alta. >ochia mea de
casă îmi place aşa cum e acum. 8ntoarsă pe dos şi
aranjată altfel parcă ar fi nouă. 3oşeta mea de mătase nu
mai este la modă şi pălăria nu e frumoasă ca a lui allie.
&-am vrut să zic nimic, dar umrela m-a dezamăgit
grozav. 7-am spus mamii să-mi cumpere una nouă
neagră, cu mîner al, dar ea a uitat şi mi-a luat-o verde,
cu un mîner gălui, urît. E solidă, nu mă pot plînge, dar
sînt sigură că am să mă simt prost cu ea, alături de
!nnie, cu umrela ei de mătase, cu vîrf de aur.
— chim-o, o sfjignesc
&u vreau s-o ătui Jo. pe mama, cînd şi-a dat atîta
osteneală să-mi pregătească de toate. !stea sînt ideile
mele stupide şi nu treuie să mă mai necăjesc, gîndindu-

mă la aşa ceva. Ciorapii de mătase şi două perechi de
mănuşi nou-nouţe, sînt toate mîndria mea. 8ţi sînt
recunoscătoare, Jo, că mi le-ai împrumutat pe ale tale.
M
cuă simt
mănuşiogat ă, chiar
vechi curăţelegant ă, cu cele
ate pentru toatedou ă perechi
zilele şi
şi Meg
deschise din nou, zîmind, cutia cu mănuşi.
— !nni Moffat are panglici roşii şi alastre la
scufiţele ei de noapte. 1rei să-mi coşi şi la ale mele
întreă, cînd văzu pe $eth venind cu o grămadă de
panglici ale ca zăpada.
— &u, nu-ţi pun. cufiţele elegante nu se potrivesc
cu cămăşile de noapte simple, fără nici o garnitură.
#amenii săraci nu treuie să se împopoţoneze, zise Jo
hotărîtă.
— Mă între dacă o să fiu vreodată destul de ogată,
ca să am dantele veritaile la rufarie şi panglici la
scufiţe zise Meg, gata să-şi piardă rădarea.
— !cum cîteva zile ziceai că ai fi în culmea fericirii,
dac ă te-ai duce la !nnie Moffat, oservă $eth, în felul ei
potolit.
— !şa am şi spus/ 4ău, sînt fericită că am să termin
cu nemulţumirile, dar vedeţi, cu cît cineva are mai mult,
cu atît vrea mai mult. Ei, geamantanul e aproape plin,
am pus tot afară de rochia de al, care o aşează mama,
zise Meg, înveselindu-se la faţă, cînd aruncă o privire la
agajul aproape gata şi apoi la rochia de muselină de
atîtea ori cîrpită şi refăcută, pe care o numea 'rochie de
seară(, cu un aer important.
! doua zi era vreme frumoasă şi Meg plecă cu tot
ce-i treuia pentru două săptămîni de plăceri şi viaţă
nouă. oamna March consimţise cu greutate la această
vizită, temîndu-se că Margareta se va întoarce mai
nemulţumită decît plecase. ar se rugase aşa de mult şi
îiallie
făceapromisese
ine, dupcă va avea
o iarn grijă de ea.
ă grea munc3uăţ,inîncît
ă distrac
mamaţie
cedă şi fiica plecă să ia primul contact cu viaţa mondenă.
6amilia Moffat era într-adevăr foarte mondenă şi

Meg, fată modestă, se simţi intimidată la început de
eleganţa lor, de lu0ul din casă. ar erau oameni de
treaă, cu toată viaţa uşoară pe care o duceau şi în
curînd o făcur
3oate Meg ă ţpe
sim ea musafira
fără să-şilordea
să se simtăcăine
seama nu laerau
ei.
oameni nici prea cultivaţi, nici prea inteligenţi, şi că toată
spoiala aceasta superficială nu servea decît ca să
ascundă originea lor de rînd. Era plăcut să trăieşti pe
picior mare, să te plimi într-o trăsură elefanţi, să-ţi pui
cea mai ună rochie în fiecare zi şi să nu faci altceva
decît să te distrezi. !cest fel de viaţă se potrivea firii ei
şi, în curînd, începu să imite manierele şi conversaţia
celor din jurul ei, să-şi dea aere, să întreuinţeze fraze
franţuzeşti, să-şi încreţească părul, să-şi strîngă toate
rochiile la talie şi să vorească de modă, pe cît se
pricepea. Cu cît vedea mai multe lucruri drăguţe de-ale
lui !nnie Moffat, cu atît o invidia mai tare şi ofta că nu e
şi ea ogată. Casa pe care o lăsase în urmă, părea acum
splicticoas
ărăcăcioas şi sim
ă, ăşi se tristţiă,o fat
munca, o ă ocupa
ă oropsit ţie ă,grea
de soart cu toşi
ţi
ciorapii de mătase şi mănuşile ei noi.
9otuşi n-avea prea mult timp să se gîndească la ce-i
lipsea, căci cele trei fete erau ocupate toată ziua, în
căutare de 'distracţii(.
7eşeau în oraş, se plimau pe jos sau cu trăsura şi
făceau vizite, se duceau la teatru şi la operă, sau seara
se ţineau de neunii acasă) căci !nnie avea multe
prietene şi ştia cum să le facă să se simtă ine. urorile
ei mai mari erau domnişoare elegante şi una era
logodită, lucru foarte interesant şi foarte romantic, găsea
Meg. omnul Moffat era un om voinic şi vioi, care îl
cunoştea pe tatăl ei, iar doamna Moffat o femeie grăsuţă,
care o plăcu pe Meg de la prima vedere, ca şi fiica ei.
9oată lumea
sucească capuloluialintă şi cum
'ais"(, nu mai trecuei.mult, ca să-i
îi ziceau
Cînd sosi seara pentru 'ceaiul fără importanţă(, Meg

găsi c ă rochia de poplin nu merge deloc, c ăci celelalte
fete îşi puneau rochii suţiri şi se făceau frumoase şi
atunci scoase rochia de muselină, care părea mai veche
şi
Megmaivăroas ă ca
zu pe oricînd,
fete, pe lîng
uitîndu-se cea crea
laărochia ei ţă a lui una
şi apoi allie.
la
alta şi simţi că i se aprind orajii, căci, deşi o fire lîndă,
Meg era foarte mîndră. &imeni nu zise nimic, dar allie
se oferi s-o pieptene, !nnie să-i lege cordonul şi $elle,
sora logodită, îi lăudă mîinile ale. 8n unătatea lor însă,
Meg văzu numai milă pentru sărăcia ei şi un sentiment
de jenă începu s-o apese, văzînd pe celelalte cum
voresc, rîd şi se mişcă de colo pînă colo, ca nişte fluturi
de voal. entimentul de amărăciune îl simţea crescînd
din ce în ce, cînd o fată intră în cameră cu o cutie de
flori. 8nainte ca Meg să poată deschide gura, !nnie
scoase capacul şi toate izucniră în strigăte de admiraţie,
văzînd trandafirii aceea frumoşi pe un fond de ferigă.
— E pentru $elle, cu siguranţă. <eorge îi trimite
totdeauna, dar aziă.s-a întrecut pe sine, spuse !nnie,
mirosindu-i încîntat
— înt pentru domnişoara March, zise fata. !veţi şi
un ilet, şi i-l întinse.
— Ce nostim/ e la cine sînt &u ştim că ai un iuit,
strigară fetele, învîrtindu-se în jurul lui Meg, aprinse de
curiozitate şi de mirare.
— $iletul e de la mama şi florile de la +aurie, zise
Meg cu simplitate, totuşi foarte mulţumită că ăiatul n-o
uitase.
— !, da/ zise !nnie cu o privire neîncrezătoare.
Meg îşi ăgă iletul în uzunar, ca un fel de
talisman, împotriva invidiei, vanităţii şi a mîndriei prost
înţelese, căci cele cîteva cuvinte de iuire îi făcuseră
ine şi florile o înveseleau cu frăgezimea lor.
!proape
de ferig fericitdoi
ă şi vreo ă acuma, pusepentru
trandafiri deoparte
ea,cîteva frunze
iar restul îl
aşeză repede în ucheţele delicate pentru corsajele şi
părul prietenelor ei şi le oferi cu atîta graţie, încît toată

lumea fu încîntată de atenţia ei, iar Clara, sora cea mai
mare, o mîngîie şi-i spuse că e 'fetiţa cea mai dulce pe
care a cunoscut-o vreodată.( 8ntr-un fel sau într-altul,
acest gest dră
cînd celelalte seguduser
ţ puse
ă săcap
seătarate
dezndoamnei
ădejdii eiMoffat,
amareMeg
şi,
văzu în oglindă o figură fericită şi nişte ochi strălucitori,
în timp ce-şi punea ferige în părul uşor ondulat şi-şi
prindea trandafirii de rochia care nu mai părea acuma
chiar aşa de roasă.
e distră foarte ine în seara aceea, dansă pînă ce
se sătură. 9oată lumea fu drăguţă cu ea. 7 se făcură chiar
trei complimente. !nnie o puse să cînte şi cineva zise că
are-o voce deoseit de frumoasă. Maiorul +incoln întreă
cine e 'fetiţa aceea sănătoasă cu ochi frumoşi( şi domnul
Moffat ţinu neapărat să danseze cu ea, pentru că, zicea
el, ea nu se leagănă, ci are nerv în ea. e putea spune
deci că Meg era foarte încîntată de petrecere, pînă cînd
la un moment dat, prinse un fragment de conversaţie
care
aducăo tulur ă mult.
o înghe ţată tătea tocmaiei,în cînd
partenerul seră, auzi
aşteptînd să-i
o voce,
întreînd de cealaltă parte a zidului înflorit%
— Ce vîrstă are el
— *aisprezece sau şaptisprezece ani, cred, răspunse
o altă voce.
— !r fi ceva grozav pentru una din fetele acelea.
allie zice că sînt foarte intimi acum şi ătrînul le iueşte
la neunie.
— oamna March îşi are planurile ei, de asta poţi să
fii sigură şi are să-şi joace ine cărţile din mînă... dar e
cam de vreme acuma. 6ata sigur că nici nu se gîndeşte
încă la asta zise doamna Moffat.
— 3ărea că ştie ceva, cînd a spus minciuna aceea
despre mama ei şi s-a înroşit tare, cînd a văzut florile.
$iata fată,Crezi
ca lumea. ar fi caşa de sim
ă s-ar drăţgu ţă, dacăă, dac
i ofensat s-ară îmr ca şi ea
i-amăpropune
să-i împrumutăm o rochie pentru joi întreă o altă voce.
— E mîndră, dar nu cred că s-ar supăra, pentru că

rochia asta prost croită de muselină e tot ce are. 3oate
că o rupe în astă-seară şi atunci asta ar fi o scuză, ca să-i
oferim una cumsecade.
cinste—anume
# să vedem
pentrunoi.
ea !m
şi ossăă-lrîdem
invit pe +aurie
ine acela,
pe urm ă. ca o
8n acest moment, Meg, roşie la faţă şi agitată, văzu
pe cavalerul ei apărînd. Era mîndră, şi mîndria o ajută să-
şi ascundă chinul, inima şi dezgustul de ceea ce auzise
cu o clipă mai înainte) căci, neştiutoare şi neănuitoare
cum era, înţelesese, fără voia ei, huleala prietenelor ei.
8ncercă s-o uite dar nu putea. 6ragmentele de fraze îi
sunau mereu în ureche% 'oamna March îşi are planurile
ei...(, 'minciuna aceea cu mama ei(, 'rochia cea prost
croită de muselină(, pînă îi dădură lacrimile şi fu gata să
fugă acasă, să-şi mărturisească necazurile şi să ceară un
sfat. Cum aceasta era imposiil, îşi dădu toată osteneala
să pară veselă şi, deşi enervată, reuşi pe deplin să se
înfrîneze şi nimeni nici nu visa ce sforţări făcea ea pentru
aceasta. 6u patul
liniştită în ineîntat
ei,ă, unde
cînd se terminsăă totul
începu răstăşi
lmăseceasc
văzu
ă
lucrurile, să-şi pună întreări şi să se chinuiască, pînă
cînd o apucă durerea de cap şi cîteva lacrimi îi răcoriră
orajii aprinşi. Cuvintele stupide spuse fără vreo intenţie
rea, îi deschiseseră o altă lume şi îi tuluraseră cu totul
pacea celei vechi, în care trăise pînă atunci, fericită ca un
copil. 3rietenia ei nevinovată cu +aurie era pîngărită de
vorele prosteşti pe care le auzise din întîmplare,
credinţa nestrămutată în mama ei era puţin clătinată de
acele planuri interesante pe care i le atriuia doamna
Moffat, care judeca pe alţii după ea, iar hotărîrea cuminte
de a fi mulţumită cu garderoa simplă care se potrivea
fiicei unui om sărac, era slăită de mila fără rost a unor
fete care găseau că o rochie roasă e cea mai mare
nenorocire din lume.
$iata Meg petrecu o noapte chinuită şi se sculă cu
capul greu, nenorocită, pe jumătate urîndu-şi prietenele,
pe jumătate ruşinată de ea însăşi, că nu avusese curajul

să vorească pe faţă şi să pună lucrurile la punct. 9oată
lumea fu leneşă în dimineaţa acea şi se făcu
douăsprezece, pînă cînd fetele se hotărîră să-şi reia firul
ocupa ţiilor de
prietenelor ei ofiecare
izi pe zi.
MegCeva în felul
imediat. de a cu
# tratau se mai
purta al
mult
respect, găsea ea. !rătau un interes deoseit pentru tot
ce spunea ea, şi se uitau la ea cu nişte ochi care trădau
evident curiozitatea. 9oate acestea o surprinse şi o
măguliră, deşi nu înţelegea c ărui fapt se datora atenţia
lor, pînă cînd domnişoara $elle ridică capul de pe
scrisoare şi zise cu un aer sentimental%
— ais" dragă, am trimis o invitaţie prietenului tău,
domnui +aurence pentru joi. &e-ar face plăcere să-l
cunoaştem, şi-ţi facem şi ţie o ucurie.
Meg se înroşi, dar o poftă neună să necăjească pe
fete o făcu să răspundă cu o modestie prefăcută%
— Eşti foarte drăguţă, dar mi-e teamă că n-are să
vină.
— e ce nu,
E prea c$8rie întreă domnişoara $elle.
ătrîn.
— ais", ce vrei să spui Ce vîrstă are, dacă îmi pot
permite să între, strigă domnişoara Clara.
— !proape şaptezeci, cred, răspunse Meg,
continuînd să numere punctele, ca să-şi ascundă veselia
din ochi.
— *ireată mai eşti/ $ineînţeles că era vora de
tînărul +aurence, e0clamă domnişoara $elle rîzînd.
— &u e0istă/ +aurie e doar un ăieţel/ şi Meg rîse la
rîndul ei de privirea ciudată pe care o schimară surorile,
auzind descrierea presupusului ei iuit.
— Cam de vîrsţa ta, zise &an.
— Mai mult de vîrsta sorii mele Jo. Eu am şap-
tesprezece ani, în august, le-o întoarse Meg, dîndu-şi
capul—pe
E spate,
foarte semea . partea lui că-ţi trimite flori,
drăguţţădin
zise !nnie.
— a, ne trimite deseori la toate, căci casa lor e

plină de flori şi nouă ne plac aşa de mult. Mama mea şi
domnul +aurence sînt prieteni, ştiţi aşa că e foarte
natural ca noi, copiii, să ne jucăm împreună, şi Meg speră
să se—opreasc
E clar căăaici conversa
ais" ia. ă despre ce e vora, zise
nu ştieţ înc
domnişoara Clara lui allie, făcîndu-i un semn de
înţelegere cu capul.
— Ce viaţă patriarhală şi nevinovată/ şi domnişoara
$elle ridică din umeri.
— Mă duc în oraş, să cumpăr cîteva lucruri pentru
fetele mele. !veţi şi dumneavoastră ceva de luat,
domnişoarelor întreă doamna Moffat, legănîndu-se cu
o graţie greoaie de elefant, într-o rochie de mătase cu
dantelă.
— &u, mulţumesc doamnă/ răspunse allie. Eu am
rochia mea de mătase roşie şi n-am nevoie de nimic.
— &ici eu... începu Meg, dar se opri, pentru că îşi
aduse aminte că avea nevoie de mai multe lucruri, pe
care —însCum
ă nu te
le îmraci
putea cătu
păta.
întreă allie.
— 9ot cu aceea ală veche, dacă pot s-o cîrpesc, să
fie prezentailă. !m rupt-o rău noaptea trecută, zise
Meg, încercînd să zîmească natural, dar simţindu-se
foarte prost.
— e ce nu trimiţi acasă, să-ţi aducă alta întreă
allie care era puţin cam mărginită.
— &-am alta.
Meg făcu o sforţare să spuie aceasta, dar allie nu
ăgă de seamă şi e0clamă, surprinsă, dar fără rea voinţă%
— &umai pe asta o ai Ce curios/... dar nu termină
fraza, căci $elle clătină din cap şi o întrerupse cu
unătate%
— eloc, la ce i-ar servi să aiă o mulţime de rochii,
dac ă nu
chiar daciese
ă aimult.
avea&uo eduzin
nevoie să trimicţiă acas
ă, pentru am ă,euais",
una
drăguţă de tot de mătase alastră, care nu mă mai

încape, şi ai s-o pui tu, ca să-mi faci plăcere. 1rei, dragă
— Eşti foarte drăguţă, dar pe mine nu mă supără să-
mi pun tot rochia mea cea veche, dacă n-aveţi nimic
împotriv
Meg. ă. E destul de ună pentru fetiţă ca mine, zise
— 9e rog, lasă-mă să am plăcerea să te îmrac ca pe
o domnişoară. ă vezi, ai să fii o adevărată 'frumuseţe(,
dacă te aranjăm puţin. &-am să las pe nimeni să te vadă,
pînă nu vei fi gata şi atunci o să apărem pe neaşteptate
şi o să-i uimim pe toţi, ca cenuşăreasa ducîndu-se la al
cu naşa ei, zise $elle pe tonul ei convingător.
Meg nu putu refuza o propunere făcută cu atîta voie
ună, din dorinţa de a vedea dacă poate fi şi ea o
'adevărată frumuseţe(, 'aranjată( puţin şi astfel îşi uită
toate sentimentele urîte pe care le avusese faţă de
familia Moffat.
Joi seara, $elle se închise în cameră cu Meg şi fata
din casă, şi împreună, o transformară pe Meg într-o
domnişoar
raţele, îi ădăelegant
dură peă, uze
îi încre
cuţiroă crem
părul,
ă îispecial
pudrară ăcagîtul şi
să le
facă mai roşii şi :ortense ar fi vrut să adauge un
'soup9on de rouge(, dacă Meg n-ar fi protestat. #
strînseră într-o rochie de culoarea cerului, care era aşa
de strimtă, că aia putea respira, şi aşa de decoltată, că
Meg cea modestă se înroşi, uitîndu-se în oglindă. 8i
puseră apoi găteală de filigran de argint, răţări, colan la
gît, chiar şi cercei pe care :ortense îi legă de urechi cu
un fir de mătase roşie, ca să nu se vadă. Cîţiva ooci de
trandafiri galeni la corsaj şi un volan gofrat,
ascunseseră, spre ucuria lui Meg, o parte din umerii ei
frumoşi goi, şi perechea de pantofi alaştri de mătase, cu
tocuri înalte, îi satisfăcură ultima ei pretenţie. # atistă
de dantelă, un evantai cu pene şi un mic uchet într-un
mîner
o privi de
cu argint
mîndriaîi completau toaleta,
unei fetiţe care şi domnişoara
a îmr ăcat o păpuş$elle
ă în
rochie nouă.
— Mademoisele est c$armante, tr8s jolie, nu-i aşa

strigă :ortense, ătînd din palme cu un entuziasm
afectat.
— 1ino să te arăţi în salon, zise domnişoara $elle,
ducînd-o
Cînd înMeg
odaia
intrunde
ă pe aşteptau fetelefoşnind
uşă, cu trena celelalte.
după ea, cu
cerceii zăngănind cu uclele în vînt şi inima ătînd de
emoţie, simţi că 'distracţia( ei aia acum a început, căci
oglinda îi spusese limpede că e o 'adevărată frumuseţe(.
3rietenele o admirară entuziasmate şi timp de cîteva
minute, stătu ca şi corul din poveste, încîntată de
penele ei împrumutate, în timp ce ceilalţi voreau cu
zgomot, parcă ar fi fost acolo o adunare de coţofene.
—Cît mă îmrac eu, învaţ-o tu &an cum să-şi ţină
fusta şi cum să umle pe tocurile astea în mijlocul
corsajului şi prinde-i în partea stingă ucla cea lungă,
Clara. ă nu-mi strice cineva opera splendidă a mîinilor
mele şi $elle plecă în fugă din odaie, mulţumită de
succesul ei.
—cea
tot eu Mi-ede
frică să un
acum coor,
ceasnu
şi ştiu, e ciudat,
mă sînt aşa deparcă n-aş
dezrăcatăfi,
îi mărturisi Meg lui allie, cînd sună clopotul şi doamna
Moffat trimise voră ca domnişoarele să-şi facă apariţia
jos.
— Eşti cu totul schimată, dar eşti foarte drăguţă.
Mă întreci în toate, căci $elle are mult gust şi te-a aranjat
după ultima modă. +asă florile să atîrne în jos. &u te mai
îngriji atîta de ele, şi agă de seamă să nu te împiedici,
răspunse allie, încercînd să nu pară geloasă, că Meg e
mai drăguţă decît ea.
Cu aceste sfaturi în minte, Margareta ajunse jos cu
ine şi se îndreptă spre salon, unde stîteau adunaţi
doamna şi domnul Moffat, cu cîţiva musafiri mai grăiţi.
!ici descoperi foarte curînd că hainele frumoase au un
farmec
asigură care atraglor.
respectul pe Cîteva
o anumit ă clasă decare
domnişoare, oameni
nici şi-
n-o ţi
ăgaseră în seamă data trecută, se arătară deodată
foarte amaile, cîţiva domni tineri care la celălalt ceai se

mulţumiseră s-o privească de la depărtare, acum nu
numai că se uitară lung la ea, dar cerură să fie prezentaţi
şi-i spuseră o mulţine de lucruri stupide dar plăcute şi
cîteva
criticau doamne
pe ceilalîn vîrstă, care
ţi musafiri, stăteau
întrear pe de
ă pline divane şi
interes
cine e Meg.
— ais" March — tatăl ei e colonel în armată — una
din familiile noastre vechi, dar ştii, răsturnări ale
destinului. E o fată dulce. &ed al meu moare după ea.
— umnezeule/ strigă doamna în vîrstă, ducîndu-şi
iar lornionul la ochi, să oserve mai ine pe Meg, care
căuta să se facă că n-a auzit nimic şi că nu era indignată
de minciunile doamnei Moffat.
e simţea tot aşa de prost ca la început, dar îşi zise
că treuie să joace rolul unei domnişoare elegante şi
reuşi destul de ine, deşi talia prea strînsă îi dădea dureri
de stomac, călca mereu pe trenă şi-i era frică să nu-i
cadă cerceii şi să-i piardă sau să-i strice. 9ocmai îşi făcea
vînt
tînăr,cucare
evantaiul
încercaşis ărîdea de glumele
fie spiritual, cîndproaste
deodatăale
se unui
opri
din rîs şi păru foarte încurcată, căci în celălalt capăt al
sălii îl văzu pe +aurie. El o măsură cu o mirare
neascunsă, chiar cu dezaproare, găsea ea, căci, deşi se
înclină şi zîmi, totuşi ceva în privirea lui cinstită o făcu
să roşească şi să dorească să fie tot în rochia ei veche. *i
ca vîrf la toate, o văzu pe $elle făcînd cu cotul lui !nnie
şi amîndouă uitîndu-se cu intenţie şi la +aurie, care, fu
încîntată să constate, părea neoişnuit de timid şi de
stîngaci.
— Ce fete proaste, ca-mi agă în cap asemenea
gînduri/ ar ce-mi pasă mie de ele, se gîndi Meg şi se
îndreptă spre prietenul ei, cu rochia foşnind după ea.
— 8mi pare ine că ai venit. Mi-era teamă că n-ai să
primeşti, zise ea cu un aer protector.
— Jo m-a rugat să vin, ca să-i spun cum arăţi, aşa

încît am ascultat-o şi am venit, răspunse +aurie, fără să
se uite la ea şi zîmind uşor de tonul ei matern.
— *i ce ai să-i spui întreă Meg plină de curiozitate
soar
ă-iă,cunoasc ă ăpturi
jenată al ărerea,
de el.totuşi simţindu-se, pentru prima
— !m să-i spun că nu te-am recunoscut, fiindcă pari
aşa de mare, aşa de schimată, că mi-e teamă de tine,
zise el, încercînd să dechidă nasturele de la mănuşă.
— Ciudat eşti/ 6etele m-au îmrăcat aşa, ca să se
distreze şi aş putea să spun că-mi place. Crezi că Jo n-ar
face ochi mari, dacă m-ar vedea, stărui Meg, hotărîtă
să-l facă să spună dacă o găseşte ine sau nu.
— a, cred că ar face ochi mari, răspunse +aurie
grav.
— &u mă placi aşa întreă Meg.
— &u, nu te plac/ fu răspunsul lui neaşteptat
— e ce întreă ea neliniştită.
El învălui într-o singură privire, părul ei frizat, şi
umerii
decît răgoi cu o lui,
spunsul e0presie
în carecare o descurajar
nu mai ă maiţeamult
apărea polite lui
oişnuită%
— &u-mi plac oamenii înfumuraţi.
!ceasta era prea mult din partea unui ăiat mai
tînăr decît ea şi Meg plecă de lîngă el, aruncîndu-i o
privire furioasă%
— Eşti cel mai nepoliticos ăiat pe care l-am
cunoscut vreodată.
6oarte iritată, se aşeză la o fereastră, unde n-o
tulura nimeni ca să-şi răcoarească orajii, căci rochia
strimtă o-aprindea la faţă supărător de tare. 3e cînd
stătea acolo, maiorul +incoln trecu pe lîngă ea şi o clipă
după aceea îl auzi adresîndu-se mamei lui.
— *i-au ătut joc de fetiţa aceea. 1oiam să şi-o
prezint,
păpuşa. dar au stricat-o de tot% astă seară nu e decît o
— #, oamne/ suspină Meg. Ce ine era, dacă

rămîneam fată cuminte şi îmi puneam rochia mea. !tunci
m-aş fi scîrit de alţi oaigeni şi n-aş O fost aşa de
ruşinată de mine.
ascuns8şiăsprijini frunteane
între perdele, de geamul
ţinînd seamrece
ă că şi rămasevalsul
începuse aşa,
ei favorit, cînd cineva o atinse pe umăr şi, întorcîndu-se,
văzu pe +aurie, care venise să-şi ceară iertare. $ăiatul se
înclină cu toată arta de care era capail şi îi întinse mîna,
spunînd%
— 9e rog, iarta-mă că am fost nepoliticos şi vino să
dansezi cu mine.
— &u ştiu dacă asta o să te distreze prea mult, zise
Meg, încercînd să pară ofensată, fără să reuşeasca.
— impotrivă, aia aştept să dansez. :ai vino/ !m
să fiu cuminte. &u-mi place rochia ta, dar pot să-ţi spun
că eşti... strălucitoare de frumuseţe, şi făcu un gest vag
cu mîna, ca şi cum cuvîntele nu puteau să e0prime toată
admiraţia lui.
prindMeg zîmi
ă tactul şi se dădu ătută. 3e cînd stăteau gata să
îi şopti%
— $aga de seamă să nu mă calci pe rochie, ar fi o
nenorocire/ !m fost o proastă s-o pun.
— 8nvîrteşte-o pe raţ şi atunci nu te mai încurcă,
zise +aurie, uitîndu-se în jos la pantofii alaştrii mici, care
cu siguranţă îi erau pe plac.
*i intrară în vîrtejul dansului, plutind cu graţie) căci,
după atîtea e0erciţii acasă, dansau perfect împreună şi
era o plăcere să vezi învîrtindu-se mereu, perechea
tînără şi vioaie, dupa mica lor discuţie, simţindu-se acum
mai apropiaţi unul de altul.
— +aurie, aş vrea să-mi faci o favoare, zise Meg în
timp ce el îi făcea vînt cu evantaiul, cînd oosea, ceea ce
se întîmpla foarte des, deşi ea nu voia să spună de ce.
— Cum nu/nu
9e rog, zise +aurie acas
le spune cu graă. neunia mea de azi.
ă de
&-o să înţeleagă gluma şi mama o să se supere tare.
— !tunci de ce ai făcut asta întreă parcă ochii lui

+aurie, că Meg se grăi să adauge%
— !m să le povestesc eu singură ce proastă am fost.
ar tu nu spune nimic, îmi promiţi
— Ţîntrea
mă vor i-am dat cuvîntul că nu) dar ce să le spun, cînd
— pune-le că eram drăguţă şi că mă distram ine.
— 3rimul lucru e adevărat, dar al doilea &-ai deloc
aerul că le distrezi, şi +aurie o privi aşa de ciudat, că Meg
răspunse în şoaptă%
— &u, nu tocmai. ă nu mă crezi o fată zăpăcită.
1oiam să mă distrez puţin, dar n-a reuşit de loc şi am
cam oosit.
— &ed Moffat vine încoace. Ce vrea zise +aurie,
încruntîndu-se ca şi cum găsea că tînăra lui gazdă n-avea
ce căuta pe lîngă ei.
— -a înscris pentru trei dansuri şi-mi închipui ca
vine să le dansăm. Ce plictiseală/ zise Meg cu un aer aşa
de languros care-l amuză teriil pe +aurie.
o văzu&u ind
mai st ătu de vor
şampanie cu ea
cu ă&ed pînprietenul
şi cu ă la ora mesei, cînd
lui, 6isher,
care se purtau ca nişte măgari, cum îi numi +aurie
indignat, căci el se simţea oligat să protejeze şi să
apere pe fetele March, cînd aveau nevoie, fiindcă el era
ca un frate pentru ele.
— !re să te doară capul îngrozitor mîine, dacă ei
prea mult. Eu, în locul tău n-aş ea, Meg/ Mamei tale nu
i-ar plăcea asta, îi şopti el, aplecîndu-se peste scaunul ei,
cînd &ed care era cu spatele voia s ă-i umple iar paharul
şi 6isher se plecase să-i ridice evantaiul.
— !stă seară nu sînt Meg sînt o 'păpuşă( care face o
mulţime de neunii. Mîine am să-mi scot fumurile din cap
şi am să fiu fetiţa cuminte de mai înainte, r ăspunse ea,
rîzînd cu afectare.
— !tunci
+aurie, plecîndaşnemul
vrea ţumit
ca mîine să ne acum,
de schimarea pe morm
care ăoi
vedea în ea.
Meg dansă şi filtră, stătu de voră, rîse tare, cum

făceau şi fetele celelalte. upă supeu, se agăţă de
&eamţ şi dansă cu el, mai-mai trîntindu-şi cavalerul cu
trena ei lungă şi fu aşa de gălăgioasă, încît scandaliză pe
+aurie,
avea decare
gîndososerv ă ăîncruntat
ă i-o fac . ar nu şi
gămedita la smorala
si prilejul ă i-o ţince
ă,
căci Meg stătu depare de el, pînă cînd ăiatul veni sa-şi
ia rămas un.
— &u uita/ zise ea silindu-se să zîmească, căci o
apucase o durere de cap îngrozitoare.
— ilence P la mort, răspunse +aurie cu un gest
melodramatic şi plecă.
!ceastă scurtă scenă mută trezi curiozitatea lui
!nnie, dar Meg era prea oosită, ca să-şi mai
împărtăşească impresiile şi se duse să se culce,
simţindu-se ca şi cum ar fi fost la un al mascat şi n-ar fi
petrecut aşa cum se aşteptase. ! doua zi fu olnavă şi
sîmătă plecă acasă, săturată de atîta distracţie.
— E plăcut să stai liniştită în fotoliu şi să nu fii
oligat
cu toateă scăăîntre
nu ţeii aşa
mereu
de musafirii.
elegant ca E aşa de ine
dincolo, ziseacas
Meg,ă,
uitîndu-se în jurul ei cu un aer de satisfacţie, duminică
seara, pe cînd se găsea cu mama ei şi cu Jo.
— 8mi pare ine că te aud vorind aşa, draga mea,
fiindcă mi-era teamă că după locuinţa aceea frumoasă,
casa ta o s ă-ţi pară sărăcăcioasă şi tristă, răspunse
mama ei, care o privise deseori cu îngrijorare în ziua
aceeea, căci ochii mamei prind repede orice schimare
de pe faţa copilului.
Meg îşi povesti toate aventurile cu multă vioiciune,
spusese de nenumărate ori că petrecuse ine. Ceva
totuşi părea că o apăsa pe suflet şi după de fetele mai
mici se duseră la culcare, ea rămase tăcută, pe gînduri în
faţa focului, cu un aer oosit. Cînd ceasul ătu nouă şi Jo
zise că ar fi vremea
aşezîndu-se să se culce,
pe scăunelul Megîşisesprijini
lui $eth, sculă deodat şi,
coateleă pe
genunchii mamei ei şi zise cu curaj.
— Mămico, vreau să-ţi fac o mărturisire.

— 8mi închipuiam/ Ce-i dragă
— ă plec, întreă Jo discretă.
— &u, doar nu-ţi spun eu tot, ţie Mi-era ruşine să
voroesc de asta
toate lucrurile în faţa copiilor,
îngrozitoare pe care dar vreau
le-am ca tu
făcut să ştii
la familia
Moffat.
— întem pregătite, zise doamna March zîmind, dar
părînd puţin îngrijorată.
— 1-am spus că m-au îmrăcat şi mi-au strîns talia şi
mi-au încreţit p ărul. +aurie a găsit că nu eram la locul
meu, de asta sînt sigură, deşi n-a spus-o şi cineva a zis
că sînt o 'păpuşă(. Mi-am dat seama că fac rău, dar m-
au linguşit şi m-am lăsat să-şi ată joc de mine.
— !sta-i tot întreă Jo, în timp ce doamna March se
uita în tăcere la fata ei cea frumoasă, care-şi ţinea capul
plecat.
— &u, am ăut şampanie şi am vorit tare, şi am
încercat să flirtez şi m-am purtat oriil, zise Meg
recunoscîndu-şi
— Mai e ceva,păcatele.
cred/ şi doamna Meg răspunse cu
greutate%
— a, e stupid, dar vreau să v-o spun, pentru că nu
pot să sufăr să aud oameni vorind asemenea lucruri
despre noi şi despre +aurie.
*i atunci le povesti diversele frînturi de conversaţii
pe care le auzise la familia Moffat) şi, pe cînd vorea, Jo
văzu pe mama ei strîngîndu-şi tare uzele, părînd
nemulţumită că i se agă în cap asemenea idei unei fete
neştiutoare ca Meg.
— !sta e cea mai mare prostie pe care am auzit-o
vreodată, strigă Jo indignată. e ce n-ai ieşit din seră, să
le spui asta în faţă
— &u puteam. Mă simţeam aşa de încurcată. +a
început
urmă eramnu aşa
m-amde putut împiedica
supărata să nuă, ascult,
şi de ruşinat încît amiaruitat
pe
că ar treui să plec.
— !şteaptă numai, pînă ce o văd eu pe !nnie Moffat,

şi am să-ţi arăt eu cum se pun la punct asemenea
comedii. !uzi/ ă ne facem planuri şi să fin drăguţe cu
+aurie, pentru că e ogat şi ar putea să se căsătorească
cu
amunasă-i din
spunnoi,
ce într-o
voresczi/idio
Ceţiio ăsia
ă se revolte
despre noi,+aurie, cînd
ieţii copii/
şi Jo rîse, ca şi cum, gîndindu-se mai ine, acest lucru
putea fi luat drept o glumă reuşită.
— acă-i spui lui +aurie, nu te voi ierta niciodată. &u
treuie să-i spună, nu-i aşa mamă, zise Meg necăjită.
— &u, nu repetaţi niciodată îrfelile prosteşti, mai
ine uitaţi-le cît puteţi mai curînd, zise doamna March, cu
gravitate. &-am făcut ine că te-am lăsat să te duci
printre oameni pe care îi cunoşteam aşa de puţin — uni
la suflet, n-am ce zice, dar îngîmfaţi, prost crescuţi şi cu
idei greşite de cum treuie să se poarte oamenii tineri.
!ia acum îmi dau seama de răul pe care ţi l-ar fi putut
face această vizită, Meg.
— &u fi supărată/ &-are să mi se întîmple nimic. !m
sfrumoas
ă uit partea reaăşiam
ă, fiindc am petrecut
să-mi amintesc numai
ine de multe partea cea
ori, şi- ţi
mulţumesc că m-ai lăsat să mă duc. &-am să mai fiu
sentimentală şi nemulţumită mamă. *tiu că sînt o
prostuţă şi am să stau cu tine, pînă cînd am să fiu în
stare să-mi port singură grijă de mine. ar nu e vina
mea, dacă-mi place să fiu lăudată şi admirată, zise Meg,
înroşindu-se şi vorind de admiraţie, de iuiţi şi de lucruri
de felul ăsta şi Jo avu impresia că în aceste două
săptămîni, sora ei crescuse şi se depărtase de ea într-o
lume în care n-o putea urma.
— Mamă, ai şi tu 'planuri(, cum zicea doamna
Moffat intreă Meg ruşinoasă.
— a, dragă, am multe. 9oate mamele au, dar cred
că ale mele se deoseesc întrucîtva de ale doameni
Moffat. !mlasărealitate,
să te aduc -ţi spun cîteva din ele, căfoarte
într-o chestiune ci a venit vremea
importantă.
Eşti tînără, Meg, dar nu prea tînără, ca să nu mă înţelegi
şi mama e persoana cea mai îndreptăţită să vorească

de asemenea lucruri unor fete ca voi. Jo, rîndul tău va
veni în curînd, poate, aşa că ascultă şi tu 'planurile(
mele şi ajută-mă să le îndeplinesc, dacă sînt une.
ca şi Jocum
se aşez
s-ară fipeadunat
un raţtoate
al scaunului, luîndu-şi
să discute un aer,
o afacere de
stat. Ţinînd cîte o mînă şi de a uneia şi de celeilalte şi
privind cu dragoste pe cele două fete, doamna March
zise pe un ton serios şi totuşi plin de voie ună%
— 1reau ca fetele mele să fie frumoase, talentate şi
cuminţi, să fie admirate, iuite şi respectate, săA aiă o
tinereţe fericită, să se mărite ine, să-şi aleagă soţi cu
multă înţelepciune şi să ducă o viaţă plăcută şi rodnica,
cu atîtea griji şi dureri cîte va socoti unul umnezeu să
le trimită. ă fie aleasă şi iuită de un om cumsecade e
cel mai frumos lucru care i se poate întîmpla unei femei
şi sper din toată inima ca fetele mele să aiă parte de
această ucurie. E natural să te gîndeşti la acest lucru
Meg. E drept să speri şi e înţelept să te pregăteşti în
aşteptarea
vremea, să acestui
te simţi eveniment, aşa încît, cînd
gata să-ţi îndeplineşti va veni
îndatoririle şi
să fii demnă de noua ta viaţă. ragele mele, sînt
amiţioasă pentru voi, dar nu vreau să vă avîntaţi în
lume, să vă căsătoriţi cu oameni ogaţi, numai pentru
că %8înt ogaţi, ori să aveţi apartamente elegante, în care
să nu vă simţiţi ine, pentru că vă lipseşte iuirea şi
înţelegerea. $anul e un lucru preţios, chiar noil, cînd ştii
să-l întreuinţezi ine şi ai nevoie de el, dar nu vreau să
fie singurul scop al vieţii voastre. !ş prefera să vă văd
soţiile unor oameni săraci, dar să fiţi fericite, iuite şi
mulţumite, decît înjosite pe un tron pe care să n-aveţi
linişte sufletească şi să fiţi înjosite în proprii voştri ochi.
— $elle zice că fetele sărace n-au prea mult noroc,
dacă nu se trudesc să iasă în evidenţă, oftă Meg.
— !tunci o să răJo/
!i dreptate, mînem
Mai fete
ine fete
ătrîne, zise Jomul
ătrîne cuţtumite,
ărie.
decît soţii nefericite sau fete care să umlaţi după
ăraţi, zise doamna March hotărîtă. &-avea grijă, Meg/

ărăcia rareori face să dea înapoi pe un om care te
iueşte sincer. !m cunoscut femei cinstite de toată
lumea, care au fost fete sărace) dar cu caracterul lor
frumos
astea înn-auvoiaputut rămîne
timpului. 6acefate
ţi caătrîne. +asă cas
în aceast lucrurile
ă să
domnească voia ună, ca să fiţi în stare să vă creaţi mai
tîrziu un cămin al vostru, dacă veţi avea prilejul, sau în
orice caz să fiţi mulţuminte aici. =n singur lucru să ţineţi
minte, fetelor, că mama e întotdeauna gata să vă asculte
necazurile şi să vă împărtăşească ucuriile şi că tatăl vă
e cel mai un prieten) şi amîndoi avem încredere şi
sperăm c ă fiicele noastre, fie măritate, fie nemăritate,
vor fi mîndria şi sprijinul ătrîneţelor noastre.
— !şa vom fi, mămico/ strigară amîndouă din tot
sufletul, cînd mama le spuse noapte ună.
CAP. X
C.P. & P.T.T.
3rimăvara veni cu o nouă serie de distracţii, căci
zilele mai lungi acuma le lăsau după-amiaza pentru lucru
şi pentru jocuri de tot felul. <rădina treuia aranjată şi
fiecare soră avea o ucată de pămînt să facă ce vrea cu
ea. :annah oişnuise să spună% ' !ş recunoaşte a cui e
fiecare grădiniţă, chiar ducă le-aş vedea în China(, şi
asta era adevărat căci gusturile fetelor erau tot aşa de
deoseite, ca şi caracterele lor. Meg avea trandafiri şi
vanilie, mirt şi portocale. tratul lui Jo nu era la fel dou ă
veri la rînd. 6ăcea mereu e0perienţe. !nul acesta pusese
floarea soarelui şi cu sămînţa acestei plante vesele,
mereu cu capul în sus, hrănea pe 'Moţata( şi familia ei
de pui. $eth avea flori de modă veche în grădina ei,
m ăzăricăpentru
uruieni şi dalii,pănem işori,
săriţşi garoafe,
pisici. pansele,
!m" avea cuîntr-a
un arc diverse
ei,
cam mic, cam lăsat în jos e drept, dar foarte drăguţ ca
înfăţişare, pe care caprifolia şi una dimineaţă îşi

întortocheau cu graţie cupele şi cornetele lor. Erau apoi
crini înalţi, ferigi delicate şi pe deasupra, multe plante
pitoreşti de culori strălucitoare.
8n zilele
jos sau frumoase
cu arca şi se fduceau
ăceau gr
să din ărie,ăseflori.
culeag plimau pe
8n zilele
ploioase, jucau jocuri de societate, unele vechi, altele
noi, mai mult sau mai puţin originale. =nul dintre acestea
era C.3.-ul, căci, cum erau la modă societăţile secrete,
găsiră că e de datoria lor să aiă şi ele una şi, cum fetele
admirau pe ic?ens, îi ziseră '"lubul !ic5:ic5 (. Cu cîteva
întreruperi, acest clu dura aproape un an. 8ntrunirile se
ţineau sîmătă seară, în podul cel mare, cu care ocazie
se păstra următoarea ceremonie% trei scaune erau
aşezate pe rînd, în faţa mesei, pe care se găsea o lampă,
patru panglici ale cu un C.3. mare de diferite culori,
cusut pe ele şi revista săptămînală numită Foaia clubului
!ic5:ic5 , la care contriuia fiecare) iar Jo, care se simţea
fericită în mirosul de cerneală, era editorul. +a ora şapte,
cei patru
jurul memri
capului se urcau
şi luau loc culamult
clu, îşi legau panglicile
ă solemnitate. Meg, ca în
cea mai în vîrstă, era amuel 3ic?Kic?, Jo, avînd
aplecarea spre literatură, era !ugust nodgrass, $eth,
pentru că era grăsuţă şi roşie în oraji, 9rac" 9upmann şi
!m", care încerca întotdeauna să facă lucruri peste
puterile ei, era &athaniel in?le. 3ic?Kic?, preşedintele,
citea revista care era plină cu poveşti originale, poezii,
ştiri locale, anunţuri caraghioase şi aluzii prin care-şi
aminteau una alteia, cu multă unăvoinţă, greşelile şi
lipsurile lor. 8ntr-una din aceste şedinţe, domnul 3ic?Kic?
îşi puse pe nas nişte ochelari fără sticle, ătu în masă şi
se făcu linişte, îşi drese vocea şi după ce se uită la
doamna nodgrass care se legăna cu scaunul, pînă cînd
îi văzu stînd ca oamenii, incepu să citească%
6#!7! C+=$=+=7 37C27C2
CĂĂ9#>7! M!C!9Ă
# poveste veneţiană
„%ondol
treptele ă dupăă unde-şi
de marmur gondolădepunea
se legăfermec
na plutind spre
ătoarea sa
încărcătură cu care sporea văzînd cu oc$ii mulţimea în
$aine strălucitaore, ce umpleau vastele saloane ale
contelui de #delon. "avaleri şi doamne din lumea mare,
zîne şi paji, călugări şi florărese toţi se amestecau cu
veselie la dansuri. 'oci dulci şi cîntece frumoase
umpleau aerul/ şi astfel, în muzică şi în voie bună, balul
mascat îşi urmă cursul său normal
; # văzut înălţimea 'oastră pe Madonna 'iola în
seara asta* întrebă un galant trubadur pe regina zînelor,
care mergea legănîndu-se cu graţie la braţ ul lui.
; +a< = aşa de frumoasă, dar aşa de tristă. 0oc$ia
pe care o poartă e minunată, căci peste o săptămînă se
căsătoreşte cu contele #ntonio pe care-l urăşte de
moarte.
; !e cuvîntul meu, îl invidiez. ată-l că vine,
înveşmîntat ca un mire, dar cu masca pe fa ţă. "înd şi-o
va scoate, vom vedea cu ce oc$i priveşte pe frumoasa
prin ţesă, a cărei inimă n-o poate cîştiga, deşi tat ăl ei
neînduplecat îi dăruieşte mîna, răspunse trubadurul.
; Se vorbeşte că era e îndrăgostită de un artist
englez, care o urmăreşte pas cu pas şi pe care nu-l poate
vedea în oc$i contele cel bătrîn, zise doamna, începînd
să danseze.
!etrecerea era în toi, cînd apăru un preot şi,
c$emînd perec$ea sub un baldac$in cu perdele de
catifea roşie, le făcu semn să îng$enunc$eze. +eodat ă
se făcu tăcere în saloane. 7u se mai auzea decît
murmurul fîntînilor şi foşnetul portocalilor, dormind în
mul ţ imiilunii, cînd contele de #delon se adresă astfel

lumina
; 'ă rog să-mi iertaţ i înşelăciunea prin care v-am

adunat aici, ca să fiţi martori la căsătoria fiicei mele.
!ărinte aşteptăm să-ţi îndeplineşti
misiunea.
(o ţ i oc$ii se întoarseră spre tînără perec$e şi spre
preot şi un murmur
nici mirele, de mirarenu-şi
nici mireasa străbăscoaser
tu mulăţimea, căci
măştile.
"uriozitatea stăpînea pe toţi, dar respectul le ţ inu limbile
în frîu pînă cînd serviciul divin lău sfîrşit. #tunci
spectatorii, doritori să cunoască adevărul, se strînseră în
jurul contelui cerînd o e>plica ţ ie.
; '-aş da-o cu dragă inimă, dac ă aş putea, doar atît
ştiu să vă spun c ă acesta a fost un capriciu al timidei
mele 'iola, şi l-am îndeplinit.
; #cum copiii mei să se termine această poveste.
Scoate ţi măştile, să vă dau binecuvîntarea mea.
+ar nici unul nu căzu în genunc$i, căci tînărul mire
răspunse pe un ton care a făcut să tresară pe toţi cei de
fa ţă, cînd lăsă să-i cadă masca, dezvelind trăsăturile
nobile ale lui Ferdinand +evereu>, artistul îndrăgostit.
Sprijinîndu-se
semn al ranguluide pieptul
său înaltlui pe
dincare strălucea
aristocra o stea,
ţia englez ă,
frumoasa 'iola zîmbea fericită.
; +omnule conte mi-ai spus dispre ţuitor că nu voi
avea dreptul să cer mîna fiicei dumitale, decît atunci cînd
mă voi putea l ăuda cu un nume cel puţ in egale cu ale
contelui #ntonio. =u îi pot oferi mai mult, căci firea ta
ambi ţioasă nu poate respinge pe contele de +evereau>
şi +e 'ere, cînd el îşi dă numele s ău vec$i şi averea sa
nemărginită, în sc$imbul mîinii acestei frumoase
doamne, acum so ţ ia mea.
"ontele de #delon rămase împietrit de uimire şi
Ferdinand spuse cu un zîmbet de triumf
; 'ouă, prietenii mei de aventură, nu vă pot dori
decît să fiţi uşa de fericiţ i ca şi mine în iubire şi la acest
bal
mea.mascat, să găsiţi o mireasă tot aşa de frumoasă ca a
. 37C27C2
+e ce e ".!. ca turnul lui ?abel* !entru că e plin de
membri nedisciplina ţ i.
Q
79#>7! =&=7 #1+E!C
&dată un fermier băgă în pămînt o sămînţă mică, şi
după cîtva timp crescu mare şi rodi mulţ i dovleci. 6ntr-o
zi de octombrie după ce s-au copt, el culese unul şi-l
duse la pia ţă. Un băcan îl cumpăr ă şi îl puse în gr ădina
lui. 6n aceeaşi diminea ţă, o fetiţă cu p ălăria maron şi
roc$ia albastră, cu o faţă rotundă şi un nas în vînt, se
duse fierse în oala cea mare. & parte din el îl trecu prin
maşină şi-i puse deasupra sare şi unt pentru masă/ şi la
rest adăugă puţin lapte, două ouă, patru linguri de za$ ăr
şi cî ţiva pesmeţi. !use totul într-o tavă şi îl băgă în
cuptor, pînă cînd se rumeni frumos şi a doua zi fu mîncat
de o familie ce se numeşte Marc$.
9. 9=3M!&&
Q
#M&=+=7 37C27C2
+omnule,
Mă adresez d-voastră, în c$estiunea unui păcat, cu

alte cuvinte păcătosul este un individ, numit 4in5le, care
produce tulburări la club, rîzînd şi cîteodată nu-şi scrie
partea lui în revista interesantă pe care o conduceţ i.
Sper c ă îi veţi ierta purtarea sa urîtă şi-l veţi l ăsa s ă
trimită o fabulă franţuzească, pentru că nu ştie să scrie
nimic din capul
se pricepe. 6n viitor voiă folosi
lui, fiindc are multe
mai lecţii de
bine făcutşişi voi
timpul nu
pregăti ceva „"omm1 la fo, adică bun. Sînt grăbită,

pentru că se apropie vremea să plec la şcoală.
Cu stimă &. 7&2+E

3rin rîndurile de mai sus autorul recunoaşte, cu
ărăţie şi curaj, mai multe, din greşelile sale trecute.
acă tînărul nostru prieten ar studia punctuaţia, ar fi
foarte ine.
Q
=& !CC7E&9 &E3+ĂC=9
'inerea trecută am fost alarmaţ i de zgomotul unei
căderi violente care venea din pivniţă, urmat de ţipete
de durere. #lergînd la fa ţ a locului în corpore am
descoperit pe iubitul nostru preşedinte întins lat pe
podea. #cesta se împeidicase şi căzuse, pe cînd aducea
sus lemne pentru scopuri casnice. #ceastă nefericit ă
întîmplare transformase
căci în căderea sa domnulaspectul
!ic5:ic5 pivni ţei cu
intrase într-o
capulruin ă,
într-
un lig$ean cu apă, răstumase un butoi cu s ăpun moale
peste trupul său voinic şi-şi adusese $ainele într-o stare
de nedescris. #jutat să iasă din această situaţie
periculoasă, se descoperi că nu suferise nici o v ătămare,
în afară de cîteva vînătăi, şi sîntem fericiţi să adăug ăm
că acum se simte foarte bine.
E..
Q
#vem durerea să anunţăm dispariţia misterioasă a
doamnei %$emule ţ. #ceastă splendidă pisică era obiectul
de admirat al unui larg cerc de prieteni şi admiratori,
căci frumuseţea ei atrăgea toate pisicie dim împrejurimi.
adîncăţresim
"alit ile ei ţoităfăde
ceau dragăcomunitate.
întreaga tututor şi pierderea ei a fost
Ultima oară, cînd a fost văzută, ea stătea în poartă,

supraveg$ind căruţa măcelarului şi ne temem că vreun
răufăcător, ispisit de farmacul ei, să n-o fi furat în mod
josnic. #u trecut săptămîni de atunci dar nu i s-a dat de
urm ă/ăşilaacum,
neagr ără
coşulpel sind orice
punem ţă, legăşi
speranfarfuria
deoparte panglică
m oo plîngem,
căci sîntem convinşi că a plecat pentru totdeauna.
Q
*97>7
+omnişoara &rat$1 ?luggage, talentata şi
inteligenta conferen ţiară, va ţine faimoasa ei conferinţă
despre Femeia şi situa ţ ia ei în societate în sala !ic5:ic5,
sîmbăta viitoare, la ora @ p.m., după ceremonia
obişnuită.
Q
Un curs de menaj, se va ţine în fiecare săptămînă la
(oatăătălumea
buc rie, sub rugată ţ sia
preşeden
este domnişoarei
ă fie prezentă. Aanna$ ?ro:n.
Q
Societatea pentru protec ţ ia contra prafului se va
întruni miercurea viitoare, pentru a face e>erci ţ i de
defilare în etajul de sus al clubului. (o ţ i membrii sînt
ruga ţi să se prezinte în uniformă, cu mătura pe um ăr, la
ora B p.m.
Q
+oamna ?. ?&U7"=0 va desc$ide săptămînă
viitoare noul său sortiment de pălării de păpuşi
completat cu ultiniile modele de la !aris. Se primesc
comenzi.
& nousă
în cursul pies
ăpi ă de teatru
ămînilor se va
viitoare. juca la (eatrul
6n cercurile ?orn:ill
autorizate se
vorbeşte că acesta va întrece tot ce s-a jucat vreodat ă
pe scena americană >oul grec sau Constantin

răzunătorul este numele acestei palpitante drame.
!&)(#
+acă S.!. nu şi-ar săpuni atîta mîinile, cînd se spală,

n-ar fi totdeauna în întîrziere la masa de diminea ţă
#.S. = rugat să nu mai fluiere pe stradă.
(. (. (e rog nu uita şerve ţ elul lui #m1.
7.7. 7u trebuie să se enerveze, pentru că roc$ia ei
n-are B cercule ţ e.
>!3#>9 Ă39ĂM8&!+
Meg — ine.
Jo — sla.
$eth — foarte ine.
!m" — suficient.
Cînd
asigur pe preşedintele
cititori este oisprăvi de
copie citit
fidelă arevista Dcare pot
unei reviste să
scrise
de fete care au e0istat odată, de mult o furtună de
aplauze izucni şi apoi domnul nodgrass se ridică să
facă o propunere%
— omnule preşedinte, domnilor, începu luînd un
ton şi atitudine parlamentară, aş vrea să vă propun
admiterea unui nou memru, un om care merită din plin
această onoare, care v-ar fi adînc recunoscător pentru
acest lucru şi care ar contriui foarte mult la înviorarea
cluului, la valoarea literară a revistei şi care ar fi cum nu
se poate mai drăguţ şi mai vesel. 3ropun pe domnul
9edd" +aurence, ca memru onorific al cluului 3ic?Kic?.
4ău, primiţi-l/
chimarea ruscă de ton a lui Jo făcu pe fete să
rîdă, odar
rosti toate
vor ă, înaveau
timp ceunnodgrass
aer de îngrijorare şi nimeni nu
îşi luă locul.
— # vom pune la vot, zise preşedintele. Cei ce

aproă această moţiune sînt rugaţi să spună 'a(.
# aproare energică a lui nodgrass, urmată, spre
surpriderea tuturor, de una timidă a lui $eth.
— Ceişice
Meg nu admit,
!m" spun '&u(.
nu admiteau intrarea unui nou memru
şi demnul in?le se ridică să justifice, cu multă eleganţă%
— &u vrem ăieţi. înt uni numai de glume şi de
scandal. !ceasta este o societate feminină şi vrem să
rămînă aşa pînă la sfîrşit.
— Mi-e teamă că o să rîdă de revistă şi o să se
distreze pe socoteala noastră după aceea, oservă
3ic?Kic?, trăgînd de ucla de pe frunte, cum făcea
întodeauna, cînd nu ştia ce hotărîre să ia.
nodgrass sări deodată în sus, pledînd sincer%
— omnule, îţi dau cuvîntul meu de om serios, că lui
+aurie nici prin gînd n-are să-i treacă aşa ceva. +ui îi
place să scrie. 1a da astfel o altă înfăţişare contriuţiilor
noastre şi ne va împiedica să devenim sentimentale. &u
v
deă da ţi seama
mult pentru&oi
noi.facem
Cred aşa
că de
cel puţin pentru
mai el şi ellucru
neînsemnat aşa
prin care ne putem arăta recunoştinţa este să-i oferim
aici un loc şi să-l primim cu ucurie, dacă vrea să vină.
!ceastă aluzie meşteşugită la unătatea vecinului ei
îl încălzi pe 9upman, care se sculă, cu aerul unui om care
a luat o hotărîre nestrămutată%
— ar, ar treui să facem acest lucru, chiar dacă ne
e frică. Eu sînt de părere că poate să vină şi unicul lui,
dacă îi face plăcere.
!ceastă izucnire însufleţită a lui $eth electrifîcă
cluul şi Jo se sculă şi-i strînse mîna aproator.
— Ei, acuma votaţi înca o dată. !duceţi-vă aminte că
e vora de +aurie al nostru şi ziceţi 'a(, strigă
nodgrass aprins.
— a/ a/ a/,
$ravo/ ă trrăăiţspunser
i/ Cum ă în
cel cor
maitreiun
voci.
lucru e 'să
strunim timpul( întreuinţînd e0presia atît de
caracteristică a lui in?le, daţi-mi voie să vă prezint pe

noul memru.
*i spre marea uimire a restului cluului, Jo dechise
uşa de la dulap şi-l scoase afară pe +aurie, care sătuse
pe un—sac de petece,
*mechero/ 9răroşu la faţăJo,decum
dătorule/ atîtaairîs înnănuşit.
putut face aşa
ceva strigară cele trei fete, iar Jo, după ce-l scutură de
praf, aduse un scaun, o panglică cu iniţiale şi-l instală cît
ai clipi din ochi.
— Calmul acestor doi ştrengari e surprinzător,
începu domnul 3ic?Kic?, încercînd să se încrunte la ei,
dar nereuşind decît să le zîmească dulce.
&oul memru fu la înălţimea situaţiei. 7nclinîndu-se
cu recunoştinţă către fotoliul preşedintelui, zise pe tonul
lui cel mai convigător%
— omnule preşedinte, mă iertaţi, domnilor
permiteţ-mi să mă prezint% am eller, umilul servitor al
acestui clu.
— $ine/ $ine/ strigă Jo, izind în capacul unei cutii
vechi—de tală, demeu
3rietenul carecredicios
se sprijinea. 
şi noilul meu protector,
continuă +aurie, făcînd un gest vag cu mîna, care m-a
prezentat cu cuvinte atît de măgulitoare, nu treuie să
poarte vina josniciei stratageme de astă-seară. Eu am
plănuit-o şi ea a cedat, numai după ce am necăjit-o zile
de-a rîndul.
— +asă, nu lua acum toată vina asupra ta, doar eu
am propus să te ag în ufet, îl întrerupse nodgrass,
care gusta grozav această glumă.
— &-o ascultaţi pe ea. Eu sînt mizerailul care a
făcut tot, domnule, zise noul memru cu plecăciune în
genul lui eller. ar, pe onoarea mea, n-am să mai fac
niciodată, ci mă voi devota cu totul intereselor acestui
clu nemuritor.
— $ravo/
în nişte $ravo/, strigă Jo, lovind în capacul cutiei ca
ţimale.
— Continuă/ Continuă/ strigară in?le şi 9oppman,

în timp ce preşedintele se înclină inevoitor.
— !ş vrea doar să vă anunţ că în semn de
recunoştinţă pentru onoarea ce mi s-a făcut şi ca mijloc
de înlesnire
naţiuni aliate,alamrela ţiilor prieteneşti
instalat un oficiu dedintre cele
poştă în douîn
grad, ă
colţul din fund al grădinii) o clădire frumoasă, spaţioasă
cu lacăte la uşi şi tot ce treuie pentru primirea coletelor.
E un fost coteţ de păsări, dar am zidit uşa şi am scos
acoperişul, aşa încît putem aga înăuntru tot felul de
lucruri, ca să facem economie de timpul nostru aşa de
preţios. 3ot intra scrisori, manuscrise, cărţi şi pachete şi
fiecare naţiune va avea o cheie, un aranjament care cred
că vă convine. aţi-mi voie să vă prezint cheia cluului şi
să-mi iau locul cu mii de mulţumiri, pentru cinstea ce mi
s-a făcut.
7zucniră aplauze nesfişite, cînd domnul eller
depuse o cheiţă pe masă şi se lăsă să cadă pe scaun.
Jo ătu cu furie în capacul de la cutie şi fu nevoie de
mai
=rmămult timp,
o lung ă pîn ă cînd
discu ţie şiliniştea
fiecareputu
venifi iar
cu restailtă.
propuneri
surprinzătoare, căci fiecare îşi dădea osteneală să
găsească ceva, aşa încît adunarea fu neoişnuit de
vioaie şi dură pînă seara tîrziu, cînd luă sfîrşit, prin trei
urale pentru noul memru.
&imeni nu regretă admiterea lui am eller, căci un
memru mai devotat, mai fciine crescut şi mai jovial nu
putea să mai e0iste într-un alt clu. 8ntr-adevăr, +aurie
dădu mai multă vioiciune adunărilor şi un alt aspect
revistei. Cuvîntările lui făceau să se prăpădească de rîs
auditorii-şi compoziţiile lui erau foarte une, patriotice,
clasice, comice sau dramatice, după cum i se cerea, dar
niciodată sentimentale. Jo îl considera egalul lui $acon,
Milton .iu ha?espeare, şi-şi refăcu operele ei după
modelul
3. 9.lui,9.-ul
cu un
seiHun rezultat,
dovedi a fi socotea
o invenţea.
ie grozavă, care
prosperă de minune, căci trecură prin el aproape tot
atitea oiecte ciudate, itc trec şi prin cel adevărat.

9ragedii şi cravate, poezii şi murături, galoşi, invitaţii,
dojane şi căţei. 3e ătrîn îl amuza. $agă în cutia îlR poştă
o mulţime de pachete curioase, mesaje mişcătoare şi
iflegrame
farmecele 7 caraghioase)
lannei, trimiseiar grăodinarul
chiar scrisoarelui,
de vrăjit de
dragoste,
prin Jo. Ce au mai ns, cînd secretul a fost descoperit/ &ici
nu visau măcar cîte scrisori de dragoste va conţine acea
mică poştă, în anii care aveau să vină.
C!3. S7
ES3E>7E&Ţ!
— 8ntîi iunie/ 6amilia 2ing pleacă mîine la mare şi eu
sînt lieră/ 9rei luni de vacanţă/ Ce-am să mai petrec,
e0clamă Meg, intorcîndu-se acasă într-o zi călduroasă de
vară, ca s-o găsească pe Jo, întinsă pe sofa, moartă de
ooseală, în timp ce $eth îşi scotea pantofii plini de praf
şi !m"
—M făăcea
utşalimonad
Marchăa, ca să seazi.
plecat răcoreasc toată lumea.
lavă ăomnului/ zise
Jo. Mi-era o frică de moarte, să nu-mi ceară să merg cu
ea, fiindcă m-aş fi simţit oligată să primesc) dar ştiţi,
3lumfield e vesel ca un cimitir, aşa c ă ar fi putut să-mi
ierte refuzul. !m făcut iute agajele aei. Eram aşa de
grăită să termin cu toate, că eram neoişnuit de
săritoare şi de drăguţă şi mă temeam că are să-i fie greu
să se despartă de mine. !m tremurat, pînă am văzut-o
instalată ine în trăsură şi atunci am mai tras o spaimă.
Cînd a pornit, şi-a scos capul pe geam şi mi-a strigat%
'Jos"-phine/ &-ai vrea...( >estul nu l-am mai auzit,
fiindcă am făcut stînga împrejur ca o laşă şi am luat-o la
goană. !m fugit, pînă am cut colţul şi aia acolo m-am
oprit.
D=rşi,—zise
$iata Jo/ !aşezîndu-i
$eth, ajuns acaspicioarele
ă parcă arpe
fi fost urmărit
canapea, de
cuă un
aer matern.
— Mătuşa March e un adevărat 'sampri( nu-i aşa,

oservă !m" gustînd ăutura şi plescăind din uze.
— 6etiţa asta vrea să zică 'vampir( dar n-are a face.
E prea cald, ca să te mai gîndeşti la vocaular, murmură
Jo. — Ce aveţi de gînd să faceţi în vacanţă, întreă !m",
schimînd suiectul cu tact.
— Eu am să lenevesc în pat şi n-am să fac nimic,
răspunse Meg, din adîncimile fotoliului în care se legăna.
M-am sculat de vreme toată iarna şi cît e ziua de mare n-
am făcut altceva decît să muncesc pentru alţii. !cum
vreau să mă odihnesc şi să mai văd şi de mine.
— :m/ zise Jo. !morţeala asta mie nu-mi convine.
!m o grămadă de cărţi şi vreau să-mi petrec zilele cu
soare, citind pe craca din mărul acela ătrîn, cînd nu mă
voi ţine de ştrengării cu +aurie. ,
— ă nu mai facem nici noi lecţii cîtva timp, $eth, ci
să ne jucăm şi să ne odihnim, cum fac şi fetele celelalte,
propuse !m".
— $ine,
eu vreau dragînv
să mai ă, dac ă mama
ăţ cîteva n-are 3e
cîntece. nimic
urm împotriv . *i
ă copiii ămei
treuie să se aranjeze pe timpul verii. înt într-o
dezordine îngrozitoare şi au nevoie de haine noi.
— &e dai voie, mamă întreă Meg pe doamna
March care cosea în 'colţul mămichii(, cum îi ziceau ele.
— 8ncercaţi timp de o săptămînă, să vedeţi cum
merge. Cred că pe sîmătă o să găsiţi, că să te joci într-
una, fără să munceşti e tot atît de rău, ca şi să munceşti
într-una, fără să te joci deloc.
— #, nu/ 1a fi splendid. înt sigură/ zise Meg.
— *i acum să închinăm, cum zice 'prietenul şi
tovarăşul meu aip" <amp% '9răiască distracţia, jos
munca(, strigă Jo, ridicîndu-se cu paharul în mînă.
$ăură toate vesele şi începură e0perienţa, stînd
culcate tot
apăru pîn restul
ă la zece.zilei. ! doua
<ustarea zi de ădiminea
ei solitar ţă, Meg
n-avu nici nu
un gust
şi odaia i se păru părăsită şi în neorînduială, căci Jo nu
schimase florile, $eth nu ştersese praful şi cărţile lui

!m" stăteau aruncate peste tot. &imic nu era aranjat şi
plăcut, afară de 'colţul mămichii( care era ca întot-
deuana. !colo se duse să se odihnească şi să citească,
ceea
de varce însemna
ă are să caştecu
să-şi cumpere şi leafa
să viseze
ei. ce rochii drăguţe
Jo îşi petrecu dimineaţa la riu cu +aurie şi după-
amiaza plînse, citind 6n lumea largă, sus în măr.
$eth începu prin a scoate toate lucrurile grămadă
din dulapul cel mare unde locuia familia ei, dar se plictisi,
înainte de a-l termina pe jumătate, şi-l lăsă tot răvăşit)
apoi se aşeză la pian, ucurindu-se că n-are vase de
spălat.
!m" îşi aranjă arcada, îşi puse cea mai ună rochie
ală, îşi pieptănă uclele şi se aşeză sa deseneze su
caprifoi, sperînd să treacă cineva şi să întree cine e
tînăra artistă. ar cum nu apăru decît un ţăran cu coasa,
se duse să se plime, o prinse ploaia şi se întoarse
acasă, udă pînă la piele.
+a ceai,
de acord că îşi
a spuseser fiecare impresiile
fost o ziă minunat şi toate fur
ă, deşi neoişnuit ă
de
lungă. Meg care se dusese în oraş după cumpărături şi-şi
luase 'o frumuseţe de muselină alastră(, descoperise
după ce o croise, că e un material care intră la spălat,
ceea ce o cam supără.
Jo îşi arsese nasul în arcă şi cititul îndelungat îi
dăduse o durere de cap insuportailă.
$eth era necăjită de neorînduiala din dulapul şi de
greutatea de a învăţa trei-patru cîntece deodată.
+ui !m" îi părea rău că-şi stricase rochia şi a doua zi
era invitată la ceai, la 2at" $roKn) şi acuma, ca 6lora Mc.
6lins", nu mai avea 'ce să puie pe ea(. ar acestea erau
lucruri fără importanţă şi o asigurară pe mama lor că
e0perienţa reuşeşte de minune. Ea zîmi, nu zise nimic şi
cu
ele,ajutorul
spre a ţlui
ine :annah, făăcuşiceea
casa curat ceăneglijaser
gospod ă să facă
ria fără întreruperi,
ca o maşină. Era uimitor ce stare de lucruri incomodă se
care avea mult umor, hotărî să le dea o lecţie, s-o ţină

minte, care să pună vîrf acestei şăptămîni de e0perienţe.
ădu deci drumul :annei, l ăsînd pe fete s ă preţuiască
din plin urmările jocului fără răgaz.
ucăCînd se era
tărie nu treziră din
focul somn,
făcut, sîmătă diminea
în sufragerie ţa,era
masa nu la
aşezată şi mama nu se vedea pe nicăieri.
— umnezeule mare/ Ce s-a întîmplat strigă Meg şi
rămase pironită locului, uitîndu-se împrejur.
ădu fuga sus şi se întoarse repede, liniştită, dar
cam ruşinată.
— Mama nu e olnavă, e numai foarte oosită, şi
zice că are de gînd să stea liniştită în camera ei toată
ziua şi noi să ne descurcăm, cum vom şti. 3are ciudat s-o
vedem stînd) dar zice că a fost o săptămînă foarte grea
pentru ea, aşa că n-avem dreptul să cîrtim, ci să ne
purtăm singure de grijă.
— !sta e foarte uşor şi ideea îmi place. !rd de
dorinţa de a face ceva, adică vreo distracţie nouă, ştii Jo
repede.
8ntr-adevăr, simţiră toate o mare uşurare, că-şi
găseau de lucru şi se puseră pe treaă cu tot sufletul.
ar curînd înţeleseră adevărul spuselor :annei%
'<ospodăria nu-i glumă(. 3rovizii erau din elşug ţin
cămară şi în timp ce $eth şi !m" puneau masa, Meg şi Jo
făcură ceva de mîncare, mirîndu-se de ce se pltng
servitorii că muncesc mult.
— !m să duc şi mamii ceva, cu toate că a zis că nu
treuie să ne îngrijim de ea, zise Meg. cafe prezida, ca o
adevărată gospodină, din dosul ceanicului.
4is şi făcut. 8nainte de a se aşeza, umplură o tavă şi
o duseră sus, urîndu-i mamii poftă ună din partea
ucătăresii. Ceaiul era amar, omleta arsă şi pesmeţii
prea săraţi) dar doamna March primi toate cu mulţumiri
şi rîse
—din inimăde
$ietele , dup ceă Jo
ele,ă m plecase.
tem că are să le vină tare greu)
dar lasH că le prinde ine, zise ea-scoţînd din dulap
lucrurile une de mîncat cu care se aprovizionase şi

punînd deoparte ucatele gătite de fete, ca să nu le
jicnească.
# mică înşelăciune de mamă, pentru care îi fură
recunosc ătoare. fură plîngerile de jos şi mare fu necazul
&umeroase
ucătărese-i şefă, după atîtea insuccese.
— &u face nimic, gătesc eu pentru prînz, şi tu să fii
cucoană. 8ţi păstrezi mîinile ale, primeşti musafirii şi dai
porunci, zise Jo, care se pricepea şi mai puţin în treurile
ucătăriei.
!ceastă propunere inevoitoare fu primită cu
ucurie, şi Margareta se retrase în salonaş, unde făcu
iute rînduială, vîrînd tot ce nu era la locul lui su divan şi
închizînd oloanele, ca să nu mai şteargă praful. Jo, cu o
încredere oară în priceperea ei de gospodină şi din
dorinţa de a se împăca, ăgă fără întîrziere un răvaş în
cutia de poştă, invitînd pe +aurie la dejun.
— Mai ine vezi ce ai de mîncare, înainte de a pofti
pe
act oameni la mas
ospitalier, ă, zise
dar uşa de Meg, cînd fu informată de acest
necugetat.
— ! e friptură de vacă cu cartofi. !m să cumpăr
sparanghel şi un homar, ca să-i dea gust(, cum zice
:annah. 6ace şi o salată de lăptuci. &u ştiu cum, dar
scrie la carte. Ca desert, sufleu de fragi. au şi cafea,
dacă vrei să fie o masă elegantă.
— &u te apuca de prea multe feluri, Jo, pentru că ştii
că nu eşti în stare să facă decît turtă dulce şi zahăr ars,
care să poată fi mîncate. 8mi spăl mîinile de această
invitaţie. 9u l-ai poftit pe +aurie pe răspunderea ta. 9u să
ai grijă de el.
— &ici nu-ţi cer să faci altceva decît să-l primeşti
ine şi să mă ajuţi la udincă, dacă mă încurc. 1rei
întreă Jo puţin ofensată.
pîine—şia, numai lucruri
la cîteva că nicimici.
eu nuMai
măine
pricep) doar
du-te puţin la
şi întrea ă
pe mama, înainte de a hotărî ceva, răspunse Meg,

prudentă.
— igur că am s-o între, doar nu sînt neună să-mi
fac de cap, şi Jo porni pe scări în goană, furioasă că
ceilal—
ţi 6nu se încred
ă ce vrei şi în
nutainele ei culinare.
mă tulura. Eu mănînc azi în oraş
şi nu vreau să mă mai necăjesc cu masa de acasă, zise
doamna March, cand Jo îi ceru sfatul. &u mi-a plăcut
niciodată gospodărie şi azi m-am hotărît să mai schim
puţin, să citesc, să scriu, să fac vizite.
+a vederea mamei ei de oicei aşa de ocupată,
legănîndu-se comod în fotoliu şi citind dis-de-dimineaţă,
Jo crezu că s-a întîmplat o catastrofă, căci o eclipsă de
soare, un cutremur, o erupţie vulcanică, nu i s-ar fi părut
mai ciudate.
— 9oate sînt azi pe dos, îşi zise Jo, întoreîndu-se jos
foarte supărată. $eth plîngea, sigur că i s-a întîmplat
ceva familie ei. acă !m" mă plictiseşte, am s-o reped
puţin.
3ip, 7ntrînd
canarul,în zsalonaş,
ăce mortgăînsi colivie,
pe $ethcuplîngînd cu suspine.
ghearele lui mici
ţepene întinse, ca şi cum s-ar ruga să i se dea de
mîncare.
— E vina mea... am uitat de el... n-a mai avut nici o
săptămînă aici o picătură de apă... 1ai 3ip, cum de n-am
îngrijit eu de tine înt o fată fără mila... se văită $eth,
luînd în mînă iata păsărică şi încercînd s-o readucă la
viaţă.
Jo îi e0amină ochii întredeschişi, puse mîna la inima
lui mică, să vadă dacă mai ate) dar 3ip era ţeapănă şi
rece. Jo dădu din cap şi întinse surorii ei cutia de domino
ca să-i facă din ea sicriu.
—$agă-l la cuptor, poate se încălzeşte şi învie,
propuse !m", ca să-i mai dea puţină speranţă.
ard — upă ce l-am lăsat să moară de foame, acum să-l
8i fac un giulgiu, îl îngrop şi nu mai iau niciodată o

altă pasăre, niciodată, pentru c ă nu sînt vrednică s-o
îngrijesc, murmura $eth, stînd pe podea, cu păsărică în
pumn.
de el,—dar
Ce nimic
să-i faci !cumacum
nu merge nu mai plînge,
treuie săpt$eth.
ămînăEasta
păcat
şi
3ip săracul a avut de suferit cel mai mult, din cauza
e0perienţelor noastre. 6ă-i giulgiu şi pune-l în cutia mea.
upă masa îi facem o înmormîntare în toata regula, zise
Jo, — începînd să simtă greutatea atîtor răspunderi pe
care şi le luase pe cap.
+ăsînd pe ceilalţi să consoleze pe $eth, Jo se duse la
ucătărie, pe care o găsi într-o stare de plîns.
8şi puse un şorţ mare dinainte şi se apucă de treaă.
trînse mai întîi toate farfuriile teanc, să le spele, dar
ăgă de seamă că focul se stinsese.
— 'Ce plăcută perspectivă/( mormăi Jo, trîntind uşa
de la soă şi scormonind tăciunii cu putere.
upă ce-l aprinse, îşi făcu socoteala că, pînă se
încălzeşte apa,
feticitîndu-se căsaă fse ducoăafacere
ăcut la piaţăuna,
. rumul
luă ocalea
înviorînpoi,
ă şi,
după ce cumpărase un homar foarte tînăr, nişte
sparanghel foarte ătrîn şi două cutii de fragi acri. 3înă
cînd curăţă tot, se apropie vremea mesei şi soa era
încinsă. :annah lăsase nişte pîine să crească, Meg o
frămîntase mai devreme, o pusese să crească din nou în
cuptor, dar uitase de ea. 9ocmai stătea de voră cu
allie <ardiner în salon, cînd uşa se deschise rusc şi
apăru un cap zîrlit, plin de făină şi de funingine şi înroşit
de căldură, care întreă răstit%
— !scultă, pîinea e dospită, cînd dă peste formă
allie începu să rîdă) dar Meg dadu din cap şi ridică
sprîncenele, cît putu mai sus, ceea ce făcu să dispară
apariţia neaşteptată şi pîmea fu ăgată imediat în
cuptor.
vadă cumoamna
merg March plec
lucrurile ă în tot
peste oraş,
şi dup
dupăă ce
ce se uită un
spuse să
cuvînt de mîngîiere lui $eth. Cînd palăria cenuşie dispăru
dţjpă colţ, fetele se simţiră grozav de părăsite şi de

neputincioase. 8şi poate oricine închipui ce încîntate fură
cînd, puţin după aceea, se mai anunţă la masă
domnişoara Croc?er, o domnişoară ătrînă şi slaă, cu un
nas ascu
spunea ţit ce
tot şi vedea.
cu nişte&-o
ochi iscoditori,
puteau suferi,care
dar livedea tot şi
se spusese
să fie amaile cu ea, pentru că era o femeie ătrînă şi
săracă şi avea puţini prieteni. !şa că Meg o pofti în
fotoliu şi încercă să stea de voră cu ea, încît lui Meg îi
venea destul de greu să-şi facă datoria de gazdă cum
treuie.
Cuvintele nu pot descrie îngrijorarea lui Jo şi
sforţările pe care le făcu ea în dimineaţa aceea, iar
prînzul pe care l-a servit a rămas de pomină în oraş.
6iindu-i teamă să mai ceară vreun sfat cuiva, făcu ce se
pricepu singură şi descoperi că nu-i de ajuns să fii
energică şi inevoitoare, ca să devii o ună ucătăreasă.
Ţinu sparanghelul pe foc o oră şi fu foarte supărată, cînd
încercă şi văzu că vîrfurile erau prea fierte, pe cînd
tulpinile
3regătireaerau mai tari
salatei caăjise
o nec la început.
aşa de 3îinea
mult, coă arse scrum.
lăsase totul
altă, ca la urmă să se convingă că nu era în stare s-o
facă. #marul nu se pricepu să-l desfacă, dar atîta îl ătu
cu ciocanul şi-l izi cu cleştele, că-l scoase în cele din
urmă din carapace şi-i ascunse proporţiile sale minuscule
su o mare de frunze de lăptuci. Cartofii îi grăi, ca să nu
lase să aştepte sparanghelul şi pînă la urmă nici nu fură
fierţi. ufleul ieşi cu mai multe cocoloaşe şi fragii se
dovediră a nu fi aşa de copţi, cum păreau la prima
vedere, căci fuseseră aşezaţi cu îndemînare în cutie.
— Ei dacă le e foame, să mănînce carne de vacă şi
pîine cu uni. &umai că e enervant să-ţi pierzi pe degeaa
toată dimineaţa, se gîndi Jo, sunînd clopotul pentru
masă, cu o jumătate de oră mai tîrziu decît de oicei,
privind încpentru
pregătise ălzită, +aurie,
oosită oişnuit
şi plictisit ucatele
cuă mîncăruri pe care le
delicate şi
pentru domnişoara Croc?er, căreia nu-i scăpa nimic, şi
care, cu gura ei rea, le va răspîndi pe la toate

cunoştinţele.
$ietei Jo îi venea să intre în pămînt de ruşine, văzînd
că fiecare fel e gustat şi apoi lăsat în farfurie. !m" rîdea
pe înfundate,
strîngea Meg în
uzele, stţăepat
tea ăîncruntată, domnişoara
, iar +aurie vorea şiCroc?er
rîdea
încontinuu ca să înveselească pe comeseni. 3unctul tare
al lui Jo erau fructele, căci le pusese zahăr din elşug şi
smîntînă pe deasupra. #rajii ei fierinţi se răcoriră puţin
şi răsuflă din adîncul inimii, cînd văzu trecîndu-se
farfuriile mici de sticlă şi toată lumea privi cu un ochi
inevoitor micile insule roşii într-o mare de smîntînă.
omnişoara Croc?er gustă întîi, se strîmă şi ău repede
apă. Jo, care refuzase, crezînd că n-o să fie de ajuns, căci
scăzuse mult conţinutul, după ce fiecare îşi luase porţia,
aruncă o privire spre +aurie, dar el mînca înainte
voiniceşte, deşi avea o cută uşoară în colţul gurii şi
stătea cu ochii ţintă în farfurie. !m", care se prăpădea
după dulciuri, luă o linguriţă plină, se înecă, îşi ascunse
faţa în
— şervet
ar ce şi se scul
este ă de Jo,
izucni la mas ă în graă.
tremurînd.
— !i pus sare în loc de zahăr şi smîntîna e acră,
răspunse Meg cu un gest tragic.
Jo scoase un geamăt şi se lăsă să cadă pe scaun. 8şi
aduse aminte că la urmă, în graă, mai presărase ceva
al, dintr-una din cele două cutii de pe masa din
ucătărie. e făcu roşie de ruşine şi era cît pe aici să
înceapă să plîngă, cînd întîlni privirea lui +aurie, în care
licărea o uşoară veselie, în ciuda sforţărilor sale eroice de
a rămîne serios, şi atunci îi apăru partea comică a
acestei nenorociri şi rîse pînă îi dădură lacrimile. Ceilalţi
nu se putură nici ei aţine. >îse chiar şi domnişoara
Croc?er şi nefericitul prinz se termină vesel, cu pîine, cu
unt, măsline şi glume.
— &u,
ne vom recm
ăpăăsimt în stare săcu
ta seriozitatea strîng acum masa, zise
o înmormîntare, aşa Jo,
că
în timp ce se ridicau de la masă, iar domnişoara Croc?er
iunie erau în floare, şi se aşezară jos, mormăind şi

suspinînd de ooseală sau de plictiseală.
— Ce zi oriilă a fost/ începu Jo, care de oicei,
deschidea cea dintîi vora.
—zise
grea/, Mi s-a
Meg.părut mai scurtă decît altădată, dar aşa de
— &u seamănă deloc cu 'casa noastră(, zise !m".
— &ici nu putea să semene, fără mămica şi fără
ietul 3ip, suspină $eth, uttîndu-se cu ochii plini de
lacrimi la colivia goală de deasupra capului ei.
— Mama a sosit, dragă şi dacă vrei, chiar mîine îţi
pot găsi altă pasăre.
4icînd acestea, doamna March veni de-şi luă locul
oişnuit printre ele, avînd aerul că nici vacanţa ei nu
fusese mai fericită decît a lor.
— înteţi mul ţumite de săptămînă de încercări,
fetelor, sau mai vreţi una întreă mama lor, cînd $eth
se cuiări lîngă ea şi celelalte îşi întoarseră ochii spre ea,
radioase, cum se întorc florile spre soare.
— Eu
&icinu/
eu,strig
i seăalJo hotăărîtcelelalte.
ăturar ă.
— înteţi de părere atunci, că nu strică să ai cîteva
griji şi că treuie să trăieşti puţin şi pentru ceilalţi
— ă stai mereu lungită şi să te ţii de ştrengării, nu
merge, oservă Jo, dînd din cap. M-am săturat de asta,
vreau să mă apuc serios de lucru.
— Ce ar fi să învăţaţi puţină ucătărie E o
îndeletnicire folositoare pentru o femeie şi doamna
March rîse tare, aducîndu-şi aminte de prinzul lui Jo, căci
se întilni cu domnişoara Croc?er şi aflase de cele
petrecute.
— Mamă, ai plecat de acasă şi ne-ai lăsat singure, pa
să vezi cum ne descurcam strigă Meg care avusese
toată ziua ceva ănuieli.
— a,
tuturor voiam sde
depinde ă vfelul
ă daţi cum
şi voiîşi
seama, că una stare
îndeplineşte a
fiecare
datoria. !tîta timp cît :annah şi cu mine am făcut partea
voastră de treaă, totul a mers ine, deşi n-aveam

impresia că sînteţi fericite. !tunci m-am gîndit să vă dau
o mică lecţie, să vă arăt ce se întîmplă, cînd cineva se
gîndeşte numai la el. &u credeţi că e mai frumos să vă
ajuta ţi una
fac mai pe alta,
plăcut sălier,
timpul aveţi ca
mici
să îndatoriri zilnice,
puteţi avea astfelcare
un
cămin plăcut şi ine îngrijit
— $a da, mamă/ strigară fetele.
— !tunci să vă dau un sfat% luaţi-vă iar în spate
micile voastre poveri, pentru că, deşi par grele,
cîteodată, ne sînt de folos, şi ne uşurează chiar, pe
măsură ce învăţăm să le purtăm. #rice om găseşte ceva
de făcut cînd vrea şi munca e sănătoasă, ne ajută să nu
ne plictisim şi să nu ne ţinem de răutăţi. &e face să ne
simţim puternice şi independente mai mult decît anul.
— 1om lucra ca nişte aline şi vom căuta să ne placă
munca. !i să vezi, zise Jo. Eu am să învăţ ucătărie în
vacanţa asta şi viitorul prînz pe care-l voi da, va fi un
succes.
*tiu s—ă Eu am şisămfac
lucrez ă înscărcinez
măşi tatii, în deşi
cu ele, loculnu-mi
tău, m ămico.
place să
cos. !sta e mai ine decît să-mi stric lucrurile mele, care
sînt destul de drăguţe şi aşa, zise Meg. .
— Eu am să-mi fac lecţiile în fiecare zi, şi n-am să
mai pierd atîta timp cu pianul şi păpuşile. înt o proastă
şi ar treui să învăţ, nu să mă joc atîta, fu hotTnrea lui
$eth, iar !m" îi urmă e0emplul, declarînd eroic%
—Eu am să învăţ să fac utoniere şi să fiu mai
atentă, cînd voresc.
— 3erfect/ !tunci sînt mulţumită de e0perienţă şi
cred că nu va treui s-o mai repetam. &umai nu cădeţi în
e0trema cealaltă, să munciţi ca nişte roae. ă aveţi ore
de lucru şi ore de joacă, ca fiecare zi să fie plăcută şi
folositoare. ă dovediţi că ştiţi să cunoaşteţi valoarea
timpului, întreuin
vis, ătrîne ţîndu-lcu
ţea va aduce ine.
sine!tunci, tinereţea
puţine regrete şi va
viaţfia un
va
fi frumoasă, în ciuda sărăciei.
— 1om ţine minte lucrurile astea mamă/ *i nu le

uitară.
CAP.
TABĂRA XII
LAURENCE
$eth era poştaşul familiei March, pentru că ea

stătea mai mult acasă şi se putea duce regulat să
descuie cutia şi apoi să împartă, încîntată, conţinutul.
8ntr-o zi de iulie, se întoarse cu mîinile pline şi trecu pe la
fiecare, să-i lase un pachet sau o scrisoare.
— =ite uchetul tău, mamă/ +aurie nu-l uită
niciodată, zise ea, punînd florile proaspete în vasul din
'colţul mămichii(, ţinut mereu plin de ăiatul iuitor.
— omnişoara Meg March, o scrisoare şi o mănuşă,
continuă $eth, înmînînd articolele surorii ei, care stătea
lîngă mama ei, cosînd manşete.
— Cum, dar am uitat o pereche dincolo şi-mi trimite
înapoi
umac. numai una, zise Meg uitîndu-se la mănuşa gri de
— &u ţi-a căzut una în grădină
— înt sigură că nu, pentru că era numai una în
cutie.
— &u-mi place să am mănuşi desperecheate. Ei, nu-i
nimic/ # s-o găsesc şi pe cealaltă. crisoarea e doar o
transcriere a cin tecului nemţesc, care mă interesa. Cred
că domnul $roo?e a lacut-o. &u e scrisul lui +aurie.
oamna March aruncă pe furiş o privire lui Meg,
care părea loarte drăguţă în rochia ei de tulpan de
dimineaţă, cu uclele de pe frunte care se legănau la
fiecare mişcare, stînd la masa ei joasă Lle lucru, plină cu
rulouri ale de pînză. *i astfel, neştiutoare de gîndurile
mamei ei, ea continua să coasă şi să cînte, în timp ce
degetele
tinereşti, ei zurau maica
nevinovate, departe, cu mintea
panselele plincing
ei de la ă deătoare,
visuri
doamna March zîmi mulţumită.
— ouă scrisori pentru doctorul Jo, o carte, o pălărie

veche, caraghioasă, care acoperea toată cutia, înfundată
deasupra şi $eth intră rîzînd în iroul unde scria Jo.
— Ce şiret ăiat e +aurie/ 8i spuneam că aş vrea să
se poarte
zilele iar pălăElriile
frumoase. mari,
a zis% pentru
'Ce-ţi pascăă de
mămod
arde
ă. soarele
3une-ţi în
o
pălărie mare, dacă te simţi ine cu ea(. Eu am răspuns
că aş purta, dacă aş avea, şi mi-a trimis ista, ca să mă
pună la încercare. !m s-o port numai aşa, în glumă şi am
să-i arăt că nu-mi pasă de modă.
*i, atîrnînd pălăria veche cu oruri largi de un ust
al lui 3laton, Jo se puse să-şi citească scrisorile. =na de la
mama ei făcu să i se îmujoreze orajii şi să i se umple
ochii de lacrimi, căci scria%
+raga mea,
6 ţi scriu cîteva cuvinte, ca să-ţi spun cu cîtă bucurie

î ţi observ sforţările de a-ţi ţine în frîu firea ta impulsiv ă.
7u vorbeştişi niciodat
neizbutite ă de încerc
crezi, poate, că nuările tale, nimeni
le vede izbutitedecît
sau
prietenul al cărui ajutor îl ceri în fiecare zi, dacă nu mă
înşeală copertele roase ale cărţii tale de rugăciuni. e-am
văzut şi cu aceste sforţări şi cred din tot sufletul în
sinceritatea $otărîrii tale, de vreme ce se dovedeşte
rodnică. "ontinuă, draga mea, cu răbdare şi cu curaj, şi
fii încredin ţată că, în momentele grele, nimeni nu te
poate ajuta mai mult decît
Mama ta iuitoare.
— Cuvintele tale de încurajare preţuiesc mai mult
decît mii de dolari şi laude. #, mămico/ 8mi dau toată
osteneala şi nu vreau să mă plictisesc încercînd mereu,
de vreme ce te am pe tine, lîngă mine.
3unîndu-şi
cîteva lacrimi decapul pe caci
ucurie, raţ,credea
Jo udăcăpovestirea
nimeni nu ei cu
vede
şi nu apreciază sforţările ei de a se stăpîni, şi rîndurile
mamii îi erau mai preţioase, pentru că veneau pe

neaşteptate şi de la persoana la ale cărei laude ţinea mai
mult. imţindu-se acum mai tare ca oricînd să învingă pe
!poll"ion, prinse ietul de rochie, pe dinăuntru, ca un
talisman, şi deschise
pentru orice veşti. Cuapoi
literecealalt scrisoare,
mari,ă zvirlite pregăătit
în goan peă
hîrtie, +aurie îi scria următoarele%
ragă Jo,
Mîine vin să-mi facă vizită cîţiva englezi ; băie ţi şi
fete ; şi vreau să mă distrez. +acă e frumos, întindem
un cort la ongmeado: şi-i ducem pe to ţi cu barca, să
luăm acolo masa şi să jucăm croc$et. Facem foc şi
mîncare cîmpenească. =i sînt drăguţ i şi le plac asemenea
lucruri Merge şi ?roo5e, ca mentor al băieţ ilor, iar Cate
'aug$n va vedea de fete. 'reau să veniţ i şi voi toate.
Sub nici un motiv, ?et$ nu trebuie să rămînă acasă. 7-o
va supăra nimeni 7u vă îngrijiţi de $rană ' ăd eu de tot
ce trebuie.
"u toat!rimi ţi, nu-i
ă graba, al taşa* Fiţi fete drăguţe şi veniţ i.
ău devotat
+!=>7E
— !sta e straşnic/, strigă Jo,.dînd fuga să spună
vestea cea ună lui Meg. igur că mergem, mamă. # să-i
fim de folos lui +aurie, pentru că eu ştiu să vîslesc şi Meg
are grijă de masă, iar fetele celelalte o să găsească şi ele
ceva de cut.
— per c ă copiii 1aughn nu sînt prea eleganţi şi cu
pretenţii. !i auzit vorindu-se de ei, Jo întreă Meg.
— *tiu doar că sînt patru% 2ate e mai mare decît
tine, 6red şi 6ran? — gemeni — cam de vîrsta mea şi o
fetiţă, <race, de vreo nouă sau zece ani. +aurie i-a
cunoscut în străinătate şi s-a împrietenit cu ăieţii. !m
avut impresia,
vorea de ea, cdup ă felul
ă fata cea cum
marestringea
nu e pe uzele de cîte ori
placul lui.
— 8mi pare aşa de ine că rochia mea imprimată e

curată. E tocmai ce treuie şi-mi vine ine/ oservă Meg
cu satisfacţie. 9u ai ceva cumsecade să pui, Jo
— Costumul meu de canotaj roşu cu gri e destul de
un pentru
treuie să mmine.
ă îmrac!m cus ă ceva
vîslesc
de şi amsăs ăfiummereu
care ă ud. &u
cu
ochii în patru. 1ii şi tu, $eth".
— acă nu laşi pe nici un ăiat să-mi vorească.
— &ici picior de ăiat/
— 1reau să fiu pe plac lui +aurie. e domnul $roo?e
nu mi-e frică, e îndatoritor% dar nu vreau să mă joc, să
cînt, sau să spun ceva. !m să muncesc însă din tot
sufletul şi n-am să plictisesc pe nimeni. 9u ai să ai grijă
de mine, Jo, aşa că merg.
— $ravo, $eth, eşti o fetiţă ună. 8ncerci să-ţi învingi
timiditatea şi pentru asta te iuesc şi mai mult. ă lupţi
cu cusururile nu e prea uşor, ştiu din e0perienţă şi un
cuvînt un e ca o mînă de ajutor, pe care ţi-o întinde
cineva. Mulţumesc, mamă şi Jo sărută cu recunoştinţă
orazul
doamna ei tras,decît
March, un gest carefi fu
dacă i-ar maicineva
redat de pre ţ pentru
culoarea şi
forma din tinereţe.
— Eu am primit o cutie cu pastile de ciocolată şi
taloul pe care voiam să-l copiez, zise !m", arătîndu-le
pachetele primite în ziua aceea.
— *i eu un ilet de la domnul +aurence, prin care mă
roagă să vin şi să-i cînt astă-seară, înainte de a se face
întuneric. *i am să mă duc, spuse $eth, a cărei prietenie
cu ătrînul creştea, văzînd cu ochii.
— Ei, acum să ne grăim şi să ne distrăm fără grijă,
zise Jo, pregătindu-se să înlocuiască tocul cu mătura.
Cînd, a doua zi de dimineaţă, soarele îşi ăgă capul
în odaia felelor, anunţîndu-le vreme ună, o privelişte
comică îl izi. 6iecare îşi făcuse pregătirile de sărătoare,
cum crezuse
de ucle de pe
în plus cuviinţă. Meg
frunte, Jo îşi îşi pusese
unsese faţapeeihîrtii un şir
nenorocit ă
cu multă cremă, $eth o luase pe Joana în pat la ea, ca să
se despăguească de lipşa ei, prin apropiata lor

despărţire. !m" le întrecuse pe toate. 8şi prinsese vîrful
nasului cu un cîrlig de rufe, ca să nu mai fie aşa de turtit.
Era de felul celor cu care artiştii fi0ează hîrtia pe
planşet ă, deci!cest
folosit acum. tocmai potrivit scopului
spectacol pentru
caraghios păru care fusese
să-l amuze
pe soare, căci dădu uzna înăuntru cu atîta putere, că o
deşteptă pe Jo, care trezi pe surorile ci printr-un hohot de
rîs, la vederea podoaei lui !m".
oarele şi veselia sînt semne une pentru o e0cursie
şi în curînd începu frămîntarea în amîndouă casele. $eth
care fu gata cea dintîi, se aşeză la fereastră şi începu să
le dea raportul de ce se petrecea peste drum.
— =ite pe omul cu cortul/ oamna $ar?er
împachetează mîncarea în coşuri. !cuma domnul
+aurence se uită la cer şi la morişca de vînt. !ş vrea
grozav să meargă şi el/ +aurie e îmrăcat ca un marinar
şi-i stă ine. #, umnezeule/ 1ine o trăsură plină, o
domnişoară înaltă, o fetiţă şi doi ăieţi care mă
înspăimînt
+aurie ă. =nul
nu ne-a spuseasta.
şchiop,
<răiietul de el/ e!re
ţi-vă fetelor, o cîrj
tîrziu. Ei, ăa.
venit şi &ed Moffat/ 7a uită-te, Meg/ &u e acela domnul
care te-a salutat într-o zi, cînd făceam cumpărăturile
— $a da/ Ce curios că e şi el aici/ Credeam, că e pe
munte. =ite şi pe allie/ Mă ucur că s-a întors la timp.
înt ine, Jo strigă Meg foarte emoţionată.
— # adevărată margaretă/ Ţine-ţi în sus poalele
rochiei şi pune-ţi pălăria drept. Cu ea pe o ureche, ai un
aer prea sentimental şi are sa-ţi zoare la prima adiere
de vînt. !cum haidem/
— oamne. Jo, doar n-ai de gînd să pleci cu pălăria
ceea îngrozitoare &-are rost/ 1rei să pari o sperietoare
o certă Meg, cînd o văzu legîndu-şi pe su ărie cu o
panglică roşie pălăKa de m#dă veche, cu oruri largi, pe
care i-o trimisese +aurie în glumă.
— e ce nu E perfectă, mare, uşoară, ţine umră.

!re să rîdă toată lumea. &-are a face că par o
sperietoare, destul că mă simt eu ine.
4icînd aceasta, Jo porni şicelelalte o urmară, un grup
vesel delor
pălăriile fete în rochii
uşoare de vară, cu priviri radioase, su
de pai.
+aurie sări să le iasă în întîmpinare şi le prezintă
prietenilor lui cu multă vioiciune. 3rimirea se făcu pe
iară din grădină şi timp de cîteva minute se desfăşură o
scenă fermecătoare. Meg fu încîntată să vadă că
domnişoara 2ate, deşi în vîrstă de douăzeci de ani, se
îmrăca cu o simplitate pe care ar fi fost ine s-o imite şi
!mericancele şi fu foarte măgulită, cînd domnul &eg o
asigură că venise anume ca s-o vadă pe ea. Jo înţelese
de ce +aurie îşi strîngea uzele de cîte ori vorea de
2ate, căci această domnişoară avea un fel de a ţine
oamenii la distanţă, care contrasta puternic cu atitudinea
degajată şi prietenoasă a celorlalte fete. $eth e0amină
cu atenţie pe ăieţii nou-veniţi şi ajunse ia concluzia c ă
cel şchiop
pentru acestnumotiv,
era deloc
se hotîngrozitor, ci lînd
ărî să fie amail ă cuşi el.
sla şi
!m"
găsi ca <race e o fetiţă veselă şi ine crescută şi, după
ce se uitară una la alta cîtva timp, fără să scoată o voră,
deveniră deodată foarte une prietene.
Corturile, mîncarea şi crochetul fuseseră trimise
dinainte. 9oată lumea se sui în două ărci, care porniră în
acelaşi timp, lăsînd pe mal pe domnul +aurence ce le
făcea semn cu pălăria. +aurie şi Jo vîsleau la una, domnul
$roo?e şi &ed la cealaltă, în timp ce 6red 1aughn,
geamănul cel gălăgios, făcea tot posiilul să le răstoarne
pe amîndouă, rămînînd pe lîngă ei într-un caiac. 3ălăria
caraghioasă a lui Jo merită recunoştinţă din partea
tuturor, căci fu de utilitate generală. parse gheaţa la
început, făcîndu-i pe toţi să rîdă. 6ăcea vînt şi-i răcorea,
mişcîndu-se
zicea ea, dacăîncoace şi încolo,
venea vreo ploaie,înartimp ce ea
fi intrat vîslea
toat şi,
ă lumea
su ea. 2ate păru cam mirată de manierele lui Jo, mai
ales cînd auzi e0clamînd 'finte isoe(, cînd îi scăpă

vîsla şi +aurie zise% '9e-am lovit, măi(, cînd o călcă pe
picioare, ducîndu-se să se aşeze la locul lui. ar după ce-
şi puse de mai multe ori pince-nezul, ca să e0amineze pe
fata
că e asta
ciudatcurioas , domnişoara
ă, dar ădestul 2ate
de isteaţă şi-i ajunse
zîmi deladeparte.
concluzia
Meg, în cealaltă arcă, era aşezată de minune, drept
în faţa vîslaşilor, care o admirau şi mînuiau lopţile cu o
neoişnuită îndemînare.
omnul $roo?e era un tînăr serios, tăcut, cu ochi
frumoşi căprui şi cu o voce plăcută. +ui Meg îi plăceau
manierele lui liniştite şi-l considera o enciclopedie
amulantă de cunoştinţe folositoare. &u stătea niciodată
prea mult de voră cu ea, dar se uita la ea de multe ori şi
Meg era sigură că n-o privea cu ochi duşmănoşi. &ed,
deşi încă în liceu, găsea cu cale sa-şi dea aerele pe care
orice student de anul întîi socoteşte că e de datoria lui să
le ia. &u era prea deştept, dar avea o fire foarte ună,
deschisă, mereu veselă, în definitiv, o persoană foarte
indicat
atentă ăsăpentru un ăpicnic.
nu-şi murd allie <ardiner
rească rochia era în
de pichet al, mereu
timp
ce sta de voră cu 6red, care era peste tot şi care o
înspăimînta pe $eth cu neuniile lui.
&u era departe pînă la +ongmeadoK, dar cînd
ajunseră acolo, cortul fusese întins şi cercurile de crochet
ătute pe un cîmp verde întins, cu trei stejari ătrîni în
mijloc şi cu o fişie de iară, fără ridicături, numai ună
pentru crochet.
— 6iţi ine veniţi în taăra +aurence, le zise tînără
lor gazdă, cînd dearcară, încîntaţi de locul ales. $roo?e
este comandantul şef, eu sînt comisar general, ăieţii
ceilalţi sînt ofiţeri de stat major, şi dumneavoastră
domnişoarelor sînteţi trupa. Cortul a fost ridicat anume
pentru dumneavoastră şi stejarii formează salonul. !ici e
popota
juc şi ţdincolo
ăm pu in, pînă enu
uc
seătăface
ria de campanie.
prea cald, şi !cum
pe urmsă ne
să
vedem de masă.
6ran?, $eth, !m" şi <race stătură deoparte şi se

uitară la ceilalţi opt care jucau. omnul $roo?e alese pe
Meg, 2ate şi 6red. +aurie luă pe allie, Jo şi &ed. Englezii
jucau ine, dar americanii jucau şi mai ine şi luptau
pentru
spiritul fiecare palm
răzoiului ă de
din teren,
AUUN. Jo ca şi cum
şi 6red i-ară fimai
avur însufleţit
multe
ciocniri şi la un moment dat era cît pe-aci să le scape
cîteva cuvinte tari. Jo mai avea să treacă pe su ultimul
cerc, dar lovi prea încet şi rămase afară, ceea ce o
enervă grozav. $ila lui 6red era chiar lîngă a ei şi rîndul
lui veni înaintea ei. El trimise ila care lovi cercul şi se
opri la un deget de sîrmă. &u era nimeni prin apropiere şi
dînd fuga s-o e0amineze, o împinse uşor cu piciorul, pînă
ce trecu de partea cealaltă.
— !m trecut/ Ei, acum, domnişoară Jo, te aranjez eu
şi am să ies primul, striga tînărul, pregătindu-şi ciocanul
pentru o altă lovitură.
— !i dat-o cu piciorul, te-am văzut. E rîndul meu
acum, zise Jo, răstită.
— 3e pu
rostogolit cuvîntul
ţin, darmeu
astaceă permis.
n-am mişcat-o,
!şa că tepoate
rog dăc-te
ă s-a
la
o parte şi lasa-mă să ochesc potoul.
— &oi nu oişnuim să înşelăm, în !merica, dar
dumneata poţi să înşeli dacă vrei, zise Jo, furioasă.
— !mericanii înşeală mai mult decît englezii, asta e
ştiut. 9e-am trimis la plimare, zise 6red, izindu-i ila şi
trimiţînd-o foarte departe.
Jo deschise gura să spună o voră care să-l doară,
dar se stăpîni la timp, se înroşi pînă în vîrful urechilor şi
rămase aşa un moment, ătînd o sîrmă din toate
puterile, în timp ce 6red lovea potoul şi se declara
cîştigător, cu strigăte de ucurie. Ea se duse sa-şi caute
ila şi rămase mult timp acolo, printre copaci, dar se
întoarse înapoi cu o figură senina şi liniştită, aşteptînd cu
rsădare s ă-i vie
-şi recîştige rîndul.
locul 8i treuir
pierdut ă mai
şi cînd multe
ajunse lovituri,
acolo, ca
partida
adversă aproape cîştigase, căci uila lui ?ate era

penultima şi se găsea chiar lînga potou.
— Ei, ne-am ars/ +a revedere, 2ate/ omnişoara Jo
îmi datorează o lovitură, aşa că s-a terminat cu tine,
strigă 6red, foarte aprins, cînd se apropiară toţi, să vadă
sfîrşitul.
— !mericanii îşi înşeală duşmanii, arătîndu-se
generoşi faţă de ei, zise Jo, cu o privire care facu pe ăiat
să se înroşească. Mai ales cînd îi at, adaugă ea, tiştigînd
jocul cu o lovitură dată cu îademînare, fără să atingă ila
lui 2ate.
+aurie îşi zvîrli în aer pălăria, apoi îşi aduse aminte
că nu e frumos să se ucure de infrîngerea musafirilor lui
şi se opri, şoptind prietenei lui%
— $ravo, Jo/ ! trişat, l-am văzut eu. &u putem să-i
spunem. înt sîgur însă că a doua oară nu va mai face.
Meg o trase de o parte, pe motiv că treuie să-i
prindă o şuviţă de păr, care-i cădea, ca să-i spună%
— 6red a avu o atitudine provocatoare, dar nu te-ai
stăpînit,
— &uJo,mşi-mi
ă maipare ine.
lăuda, Meg. !ş fi în stare şi acum să-i
trag vreo două palme. Mi-aş fi dat în petec, dacă n-aş fi
în stare între urzici, pînă mi-am stăpînit mînia, ca să nu-i
zic ceva rău. 6ier încă şi sper să stea deoparte, altfel nu
ştiu ce se poate întîmpla, răspunse 7o muşcindu-şi uzele
şi încruntîndu-se la 6red, pe su pălaria ei cea mare.
— !r fi vremea să vedem de masă' zise domnul
$roo?e, uiiindu-se la ceas. omnule comisar general, f ă
te rog focul şi adu apă, iar domnişoara Meg, domnişoara
allie şi cu mine punem masa. Cine se pricepe să facă
cafeaua
— Jo se pricepe, zise Meg, încîntată să arate ce ştie
sora ei.
*i, aşa, Jo, mîndră că-şi poate arăta cunoştinţele
culinare, se duseusc
copiii strîngeau să ăvad
turi,ă de iricul
ăie de cafea,
ţii făceau focul înşivreme ce
aduceau
apă de la un izvor din apropiere. omnişoara 2ate se
apucă sa deseneze, iar 6ran? stătea de voră cu $eth

care făcea coşuleţe din nuiele împletite.
Comandantul şef şi cu ajutoarejg puse faţa de masă,
garnisită cu frunze verzi, pe care aşezară o mulţime de
mînc ărurişişi de
cafeaua toatăăuturi
lumeagustoase.
luă locJo pe
le anun . c9o
iarăţă ă ţai ferau
ăcut
înfometaţi, căci tinerilor nu le lipseşte pofta de mîncare,
mai ales după mişcare. 6u o masă foarte veselă — totul li
se părea nou şi curios — şi repetatele lor hohote de rîs
speriară un cal ătrîn, care păştea în apropiere. Masa era
aşezată pe un teren destul de inegal, aşa că farfuriile nu
era totdeauna în echiliru stail. Căzură ghinde în lapte,
furnici negre veniră să se înfrupte şi ele din unătăţi, fără
să fie poftite, iar nişte omide păroase îşi dădură drumul
din copac, să vadă ce se întîmplă jos. 9rei copii cu păr
ălai se uitară pe furiş de după gard şi un dulău furios
lătră la ei de dincolo de riu, cît îi ţineau puterile.
— area e aici, dacă o preferi, zise +aurie, întinzînd
lui Jo o farfurie cu fragi.
— &u, doi
pescuind mulţmici
umesc/ 3refer păţienjenii,
şi impruden răspunse
i păienjeni, care ea,
se
înnecaseră în smintină. Cum îndrăzneşti să-mi aduci
aminte de prînzul acela oriil, cînd ai tău e aşa de drăguţ
în toate privinţele, spuse Jo, şi amîndoi izucniră în rîs şi
începură să mănince din aceeaşi farfurie, căci vesela nu
ajunsese pentru toată lumea.
— M-am distrat grozav în ziua aceea. *i acuma îmi
vine să rîd, cînd îmi aduc aminte. Eu n-am nici un merit
aici, ştii/ &-am cut nimic. 9u, Meg şi $roo?e aţi aranjat
tot şi vă sînt foarte îndatorat. Ce facem, cînd nu mai
putem minca, întreă +aurie, simţind că odată masa
terminată, resursele sale de gazdă erau pe sfîrşite.
— ă ne jucăm ceva, pînă se face răcoare. !m adus
!utorii/, dar poate că domnişoara 2ate ştie ceva mai
nou şi smai
treui interesant.
ă stai u-te
mai mult de vorşiăîntrea-o/
cu ea. E musafir şi ar
— ar tu nu eşti musafir Credeam că o să se

înţeleagă ine cu $roo?e, dar el stă tot timpul de voră
cu Meg şi 2ate doar se uită la ei prin ochelarii aceia
caraghioşi. 3lec. 9e scutesc să-mi ţii o predică despre
unele maniere, fiindc
omnişoara tot nu
2ateăştia maieşti în stare,
multe Jo.noi şi, cum
jocuri
fetele nu mai voiau şi ăieţii nu mai putea să mănînce,
se strînseră cu toţii în salon, să se joace de-a 'asmul
fără şir(.
— Cineva începe o poveste — orice îi trece prin cap
— şi spune cît vrea. 9reuie să aiă însă grijă să se
opreasca la un moment palpitant. e acolo o reia al
doilea, care face acelaşi lucru. Cînd merge cum treuie,
iese un ajpiestec foarte caraghios de tragic şi comic şi
rîzi de te prăpădeşti. 8ncepe, te rog, domnule $roo?e,
zise 2ate cu un gest poruncitor, care surprinse pe Meg,
oişnuită să trateze pe profesor cu respectul datorat
oricărui domn de familie ună.
+ungit pe iară la picioarele celor două domnişoare,
domnul
pierdută$roo?e seînsorit.
spre rîul supuse şi începu un asm, cu privirea
'! fost odată un cavaler care plecă în lume) să-şi
caute norocul, căci toată averea lui era doar o saie şi un
scut. Cutreieră lumea în lung şi-n lat, mulţi ani de-a-
rîndul şi o duse greu de tot, pînă cînd, într-o zi, ajuse la
palatul unui rege ătrîn şi un la suflet, care dăduse
sfoară în ţară că va da o răsplată mare celui ce va fi în
stare să strunească un armăsar focos, la care ţinea
foarte mult. Cavalerul se învoi să-şi încerce puterile şi,
după multe zile de străduinţă, armăsarul îi deveiii tovarăş
nedespărţit şi începu să-l iuească pe noul său stăpîn. 8n
fiecare zi, cavalerul se suia pe armăsar şi se plima prin
cetate. *i, călărind aşa, se tot uita pe la ferestre, doar-
doar, o zări pe fata cea frumoasăT pe care o visase de
atîtea
pe cîndori,mergea
dar pe care
aşa, n-o întîlnise
agale, pe unnicdrum
ăieri. 8ntr-o unvăăzu
părăsit, zi,
ivindu-se la fereastra unui castel în ruine ochii pe care îi
căuta. escălecă pe dată şi întreă cine locuieşte în

castelul acela. 7 se spuse că mai multe fete de împărat
erau ţinute acolo, închise, printr-un farmec şi silite să
toarcă toate vremea, pînă cînd vor strînge ani de ajuns,
ssufletul
ă-şi răscumpere liertatea.
s ă le scape de acolo,Cavalerul
dar era sar fi vrut
ărac şi nudin tot
putea
decît să treacă mereu pe la castel şi să se uite cu dor la
fata care-i fermecase inima, tînjind după soare. 8n cele
din urmă, se hotărî să pătrunde în castel şi să întree
cum le poate ajuta. e duse şi ătu. # uşă mare se
deschise larg şi el văzu...
'# fată minunat de frumoasă, care scoase un suspin
de uşurare(%
— 8n sfîrşit/ în sfîrşit/ continuă 2ate, care citise
romane franţuzeşti şi-i plăcea, stilul.
— Ea este/ strigă contele <ustav şi căzu la picioarele
ei, fermecat.
— >idică-te, zise ea, întinzîndu-i o mînă ală ca
marmura.
aici,,—îi &u
jurămcavalerul,
ă ridic, pîn nu-mi spui în
cuă genunchiul cum te pot scăpa de
pămînt.
— 1ai, soarta mea crudă mă condamnă să nu ies de
aici, atîta vreme cît stăpînul meu e încă în viaţă.
— =nde este mişelul
— 8n salonul liliachiu. u-te, om viteaz, şi scapă-mă
din ghearele lui.
— 9e ascult şi mă voi întoarce învingător sau mort.
Cu aceste vore, porni cu paşi mari, împinse uşa
salonului liliachiu şi era gata să intre, cînd primi...
# lovitură care-l zăpăci, o lovitură dată cu un
dicţionar mare, grecesc, pe care i-l aruncă în cap un om
în haine negre, zise &ed. 'Cît ai clipi din ochi, domnul...
nu ştiu cum îi zice, îşi veni în fire zvîrli pe asupritor pe
fereastră şi se duse înapoi, să-i anunţe fetii isprava,
înving tor, dar cuşi un
sfîşie ăperdelele cucui
făcu în frunte.
o scar <ăsi uşa dar
ă de frînghie) încuiată,
cînd
ajunse la jumătatea drumului, scara se rupse şi el căzu în
şanţ, cu capul înainte, la o mare adîncime. Cum ştia să

înoate ca un peşte, se ălăci în jurul castelului, pînă cînd
dădu de o portiţă păzită de doi vlăjgani. +e izi unul de
altul capetele, care pocniră ca nişte nuci, apoi scoase din
ţ îţîni uşa
cîteva — un
trepte defleac
piatrăpentru forţa cu
, acoperite lui un
uimitoare
praf gros— de
urcă
o
palmă, printre care mişunau roaşte mari cît pumnul şi
păienjeni care ţi-ar fi dat o criză de nervi, de groază,
domnişoara Meg. Cînd ajunse sus, îi ieşi în faţă o arătare
care-i luă răsuflarea şi-i îngheţă sîngele în vine...(
# femeie înaltă, toată îmrăcată în al, cu un văl pe
faţă şi cu o lampă în mîna ei slaă, continuă Meg. 8i făcu
semn s-o urmeze şi porni apoi fără zgomot înaintea lui pe
un coridor întunecat şi rece ca un mormînt. Cavaleri în
armura se ţineau în umră de o parte şi de alta. omnea
o linişte de moarte pretutindeni. +ampa ardea cu flacără
alăstruie şi arătarea întorcea capul spre el, iar ochii îi
sticleau prin văl. !junseră la o uşă cu perdea, în dosul
căreia se auzea o muzică ce te vrăjea. El se repezi să
intre,
amenin dar stafiao...
ţătoare îl apucă de raţ cu violenţă şi-i întinse
— Cutie cu tutun, zise Jo, cu un glas ca din mormînt,
care făcu să leşine de rîs pe auditori.
— Mulţam, zise cavalerul politicos, după ce trase
odată şi strănută de şapte ori, aşa de tare, că-i c ăzu
capul jos.
— :a/ ha/, rîse stafia şi, după ce se uită prin gaura
cheii la fetele de împărat care torceau, să-ţi răscumpere
viaţa, spiritul cel rău, ridică victima de jos şi o puse într-o
cutie de tinichea, unde erau îngrămădiţi alţi unsprezece
cavaleri, toţi fără capete, ca nişte sardele, care se
sculară în sus şi începură...
— ă joace un dans marinaresc, u tăie vora 6red,
cînd Jo se oprise să răsufle. *i în timp ce dansau, castelul
acela dărăpănat se transformă într-o coraie de răzoi în
plin mers.
— us focul, strîngeţi fungile, viraţi aord şi încrcaţi

puştile/, porunci căpitanul, cînd se zări fluturind în
depărtare steagul negru ca cernela al unui vas portughez
de piraţi. &u vă lăsaţi, ăieţi/ îi îndemnă căpitanul, şi
începu
englezii ocîştigar
luptăă pe viaţă
— aşa cumşi sepeîntîmpl
moarte. $inenţeles—cşi
ă întotdeauna ă
după ce luară prizonier pe căpitanul piraţilor, porniră
drept spre goeletă, pe ale cărei punţi erau grămezi
întregi de morţi şi pe ale cărei rigole curgeau şiroaie de
sînge, căci ordinul căpitanului fusese% 'coateţi cuţitele
şi videţi-vă scump pielea(. $osen, fă-ţi fringhie cu noduri
din vela mare şi atinge-l pe mişelul ăsta, dacă nu-şi
mărturiseşte păcatele, cît număr pînă la trei, zise
căpitanul englezilor.
3ortughezul nu voia să scoată o voră şi fu împins în
apă, spre marea veselie a marinarilor. ar cîinele de
pirat ştia să sara şi înotînd, ajunse su coraie, deschise
supapele şi coraia cu pînze cu tot merse drept la fund,
unde...
termin —ă#, povestea
doamne, celuisă încîlcit
spun/,ăstrig
, înă allie,
care cînd 6red îşi
amestecase
alandala, fraze şi înîmplări nautice, scoase dintruna din
cărţile lui preferate. Ei, ajunseră la fund şi o sirenă
frumoasă le ieşi în întîmpinare, dar fu foarte dezamăgită,
cînd văzu c ă înăuntru nu sînt decît nişte cavaleri fără
capete, şi atunci îi ăgă în saramură, doar-doar va afla
misterul lor. Căci, ca orice femeie, era foarte curioasă.
3uţin după aceea se apropie de ea un scafandru şi sirena
îi spuse%
— Cutia asta cu perle e a ta, dacă o iei sus cu tine.
Căci voia să readucă la viaţă pe nenorociţii aceia şi
nu putea să o ridice singură. cafandrul o luă sus şi mare
îi fii deziluzia cînd, deschizînd-o, nu găsi nici urmă de
perle. # lăsă pe un cîmp părăsit, unde fu găsită de o...
zise 6eti
!m", care imagina
ţă cînd păzea oţiasut de gîşte
luiă allie grase,
fu secat ă. pe
6eticimp,
ţei îi
păru rău de ei şi întreă pe o femeie ătrînă ce să facă să

le vină într-ajutor.
<îştele tale îţi vor da leacul, ele ştiu tot, îi răspunse
ătrîna.
!tunci, fata
alte capete, căci se duse
cele la ele
vechi şi le între
se pierduser ă, ăşicum săcele
toate punăo
sută de gîşte îşi deschiseră deodată ciocurile şi gîgîiră...
— 1erze/, urmă +aurie prompt.
— $ună idee, zise fata şi dădu fuga să taie
douăsprezece verze din grădină.
+e puse în locul capetelor, cavalerii înviară imediat,
îi mulţumiră şi îşi văzură de drum încîntaţi fără să
oserve vreo deoseire, căci mai erau multe capete ca
ale lor în lume şi nimeni nu le dădea nici o atenţie.
Cavalerul de care ne interesăm noi se întoarse să caute
fata cea frumoasă şi află că fetele de împărat erau acum
liere şi că toate se pregăteau să se mărite, afară de
una. 6oarte nerădător să afle care rămăsese, se sui pe
armăsar, care nu-l părăsea niciodată şi porni în goană
spre
pe stăcastel. =itîndu-se
pîna inimii printreflori
lui, culegînd zărelele de ăla
în, grădin . gard, văzu
— 8mi dai şi mie un trandafir
— '9reuie să vii să ţi-l ei. Eu nu pot veni la tine(,
zise ea, cu voce lîndă.
El încercă să se caţere pe gard, dar acesta părea să
crească din ce în ce mai înalt. !tunci încercă să-l
străpungă, dar gardul se făcea din ce în ce mai gros şi
ietul om era deznădăjduit. &emaiştiind ce să facă,
începu să rupă ramură după ramură, pînă cînd făcu o
găurice, prin care se uită în grădină şi se rugă%
— +asă-mă să intru/ +asă-mă să intru/
ar fata de împărat cea frumoasă părea că n-auzea,
căci culegea mai departe trandafiri liniştită şi-l lăsă să se
zată singur. acă a izutit sau nu să pătrundă, vă va
spune 6ran?.
— &u pot/ Eu nu mă joc niciodată, zise 6ran?,

îngrozit de poziţia sentimentală din care treuia să
scoată pe cei doi tineri.
$eth se ascunsese în dosul lui Jo şi <race adormise.
gard,—zise
*i aşa treuie
domnul să lăsătot
$roo?e, m pecu ietul cavaler
ochii a ăgat
ţintiţi pe rîu în
şi
jucîndu-se cu floarea de măceş de la utonieră.
— Cred că pînă la urmă, fata de împărat i-a oferit un
uchet de flori şi i-a deschis poarta, zise +aurie, pentru
el, zîmind şi aruncînd cu ghindă în profesorul lui.
— Ce amestecătură a ieşit/ acă ne-am oişnui, am
scoate ceva cumsecade. *tiţi ce e '!devărul(, întreă
allie, după ce rîseră destul de poveste.
— per că ştim, zise Meg, serioasă.
— 1reau să spun jocul.
— Ce este întrea 6red.
— =ite, puneţi toţi mîinile la un loc. Cineva numără
pînă la un anumit număr hotărît dinainte şi fiecare iese,
cînd îi vine rîndul. 9oată lumea treuie să răspundă
sincer
nostim.la întreările pe care i le pun ceilalţi. E foarte
— ă încercăm, fu de părere Jo, căreia îi plăceau
e0perienţele necunoscute.
omnişoara 2ate, domnul $roo?e, Meg şi &ed
refuzară. >ămaseră să joace 6red, allie, Jo şi +aurie.
3rimul ieşi +aurie.
— Care sînt eroii tăi preferaţi întreă Jo.
— 9ata mare şi &apoleon.
— Care e cea mai frumoasă fată de aici zise allie.
— Margareta.
— Care îţi place cel mai mult fu întrearea lui 6red.
— Jo, ine-nţeles.
— Ce întreări stupide puneţi, şi Jo dădu din umeri
cu dispreţ, iar ceilalţi riseră de tonul lui +aurie, care nu
admitea
— ăîndoială. ăm. '!devărul( nu e un joc rău, zise
mai încerc
6red.
— E foarte un pentru tine, mormăi Jo printre dinţi.

1eni rîndul ei acum.
— Care e cel mai mare cusur al tău întreă 6red, ca
să-i pună la încercare un merit ce-i lipsea şi lui.
—# Cefire impulsiv
ai dori .
mai ămult să ai întreă +aurie.
— # pereche de şireturi de ghete, răspunse Jo,
ghicind şi dejucîndu-i planul.
— &-ai răspuns sincer. 9reuieHsă spui ce doreşti
într-adevăr cel mai mult.
— <eniu/ &-ar vrea să mi-l dai tu, +aurie, şi Jo,
şireată, rîse de dezamăgirea lui.
— Care sînt calităţile pe care le admiri cel mai mult
la un ărat întreă allie.
— Curajul şi cinstea.
— !cum e rîndul meu, zise 6red, cînd numărătoarea
se opri la mîna lui.
— !cum o să iasă adevărul la lumină, şopti +aurie lui
Jo, care dădu din cap şi întreă imediat%
— &-ai
Mda/trişat
3uţin/la crochet
— $un/ &-ai luat povestea din +eul de mare zise
+aurie.
— Cam aşa e/
— &u eşti de părere că naţiunea engleză e perfectă
în toate privinţele întreă allie.
— Mi-ar fi ruşine de mine însumi, dacă n-aş crede
asta.
— E un adevărat John $ull. !cum, domnişoară allie,
este rîndul tău, fără să mai tragi. # să te chinuiesc puţin,
întreîndu-te, dacă nu găseşti că eşti cam cochetă cu
ăraţii, zise +aurie, în vreme ce Jo zîmea lui 6red, în
semn că încheiaseră pace.
— #raznic mai eşti/ igur că nu sînt, e0clamă
allie,
—cuCeun
nuaer
poţcare dovedea
i suferi tocmaiăcontrariul.
deloc între 6red.
— 3ăienjenii şi udinca de orez.
societate, care fac la fel. înt primite în servici de către

noili, tocmai pentru că sînt de familie ună şi au avut o
educaţie îngrijită, zise domnişoara 2ate, cu un aer
protector care o jigni pe Meg şi făcu să-i pară munca ei
nu numai
— Eranepline
ăcută,tradus
dar chiarcîntecul
degradantacela
ă. nemţesc,
domnişoară Meg, întreă domnul $roo?e, ca să pună
capăt unei tăceri apăsătoare.
— a, e foarte drăguţ şi sînt îndatorată celui care mi
l-a tradus şi Meg, ţinînd ochii în jos, se lumină la faţă,
zicînd aceste vore.
— &u citeşti nemţeşte întreă domnişoara 2ate,
mirată.
— 3rea puţin. Mai de mult tatăl meu, mă ajuta, dar
acum el e plecat şi singură nu prea fac progrese, pentru
că n-am pe nimeni, care să-mi corecteze pronunţia.
— 8ncearcă puţin acum. =ite, ai Maria tuart de
chiller şi un profesor căruia îi place să înveţe pe alţii şi
domnul $rpo?e îi puse cartea în poală, cu un zîmet care
o îmia
— Esăgreu/
nu se sfiasc .
Mi-e ăteam ă să încerc, zise Meg cu
recunoştinţă, dar intimidată de prezenţa domnişoarei aşa
de perfecte de lîngă ea.
— !m să citesc eu puţin, ca să-ţi dau curaj.
*i domnişoara 2ate citi unul din cele mai frumoase
pasaje foarte corect, dar cu totul lipsit de e0presivitate.
omnul $roo?e nu făcu nici un comentariu şi întinse
cartea lui Meg, care oservă candid%
— Credeam că e poezie.
— 3arte din ea este. 8ncercă pasajul acesta.omnul
$roo?e avu un zîmet ciudat, cînd deschise cartea la
scena în care Maria îşi plîngea soarta ei nenorocită.
*i Meg, urmînd supusă firul lung de iară cu care
noul ei profesor îi sulinia rîndurile, citi rar şi timid,
fsimpla
ăcînd inconştient
intonaţie a să parăei poetice
vocii cuvîntele
muzicale. aspre,
Călăuzită de prin
firul
verde, Meg mergea mereu înainte şi prinsă de farmecul
acelei scene triste, uită că o ascultă cineva şi citi, ca şi

cum ar fi fost singură, dînd o nuanţă de tragedie
cuvîntelor nefericitei regine.
acă ar fi văzut atunci ochii lui căprui, s-ar fi oprit
rusc, dar nuăridic
nu fii tulurat . ă capul nici o clipă şi pentru ea, lecţia
— E foarte ine/ zise domnul $roo?e, cînd ea se opri,
fără să ţină seamă de numeroasele ei greşeli, avînd într-
adevăr aerul 'că-i place să înveţe pe alţii(.
omnişoara 2ate îşi puse pince-nezul şi, după ce
e0amină un moment micul talou din faţa ei, închise
caietul de schiţe şi zise cu unăvoinţă%
— !i un accent drăguţ şi, cu timpul, ai să citeşti chiar
ine. 9e sfătuiesc să înveţi mai cu temei lima, căci
cunoaşterea limii germane e o calitate în plus pentru o
profesoară. !cum mă duc să văd de <race. 6ace prea
mult zgomot, şi domnişoara 2ate se îndepărtă, ridicînd
din umeri şi adăugînd ca pentru ea% '&-am venit aici, ca
să am grijă de o guvernantă, chiar dacă e tînără şi
frumuşic
9are mi-eă.team
Ce ăoameni
, că o săciuda ţi sînt
-l strice şi !mericanii ăştia/
pe +aurie/(
— !m uitat că englezii strîmă din nas, cînd aud că
cineva e guvernantă şi n-o tratează cum o tratăm noi,
zise Meg, uitîndu-se cu un aer plictisit după domnişoara
care se îndepărta.
— in păcate şi profesorii o duc destul de greu
acolo, după cîte am auzit. 3entru noi, cei care muncim,
nu e un loc mai potrivit decît !merica, domnişoară
Margaret/ şi domnul $roo?e păru aşa de mulţumit şi plin
de voie ună, incit lui Meg îi fu ruşine să se mai plîngă.
— !tunci îmi pare ine că trăiesc aici. &u-mi place
munca mea, dar îmi dă totuşi multă satisfacţie, aşa că n-
am sa mai cîrtesc împotriva ei. !ş vrea doar să-mi placă
să dau lecţii, cum îţi place şi dumitale.
— Cred
+aurie. că ţi-ar
8mi pare rău cplăăcea, dacn-am
la anul ă ai savea un am,
ă-l mai elevzise
ca
domnul $roo?e, săpînd foarte atent gropiţe în iară.
— e duce la facultate, nu $uzele lui Meg rostiră

această întreare, dar ochii adăugară% ar cu dumneata
ce se întîmplă
— a, ar fi fost de mult timpul să se ducă, fiindcă e
aproape
armată. pregătit. 7mediat ce pleacăHel, eu intru în
— 8mi pare ine de asta/ e0clamă Meg. Cred că orice
tînăr aia aşteaptă să se ducă pe front) deşi e foarte greu
pentru mamele şi surorile care rămîn acasă, spuse ea,
întristată deodată.
— &-am rude şi sînt puţini oameni cărora să le pese,
dacă mor sau mai trăiesc, zise domnul $roo?e cu
oarecare amărăciune în glas, punînd trandafirul ofilit în
groapa pe care o făcuse şi acoperindu-l eu pămînt, ca un
ihormînt, cu gîndul înaltă parte.
— +ui +aurie şi unicului lui o să le pară rău şi noi am
fi întristaţi să ştim că ţi se întîmplă ceva rău, zise Meg din
toată inima.
— Mulţumesc pentru aceste cuvinte frumoase,
începu domnul
ar, $roo?e
înainte ca sluminîndu-se
ă termine totla ce
faţăavea
. de spus,
apăru &ed, călare pe calul cel ătrîn care aia mergea.
1oia să se fălească faţă de domnişoare cu îndemînarea
lui ecvestră şi n-a fost chip s ă mai aiă linişte oamenii
după aceea.
— 8ţi place să călăreşti, întreă <race pe !m", pe
cînd se odihneau, după ce trăseseră o goană în jurul
cîmpului cu ceilalţi, conduşi de &ed.
— Mă înneunesc după asta. ora mea Meg călărea,
cînd tata era ogat, dar acum nu mai ţinem cai, afară de
copacul Ellen, adăugă !m" rîzînd.
— Ce-i cu copacul Ellen. E un măgar întreă <race
curioasă.
— &u, vezi/ Jo moare după cai, ca şi mine, dar cal n-
avem,
e un mdoar o şa are
ăr, care veche ne-a mai
o creang rămas.
ă ce atîrnă!fară înmai
mult grădină
jos,
punem şaua pe ea, prindem nişte hăţuri în partea unde
se ridică în sus şi săltăm pe copacul Ellen de cîte ori

avem poftă.
— Ce caraghios/ rîse <race. Eu am ponei acasă şi
călăresc aproape în fiecare zi în parc, cu 2ate şi 6red. &e
distr
e plinămdefoarte
călăreine,
ţi. pentru că vin şi prietenii mei şi >oK
— oamne, ce frumos treuie să fie/ per să mă duc
odată în străinătate, dar aş merge mai curînd la >oma
decît la >oK, zise !m" care n-avea ideie unde e >oK şi n-
ar fi întreat pentru nimic în lume.
6ran?, care stătea tocmai în spatele lor, auzi
conversaţia şi-şi împinse cîrja cu un gest de neradare,
cînd văzu ce acroaţii comice făceau ăieţii ceilalţi% $eth
care strîngea cărţile de la ,!utori(, ridică capul şi zise în
felul ei timid şi totuşi prietenesc%
— Mi se pare c ă ai oosit. 3ot să fac ceva pentru
dumneata
— 3ovesteşte-mi ceva, te rog. Mă plictisesc să stau
singur, răspunse 6ran?, care se vede că e tare rasfăţat
acasă.acă i-ar fi cerut să-i ţie un discurs îl latineşte, nu i
s-ar fi părut ceva mai greu lui $eth) dar n-avea unde să
fugă. Jo nu era pe acolo, să se ascundă după ea, şi ietul
ăiat o privea cu atîta încredere, c ă-şi luă tot curajul în
dinţi şi hotărî să încerce.
— Ce vrei să-ţi povestesc întreă ea, încercînd să
facă teanc cărţile, dar căzîndu-i din mînă jumătate, cînd
vru să le strîngă.
— =ite, de e0emplu, despre crichet, despre vîslit,
despre vînătoare, zise 6ran?, care nu învăţase încă să-şi
aleagă distracţiile potrivit cu puterile lui.
— finte umnezeule, ce mă fac/ :aar n-am de aşa
ceva, se înspăimîntă $eth şi, uitînd de infirmitatea
ăiatului în graa ei, zise, sperînd să-7 facă pe el să
voreasc
îmi ă% &-am
închipui văzut nici oştii
că dumneata vînămulte
toare îndespre
viaţa mea, dar
lucrurile
astea.
— *tiam pe vremuri, dar n-am să mai merg niciodată

la vînătoare, pentru că odată am căzut rău, cînd am sărit
un ostacol, aşa că pentru mine s-a sfîrşit cu caii şi cîinii,
zise 6red cu un oftat, care o făcu pe $eth să se căiască
amarnic de nevinovata
— Cerii gafmult
voştri sînt ă pe care
mai odrfăgu
cuse.
ţi decît ivolii
noştri, zise ea, întorcînd ochii spre cîmpii, doar doar i-o
veni vreo inspiraţie, mulţumită că citise una din cărţile de
ăieţii care o pasionu pe Jo.
$ivolii se dovediră a fi un suiect liniştit şi plăcut.
Căci) în dorinţa ei de a distra pe altul, $eth se uită pe ea
însăşi, fără să ănuiască ce mirare şi ce ucurie
producea faptul că ea stătea de voră fără încetare cu
unul din ăieţii acel., rTre o înspăimîntau, împotriva
cărora ceruse ocrotire.
— răguţa de ea/ îi e milă de el. e aceea îşi dă
toată osteneala să-l distreze, şi Jo îi zîmi fericită de pe
terenul de crochet.
— !m spus eu în totdeauna că e o sfîntă, adăugă
Meg,
lucru. ca şi cum nici nu mai încăpea îndoială de acest
— &u l-am auzit de mult pe 6ran? rîzînd atîta, zise
<race lui !m", în timp ce discutau despre păpuşi şi
făceau ceşti de ceai din ghindă.
— ora mea, $eth, e o fată foarte 'fastidioasă(, cînd
vrea ea, zise !m", mulţumită de succesul lui $eth. 1oia
să zică 'fascinantă(, dar, cum <race nu ştia e0act ce
înseamnă nici unul din aceste două cuvinte 'fastidios(,
făcu o ună impresie.
=n circ improvizat, vulpea şi gîştele şi un joc de
corchet în termeni amicali, încheie după-amiaza. 8n
amurg, cortul fu strîns, coşurile trimise, cercurile scoase.
9oată lumea se sui în ărci şi porni în jos, spre rîu, cîntînd
toţi cît puteau mai tare. &ed care devevenise
sentimental, fredonă încet o serenadă cu refrenul trist%
Singur, singur, să iubeşti în tăcere,
şi la versurile%
Sîntem tineri şi în fiecare o inimă bate,
+e ce atunci timiditatea mereu ne tot desparte*
se uită la Meg cu un aer aşa de tragic, că ea ufni în rîs
şi-i strică tot cîntecul.
— Cum poţi să fii aşa de crudă cu mine îi şopti el, în
timp ce ceilalţi cîntau un cor vesel. !i stat toată ziua cu
englezoaica aceea şi acum mă iei la vale.
— &-am avut intenţia asta, dar erai aşa de
caraghios, că n-am putut să mă stăpînesc, răspunse Meg,
trecînd cu vederea prima parte a reproşurilor lui.
Căci era adevărat că-l evitase, amintindu-şi de
ceaiul de la familia Moffat şi de conversaţia care a urmat.
&ed fu ofensat şi încercă să găsească mîngîierile la
allie. 8i zise, cu ciudă%
— &u e aşa că nu ştie să flirteze fata asta
— eloc,
apărindu-şi dar e îşi
prietena, o fat
apărădulce, i-o întoarse allie şi
slăiciunile.
3e iara din faţa casei, unde se cunoscuseră,
prietenii îşi luară rămas un unii de la alţii, c ăci copiii
1aughn plecau în Canada. *i pe cînd cele patru surori se
îndreptau spre casa prin grădină, domnişoara 2ate se
uită după ele, zicînd, f ără acel aer protector care-i era
oişnuit%
— Cu toate aerele lor de independenţă,
!mericancele sînt foarte drăguţe, cînd le cunoşti de
aproape.
— înt de aceeaşi părere cu dumneata, zise domnul
$roo?e.
CAP. XIII
VISURI
fugă după ele, pe drumul cel mai scurt spre ponton şi le
aşteptă să-şi facă apariţia) dar cum nu venea nimeni, se
sui pe deal, să scruteze zarea. =n desiş de pini acoperea
o parte din teren şi de acolo se auzeau sunete mai
limpezi
înn ăuşitdecît suspinul dulce al pinilor, sau ţîrîitul
al greierilor.
— 6rumos peisaj/, e0clamă +aurie privind printre
aruşti, şi părînd acuma treaz pe de-antregul şi ine
dispus.
Era un frumos talou. urorile şedeau laolaltă într-
un colţ. oarele şi umra se jucau pe feţele lor. =n vînt
uşor le ridica părul şi le răcorea orajii, iar micile animale
şi gîngănii ale pădurii îşi vedeau mai departe de treurile
lor, ca şi cum ele n-ar fi fost străini, ci prieteni. Meg
stătea pe pernă şi cosea uşor, cu mîinile ei ale şi părea
proaspătă ca un trandafir în rochia ei roz, proiectată pe
fondul verde al copacilor. $eth alegea conurile care
stăteau grămadă lîngă cucuta din apropiere, căci ştia să
facă lucruri drăguţe din ele. !m" desena un grup de
ferigi
pe faţşi
a Joăiatului,
împletea, în se
cînd timp cepe
uita citea
rîndtare. # umr
la ele, ă trecu
gîndindu-se
că n-ar treui să se ducă de vreme ce nu fusese poftit.
9otuşi nu se îndura să nu se ducă la ele, c ăci acasă îi era
urît, şi aceea mică reuniune paşnică din pădure atrăgea
firea sa neliniştită. tătea aşa de nemişcat, ca o veveriţă,
ocupată să strîngă de ale mîncării, o zughi în jos pe pin
şi se opri, ţipînd aşa de ascuţit, că $eth ridică capul, îi citi
pe faţă dorinţa de a fi cu ele şi îi făcu semn, zîmind, să
se apropie.
— 3ot să vin, vă rog, sau sînt de prisos întreă,
înainte cu slială.
Meg ridică sprîncenele în sus, dar Jo se încruntă la
ea şi răspunse imediat%
— igur că poţi. 9e-am fi invitat mai de mult, dar
credeam
— 8micăplac
ne teîntotdeauna
interesează jocurile
acest jocvoastre)
de fetiţe.dar, dacă
Meg nu vrea să rămîn, plec.
— &-am nimic împotrivă, dacă faci ceva. !ici e

oiceiul să nu Mai degeaa, răspunse Meg, serioasă, dar
cu graţie.
Mulţumesc, fac orice, numai daţi-mi voie să rămîn,
fiindc
cos, săă la minesăacas
citesc, ă e conuri,
str îng o plictiseal ă de moarte.
să desenez, sau s1re
ă leţi fac
să
pe toate deodată :otărîţi/ înt gata, şi +aurie se aşeză
jos, cu o e0presie de supunere pe figura lui noilă, care
te incinta.
— 9ermină povestea asta, pînă fac eu călc;iul, zise
Jo, intinzîndu-i cartea.
— a, mă rog/, răspunse ascultător.
*i citi cît putu mai ine, ca să-şi dovedească
recunoştinţa pentru favoarea de a fi admis în societatea
'!lina harnică(.
3ovestea nu era lungă şi, cînd o sfîrşi, ca răsplată, îşi
permise să facă cîteva întreări.
— 1ă rog, puteţi să-mi spuneţi dacă această
instituţie încîntătoare şi foarte instruvetivă e înfiinţată de
curînd
— ă-i spunem întreă Meg pe surorile ei.
— # să rîdă, le preveni !m" neîncrezătoare.
— Ei şi, înălţă din umeri Jo.
— Eu cred că are să-i placă, adăugă $eth.
— înt sigur că o să-mi placă. 1ă dau cuvîntul meu
că n-am să rîd. :ai, Jo, nu-ţi fie frică.
— Ce idee, să-mi fie frică de tine/ =ite, cînd eram
mici, ne jucam de-a '3rogresul pelerinului(, după cartea
lui $un"an şi acum am început iar şi am mers aşa toat ă
iarna şi toată vara.
— a ştiu, zise +aurie, dînd din cap înţelegător.
— Cine ţi-a spus întreă Jo.
— =n spiriduş.
— &u, eu i-am spus. 1oiam să-l distrez puţin într-o
sear ă, cînd
plăcut ideeavoiaşa
nu cera
ă ţsiăacas
nu ămşiă el
cerera foarte
ţi Jo, ziseamărît. cu
$eth 7a
lîndeţe.
— &u ştii să ţii nici un secret. &u face nimic. &e e

mai uşor acum.
— Continuă, te rog/ zise +aurie, ăgînd de seamă că
Jo îşi vedea de lucru, supărată.
cum — a Cum
fost/ nu
!mţi-a povestit
încercat să de
nu noul nostru vacan
ne pierdem plan ţ=ite
a şi
atunci fiecare şi-a luat ceva de lucru, hotărîră să-l duc la
un sfîrşit. !şa s-a şi întîmplat şi acum ne pare ine c ă
am făcut ceva de folos.
— !sta, aşa e/ şi +aurie îşi aminti cu părere de rău,
cît timp pierduse el stînd cu mîinile încrucişate.
— Mama vrea să stăm cît mai mult în aer lier şi, aşa
venim cu lucrul aici. Ca să ne distrăm puţin, ne aducem
lucrurile în sacii ăştia, ne punem în cap pălăriile astea
vechi, urcăm dealul sprijinite în ăţ, într-un cuvînt ne
jucăm de-a pelerinii, cum făceam pe vremuri. ealului
ăstuia îi zicem Muntele încîntărilor, pentru că are o
vedere foarte frumoasă în zare, spre regiunea în care ne-
ar plăcea sî trăim odată.
Jo îi luiminiş,
3rintr-un arătă cuputeai
degetul
să şi +auriepîn
priveşti seă deaprte,
ridică, sădincolo
vadă.
de rîul larg, alastru, ia pajiştile de pe malul celălalt şi,
trecînd peste oraşul cel mare din apropiere, spre
dealurile verzi, care se uneau cu cerul. oarele era gata
să apună şi pe cer se perindau treptat culorile topite ale
unui amurg de toamnă. &ori purpurii şi portocalii
încununau vîrfurile dealurilor, iar în lumina roşiatică se
înălţau creste ale-argintii, care străluceau ca turnurile
suţiri şi avîntate ale unei cetăţi cereşti.
— Ce frumos e/ zise +aurie, încet, sensiil la orice
era frumos.
— E de multe ori aşa, şi ne place să stăm şi să
privim, pentru că nu e de două ori la fel, dar e mereu
splendid, zise !m", care ar fi dat orice, să poată picta
acea—privelişte.
Jo voreşte de o regiune în care sperăm să trăim
odată, un adevărat colţ de ţară, cu porci şi pui de găină şi
căpiţe de fîn. !r fi frumos, dar eu aş vrea mai ine să

mergem în ţara ceea frumoasă dincolo de nori, zise $eth
pe gînduri.
— E0istă o ţară şi mai frumoasă decît aceea, unde
treuie
de cumin săţi ajungem o dat
spuse Meg, şi o dat
cu ăvocea ă, dacă sîntem destul
ei dulce.
— a, dar treuie să aştepţi aşa de mult şi să
munceşti din greu/ !ş vrea să zor chiar acum, ca
rîndunelele de colo, şi să intru pe poarta ceea splendidă.
— !i să ajungi acolo, $eth, mai devreme sau mai
tîrziu, nu-ţi fie teamă, zise Jo. ar eu o să treuiască să
lupt şi să muncesc, să urc şi să aştept şi poate că n-am
să intru niciodată.
— # să mă ai pe mine de tovarăş, dacă asta te
mîngîie. # să am cale lungă de făcut, pînă cînd o să-mi
apară în zare Cetatea cerească. acă ajung tîrziu, pui o
voră ună pentru mine, $eth
Ceva în privirea ăiatului o tulură pe fetiţă, dar
răspunse cu voie ună, urmărind liniştită cu ochii norii cei
schim ători%
— ac ă oamenii vor din tot sufletul să se ducă acolo,
şi-şi dau luată silinţa, sînt sigură că pot să intre, pentru
că nu cred că e0istă lacăte la uşa cea mare, nici paznici
la poartă. Mi-o închipui totdeauna ca în talou, unde
drept-fericiţii întind mîinile să-l primească pe ietul
creştin, după ce a trecut rîul şi a pornit în sus.
— &-ar fi oare nostim ca toate planurile pe care ni le
facem să se adeverească şi să le trăim aievea zise Jo,
după un răstimp.
— !m făcut atîtea, că mi-ar fî greu să hotărăsc care
mi-ar plăcea mai mult, zise +aurie, stînd culcat cu faţa în
sus şi aruncînd cu conuri în veveriţa care-l trădase.
— 9reuie să-l alegi pe cel care-l preferi. Care e
întreă Meg.
— acă-lspun
spunşipe al meu, spui şi tu pe al tău
fetele.
— -a făcut/ zise +aurie.
— upă ce am să umlu prin lume, cît mi-o plăcea,

aş vrea să mă stailesc în <ermania şi să ascult muzică,
pînă mă satur. !ş deveni şi eu un pianist celeru şi tot
universul s-ar îngrămădi să mă asculte. &-are să mă mai
plictiseasc nimeni,întruna,
am să măădistrez cu chestiuni
am sădetrăani
iesc şicum
de afaceri,
vreau eu.ci
Ăsta e planul meu favorit. Care e al tău, Meg
Margaretei îi veni cam greu să-l spună pe-al ei. 8şi
făcu vînt cu o ferigă, ca şi cum ar fi vrut să gonească
nişte musculiţe închipuite, apoi zise încet%
— !ş vrea să am o casă mare, plină cu lucruri de
preţ de tot felul, ucate alese, rochii elegante, moilă
frumoasă, oameni drăguţi şi mulţi ani. Eu aş fi stăpîna şi
aş conduce-o cum îmi place, cu o mulţime de servitori,
ca eu să nu muncesc deloc. $ineînţeles că n-aş sta
degeaa, ci aş face ine în jurul meu şi toată lumea m-ar
iui din toată inima.
— ar casteul tău n-ar avea un stăpîn insinuă şiret
+aurie.
— !m
şi lege zis 'oameni
şiretul drăguţaşa
de la pantofi, i(, ştii şi Meg
încît se aplec
nimeni nu-i ăvăszu
ă-
faţa.
— e ce nu spui c ă ai vrea un  ărat fermecător,
înţelept şi un la suflet şi cîţiva copii frumoşi, ca nişte
îngeri *tii doar că şi castelul tău n-are fi perfect fără
asta, zise fără ocol, Jo, care nu era sentimentală şi nu
admitea romanţiozitatea decît în cărţi.
— 9u n-o să ai altceva decît cai, călimări şi romane,
răspunse Meg, furioasă.
— Ce n-aş da/ !ş vrea să am un grajd plin cu cai
arăeşti, camere cu mii de cărţi şi aş scrie dintr-o
călimară fermecată, ca operele mele să fie tot aşa de
celere ca muzica lui +aurie. 1reau să fac ceva
e0traordinar, înainte de a pătrunde în castelul meu, o
fapt eroică, sau
după moarte. vestit
&u ştiu încăă, ce
ca va
să fi,
mădarţieaştept
oamenii minte
mereu s ă
se ivească prilejul şi să vă minunez pe toţi.
— !l meu e să tau acasă cuminte, cu tata şi cu

mama şi să am grijă de ceilalţi, zise $eth mulţumită.
— !ltceva nu vrei întreă +aurie.
— e cînd am pianul meu nu-mi mai treuie nimic.
!ş vrea ănumai
niciodat . !sta seătot.
fim toţi sănătoşi şi să nu ne despărţim
— Eu am zeci de visuri, dar cel mai mult aş dori să
devin artistă, să mă duc la >oma, să fac talouri
frumoase şi să fiu cea mai mare artistă din lume, fu
dorinţa modestă a lui !m".
— întem nişte oameni amiţioşi, ce credeţi 9oţi,
afară de $eth, vrem să devenim ogaţi şi celeri, să fim
sus puşi, în orice caz. Mă între dacă vreunul din noi îşi
va realiza dorinţa, zise +aurie, mestecînd iara ca un
viţel meditativ.
— Eu am cheia castelului meu din aer, dar dacă voi
putea sau nu să deschid uşa, asta rămîne de văzut,
oservă Jo, cu un aer misterios.
— *i eu am cheia de la aî meu, dar n-am voie să o
încerc.
gest de -o
nerăia dracu de facultate, mormăi +aurie cu un
dare.
— ! mea e asta şi !m" le arătă creionul.
— Eu n-o am/ zise Meg posomorîtă.
— $a da, o ai/ zise +aurie imediat.
— =nde
— 8n trăsăturile feţei tale.
— Ce prostie/ !stea nu servesc la minic.
— !i rădare şi vei vedea dacă sînt chiar de
dispreţuit, răspunse ăiatul şi, rîse amintindu-şi de un
mic secret pe care îşi închipuia că-l cunoaşte.
Meg se înroşi, tăcu şi se uită departe, dincole de rîu,
cu aceeaşi privire pierdută pe care o avusese domnul
$roo?e, cînd le spunea povestea cu cavalerul.
— acă sîntem toţi în viaţă, să ne întîlnim peste zece
ani
sau şi
dacsă sîntem
vedem pe
cîţipunctul
dintre noi
de aşi-au îndeplinit
le îndeplini, dorin
zise ele,
Jo, ţcare
era totdeauna plină de idei.
— umnezeule/ Ce ătrînă am să fiu, douăzeci şi

şapte de ani/ se sperie Meg care simţea deja apăsînd-o
anii, căci tocmai împlinise şaptesprezece.
— 9u şi cu mine o să avem douăzeci şi şase, 9edd",
$eth douăzeci
veneraili/ ziseşiJo.patru şi !m" douăzeci şi doi. Ce oameni
— per ca pînă atunci să fac ceva, de care să fiu
mîndru) dar sînt aşa de leneş. 9are mi-e teamă, Jo, că am
să-mi pierd mereu timpul.
— Mama zice că, dacă ai avea un scop, ai fi în stare
să lucrezi din răsputeri.
— a !tunci am să muncesc, numai să se ivească
prilejul, strigă +aurie, sculîndu-se în picioare, cu o
energie neaşteptată. !r treui să mă mulţumesc să fiu
pe placul unicului, şi-mi dau osteneala, dar ceea ce vrea
el e contra firii mele şi merge greu. !i vrea să devin
negustor de coloniale, cum a fost el, şi eu nu vreau nici
mort. &u pot să sufăr mătasea, mirodeniile şi tot felul de
comedii pe care le cară corăiile lui învechite şi cînd au
sscufund
ă intre ăîn. !r
stătreui
pînireasămea, puţin are
fiu încîntat, că smăă-mi pese,
duc dacă se
la facultate,
pentru că aşa cîştig patru ani, ca să nu intru în afaceri)
dar şi-a ăgat în cap că treuie să fac ce-a făcut şi el,
dacă nu fug de acasă, să fac ce-mi place, ca tatăl meu.
acă ar fi cine să stea cu ătrînul, aş pleca şi mîine.
+aurie vorea cu aprindere şi părea gata să-şi pună
ameninţarea în faptă la cea mai mică provocare, căci
creştea foarte repede, şi cu tot felul său domol de a fi, nu
putea să sufere, — ca orice tînăr de altfel — să facă ceea
ce i se poruncea şi îl chinuia dorul de a cunoaşte, singur,
lumea.
— Ce ai zice să porneşti pe una din corăiile tale şi
să nu te mai întorci acasă, pînă nu faci tot ce vrei îl
sfătui Jo, a cărei imaginaţie se aprindea, la gîndul unei
asemenea
'cusururile fapte îndrăcum
lui 9edd"(, zneţele şizicea
creştea
ea. simpatia pentru
— !sta nu-i ine, Jo/ &u treuie să voreşti aşa şi

+aurie nu treuie să te asculte. ragul meu ăiat, fă aşa
cum doreşte unicul tău, zise Meg pe un ton matern. ă-
ţi osteneala să înveţi ine şi, cînd are să vadă că vrei să-l
mul ţumeşti,
nedrept sînt Cum
cu tine. siguraă spus,
că n-are
n-aresăcine
fie snici sever,
ă stea cu elnici
şi
să-l iuească şi nu ţi-ai ierta niciodată, dacă l-ai părăsi,
fără învoirea lui. &u fi morocănos, ci fă-ţi datoria şi ai să-
ţi capeţi răsplata ca domnul $roo?e, fiind respectat şi
iuit de toată lumea.
— Ce ştii tu despre el întreă +aurie, recunoscător
pentru sfatul un, dar răzvrătindu-se în contra acestei
morale şi ucuros că poate schima vora, după acea
ieşire neoişnuită.
— &umai ce i-a spus unicul tău mamii, că a văzut
de mama lui cu atîta dragoste, pînă a murit, şi n-a primit
să plece ca profesor într-o familie ună, pentru c ă nu
voia s-o lase singură. *i că acuma trimite ani femeii
ătrîne care a îngrijit pe mama lui, dar că nu voreşte de
asta nimşiănui,
generos ci se arată întodeauna cît se poate de
de amail.
— Chiar aş e, dragul de el/, întări +aurie din toată
inima, cînd Meg se opri serioasă şi roşie la faţă. &umai
unicul meu era în stare să dea la iveală ce a făcut el —
fără ştirea lui — şi să povestească la toată lumea ce un
e, ca să ţie toţi la el. $roo?e nu pricepe de ce e mama
voastră aşa de drăguţă cu el şi de ce l-a invitat la voi şi s-
a purtat cu el aş de prieteneşte. ! zis că e o femeie
minunată şi a vorit de ea şi de voi zile întregi, cu
entuziasm. acă îmi văd vreodată visul cu ochii, am să
fac multe pentru $roo?e.
— Mai ine ai începe de pe acuma, să nu-l mai
necăjeşti atîta, zise Meg severă.
— e unde ştii că-l necăjesc, domnişoară
pare —mul
1ăd dupăşifamerge
ţumit ţa lui, cînd pleacac
repede. ă. acă ai sup
ă l-ai fostăsilitor,
rat, e
serios şi merge încet, ca şi cum ar vrea să se întoarcă şi

să facă lecţia încă odată.
— Ei, asta-mi place/ *iT aşa ţii socoteala de cum mă
port eu, după faţa lui $roo?e, nu îl văd că salută
zîmind, cînd
instalat un trece pe la fereastra ta, dar nu ştiam că aţi
telegraf.
— &-am instalat nimic. &u te supăra şi te rog să nu-i
spui lui de asta/ 1oiam numai să ştii că mă interesează
cum mergi cu învăţătura şi ce-am vorit acuma rămîne
între noi, strigă Meg, speriată la gîndul că ar putea ieşi
ceva rău din vorele ei nesocotite.
— Eu nu pîrăsc niciodată, răspunse +aurie, cu aerul
înţepat pe care-l avea cîteodată. &umai că, dacă $roo?e
îţi e arometru, treuie să-l pun să arate doar vreme
ună.
— 9e rog nu mi-o lua în mume de rău. &u voiam să-ţi
fac morală, sau să spun ce am auzit pe la oameni. Mă
gîndeam numai că Jo te încurajează pe o cale de care ţi-
ar părea rău mai tîrziu. Eşti aşa de drăguţ cu noi, ca un
frate,
şi Megşiîi noi îţi vrem
întinse mînainele. 7artă-m
cu un gest ă, n-a
timid fostde
şi plin cuiuire.
intenţie,
>uşinat de vorele lui, +aurie strînse mîna mică şi
zise cu sinceritate%
— 3e mine treuie să mă ierţi. înt supărăcios. 9oată
ziua am fost prost dispus. 8mi pare ine că-mi spuneţi
defectele şi mă ajutaţi ca nişte surori, aşa că nu vă uitaţi
dacă sînt arţăgos cîteodată. 1ă mulţumesc în orice caz.
:otărît să le dovedească că nu era supărat, se arătă
cît putu mai îndatoritor. epănă umac pentru Meg,
recită versuri, ca să placă lui Jo, scutură conuri de rad
pentru $eth şi ajută pe !m" la ferige, dovedindu-se a fi
într-adevăr o persoană care merită să facă parte din
ocietatea ' #lbina $arnică(. 8n mijlocul unei discuţii
animate despre oiceiurile turturelelor — tocmai zura
una drept
clopot peţălacăsuprafa
îi anun :annahţa aapei
pus—apa
unlasunet
fiert şipierdut de
că aveau
tocmai ine timpul să ajungă la masă.
— 3ot să mai vin întreă +aurie.

— a, dacă eşti cuminte şi ţi-e dragă cartea, cum li
se spune copiilor de la şcoala primară, zise Meg zîmind.
— !m să încerc.
— !tunci
scoţienii. !m po ţi să chiar
primit vii. !m să teo înv
acum ăţ să ăîmpleteşti
comand ca
de ciorapi,
spuse Jo, fluturînd ciorapul ca un drapel alastru de lînă,
cînd se despărţiră la poartă.
8n seara aceea, cînd $eth cîntă domnului +aurence,
+aurie stînd în umra perdelei, ascultă pierdut pe micul
avid, ale cărui melodii simple îl linişteau întodeauna, şi-l
privi cu atenţie pe ătrîn, care-şi sprijinea capul c ărunt
pe o mînă, gîndindu-se cu duioşie la copilul pe care-l
iuise aşa de mult şi pe care-l pierduse. !ducîndu-şi
aminte de conversaţia de după-amiază, ăiatul îşi zise,
cu hotărîrea de a face sacrificiul cu voie ună% '!m să las
planurile deoparte şi am să stau cu ătrînul cît timp are
nevoie de mine, pentru că eu sînt tot ce are el pe lume(.
CAP. XIV
SECRETE
Jo era foarte ocupată în odăiţa ei din pod, căci zilele

de octomrie deveneau din ce în ce mai răcoroase şi
după-amiezile erau scurte. 9imp de cîteva ore, razele
călduroase ale soarelui pătrunseseră prin fereastra înaliă,
luminînd pe Jo, care stătea pe solaua veche şi scria întru-
na, cu toate hîrtiile împrăştiate în faţa ei pe un
geamantan, în timp ce >onţişor, şoarecele ei preferat, se
plima pe grinzile de deasupra capului ei, împreună cu
fiul lui cel mare, un tînăr ine făcut, care se arăta mîndru
de favoriţii lui.
3eniţa lui Jo scîrţîi, pînă cînd fu umplută şi ultima
pagin ă, apoi îşi scrise numele cu o parafă şi o aruncă
tocul e0clamînd%
— <ata/ !m făcut ce am putut. acă asta nu le

place, am să aştept, pînă cînd voi putea să fac mai ine.
+ungită pe sofa, citi cu grijă manuscrisul de la un
capăt la celălalt, punînd liniuţele de t, pe ici pe colo şi
ad ăugînd apoi
alonaje, multeîl semne
legă cu de mirare,ă care
o panglic roşie, pfrumoasa
ăreau nişte şi
stătu o clipă sa se uite la el, cu o gravitate care arăta
limpede cît de serios muncise.
$iroul lui Jo, de aici, de sus, era o soă de ucătărie
de tinichea prinsă în perete. 8n el îşi ţinea hîrtiile şi cîteva
cărţi, încuiate ine din cauza dinţilor lui >onjişor, care,
avînd şi el aptitudini literare, îi plăcea să răspîndeasca
toate cărţile care-i cădeau în lae, mîncîndu-le foile. in
această cutie de tinichea, Jo mai scoase un manuscris şi,
după ce le puse pe amîndouă în uzunar, se furişa jos, pe
scări, lăsind pe prietenii ei să roadă tocurile şi să guste
cerneala.
8şi puse fără zgomot pălăria şi jacheta, se strecură
prin fereastra de la vestiulul din spate, pe acoperişul
unui
spre pridvor,
şosea, peapoi
unîşidrum
dăduocolit.
drumul!juns
pe iar ă şi seseîndrept
ă acolo, aranjă
puţin, făcu semn unui autouz care trecea şi porni spre
oraş, veselă şi cu un aer foarte misterios.
acă ar fi oservat-o cineva, ar fi găsit că mişcările
ei sînt foarte ciudate, căci, după ce se dădu jos, o luă cu
paşi mari, pînă cînd ajunse la un anumit număr dintr-o
anumită stradă frecventată% după ce găsi locul, cu
oarecare greutate, se opri în pragul casei, măsură din
ochi scara murdară, rămînînd nehotărîtă un moment,
apoi dădu uzna în stradă şi se îndreptă tot aşa de
repede pe cît venise. !ceastă manevră o repetă de mai
multe ori, spre marea distracţie a unui tînăr cu ochi
negri, care stătea şi se uita fără scop de la fereastra
clădirii din faţă. 7ntorcîndu-se pentru a trei oara, Jo îşi
trase
scară,ppăălărînd
ria pe
aşaochi, îşi luă ăinima
de speriat în din
, de parc ţi şi fisedus
ă s-ar urcă
săpe
-şi
scoi..L toţi dinţii.
# tăliţă a unui dentist împodoea, între altele,

intrarea şi după ce căscă gura o clipă la nişte fălci
artificiale, care se închideau şi se deschideau încet, ca s ă
atragă atenţia asupra unui şir de dinţi frumoşi, tînărul îşi
puse— haina,
&umaiîşiea
luăputea
pălăria
să şi-şi zise zîmind%
se aventureze aşa singură, dar
dacă se simte rău, o să aiă nevoie de cineva pînă acasă.
3este zece minute, Jo veni fugind pe scări, roşie la
faţă, avînd înfăţişarea unui om care a trecut printr-o grea
încercare. Cînd dădu cu ochii de tînăr, nu păru prea
încîntată, totuşi îl salută cu capul şi trecu mai departe)
dar el o urmă, întreînd-o compătimitor%
— ! fost greu
— &u prea/
— !i terminat repede.
— a, slavă omnului/
— e ce te-ai dus singură
— &u voiam să ştie nimeni.
— Eşti cea mai stranie fiinţă, pe care am văzut-o
vreodat
Jo făă.cu
Cîţochii
i ţi-ai mari.
scos &u înţelegea despre ce e vora)
apoi izucni în rîs, foarte amuzată.
— 1oiam să scot doi, dar treuie să mai aştept o
săptămînă.
— e ce rîzi 3regăteşti vreo şotie, Jo/ zise +aurie
dîndu-şi seama că-l păcăleşte.
— *i tu la fel. Ce făceai, domnule, în salonul cela de
iliard
— 1ă cer iertare, domnişoară, nu e salon de iliard,
ci o sală de gimnastică, unde am luat o lecţie de scrimă.
— !, asta îmi pare ine/
— e ce
— 3oţi să mă înveţi şi, cînd o să jucăm :amlet, tu
faci pe +aertes, şi o să iasă grozav scena duelului.
trecă+aurie începu
tori zîmiră fărsăăvoia
rîdălor.
cu atîta poftă, că mai mulţi
face, dacă te-ai purta ca fiul domnului 2ing, care era plin
de ani, dar n-a ştiut cum să-i cheltuiască. ! făcut
chefuri, a pierdut la cărţi, a fugit de acasă, a pătat
numele tatălui lui şi, după părerea mea, e un stricat.
— Crezi că aş fi în stare să fac şi eu la fel
Mulţumesc/
— &u, nu cred, ferească umnezeu/ ar aud pe
oameni că anul e o ispită, căreia nu-i poţi rezista, şi
cîteodată aş vrea să fii sărac. M-aş mai fi aşa de
îngrijorrată.
— Eşti îngrijorată de mine, Jo
— 3uţin, cînd te văd morocănos sau nemulţumit,
cum eşti cîteodată. Cînd începi ceva, eşti aşa de hotărît,
încît, dacă ai pornit pe un drum greşit, e greu să te mai
oprească cineva.
+aurie merse în tăcere cîteva minute. Jo îl oservă
şi-i păru rău de vorele ei, căci privirea lui era
întunecată, deşi uzele continuau să zîmească.
— !i de gînd să-mi ţii predici tot drumul pînă acasă,
între el deodat
—ă&u, sigur căă. nu/ e ce
— 3entru că, dacă asta ţi-e intenţia, iau autouzul)
dacă nu, mi-ar face plăcere să merg cu tine pe jos. !m
să-ţi spun ceva foarte interesant.
— &u-ţi mai fac morală. !ia aştept să aud noutatea.
— 3erfect/ !scultă/ E un secret, dar dacă ţi-l spun,
treuie să-mi spui şi tu pe-al tău.
— &-am nici unul/ începu Jo, dar se opri imediat,
aducindu-şi aminte că avea unul.
— &u minţi/ &u-mi ascunzi mie/ :ai, dragă, altfel nu
afli nimic de la mine, strigă +aurie.
— 6ace să fie auzit secretul tău
— #ho, şi încă cum/ E vora numai de oameni pe
care îi cunoşti. Ce m-am distrat/ 9reuie neapărat să-l
auzi.—
Mor
&usmă ăţi-lspui
spun deăatîta
acas  timp. :ai, începe tu/
— &ici un cuvînt.
— *i n-ai să mă tachinezi, cînd sîntem singuri

— Eu nu tachinez niciodată.
— $a da/ 6aci ce vrei din oameni. Eşti un şmecher
fără pereche.
— Mul
=ite,ţumesc/ Ei, dou
am lăsat să auzim.
ă poveşti la un ziarist şi-mi dă
răspunsul săptămîna viitoare, şopti Jo la urechea lui
+aurie, care nu mai putea de nerădare.
— 9răiască domnişoara March, celera scriitoare
americană/ strigă +aurie, aruncîndu-şi pălăria în sus şi
prinzînd-o din nou, spre marea încîntare a două raţe,
patru pisici, cinci găini şi vreo şase mici irlandezi, căci
ieşiseră acum din oraş.
— t/ Cred că n-are să iasă nimic din toată povestea
asta) dar nu puteam să am pace, pînă nu încercăm, şi,
fiindcă nu voiam ca ceilalţi să fie dezamăgiţi, n-am suflat
nici o voră acasă.
— igur că ai să izuteşti/ Cum, Jo, poveştile tale sînt
opere demne de un ha?espeare, comparate cu prostiile
care se pulic
tipărite/ ă în fiecare
*i ce mîndri zi. Ce
o să fim nostim ar finoastr
de scriitoarea să le ăvedem
/
#chii lui Jo străluciră de ucurie căci era fericită, să
vadă că oamenii au încredere în ea) şi lauda unui prieten
e totdeauna mai plăcută decît toate reclamele unui ziar.
— 4i, care ţi-e secretul Joacă cinstit, 9edd", sau nu
te mai cred niciodată, zise, încercînd să nu se mai
gîndească la planurile măreţe pe care i le trezea în minte
fiecare cuvînt de încurajare.
— -ar putea să intru într-o încurcătură, dacă-ţi
spun) dar cum n-am promis să tac, ai să afli tot, fiindcă
nu mă simt niciodată în largul meu, pînă nu-ţi spun şi cel
mai mic lucru pe care-l aflu. *tiu unde e mănuşa lui Meg.
— !sta e tot întreă Jo dezamăgită, cînd +aurie
dădu din cap, cu ochii strălucitori, încîntat de
descoperirea pepentru
— E destul care o moment,
făcuse. cum o să-ţi dai seama şi
tu, cînd am să-ţi spun unde e.
— pune atunci.
+aurie se plecă şi-i şopti la ureche trei cuvinte care
produseră o schimare comică. Jo, se opri în loc şi se uită
la el lung cu o e0presie de mirare şi de nemulţumire în
acelaşi timp,
— e apoi
unde porni mai departe, întreînd răstit%
ştii
— !m văzut-o.
— =nde
— 8n uzunar.
— Mereu
— a, nu-i romantic
— &u, e oriil/
— &u-ţi place
— igur că nu. E stupid/ &-o să i se dea voie. 1ai de
mine/ Ce-o să zică Meg
— &u treuie să ştie nimeni, nu uita.
— &-am promis.
— !sta era de la sine înţeles şi am avut încredere în
tine.
asta —
mă$ine, n-am
dezgust ă. sMai
ă spun,
ine deocamdat ă, în orice caz) dar
nici nu-mi spuneai.
— Credeam că are să-ţi facă plăcere.
— Că cineva vrea să vină s-o ia pe Meg de lîngă noi
Mare ucurie/
— !i să fii mai încîntată, cînd are să vină cineva, să
te ceară pe tine.
— !ş vrea să-l văd pe cel care o încerca asta, zise Jo,
furioasă.
— *i eu/
*i +aurie rîse pe înfundate, gîndindu-se la scena
caraghioasă care ar avea loc.
— Cred că secretele nu-mi priesc. Ce mi-ai spus tu
m-a întors pe dos, zise Jo, fără nici un pic de
recunoştinţă.
ai să—
te:ai
simsţăi foarte
fugin la vale,
ine iarăsşi,
ă vedem
propunecare iese primul şi
+aurie.
&u era nimeni prin apropiere. 3ovîrnişul lin o ispitea.

Jo nu putu să reziste şi o luă la goană, semănind pe drum
pălărie, pieptene şi ace de cap. +aurie ajunse jos cel
dintîi şi fu foarte încîntat de succesul ideii lui, căci !tlanta
lui sosiaprinşi
orajii gîfîind,şi cu
fărăpăurm
rul ăîndevînt, cuţumire.
nemul ochii strălucitori, cu
— acă eram cal, aş fi putut să alerg ?ilometri
întregi în aerul ăsta minunat şi nu mi-aş fi pierdut
răsuflarea. ! fost splendid, dar m-am făcut ca o
sperietoare. u-te şi strînge-mi lucrurile, ca un îngeraş ce
eşti, zise Jo, lăsîndu-se să cadă suh un arţar, care
îmrăca anca în frunze stacojii.
+aurie plecă agale, să regăsească lucrurile pierdute
şi Jo îşi făcu la loc coadele, sperînd sa nu treacă nimeni
pe acolo, ptnă nu se aranjează iar. ar cineva trecu, şt
cine să fie decît 1leg, gătită ca o domnişoară, în rochia ei
cea mai elegantă. 1enea de la vizite.
— Ce umenzeu faci aici întreă ea, privind cu ochii
mari pe sora ei cea despletită.
— trîng
de frunze roşiifrunze,
pe carerătocmai
spunseleJodădomol, aranjînd de
duse deoparte, mîna
pe
ancă.
— *i ace de cap, zise +aurie, aruncînd vreo şase ace
în poala lui Jo. Cresc pe drum, ştii, Meg, ca şi pieptenii şi
pălăriile maron de paie.
— !i fugit, Jo/ Cum ai putut să faci aşa ceva o certă
Meg, în timp ce-şi potrivea manşetele şi-şi netezea părul
pe care vîntul i A ciufulise puţin.
— Cînd am să fiu ătrînă şi ţeapănă, am să mejg în
cîrjă. &u încerca să mă faci să par mai mare decît sînt,
Meg. 8mi vine destul de greu să te văd pe tine
schimîndu-te deodată. +asă-mă să fiu o fetiţă, cît mai
multă vreme.
4icînd acestea, Jo plecă capul, ocupată cu părul, ca
stimp
ă-şi ascund
simţiseă cun
ă tremur nervos al
Meg devenea uzelor,
repede căci înşi,ultimul
femeie după
secretul lui +aurie, vedea cu teamă apropiindu-se ziua
despărţirii, care acum i se părea că va veni cunnd. Ei îi

citi tulurarea pe faţă şi, vrînd să nu oserve Meg acest
lucru, întreă repede%
— aH unde ai fost aşa de gătită
— +a familia
de lucruri despre <ardiner. allieMoffat.
nunta lui $elle mi-a povestit o mulţime
! fost splendid şi
s-au dus să petreacă iarna la 3aris. 7a gîndiţi-vă ce
frumos treuie să fi fost/
— # invidiezi, Meg zise +aurie.
— Ei da, sigur/
— !tunci îmi pare ine, mormăi Jo, înnodîndu-şi cu o
smucitură, panglica de la pălărie.
— e ce se miră Meg.
— 3entru că, dacă ţii atît de mult să fii ogată, n-ai
să te măriţi niciodată cu un om sărac, zise Jo,
încruntîndu-se la +aurie, care-i făcea semne disperate să
age de seamă ce voreşte.
— &-am să mă mărit niciodată, oservă Meg,
pornind cu multă demnitate, iar ceilalţi doi o urmară,
şopotind,
copii, cumaruncînd cudeşi
îşi zise ea, pietricele şi purtîndu-se
ar fi fost gata să facăca
şi nişte
ea la
fel, dacă n-ar fi fost îmrăcată elegant.
9imp de o săptămînă, Jo se purtă aşa de ciudat, că
surorile ei nu mai ştiau ce să creadă. e repezea la uşă
de cîte ori venea poştaşul, era distantă cu domnul
$roo?e, de cîteori îl întîlnea, se uita la Meg cu nişte ochi
îndureraţi, apoi se ducea la ea şi o săruta, fără nici un
rost. +aurie şi ea îşi făceau mereu semne unul altuia şi
voreau întruna despre 1ulturul în zor, pînă cînd fetele
le spuseră că şi-au pierdut minţile. ! doua sîmătă, după
ce ieşise pe fereastră, Meg, stînd cu lucrul la geam, fu
scandalizată, cînd îl văzu pe +aurie fugărind pe Jo în
grădină şi prinzînd-o în cele din urmă în arcada lui !m".
Ce se petrecu acolo, Meg nu putu s ă vadă, dar îi auzi
chicotind
de ziare. de rîs, apoi auzi un murmur de voci şi un foşnet
— Ce ne facem cu fata asta &-o să se poarte

niciodată ca o domnişoară/ suspină Meg, urmărind cursa
celor doi cu dezaproare.
— per că nu/ E aşa de caraghioasă şi de drăguţă,
cum
se sim e ţacum zise $eth,
ea ofensat ă ca care
Jo sănu
ailăăsasecrete
deloc scu
ă sealtcineva,
vadă că
decît cu ea.
— E foarte trist, dar e imposiil s-o facem să fie
'comme îl faut(, adăugă !m", care-şi făcea nişte
volănaşe noi şi căreia îi stăteau ine uclele ridicate în
sus, două lucruri plăcute, care o făceau să se creadă o
dominişoară elegantă.
3este cîteva minute, Jo dădu uzna înăuntru, se
trînti pe sofa şi se prefăcu că citeşte.
— !i găsit ceva interesant acolo întreă Meg cu
condescendenţă.
— &u, nimic, doar o poveste. &u prea face multe
parale, răspunse Jo, ascunzînd cu grijă numele ziarului.
— Mai ine citeşte tare. !sta o să ne distreze şi nici
tu nu—mai
Cum te se
ţii de rele,ăzise
cheam  se!m", peăun
interes ton matern.
$eth, întreîndu-se
de ce Jo ţinea ziarul în dreptul feţii.
— 3ictorii rivali
— &u sună rău/ Citeşte/, fu de părere Meg.
Jo îşi drese vocea cu putere, răsuflă adînc şi începu
să citească foarte repede. 6etele ascultară cu interes,
căci povestea era romantică, chiar patetică, fiindcă mai
toate personajele mureau la sfîrşit. T
— 8mi place partea cu taloul acela frumos, îşi dădu
părerea !m", cînd Jo se opri.
— Eu prefer partea cu iuirea. 1iola şi !ngelo sînt
două din numele noastre favorite. &u găsiţi că e ciudat
zise Meg, ştergîndu-şi ochii, căci 'partea cu iuire(
fusese tragică.
— Cine
zăreasc a scris-o
ă un moment între
figura lui ăJo.$eth, care izutise să
Cititoarea se ridică rusc în picioare, aruncă ziarul

cît colo şi, roşie la faţă, cu o privire în care se amestecau
— destul de curios — solemnitatea şi e0citarea
neoişnuită, răspunse tare%
— ora voastr
9u/ strig ă. lăsînd să-i cadă lucrul din mînă.
ă Meg,
— E foarte ine/ îşi dădu aproarea !m".
— *tiam eu/ *tiam eu/ # draga mea Jo, sînt aşa de
mîndră/ şi $eth dădu fuga s-o îmrăţişeze, sărind în sus
de ucurie.
Ce încîntată a fost toată lumea. Meg nu vru să
creadă, pînă nu văzu scris, al pe negru, în ziar% ,O-ra
Josephine March . !m" critică părţile artistice cu multă
aprindere şi dădu chiar oarecare sugestii pentru o
urmare care, din nefericire, nu putea să fie pusă în
aplicare, deoarece eroul şi eroina muriseră. $eth se
aprinse la faţă şi începu să cînte şi să se joace de
ucurie. &annah se amestecă şi ea printre ele şi se
minună% 'Mare umnezeule/ Cine să fi zis/(, uimită de
'isprava lui Jo(. fiicei
află de succesul oamna March
ei) iar fu foarte
Jo rîdea mîndr
şi plîngea , cînd
în ăacelaşi
timp şi zise că are să se umfle prea tare în pene, dacă o
s-o mai laude mult. 1ulturul în zor, îşi întindea de acum
triumfător aripile deasupra casei March, cînd ziarul trecu
din mînă în mînă.
— pune-ne cum a fost. Cînd a venit Cît ai luat Ce
o să zică tata Cît o să mai rîdă +aurie/ strigară toţi
deodată, ingrămădindu-se în jurul lui Jo) căci pentru
aceşti oameni simpli şi iuitori, orice mică ucurie a
memrilor familiei era un mare eveniment.
— &u mai faceţi atîta gălăgie, fetelor, şi vă spun tot,
zise Jo, care se întrea dacă 6ann" $urne" se simţise mai
mîndră de Eveline a ei, decît ea de 3ictori rivali. upă ce
le povesti cum a înmînat manuscrisele, Jo adăugă% *i,
cînd m-am
plăceau dus săă,iau
amîndou darrăcspunsul, domnul
ă pe încep acela
ători nu-i plăateşte,
zis căci
-i
le tipăreşte doar operele, drept încurajare. 'E un
e0erciţiu un(, a zis el, şi, 'după ce începătorii fac

progrese, se găsesc oameni, care să-i plătească(. *i aşa
i-am lăsat cele două poveşti şi azi mi-au trimis asta,
+aurie m-a prins cu el şi, cum ţinea neapărat să-l vadă, l-
am
el slăăsat. ! zis
mi se plăcteasc
ă-i ine şi că să mai
ă celelalte. #, scriu şi o sde
sînt aşa ă aranjeze
fericită,
fiindcă cu timpul o să fiu în stare să mă susţin pe mine şi
să ajut pe fete/
Jo se opri înecată de emoţie şi, ăgîndu-şi capul în
ziar, stropi mica poveste cu cîteva lacrimi, căci să fie
independentă şi să merite laudele celor pe care îi iuea,
erau dorinţele ei cele mai scumpe şi acesta părea să fie
primul pas în împlinirea lor.
CAP. XV
O TELEGRAMĂ
— &oiemrie e cea mai neplăcută lună a anului zise

Margareta,
întunecat ă şi stînd la lafereastr
uitîndu-se grădinaă pe într-o
care cădup
zuseă-amiaz
ruma.ă
— e aceea m-am născut eu în luna asta, oservă
Jo, pe gînduri, inconştientă de pata de cerneală de pe
nas.
— acă s-ar întîmplă ceva plăcut acuma, am zice că
e o lună minunată, zise $eth, care vedea întotdeauna
partea frumoasă a lucrurilor.
— e poate, dar nu se întîmplă niciodată ceva plăcut
în familia asta, zise Meg, care era prost dispusă. Muncim
din greu zi de zi, mereu la fel şi avem aşa de puţine
distracţii. 3arca am fi nişte maşini.
— umnezeule, ce ne mai văităm/ strigă Jo. e tine
nu mă mir, iată fată, pentru că tu vezi că alte fete se
distrează în timp ce tu munceşti într-una, an după an. #,
ce n-aş eroinele
pentru da să aranjez
mele/lucrurile
Cum eştipentru tine,ă cum
frumoas le aranjez
şi cuminte, aş
pune pe o rudă ogată să-ţi lase o moştenire mare pe
neaşteptate. !tunci ai ieşi în lume ca o persoană cu o

avere imensă, dispreţuind pe toţi cei care nu te-au ăgat
în seamă înainte, ai pleca în străinatate şi după cîţiva
ani, te-ai întoarce înapoi ca o doamna nu ştiu cum, într-o
aureol de elegannu
—ă#amenii ţă şimoştenesc
rafinament.averi în felul acesta.
$ăraţii treuie să muncească şi femeile să se mărite
pentru ani. E o lume îngrozitor de nedreaptă, zise Meg
cu amarăciune.
— Jo şi cu mine o să facem avere pentru voi toate.
!şteaptă numai puţin, şi atunci să mai zici ceva, zise
!m" care stătea într-un colţ şi facea 3ateuri cu noroi,
cum numea :annah păsările, fructele şi figurile pe care
le modela ea în argilă.
— &u pot să aştept, nu prea am încredere în
cerneală şi în noroi, deşi vă sînt recunăscătoare pentru
unele voastre intenţii.
Meg oftă şi întoarse iar ochii spre grădina îngheţată.
Jo, aătută, mormăi ceva neînţeles, cu coatele sprijinite
pe
caremas , dar
stăătea la!m" îşi văcealalt
fereastra zu maiădeparte de treaă şi $eth,
zise, zîmind%
— ouă lucruri plăcute se vor întîmplă peste o clipă%
văd pe mama venind pe stradă şi, după cum calcă +aurie
prin grădină, pare că are să ne spuie ceva îmucărător.
7ntrară amîndoi pe uşă doamna-March cu întrearea
ei oişnuită pe uze%
— 1reo scrisoare de la tata, fetelor
+aurie, persuasiv, încerca să le atragă%
— Cine vrea să meargă la plimare cu trăsura !m
tocit la matematica, pînă mi s-a făcut capul calendar.
9reuie să mă odihnesc puţin. E o zi urîtă, dar nu strică
să luăm un pic de aer, şi cum îl conduc pe $roo?e acasă,
va fi vesel înăuntru, dacă nu e afară. Ei, Jo, tu şi $eth
veniţi, nu
— igur
8ţi mulcţăumesc,
venim.dar sînt ocupată/ şi Meg ieşi pe uşă
cu coşul de lucru.
e înţelesese cu mama ei că e mai ine, pentru ea

cel puţin, să nu meargă prea des cu trăsura, în compania
acelui tînăr.
— &oi trei sîntem gata într-o secunda, strigă !m",
dînd —fuga
3otsăsăsefac
spele pe pentru
ceva mîini. dumneavoastră, doamnă
mamă întreă +aurie, aplecînau-se peste speteaza
scaunului doamnei March, cu tonul afectuos pe care-l lua
de cîte ori se adresa ei.
— &u, dragă/ oar dacă vrei să treci pe la poştă şi să
întrei dacă avem ceva. upă toate socotelile, treuia să
primim azi, şi poştaşul n-a venit. 9ata e foarte punctual,
dar poate că a întîrziat scrisoarea pe drum.
&u isprăvise ine vora, cînd se auzi soneria şi puţin
după aceea intră :annah, cu o hîrtie în mînă.
— E o lestemată de scrisoare de la telegraf, coniţă/
zise ea, întinzînd speriată foaia de hîrtie, ca şi cum î-ar fi
fust teamă să nu-i e0plodeze în mînă.
+a cuvîritul de 'telegraf(, doamna March i-o smulse
din
lăsămîn , citiă cele
să ăcad douînă rînduri
înapoi scaun, pe
alcare
ă la le con
faţă ţinea
, ca şi şicum
se
hîrtiuţa i-ar fi dat un glonţ în inimă. +aurie se repezi jos
după apă. Meg şi :annah o ajutară să se ţie drept, în
timp ce Jo citea tare, cu o voce înspăimîntată%
#!M&E7 M!>C:
So ţul dumneavoastră bolnav. 'eniţ i urgent.

S. Aall
Spitalul ?lan5, 4as$ington
!scultară acea frază scurtă, ţinîndu-şi respiraţia, şi

apoi se făcu o tăcere de moarte, în cameră. !fară se lăsa
întuneric
lumii e cuşi, deodat
totul , fetelor
alta,ăcînd li se ăpăîn
se strînser rujurul
că înfăţişarea
mamii lor,
ca şi cum le-ar fi luat cineva toată fericirea şi tot sprijinul
vieţii lor. oamna March îşi veni repede în fire, citi încă o
dată telegrama şi deschise larg raţele, ca să-şi strîngă
fetele, spunîndu-le-cu o voce care le rămase mult timp în
ureche%
copii— 3lec
mei îndat
ajuta ă,ădar
ţi-m poateaceast
să îndur că e ăşidurere.
aşa prea tîrziu. #,
9imp de cîteva minute, nu se auzi în odaie altceva
decît suspine, amestecate cu frinturi de fraze de
mîngîiere, de încredinţări iuitoare că totul va ieşi ine şi
şoapte pline de speranţe, care se înecau în lacrimi. $iata
:annah fu cea dinţii care se opri din plins şi, fără voia ei,
dădu celorlalţi un e0emplu un, căci la ea munca era
leacul tuturor suferinţelor.
— ă-l ţine unul umnezeu pe domnul. Mai ine, în
loc să-mi prăpădesc ochii, vă aşez lucrurile
dumneavoastră, pentru drum, coniţă/, zise ea, ştergîndu-
şi lacrimile cu şorţul şi strîngînd mîna stăpînei cu mîna ei
aspră.
8şi văzu mai departe de treaă, cu mai multă putere.
— !re
fetelor, şi lădreptate,
saţi-mă sănu-i
măvreme să ne ocim. +iniştiţi-vă,
gîndesc.
8ncearcă să-şi ţie firea iletele fete, văzînd pe mama
lor că se ridică, palidă, dar hotărîtă, căutînd să uite
durerea, ca să se socotească cum e mai ine pentru ele
— =nde-i +aurie întreaă ea cîteva momente după
aceea, după ce-şi limpezise puţin ideile, ca să ia
hotărîrile ce treuiau îndeplinite mai granic.
— !ici doamnă. 1ă rog puneţi-mă să fac şi eu ceva,
strigă ăiatul, dînd fuga din odaia de alături, unde se
retrăsese, spunîndu-şi că prima lor durere e prea intimă
şi nu treuie văzută nici chiar de ochii unui prieten al
casei ca el.
— 9elegrafiază că vin imediat. 3rimul tren pleacă
mîine dis-de-dimineaţă. 8l iau pe acela.
— !ltceva
duc oriunde, să ce
facmai dori
orice/ şi,ţizicînd
Caii acestea,
sînt gata.
ă3ot
iatulspăărea
mă
gata să zoare pînă la capătul lumii.
— +asă un ilet mătuşei March. Jo dă-mi un toc şi

hîrtie/
upă ce rupse o foaie din caietul îp care aia
începuse să scrie, Jo trase măsuţa în faţa mamei ei. 8şi
d ădea seama
oositoare, mamacă,ei pentru
treuia aceast ă călătorie
să împrumute lung
ani şi sim şi
ăţea
că ar fi în stare să facă orice, ca să-şi aducă şi ea o parte
cît de neînsemnată la suma de care era nevoie pentru
tatăl ei.
— !cum, du-te, dragă, dar nu goni prea tare. &u
treuie să te îmolnăveşti.
ar +aurie nici nu auzi ultimele vore ale doamnei
March, căci cîteva minute mai tîrziu, trecea ca o săgeată
prin faţa ferestrii, pe calul lui de curse, de parcă îl
urmărea cineva din urmă.
— Jo, du-te te rog la !sistenţă şi spune doamnei 2ing
că nu pot veni azi. Cumpăra şi lucrurile acestea, la
întoarcere. !m să e iau cu mine, poate că voi avea
nevoie de ele şi treuie să am toate cele necesare,
pentru îngrijirea $eth,
sînt înzestrate. unui olnav. pitalele
cere, te de oicei,+aurence
rog, domnului nu prea
vreo două sticle de vin vechi. &u sînt atît de mîndră, încît
să nu cer, cînd e vora de tata. !m", spune :annei să
aducă jos geamantanul negru şi tu, Meg, vino, să mă
ajuţi să-mi găsesc lucrurile, pentru că sînt cam zăpăcită.
ă scrie, să gîndească şi să dea directive în acelaşi
timp, sigur că toate acestea o zăpăciseră pe iata femeie
şi Meg o rugă să stea puţin lungită în linişte, pe patul ei,
şi să le lase pe ele să facă treaă. 9oată lumea se
împrăştie, ca frunzele purtate de o adiere de vînt, şi în
casa mai înainte fericită şi senină, domnea acum
neastîmpărul, ca şi cum hîrtia ar fi căzut asupra lor, ca un
vestitor de rele.
omnul +aurence se întoarse în fugă cu $eth, ca să
le spună scîteva
sufletul ău uncuvinte
şi săde fac
mîngîiere, pe care cele
ă făgăduielile i le dicta
mai
prieteneşti că va avea grijă de fete, în lipsa mamei lor,
pentru care ea îi fu foarte recunoscătoare. 6u gata să-i

ofere tot ce poseda, de la haina lui de casă, pînă la
propria lui persoană, pentru a o însoţi. ar acest din
urmă lucru era imposiil. oamna March nici nu voia să
aud ă ca 9otuşi
de lung. domnulo cel ătrînde
e0presie să uşurare
porneasc
apăăla
r.uun
pedrum
faţa eiaşa
la
această propunere, c ăci grijile nu prea ajută pe oameni
să suporte uşor un drum lung. El văzu această e0presie
fugitivă, se încruntă, începu să-şi frece mîinile şi apoi
părăsi rusc camera, spunîndu-le că se întoarce imediat.
&imeni nu avea timp să se mai gîndească la el, cînd Meg
dînd uzna pe uşă, cu o pereche de galoşi într-o mînă şi
cu o ceaşcă de ceai în cealaltăT, se întîlni piept în piept
cu domnul $roo?e.
— 8mi pare foarte rau de vestea pe care aţi primit-o,
domnişoară Meg, zise el, pe tonul lui potolit şi plin de
unătate, care sună aşa de plăcut lui Meg în tulurarea
ei. !m venit s-o rog pe doamna să-mi permită s-o
însoţesc pe drum. !m de aranjat nişte chestiuni pentru
domnul +aurence
mare ucurie la ashington
să-i pot fi de ajutor. şi ar fi pentru mine o
+ui Meg îi căzură galoşii dinjnînă şi era cît pe aici să
verse şi ceaiul, la auzul acestor vore. 8i întinse repede o
mînă, cu un zîmet de recunoştinţă, aşa de fermecător,
că domnul $roo?e-s-ar fi simţit răsplătit pentru un
sacrificiu cu mult mai însemnat decît acela pe care se
pregătea să-l facă.
— Ce uni sînteţi toţi/ înt sigură că mama are să
primească şi se va simţi aşa de uşurată, cînd va şti că
cineva va avea mereu grijă de ea. 8ţi mulţumesc foarte,
foarte mult.
Meg vorea din tot sufletul, uitase şi pe ce lume
trăia, cînd ceva în ochii căprui o făcu să se uite în jos şi
să-şi aducă aminte că se răcise ceaiul. 8l pofti atunci în
salonaş şi-ise
9otul spuse că cheam
aranjase, îndat+aurie
pînăăcînd ă pe mama ei.
se întoarsese cu
un plic de la mătuşa March, care conţinea anii ceruţi şi
cîteva rînduri, în care le repeta ceea ce mai auziseră de

zeci de ori% /e-a spus ea că e asurd să se ducă March pe
front şi le-a prezis că n-o s ă iasă nimic un din toată
afacerea asta. peră, deci, că altădată o să-i asculte
sfatul
pe foc,ei anii
de femeie ătrîn
în poşet ă ăşi. oamna March
îşi continuă pregpuse iletul
ătirile, cu
uzele strînse, într-un fel pe care Jo l-ar fi înţeles, dacă ar
fi fost acolo.
upă-amiază trecu foarte repede. 9oate
cumpărăturile erau făcute. Meg şi mama ei mai coseau
încă, în timp ce $eth şi !m" aşezau masa pentru ceai, iar
:annah termina ce mai avea de călcat, trîntind totul cu
zgomot) dar Jo nu apărea deloc. 8ncepură să fie îngrijoraţi
şi +aurie plecă în căutarea ei, căci nimeni nu ştia
vreodată ce-i putea trece prin minte. 9otuşi +aurie nu o
întîlni şi fata intră în casă, cu un aer foarte ciudat. Citeai
pe faţa ei un amestec de veselie şi de teamă, de
mulţumire şi de părere de rău, care lăsă foarte
nedumeriţi pe ai ei, ca şi teancul de nîrtii pe care-l puse
pe mas ă, în faţa emamei
— !ceasta ei, spunînd
contriu ţia meacupersonal
o voce înecat
ă, caă. să-l
îngrijeşti ine pe tata şi să-l aduci acasă.
— raga mamii, de unde i-ai luat douăzeci şi cinci
de dolari/ Jo, sper că n-ai făcut un gest nesocotit
— &u, sînt ai mei, cîştigaţi în mod cinstit. &u i-am
cerşit, nu i-am împrumutat, şi nu i-am furat. per că n-ai
să mă cerţi, pentru că am vindut unul meu propriu.
4icînd aceasta, Jo îşi scoase pălăria şi un strigăt de
mirare izucni. 8şi tăiase, scurt, părul ei cel ogat.
— 3ărul/ 3ărul tău cel frumos/ 1ai, Jo, cum ai putut
să faci aşa ceva &u semeni deloc cu Jo a mea, dar acum
o iuesc şi mai mult.
6iecare îşi e0primă într-un fel surpinderea, iar $eth
strînse la pieptul ei cu dragoste capul tuns scurt. Jo luase
un aer indiferent,
trecîndu-şi o mînăcare
prinînspăărul
nu am ăgeaavînd
zîrlit pe nimeni. 4ise,
aerul ca e
încîntată de noua ei pieptănătură%
— !sta nu influenţează soarta unei naţiuni, aşa că

nu te mai văita, $eth. # să mă lecuiescă de vanitate,
prea eram mîndră de peruca mea. Creierul are să lucreze
mai ine, fără claia aceea din cap şi afară de asta, mi-e
mai răcoare
aş putea să-lşiîncre
îmi ţsimt capul
esc pu mai
ţin la uşor.
vîrf, Coaforul
şi atunci, a ăzisaşa,
tuns că
ăieţeşte, are să-mi vină ine şi are să fie uşor de
pieptănat. Eu sînt mulţumită. 7a te rog anii şi să ne
aşezăm la masă.
— pune-mi tot de la început, Jo. Eu nu sînt prea
mulţumită, dar nu pot să-ţi fac vreo vină, pentru că ştiu
că eşti întotdeauna gata s ă-ţi fac vreo vină, pentru c ă
ştiu că eşti întotdeauna gata să-ţi sacrifici vanitatea
frumuseţii tale, din iuire pentru tatăl tău. ar draga
mea, nu era nevoie să faci asta şi tare mă tem că are să-
ţi pară rău, mai de vreme sau mai tîrziu, zise doamna
March.
— &u, nu, deloc, răspunse Jo, cînd se aşezară la
masă, căci oamenii tineri şi sănătoşi pot să mănînce,
chiar
şi maadac au griji.
deă altfel, şi &u potsigur
eram să suf
ă ăcăr sm
ă împrumuţi ani,
ătuşa March are ca
să
omăne. !şa face întotdeauna, chiar dacă îi ceri şi un
singur ănuţ. Meg şi-a dat leafa ei pe trei luni, pentru
chirie, şi eu nu mi-am cumpărat decît nişte rufe cu a
mea. Eram foarte necăjită şi aş fi fost în stare să-mi vînd
şi nasul, numai să fac rost de ani.
— &u treuie să te necăjeşti, fetiţo. &-aveai haine de
iarnă şi ţi-ai luat pe cele mai simple pe care le-ai găsit
din anii tăi, cîştigaţi cu trudă, zise doamna March, cu o
privire care o mişcă adînc pe Jo.
+a început, nici prin gînd nu-mi trecea să-mi vînd
părul) dar, cum mergeam aşa pe drum, îmi tot  ăteam
capul ce să fac, şi eram gata-gata să mă năpustesc într-
un magazin mare şi să iau de acolo ce-mi treuie. 8n
vitrina
afişate)unei frizerii
o coad amă vmai
ă neagr ăzutlung
coade de nu
ă, dar păr,
aşacudepre ţurile
groaz ă
ca a mea se plătea cu FI de dolari. !tunci mi-a venit
deodată ideea că am şt eu un lucru pe care aş putea să

cîştig ani şi, fără să mă gîndesc mult, am intrat, am
întreat dacă cumpără păr şi cît îmi dau pe al meu.
— umnezeule, dar cum. ai avut curajul să faci aşa
ceva,
— zise $eth,
#, era un însp imîntat
om ămic .
de ăstatură, care părea foarte
lînd şi cumsecunde. -a uitat cam curios la mine, ca şi
cum n-ar fi fost oişnuit să vadă fete dînd uzna în
prăvălia lui, să ceară să le cumpere părul. 8mi spuse că
nu-l interesează părul meu, nu e culoarea la modă şi-l
plăteşte puţin) că îl costă mai mult osteneala, şi aşa mai
departe. e făcea tîrziu şi-mi era teamă că, dacă nu mi-l
taie imediat, nu mi-l mai taie de loc şi, ştiţi voi cînd îmi
pun în minte un lucru, nu-mi place să mă las de el. +-am
rugat deci să mi-l ia şi i-am povestit de ce am atîta
graă. Era stupid, e drept, dar cînd începui să-i povestesc
cu aprindere, cum s-au întîmplat lucrurile, se razgîndi,
mai ales că soţia lui îmi luă partea.
— erveşte pe domnişoara, 9oma şi ia-i ărul. !ş face
şi eu vreo
avea la felvaloare.
pentru Jimm" al nostru, dacă pletele mele ar
— Cine-i Jimm" întreaă !m" care voia să ştie tot.
— $ăiatul ei, care e pe front. Ce mult leagă pe
oameni asemenea lucruri, nu
*i, în timp ce soţul ei îmi tăia părul, ea mi-a povestit
verzi şi uscate, ca să mă distreze.
— &u te-a luat cu frig prin spate, cînd ţi-a ăgat
foarfecile în păr întreaă Meg, cutremurîndu-se.
— M-am uitat o dată la pletele mele frumoase, cît îşi
aranja frizerul instrumentele şi atît. Eu nu mormăi după
un fleac ca ăsta) deşi, să vă spun drept, am avut un
sentiment curios, cînd mi-am văzut pletele pe masă şi
cînd mi-am trecut mîna prin păr şi am dat de şuviţele
astea scurte. !m avut impresia că mi s-a tăiat un picior
sau o mîn
întinse ă. ţă
o şuvi 6emeia
lungă, îmi
ca sprinse privirea
ă o păstrez. !m întristată şi-mi
să ţi-o dau ţie,
mami, ca să-ţi aminteşti de zilele de glorie apusă. *tiţi,
cu părul scurt mă simt foarte ine, n-am să-l mai las

niciodată să crească.
oamna March f ăcu pachet şuviţa de p ăr castaniu
ondulat şi o puse de o parte, alături de una scurtă, de păr
cărunt, dinţumesc,
— Mul masa ei.dr4ise doar%
ăguţă , dar ceva în e0presia feţei ei
făcu pe fete, să schime vora.
8ncepură să discute cu însufleţire despre
amailitatea domnului $roo?e, făcură planuri pentru a
doua zi, dacă era timp frumos, şi pentru vremurile
fercite, cînd tata se va întoarce acasa, ca să fie îngrijit de
fetele lui.
&imeni nu voia să se ducă la culcare, dar la ora zece
doamna March îşi strînse lucrul şi zise%
— :ai, fetelor.
$eth se aşeză la pian şi cîntă imnul preferat al
tatălui lor. 8ncepură să cînte toate cu curaj, dar amuţiră
rînd pe rînd. $eth fu singura care merse pînă la sfîrşit,
cîntînd din tot sufletul, căci muzica era pentru ea o
adev— ărat ă mîngîiere.
uce ţi-vă la culcare şi nu staţi de voră, pentru că
mîine ne sculăm devreme şi treuie să fim odihnite.
&oapte ună, dragele mele, zise doamna March, cînd se
sfîrşi imnul, căci nimeni nu mai ţinea să înceapă altul.
# sărutară şi apoi se duseră să se culce în tăcere, ca
şi cum olnavul s-ar fi găsit în camera de alături. $eth şi
!m" adormiră imediat, cu toată supărarea, dar Meg
rămase trează multă vreme, meditînd la cel mai serios
lucru pe care-l cunoscuse în scurta ei viaţă. Jo nu făcea
nici o mişcare, aşa că sora ei îşi închipuia că adormise,
cînd auzi un suspin înăuşit şi, întinzînd mîna, îi simţi
lacrimile pe oraz.
— Jo dragă, ce-i cu tine 3lîngi pentru tata
— &u, nu...
— !tunci,
3ărul, pce-i
ărul meu/ izucni iata Jo, încercînd în
zadar să-şi înăuşe emoţia în pernă.
Mărturisesc aceasta nu i se păru deloc caraghioasă

lui Meg, care sărută şi mîngîie cu multă dragoste pe sora
ei cea curajoasă.
— &u regret nimic, protestă Jo, suspinînd. !ş face la
fel şi mîine,
minte, dacă şi
care plînge aşseputea.
zate.E egoismul ăsta laoriil
ă nu mă spui din
nimeni.
M-am potolit acuma. Credeam că aţi adormit toate) de
aceea am dat friu lier durerii de a fi pierdut unica mea
frumuseţe. ar tu cum de erai trează.
— &u pot să dorm, sînt foarte agitată, zise Meg.
— <îndeşte-te la un lucru plăcut şi imediat te fură
somnul.
— !m încercat, dar degeaa. Mă simt şi mai trează.
— +a ce te gîndeşti
— +a oameni frumoşi, mai ales la ochi frumoşi,
răspunse Meg, zîmind în întuneric.
— Care e culoarea ta preferată
— 8mi plac ochii căprui, dar şi cei alaştrii sînt
frumoşi.
făgă Jo
duirîse
cu şilînde
Meg ţse
e crăsti la ea,
-i va săţisepăpotoleasc
încre ă, apoi
rul a doua zi îi
şi
adormi, ca să se viseze în castelul ei închipuit.
Ceasurile ăteau miezul nopţii şi în încăpere era
linişte, cînd cineva trecu încet de la un pat la celălalt,
îndreptînd o cuvertură, aşezînd o pernă, oprindu-se din
cînd în cînd, ca să se uite cu dragoste la fetiţele
adormite, să le sărute cu uze care inecuvîntau fără
vore şi să facă rugăciunile fierinţi pe care numai
mamele le rostesc. Cînd ridică perdeaua, ca să privească
afară în noaptea mohorîtă, luna se ivi pe neaşteptate de
după nori şi o învălui în lumină argintie, părînd că-i
şopteau în tăcerea nopţii% 'Mîngîie-te, suflete dragă.
upă ploaie, vine vreme ună/(
CAP. XVI
SCRISORI
— a, mamă/
— Meg dragă, fii prudentă, ai grijă de surorile tale,
cere sfatul :annei şi pentru orice nelămurire, du-te la
domnul +aurence. 6ii r ădătoare. Jo/ &u dispera şi nu te
pripi.
ne viecrie-mi des. >
într-ajutor şiămîi
să fata mea cea curajoas
ne înveseleasc ă,ţgata
ă pe to să
i. $eth
mîngîie-te cu muzica şi rămîi credincioasă casei
părinteşti, şi tu, !m", ajută pe ceilalţi, pe cît poţi. 6ii
cuminte şi să te găsesc fericită şi sanătoasă.
— !şa vom face, mamă/
4gomotul unei trăsuri care se apropia îi făcu pe toţi
să tresară. !cum era momentul cel mai greu, dar fetele
se ţinură ine. Cu o voce care tremura puţin ele trimiseră
multe sărutări tatălui lor, cu inima grea de durere şi de
iuire, gîndindu-se în vreme ce voreau, că poate şi aşa
e prea tîrziu, apoi îmrăţişară pe mama lor în linişte,
încercînd să pară vesele.
+aurie şi unicul lui veniseră să-şi ia rămas un şi
domnul $roo?e părea aşa de puternic, de amail şi de
înţeleg
inim ător,
ă larg ă(.încît fetele îl otezară pe moment 'omnul
— +a revedere, dragele mele/ umnezeu să vă aiă
pe toţi în paza lui, şopti doamna March, sărutînd pe fete
una după alta şi apoi urcîndu-se în graă în trăsură.
Cînd trăsura se urni din loc, ieşi şi soarele dintre nori
şi, uitîndu-se înapoi, ochii mamii prinseră grupul luminat
care stătea în poartă, ca un semn un. Ele îi zîmira şi îi
făcură semn cu mîna. =ltimul lucru pe care-l văzu ea,
cînd eu colţul, fură cele patru fete radioase şi în spatele
lor, ca o gardă de onoare, ătrînul domn +aurence,
credincioasa :annah şi devotatul +aurie.
— Ce drăguţi sînt toţi cu el, zise doamna March,
întoreîndu-se spre domnul $roo?e şi citind pe faţa lui o
simpatie respectuoasă.
— &ici
$roo?e, n-arcuputea
rîzînd atîta spoft
ă nuă, fie
că gentil, răspunse
şi doamna Marchdomnul
zîmi,
fără să vrea.
*i astfel călătoria cea lungă începu ine, cu soare,

zîmete şi cuvinte de încurajare.
— !m impresia că sînterrţcjupă un cutremur, zise Jo,
după ce vecinii se duseră acasă la masa, lăsindu-le să se
odihneasc
— 3arc ă.ă ar fi plecat jumătate din cei din casă, spuse
Meg posomorîtă. $eth deschise gura, să zică ceva, dar nu
fu în stare decît să arate cu degetul la teancul de
pantalonaşi cîrpiţi cu grijă de pe masa mamii, ceea ce le
arăta că şi în ultimele momente de graă, ea se gîndise
la ele şi lucrase pentru ele. Era un lucru de nimic dar le
merse drept la inimă şi cu toată hotărîrea de a fi tari,
toate izucniră într-un plîns cu suspine.
:annah, înţeleaptă, le lăsă în pace, să plîngă şi să-şi
uşureze durerea) şi cînd fetele se mai înseninară la faţă,
le veni într-ajutor înarmată cu iricul de cafea.
— Ei acum, scumpele mele, aduceţi-vă aminte de ce-
a zis mămica voastră şi nu mai fiţi necăjite. 1eniţi de
luaţi fiecare cîte o ceaşcă, şi pe urmă să ne apucăm de
lucru,Cafeaua
ca să facem
era cinste
o adev familiei.
ărată ucurie pentru ele, şi
:annah dădu dovoadă de mult tact, preparîndu-le-o în
dimineaţa aceea. &imeni nu putu rezista îmierilor ei şi
mirosului ispititor care ieşea din iric. 8şi traseră scaunele
lîngă masă, îşi schimară atistele cu şervete şi în zece
minute îşi recăpătaseră iar una dispoziţie.
— peraţi şi munciţi, aceasta va fi deviza noastră. ă
vedem care din noi se va ţine mai ine de ea. Eu mă duc
la mătuşa March, ca de oicei. umnezeul, ce o să mă
mai cicălească/ zise Jo, sorindu-şi cafeaua, iar veselă ca
totdeauna.
— Eu mă duc la familia 2ing, deşi tare aş mai sta
acasă să-mi văd de treuri pe aici, zise Meg, căreia îi
părea rău că avea ochii roşii de plîns.
într-o—ordine
&u-i nevoie, Meg/
perfect $eth
ă, intr şi cu
ă în mine
vor o să ţcu
ă !m", inem
uncasa
aer
important.
— :annah o să ne spună ce să facem şi totul va fi

aranjat, cînd veţi veni voi acasă, adăugă $eth şi, zicînd
aceasta, scoase mătura şi ligheanul de vase.
— <ăsesc că grijile sînt ceva foarte interesante,
oserv
zahăr. ă !m", meditînd, în vreme ce sugea o ucată de
6etele izucniră în rîs, ceea ce le făcu ine, deşi Meg
dădea din cap neîncrezătoare, mirată că o domnişoară se
putea consola cu un lucru atît de neînsemnat ca o
ucăţică de zahăr.
+a vederea pateurilor, Jo se întunecă din nou şi, cînd
cele două fete ieşiră, fiecare pornind spi sluja ei, se
uitară cu durere înapoi, la fereastră unde se oişnuiseră
să vadă faţa luminoasă a mamei lor. Era departe, dar
$eth îşi amintise de această mică ceremonie zilnică şi-i
luase locul, zîmindu-le de sus ca un mandarin cu orajii
roşii.
— &umai $eth a mea putea face asta, zise Jo,
făcîndu-i semn recunoscătoare cu pălăria. +a revedere,
Meg/
&u te per
îngrizicădetinerii 2ingăn-o
tata, drag să studieze
, spuse prea
ea, cînd se mult
despărţirazi.
ă.
— *i eu sper că mătuşa March n-are să te
omănească. 8ţi stă foarte ine părul aşa. 3ari un ăiat
drăguţ, i-o întoarse Meg, încercînd să nu rîdă la vederea
acelui cap creţ, care părea caraghios de mic, pe umerii
voinicei ei surori.
— !sta e singura mea mîngîiere/
*i ducîndu-şi mîna la pălărie, ca +aurie, Jo se
îndepărtă, simţindu-se ca o oaie tunsă, pe o zi geroasă.
Curînd sosiră veşti une de la tatăl lor, căci deşi în
pericol de moarte, prezenţa lîngă el a celei mai une şi
mai iuitoare dintre infirmiere îi făcuse mult ine.
omnul $roo?e le trimitea în fiecare zi un uletin şi Meg,
acum capul familiei, citea cu mîndrie scrisorile, care
conţineautoţştiri
început, i se din ce în săcescrie
întreceau maicare
îmucur toare.
mai ăde care +a
şi
plicuri umflate erau ăgate cu grijă în cutia de scrisori,
de către una sau alta dintre surori, care se simţeau pline

de importanţă, că trimiteau scrisori într-un oraş ca
ashington. Cum scrisorile acestea conţineau lucruri
interesante, în ce priveşte oamenii a căror poveste o
urmărim, vom deschide cîteva şi le vom citi.
Mamă dragă,
7u pot să-ţi spun ce fericită am fost, cînd am primit
scrisoarea dumitale, care ne-a făcut să rîdem şi să
plîngem în acelaşi timp. "e bun e domnul ?roo5e şi ce
noroc avem că afacerile domnului aurence îl ţ in aşa de
mult timp aproape de dumneata, ca să-ţ i dea ajutor.
Fetele sînt cumin ţi ca niciodată 2o mă ajută la cursuri şi
ţine morţiş să facă ea toate treburile grele. "îteodat ă mi-
e teamă că are să se îmbolnăvească, deşi sînt sigură c ă
perioada de abnega ţie n-o s-o ţină mult. ?et$ îşi
îndeplineşte micile ei îndatoriri, cu o regularitate de
ceasornic, şi nu uită niciodată ce i-ai spus. = foarte
îngrijită de soarta
doar cîntrse tatii
aşeză la şi pare
pian, se maicam întunecat
lumineaz ă puăţ in.
la fa ţă/
#m1
mă ascultă aproape întotdeauna. 6şi face singură buclele,
şi am început s-o învăţ să coasă butonierele şi să-şi
cîrpească ciorapii. 6şi dă toată osteneala să facă lucrurile
bine şi sînt sigură că ai să fii încîntată de progresele ei,
cînd ai s ă te întorci. +omnul aurence ne păzeşte ca o
cloşcă, cum zice 2o, şi aurie e foarte amabil şi prietenos.
=l şi cu 2o ne înveseleşte pu ţin, fiindcă, de obicei, sîntem
cam triste. 7e sim ţim ca nişte bieţ i orfani, de cînd
dumneata eşti departe de noi Aanna$ e o adevărat ă
sfîntă 7u ne ceartă niciodată şi mie îmi spune
domnişoară Margareta, aşa cum se şi cade, şi mă
tratează cu respect. (oţi sîntem bine sănătoşi şi foarte
ocupa ţ i, dar ne e dor mereu de dumneata şi am vrea din
totta,sufletul
# să te întorci Sărută-l pe tata din partea mea.
cu tot dragul
ME<
!ceastă scrisoare, scrisă cu îngrijire pe o hîrtie
parfumată, făcea un contrast izitor cu următoarea, care
era mîzgălitcu
împodoit pe de
ă pete o coal ă mare
cerneală şi cu de hîrtiedesu
tot felul ţire,
parafe
şi de litere încîrligate%
Mămico scumpă,
(răiască tata< ?roo5e e un băiat de za$ăr, că ne-a
trimis o telegramă, în dată ce tata s-a simţ it mai bine.
#m dat fuga sus, la pod, cînd a venit scrisoarea, şi am
încercat să mulţumesc lui +umnezeu că a fost aşa de
bun cu noi/ dar n-am fost în stare decît să plîng şi să zic
„Sînt fericită< Sînt fericită< 7u crezi că asta făcea tot atît
de mult cît o rugăciune* #casă treburile merg bine. Mă
distrează grozav, cînd văd că toată lumea e cuminte şi
 .iştită parcă am fi un cuib de turturele. "e-ai mai rîde,
s-o vezi pe!eMeg,
„mama< zi cestînd serioas
trece, ă înmai
se face "apul mesiiăşi
f$imuşic făcînd pe
. "îteodat ă
parcă sînt îndrăgostit de ea. "opii sînt ca nişte îngeraşi,
iar eu... eu sînt tot 2o nici mai bună, nici mai rea, de cum
mă ştii. Uitam să-ţi spun. =ra cîi pe aici să mă cert cu
aurie. -am spus odată care e părerea mea, într-o
c$estiune fără importanţă, şi el s-a supărat. =u aveam
dreptate, dar îi vorbisem cam urît şi el a plecat, spunînd
că nu se va întoarce, pînă cînd nu-i cer iertare. -am
mărturisit că nici prin gînd nu-mi trece. #sta a durat
toată ziua şi mă simţ eam foarte prost. Fiind amîndoi
mîndri, ne venea greu să ne cerem iertare unul altuia/
dar îmi ziceam că tot el trebuie să vină întîi, de vreme ce
eu aveam dreptate. +ar el nu a venit deloc şi de abia
seara mi-am adus aminte de ce ai zis dumneata, cînd a
ăzut #m1
cliniştit, în rîu.$ot
şi m-am Mi-am ă nuc ălas
ărît „scitit rticica m-am
soarele să sim ţ it ămai
apun pe
mînia mea. #m dat fuga îndată, să-i spun lui aurie că-
mi pare rău de ce am făcut. -am întîlnit în poartă,

venise pentru acelaşi lucru. #m izbucnit în rîs amîndoi,
ne-am cerut iertare unul altuia şi ne-am sim ţ it iar bine
împreună
#m
spele făcut ieri
vasele/ un „poem
şi, cum ştiu ,
căcînd
tatiiajutam
îi placpemicile
Aanna$ să
mele
prostii, l-am băgat în scrisoare, ca să-l distrez.
mbrăţişează-l cu cea mai mare dragoste şi pentru mine.
4ăpăcita voastră J#(

C8&9EC=+ >=6E+#>
0egina $îrdăului sînt eu şi cînd voios,
6mi zboară săpunul pe sus, îmi cade pe jos,
Spăl rufe de zor, le clătesc şi le storc,
e pun la uscat, mă tot plimb, mă întorc.
0ufele flutur ă în vînt, ca steaguri de sărbătoarea
"erului, albe zîmbesc, printre raze calde de soare.
#ş
(otvrea
ce-am cutsrăăuspoălsăăm
totfăaşa ptdin
ămînsuflet şi din gînd,
ă la rînd,
+acă prin farmec aerul şi apa ar putea
impezimea lor şi nouă să ne-o dea,
=u cred că lumea toată ar sărbători
)i pentru această minune, peste an cîte o zi.
Florile albe ale vie ţii mereu poţi să le culegi,
+acă din drumuri desc$ise poteca muncii alegi,
0ăspunderea, munca, gîndul ţ i-l prinde.
#marul astfel pe suflet, nu s-ar putea întinde.
"u mătura mea eu pot să gonesc
7oianul de griji ce-n juru-mi roiesc.
+ragă mamă,
!entru
dragoste şi mine rămas doar
cîtevaa pansele loc ca
presate să-ţi trimit
dintr-o ă
rădăcinmult
ă pe
care am ţ inut-o în casă, să o vadă tata, cînd va veni
"itesc în fiecare diminea ţă, îmi dau osteneală să fiu

cuminte, şi-mi cînt, ca să adorm cîntecul preferat al tatii
7u mai pot să cînt, !ămînt din eal. Mă face să plîng.
(o ţi sînt foarte drăguţi şi sîntem fericiţ i, atît cît
putem fi, cînd nu
restul paginii, aşaeşti dumneata
că trebuie să printre noi #m1
înc$ei 7-am îmisăcere
uitat fac
cele spuse de dumneata. 6nvîrtesc ceasul şi aerisesc
odăile în fiecare zi
Sărută pe tăticul pe obrazul care zice el că e al meu.
6ntoarce-te mai repede la a ta iubitoare feti ţă,
M7C! $E9:
Ma c$Dre mamma,
Sîntem toate bine sănătoase. =u îmi fac întotdeauna

lec ţile şi niciodată nu „confirm pe fete ; Meg zice că
trebuie să spun „contrazic ; aşa că pun amîndouă
cuvîntele şi dumneata îl alegi pe cel mai potrivit. Meg îmi
este
ceai de
în mult ajutor
fiecare ă lasăce
searşiă,mceea să emăaşa
nîncde
marmelad ă cu
bun pentru
sănătatea mea, zice 2o, pentru c ă îmi p ăstreaă o fire
dulce. aurie nu-i atît de respectuos pe cît ar trebui
#cum că sînt de paisprezece ani, îmi zice !uico şi mă
ofensează vorbind franţ uzeşte foarte repede, cînd zice
merci sau bon jour ca Aattie Cing. Mînecile de la roc$ia
mea albastră s-au rupt şi Meg le-a sc$imbat, dar nu se
mai potriveau cu fa ţa, pentru că erau mai albastre decît
restul roc$iei Mă simţ eam prost în ea, dar n-am zis nimic,
îmi suport suferin ţele fără murmur, dar aş vrea grozav ca
Aanna$ să scrobească mai tare şorţurile mele şi s ă ne
facă griu fiert, în fiecare zi îi dai voie* 7-am făcut frumos
punctul de interiga ţie* Meg zice că punctuaţ ia şi
ortografia mea sînt îngrozitoare şi sînt nenorocită, dar ce
ă fac, am
sopresc atîtea
pentru un lucruri făcut. 7-am vreme să mă mai
fleac cadeăsta.
Fiica ta iubitoare,
!MV C=>9E M!>C:
+ragă duduie Marc$,
'ă scriu şi eu să vă spun că sîntem toţi bine

ănătoşi.
streab FeteleMeg
ă +uduia sînto tare
să fiecumin ţi şi-şiă vcum
o gospodin ăd frumos
n-a maide
fi
alta pe lume, aşa tragere de inimă are şi prinde repede
cumu-i lucru. +aE 2o le întrece pe toate, că ea nu stă să
cugete mai întîi, ci d ă aşa buzna, cum o taie capul. uni
a spălat nişte rufe şi ce credeţi că a făcut* e-a scrobit,
pînă nu le-a stors bine şi a pus la albăstreală o roc$ie
roşie de americă, de-am zis că o să crăp de rîs, cînd am
văzut-o.
?et$ e un îngeraş. Stă toată vremea lîngă mine şi
m-ajută şi se duce la piaţă, că mă sperii să nu-i fie coşul
prea greu. =a ţine socotelile zilnic şi nu uită nimic, draga
de ea< 7u facem de loc risipă în casă 7u le dau cafea la
domnişoare mai mult de o dată pe săptămînă, cum aţi
zis dumneavoastră şi le fac bucate uşoare şi $rănitoare.
#m1
mereu se învîrte
roc$ia cam
a maimultbun şi ătoat
prină cas , fărăă treab ă, şi-şi
ziulica pune
mănînc ă
dulciuri. +omnişorul aurie tare mai e nebunatec. 7e tot
întoarce casa pe dos, dar eu nu zic nimic, că le mai
înveseleşte pe fete şi tare mă bucur să le mai văd puţin
rîzînd ?ătrînul vă trimite multă sănătate şi-mi tot zice că
să văd bine de fete, că mă ameţeşte. +aE eu în ţeleg că
are gînduri bune şi nu-i drept să mă mînii. (ocmai acu s-
a dospit pîinea şi mă duc iute să văd de ea. 'ă sărut
mîinile dumneavoastră şi conaşului şi rog pe bunul
+umnezeu să nu mai dea în „piumonie.
! dumneavoastră cu respect,
:. M=++E9
7nfirmiera şefă a salonului B
(otul calm la 0appa$annoc5. (rupele în bună

condi ţ ie, serviciul administrativ în ordine, garda
personală sub conducerea colonelului (edd1 gata la
datorie. "omandantul suprem, generalul aurence, trece
zilnic
în tabîn
ărărevistă armata.
şi maiorul ionFurierul
face deMullet
strajă,men ţ ine ordinea
noaptea. )tirile
bune de la 4as$ington au fost aclamate cu douăzeci şi
patru lovituri de tun şi o paradă în uniforme de gală a
avut loc la cartierul general. "omandan-tul-şef trimite
cele mai bune urări, la care se alătură din toată inima.
C#+. 9EV
Stimată doamnă,
Feti ţele sînt toate bine sănătoase. ?et$ şi băiatul
meu vă dau raportul zilnic. Aanna$ e un model de
servitoare. & păzeşte pe Meg cea frumuşică ca un
balaur. 6ncîntat că se menţine vremea bună. 'ă rog să v ă
folosi ţi căt mai mult de serviciile lui ?roo5e şi să v ă
adresa ţi mieările.
întrec aştept pentru7u partea soţului ădumneavoastr
vreau cafinanciar , dacă c$eltuielile
ă să-
i lipsească ceva. Slavă +omnului, că-i merge bine.
!rietenul şi servitorul dumneavoastră devotat,
J!ME +!=>E&CE
CAP. XVII
FETIŢA CONŞTIINCIOASĂ
1reme de o săptămînă, cuminţenia care domnea în

casa veche ar fi ajuns pentru tot cartierul. 6aptul era într-
adevăr surprinzător. e dimineaţă pînă seara, toata
lumea era în cea mai ună dispoziţie. upa ce trecuse
prima grijsfor
mai face ă deţăsrile
ănălătatea tatăde
udaile lui lalor, fetele şiîncepur
început ă ădeiara
recăzur
în vechile oiceiuri. upă atîta osteneală, fură de părere

că silinţa merită o vacanţă şi-şi luară una lungă.
Jo răci rău, uitînd să-şi acopere ine capul cu parul ei
prea scurt şi i se spuse să stea acasă, pînă se va simţi
mai
cu o ne,
voce crăăci măătuşii
guşit March,
. Jo fu nu-i
încîntat plădup
ă şi, ceaăsce
ă i făsecucitească
tărăoi
în toată casa, de la pod pînă la pivniţă, se lungi pe sofa,
ca să-şi îngrijească guturaiul cu doctorii şi cu cărţi. !m"
descoperi că godpodăria nu se împacă cu arta şi se
întoarse la pateurile ei de noroi. Meg se ducea zilnic la
2ing şi cosea, sau cel puţin aşa pretindea ea, acasă, dar
în realitate îşi pierdea mult timp scriind scrisori lungi
mamei ei, sau citind de repetate ori misivele de la
ashington. oar $etlj se ţinea de treaă, cu scurte
momente de lene sau de supărare. 8şi îndeplinea cu
conştiinciozitate, în fiecare zi, micile ei îndatoriri şi chiar
multe de-ale surorilor ei, care erau cam uituce, şi care
păreau ca un ceas, ale cărui limi o luaseră razna. Cînd
inima îi era prea grea de dorul mamei, sau de teamă
pentru tata, seunei
faţa în cutele ăga într-un
rochii scrincare-i
vechi, cu haine, şi-şi ascundea
era foarte dragă, şi
suspina şi se ruga în linişte. &imeni nu ştia ce o înveselea
după un moment de întristare, dar toţi simţeau cît de
dulce şi săritoare e $eth şi se oişnuiră să se ducă să-i
ceară mîngîiere sau sfat în micile lor chestiuni.
&imeni nu înţelese că aceste împrejurări neoişnuite
le punea la încercare caracterul) şi, după primele
momente de încordare, găsiră că se purtaseră ine şi că
meritau să li se aducă laude. !şa şi făcură, dar greşeala
lor fu că încetară de a mai face inele şi acest adevăr îl
învăţară cu multe griji şi suferinţe.
— Meg, ar fi ine să te duci să-l vezi pe :ummel. *tii
că mama a spus să nu-i uităm, zise $eth, zece zile după
plecarea doamnei March.
— înt
comod prea oosit
în fotoliu, azi,cosea.
ă ce
în timp răspunse Meg, legănîndu-se
— 9u n-ai putea, Jo, întreă $eth.
— E viscol afară şi sînt răcită.

— !veam impresia că te simţi mult mai ine.
— înt destul de ine, ca să mă plim cu +aurie, dar
nu destul de ine, ca să mă duc la :ummel, zise Jo rîzînd,
cam —ruşinat de te
e ceă nu inconsecven ţa ei.ă Meg.
duci tu, între
—Eu am fost în fiecare zi, dar copilul cel mic e
olnav şi nu ştiu ce să-i fac. oamna :ummel se duce la
serviciu şi l-a lăsat în grija lui +ottchen) dar îi e din ce în
ce mai rău şi cred că ar treui să te duci tu, sau :annah.
$eth vorea foarte serios şi Meg îi făgădui să se
ducă a doua zi.
— Cere lui :annah să-ţi dea ceva un de mîncare şi
du-l lor, $eth. !erul curat are să-ţi facă ine, zise Jo, şi
adăugă, cerîndu-şi scuze% Eu aş merge cu dragă inimă,
dar vreau să-mi termin romanul.
— Mă doare capul şi sînt oosită. Credeam că are să
meargă una dintre voi, zise $eth.
— !m" are să se reîntoarcă imediat şi are să dea ea
o fug—ă pînă acolo,
$ine, propuse
am s-o Meg.3înă atunci mă odihnesc
aştept.
puţin.
$eth se lungi deci pe sofa, iar celelalte îşi văzură
mai departe de treurile lor uitînd cu totul de familia
:ummel. 9recu o oră şi !m" nu mai venea. Meg se duse
la ea, în cameră, să-şi încerce o rochie nouă, Jo era
asorită în romanul ei, şi :annah adormise de-a
inelea, în faţa focului din ucătărie, cînd $eth îşi puse în
tăcere gluga, îşi umplu coşul cu cîrpe şi resturi de
mîncare, pentru copiii aceia săraci şi ieşi afară, în aerul
îngheţat, cu capul greu şi cu o privire de suferinţa în
ochii ei rădători. e făcuse tîrziu, cînd se întoarse acasă.
&imeni n-o văzu, strecurîndu-se în sus, pe scări, şi
închizîndu-se în camera mamei. Jumătate de oră după
acea, Jo veni
$eth, care stăstea
ă caute ceva în
pe dulapul cu.scrin şi acolo dăcu
medicamente, duun
peste
aer
foarte grav, cu ochii roşii şi cu sticla de camfor în mînă.
— finte isoe/ Ce s-a întimplat strigă Jo, cînd $eth

întinse mîna.. făcîndu-i semn să se ţie la depărtare şi o
întreă%
— 9u ai avut scarlatină, nu
— emult,
!tunci amcînd
să-aţiavut şi Meg.
spun... eace
1ai, Jo, murit copilul...
— Care copil
— !l doamnei :ummel. ! murit la mine în raţe
înainte de a se fi întors acasă, şi $eth izucni în plins.
— $iata fetiţă/ Ce îngrozitor treuie să fi fost/ Eu ar
fi treuit să mă duc, zise Jo şi plină de remuşcări, se
aşeză în fotoliul mamii şi luă pe sora ei în raţe.
— &u era îngrozitor, Jo, era aşa de trist/ Mi-am dat
seama imediat că îi e mai rău. +ottchen îmi spuse că
mama ei s-a dus după doctor şi atunci am luat eu copilul
şi am lăsat-o pe +ott" să se odihnească. 3ărea că
doarme, dar deodată scoase un ţipăt, îl trecură fiori şi
apoi rămase nemişcat. !m încercat să-i încălzesc
picioarele şi +ott" i-a dat lapte) dar el nu mai mişca de
loc şi—am&uînplînge,
ţeles cdrag
ă a murit.
ă/ !tunci ce-ai făcut
—+-am ţinut în raţe, pînă cînd a venit doamna
:ummel, cu doctorul. El îl e0amină şi spuse că a murit,
apoi se uită la :einrich şi la Minna, pe care îi durea gîtul.
carlatină, doamnă/ !r fi treuit să mă chemaţi mai
devreme, a zis el, supărat. oamna :ummel îi mărturisi
că era săracă şi că încercase să îngrijească singură de
copil, iar acum, după ce se străduise în zadar să vadă de
cel mic, nu-i rămînea decît să-l roage să-i vindece pe
ceilalţi. El atunci ztmi şi se arătă mai inevoitor, dar era
aşa de trist, c ă eu am început s ă p9îng cu ei. 8n acest
moment, el s-a întors rusc spre mine, m-a privii şi mi-a
spus să mă duc acasă şi să fac imediat gargară, dacă nu,
iau şi eu scarlatina.
— &-ai
raţe, cu os-oprivire
iei strig ă/ ăJo,
însp strîngîndu-o
imîntat şi maidac
ă. #, $eth, tare în
ă te
îmolnăveşti n-am să mi-o iert niciodată/ Ce ne facem
— &u te speria, nu cred că am să am o formă grea.

M-am uitat în cartea mamii şi am văzut că începe cu
dureri de cap, dureri de gît, şi cu nişte senzaţii ciudate ca
ale mele, aşa că am făcut gargară şi acum mă simt mai
ine, zise
fierinte $eth, trecîndu-şi
şi încercînd să pară cămîinile reci pe fruntea ei
n-are nimic.
— acă ar fi mama acasă/ se tîngui Jo, luînd cartea
în mînă şi simţind cît ashington e foarte departe.
Citi o pagină, se uită la $eth, îi puse mîna pe frunte,
se uită în gît şi apoi zise, grav%
— 9e-ai aplecat asupra copilului în fiecare zi mai
ine de o săptămînă şi ai stat printre ceilalţi, care vor lua
scarlatina, $eth. # chem pe :annah, ea se pricepe la
oli.
— &u lăsa pe !m" să se apropie. Ea n-a avut-o
niciodată şi aş fi nenorocită s-o ia de la mine. Crezi că tu
şi Meg n-aţi putea s-o luaţi încî odatăîntreă $eth
îngrijorată.
— Cred că nu/ 8n orice caz nu te îngriji de mine. !şa
mi-ar
acolo treui,
şi eu săegoist
stau ăsăcescriu
sînt,prostii,
să te las pe ătine
morm i Jo,sduc
ă teăndu-
duci
se s-o consulte pe :annah.
$iata femeie se trezi într-o clipă şi luă imediat
conducerea, asigurînd-o pe Jo că n-avea de ce să se
necăjească. 9oată lumea suferă de scarlatină şi nu moare
nimeni, dacă e ine îngrijit. Jo o crezu şi se simţi mult
mai uşurată, cînd se urcară sus, s-o cheme pe Meg.
— !cum, ascultaţi ce treuie să facem, zise :annah,
după ce e0aminase pe $eth şi-i puse diverse întreări.
Chemăm pe dr. $angs, doar să te vadă puţin, dragă, ca
să nu pornim pe drum greşit, apoi o trimitem pe !m" la
mătuşa March, pentru cîtva timp, ca să nu se
molipsească, şi una dintre voi rămine cu $eth, s-o
distreze, o zi-două.
mare,—începu
Eu rămîn,
Meg,ineîn
careţeles
păreadefoarte
vremeîngrijorat
ce sîntăcea mai
şi avea
remuşcări acum.
— &u, rămîn eu, pentru că e vina mea că s-a

îmolnăvit. !m promis mamii, c ă am să umlu eu în oraş
şi nu m-am ţinut de cuvînt, zise Jo, hotărîtă.
—3e care o vrei tu, $eth &u treuie decît una
singur , zise
—ăJo, dac:annah.
ă nu vă supăraţi/
*i $eth îşi lăsă capul pe umărul surorii ei, cu un aer
de mulţumire, care nu mai admitea contrazicere.
— Mă duc s-o anunţ pe !m" zise Meg, puţin
ofensată, şi totuşi mulţumită în fond, pentru că ei nu-i
plăcea să vadă de olnavi, pe cănd lui Jo îi plăcea.
!m" se revoltă, nici mai mult nici mai puţin, şi
declară cu patimă că mai ine ia scarlatina decît să se
ducă la mătuşa March. Meg încercă s-o facă să înţeleagă,
se rugă de ea, îi porunci s-o asculte, dar în zadar. !m" îi
răspunse hotărît că nu pleacă de acasă, nici în ruptul
capuljii şi Meg, disperată, se duse la :annah, s-ă întree
ce e de făcut. 8nainte de a se întoarce ea, +aurie intră în
salonaş şi o găsi pe !m" suspinînd, cu capul în pernele
de pe sofa.
consolat ă) darEa îi+aurie
spuseîşi
toat
ăgpovestea,
ă mîinile aşteptînd să fie
în uzunare şi
începu să se plime de colo pînă colo, fluierînd uşor, cu
sprîncenele încruntate, în semn de profundă cugetare.
upă cîtva timp, se aşeză jos lîngă ea şi-i spuse pe tonul
lui cel mai convingător%
— !m", arată-le c ă eşti o fată înţelegătoare şi f ă
cum te roagă ceilalţi. &u, nu plînge !scultă să vezi ce
planuri măreţe am. 9e duci la mătuşa March şi eu vin şi
te iau la plimare în fiecare zi, cu trăsura sau pe jos, şi o
să ne distrăm de minune. &u-i mai ine aşa, decît să te
plictiseşti aici
— &u vreau să fiu dată pe uşă afară, ca şi cum le-aş
sta în drum, începu !m" cu un aer supărat.
— ar cum crezi aşa ceva, fetiţo E doar spre inele
tău. per că nu
— $ineîn ţii săcătenu,
ţeles îmoln
darăveşti, nu ă că nu se ia
sînt sigur
oala. !m stat cu $eth tot timpul.
— 9ocmai/ *i ca să scapi, treuie să pleci de aici

imediat. chimarea de aer şi lipsa de griji îţi vor păstra
sănătatea, crede-mă pe mine) sau, în orice caz, vei avea
o formă mult mai uşoară. 9e sfătuiesc să te duci de aici
cît mai curînd,
— ar m ă fiindc ă cu scarlatina
plictisesc la mătuşanuMarch.
se glumeşte.
Ea e aşa de
supărăcioasă, zise !m" puţin speriată.
— &-ai să te plictiseşti, dacă am să fiu eu toată ziua
acolo, şi am să-ţi aduc veşti de la $eth şi am să te iau la
plimare. oamna aceea ătrînă îmi place şi am să uzez
de toată diplomaţia mea, ca s ă nu ne cicăleasca, orice
am face.
— Mă iei cu trăsura trasă de 3uc?
— 3e cuvîntul de onoare/
— *i vii în fiecare zi
— 4ău că vin/
— *i mă aduci înapoi, în clipa în care $eth se face iar
sănătoasă
— &ici o secundă mai tîrziu.
— *i
+a mergi cuteatre,
zeci de mine la teatru,
dac ă vrei.spune
— $ine... atunci... primesc/ zise !m" cu vocea
tărăgănată.
— !şa îmi placi/ trig-o pe Meg şi spune-i că ai
cedat, zise +aurie şi o ătu pe umăr mulţumit, ceea ce
plictisi pe !m" mai mult de e0presia'a cedat(.
Meg şi Jo dădură fuga pe scări, să vadă cu ochii lor
minunea care se savîrşise) şi !m", simţindu-se o
jiersoană importantă, plină de anegaţie, făgădui că va
pleca, daca doctorul spune că $eth e rău olnavă.
— Ce mai face scumpa noastră fetiţă întreă +aurie,
care ţinea la ea, poate mai mult decît la celelalte, şi era
mai îngrijorat de soarta ei, mai tare decît ar fi vrut.
— e simte mai ine, stă culcată pe patul mamei. !
tulurat-o mult moartea
a căpătat decît guturai. copilului,
Cel puţin aceluia,
aşa zicedar cred cădar
:annah) n-
pare foarte aătută şi asta mă nelinişteşte, răspunse

Meg.
— Ce grea e viaţa/ suspină Jo, ăgîndu-şi mînma în
păr şi zîrlindu-l tot. !ia scăpăm de un necaz şi dăm de
altul.
mama. 3arc nimic
Euănu mai nu
ştiumerge
ce să cum
fac. treuie, de cînd a plecat
— Ei, nu te mai ciufuli aşa, că nu-Fi stă ine.
!ranjează-ţi chica) Jo, şi spune-mi s ă telegrafiez mamei
tale sau nu întreă +aurie, care nu se împăca niciodată
cu pierderea unicei podoae a prietenei lui.
— !sta mă chinuieşte, zise Meg. acă $eth e într-
adevăr olnavă, ar treui să-i spunem, dar :annah zice
să nu facem asta, pentru că mama nu-l poate părăsi pe
tata şi ştirea asta nu va fi decît o grijă în plus, pentru ea.
$eth n-are să fie olnavă multă vreme. :annah ştie ce
treuie să-i facă, şi mama a zis s-o ascultăm, aşa că s-ar
cuveni să-i urmăm sfatul, dar mie îmi spune ceva, că nu
facem ine.
— e, nu ştiu/ Ce ar fi să-l întreăm pe unicul, după
ce o —
vede
!şadoctorul
vom face/ u-te şi adu-l imediat pe dr. $angs,
porunci Meg. &u putem hotărî nimic, pînă nu vine el.
—tai pe loc, Jo/ Eu fac pe comisionarul acestei
case, zise +aurie, luîndu-şi şapca.
— 3oate ai treaă, începu Meg.
— &u, mi-am terminat lecţiile pe ziua de azi/
— 8nveţi şi în vacanţă întreă Jo.
— =rmez e0emplul un pe care mi l-au dat vecinele
mele, răspunse +aurie şi apoi ieşi pe uşă.
— 3un mari speranţe în ăiatul ăsta, şi Jo îl urmări cu
un zîmet aproator, privindu-l cum sare gardul.
— E foarte ine... pentru un ăiat, fu răspunsul
destul de puţin amail al lui Meg, fiindcă suiectul n-o
interesa.
r. $angs
scarlatinei, dar căsosi, spuse
va avea că ă$eth
o form uşoarare simptomele
ă, deşi îl punea
pe gînduri povestea cu familia :ummel, apoi îi sfătui să
trimită imediat pe !m" în altă parte, în aşa fel ca

pericolul să fie în orice chip înlăturat. 8n cele din urmă,
!m" plecă, însoţită de Jo şi +aurie.
Mătuşa March îi primi cu ospitalitatea ei oişnuita.
— Ce
chiorîş vreţiochelari,
peste acum deiarla mine întrede
papagalul ă ea,
pe uitîndu-se
speteaza
scaunului ei vociferă%
— *terge-o de aici/ 7ntrarea ăieţilor e interzisă.
+aurie se retrase la fereastră şi Jo îi spuse toată
povestea.
— :m, m ă aşteptam la asta. Cine vă pune să va
amestecaţi cu oamenii săraci. !m" poate să rămînă şi să.
ajute în casă, dacă nu se îmolnăveşte, deşi sînt sigură
că se va îmolnăvi, cum are şi aerul, de altfel. &u plînge,
fetiţo/ Mă enervează, să aud oamenii suflindu-şi nasul.
!m" era cît p-aci să înceapă să plîngă, dar +aurie,
şiret, trase pe papagal de coadă, ceea ce-l făcu pe 3oll"
să cîrîie mirat% 'race/(, dar într-un mod aşa de
caraghios, că !m" începu să rîdă.
deodat— ăCedoamna
se maiceaaude
ătrînăde
. la ashington întreă
— 9ata e mult mai ine, răspunse Jo, laconic.
— !, da Eu cred că nu mai rezistă mult. March n-a
avut niciodată prea multă forţă, fu răspunsul înveselitor.
— :a, ha/ ă nu zici vreodata că mori. 9ragi puţin
taac, şi... rămîneţi cu ine/ ţipă 3oll", dansînd pe
stinghia lui şi agăţîndu-se de oneta ătrînei, căci +aurie
îl ciupea pe la spate.
— Ţineţi gura, pasăre ătrînă şi oraznică, şi tu Jo, ar
fi ine să pleci imediat. &u e frumos să aţi drumurile cu
un zăpăcit ca...
— Ţineţi gura, pasăre  ătrînă şi oraznică/, strigă
3oll", rostogolindu-se de pe scaun dintr-un salt şi
repezindu-se să lovească cu ciocul pe 'zăpăcitul( care se
tăvălea de rîs.
— Mă îndoiesc că am să pot suporta asemenea

viaţă, dar am să încerc, îşi zise !m", cînd rămase singură
cu mătuşa March.
— 3leacă de aici, eşti îngrozitor de urîtă, ţipă 3oll", la
aceast
suspin.ă frază lipsită de politeţe, !m" nu-şi putu ţine un
CAP. XVIII
ZILE GRELE
$eth avu scarlatină şi fu cu mult mai greu olnavă

decît şi-ar fi închipuit toţi, în afară de :annah şi de
doctor. 6etele nu se pricepeau la oli şi domnului
+aurence nu-i era îngăduit s-o vadă, aşa încît :annah
făcu cum ştia ea, şi dr. $angs, deşi foarte ocupat, îşi
dădu toată osteneala, dar se izuia pe acea minunată
infirmieră care era :annah. Meg stătea acasă ca să nu
ducă oala familiei 2ing şi vedea de gospodărie,
sim
cîteţindu-se foarte îngrijorat
ori scria scrisori, ă şi
în care nu oarecum
spunea nimicvinovat ă, de
de oala lui
$eth. &u găsea că era frumos s-o înşele pe mama ei, dar
i se spusese s-o asculte pe :annah şi ea nici nu voia să
audă de aşa ceva.
— Cum să i se spună asta doamnei March, ca să se
necăjească pentru un fleac
Jo se devotase lui $eth şi stătea lîngă ea, zi şi
noapte.
&u era o muncă grea, pentru că $eth era foarte
rădătoare şi suferea fără să se plîngă, atîta timp cît fu
conştientă. ar veni o vreme cînd, în timpul perioadelor
de feră mare, începu să vorească cu o voce răguşită,
în fraze întretăiate, să cînte la pian pe cuvertură, ca şi
cum ar fi avut în faţă pianul ei iuit, şi să încerce să cînte
cu
vremeun gît
cîndaşa
nu de
maiumflat, că nufigurile
recunoştea ieşea familiale
nici un sunet. #
din jurul
ei, li se adresa cu nume jşreşite şi chema din tot sufletul
pe mama ei. !tunci Jo, se înspaimintă, Meg ceru să i se

dea voie să scrie adevărul şi chiar :annah zise ca% 'se
gîndise şi ea la asta, dar că fetiţa nu e încă în pericol(. #
scrisoare de la ashington îi îndureră şi mai mult, căci
oala
fi să sedomnului March
înapoieze seăîntorsese
acas şi nici
, încă mult vora de
ă vreme nu putea
acum
încolo.
Ce întunecate păreau zilele acum, ce tristă şi
singuratică rămăsese casa şi ce grele erau inimile
surorilor în timp ce lucrau şi aşteptau, iar umra morţii
plutea deasupra unei case altădată fericita. !tunci,
Margareta, stind singură în salon, cu lacrimile picurîndu-i
pe lucru, îşi dădu seama ce ogată fusese în unuri, cu
mult mai preţioase decît lu0ul pe care-l poţi cumpăra cu
ani, în iuire, pace şi sănătate, adevăratele unuri ale
vieţii. !tunci Jo, trăind în camera întunecoasă cu surioara
care suferea mereu în faţa ochilor ei, învăţă să vadă
frumuseţea şi lîndeţea firii lui $eth, să simtă cîtă parte
de duioşie aducea ea în inimile tuturor şi să recunoască
valoarea ami
pentru ceilal ţieide-a
ţi şi dezinteresate a lui
face casa fericit $eth,prin
ă, doar de simpla
a trăi
practică a unor virtuţi pe care le-ar putea avea oricine şi
pe care toţi ar treui sa le preţuiască mai mult decît
talentul, ogăţia şi frumuseţea. *i !m", în surghiunul ei,
ar fi dorit din tot sufletul să fie acasă şi să munceasca
pentru $eth, dîndu-şi seama că nici un serviciu nu e greu
sau plicticos, aducîndu-şi aminte, plină de remuşcări, cîte
din îndatoririle sale pe care le neglijase, fuseseră
îndeplinite de acele mîim harnice. +aurie apărea mereu
prin casă, ca o stafie care nu-şi găseşte odihnă, şi
domnul +aurence încuie pianul cel mare, pentru c ă nu
putea suporta să i se aducă aminte de mica lui vecină,
care-i făcuse atîtea seri plăcute. 9uturora le lipsea $eth.
+ăptarul, rutarul, ăcanul şi măcelarul întreau ce mai
face. oamna
nesocotinţa ei şi:ummel
să roageveni
să i sse cearun
ă dea ă iertare
giulgiu pentru
Minna. 1ecinii îi trimiteau cele mai une urări şi tot felul
de lucruri cu care să se distreze şi chiar cei care o

cunoşteau ine fură surprinşi să vadă cîţi prieteni îşi
făcuse $eth cea timidă.
8n vremea aceasta, ea stătea în pat cu Joana lîngă
ea,
era cdor
ăci de
chiar în aiurelile
pisici, dar nu ei
voinu
săuitase de iata
i se aducă, să protejat . 8i
nu ia şi ăele
oala, iar în orele ei de linişte, era foarte îngrijorată de
soarta lui Jo. 9rimitea multe sărutări lui !m" şi le ruga să
spună mamei lor că va scrie şi ea în curînd. eseori
cerea toc şi hîrtie şi încerca să pună şi ea un rînd în
scrisoare, ca să nu-şi închipuie tatăl ei că l-a uitat. ar
aceste intervale de revenire la cunoştinţă se sfîrşeau
curînd şi iata fetiţă zăcea oră după oră, zvîrcolindu-se
pe o parte şi pe alta şi rostind vore fără şir, sau
cufundată într-un somn greu, care nu-i aducea nici o
odihnă. r. $angs venea de două ori pe zi :annah o
veghea noaptea, Meg ţinea o telegramă în sertarul mesei
ei, gata să fie e0pediată în orice clipă, iar Jo nu se mai
mişca de lîngă ea.
8ntîi decemrie
cuvîntului. fu otăios,
ufla un vînt zi dezăiarn
padaă cîn toatdin
ădea ă puterea
elşug,
şi anul părea să se pregătească curînd de moarte. Cînd
veni dr. $angs în dimineaţa aceea, se uită lung la $eth, îi
luă mîna ei fierinte în amîndouă mîinile lui şi o ţinu
cîteva clipe, apoi i-o puse uşor pe pat, spunînd cu vocea
scăzută :annei%
— acă doamna March poate lăsa pe soţul ei, ar fi
ine să fie chemată.
:annah dădu din cap, fără să răspundă, căci uzele
îi tremurau nervos. +a auzul acelor vore, Meg se lăsă să
cadă pe un scaun, ca şi cum toate forţele ar fi părăsit-o
rusc şi Jo, după ce rămăsese cîteva momente ca
trăsnită, galenă la faţă, dădu fuga în salonaş, apucă iute
telegrama din sertar şi, trăgîndu-şi repede haina pe ea,
ieşi
timpca o furtun
ce-şi ă afar
scotea ă, în viscol.
pelerina, e întoarse
fără zgomot curînd cu
intră +aurie, şi în
o
scrisoare în care li se spunea că dmnul March se simte
iar mai ine. Jo o citi plină de recunoştinţă, dar greutatea

care o apăsa pe suflet nu părea să se uşureze şi faţa ei
purta urmele unei dureri atît de adinei, că +aurie întreă
repede%
— Ce
!ms-a întîmplat
chemat E mai rzise
pe mama, ău $eth
Jo, trăgînd de şoşoni,
schimată la faţă.
— !i făcut ine, Jo/ !i făcut-o pe răspunderea ta
întreă +aurie, aşezînd-o în fotoliul din salon şi scoţîndu-i
şoşonii, pe care ea nu-i putea scoate, căci îi tremurau
mîinile%
— &u, aşa a zis doctorul.
— Jo, să nu-mi spui că e aşa de rău, strigă +aurie,
tresărind înspăimîntat.
— $a este, nu ne mai recunoaşte, nu mai voreşte
de stolurile de porumei verzi, cum numea ea frunzele
din viţa de vie de pe pereţi. &u mai e ca draga mea $eth
şi n-avem pe nimeni să ne ajute. Mama şi tata sînt
plecaţi, iar umnezeu pare aşa de departe, c ă nu-l mai
găsesc.
*i lacrimile începură să curgă şiroaie pe orajii lui Jo.
Ca un or, care, neputincios, îşi caută drumul prin
întuneric, ea întinse mîna şi +aurie i-o luă într-a lui,
şoptindu-i cu un nod în gît%
— Eu sînt aici, Jo, dragă/ prijină-te de mine.
Jo nu putu răspunde, dar se 'sprijini de el( şi
această caldă şi prietenoasă strîngere de mînă îi mai
îndulci puţin durerea şi păru să o apropie de ra ţul divin,
care, singur, o putea susţine în această nenorocire.
+aurie ar fi vrut să-i spună cîteva cuvinte de alinare, dar
nu ştiu cum să înceapă, aşa că rămase tăcut, mîngîindu-i
capul plecat, cum făcea mama ei şi acest simplu gest o
linişti mai mult decît vorele cele mai elocvente, căci Jo
înţelese această simpatie mută şi, în tăcere, învăţă să
înţeleagăşicăridic
lacrimile durerea se cu
ă capul, topeşte în faţadeiuirii.
un zîmet Jo îşi ţă
recunoştin şterse
%
— 8ţi mulţumesc, 9edd"/ !cuma mi-e mai ine. &u

mă mai simt aşa de pierdută şi de singură. !ltădată am
să încerc să suport mai ine durerile.
— peră mereu că totul se va terminaa cu ine, asta
are săatunci
aici şi te ajute foarte
totul mult, Jo
se aranjeaz ă . 8n curînd mamc3ta va fi
— Mă ucur că tata e mai ine. Mama n-are să mai
fie aşa de îngrijorată, fiindcă treuie să-l lase. #,
oamne/ &ecazurile vin întotdeauna grămadă şi eu
treuie să le duc greul, suspină Jo, întinzîndu-şi atista
udă pe genunchi, să se usuce.
— $ine, dar Meg nu vă ajută întreă +aurie revoltat.
— $a da, îşi dă toată osteneala, dar ea nu ţine la
$eth cît ţin eu şi ei n-are să-i lipsească, cum îmi va lipsi
mie. $eth e conştiinţa mea şi nu pot trăi fără ea. &u pot/
&u pot/
*i izucnind în lacrimi, Jo îşi ăgă capul în atista
udă şi începu să plîngă disperată. e ţinuse tare, cît
putuse, dar acum o răzise durerea. +aurie îşi acoperi
ochii cu mîna
tremuratul şi nu putu
uzelor, scoate
şi o senza ţieode
vor , pînă nu-şi
înăuşire stăpîni
ce o sim ţea
în piept. upă cîteva clipe cînd suspinele lui Jo se mai
potoliră, el zise plin de încredere%
— &u cred că are să moară. E aşa de ună şi noi o
iuim aşa de mult, că umnezeu nu se va îndura s-o ia
de lîngă noi.
— #amenii uni şi iuiţi mor întotdeauna, murmura
Jo, dar se opri din plîns, căci vorele prietenului ei îi
ridicaseră moralul, cu toate îndoielile şi cu toată teama
ei.
— $iata fată/ Eşti oosită. Cînd te văd aşa de
pesimistă, nu te mai recunosc. !şteaptă puţin. 9e
înviorez eu, cît ai clipi din ochi.
+aurie se repezi afară din casă, coorînd cîte două
trepte
cafenie deodat ă) iarpeJocare
a lui $eth, îşi nimeni
lăsă capul
nu seostenit
gîndise pe
s-o gluga
ia de
pe masă, unde fusese lăiată. 9reuie să fi avut vreun
farmec ascuns, căci curînd firea potolită a lîndei

proprietare păru că pătrunde în Jo. Cînd +aurie veni
alergînd cu un pahar de vin, în mînă, ea îl luă cu un
zîmet şi zise curajoasă%
doctor— $eau în sănşiătatea
un, 9edd", dragei
un prieten unmele $eth. Cum
la nevoie. Eşti am
un
să-ţi plătesc vreodaA toate astea adăugă ea) cînd vinul
îi răcori corpul, după cum vorele lui încurajatoare îi
liniştiseră sufletul.
— !m să-ţi trimit nota zilele acestea şi diseară am
să-ţi dau ceva care să te încălzească pînă în măduva
oaselor, mai ine decît pahare întregi de vin, zise +aurie,
zîmindu-i misterios, cu nişte ochi în care se citea o
ucurie ascunsă.
— Ce anume strigă Jo curioasă, uitînd pentru un
moment de necazuri.
— 7eri am telegrafiat mamei tale şi $roo?e a răspuns
că vine imediat. iseară are să fie acasă şi totul va fi iar
ine, ca mai înainte. Ce zici de asta
emoţ+aurie
ie, căci vorise
de teamăfoarte
să nu repede şi fete,
supere pe se înroşise de
sau să facă
rău lui $eth, ţinuse ascunsă taina. Jo se făcu ală ca
varul, se ridică iute de pe scaun şi, în momentul în care
el rostise ultima voră, îşi aruncă raţele pe după gîtul
lui, strigînd în culmea fericirii%
— #, +aurie/ #, mamă/ Ce ine-mi pare/ cea ce îl
surprinse foarte mult. !cuma nu mai plîngea. ci rîdea
nervos trc murind toată şi ţinîndu-se de prietenul ei, încă
zăpăcită de ştirea aceasta neaşteptată. eşi uimit de
gestul ei, +aurie dădu dovadă de multă prezenţă de
spirit. # ătu uşor pe spate şi, văzînd că-şi vine în fire, o
sărută timid de vreo două ori, ceea ce o readuse pe Jo la
realitate. Ţinîndu-se de alustradă, îl îndepărtă uşor şi
zise, respirînd greu% #, nu/ &u face asta/ !i fost aşa de
dr guţm-am
căănu , că aiputut
chematopripesămama, împotriva
nu te iau de gît. voinţei :annei,
pune-mi cum
decît razele soarelui lumina încăperile liniştite. 9otul

părea să se resimtă de o schimare în ine. 3ăsărică lui
$et+ începu iar să ciripească şi la fereastră descoperiră
un trandafir pe jumătate înflorit. 6ocurile păreau că ard
cu o vioiciune
şi se neoişnuit
îmrăţişau, ă şi
pe feţele lorde cîte ori
palide se se întîlneau
desena fetele
un zîmet
şi-şi şopteau, ca să-şi dea mai mult curaj% '1ine mama,
dragă/ 1ine mama/( 9oţi se ucurau afară de $eth, care
zăcea în aceeaşi amorţeală letargică, inconştientă de
speranţă sau ucurie, de îndoială sau de pericol, îţi făcea
milă s-o vezi — orajii altădată rumeni, acuma schimaţi
şi ochii rămaşi fără e0presie — mîinile altădată harnice,
acuma slae fără vlagă, uzele pe care altădată se juca
zîmetul, acuma vinete, părul altădată frumos şi ine
pieptănat, acuma neîngrijit şi răvăşit pe pernă. 4ăcea
aşa, cît era ziua de lungă) doar din vreme în vreme ridica
capul murmurînd% '!pă/(, cu uze arse de sete, că aia
puteau rosti cuvîntul. 9oată ziua Jo şi Meg se plecară
asupra ei, veghiînd, sperînd, cu încredere nemărginită în
umnezeu
zăpada, suflăşi aspru
în mam ă) şi
vîntul, toată ziua
şi ceasurile căzu,
trecur într-una,
ă unul după
altul, fără să se grăească.
8n cele din urmă se făcu noapte şi, de cîte ori ătea
ceasul, surorile aşezate fiecare pe o margine de pat, se
uitau una la alta, cu ochi strălucitori, caci cu fiecare oră
se apropia ajutorul. octorul venise şi spusese că se va
produce o schimare în ine sau în rău, către miezul
nopţii, cînd se va întoarce.
:annah, moartă de ooseală, se culcă pe sofa, la
picioarele patului şi adormi repede. omnul +aurence se
plima agitat de colo pînă colo, prin salonaş, gîndindu-se
că ar prefera să înfrunte mai curînd o aterie inamică,
decît privirea disperată a doamnei March, cînd va intra
pe uşă +aurie stătea lungit pe covoraş,aşa-zicînd ca să se
odihnească, dar în realitate
privirea g;nditoare care dăuitîndu-se
dea atîtafi0 lînde
la foc,
ţe cu
şi
limpezime ochilor lui.
6etele nu uitară niciodată noaptea aceea, cînd

somnul nu li se lipi de gene şi rămăseseră de veghe,
pătrunse de sentimentul copleşitor al neputinţei care ne
apasă cîteodată.
plîng— acă umnezeu
niciodat o cru
ă, şopti Meg ţă pe
cu toat $eth, n-am să mă mai
ă seriozitatea.
— acă umnezeu o cruţă pe $eth, am să-l iuesc şi
am să-l slujesc toată viaţa, răspunse Jo, cu aceaşi
căldură.
— Ce n-aş da să n-am inimă, mă doare aşa de rău,
suspină Meg după un răstimp.
— acă viaţa va fi mereu grea ca acuma, nu văd
cum o s-o ducem pînă la capăt, adăugă sora ei, aătută.
8n această clipă, ceasul ătu miezul nopţii. 6etele îşi
uitară de necazurile lor şi o priviră cu atenţie pe $eth,
căci avură impresia că se petrecuse o schimare pe faţa
ei trasă. 8n cameră era o tăcere mormîntală) dar vaietul
vîntului mai întrerupse din cînd în cînd liniştea adînc ă
:annah, oosită, dormea mereu. &umai surorile zăriiT
umrao palid
9recu care pnu
ă nimic
oră şi ăruse aîntîmpl
se iviă, deasupra patului
doar +aurifc plecă ei.
în
linişte, spre gară. 8ncă o oră şi nimeni nu sosea. $ietele
fete începură să fie chinuite de gîndul că au întîrziere din
cauza viscolului, sau că li s-a întîmplat ceva pe drum, sau
că o fi revenit oala tatălui lor, şi mama lor nu putea
veni.
9recuse de ora două cînd Jo, care stătea la fereastră,
gîndindu-se ce tristă e lumea în giulgiul de zăpadă
spulerat de vînt, auzi ceva mişcîndu-se lîngă pat şi,
întorcîndu-se repede, văzu pe Meg îngenunchind lîngă
fotoliul mamei ei, cu faţa în pefnă. =n fior rece o trecu
prin tot corpul şi-şi zise înspăimîntată%
— ă ştii că $eth a murit, şi lui Meg îi e teamă să-mi
spună.
8ntr-o
de emo ţieclipă fuă înapoi,
avur la postul
impresia că s-aei. #chii care-ioardeau
întîmplat mare
schimare. 6lacăra de feră din ochi şi privirea de
suferinţă dispăruseră şi Jo nu mai simţi nevoia nici să

plîngă, nici să se vaiete. !plecîndu-se asupra surioarei ei
dragi, îi sărută fruntea umedă cu duioşie şi şopti uşor%
— +a revedere, scumpă $eth, la revedere/
arsă eşteptat ă de
de pe sofa, mişcarea
dădu fuga ladimprejur,
pat, se uit:annah săricare
ă la $eth, ca
adormise din nou, îi pipăi mîinile, îi ascultă respiraţia şi
apoi, aruncîndu-şi şorţul în cap, se aşeză jos şi legănîndu-
se înainte şi înapoi, se minună%
— 9emperatura i-a scăzut, respiră uşor, slavă
omnului/
6etele nu-şi puteau crede urechilor. Curînd sosi
doctorul care
8ntări constatările :annei. Era un om ca toţi oamenii,
dar fetelor li se păru un zeu, cînd le spuse cu o privire
prietenoasă%
— a, dragele mele, cred că fetiţa va rezista de
acum încolo. &-o tuluraţi, ţăsaţi-o să doarmă în linişte
şi, cînd se deşteaptă, daţi-i doctoria.
Ce treuia
strecurar să-i ădea,
ă amîndou în n-auzi
salonulnici una din şi
întunecat ele,stînd
c ăci pe
se
trepte, se îmrăţişară strîns, prea fericite, ca să mai
vorească. Cînd se întoarseră în cameră, credincioasa
:annah, le sărută şi le alintă. <ăsiră pe $eth dormind ca
în vremurile une, cu capul pe mînă. 3aloarea
îngrozitoare dispăruse şi respira liniştită, ca şi cum atunci
ar fi adormit.
— &umai, de-ar veni mama mai curînd/ zise Jo, cînd
începu să se 7 umineze de ziuă-
— =ite, zise Meg venind spre ea cu un trandafir al,
pe jumătate deschis. Credeam că floarea aceasta aia o
să fie înflorită, ca să i-o punem mîine. lui $eth, dacă... s-
ar fi dus de lîngă noi. ar a înflorit peste noapte şi acum
am de gînd să o pun aici în văş, aşa încît cînd se va
deştepta,
fie ooculdraga de ea, primul
de trandafir lucruimamii.
şi zîmetul pe care-l va vedea să
&iciodată nu li se păru că e.mai minunat răsăritul

soarelui şi niciodată nu găsiră că e mai frumoasă lumea,
ca în zorii aceia cenuşii, cînd, cu ochii grei de nesomn,
priviră, afară pe fereastră, după acea lungă şi tristă
veghe.
— 3arcă e o lume de asm, zise Meg, zîmindu-şi,
din dosul perdelei, de unde avea o privelişte fermecată.
— 7a ascultă/ strigă Jo, sărind în picioare.
8ntr-adevăr se auziră clopoţei jos la poartă, :annah
scoase un strigăt, iar +aurie îşi ăgă capul pe uşă şi le
şopti vesel%
— 6etelor, a sosit/
CAP. XIX
TESTAMENTUL LUI AMY
8n timp ce acasă se desfăşurau aceste evenimente,

!m" o ducea greu cu mătuşa March. uferea mult, din
cauza
ce multe0ilului şi pentru
era iuit prima
ă şi răsfăţată oar ă ăîn. via
acas a ei March
Măţtuşa înţelegea
nu
răsfăţa pe nimeni — nu-i plăcea genul ăsta de educaţie
— dar încerca să fie prietenoasă, pentru că această fetiţă
ine crescută îi plăcea foarte mult, şi mătuşa March
păstrase un colţişor în inima ei, pentru copiii nepotului,
deşi nu găsea că treuie să-şi mărturisească slăiciunile.
8şi dădu toată osteneala s-o facă pe !m" fericită, dar,
oamne sfînte, cîte greşeli făcu/ =nii ătrîni ştiu să-şi
apropie pe cei tineri, cu toate slăiciunile şi cu tot părul
lor cărunt, înţeleg micile griji şi ucurii ale copiilor, îi fac
să se simtă ine şi ştiu să ascundă o povaţă su forma
unui joc plăcut. ar mătuşa March nu avea acest dar şi o
plictisea de moarte pe !m", cu regulile şi ordinele ei, cu
felul ei înţepat de a fi şi cu discursurile ei lungi şi
oositoare. escoperind
ei, doamna cea ătrînă găcsi
ă !m" e mai
că e de docilei
datoria ă sdecît sora
ă încerce
să anihileze — pe cît se poate — efectele rele ale
liertăţii şi indulgenţei de acasă. *i astfel o luă pe !m"

su controlul ei şi încercă s-o crească, aşa cum fusese
crescută şi ea cu şaizeci de ani mai înainte, procedeu
care supără nespus pe !m" şi o făcu să se simtă ca o
musc ă prinsă sînă pînza
9reuia speleunui păianjen
ceştile nemilos.zi, să frece
în fiecare
linguriţele de modă veche, ceainicul cel mare de ceai şi
paharele, pînă luceau ca oglinda. *i pe urmă treuia să
şteargă praful, un lucru îngrozitor pentru ea/ &ici o pată
cît de mică nu scăpa ochiului vigilent al mătuşii March, şi
toate moilele aveau picioare cu multe încrustături, care
nu se putea şterge niciodată cumsecade. 3e urmă
treuia să dea de mîncare lui 3oll", să pieptene
căţeluşul, să urce şi să cooare scara de zeci de ori, să
aducă ceva sau să transmită ordine, căci ătrînă era
şchioapă şi foarte rar se scula din fotoliu. upă aceste
treuri oositoare, treuia să-şi facă lecţiile, ceea ce era,
într-adevăr, piatra ei de încercare. !poi i se dădea o oră
lieră, şi, atunci, ţine-te distracţie/ +aurie venea în
fiecare zi şiluiatîta
dădea voie !m"se inea
pă ţias deel,mşiătuşa
ă cu March,
atunci pînă ce-i
se plimau sau
călăreau, într-un cuvînt o duceau foarte ine. upă prînz,
treuia să facă lectură cu voce tare şi să stea cuminte,
cît dormea ătrînă, ceea ce duca o oră, căci de la prima
pagină începea să moţăie. !poi venea rîndul lucrurilor de
cîrpit şi !m" cosea cu o supunere aparentă, dar în fond
nemulţumită, pînă la apusul soarelui, cînd i se dădea voie
să se distreze, cum vrea, vreo cîteva ceasuri. eara era
însă şi mai rău, fiindcă atunci mătuşa March începea să
istorisească întîmplări din tinereţea ei, care nu se mai
terminau şi pe care !m" le găsea îngrozitor de
plicticoase, încît se ducea întotdeauna la culcare cu gînd
să-şi plîngă soarta nefericită, dar adormea, de oicei,
înainte de a fi stors două-trei lacrimi.
casă ac n-ar fisim
—,ă !m" fost
ţea+aurie şi ăfitrîna
că n-ar Esther
putut — fata
rezista. din
&umai
papagalul cît o înneunea. 3asărea simţi de la început că
fata nu-l place şi se răzuna cu fel de fel de răutăţi. #

trăgea de păr, de cîte ori se găsea prin apropierea lui, îşi
răsturna pîinea şi laptele ca s-o necăjească, după ce aia
îi curăţase colivia, făcea pe Mop să latre, ciupindu-l, în
timp ce Madame
cu musafirii şi se mo ţăia.în8i toate
purta spunea cuvinte
privinţele, urîte
ca o de
pasfa ţă
ăre
ătrînă şi nesuferită. 3e urmă nu-i plăcea deloc cîinele,
un animal gras şi mereu furios, care îşi arăta dinţii şi o
lătra, cînd îi făcea toaleta şi care se lăsa pe spate cu
picioarele în aer, cu o mutră foarte caraghioasă, cînd
voia să i se dea ceva de mîncare, ceea ce se întîmplă de
zeci de ori pe zi. $ucătăreasa avea un caracter urîcios,
vizitiul era ătrîn şi surd. &umai Esther o mai ăga în
seamă pe mica domnişoară.
Esther era o franţuzoiacă care servea de ani de zile
pe 'Madame(, cum o numea ea pe stăpina ei. !junsese
s-o tiranizeze pur şi simplu, pe ătrînă, care nu mai
putea trăi, fără ea. !devăratul ei nume era Estelle, şi ea
se supusese să-l modifice, cu condiţia ca să nu i se ceară
soădistra
-şi schime şi religia.
cu poveşti 3rinsese
ciudate din viadrag
ţa eide
dinmademoiselle şi
6ranţa, de cîte
ori aranja dantelele madamei şi !m" stătea cu ea. 8i
dădea voie să se plime peste tot, în casa mare şi să
privească cu atenţie lucrurile frumoase, dar ciudate,
îngrămădite în dulapurile enorme şi în lăzile de modă
veche) căci mătuşa March strîngea şi ţinea ascunse
nenumărate lucruri ca o coţofană. Ceea ce îi plăcea mai
mult lui !m" din toată casa era iroul indian, plin de
sertare ciudate, cu despărţituri aia viziile şi cu locuri
ascunse, unde ţinea tot felul de podoae, unele de preţ
şi altele doar de curiozitate, toate cu o vechime mai
mare sau mai mică. !m" era foarte fericită, cînd i se
permitea să e0amineze şi să aranjeze acele lucruri. in
toate îi plăcea mai ales caseta cu ijuterii, unde pe perne
de catifea
frumoas stăteau
ă, acum podoae
patruzeci de care gătiser
ani. e găseaă pe o femeie
acolo şiragul
de grenate pe care-l punea mătuşa March, cînd se ducea
în vizită, perlele pe care i le dăduse tatăl ei, cînd se

măritase, diamantele de la iuitul ei, inele şi ace de doliu
din jad, medalioane ciudate, cu portrete de-ale
prietenilor răposaţi, sălcii plîngătoare făcute din păr,
r
celăţări dealcopil
mare pe care
unchiului le purtase
March, unicaroşu,
cu sigiliul ei feticu
ţă,care
ceasul
se
jucaseră atîtea mîini de copil, şi într-o cutie, singur, inelul
de logodnă al mătuşii March prea mic acum pentru
degetul ei gras, dar puse cu grijă deoparte, drept cea
mai preţioasă dintre ijuterii.
— 3e care ar alege-o mademoiselle, dacă ar fi
întreată o puse la încercare Esther, care stătea
întotdeauna lîngă ea, ca să supravegheze şi să încuie
oiectele de preţ.
— Eu prefer diamantele, dar nu sînt sale pe aici, şi
mie îmi plac foarte mult salele, vin aşa de ine/ acă ar
fi după mine, aş alege asta, se hotărî !m", privind cu
admiraţie un şir de mătănii de aur şi aanos, de care
atîrna o cruce grea din aceleaşi materiale.
podoa— *i eu rîvnesc
ă. 3entru mine, grozav
o catolictot la asta,
ă convins ă, nudar
sîntnudecît
ca
nişte mătănii, zise Esther, învăluînd ijuteria într-o privire
lacomă.
— e întreuinţează şi astea ca şiragul de mătănii
din lemn mirositor, care atîrnă de oglinda dumitale
întreă !m".
— 8ntocmai, ca să te rogi cu ele. finţii ar fi mai
mulţumiţi, dacă şiragul ăsta ar fi fost folosit ca mătănii,
nu ca o ijuterie, care să măgulească vanitatea
omenească.
— upă cît mi se pare mie, rugăciunile îţi aduc multă
mîngîiere, Esther. Cînd coori jos, pari întotdeauna
liniştită. Ce n-aş da să fiu şi eu la fel.
— acă mademoiselle ar fi categorică, şi-ar găsi
repede
se ducăliniştea sufleteasc
în fiecare ă, dar
zi într-un loc cum nuseste,
retras, ar fi ine
ă mediteze, şi să
se roage, cum făcea stăpîna mea cea ună, pe care am
slujit-o înaintea Madamei. 8şi făcuse o capelă mică şi

acolo găsea mîngîiere, pentru multe necazuri.
— Crezi că ar fi ine să fac şi eu la fel întreă !m",
care, în singurătatea ei, simţea nevoia unui ajutor
oarecare, mai ales,
ea, să-i aminteasc ă, cuitase
ă acum,
de cînd $etheinu
cărticica demai
rugăera lîngă
ciuni.
— !r fi minunat şi ţi-ar face ine. 8ţi aranjez cu dragă
inimă vestiarul cel mic, dacă-ţi place. &u spune nimic
Madamei, dar cînd doarme, du-te şi stai acolo singură şi
roagă-te pentru mîntuirea sufletului tău şi pentru
sănătatea surioarei tale dragi.
Esther era într-adevăr evlavioasă şi sfaturile ei erau
foarte sincere, fiindcă avea o inimă ună şi-i părea rău că
fetele sînt necăjite. +ui !m" îi plăcu ideea, căci avea
astfel prilej să se distreze aranjînd odăiţa, de lîngă
camera ei.
— 9are aş vrea să ştiu cui o să treacă toate lucrurile
astea frumoase, după moartea mătuşii March, zise ea,
punînd încet la loc mătăniile lucitoare şi închizînd
casetele
— Ţiecu şi
ijuterii, una cîtetale.
surioarelor una. *tiu ei/ Madame are
încredere 8n mine. !m fost martoră, cînd şi-a făcut
testamentul, şopti Esther zîmind.
— Ce frumos din partea mătuşii, dar ce n-aş da să le
avem acuma. !mînarea nu e lucru plăcut, oservă !m",
uitîndu-se încă o dată la diamante.
— !cuma e prea devreme pentru nişte fete tinere,
să poarte asemenea lucruri. 3rima care se logodeşte,
capătă perlele, aşa a zis Madame. *i-mi spune mie ceva
că inelul mic cu peruzele ţi-l va da ţie, cînd pleci, fiindcă
Madamei îi place cum te porţi.
— !devărat #, am să fiu un mieluşel, numai să pot
căpăta inelul ăsta frumos/ E cu mult mai drăguţ decît al
lui 2itt" $r"ant. Ca să-ţi spun drept, mătuşa March îmi
place.*i !m" încercă fericită inelul alastru, ferm hotărîtă
să-l cîşige.
8ncepînd din acea zi, fu un model de cuminţenia şi

ătrîna, satisfăcută, se felicită, de succesul educaţiei ei.
Esther, completă moila odăiţei cu o măsuţă şi un scaun
de rugăciune, iar deasupra atîrnă un talou, luat dintr-
ana din camerele
ce valoare, încuiate.
dar fiind foarte8şi potrivit
închipuiapentru
că n-are cine ştie
camera de
rugăciune, 8l puse acolo, ştiind că Madame n-are să afle
niciodată şi, chiar dacă ana, n-are să se supere. Era
totuşi o copie foarte ună după un tilou celeru şi ochii
iuitori de frumos ai lui !m" n" se săturati niciodată să
privească trăsăturile frumoase ale Maicii omnului în
vreme ce simţăminte duioase îi umpleau inima. 3e masă
pusese 7oul (estament , cartea cu imnuri şi un vas,
mereu plih cu cele mai frumoase flori, pe care i le aducea
+aurie. !colo venea în flecare zi, să stea singură şi să se
roage 'pentru mîntuirea sufletului ei şi pentru sănătatea
surioarei ei dragi(. Esther îi dăruise nişte mătănii negre,
cu o cruce de argint, dar !m", nu le folosi ca mătănii ci le
atîrnă sus, căci se îndoia că se potrivesc cu rugăciunile
protestante.
6etiţa era foarte sinceră în ceea ce făcea, căci,
rămasă singură, departe de familia ei dragă, unde era în
siguranţă, simţea aşa de tare nevoia unei ttfîini
prieteneşti, care s-o sprijine, că instinctiv se întoarse
spre 3rietenul puternic şi un care înconjoară cu iuire
părintească pe toţi copiii lui. 8i lipsea ajutorul mamei ei,
care s-o îndrume, dar îşi dădu osteneala şi găsi singură
calea cea ună şi o urmă plină de -8ncredere. !m" era
însă o pelprină, care aia pornise ia drum şi sacul din
spate i se părea foarte greu. 8ncerca totuşi să se uite pe
sine, să fie mereu veselă şi să se simtă mulţumită, dnd
făcea inele, chiar dacă n-o vede şi n-o laudă nimeni. #
dptă cu prima ei hotărîre de a fi foarte cuminte, se decise
să-şi facă testamentul, ca mătuşa March, aşa că, dacă se
îmolnăveşte
împărţite. 7 se şi moare,
strînse lururile
inima numaiei la
săgîndul
fie just
că şitreuie
generos
să
se despartă de micile ei comori, care în ochii ei erau tot

aşa de preţioase ca şi ijuteriile ătrînei.
8ntr-una din orele ei liere, scrise cum putu mai ine
acest documenit imporţant, ajutată puţin şi de Esther, în
ce
franpriveşte
ţuzoaica, termenii
!m" se simlegali) şi, dup
ţi uşurata ce se
Gi-lă puse de iscăli şi
o parte,
ca să-l arate lui +aurie, pe care voia să-l aiă ca al doilea
martor. C"im ploua afară, se duse sus, să-şi petreacă
vremea îiitr-unul din saloane şi luă pe 3oll" cu ea, ca să-i
ţină de urit. 8n camer;r aceastăHera o garderoă plină cu
costume de altădată, cu care Esther îi dădea voie să se
joace. Era distracţia ei preferată să se împodoeasă cu
rocaturi îngălenite şi să se plime făloasă încoace şj.
8ncolo prin faţa oglinzii aceleia enorme, să facă reverenţe
elegante şi să-şi tîrască trena, cu un foşnet care o
fermeca. Era aşa ae ocupată în ziua aceea, că nici nu-l
auzi pe +aurie sunînd şi nu ăgă de seamă că-şi vîrîse
capul pe uşă şi o văzu păşind grav în suă şi în jos,
făcîndu-şi vînt cu evantaiul şi dînd din cap. 8şi pusese un
turan mare al
rocatulHalastru roşu,
rochieicare contrasta
şi cu juponul ciudat
cadrilat, cu
pe fond
galen. 9reuie să umle cu grijă — avea tocuri înalte —
şi, cum povesti +aurie lui Jo după aceea, era foarte
caraghios s-o vezi pe !m" călcînd cu paşi mărunţi, în
costumul ei viu colorat, cu 3oll" pe lîngă ea, imitîWd-o pe
cît putea şi oprindu-se din cînd în cînd, ca să izucnească
într-un chithot de rîs%
— &u sîntem gigea 3leacă de aici, sperietoareo/
Ţineţi gura/ ărută-mă dragă, ha, ha/ -
!ia ţinîndu-se de rîs, ca să nu ofenseze pe
înălţimea a, +aurie ătu în uşă şi fu primit foarte
graţios.
— tai jos şi odihneşte-te, piuă aşez eu lucrurile
astea la loc. 3e urmă vreau să te consult într-o chestiune
foarte important
splendoarea , zise
ei, ăşi-l !m",pe
trăsese dup3oll"
ă ce de
se ar tase în3as
o ăparte. toat
ăreă
asta are să-mi scoată peri ali, continuă ea, luîndu-şi
muntele roşu din cap, în timp ce +aurie se aşeză călare

pe un scaun. 7eri, pe cînd dormea mătuşa şi eu stăteam
cuminte, că aia respiram, 3oll" începu să ţipe şi să dea
din aripi în colivia lui. Mă dusei să-i dau drumul şiHgăsii
acolo
se ăgun păianjen
ă su enorm.
iliotec 8l dăpdui
ă. 3oll" afară cu
ăşi foarte ţancleştele
ţoş dupăşi el,
el
se lăsă în jos, îşi ăgă capul su iliotecă să vadă şi zise
pe tonul lui caraghios% '7eşi de acolo să facem o
plimare, dragă(. Mi-a fost imposiil să nu rîd, şi atonei
3oll" începu să înjure şi mătuşa se sculă şi ne certă pe
amindoi.
— *i păianjenul a primit invitaţia junelui întreă
+aurie căscînd.
— a, a ieşit imediat şi 3oll" a fugit înspăimîntat de
moarte şi s-a căţărat pe scaunul mătuşii ţipînd% 3rinde-o,
prinde-o/ în timp ce eu vînam păianjenul.
— !sta e o minciună/ strigă papagalul, lovind cu
ciocul în pantofii lui +aurie.
— acă ai fi al meu, ţi-aş rupe gîtul, mizeraile/ se
înfurie +aurie,
pe o parte arătînd
şi croncănipumnul păsării, care
grav% 'omnul să fieîşicu
lăstine/
ă capul
ă
trăieşti, fiul meu/(
— înt gata acum, zise !m", închizînd garderoa şi
scoţînd o hîrtie din uzunar% Citeşte, te rog, asta şi
spune-mi dacă e ine făcută. !m simţit nevoia să-l scriu)
vezi, viaţa e nesigură şi vreau să nu se întîmple
neînţelegeri deasupra mormîntului meu/
+aurie îşi muşcă uzele şi, întorcînd puţin capul, ca
să nu-l vadă fetiţa care vorea, pe gînduri, citi următorul
document, cu o gravitate potrivită împrejurărilor, ţinînd
seama de ortografie%
=+97M! ME! 1#7&ŢĂ
min ţii=u, #m1d"urtis
mele, ăruiescMarc$, fiind în mea
toată averea întreaga posesie
terestr a
ă, dup ă
cum urmează
(atălui meu, cele mai bune tablouri, sc$iţe, $ ărţi şi

operele mele de artă, inclusiv ramele. +e asemenea,
suma de o sută s$ilingi, să facă ce crede cu eu
Mamei mele, toată rufăria mea, afară de şorţul
albastru
medalia, cu cu ur
buzunare/ de asemenea portretul meu şi
ări de bine.
Scumpei mele surori, Margareta, îi dau inelul cu
peruzele dacă-l capătG, cutia cea verde cu porumbei pe
capac, bucata de dantelă veritabilă să-şi facă guler din
ea şi sc$i ţa mea care o reprezintă, ca s ă-şi amintească
de feti ţ a ei.
ui 2o îi las broşa mea, aceea reparată cu cear ă
roşie, călimara mea de bronz ; capacul i l-a pierdut ea
; şi cel mai pre ţ ios şoarece de g$ips pe care-l posed, ca
să-mi repar greşeala de a-i fi ars manuscrisul.
ui ?et$ dacă trăieşte după mineG îi dau păpuşile şi
biroul cel mic, evantaiul, gulerele de olandă şi papucii cei
noi, dacă-i poate purta, fiind slabă, cînd se va face bine.
=>prim de asemenea regretul că mi-am bătut joc de
2oana.!rietenului şi vecinului meu, ($eodore aurence, las
prin testament portofoliul meu şi modelul în argilă al
unui cal, deşi a zis că n-are gît. +e asemenea, cu
mul ţumiri pentru marea lui bunătate, în clipele grele,
prin care am trecut, oricare dintre operele mele de art ă
care-i place 7otre +ame e cea mai bunăG.
?inefăcătorului nostru, bătrînul domn aurence, îi
las cutia mea roşie cu oglindă înăuntru, bună de pus
peni ţe înăuntru, ca s ă-i amintească de fata care nu mai e
şi care-i mul ţumeşte pentru amabilităţile lui faţă de
familia ei, mai ales fa ţă de ?et$.
+oresc ca prietena mea cea mai bună, Citt1 ?r1ant,
să aibă şorţul meu albastru de mătase şi inelul meu cu
montura de aur, cu o sărutare.
ui Aanna$
şi toate lucrurileîi dau cutiasperînd
cîrpite, de panglici
că „depe care
mineo îşi
dorea
va
aminti, de cîte ori le va privi.
)i acum, după ce am dispus de lucrurile mele cele

mai pre ţioase, sper că toată lumea va fi mulţumit ă şi nu
vor ţine de rău pe moartă ert pe toat ă lumea şi plec cu
credin ţa că ne vom întîlni cu to ţ ii, cînd va suna trompeta
judec ăţ ii detestament
#cest apoi #min.îl pecetluiesc cu mîna mea, azi HI
noiembrie, #nno +omini JKLJ.
!MV C=>97 M!>C:
Martori% Estelle 1alnor
9heodore +aurence.
=ltimul nume era scris cu creionul şi !m" îi e0plic ă

că el treuie să-l scrie din nou cu cerneală şi să-i sigileze
testamentul, cum se oişnuieşte.
— Cine ţi-a ăgat asta în cap Ţi-a povestit cineva că
$eth şi-ar fi dăruit lucrurile întreă +aurie, serios, cînd
!m" îi puse în faţă o panglică, ceară roşie, o luminare şi
o călimară.
Ea ăîi% dădu toate e0plicaţiile şi apoi întreă
îngrijorat
— ar ce e cu $eth
— 8mi pare rău că ţi-am spus, da. de vreme ce am
început, treuie să termin. -a simţit aşa de rău într-o zi,
încît i-a spus lui Jo că vrea să lase pianul ei lui Meg,
păsărică ţie, şi iata păpuşă lui Jo, ere are s-o iuească în
amintirea ei. 8i părea tare rău, că are aşa de puţin de dat,
şi la ceilalţi ne-a lăsat şuviţe de păr, iar unicului, mulie
sărutări. ar nici prin gînd nu i-a trecut sa-şi facă
testament.
+aurie semnă şi sigilă, în timp ce vorea, fără isă
ridiceHcapul, cînd o lacrimă căzu pe hîrtie. !m" era
tulurată, d;r nu zise decît atît%
— &u se pun cîteodată un fel de post-scripte la
testament
— $a da/ 'Codicile( se numesW.
ce nu se desfăcea dintr-a ei nici chiar în somn. :annah

aduse o cafea cu lapte, nespus de gustoasă, cu
nesf;rşite alte unătăţi pentru călătoare, acesta fiind
sihgurul ei mijloc de a-şi manifesta ucuria. Meg şi Jo
fascultau
ăcură peveştile
mamadesălanutatlase nici
ăl lor, o uc
spuse icăH, ăîn, şi
înăţşoapt timp
aflarce
ă
de făgăduiala domnului $roo?e de a rămîrie să
îngrijească de el, de întîrzierile cauzate de furtună, în
călătoria ei spre casă, de încrederea nemărginită pe care
i-o dăduse zîmettil plin de speranţă al lui +aurie, cînd
sosise, moartă de ooseală, de griji şi de ger.
Ce zi ciudată şi totuşi plăcută fu/ !şa de
strălucitoare şi de veselă afară, căci toată suflarea părea
că ieşise în întîmpinarea primei zăpezi) aşa de liniştită şi
de odihnitoare, înăuntru, căci toată lumea dprmea,
e0tenuată de ooseală şi veghe, iar :annah păzea
la.Huşă, dînd mereu din cap, cu simţămîntul de uşurare că
o maţe greutate le-a fost luată de pe umeri. Meg şi Jo
închiseră ochii osteniţi *i se odihniră ca nişte corăii
ătute
port de furtună, acuma ancorate în siguranţă, într-un
liniştit.
oamna March nu voia să plece de lîngă $eth. e
aşezase în fotoliu, trezindu-se deseori din somn, ca s-o
privească pe gînduri şi, să-şi pipăie copilul, cum îşi pipăie
un avar comoara lui regăsită.
8n timpul acesta, +aurie plecase în goană să
consoleze pe !m" şi-i spuse povestea aşa de frumos, că
mătuşa March în persoană îşi ştergea mereu nasul şi nu
zise deloc% '1-am spus eu/( !m" fu aşa de tare în
această ocazie, că ne-am fi putut închipui că rugăciunile
pentru mîntuirea sufletului din capelă, începură să dea
roade. 8şi şterse repede lacrimile, îşi ţinu în frîu
nerădarea de a vedea pe mama ei şi nici nu se mai
gîndi la inelul cu peruzele, cînd ătrînă fu cu totul de
părerea
adev ăratăluidomnişoar
+aurie, ăadmi ţînd 3oll"
(. Chiar că pseărupurtase 'ca —
impresionat o
zise că e 'fată de treaă(.8i ură să trăiască şi o rugă% ':ai
să facem o plimare, dragă(, pe tonul cel mai prietenos.

!r fi ieşit cu plăcere în aerul curat de afară, dar
descoperind că +aurie cade jos de somn, cu toate
sforţările lui eroice de a ascunde acest fapt, îl convinse
smama
ă se odihneasc ă pemult
ei... tătu divat, pînă scrie
ă vreme să-l ea un ilet
scrie pentru
şi, cînd se
întoarse, îl găsi întins cu capul pe raţ şi dormind
uştean, în timp ce jnătuşa March trăsese perdelele şi
acum stătea jos cu mîinile în poală şi cu un aer lajin,
lucru neoişnuit la ea.
upă c îtva timp, începură să creadă că n-are să se
mai deştepte pînă la noapte şi chiar aşa s-ar fi şi
întîmplat, dacă nu l-ar fi trezit ţipetele de ucurie ale lui
!m", la vederea mamei ei. 8n ziua aceea, diesigur, că au
fost multe fetiţe fericite în oraş, dar cred că !m" fu cea
mai fericită dintre toate, cînd se aşeză în poala mamei ei
şi-i povesti toate necazurile, fiind consolată în schim cu
zîmete şi cu mîngîieri pline de iuire. tătură singure în
capelă, la care mama ei nu oiectă nimic, cînd i se
e0plic—ăimpotriv
scopul. ă, îmi place foarte mult, dragă, zise ea,
învăluînd într-o privire mătăniile pline de praf cărticica
roasă şi taloul frumos, cu coroniţa de rad. E o foarte
ună idee să-ţi găseşti un loc, unde să poţi sta liniştită,
cînd eşti supărată sau amărîtă. 9recem prin multe
împrejurări grele, în viaţa asta a noastră, dar nu le putem
suporta, decît cînd ne rugăm cum treuie. Mi se pare că
şi fetiţa mea a început să înveţe lucrurile acestea
— a mamă, şi cînd mă voi duce acasă, vreau să am
şi eu un colţişor, în scrinul cel mare, unde să-mi pun
cărţile şi copia pe care am încercat s-o fac după taloul
ăsta. 6aţa femeii nu prea e ine, e prea frumoasă pentru
puterile mele, dar copilul e ine desenat şi ţin foarte mult
la el. 8mi place să cred că a fost şi el copil odată, fiindcă
atunci îl simt
Cînd !m"mai
arăaproape de minespre
tă cu degetul şi asta mă ajută.de pe
copilul-7sus
genunchii mamei lui, doamna March văzu pe mîna
ridicată ceva care o făcu să zîmească, nu zise nimic, dar

!m" înţelese privirea, şi după o clipă, adăugă, cu
gravitate%
— 1oiam să-ţi voresc de asta, dar am uitat. !zi
diminea mădeget
ţă în
pus inelul tuşa m-a chemat
şi mi-a spuslacăea, m-acinste
-i fac sărutat,
şi cmi-a
ă ar
vrea s ă mă aiă mereu lîngă ea. Mi-a dat şi suportul
acela curios, ca să-mi ţină inelul pe deget, fiindcă era
prea mare. Mi-ar place să-l port. 8mi dai voie
— înt frumoase amîndouă, dar găsesc că eşti prea
tînără pentru asemenea podoae, !m", zise doamna
March, uitîndu-se la mîna mea mică şi grăsuţă, cu şirul
de pietre alastre ca cerul, de pe degetul arătător, şi cu
suportul delicat, formate din două mîini mici, tot din aur,
înlănţuite strîns.
— !m să-mi dau osteneala să nu fiu vanitoasă, zise
!m". &u-mi plac numai pentru că sînt aşa de frumoase.
1reau să le port mai mult cum purta fetiţa din poveste
răţara, ca să-mi amintească de ceva.
— e
&u m tuşa
săă-mi March
aduc poate
ă aminte să între mamaă.ei rîzînd.
nu fiuă egoist
!m" părea aşa de serioasă şi aşa de sinceră, că
mama ei nu mai rîse, ci ascultă atentă propunerea ei.
— 8n ultima vreme m-am gîndit mult la 'sacul meu
de răutăţi( şi am g ăsit că egoismul e cel mai mare păcat
al meu, aşa că mă voi căzni din tot sufletul să mă vindec
de acest rău. $eth nu e egoistă, de aceea o iuesc toţi şi
ar fi aşa de nenorociţi, dacă ar pierde-o. acă eu aş fi
olnavă, oamenii n-ar fi aşa de îndureraţi, şi nici n-aş
merita să fie) dar mi-ar plăcea să fiu iuită de mulţi
prieteni şi să le fie la toţi dor de mine, aşa că vreau să
încerc să fiu întocmai ca $eth. înt în stare să-mi uit
făgăduielile) dar, dacă am ceva cu mine, care-mi aduce
mereu aminte, cred că are să meargă mai ine. Ce zici, e
ine —a,
aşa dar eu am mai multă încredere în colţişorul
din scrinul cel mare. 3oartă inelul, dragă, şi-ţi d ă toată
osteneala. înt sigură că ai să învingi, căci dorinţa

sinceră de a face inele înseamnă ătălia cîştigată pe
jumătate. !cuma treuie să mă întorc la $eth. 6ii tare,
fetiţa mea şi în curînd vei veni iar acasă printre noi.
să-i 8n seara
aduc ă laaceea, în ţă
cunoştin vreme
că acesosit
Meg cscria tatălui
ălătorea, unei,ă ca
şi
teafără, Jo se furişă sus în camera lui $eth, unde o găsi
pe mama ei, la locul ei oişnuit. >ămase un moment pe
loc, neştiind ce să facă, trecîndu-şi mîna prin păr, cu un
gest oosit.
— Ce s-a întîmplat, drăguţă întreă doamna March,
întinzîndu-i mîna cu un zîmet care îndemna la
mărturisiri.
— 1reau să-ţi spun ceva, mamă.
— E vora de Meg
— Ce repede ai ghicit/ a, e vora de ea, şi cu toate
că e un lucru de nimic, mă preocupă.
— $eth a adormit. pune-mi tot, dar voreşte încet.
per că Moffat acela n-a mai dat pe aici, spuse doamna
March—pe&u/un7-aş
tonfisever.
trîntit uşa în nas, dacă ar fi îndrăznit,
zise Jo, aşezîndu-se pe podea, la picioarele mamei ei.
'1ara trecută Meg a lăsat o pereche de mănuşi dincolo la
+aurie, şi numai una i-a fost dată înapoi. =itasem de
lucrurile astea, cînd, într-o ună zi, 9edd" îmi spuse că
cealaltă mănuşă se găseşte la domnul $roo?e. # ţinea în
uzunaul de la haină şi odată i-a căzut. 9edd" l-a
tachinat pentru asta şi atunci domnul $roo?e a mărturisit
că o place pe Meg, dar nu îndrăzneşte să i-o spună,
fiindcă e aşa de tînără şi el aşa de sărac. pune, nu
găseşti că astea sînt lucruri surprinzătoare
— Crezi că Meg ţine la el întreă doamna March cu
o umră de îngrijorare în ochi.
— oamne sfînte/ Eu haar n-am de iuire şi de
prostii de astea/
fetele îndrăgostitesetresar,
scuturşi
ă Jo, dispreţuitoare.
se înroşesc, leşină,8nslromane,
ăesc şi
se poartă ca nişte neune. ar Meg nu făcea nimic din
toate astea. Mănîncă, ea şi doarme, ca orice fiinţă

normală, mă priveşte drept în ochi, cînd îi voresc de
omul acela, şi se înroşeşte doar puţin, cînd 9edd" ia în rîs
pe amorezaţi. 7-am interzis să facă asta, dar nu prea mă
ascult .
—ă!tunci tu crezi că pe Meg n-o interesează John
— Cine strigă Jo, ficînd ochii mari.
— omnul $roo?e/ &e-am oişnuit la spital să-i
zicem John şi lui îi place.
— #, oamne/ Eram sigură că ai să-i ei partea. !
fost drăguţ cu tata şi dumneata n-ai să-l dai afară şi ai s-
o laşi pe Meg să se mărite cu el, dacă îi place ei. &u-i
frumos să răsfeţe pe tata şi să se ia ine pe lîngă tine,
numai ca să-ţi intre în suflet, şi cu un gest de supărare, Jo
îşi-trecu mîna prin păr, zîrlindu-l.
— raga mea, nu te înfuria şi ascultă cum s-au
petrecut lucrurile. upă dorinţa domnului +aurence, John
mă întovărăşi şi arătă atîta devotament faţă de tatăl tău,
că ne căzu drag la toţi fără voia noastră. 6u cît se poate
de cinstit,
iueşte, darîncăce priveşte
, înainte depe Meg.
a se căsă&e-a măea,
tori cu rturisit
vreacăsă-i
o
înjgheeze un cămin. &e ceru însă voie s-o iuească niai
departe, să muncească pentru ea şi să încerce să-i
cîştige iuirea. E un om... cum sînt puţini pe lume. Cum
era să nu-i ascultăm rugămintea ar în orice caz, eu n-
am să. admit ca Meg să se logodească aşa de tînără.
— per că nu/ !r fi stupid/ *tiam eu că se pregăteşte
ceva rău, am simţit, şi acum văd că e mai rău decît imi
închipuisem. acă aş putea, mai ine m-aş mărita eu cu
Meg şi ar rămîne în familie, în siguranţă.
!cest aranjament ciudat făcu să zîmească pe
doamna Match, dar ea se mulţumi să spună doar,
serioasă%
— Jo, am încredere în tine. &u vreau să spui nimic lui
Meg deocamdat
împreună şi am ă. Cînd se va
să-mi întoarce
dau mai John,
ine am să-i vde
seama ăd
sentimentele ei pentru el.
— Meg are să-i ghicească sentimentele în ochii lui

frumoşi, de care tot voreşte, şi atunci s-a terminat cu
ea. 7 se înmoaie aşa de uşor inima, se topeşte ca untul la
soare, dacă se uită cineva galeş la ea. Citea uletinele
acelea
scrisorilescurte, pe care
dumitale, şi măleciupea,
trimetea
cîndel,îi mai des decît
pomeneam de
ele. 8iplac ochii căprui şi găseşte că John nu e un nume
urît. !re să se îndrăgostească, cum îl vede iar, şi atunci
s-a dus pacea, veselia şi ucuriile noastre. 3arcă-i văd, o
să se plime ca nişte îndrăgostiţi, prin toată casa, şi noi o
să închidem ochii. Meg are să fie preocupată numai de el
şi la mine nici nu se va mai uita. $roo?e o să se
îmogăţească într-un fel, o ia de aici şi lasă gol în familie,
şi eu am să rămîn nenorocită, iar viaţa are să fie
îngrozitor de urîtă. #, oamne/ e ce nu sîntem ăieţi
!tunci n-am mai avea atîtea plictiseli.
Jo îşi sprijini ăria de genunchi, într-o atitudine de
disperare şi arătă pumnul nesuferitului de John. oamna
March suspină şi Jo ridică capul, cu un aer de uşurare.
:ai s— ă-l&ici dumitale
trimitem nu-ţi place,
la plimare, şi smam
ă nu-iăspunem
îmi pareluiine/
Meg
de toate astea, şi să fim iar veseli *i fericiţi ca totdeauna.
— !m făcut rău că am suspinat, Jp. !şa e legea firii,
ca fiecare din voi să-şi clădească un cămin al ei, la
vremea ei, dar ineînţeles, mi-ar plăcea să-mi ţin fetele
ţie lîngă mine, cît mai mult timp. 8mi pare rau că asta s-a
întîmplat aşa de curînd, fiindcă Mteg n-are decît
şaptisprezece ani, şi au să treacă mai mulţi ani, pînă cînd
John va fi în stare s-o ducă îii casa ei. 9atăl tău şi cu mine
ne-am înţeles să n-o lăsăm să se lege în,nici =7J fel pînă la
douăzeci de ani. acă ea şi John se iufesc, pot să
aştepte şi astfel îşj pun iuirea la încercare. Ea e foarte
gentilă şi sînt sigură că are să se poarte frumos cu el.
6etiţa mea frumuşică şi iuitoare/ per că, pînă la urmă,
lucrurile au să iasă ine penţru ea.
amesteca în asemenea chestiuni 'romantice(, cum le zici

tu, ca să nu ne stricăm prieteniile.
— $ine, n-am să mai fac, dar nu pot să sufărHsă văd
că lucrurile merg anapoda, cînd n-ai decît să le împingi
pu ţin depune
ne-am la spate,
cevacapesă cap,
se aranjeze
să nu cum
mai doreşti.
creştem,Mai
să ine
fim
mereu copii. ar n-ai ce să faci, oocii se fac trandafiri
şi pisoii pisici. !sta e lumea/
— Ce-i cu trandafirii şi pisicile, întreă Meg, intrînd
tiptil în odaie, cu scrisoarea terminată în mînă.
— Ei, unul dintre discursurile mele stupide. Mă duc
să mă culc. :ai şi tu, 3egg", zise Jo, întinzîndu-se, de-i
trosniră oasele.
— E ine şi frumos scrisă. !daogă, te rog, să-l sărute
din partea mea pe John, zise doamna March, după ce
aruncă o privire la scrisoare şi i-o dădu înapoi.
— 8i zici 'John/(, şi Meg zîmi, privind drept în ochii
mamei ei, cu ochii ei naivi.
— a, s-a purtat cu noi, ca şi cînd ar fi fost ăiatul
nostru şi la
uitîndu-se neeae cu
foarte drag,
o privire răspunse
pătrunz doamna March,
ătoare.
— 8mi pare ine de asta. E aşa de singur/ &oapte
ună, mamă dragă. Mă simt aşa de ine acasă, cu tine
lîngă noi, fu răspunsul liniştit al lui Meg.
Mama ei o sărută cu multă dragoste şi, cînd se
depărtă, doamna March îşi zise, cu un amestec de
satisfacţie şi părere de rău.
— &u-l iueşte încă pe John, dar îl va iui în curînd.
CAP. XXI
LAURIE SE ŢINE DE RĂUTĂŢI ŞI JO DREGE
LUCRURILE
6aşi
apăsa ţa glui Jo fucăo treuie
ăsea enigmă asădoua zi, un
-şi dea căciaer
secretul o cam
misterios şi
important. Meg ăgă de seamă, dar nu-şi ătu capul s-o
descoasă, fiindcă ştia din e0perienţă că cu Jo reuşeşti

mult mai ine, dacă o contrariezi şi astfel o să afle tot,
fără să întree nimic. 6u deci mirată, cînd văzu că Jo nu
face nici o destăinuire, a dimpotrivă, lua un aer
protector,
rezervă plinceea
ă de ce enerva pe
demnitate Meg,
şi se carenumai
ocupa păstra
deşimama
ea o
ei. oamna March îşi reluase locul ei de infirmieră şi-i
spuse să se odihnească, să facă sport, după atîta viaţă
lipsită de distracţii şi atunci Jo începu să-şi facă de cap.
!m" fiind plecată, +aurie rămăsese singurul ei refugiu, şi
cu toate că îi plăcea tovărăşia lui, acum îi era cam teamă
de el, fiindcă avea un dar deoseit de a tachina oamenii
şi ştia că pînă la urmă are să-i smulgă secretul.
Chiar aşa se şi întîmplă, căci ăiatul căruia îi plăcea
să joace feste, mirosi un secret şi se puse imediat să-l
descopere, făcînd viaţa amară ietei Jo. e rugă,
ameninţă. # luă în rîs, se înfurie şi se prefăcu c ă e
indiferent, declară că ştie, şi pînă la urmă, perseverînd,
îşi satisfăcu curiozitatea. !flă că era vora de Meg şi de
domnul
confidenţ$roo?e. >evoltat
e, îşi munci că cum
creierul tutorele nu-i
să se făcusepentru
răzune şi lui
această lipsă de încredere.
8n vremea aceasta, Meg, asorită în preparativele
pentru întoarcerea tatălui ei, părea că uitase de toate
astea, cînd într-o ună zi, o schimare ruscă se petrecu
în felul ei de a fi şi mai multe zile de-a rîndul fu foarte
ciudată. 9resărea, de cîte ori i se adresa cineva, se
înroşea, cînd te uitai la ea, dar era foarte cuminte, şi-şi
vedea de cusut, cu o privire tulurată, în care se putea
citi o e0presie de timiditate. +a întreările mamei ei,
răspunse că n-are nimic, şi lui Jo îi spuse s-o lase în pace.
— # simte în aer, dragostea, înţelegi, şi înaintează
cu paşi repezi. !u apărut multe dintre simptome. e
îlîie şi se înfurie uşor, nu manîncă, nu doarme, sta
plictisit într-uncucol
despre ă' pîrîul ţ. !m
glas prins-o
argintiu( şifredonînd
odată a cîntecul acela
zis 'John(, ca
dumneata şi pe urmă s-a făcut roşie ca sfecla. Ce ne
facem cu ea, zise Jo, gata să ia toate măsurile, oricît de

drastice ar fi ele.
— &imic, aşteptăm. +as-o singură. !i rădare, fii
drăguţă cu ea şi, cînd vine tata, se vor aranja toate,
răspunse mamaunei.ilet pentru tine, Meg, ine închis. Ce
— ! sosit
curios, 9edd" nu le închide niciodată pe ale mele, zise Jo,
a doua zi, împărţind conţinutul cutiei lor cu scrisori.
oamna March şi Jo erau asorite în treurile lor,
cînd un suspin al lui Meg.le iăcu să ridice capul. Meg se
uita la ilet cu nişte ochi înspăimîntaţi.
— 6etiţa mea ce s-a întîmplat, strigă mama ei,
alergînd la ea, şi luîndu-i din mînă hîrtia care-i făcuse
atîta rău.
— E o greşeală... n-a trimis-o el... 1ai, Jo, cum ai
putut să faci aşa ceva şi Meg îşi ascunse faţa în mîini,
plîngînd, de ţi se rupea inima.
— Eu ar n-am făcut nimic/ Ce tot spune acolo fata
asta strigă Jo uimită.
scoase#chii
un lînzi ai lui Megdinseuzunar
ilet mototolit aprinserşi-l
ă de mînie
aruncă luicînd
Jo,
zicînd pe un ton de reproş%
— 9u l-ai scris, şi ăiatul acela rău te-a ajutat. Cum
aţi putut fi aşa de mici la suflet
Jo nici n-o auzi, căci citea împreună cu mama ei,
iletul care avea un scris deoseit%
Scumpa mea Margareta,

7u pot să-mi stăpînesc pasiunea şi vreau să-mi
cunosc soarta, înainte a mă întoarce. 7u îndrăznesc să
vorbesc părinţilor tăi încă, dar cred că vor consim ţi, cînd

vor ştii că ne iubim aşa dt mult. +omnul aurence mă va
ajuta să capăt un post bun, şi atunci, copila meu dragă,
ai să mă faci fericit. (e rog din suflet să nu spui nimic
familiei
prm tale încă, dar să-mi trimiţ i un cuvînt de încurajare
aurie,
!l tău credincios,
J#:&
— #, mizerailul/ în felul acesta voia să mă
r!m
ăsplsăteasc
-l certă,ine
pentru căsmi-am
şi am ţinut
ă-l chem aici,cuvîntul dată mamei.
să-şi cear iertare,
strigă Jo, arzînd de dorinţa să facă dreptate imediat.
ar mama ei o trase înapoi, zicind, cu o privire pe
care o avea rareori%
— tai, Jo, treuie s ă te e0plici tu mai întîi. !i jucat
atjtea feste oamenilor, încît tare mi-e teamă că ai avuj şi
tu partea ta în isprava asta.
— 3e cuvîntul meu, mamă, că n-am făcut nimic. &-
tm mai văzut iletul ăsta, şi nu ştiu nimic de el, crede-
mă/ izucni Jo, cu atîta sinceritate în glas, că o crezură.
acă aş fi fost şi eu complice la isprava asta, fii sigură că
aş fi făcut mai ine. oar mi-aş fi închipuit că vă daţi
seama imediat. omnul $roo?e nu scrie prostii ca astea,
adăugă ea, azv;rlind hîrtia cu dispreţ.
— crisul
alt ilet seam
pe care-l ănăîn
avea , se
mînîlîi
ă. Meg, punînd alături un
— Meg, nu cumva i-ai răspuns strigă, doamna
March.
— $a da/ şi Meg îşi ascunse faţa în mîini, copleşită
de ruşine.
— Ce încurcătură/ +ăsaţi-mă vă rog să-l aduc aici pe
răutatea aia de ăiat, şi să-l ocărăsc. &-am pace, pînă
nu-l am în mînă şi Jo iar o porni spre uşă.
— 9ăceţi/ +asaţi-mă pe mine să mă ooup de asta,
fiindcă văd că e mai rău decît credeam. Margareta,
spune-mi toată povestea, porunci doamna March,
aşezîndu-se lîngă Meg, dar ţinînd de mînă pe Jo, ca nu
cumva să-i scape.
— !m primit prima scrisoare de la +aurie, care n-
avea
în jos.aerul
'Eramcă ştie
necăceva
jită ladespre asta,
început începusMeg,
şi voiam cu ochii
ă-ţi spun. 3e
urmă mi-am adus aminte cît de mult ţii la domnul
$roo?e, şi aşa, m-am gîndit că n-ai să te superi, dacă-mi

păstrez taina încă cîteva zile. înt aşa de proastă că mi-
am închipuit că nimeni nu vede nimic şi, pe cînd mă
gîndeam ce să spun, am început să simt ca fetele din
romane,
mă mamăcare sînt pl
/ Mi-am înăaceleaşi
tit scumpîmprejur
prostia.ări&-am
ca mine. 7art
să mai potă-
niciodată să-l privesc drept în faţă(.
— Ce i-ai scris întreă doamna March.
— 7-am spus numai că sînt prea tînără, ca să
hotărăsc ceva deocamdată, că nu-mi place să am secrete
faţă de dumneata şi că să vorească cu tata. 7-am
mulţumit pentru amailităţile lui şi i-am declarat că aş fi
fericită să-i fiu prietenă şi atît, multă vreme de acum
încolo.
oamna March zîmi, părînd mulţumită, iar Jo ătu
din palme şi zise, rîzind%
— !proape ai întrecut-o pe Caroline 3erc", care era
un model de prudenţă/ 4i mai departe, Meg. Ce-a
răspuns el la asta
mi-a — crie niciodat
trimis într-un fel cu totul
ă vreo deoseit.
scrisoare 8mi spuneşicăcnu
de dragoste ă-i
pare foarte rău că neuna mea de soră îşi permite
asemenea lucruri cu noi. E foarte amail şi respectuos,
dar gîndiţi-vă în ce situaţie neplăcută sînt eu acum/
prijinindu-se de mama ei, Meg p ărea o adevărată
statuie a disperării şi Jo se plima de colo pînă colo, prin
cameră ocărind ine pe +aurie. eodată se opri, luă în
mînă cele două ilete, şi după ce le e0amină cu grijă,
zise hotărîtă%
— &u cred că $roo?e a văzut vreuna din aceste
scrisori. 9edd" le-a scris pe amîndouă şi o păstrează pe a
ta, ca să-mi rîdă în nas triumfător, fiindcă n-am vrut să-i
spun secretul.
— &u mai avea secrete, Jo/ pune-i tot mamei, ca să
nu mai ai necazuri,
— 6ii caţo/
liniştită, feti mine acuma,
Mama mi-aospus
preveni Meg.
să fac aşa.
— !junge, Jo/ # liniştesc eu pe Meg, pînă te duci tu

şM aduci pe +aurie. 1reau să ştiu e0act cum s-au
petrecut lucrurile şi s ă pun o dată capăt isprăvilor de
acest fel.
Jo ieşi
lui Meg, cu ca o furtun
lînde ă şiădoamna
ţe, adev March îi dale
ratele sentimente ăduomnului
pe faţă
$roo?e.
— !cum, dragă, spune-mi care sînt sentimentele
tale îl iueşti destul, ca să-l aştepţi, pînă-ţi va face un
cămin al tău, sau vrei să rămîi lieră deocamdată
— !m fost aşa de speriată şi de necăjită, că nu vreau
să mai aud de oamenii îndrăgostiţi, multă vreme de
acum încolo, poate niciodată, răspunse Meg impulsivă.
acă John nu ştie nimic de comedia asta, nu-i spune, şi
sileşte-o pe Jo şi pe +aurie să-şi ţie gura. &u-mi place să
mă înşele oamenii, să mă chinuiască, şi să-şi ată joc de
mine... e o ruşine/
1ăzînd că Meg, care de oicei era aşa de potolită, se
mîniase rău, căci această glumă răutăcioasă o lovise în
amorul ei propriu,
promiţîndu-i doamna
o tăcere March
şi o discre ţieîncercă ăs-opentru
asolut linişţeasc ă,
viitor.
8n momentul în care se auzi pasul lui +aurie în salon, Meg
fugi în irou şi lăsă pe doamna March să primească
singură pe vinovat. Jo nu-i spusese de ce-l cheamă,
temîndu-se că n-are să vină, dar el îşi dădu seama de ce
e vora) în clipa în care întîlni privirea doamnei March şi
rămase în picioare, învîrtindu-şi pălăria între degete, cu
un aer de culpail, o fu rugată să iasă, dar rămase la uşă,
mergînd în sus şi în jos prin salon, ca o santinelă, căreia îi
era frică să nu-i fugă prizonierul. 4umzetul de voci din
salon crescu şi scăzu timp de o jumătate de oră, dar ce
se petrecu acolo, fetele nu aflară niciodată.
Cînd fură chemate înăuntru, +aurie stătea în picioare
lîngă mama lor, cu un aer atît de pocăit, c ă Jo îl iertă
imediat,
sentiment.dar Megnuprimi
găsiscuzele
cu cale să-şicu trumilin
făcute ădezeţă acest
şi fu
liniştită, cînd află că $roo?e nu ştie nimic de gluma asta.
— &-am să-i spun nici la ziua de apoi, nici caii

sălatici n-au să-mi smulgă această taină, aşa că treuie
să mă ierţi, Meg. înt gata să fac orice, ca să-ţi arăt că-mi
pare rău de ce-am făcut, zise el, ruşinat de fapta
săv;rşit
— !mă. să-ncerc, dar nu te-ai purtat deloc cavalereşte
cu mine. &u-mi închipuiam că poţi să fii aşa de şiret şi de
răutăcios, +aurie, răspunse Meg, părînd foarte încurcată,
dar încercînd să ia un ton grav, de reproş.
— ! fost oriil şi merit să nu-mi voreşti o lună, dar
ai să voreşti cu mine totuşi, nu
*i +aurie îşi împreună mîinile, cu un gest atît de
rugător, îşi dădu ochii peste cap cu atîta candoare şi
căinţă şi vori pe un ton atît de convingător, că celorlalţi
le fu imposiil să se încrunte la el. Meg îl iertă, şi faţa
gravă a doamnei March se descreţi, cu toate sforţările ei
de a păstra un aer de severitate, cînd îl auzi spunînd că
vrea să-şi răscumpere păcatele, suferind orice pedeapsă,
şi că are să se tîrască ca un vierme în faţa doamnei
ofensate.
Jo în acest timp ţinea capul sus, încercînd să nu se
înduplece, văzîndu-l cît se căieşte şi reuşind doar să se
încrunte şi să ia o e0presie de totală dezaproare. +aurie
o privi de cîteva ori, dar cum ea nu voia deloc să fie mai
prietenoasă, se simţi ofensat şi-i întoarse spatele, cît mai
avu de vorit cu ceilalţi, apoi îi făcu o plecăciune adîncă
şi plecă, fără să-i adreseze o voră.
&u ieşise ine pe uşă, c ă lui Jo îi păru rău că nu
fusese amailă şi cînd Meg şi mama ei se duseră sus, se
văzu singură şi-i fu dor de 9edd". >ezistă cîtva timp, dar
pînă la urmă cedă impulsului şi, luînd o carte ce treuia
restituită, se îndreptă spre casa cea mare.
— E acasă domnul +aurie întreă ea pe o fată care
tocmai coora scările.
— a, domnişoară, dar nu cred să-l puteţi vedea
acum.
— e ce, e olnav
— ! nu, domnişoară, dar s-a certat cu domnul

+aurence, care e înfuriat de nu ştiu ce. Eu nu îndrăznesc
să mă apropii de el.
— =nde e +aurie
ătut—la-a
uşîncuiat în camera
ă. &u ştiu ce-o să lui
se şiîntîmple
n-a răspuns, cîndcăam
cu masa, e
gata şi nu vrea nimeni să mănînce.
— Mă duc eu să văd. Mie nu mi-e frică de el.
Jo urcă scările în goană şi ătu la uşa iroului lui
+aurie, repede şi cu putere.
— 9ermină ouată, că dacă nu, deschid uşa şi-ţi arăt
eu, se auzi vocea ameninţătoare dinăuntru a lui +aurie.
Jo ătu iar, uşa se deschise rusc şi ea dădu uzna
înăuntru, înainte ca +aurie să prindă de veste. 1ăzînd că
într-adevăr era prost dispus, Jo, care ştia cum să
sejYoarte cu el, luă un aer pocăit şi, căzînd în genunchi
cu multă arta, zise, supusă%
— 7artă-mă, te rog că am fost aşa de rea. !m venit
să ne împăcăm şi nu plec, pînă nu-mi spui că nu mai eşti
supă— rat$ine,
pe mine.
ine, scoală şi nu fii gîscă, Jo/ veni răspunsul
lui cavaleresc.
— Mulţumesc, am să mă scol. ar ce s-a întîmplat
3arcă nu-ţi sînt toţi oii acasă.
— M-a certat şi era să mă ată. Eu aşa ceva nu
înghit/ mormăi +aurie revoltat.
— Cine a făcut asta întreă Jo.
— $unicul. acă ar fi fost altcineva i-aş fi... şi tînărul
ofensat îşi termină fraze printr-un gest energic al raţului
drept.
— !sta nu-i nimic/ *i eu te scutur puţin cîteodată şi
nu te superi, zise Jo, încercînd să-l împace.
— Eh, tu eşti fată şi faci în glumă, dar nu permit ca
un ărat să-mi facă una ca asta.
dacă—ţi-ar
&u cred că s-ar
vedea încumeta
aerul cinevaţăstor
ăsta amenin ă încerce măcar,
pe care-l ai
acum. ar de ce s-a purtat aşa
— 3entru că n-am vrut să-i spun de ce m-a chemat

mama ta. 6ăgăduisem să nu spun şi treuie să mă ţin de
cuvînt.
— &u puteai să satisfaci în alt fel curiozitatea
unicului
— &u/tău
1oia adevărul şi numai adevărul. Mi-aş fi
istorisit isprava, dacă s-ar fi putut, fără s-o ag pe Meg.
Cum nu se putea, am tăcut din gură şi am îndurat ocara,
pînă cînd ătrînul m-a apucat de guler. !tunci m-am
înfuriat şi am şters-o, de teamă să nu fac ceva de care să
mă căiesc.
— &-a fost drăguţ din partea lui, dar sînt sigură că-i
pare rău. :ai, du-te jos şi împăcaţi-vă. 9e ajut eu.
— &ici nu mă gîndesc/ &u ţin să fiu certat şi snopit în
ătaie de oricine, ca să se distreze pe urmă pe socoteala
mea. Mi-a părut rău de ce i-am făcut lui Meg şi i-am cerut
iertare, ca un ărat) dar n-am de gînd să fac asta a
doua oară, acum că n-am nici o vină.
— El n-avea de unde să ştie asta.
poarte— !r treuicasăcuai
cu mine încredere
unăcopil în vorim
mic. ar mine, sdegeaa,
ă nu se
Jo. 9reuie să ştie şi el o dată pentru totdeauna că sînt în
stare să văd singur de mine însumi şi că n-am nevoie să
mă ţin de o frînghie, ca să merg drept.
— 7uţi mai sînteţi la mînie amîndoi/ suspină Jo. *i
atunci cum o să se termine afacerea asta
— ă-mi ceară el iertare şi să mă creadă, cînd îi spun
că nu-i pol povesti cum a decurs tot scandalul acela.
— 6ii serios ăieţelule/ !şa ceva n-are să facă.
— &u mă coor jos, pînă nu vine el aici.
— 9edd", fii ăiat înţelegător şi ascultă-mă) să lăsăm
să mai treacă puţină vreme şi-i e0plic eu ce se poate
e0plica. !ici doar n-ai să rămîi şi atunci la ce un să
lungeşti comedia asta
plec —
în &-am de gînd
călătorie, să mai
undeva, şi,stau
cîndaici.
i s-o#face
ştergdor
dede
acasă şi
mine,
vine şi mă găseşte el.
— !sta cred, dar n-ar treui să pleci şi să-l necăjeşti.

— &u-mi mai face morală. Mă duc la ashington, să-
l găsesc pe $roo?e. !colo e viaţa veselă şi mă mai
distrez şi eu puţin, după atîtea plictiseli.
zise —Jo,Ce ine derolul
uitîndu-şi tine/de
Cementor
n-aş daşi svăăzîndu-se
fug şi eu încuminte
tine,
în acea fierere în care se găsea capitala, în vreme de
răzoi.
— :ai, vino/ e ce nu, în fond 9u faci o surpriză
tatălui tău şi eu îl dezmorţesc puţin pe $roo?e. !r fi
splendid/ :ai s-o facem Jo/ +ăsăm o scrisoare în care
spunem că sîntem ine sănătoşi şi că am plecat. Eu am
ani de ajuns. # călătorie e totdeauna inevenită şi tu nu
faci nici un rău, plecînd, de vreme ce te duci la tatăl tău.
=n moment, Jo păru că se învoieşte, căci, deşi era
un plan îndrăzneţ, îi convenea de minune. e săturase de
griji şi de viaţa închisă, dorea grozav o schimare şi
gîndul de a fi lîngă tatăl ei se amesteca ispititor cu
farmecul nou pe care-l oferea viaţa de cort, şi de spital,
de liertate şi de distrac
a avea aceste ţie.noi,
lucruri *i ochii
cînd, eiîntorcîndu-se
ardea de dorinţa
spre
fereastră, privirea îi c ăzu pe casa veche de peste drum,
şi dădu din cap întristată, cu o nouă hotărîre în minte.
— acă aş fi fost ăiat, am fi fugit împreună, şi am fi
petrecut de minune, dar, cum nu sînt decît o iată fată,
treuie să fiu cuminte şi să rămîn acasă. &u mă ispiti,
9edd", e un plan neunesc.
— 3ăi, tocmai asta e frumuseţea/ începu +aurie, care
se încăpăţîna să pună în aplicare ideea lui.
— 9aci din gură/ strigă Jo, astupîndu-şi urechile. ă
văd de casă, e misiunea mea lestemată şi treuie s-o
urmez. !m venit aici, ca să te ţin de rău, nu să ascult
lucruri care mă fac să sar în sus.
— M-aş fi aşteptat la Meg să-mi înăuşe un
asemenea
începu proiect,
+aurie dar parcă tu aveai mai multă fantezie,
insinuant.
— 9aci, drace/ Mai ine stai jos şi cugetă la păcatele

tale, şi nu mă face să le înmulţesc pe ale mele. acă-l fac
pe unicul tău să-ţi ceară scuze, pentru că te-a luat de
guler, nu mai fugi întreă Jo serioasă.
voia —săa,se dar n-ai dar
împace, să reuşeşti/
care simţrea
ăspunse +aurie, care
că demnitatea lui
jignită treuia să primească mai întîi satisfacţie.
— acă pot să-l domolesc pe cel tînăr, îl liniştesc eu
şi pe cel  ătrîn, mormăi Jo, ieşind pe uşă şi lăsînd pe
+aurie aplecat deasupra unei hărţi de căi ferate, cu capul
sprijinit în coate.
— 7ntră/ şi vocea groasă şi aspră a domnului
+aurence, păru mai groasă şi mai aspră ca oricînd, cînd
Jo ătu la uşă.
— Eu sînt, domnule +aurence/ !m venit să vă aduc
înapoi o carte, zise ea cu voce dulce, intrînd.
— 1rei alta întreă ătrînul, cu un aer posomorît,
încercînd să-şi ascundă proasta dispoziţie.
— a, dacă se poate. $ătrînul am îmi place foarte
mult.
răspunse!ş Jo,
vrea
caresăspera
mă suit şi prin luînd
ă-l încînte, volumul
încă oaldoz
doilea,
ă din
Johnson, scris de $osKell, pe care el îl recomanda
călduros.
prîncenele stufoase se descreţiră puţin, cînd el
împinse scăriţa spre raftul unde se găsea literatura
johnsoniană. Jo se urcă iute şi, stînd pe treapta de sus, se
prefăcu că ar căuta o carte, dar în realitate îşi ătea
capul cum să aducă vora despre scopul) periculos al
vizitei ei. omnul +aurence simţi că plănuieşte ea ceva,
căci, după ce făcu cîţiva paşi grăiţi prin odaie, se
întoarse spre ea şi i se adresă aşa de răstit, că >aselas
căzu cu faţa în jos, pe podea.
— Ce-a făcut ăiatul acela &u încerca să-l aperi
acum. *tiu că a făcut o prostie, după felul cum s-a purtat,
cînd
gura s-a întors
lui şi, cînd acas . &u pot
l-amăamenin ţatscăăscot nici ine
-l scutur un cuvînt din
şi tot aflu
adevărul, a fugit sus şi s-a încuiat în odaia lui.
— ! făcut ceva rău, dar l-am iertat şi am promis toţi

să nu spunem nici o voră nimănui, începu Jo.
— !sta nu mă mulţumeşte/ &u treuie să se
ascundă după o promisiune făcută unor fete slae de
înger.
să cearac ă a făcut
ă iertare şi osăprostie, treuie :ai,
fie pedepsit. s-o mJo,
ărturisească,
să auzim/
1reau să ştiu tot.
omnul +aurence părea atît de ameninţător şi
vorea aşa de răstit, că Jo ar fi luat-o la fugă, dacă ar fi
putut, dar era cocoţată sus, pe trepte, şi el stătea jos la
picioarele scării, ca un leu în potecă. &u-i rămînea decît
să stea pe loc şi să-i ţină piept, pînă la urmă.
— Credeţi-mă, domnule, că mama ne-a interzis să
spunem. +aurie s-a mărturisit, şi-a cerut iertare, şi a fost
pedepsit. &u tăcem, ca să-l apărăm pe el, ci pe altcineva
şi încurcaţi mai rău lucrurile, dacă interveniţi. 1ă rog să
nu faceţi asta. # parte din vină o aveam eu, dar acum s-a
aranjat) deci să nu ne mai gîndim la asta şi să vorim
despre '0ambler (/ sau despre ce vreţi.
dă-mi—cuvîntul
ă-l ia naia
tău cde
ă z'ă0ambler (/ ăde
păcitul meu -te jos
ăiatden-a
acolo şi
făcut
vreo neorăznicie sau vreun act de ingratitudine. acă a
făcut aşa ceva, după toată unătatea voastră, îl at cu
mîna mea.
!meninţarea părea serioasă, dar Jo nu se sperie,
fiindcă ştia că ătrînul cel iute la mînie n-a ridicat
niciodată un deget împotriva nepotului lui. Ea ascultă, se
duse jos, şi-i istorisi cît putu din isprava lui +aurie, în aşa
fel încît să nu trădeze pe Meg, dar nici să piardă din
vedere adevărul.
— :m, da/ acă ăiatul a tăcut, pentru că a promis
şi nu din încăpăţînare, îl iert. E cam îndărătnic din fire şi e
tare greu de domolit.
4icînd acestea, domnul +aurence îşi trecu mîna prin
p r şi-l
laăfaţă. zirii de parcă l-ar fi răvăşit furtuna, luminîndu-se
— *i eu sînt la fel, dar un cuvînt un are mai multă

putere asupra mea decît toate puterile omeneşti, zise Jo,
încercînd să pună o voră ună pentru prietenul ei, care
părea să iasă dintr-o încurcătură, ca să cadă într-alta.
răstit.— Crezi că nu sînt destul de un cu el fu răspunsul
— &u, n-am vrut să spun asta. Cîteodată sînteţi prea
un, şi cîteodată vă întreceţi cu firea, cînd vă pune
rădarea Aa încercare. &-am dreptate
Jo era hotărîtă să pună lucrurile la punct şi încerca
să pară foarte calmă, deşi tremura puţin, după
constatarea ei îndrăzneaţă. pie marea ei uşurare şi
uimire, ătrînul îşi aruncă ochelarii cu zgomot pe masă şi
e0clamă sincer% T
— $ravo, fata mea, ine ai zis/ îl iuesc pe ăiat, dar
adevărat că prea îmi pune mult rădarea la încercare şi
nu ştiu cum o să se termine dacă continuăm tot aşa.
— ă vă spun eu. !re să fugă.
+ui Jo îi păru rău de aceste vore în clipa în care le
rostise, dar treuia
constrîngerea şi că sa-l
ar fiînştiin
ineţeze c ă +aurie
să fie nu suport
mai indulgent cuă
ăiatul.
omnul +aurence, pînă atunci vesel şi mulţumit, se
schimă rusc la faţă şi se aşeză jos, tulurat, aruncînd o
privire portretului unui om frumos, care era atîrnat
deasupra mesei. >eprezenta pe tatăl lui +aurie, care
fugise de aer să în tinereţe şi se căsătorise împotriva
voinţei imperioase a ătrînului. Jo înţelese că-şi
aminteşte de trecut şi că-i pare rău de cele petrecute, şi-
şi muşcă lima de necaz.
— &-are să facă una ca asta, doar dacă se va supăra
foarte tare. Mă ameninţă numai cîteodată, cînd se
plictiseşte să tot înveţe. e multe ori, mă gîndesc că mi-
ar plăcea şi mie să mă aventurez într-o călătorie, mai
ales
dispăde
rutcînd mi-am
într-o unătăzi,
iat întrea
părul, aşa cădoi
ţi de dacăăvede i că am
ieţi, ţcare au
pornit pe o coraie spre 7ndia.
4icînd acestea rîse, şi domnul +aurence păru uşurat,

socotind desigur că totul a fost o glumă.
— *trengăriţă ce-mi eşti/ Cum îndrăzneşti să-mi
voreşti în felul ăsta =nde ai pus una-cuviinţă şi
respectul pentru
copiii ăştia, mine
şi totuşi Ei, oamne,
nu putem trăi fărce neşimai
ă ei/ chinuiesc
zîmi pe su
mustaţă, apucînd-o de oraz.
— u-te şi adă-l pe ăiatul acela la masă. pune-i că
s-au aranjat lucrurile şi că-l sfătuiesc să nu facă pe
supăratul cu mine, că iar mă înfurii.
— &u vine, domnule. E foarte ofensat că nu l-aţi
crezut pe cuvînt. *i mai ales faptul că l-aţi luat de guler l-
a jignit foarte mult.
Jo încerca să-l mişte, dar nu reuşi deloc, căci domnul
+aurence începu să rîdă şi Jo înţelese că lupta a fost
cîştigată.
— Ei, îmi pare rău, dar ce să fac 3oate că domnul
aşteaptă să-i mulţumesc că nu m-a luat el pe mine de
guler, nu în fond, ce dracu vrea dumnealui
*i ătrînul păru puţin cam ruşinat de propria sa
vioiciune.
— 8n locul dumneavoastră, eu i-aş trimite scuze în
scris, domnule/ 4ice că nu cooară, pînă nu le primeşte,
şi voreşte de ashington şi alte prostii de felul ăsta. #
scrisoare de scuze, făcută după toate formele, are să-i
arate ce asurd e şi are să-l aducă jos, lînd ca un
mieluşel. 8ncercaţi/ +ui îi plac glumele, şi o astfel de
scrisoare e mai ună decît o morală. 7-o duc chiar eu sus
şi-i arăt eu care-i e datoria.
omnul +aurence îi aruncă o privire scrutătoare,
apoi îi puse ochelarii, zicînd rar%
— Eşti o şireată fără pereche, dar nu mă supără să
fiu dus de nas de tine şi de $eth. Ei dă-mi o ucată de
hîrtie şi să isprăvim odată povestea asta.
$iletul
ărat din fu scris un
lumea în termenii pe ficare
ă, care ar i-araltuia
adus întreuin ţa un
o jignire
gravă. Jo sărută repede pe domnul +aurence pe creştetul
capului şi dădu fuga sus să vîre scrisoarea de scuze su

uşa lui +aurie, sfătuindu-l prin gaura cheii să fie
ascultător, cuviincios şi alte lucruri imposiile de felul
ăsta. <ăsind uşa încuiată, lăsă iletul să-şi facă efectul şi
tocmai plecavenea
domn care liniştitîn
ă, cînd pe scară pe
jos, lunecînd i-o luă înainteă.tîn
alustrad ărulo
Jos
aşteptă şi-i zise cu multă căldură în voce%
— Ce ună prietenă eşti, Jo/ &-a ţipat la tine, zise el
rîzînd.
— &u, a fost destul de drăguţ, în total.
— ! o ăgasem pe mînecă/ *i tu mă părăsiseşi şi nu
mai eram un de nimic, începu el, cerîndu-şi scuze.
— &u mai vori aşa. 8ntoarce o nouă pagină şi
începe iar, 9edd",jfiul meu.
— 8ntorc mereu pagini noi şi le stric, cum îmi stricam
caietul de şcoală, şi încep de atîtea ori, că n-o să mai
ajung niciodată la sfîrşit, zise el, pe un ton dezamăgit.
— u-te, de mănîncă/ !i să te simţi mai ine după
aceea. #amenii sînt întotdeauna prost dispuşi, cînd le e
foame.4icînd acestea, Jo se făcu nevăzută.
— !şa zici tu, Jo
*i +aurie se îndreptă spre sufragerie ca să se
înfrupte dintr-uo pateu de măruntaie de cer, împreună
cu unicul lui, care fu de o rădare îngerească şi de o
politeţe surprinzătoare, tot restul zilei.
9oţi socotiră, încheiat acest capitol şi norul risipit
pentru totdeauna) dar răul se făcuse, căci deşi ceilalţi îl
uitară, Meg ţinu minte. &u mai făcu nici o aluzie la o
anumită persoană, dar se gîndi deseori la el şi se pierdu
în visări mai mult decît oricînd. *i, odată, Jo, răscolind în
sertarul surorii ei după timre, găsi o ucăţică de hîrtie
pe care erau mîzgălite cuvîntele% 'oamna John $roo?e(.
Jo se înfurie şi o aruncă în foc, simţind că isprava lui
+aurie a grăit ziua nenorocirii.
CAP. XXII
VREMURI MAI BUNE
ăptămînile paşnice care urmară fură ca razele de

soare
Marchdup ploaie.
le ăscrise că$olnavii
speră sse
ă vindecau
se întoarcrepede şi domnul
ă curînd, acasă.
$eth începu să stea lungită pe divanul din irou şi să se
distreze cu pisicile ei dragi, la început şi apoi să facă
rochii la păpuşi, care fuseseră date uitării prea multă
vreme. 3icioarele ei, care altădată nu se odihneau o
clipă, erau acum ţepene şi fără putere, că Jo o purta în
raţe prin casă în fiecare zi, ca să ia aer. Meg îşi strica cu
dragă inimă mîinile ei ale, ca să facă mîncăruri delicate,
pentru scumpa lor surioară) iar !m", sclavă credincioasă
a inelului, îşi săratorea reîntoarcerea, dăruind surorilor
ei cît putu mai multe din lucrurile ei.
Cum se apropia Crăciunul, casa fu iar plină de
mistere ca altădată şi Jo făcea să rîdă cu lacrimi familia,
plănuind serări imposiile sau asurde, în onoarea
acestui
la fel deCrăciun neoişnuit
fanteziste, căci dacde vesel.
ă ar 7deile
fi făcut lui +aurie
focuri erau
de artificii,
rachete şi arcuri de triumf. upă multe discuţii, cei doi
amiţioşi fură potoliţi şi păreau amărîţi de insuccesul lor,
ceea ce nu-i împiedica să se prăpădească de rîs, de
cîteori se găseau împreună.
4iua de Crăciun fu minunată, după un şir întreg de
zile frumoase. :annah zicea că 'simte ea că va fi o
sărătoare cum le doreşte inima(, ceea ce se realiza,
căci toate se prezentau în condiţiile cele mai favoraile.
ă le luăm pe rînd% domnul March scrise că se va
întoarce în curînd printre ei) apoi $eth se simţi mult mai
ine în dimineaţa aceea şi îmrăcată într-un capod roşu,
moale, înflorit — dar de la mama ei — fu dusă în triumf la
fereastră, ca să vadă surpriza — darul făcut de Jo şi
+aurie
demni '&epotoli ţii(lor,
de porecla aceştia îşi dnişte
căci ca ăduser ă osteneala
zîne lucraseră stoat
ă fieă
noaptea şi-i pregătiseră o surpriză nostimă. >idicaseră
afară în grădină o femeie de zăpadă, ti puseseră pe cap o

coroană de vîsc, într-o mînă un coş cu flori şi fructe şi în
cealaltă nişte note de pian, iar din gură îi ieşea un cîntec
de Crăciun, scris pe un steag de hîrtie
J=&<6>!= CĂ9>E $E9:
Mică ?et$, +omnul să te ocrotească
+e amaruri fii ferit ă
Sănătate, bucurie, din belşug să-ţi
dăruiască
+e "răciun fii fericit ă.
Ţ i-am adus fructe ; un morman, ;

Multe flori mirositoare,
Muzică, să cînţ i la pian
)i un pled pentru picioare.
0afael numărul doi

!e
"e-ioana
drepta am
zugrăvit,
mai ajutat-o noi
7asul însă, spune tu, nu-i potrivit*
& fundă roşie să-ţi găteşti

# mî ţii coadă-ţi dăm ca dar,
"u drag pe toate să le primeşti,
aurie şi 2o te roagă-n cor.
Ce mai rîse $eth, cînd o văzu/ Ce mai alergă +aurie

afară şi înăuntru ca să-i aducă darurile şi ce caraghios le
prezenta Jo.
— înt aşa de fericită, că, dacă ar fi şi tata aici, n-aş
putea să-mi mai doresc nimic, zise $eth, suspinînd de
mulţumire, în timp ce Jo o ducea înapoi, în irou, s ă se
odihneasc ă dupăţi,atîta
ciorchinii minuna e0citare
pe care-i şi să Jungfrau.
trimisese se răcorească cu
— *i eu la fel, spuse Jo, lovind uşor uzunarul în care

se găseau mult doriţii =ndine şi intram.
— *i eu, ineînţeles, îi făcu ecou !m", mîncînd din
ochi copia gravată a Madonei cu copilul, pe care i-o
dăduse mama
— ar eu/ei,strig
fi0at într-omîngîind
ă ăMeg, ramă drăcutele
guţă. argintii ale
primei ei rochii de mătase, pe care domnul +aurence
ţinuse neapărat să i-o dăruiască.
— Cum aş putea să fiu eu altfel/ zise doamna March
plină de recunoştinţă, ridicînd privirea de la scrisoarea
soţului, la faţa zîmitoare a lui $eth şi mîngîind roşa
făcută din păr cărunt, lond, castaniu şi negru, pe care
tocmai i-o prinseseră fetele ei.
in cînd în cînd, în lumea asta prozaică, se mai
întîmplă lucrurile şi ca-n poveşti şi ce fericire e atunci în
casa unui om/ !ia o jumătate de oră, după ce toată
lumea spusese că e aşa de fericită, că un strop de
ucurie în plus i-ar doorî, stropul sosi.
+aurie îşi vîrî capul încetişor pe uşa de la salonaş.
ar,
strigădac
tul ădearrăfizoi
făcut
al un salt mortal,
indienilor, sau
efectul arar fi pronun
fi fost ţat
acelaşi,
căci faţa lui trăda atîta agitaţie înăuşită şi vocea lui era
atît de neaşteptat de veselă, că toţi săriră în sus, deşi el
se mulţumi să spună, cu o voce ciudată, întretăiată%
'7ată, un alt dar de Crăciun pentru familia March(.
&ici nu terminase ine ce avea de spus şi fu dat
repede la o parte de un ărat înalt, înfofolit pînă la
urechi, şi, sprijinindu-se de un alt ărat înalt, care
încerca să rostească ceva şi nu putea. e înţelege că fu o
zăpăceală generală şi pentru scurtă vreme, toată lumea
părea să-şi fi pierdut minţile, căci se întîmplară lucrurile
cele mai ciudate şi nimeni n-avu nimic de oiectat.
omnul March dispăru în îmrăţişarea a patru perechi de
raţe pline de iuire, Jo se făcu de rîs, leşinînd aproape şi
treui
veselă. săomnul
fie dus$roo?e
ă şi îngrijit deă +aurie,
o sărut pe Megîncucătotul
mara din
cu
greşeală, cum încercă el apoi să e0plice şi !m" cea
demnă se împiedică de un scăunaş, căzu jos şi rămase

acolo, strîngînd cişmele tatălui ei şi ţipînd de ucurie.
oamna March fu prima care-şi veni în fire şi ridică mîna
în semn de tăcere%
—
arst/
era&uprea
uitaţtîrziu.
i de $eth/
=şa de la irou se deschisese
larg şi micul capot roşu apăruse în prag. $ucuria dădu
putere picioarelor ei slae şi $eth se repezi drept în
raţele tatălui ei. ă nu mai vorim de ce s-a întîmplat
după aceea, căci acum fericirea nu mai încăpea în inimile
lor, ştergînd toată amărăciunea din trecut şi lăsînd numai
clipa de mulţumire din prezent. =n rîs sănătos readuse
pe toată lumea pe pămînt. :annah fu descoperită după
uşă, plîngînd cu sughiţuri curcanul cel gras, pe care
uitase să-l scoată din cuptor, cînd dăduse fuga în
ucătărie. Cînd se potoliră, doamna March încercă să-i
mulţumească domnului $roo?e, pentru grija neoosită pe
care o avusese pentru soţul ei, la care vore, domnul
$roo?e îşi aduse deodată aminte că domnul March are
nevoie de odihn
graă. !poi ă şi,convalescen
cei doi luînd pe +aurie
ţi furde raţla
ă puşi , se retrase
odihn ă şi în
ei
se supuseră, stînd amîndoi în acelaţi fotoliu şi vorind
întruna.
omnul March le spuse că dorise grozav să le facă o
surpriză şi, cînd se făcuse vremea ună, doctorul îl
sfătuise să se folosească de acest prilej, pentru a pleca.
+e povesti ce devotat fusese $roo?e, care e un ăiat
îndatoritor şi de treaă. 3entru ce se opri domnul March
tocmai acolo un moment şi, după ce aruncă o privire la
Meg, care scormonea focul cu putere, se uită la soţia lui,
ridicînd întreător din sprîncene, ramîne să ghiciţi dum-
neavoastră, iuiţi cititori, şi pentru ce doamna March
dădu uşor din cap şi întreă deodată dacă nu vrea să
mănînce ceva. Jo prinse privirea, înţelese de ce e vora şi
se sculă, sea
ca pentru ă aduc ă vin, uşa%
şi trîntind ceai şi friptură de viţel, mormîind
— &u pot să sufăr ăieţii de treaă, cu ochi căprui.
!şa masă de Crăciun ca a lor nu s-a pomenit/

Curcanul cel gras fu o adevărată încîntare pentru ochi,
cînd :annah îl aduse sus, umplut, prăjit şi împodoit.
+a fel fu şi udinca de prune, care se topea în gură,
ca
Mareşi jeleurile,
minune cdin care a
ă totul !m" mînc
ieşit ă, pîn
ine, ă nu mai
pentru că, putu.
zicea
:annah 'mintea mea umnezeu ştie pe unde era şi tare
mă mir că n-am fript udinca şi n-am umplut curcanul cu
stafide/(
omnul +aurence şi nepotul lui luară masa cu ei.
1eni şi domnul $roo?e, la care Jo se încruntă foarte, spre
nespusa veselie a lui +aurie. 8n două fotolii alăturate din
capul mesii, luară loc $eth şi tatăl ei, mîncînd foarte
cumpătaţi friptură şi fructe. $ăură în sănătatea tuturor,
spuseră poveşti, cîntară cîntece, îşi aduseră aminte de o
mulţime de întîmplări trecute şi în total, se distrară
minunat. 6usese plănuită şi o plimare cu sania, dar
fetele nu vrură să-l lase singur pe tatăl lor, aşa că
musafirii plecară devreme şi amurgul găsi întreaga
familie, acumacum
— E0act fericitun
ă, strîns
an neă în jurul focului.
plîngeam că o să avem un
Crăciun foarte trist. 1ă aduceţi aminte întreă Jo, rupînd
o scurtă tăcere, care urmase după o conversaţie ce nu se
mai isprăvea.
— ! fost un an destul de plăcut în total, zise Meg
zîmind focului şi felicitîndu-se că a tratat pe domnul
$roo?e cu demnitatea cuvenită.
— Cred că a fost destul de greu, oservă !m"
urmărind pe gînduri, sclipirile pe care le arunca inelul ei.
— 8mi pare ine c ă s-a terminat şi că te avem pe
dumneata iar printre noi, şopti $eth, care stătea pe
genunchii tatălui ei.
— Cam anevoioasă a fost calea pentru voi, micile
mele călătoare, mai ales partea asta de la urmă. ar aţi
mers
dispareînainte cu curaj
în curînd, şi credMarch,
zise domnul că greut ăţilepevierînd,
privind ţii vor
cu
mulţumire de părinte, cele patru fete tinere strînse în

jurul lui.
— e unde ştii Ţi-a spus mama întreă Jo.
— &u tocmai/ 3aiul grînelor se îndoaie, după cum
suflă—vîntul, şi azi am făcut
Ce descoperiri cîteva descoperiri.
pune-ne/ se rugă Meg care
stătea la spatele lui.
— =ite, una e asta/ *i, luînd m+a ere se sprijinea pe
raţul scaunului, arătă degetele înnăsprite, arsura de pe
mînă şi ătăturile din palme. 8mi amintesc că pe vremuri
mîna asta era ală şi moale, şi grija ta cea mai
importantă era s-o p ăstrezi aşa. Era foarte frumoasă pe
atunci, dar pentru mine e mai frumoasă acum, căci în
aceste cusururi citesc o mică poveste. !rsura aceasta a
fost făcută, ca să nu mai pari vanitoasă, mîna asta
înnăsprită a cîştigat ceva mai un, decît nişte ăşici, şi
sînt sigur că cusutul făcut de degetele astea înţepate va
dura multă vreme, cu atîta drag a fost făcut. Meg, draga
mea, eu preţuiesc îndemînarea femeii care face-un
cmod
ămină. fericit,
Mă simtmai mult de
mîndru decît mîinile
aceast ale
ă mîn şi ătalentele
ă un şi harnicla
ă
şi sper că nu mă va ruga nimeni să i-o dau, încă multă
vreme de acum încolo.
acă Meg ar fi dorit o răsplată pentru lungile ore de
muncă neoosită, o primi acum în strîngerea de mînă
plină de iuire a tatălui ei şi în zîmetul lui aproator.
— Ce zici de Jo pune-i te rog o voră ună, pentru
că şi-a dat atîta osteneală şi a îngrijit cu atîta drag de
mine, zise $eth, la urechea tatălui ei.
El rîse şi se uită la fata cea înaltă, care stătea în faţa
lui cu o privire neoişnuit de lîndă în ochi.
— Cu tot părul scurt şi creţ, parcă nu-l mai văd pe
'fiul meu Jo, pe care l-am lăsat acum un an(, zise domnul
March. 1ăd în schim o domnişoară care-şi pune drept
gulerul, care-şi
mai fluieră, nicileag ine
nu ămai şireteleca
voreşte deliceenii
la pantofi şi nici
şi nici nu nu
se
mai trînteşte pe covoraş, cum făcea altădată. !cum e
mai slaă şi mai trasă la faţă, de atîta veghe şi grijă, dar

îmi place mai mult aşa, peTHru că nu mai e aşa de ruscă
în mişcări şi vocea ei e mai lîndă. &u mai sare, ci merge
liniştit şi îngrijeşte ca o mamă de o anumită fetiţă, ceea
ce mă ucur
neunatic foarte
ă, ădar, dacmult.
ă în 8mi cameilipseşte
locul e o fatfata mea cea
ă iuitoare,
săritoare şi voinică, mă simt mulţumit. &u ştiu dacă
faptul, că şi-a tăiat părul a potolit pe oiţa noastră cea
răcită, dar ceea ce ştiu sigur, e că în tot ashingtonul n-
am putut găsi ceva destul de frumos să cumpăr cu cei
douăzeci şi cinci de dolari, pe care mi i-a trimis fata mea
cea ună.
#chii lucitori ai lui Jo se împăienjeniră o clipă şi
orajii ei palizi se roşiră la auzul vorelor tatălui ei,
simţind că merită o arte din această laudă.
— !cuma $eth, zise !m", aia aşteptînd să-i vină
rîndul, dar lăsîndu-se la urmă, plină de rădare.
— ! rămas aşa de puţin din ea, încît mi-e teamă să
spun multe, ca nu cumva să dispară cu totul, începu tatăl
ei vesel,tare
strînse dar,laamintindu-şi
pieptul lui,căzicînd
era cît
cup-aci s-o piard
durere, ă, o
lipindu-şi
orazul de al ei% !cum eşti iar sănătoasă, $eth scumpă,
şi te vom păstra aşa, dacă ne va ajuta unul umnezeu.
upă un moment de tăcere se uită la !m", care
stătea pe grătarul de la soă, la picioarele lui şi zise,
mîngîindu-i uclele aurii%
— !m ăgat de seamă că !m" a mîncat sparanghel
la masă, a făcut tîrguieli pentru m;ma, a cedat locul lui
Meg astăseară şi a văzut de toată lumea, cu rădare şi
voie ună. Mai ag de seamă că nu se mai agită atîta, nu
se mai găteşte la oglindă şi nici nu voreşte măcar de un
inel foarte drăguţ pe care-l are în deget. e aici trag
concluzia că a învăţat să se gîndească mai mult la ceilalţi
şi mai puţin la ea, şi s-a hotărît să încerce să-şi modeleze
caracterul
figurinele decuargil
aceeaşi grijă decuasta,
ă. Mă ucur care-şi
fiindcămodeleaz fi
deşi aş ă
fost mîndru de o statuetă graţioasă, făcută de ea, sînt cu
mult mai mîndru de o fiică iuitoare, care are darul de a

face viaţa frumoasă, pentru ea şi pentru ceilalţi.
— +a ce te gîndeşti, $eth întreă Jo, după ce !m"
mulţumi tatălui ei şi-i spuse ce e cu inelul.
multe— !m
greutcitit
ăţi, azi în !rogresul
Creştinul , cumă dup
pelerinilor
şi Credinciosul ajunser la oă
pajişte verde minunată, unde înfloreau crinii tot anul şi
acolo se odihniră mulţumiţi, cum facem noi acuma,
înainte de a-şi continua drumul pînă la capăt, răspunse
$eth şi, dîndu-şi uşor drumul jos din raţele tatălui ei, se
îndreptă încet spre pian şi continuă% E vremea să cîntăm
şi eu vreau să fiu la locul meu de totdeauna. !m să
încerc să cînt cîntecul păstorului pe care-l auziră
pelerinii. !m făcut eu muzica pentru tata, pentru că îi
plac versurile. 4icînd acestea, $eth se aşeză la micul ei
pian, care-i era aşa de drag şi atinse uşor clapele şi, cu
vocea ei dulce, pe care nu sperau s-o mai audă vreodată,
cîntă acompaniindu-se singură, imnul delicat care i se
potrivea nespus de ine%
"ei ce sînt jos, nu se tem să cadă,
"ei modeşti, nu se mîndresc,
ar oc$ii +omnului desc$is stă să-i vadă
!e cei ce se umilesc.
"eea ce am, îmi e de ajuns,

!u ţ in sau mult
)i, +oamne, cuvîntul tău în mine a
pătruns,
6n el eu cred, de el ascult.
& povară e orice bogăţ ie,

"elui ce pe +omnul îl urmează
+rumul către a lui împărăţ ie,
"ătre fericire îl îndrumă
CAP. XXIII
MĂTUŞA MARCH ARANJEAZĂ LUCRURILE
Ca alinele roind după regina lor, aşa se grămădiră

mama şi fiicele
de toate, în jurul domnului
ca să priveasc March
ă, să asculte şi saă doua zi, uitînd
se îngrijeasc ă
de noul invalid, care era mai, mai, să fie înăuşit de atîta
gentileţe. tînd rezemat între perne, în fotoliu, lîngă patul
lui $eth, cu celelalte trei fete alături şi cu :annah, care
ăga mereu capul pe uşă 'ca să se uite un pic la
conaşul(, se părea că fericirea lor e deplină, că nu le
lipseşte nimic. 9otuşi lipsea ceva şi cei mari o simţeau,
deşi nu şi-o mărturiseau doamna şi domnul March se
uitau unul la altul, îngrijoraţi, de cîte ori urmăreau pe
Meg cu ochii, Jo, devenea din cînd în cînd foarte serioasă
şi o văzură arătînd pumnul umrelei domnului $roo?e, pe
care o uitase în vestiul. Meg era distrată timidă şi
tăcută, tresărea, de cîte ori suna cineva, şi se înroşea,
cînd se pronunţa numele lui John. !m" zise%
agită—întruna
9oată ceea
lumeaceaşteapt ă sde
e ciudat, ă se întîmple
vreme ceva
ce tata şi se
e acasă,
ine sănătos.
*i $eth se întrea, inocentă, de ce nu dau fuga
vecinii la ei, ca mai înainte.
upă-amiază, +aurie trecu pe acolo şi zărind pe Meg
la fereastră, căzu în genunchi, se ătu în piept, îşi smulse
părul, îşi împreună mîinile a rugăciune şi, cînd Meg îi
spuse să se ridice de acolo şi să plece, el stoarse nişte
lacrimi imaginare din atistă şi o luă la fugă pe după colţ,
ca şi cum ar fi fost într-o disperare cumplită.
— Ce vrea caraghiosul acela cu gesturile lui rîse
Meg, prefăcîndu-se că nu înţelege.
— 8ţi arată cum o să se maimuţărească John al tău,
în curînd. Emoţionant, nu răspunse Jo, dispreţuitoare.
— &u zice 'John
nu corespunde alii,meu(,
realităţ nicitănu
dar Meg răgse
ănipotriveşte,
vorele, canici
şi
cum numele i-ar fi sunat plăcut la ureche. 9e rog, nu mă
chinui, Jo/ Ţi-am spus că nu ţin chiar aşa de mult la el, şi
că vom fi tot prieteni uni ca mai înainte.
— &u se mai poate/ +ucrurile odată făcute nu se mai
pot desface şi prostia lui +aurie a lăsat urme. Eu am
ăgat
alt ădatde
ă şiseam şi mama
te-aiădep la fel.mult
ărtat foarte &u de
maimine.
eşti de
&u loc ca
vreau
să te supăr şi o să suport ărăteşte plecarea ta, dar aş
vrea grozav să se aranjeze toate o dată. &u pot să sufăr
să aştept, aşa că, dacă ai de gînd s-o faci, fă-o iute şi
termină o dată cu povestea asta, zise Jo cu ciudă.
— Eu nu pot să spun sau să fac ceva, pînă nu
voreşte el, şi el n-are s-o facă, pentru c ă tata zice că
sînt prea tînără, începu Meg, aplecîndu-se pe lucrul ei, cu
un zîmet uşor în colţul uzelor, care te făcea să
ănuieşti că nu e chiar de aceeaşi părere cu tatăl ei, în
această privinţă.
— Chiar dacă ar vori, tu tot n-ai să ştii ce să
răspunzi, ci ai începe să plîngi şi te-ai înroşi, sau ai face
ce vrea el, în loc să spui '&u/(, categoric, hotărît.
crezi—tu. &u*tiu
sîntcechiar
am aşa
să răde naivăM-am
spund. şi de gîndit
slaă,lapeasta,
cît mcaă
să nu fiu luată prin surprindere.
Jo zîmi, f ără voia ei, de aerul important pe care şi-l
luă Meg deodată şi care-i stătea tot aşa de ine, ca şi
roşeaţa mereu schimătoare din oraz.
— *i m ă rog ce i-ai spune întreă Jo, cuprinsă de
oarecare respect.
— Ei ine să ştii şi tu lucrurile astea. Eşti destul de
mare, ai şaisprezece ani şi e0perienţa mea îţi va fi de
folos poate, o dată şi o dată, în propriile tale chestiuni de
felul ăsta.
— per să n-am aşa ceva. E însă nostim să vezi pe
alţii pierzîndu-şi capul, dar aş fi neună să fac şi eu la fel
şi Jo se scutură speriată.
el te — &u sînt
place de părerea ta, dacă îţi place cineva mult şi
pe tine.
Meg spuse acestea doar pentru ea şi se uită cu

privirea pierdută, spre poteca unde văzuse adesea
îndrăgostiţi plimîndu-se vara în amurg.
—3arcă începuseşi să spui cum ai să răspunzi
 ăiatului ăăla,
nevinovat zise ei.
a surorii Jo, întrerupînd fără jnilă visarea
— #, i-aş spune numai atît, cu un aer calm şi hotărît%
'8ţi mulţumesc, domnule $roo?e/ Eşti foarte drăguţ, dar
sînt de aceeaşi părere C: tata că, deocamdată, sînt prea
tînără, ca să mă logodesc, aşa încît să nu mai vorim de
lucrul ăsta şi să fim prieteni, ca mai înainte(.
':m/ E cam prea rece şi dîrz răspunsul. &u cred că
ai să spui asta vreodată şi, chiar dacă ai face-o, el n-ar fi
mulţumit. acă o să se poarte ca îndrăgostiţii din cărţi,
cînd îi îndepărtezi, mai curînd ai să cedezi, decît să-l
ofensezi.
— &u, asta niciodată/ !m să-i spun că acesta e
hotărîrea mea şi am să ies din odaie cu multă demnitate.
4icind acestea, Meg se ridică şi se pregătea tocmai
spas
ă-i în
arate cum oo făscu
vestiul ă fac la momentul
săăzoare la loc peoportun,
scaunulcînd
ei şi un
să
înceapă să coase, ca şi cum viaţa ei întreagă ar fi atîrnat
de repeziciunea cu are ar fi terminat lucrul. Jo rîse pe
înfundate de această schimare ruscă şi cînd cineva
ătu timid în uşă se duse şi deschise cu un aer încruntat,
foarte puţin primitor.
— $ună ziua/ !m venit să-mi iau umrela, adică să
văd ce mai face tatăl dumneavoastră, zise domnul
$roo?e, intimidîndu-se, cînd înţelese, după o privire
aruncată fetelor, despre ce voriseră ele pînă atunci.
— E foarte ine, e la cuier. Mă duc să ţi-o aduc şi-i
spun c ă eşti aici şi, după ce amestecă ine pe tata şi
umrela la un loc, Jo ieşi pe furiş din cameră, ca să-i dea
prilej lui Meg să-şi ţină discursul ei plin de demnitate,
dar,
spre în
uşămomentul în care dispăruse ea, Meg o luă pieziş
, murmurînd%
— Mama ar fi încintată să te vadă. 7a loc te rog/ Mă

duc s-o chem.
— &u pleca/ Ţi-e frică de mine, Margaret
$roo?e părea aşa de mîhnit, că Meg îşi închipui că a
fuclelor
ăcut cevade foarte nepoliticos.
pe frunte, e mai
fiindcă nu-i înroşi pînăniciodat
zisese la r ădăăcina
pe
nume pînă atunci, şi rostit de el, într-un mod aşa de
natural, 'Margaret( sună atît de dulce. orind să nu pară
încurcată, îi întinse prietenoasă mîna şi zise plină de
recunoştinţă%
— Cum poate să-mi fie frică de dumneata, cînd ai
fost aşa de drăguţ cu tata &ici nu ştiu cum să-ţi
mulţumesc.
— ă-ţi spun eu cum întreă domnul $roo?e şi,
ţinînd strîns mîna ei mică în amîndouă mîinile lui mari, se
uită la Meg cu atîta dragoste în ochii lui căprui, că inima
ei începu să ată tare şi ar fi dorit în acelaşi timp s-o ia la
fugă şi să rămînă acolo, să-l asculte.
— # nu, te rog, nu face asta, zise ea, incercînd să-şi
trag ă mîna,
vorele ei. cu o privire înspăimîntată, care dezminţea
— &u vreau să te supăr. 1reau numai să ştiu dacă ţii
puţin la mine, Meg. Eu te iuesc aşa de mult/ declară
domnul $roo?e cu dragoste.
!cum era momentul pentru discursul ei ponderat şi
rece, dar Meg nu i-l ţinu, pentru că îl uitase complet) ci
lăsă capul în jos şi şopti '&u ştiu(, aşa de încet, că John
treui să se aplece, ca să-l audă.
omnul $roo?e păru mulţumit de acest răspuns şi,
strîngînd mîna grăsuţă într-ale lui, cu reunoştinţă, zise,
zimind, pe tonul lui cel mai convigător%
—&-ai vrea să încerci să vezi dacă mă iueşti !ş
dori aşa de mult să aflu. &u mai pot.să lucrez cu tragere
de inimă, pînă nu ştiu dacă îmi voi căpăta răsplata
sîrguinţei mele, în cele din urmă.
— înt prea tînară, zise Meg şovăind, întreîndu-se

de ce o fi aşa de emoţionată şi totuşi simţindu-se ine cu
el.
— !m să aştept, şi în vremea asta poate te
oişnuieşti să mde
fie o lecţie aşa ă cunoşti şi săăMeg
grea, drag mă iueşti. Crezi că are să
—acă îmi dau osteneala s-o învăţ, nu dar... .
— 9e rog, dă-ţi osteneala, Meg/ Mie îmi place să
învăţ pe alţii, şi asta e mai uşor decît germana, o
întrerupse John, apucîndu-i mîna cealaltă, aşa încît ea nu
mai putea să-şi ascundă ochii, cînd el se plecă, să-i
privească.
9oate acestea fură spuse pe un ton rugător) dar,
uitîndu-se pe furiş la el, Meg îi prinse privirea, care era în
acelaşi timp veselă şi afectuoasă, avîna pe uze zîmetul
unui om care nu se îndoieşte de succesul său. !ceasta o
supără. +ecţiile de cochetărie ale !nnei Moffat cea
neunatică îi veniră în minte şi dorinţa de împotrivire
care se găseşte în stare lentă şi în sufletul celor mai
cumsecade
era, ascultă defemei, secapricios
glasul deşteptăcare-i
în ea.şoptea
8nfierîntat ă cum
în ureche să
fie rea şi trăgîndu-şi amîndouă mîinile dintr-ale lui, îi zise,
impulsivă%
— &u-mi dau deloc osteneala. 3leacă, te rog, şi lasă-
mă în pace.
$ietul $roo?e făcu nişte ochi miraţi, văzînd pe Meg
într-o asemenea dispoziţie neoişnuită, ca şi cum toate
visurile lui s-ar fi dărîmat peste el şi l-ar fi înăuşit.
— 4ău Mă goneşti de-a inelea întreă el speriat.
— Chiar aşa/ &u vreau să fiu plictisită de pe acum cu
asemenea lucruri. e altfel şi tata e de aceeaşi părere.
— &u-mi dai voie să sper că-ţi vei schima într-o zi
hotărîrea !m să aştept şi n-am să mai pomenesc de
asta, pînă nu vei vori tu. &u te juca cu mine, Meg. &u-mi
închipuiam că te po
— !ş prefera săţinu-
purta aşa
ţi mai cu oamenii
închipui nimic.
Meg simţi o satisfacţie diaolică să pună la încercare

rădarea iuitului şi propria ei putere de împotrivire.
El rămase în picioare foarte demn, grav şi palid la
faţă, semănînd mai mult decît oricînd cu eroii din romane
pe care-i
frunte, niciadmira ea% dar
nu începu să el nici nu
umle de se ăpîn
colo tu ăcucolo,
mînaprin
pe
cameră, cum făceau ei, ci se uită lung la ea, cu atîta
iuire şi cu atîta încredere, încît ea simţi că i se înmoaie
inima, fără voia ei. &u ştiu ce s-ar fi întimplat pe urmă,
dacă mătuşa March, n-ar fi intrat şchiopătînd pe uşă, în
acest moment de încordare.
e dimineaţă, pe cînd îşi făcea plimarea ei
oişnuită, ătrînă se întîlnise cu +aurie, care-i dăduse
raportul de noile evenimente şi ea nu putuse rezista şi
venise drept la ei, să-i vadă. *i într-adevăr, căzu pe
neaşteptate peste doi din ei, care fură aşa de speriaţi, că
Meg tresări, parcă ar fi văzut o stafie şi domnul $roo?e
se făcu nevăzut în irou.
— umnezeule mare, ce-i asta strigă ătrînă, izind
cu astonul
iscoditore, cîndînla podea şi uitindu-se,
tînărul palid, cînd la faţcu privirea
a roşie ei
pînă la
urechi.
— E prietenul tatii... ar cum de eşti aici &u înţeleg
de loc/ se îlîi Meg, care îşi dete seama că va treui să
suporte un întreg discurs acuma.
— Cred şi eu că nu înţelegi/ i-o întoarse mătuşa
March, aşezîndu-se. ar ce-ţi tot spune prietenul tatii, de
te face să fii stacojie la faţă e întîmplă ceva rău aici şi
eu vreau să ştiu.
*i ătu iar în podea.
— tăteam, aşa, de voră. omnul $roo?e a venit
să-şi ia umrela, începu Meg, dorind din tot sufletul ca
domnul $roo?e, cu umrela lui cu tot, să nu mai fie la ea,
în casă.
acuma— $roo?e Ăstaaflat
înţeleg. !m e profesorul
tot. Jo a făcut
ăiatului
nişte acela !ha,
aluzii într-o
scrisoare către tatăl ei, pe care am găsit-o eu, şi am
cerut să-mi e0plice despre ce e vora. per că nu ţii să-l

iei de ărat, fetiţo întreă mătuşa March, foarte
scandalizată.
—st/ !ude/ 1rei s-o chem pe mama zise Meg,
tulurat ă răînc
— &u u.ă. !m să-ţi spun şi ţie ceva şi vreau să ne
înţelegem chiar acum. Mărturiseşte, ai de gînd să te
măriţi cu deşteptul ăsta acă faci una ca asta, nu vezi
nici un an din averea mea. Ţine minte asta şi fii fată cu
scaun la cap, zise ătrînă rar şi răspicat.
Mătuşa March era o femeie care avea darul de a
trezi spiritul de contrazicere şi în oamenii cei mai
împăciuitori şi simţea o adevărată satisfacţie, cînd
reuşea, ştiind că în deosei oamenii tineri şi îndrăgostiţi
sînt de o încăpăţînare fără margini. acă mătuşa March i-
ar fi cerut lui Meg să se mărite cu John $roo?e, ea ar fi
răspuns proail că nici prin gînd nu-i trece) dar, cum i se
porunci să nu se uite la el, ea îşi puse în cap s ă facă
contrariul. 3ropriile ei sentimente de mai inainte, la care
se
hotăad ăuga
rîre încăpfoarte
şi, fiind ăţînarea, o ăf,ăMeg
aprins cură ţinu
să piept
ia uşor aceast
ătrînei ă
cu
o vioiciune neoişnuită.
— !m să mă mărit cu cine îmi place, mătuşă March,
şi dumneata poţi să-ţi laşi averea cui vrei, şi Meg dădu
apăsat din cap.
— :m, hm/ 7a uitaţi-vă la ea/ !şa asculţi de sfaturile
mele, domnişoară !re să-ţi pară rău, ai să vezi tu, cînd
ai să-ţi dai seama că într-o casă săracă dragostea nu ţine
de foame.
— &u cred că e mai rău decît într-o casă lu0oasă, i-o
întoarse Meg.
Mătuşa March îşi puse ochelarii şi o măsură din cap
pînă în picioare. &-o mai văzuse niciodată aşa pe
nepoata ei. Meg singură aia se mai recunoştea. e
simţea
John şi caşa
ă-şide curajoas
sus ă şi
ţine, sus şi de fericit
tare, ă că-ldepoate
dreptul apăra
a-/ iui, pe
dacă
vrea. M ătuşa March văzu c ă a greşit calea şi, după o
scurtă pauză, porni din nou la atac. e data aceasta o

luă cu duhul lîndeţii%
— Meg dragă, fii fată cuminte şi ascultă-mă. 8ţi vreau
inele şi nu ţin să-ţi strici viaţa dintr-o greşeală, pe care
o faciţie,lacaînceput.
situa să-ţi poţ!r treui
i ajuta să teE m
familia. deări ţi cu un
datoria om cu
ta doar să
faci o partidă ună şi ar treui să înţelegi asta.
— 9ata şi mama nu sînt de aceeaşi părere, ei ţin la
John, deşi e ăiat sărac.
— 9ăticu şi mămica ta, draga mea, n-au mai multă
minte decît copiii.
— înt încîntată/ zise Meg cu putere.
Mătuşa March se făcu că n-aude şi dădu înainte%
— $ăiatul ăsta e sărac şi n-are nici rude ogate, nu
— &u, dar are mulţi prieteni.
— &u te poţi sprijini pe prieteni. 8ncearcă şi ai să vezi
cum îţi întorc spatele. !re vreo slujă
— &u încă, dar domnul +aurence are să-l ajute să-şi
găsească un post.
— !sta
toane, nu-inu
pe care destul.
te poţJames
i izui.+aurence
upă cîtee un moşneag
văd, cu
ai de gînd
să te măriţi cu un om fără ani, fără situaţie şi fără
slujă, ca să munceşti mai mult decît înainte, cînd ai
putea fi fără griji tot restul zilelor tale, dacă m-ai asculta
pe mine. Credeam că ai mai multă minte, Meg.
— &-aş fi putut să găsesc ceva mai un, chiar dacă
aş fi aşteptat o viaţă întreagă. John e un, înţelept şi
talentat. 1rea din tot sufletul să muncească şi sînt sigură
că va ajunge departe, fiindcă e energic şi curajos. 9oată
lumea îl iueşte şi-l respectă. Mă simt mîndră, la gîndul
că el ţine la mine, deşi eu sînt aşa de săracă şi de
nepricepută, zise Meg, şi aerul semeţ pe care-l luase o
făcea mai frumoasă decît oricînd.
— *tie că ai prieteni ogaţi, fetiţo/ Ăsta e secretul
simpatiei
— Mălui,
tuşăsăMarch,
ştii de cum
la mine.
poţi să spui aşa ceva John n-
are astfel de intenţii josnice şi, dacă ai de gînd să
continui în acelaşi fel, nici nu te mai ascult, se înfurie

Meg, revoltată de ănuielile nedrepte ale ătrînei. John al
meu nu s-ar căsători pentru ani, cum nu m-aş căsători
nici eu. &u mi-e teamă de sărăcie, fiindcă am fost fericită
şi
lîngpînă acum,
ă el, fiindcăşimştiu că el şimeu...
ă iueşte ă va face să mă simt ine
Meg se opri, aducîndu-şi aminte deodată că nu luase
încă nici o hotărîre, ca spusese răstit lui 'John al ei( să
plece şi că el ar putea auzi vorele ei, schimătoare,
după cum sufla vîntul.
Mătuşa March fu foarte supărată, pentru că îşi
pusese în gînd să găsească o partidă ună pentru
nepoata ei cea frumoasă şi aerul ţanţoş al fetii o
nemulţumi pe ătrînă.
— 6oarte ine/ îmi spăl mîinile de toată afacerea
asta/ Eşti o încăpăţînată şi nici nu-ţi dai seama cît ai
pierdut prin puterea asta a ta. &u, n-am de gînd să mă
opresc. Mi-am pierdut toate iluziile despre tine şi mi-a
trecut pofta să-l văd pe tatăl tău. ă nu-ţi închipui că ai
să capeţiă ceva
îngrijeasc de la
prietenii lui mine,
$roo?ecînd
ăla,te-ide mtine.
ărita. Eu
ă am
se
terminat cu tine.
*i trîntind uşa în nasul lui Meg, mătuşa March plecă
cu o falcă în cer şi cu una în pămînt. 3arcă tot curajul fetii
se duse o dată cu ea, căci, cînd rămase singură, Meg
stătu un moment nehotărîtă dacă să rîdă sau să plîngă.
ar, înainte de a se hotărî, domnul $roo?e fu lîngă ea şi-i
zise dintr-o răşuflare%
— !m auzit, fără să vreau, Meg. 8ţi mulţumesc, ţie
pentru că m-ai apărat şi mătuşii March, fiindcă m-a ajutat
să-mi dau seama că totuşi ţii puţin la mine.
— &-am ştiut nici eu cît de mult ţin la tine pînă nu te-
a insultat, începu Meg.
— *i nu treuie să mai plec, nu 3ot să rămîn şi să
fiu fericit
!cumcuartine, dragiar
fi fost ă Meg
momentul să dea acel răspuns
zdroitor şi apoi să iasă demnă, dar Meg uită de
amîndouă şi se făcu de ruşine pentru totdeauna faţă de

Jo, şoptind supusă%
— a, John, ascunzîndu-şi faţa la pieptul lui.
=n sfert de oră după ce plecă mătuşa March, Jo
coorî
trase cuîncet scara,Cum
urechea. se opri un moment
nu auzea nici unlazgomot
uşa salonului şi
înăuntru,
dădu din cap, zîmind satisfăcută, şi-şi zise%
— +-a trimis la plimare, cum am plănuit noi, şi s-o
isprăvit şi istoria asta. Mă duc să-mi povestească cum s-a
terminat şi să rîdem ine.
ar iata Jo n-apucă să rîdă, căci la spectacolul care
i se oferi ochilor, rămase împietrită în prag, cu gura
căscată şi cu ochii mari de uimire, şi parcă i se tăie
răsuflarea, de ce văzu. uşmanul cel temut stătea liniştit
pe sofa, iar sora ei cea mîndră se aşeză pe genunchii lui,
cu un aer de desăvîrşită supunere. +a zgomotul pe care-l
făcu intrînd îndrăgostiţii se întoarseră şi o văzură. Meg
sări în picioare, veselă şi surîzătoare, iar 'omul ăla(, cum
îi zicea Jo, începu să rîdă şi zise, fără să se emoţioneze,
salutînd peă noua
— or venit
Jo, felicit ă, care parcă ar fi căzut din nori%
ă-ne.
!sta însemna să adauge o insultă nouă ofensivelor
vechi/ Era prea mult/ *i, dînd din mîini fără rost, Jo
dispăru. ădu fuga şi sperie pe covalescenţi, năvălind pe
uşă şi strigînd înspăimîntată%
— ă se ducă cineva imediat jos/ John $roo?e se
poartă îngrozitor şi Meg nu se împotriveşte.
omnul şi doamna March se duseră jos în graă şi,
aruncîndu-se pe pat, Jo aduse la cunoştinţă lui $eth şi lui
!m" veştile îngrozitoare, omănind supărată. 6etiţele
socotiră totuşi că evenimentul e foarte interesant şi
plăcut şi Jo găsi prea puţină mîngîiere în tovărăşia lor.
!tunci se duse la refugiul ei de totdeauna şi-şi încredinţă
necazul şoarecilor din pod.
după&imeni
amiazan-aaceea.
aflat vreodată cecaz
8n orice s-a petrecut în salon,
s-a vorit mult în
şi
domnul $roo?e a minunat pe prietenii lui prin elocvenţa
şi verva cu care şi-a pledat cauza, şi-a spus planurile şi i-

a convins să aranjeze toate, aşa cum dorea el.
osise vremea ceaiului şi el nu isprăvise să descrie
raiul pe care îşi punea în gînd să-l pregătească pentru
Meg,
să fie şigeloas
păreau atîttrist
ă sau deăferici
. !m"ţi fu
amîndoi, că Jo n-avu tăăria
foarte impresionant de
devotamentul lui John şi de aerul demn al lui Meg. $eth
le zîmea de la distanţă, iar domnul şi doamna March
învălui tînăra pereche într-o privire înţelegătoare, de
iuire, încît, cu ună dreptate, zisese mătuşa March că
nici ei% '&-au mai multă minte decît copiii.( &imeni nu
mănîncă mult, dar toţi păreau aşa de fericiţi, că
încăperea cea veche parcă se lumină dintr-o dată ca un
cadru de asm al primei poveşti de dragoste care se
desfăşura acolo.
— &u poţi să spui, Meg, că 'nu se mai întîmplă nimic
plăcut(, zise !m", încercînd să aşeze pe cei doi
îndrăgostiţi în schiţa pe care voia s-o facă.
— ! nu ineînţeles. Cîte s-au mai întîmplat de cînd
am spus Meg
răspunse asta/care
3arcă ar înfinori,
plutea trecut un an
cu mult de atunci,
deasupra unor
lucruri aşa de vulgare ca pîinea cu unt.
— $ucuriile au venit imediat după necazuri şi cred că
prefacerile au şi început, zise doamna March. 8n cele mai
multe care se întîmplă să fie, din vreme în vreme cîte un
an plin de evenimente) aşa a fost şi anul acesta pentru
noi, dar a ieşit ine, pînă la urmă.
— per că anul viitor se va termina mai ine,
murmură Jo, care răda cu greu ca Meg să fie asorită
de prezenţa acelui strein chiar în faţa ei) căci lui Jo îi erau
tare dragi cîteva persoane şi-i era teamă cînd se gîndea
că ar putea să le piardă întreaga lor iuire.
— per c ă peste doi ani, anul se va termina şi mai
ine) cel puţin aşa aş vrea eu, dacă trăiesc să-mi aduc
planurile
ca şi cînd la îndeplinire,
pentru el totul şiardomnul
fi fost cu$roo?e
putinţăzîmi lui Meg,
acuma.
— &u vi se pare că e cam mult de aşteptat întreă

!m" care era grăită să joace la nuntă.
— !m atîtea lucruri de învăţat pînă să pot spune că
sînt pregătită să mă mărit, încît mie mi se pare scurt
timpul,
care nu rmai
ăspunse Meg,
apăruse pecu
faţun
a eizîmet, senin de încredere,
pînă acum.
— 9u ai să aştepţi numai, dar eu treuie să
muncesc, zise John, şi-şi începu munca ridicînd de jos
şervetul lui Meg, cu o privire care o facu pe Jo să dea trist
din cap.
Cînd auzi deschizîndu-se uşa din faţă, Jo suspină un
aer de uşurare%
— ! venit +aurie/ !cum o să putem sta de voră ca
oamenii.
ar Jo se înşela, căci +aurie intră ţanţoş pe uşă,
foarte ine dispus, cu un uchet mare în mînă — ca de
mireasă — pentru 'oamna John $ro?e(, făcîndu-şi iluzia
că întreaga chestiune luase această întorsătură, graţie
uneltirilor sale meşteşugite.
— *tiam
lui. Cînd eu căel$roo?e
îşi pune în capvasăaranja
facă lucrurile
ceva, se dup ă placul
face, chiar
dacă s-ar prăuşi cerul, zise +aurie după ce-şi prezentase
felicitările.
— 8ţi mulţumesc pentru compliment, îl iau ca un
semn un pentru viitor şi te invit chiar acuma la nunta
mea, răspunse domnul $roo?e care se simţea împăcat cu
toată omenirea, chiar şi cu elevul lui cel mucalit.
— !m să vin, chiar dacă m-aş găsi la capătul
pămîntului) căci numai mutra lui Jo, în împrejurarea asta,
face tot drumul. &u păreţi prea veselă, domnişoară/ Ce s-
a întîmplat, întreă +aurie, urmînd-o într-un colţ al
salonului, unde se strînseseră toţi să-i salute pe domnul
+aurence.
— &u apro deloc căsătoria asta, dar sînt hotărîtă să
o suport ce
închipui şi sgreu
ă nu m ă împotrivesc,
îmi vine să ştiazise
că Jo,
Megsolemnă. &u-
nu mai e ţai
noastră/ continua ea, cu un uşor tremur în voce.
— E tot a voastră, dar vă despărţiţi. !sta-i tot, zise

+aurie, încercînd s-o consoleze.
— &-are să mai fie la fel. !m pierdut pe cea mai
ună prietenă, oftă Jo.
mare—lucru,
#ricum,
dar m ă ai
am săpefiu mine.
mereu*tiu
lîngăcătine,
nu sînt
cîte un de
zile voi
mai avea, crede-mă.
*i +aurie era sincer, cînd îi făcea această făgăduială.
— 9e cred, 9edd", şi-ţi sînt recunoscătoare. 9u-mi
eşti întotdeauna de mare ajutor, răspunse Jo, strîngîndu-i
mîna în semn de mulţumire.
— 4ău, nu mai fii tristă, te jog eu. 1ezi, lucrurile s-au
aranjat. Meg e fericită, $roo?e face şi-şi găseşte o slujă,
şi să vezi ce drăguţ are să fie cînd vom face o vizită lui
Meg, în căsuţa ei. # să ne discutăm straşnic, după ce
plecă ea. Eu termin liceul între timp şi pe urmă mergem
în străinătate sau facem vreo plimare pe aici, prin
împrejurimi. Ei, ce zici, nici asta nu te mulţumeşte
— $a poate că da, dar cine ştie ce se mai întîmplă în
timp —de!sta
trei eani, zise &-ai
drept/ Jo pevrea
gînduri.
să-ţi arate cineva viitorul şi
să vedem unde vom fi fiecare Eu aş fi foarte curios,
propuse +aurie.
— &-aş vrea, pentru că s-ar putea să văd lucruri
triste, şi acuma toţi par aşa de fericiţi. Mai mult decît
atîta nu cred să se poată, şi privirea lui Jo trecu pe rînd
de la unul la altul, uminîndu-se din ce în ce la faţă.
9ata şi mama stăteau liniştiţi împreună, retrăind
prima parte a poveşti de dragoste care pentru ei
începuse acum vreo douăzeci de ani. !m" desena pe
îndrăgostiţi, care trăiau aparte, într-o lume a lor, a cărei
viaţă se resfrînge pe figurile lor, dar pe care mica artistă
n-o putea prinde. $eth stătea lungită pe sofa, vorind cu
vioiciune cu ătrînul ei prieten, care-i ţinea o mînă într-a
lui,
să pca şi cum
ăşeasc ar cfiărsim
ă pe ţit liniştite,
ările că acest pe
simplu
care act i-area.
călca fi ajutat
Jo se
odihnea în fotoliul ei favorail, foarte jos cu un aer senin
de gravitate, care-i şedea aşa de ine, şi +aurie,

sprijinindu-se de spătarul scaunului ei, cu ăria lîngă
capul ei cel creţ, îi zîmea prietenos în oglinda cea mare
care-i reflecta pe amîndoi.
PARTEA A DOUA
CAP. I
AU TRECUT TREI ANI
Ca să putem pleca voioşi şi fără griji la nunta lui

Meg, ar fi ine să spunem cîteva cuvinte despre familia
March în timpul celor trei ani, de cînd nu i-am mai văzut.
*i daţi-mi voie să cred că, dacă unii cititori mai
ătrîni s-ar plînge că prea e mult vora de iuire în
această carte Dcred însă că cei tineri nu vor face vreo
astracţie, le voi răspunde cu vorele doamnei March%
'+a ce te poţi aştepta, cînd ai patru fete vesele în casă şi
un vecin peste
Cei trei anidrum, tînătrecut,
care au r şi fercheş(
au adus puţine schimări
în familie. >ăzoiul s-a terminat, iar domnul March se
întorsese cu ine acasă, se ocupa cu cărţile lui şi cu mica
lui parohie, care găsea în el un pastor înnăscut, şi prin
natura lui, şi prin graţia Celui-de-sus. March era un om
liniştit, studios, plin de înţelepciune, care înseamnă mai
mult de cît cultură. !vea aceea unătate care te face să
vezi în oricine un 'frate( şi acea credinţă, care
formulează un caracter şi îl face respectat şi iuit.
!ceste calităţi, în ciuda sărăciei şi a integrităţii sale,
care i-au închis calea spre multe succese lumeşti,
atrăgea însă pe oamenii dt ine, aşa cum atrage pe
aline sucul dulce al florilor, iar el le dădea cu simplitate
mierea lungii sale e0perienţe de cincizeci de ani şi în
care 9inerii
nu eracinsti
nici un
ţi şistrop de ă
de un am ărăciune.
-credinţă găseau în doctorul
încărunţit un om tot atît de cinstit şi de tînăr, ca şi ei)
femeile necăjite sau zuciumate îi spuneau deschis

îndoielile şi grijile, sigure că vor găsi la el simpatia cea
mai înţelegătoare, sfatul cel mai înţelept) păcătoşii îşi
mărturiseau păcatele acestui om cu inima curată, iar el îi
mustra
găseau şiînle elarăun
ta calea
tovarăcea dreapt
ş) ami ă) oamenii
ţioşilor talentaţi
le deschidea
orizonturile unor amiţii mai noile de cît ale lor) a chiar
şi oamenii de lume recunoşteau că învăţătura doctorului
e frumoasă şi adevărată, deşi nu prea face să-ţi pierzi
timpul cu astfel de lucruri.
=nui străin i s-ar fi părut că ţele cinci femei energice
conduc casa şi chiar aşa se întîmplă în multe privinţe)
totuşi, omuleţul liniştit care sta printre cărţi, era sfetnicul
ş) susţinătorii ei, pentru că spre el se îndreptau, în
momente de nelinişte, cele cinci femei ocupate şi grijulii
şi găseau în el în cel mai adine sens al acestor cuvinte
sfînte% un soţ şi un tată.
6etele îi spuneau mamei păsurile inimii lor, iar tatii
păsurile sufletului, şi-şi iueau părinţii, care se trudiseră
pentru
care le ei, cu în
lega o dragoste care care
aceea unire creştea o datăă cu
înnoileaz viaele
ţa şi
depăşeşte moartea.
oamna March e tot sprintenă şi veselă, deşi mai
încărunţită, decît cum am lăsat-o, iar acum e atît de
preocupată de pregătirile lui Meg, că soldaţii şi văduvele
lor, care umplu încă spitalele simt lipsa vizitelor ei
părinteşti.
John $roo?e îşi făcu datoria, ărăteşte, vieme de
un an. 6u rănit şi, cînd se făcu ine, fu lăsat la vatră. &u
primi nici grade, nici decoraţii, dar le merita, pentru că îşi
pusese în joc tot ce avea, şi viaţa şi iuirea, care au mare
preţ în tinereţe. >esemnat că nu l-au mai trimis la luptă,
singurele-i griji erau să se facă ine, să-şi înceapă
ocupaţiile şi să poată avea o casă pentru Meg.
Cu unulJohn
caracterizau, simn-a
ţ şiprimit
independenţa hotpropuneri
generoasele ărîtă, care-l
ale
domnului +aurence, ci a luat postul de su-iliotecar,
simţindu-se mult mai satisfăcut să înceapă cu un salariu

cinstit cîştigat, decît să-şi întemeieze căminul pe ani
împrumutaţi.
Meg îşi petrecea timpul, lucrînd şi aşteptînd. Cu cît
creştea,
casnice devenea
şi mai drmai
ăgufemeie, mai cpriceput
ţă, pentru ă înetreurile
ă iuirea marele
meşter al frumuseţii. !vea şi ea amiţiile ei şi se simţea
parcă nemulţumită, că treuie să înceapă o viaţă atît de
umilă. &ed Moffat aia se însurase cu allie <ardiner şi
Meg nu se putea opri să nu compare casa lor frumoasă,
trăsura, cadourile, în fine toată acea aparenţă de
splendoare, cu propria ei situaţie, şi, în secret, ar fi vrut
şi ea să le aiă. #ricum, invidia şi nemulţumirea
dispăreau repede, cînd se gîndea la dragostea, rădarea
şi munca cu care John îi pregătise căsuţa, aşteptînd-o. *i
cînd stăteau de voră în amurg, făcîndu-şi planuri
modeste, viitorul părea atît de frumos şi de strălucitor, că
uita de splendarea vieţii lui allie şi se simţea fata cea
mai ogată şi mai fericită de pe pămînt.
Joă nu
ătrîn se mai
făcea atita întoarse la măpe
caz de !m", tuşacare
March, pentru pe
o cîştigase că
deplin, cu promisiunea unor lecţii de desen, cu unul din
cei mai uni profesori ai vremii) iar !m", pentru o
ocazieHca aceasta, ar fi servit o stăpînă şi mai rea. !şa că
ea îşi vedea dimineaţa de treaă, iar după amiază se
distra şi-i mergea foarte ine. Jo, în acest timp, se
apucase de literatură şi-şi vedea de casă, căci $eth
rămăsese slăuţă, chiar după ce-i trecuse oala. &u era
olnavă, dar nu mai era fata rumedă şi sănătoasă de
odinioară) totuşi mereu fericită, senină, plină de
speranţă, văzîndu-şi în linişte de treuri, era prietena
tuturora, îngerul păzitor al casei. !tîta timp cît 1ulturul în
zor îi plătea un dolar coloana de 'fleacuri(, cum le
numea ea, Jo se simţea o persoană importantă şi
continua
sîrguinţă, sădar
-şi ţeas micile eiei intrigi
în ămintea activăliterare, cu ţioas
şi ami multăă,
fermentau planuri mari şi în ucătărioara din pod se
îngrămădeau încetul cu încetul, teancuri de manuscrise

oţite, care, odată, aveau să aducă faima numelui March.
+aurie, care se dusese la facultate, pentru a face
plăcere unicului său, încerca să treacă prin şcoală în
modul
avea ani,cel maniere,
mai plăcut pentru
talent el.ă Era
şi inim unăfavoritul
, care-l tuturor,
ăga de
multe ori în încurcături, cînd încerca să scape pe alţii. Era
în mare pericol de a fi răsfăţaţi şi poate că ar fi devenit,
aşa cum păţesc mulţi ăieţi de viitor, dacă nu ar fi avut
un talisman împotriva răului% amintirea ătrînului un, de
care era legată soarta lui şi a dragostei părinteşti cu care
era supravegheat, ca şi cum ar fi fost ăiatul lui şi, în
sfîrşit, un lucru nu mai puţin important% conştiinţa că cele
patru fete nevinovate îi iueau şi credeau în el, din toat ă
inima. Era doar un ăiat un, care înnota, făcea pe
sentimentalul sau călărea, după cum cerea moda
facultăţii, făcea farse, vorea jargon şi în mai multe
rînduri, fu cît pe aici să fie dat afară din şcoală, pe scurtă
vreme sau chiar de tot. ar cum numai vioiciunea şi
umorul lui sincer,
mărturisind era cauza acestor
fie ispăşind pisprăvi, sau,
ăcatul, scăpa el, fie
cîteodat ă,
prin irezistiilul său dar de a convinge oamenii. 8n fond
se lăuda cam mult cu ştrengăriile lui. 8n deosei îi plăcea
să emoţioneze pe fete, cu poveştile vioaie ale victoriilor
sale asupra pedagogi nervoşi sau asupra unor profesori
severi. '#amenii din anda mea( erau adevăraţi eroi în
ochii fetelor, care nu se săturau niciodată să asculte
isprăvile vitejeşti ale 'tovarăşilor noştri(, care le făceau
cîteodată cinstea să le administreze un zîmet, de cîte
ori îi aducea la el, acasă.
!m" se ucura de mare succes printre ăieţi, căci
'8nălţimea( se simţise în ea şi învăţase să facă uz de
darul de a fermeca pe oameni.
Meg era prea mult preocupată de John al ei, ca să
mai
timidage
ă cumîn era,
seamaia
ă şi ale
dacăfăpturi
îşi luaaleinima
creaţîn
iei, din
iarţi,$eth,
să-i
privească pe furiş şi se întrea mirată cum de
îndrăzneşte !m" să le poruncească aşa) dar Jo se simţea

chiar în elementul ei. !ia se putea ţine să nu imite
gesturile lor ăieţeşti şi felul lor de a vori, care-i păreau
mai naturale decît manierele impuse unei domnişoare. Jo
le era
îndr la tode
ăgostea ţi foarte simpatic
ea, deşi foarteă,pudar
ţini nici unul fănu
scăpau, ră sse
ă
aducă ofranda unui suspin de amor la templu lui !m",
pentru că a venit vora de sentiment, să spunem cîteva
cuvinte şi despre 'Cuiul porumeilor(.
!şa se numea căsuţa cafenie, pe care domnul
$roo?e o pregătise pentru Meg. +aurie o otezase astfel,
pentru că zicea el, cei doi îndrăgostiţi semănau ca două
turturele, care gunguresc şi se gigiulesc toată vremea.
Era o casă drăguţă, cu o grădiniţă în spate şi cu un petec
de iară mare cît o atistă, în faţă. !ici Meg voia să aiă
o fintînă, aruşti şi flori din elşug, deşi deocamdată,
fintîna era, reprezentată printr-o urnă ătută de ploaie,
care aducea mai mult a lighean de vase. !ruştii constau
din cîţiva molizi tineri, care se hotărîseră încă dacă
treuie
erau doar să indicate
moară sau
prinsşiruri
ă trăiasc ă, şide'florile
întregi eţe, din
careelşug(
arătau
unde fuseseră puse seminţele. ar, înăuntru, era foarte
drăguţ şi logodnica fercită nu g ăsi nici un cusur, de la
pod pînă la pivniţă. esigur, salonul era aşa de strimt,
încît ine că n-aveau pian, altfel n-ar fi încăput în
întregime. ufrageria era aşa de mică, că şase oameni
stăteau înghesuiţi, şi scările de la ucătărie erau parcă
făcute anume, ca să arunce pe servitoare, cu farfurii cu
tot, în lada cu căruni. ar la urma urmei se oişnuieşte
omul şi cu asemenea mici neajunsuri. Mai ine decît atît
nici nu putea fi. Moila fusese aleasă cu gust şi cu un-
simţ, şi rezultatul fu mai mult decît mulţumitor. &u erau
nici mese cu tălii de marmură, nici oglinzi mari, nici
perdele de dantelă în salon, ci o moilă simplă, o
mul ţime de
fereastra dincăfa
rţi,ţă cîteva talouri
şi, împrăştiateune,
pesteo tot,
jardinieră la
darurile
primite de la prieteni, în semn de iuire, şi pentru

aceasta cu atît mai preţioase.
&u cred că 3siche din marmură de 3ăros pe care li-l
dăduse +aurie şi-a pierdut din valoare, pentru că $roo?e
îidecorator
scosese ar
piedestalul pe care
fi putut aranja era mult
cu mai aşezat,
ă granici că vreun
ţie perdelele
simple de muselină, decît mîna de artist a lui !m", nici
că vreo cămară fu mai ine aprovizionată decît a lui Meg,
în care Jo şi mama ei, aşezaseră cîteva cutii, utoiaşe şi
pachete, dar şi multe urări de ine, de fericire şi de
veselie. *i sînt sigură că ucătăria nouă-nouţă n-ar fi
părut niciodată aşa de curată şi de ordonată, dacă
:annah nu ar fi potrivit de zeci de ori fiecare oală şi
fiecare cratiţă şi n-ar fi aşezat surcelele, gata să le dea
foc, 'cînd vine coniţa acasă(. *i mă îndoiesc că vreo
tînără gospodină şi-a început vreodată noua ei viaţă cu
un asortiment aşa de ogat de cîrpe de praf şi petice de
saci. $eth îi făcuse destule, să-i ţie pînă va sărători
nunta de argint, şi inventase trei feluri de cîrpe de vase,
pentru serviciul
#amenii rapid
care al ceaiului.
cump ără aceste lucruri nici nu ştiu ce
pierd. Mîinile dragi înnoilează şi lucrurile cele mai de
rînd, şi Meg avu prilejul să constate de multe ori acest
lucru, căci totul în micul ei cui, de la tăvălugul din
ucătărie, pînă la vasul de argint de pe măsuţa din
salonaş, erau dovezi ale iuirii părinteşti şi ale prevederii
pline de atenţie.
Ce timpuri fericite petrecură, făcînd planuri de viitor/
Ce procesiuni solemne după tîrguieli şi ce hohote de rîs
stîrniră cumpărăturile caraghioase ale lui +aurie. !cestui
tînăr domn îi plăceau glume la neunie şi, deşi terminase
aproape facultatea, n-avea mai multă minte decît un
ăiat de zece-doisprezece ani. =ltima lui trăsnaie era să
aducă, la fiecare vizită săptămînală, un oiect nou,
ingenios şi folositor
zi o testea de ace cu în ggospod
ămălie,ăria
de aia înjgheat
o form ă ciudatăă, ,într-o
într-
alta un cleşte de alune, care se rupse în ucăţi la prima
încercare o maşină de curăţit cuţitele, care strică toate

cuţitele din casă, o mătură automată, care lua toţi perii
covorului, dar lăsa praful, un săpun economic, care îţi
jupuia pielea de pe mîini, paste de lipit, 'singure(, care
nu
amăsegitlipeau
şi totdefelul
altceva decît de degete
de tinichele, de la cump ărătorului
o puşculiţă în
miniatură de formă curioasă, la un cazan 'miraculos(,
care spăla rufele în propriul său aur, dar care a
e0plodat, de cum a fost întreuinţat.
egeaa, îl ruga Meg să se oprească. John rîse de el
şi Jo îl porecli '3osnaşul(. +aurie ţinea cu orice preţ să
ajute la progresul ingeniozităţii americane şi ocazia era
acum inevenită, ca să-şi pună în aplicare această
aptitudine. !şa că nu trecea săptămînă fără o nouă
investiţie. !şa că nu trecea săptămînă fără o nouă
investiţie. 9otul fu gata pînă la urmă, pînă şi săpunurile
de culori diferite, aşezate de !m" după culoarea
tapiseriei, iar $eth pusese chiar masa pentru primul
dejun.
acasă— Eşti
Crezimul umit
căţai , draga
săăfii fericitămea 9e sim
 întreaa ţi ca la
doamna tine
March,
plimîndu-se cu fiica ei la raţ, prin noul regat, căci acum
se simţeau parcă mai strîns unite decît oricînd.
— a, mamă, pe deplin, mulţumită, datorită vouă,
aşa de fericită, cum nu pot să vă spun/ răspunse Meg, cu
o privire care spunea mai mult decît orice voră.
— acă ai avea şi o servitoare sau două, totul ar fi
perfect, zise !m", venind din salon, unde fusese ca să
vadă unde făcea mai mult efect statueta lui Mercur în
ronz, pe etajeră sau pe cămin.
— Mama şi cu mine am discutat chestiunea asta şi
m-am hotărît să încep cum mă sfătuieşte ea. # să fie aşa
de puţină treaă, încît, dacă îmi face +ott" piaţa şi-mi dă
o mînă de ajutor din cînd în cînd, o să am de lucru tocmai
ine,
acasăca
, răsspunse
ă nu stau
Megde geaa
liniştită. şi să nu mi se facă dor de
— allie Moffat are patru, începu !m".
— acă Meg ar avea patru, n-ar încăpea în casă şi

coniţa şi domnu ar treui să se mute în grădină, o
întrerupse Jo, care, cu un şorţ mare alastru, dinainte,
dădea ultimul lustru la clanţe.
— allie
potrivesc nu ela
numai soţoiacas
unui om oameni
ă de sărac şi cu
servitori
stare.mulţi se
Meg şi
John încep de jos, şi-mi spune mie inima că o să fie tot
atîta fericire şi în casa cea mare, ca şi în cea modestă.
6ac o mare greşeală fetele ca allie, care n-au altceva de
făcut decît să se gătească, să dea ordine şi să se ţie de
îrfeală. +a începutul căsătoriei mele, doream aşa de
mult să se tocească sau să se rupă lenjeria mea cea
nouă, ca să le cîrpesc, fiindcă mă săturasem sa rodez şi
să mă gătesc.
— e ce nu te duceai la ucătărie, să faci mîncare,
cum zice alie că face, ca să se distreze, cu toate că nu-i
prea reuşeşte şi servitorii rîd de ea.
— M-am dus şi eu după cîtva timp, dar nu ca să stric
ucatele, ci ca să mă înveţe :annah cum se face, ca
servitorii
distracţie,mei
dar saă venit
nu rîdoăvreme
de mine.
cînd+a
amînceput
fost cu aadev
fostărat
de
fercită că ştiu să gătesc mîncăruri sănătoase pentru
fetiţele mele şi să mă ajut singură, cînd n-am mai putut
avea sprijin din afară. 9u eşti într-o altă situaţie, Meg
dragă, dar ceea ce ai să înveţi acum, are să-ţi fie de folos
mai tîrziu, cînd John va fi un om ogat, fiindcă stăpîna
casei, oricît de sus ar fi ea, treuie să ştie cum se
munceşte, ca să dea porunci, dacă vrea să fie servită cu
cinste şi din toată inima.
— a, mamă, ai dreptate/ zise Meg, ascultînd cu
rîvnă sfaturile mamii ei, fiindcă şi femeia cea mai
înţeleaptă e în stare să ţie cuvîntări despre suiectul atît
de pasionat care e gospodăria. *tiţi, din toată căsuţa
mea, camera asta îmi place cea mai mult, adăugă Meg
puţin dup
dulapul ă aceea,
plin cînd se urcară sus şi stăpîna se uită în
de lenjerie.
$eth se găsea tocmai acolo, aşeza teancurile ale

ca zăpada, ine întinse pe rafturi şi se minuna de
frumuseţea lor. 9oate trei izucniră în rîs, la auzul
vorelor lui Meg, căci dulapul acela cu rufărie îşi avea
povestea
mărită cului. 6iindcă ăapucase
'$roo?e la(, n-arsăsăspun ă cănici
-i dea , dacoă Meg se
leţcaie,
mătuşa March se găsi în încurcătură, cînd îi trecu
supărarea. Ea nu-şi călca niciodată jurămintele şi acum
îşi ătu multă vreme capul, doar-doar o găsi vreo ieşire,
şi în cele din urmă, născoci un plan care să împace
amîndouă cerinţele. # rugă pe doamna Carol, i mama
6lorenţei, să cumpere, să dea să lucreze şi să pună
iniţialele, la un vraf mare de rufărie de pat şi de masă şi
să-l trimită ca din partea ei. 9otul fu e0ecutat cu
sfinţenie, dar secretul ieşi la iveală pînă la urmă şi familia
se distra grozav de socoteala mătuşii March, căci ea
căuta s ă pară complet străină de acest fapt şi repeta
mereu că ea nu poate să-i dea decît perlele de modă
veche, pe care le promisese de mult primei nepoate,
care —
se!sta
măritdovedeşte
ă. că ai aplecare spre gospodărie şi
mă ucur. !veam o prietenă care şi-a început menajul
doar cu şase cearşafuri, dar avea în schim multe
castronaşe şi era mulţumită cu atît, zise doamna March,
pipăind feţele de masă fine de damasc, ca o
cunoscătoare.
— Eu n-am nici un castronaş, dar garnitura asta de
masă îmi ţine toată viaţa, aşa zice :annah şi Meg păru
mulţumită, cum era şi natural.
— 1ine 3osnaşul, strigă Jo de jos şi ieşiră cu toţi în
întîmplarea lui +aurie, ale cărui vizite săptămînale erar
un eveniment în viaţa paşnică a acestei familii.
=n tînăr înalt, lat în spate, cu părul creţ tăiat scurt
cu joea şi cu haina fluturînd, venea grăit, călcînd
apăsat. ă<ardul
deschid îl înc
poarta. ălecă drept
Merse fără săspre
-şi mai piardăMarch,
doamna timpul cu
să
mîinile întinse şi zise cu vioiciune%
— !m sosit, mamă/ -a aranjat tot.

=ltimele cuvinte fură spuse drept răspuns la privirea
întreătoare cu care-l cercetase doamna mai în vîrstă)
dar ăiatul o privi drept în ochi, fără ocol, şi mica
ceremonie
părintească.se termină ca de oicei, cu o sărutare
— 3entru doamna John $roo?e, cu felicitări din
partea faricantului. Ce mai faci tu, $eth Ce înfăţişare
veselă ai, Jo/ !m", te faci prea frumoasă pentru o
domnişoară.
4icînd toate acestea, +aurie întinse lui Meg un
pachet învelit în hîrtie cafenie, trase lui $eth panglica din
păr, căscă ochii la şorţul lui Jo şi se prefăcu că a căzut în
admiraţie în faţa lui !m", apoi dădu mîna cu toată lumea
şi conversaţia începu.
— =nde e John întreă Meg îngrijorată.
— ! rămas să ia certificatul pentru mîine, doamnă.
— Cine a cîştigat ultimul meci, 9edd", întreă Jo,
care continua să arate acelaşi interes pentru sporturile
ără—teşti, deşi împlinise
!i noştri, nou3ăăsprezece
se înţelege. ani.
cat că n-ai fost acolo/
— Ce mai face frumoasa domnişoară >andal,
întreă !m", zîmind cu suînţelesuri.
— Mai crudă ca oricînd. &u vezi cum mă topesc de
dragoste şi +aurie se ătu în piept, îndurerat, şi scoase
un suspin înduioşător.
— Ei, ce-ai mai descoperit azi Meg, desfă pachetul
să vedem zise $eth, uitîndu-se cu curiozitate la pachetul
legat cu multe noduri.
— E un lucru folositor la casa omului, dacă ia foc
ceva sau vin hoţii, le e0plică +aurie, în hohotele de rîs ale
fetelor, cînd din pachet ieşi un ceas deşteptător.
— Cînd e plecat John şi ţi se face frică, pune asta pe
pervazul ferestrei de la faţadă, trezeşte pe toţi vecinii, cît
ai
să clipi
le deadinoochi.
ideieEdedrcum
ăguţ,func
nu,ţioneaz
şi +aurie
ă şi îlceasul
învîrti fpu
ăcuţin, ca
atîta
zgomot, că fetele îşi astupară urechile înspăimîntate.
— !sta se cheamă recunoştinţă şi, fiindcă a venit

vora de recunoştinţă, să ştiţi că treuie să mulţumiţi
:annei, că v-a scăpat torta. Cînd treceam pe aici, am
văzut cînd o ducea în casă şi, dacă n-o apăra cu îndîrjire,
dispă—rea un sfert cînd
oamne, din ea,
ai fiindcă îmişifăai
să creşti ceasăo te
poftă... ţeşti,
cumin
+aurie/, zise Meg pe un ton părintesc.
— 8mi dau toată osteneala, doamnă, dar mai mult
decît atît nu se poate A,ZI m e ma0imum de înălţime pe
care-l poate ajunge un ărat în epoca asta de
decadenţă, răspunse aiatul, care se izea aproape cu
capul de candelaru. Cred că ar fi o profundare să
mîncăm în acest templu sacru, aşa încît, cum mi-e
grozav de foame, vă propun să ne mutăm alături, li se
adresă el.
— Mama şi cu mine îl aşteptam pe John. Mai avem
de pus la punct anumite lucruri, zise Meg, rootind prin
casă.
—$eth şi cu mine ne ducem peste drum la 2itt"
$r"ant,
o pălărie să lenostim
facemă o peste
mică vizit ă, spuse
uclele ei !m"
mătăpunîndu-şi
soase şi
admirîndu-se în oglindă.
— 9u nu mă părăseşti, Jo. înt mort de ooseală. Mi-
e imposiil să ajung acasă, fără ajutorul cuiva. &u-ţi
scoate şorţul, iţi stă foarte me, zise +aurie, cînd văzu că
Jo îl scoate, îl îndoieşte şi-l agă în uzunarul ei încăpător
şi apoi, raţ la raţ, porniră spre casă.
— !scultă, 9edd", vreau să voresc serios cu tine, în
legătură cu ziua de mîine, începu Jo. 9reuie să-mi
făgăduieşti că ai să te porţi frumos şi că n-ai să te ţii de
ştrengării, ca să strici toate socotelile.
— &ici voră de ştrengării.
— *i să nu mă faci să rîd, cînd treuie să fiu
serioasă. 9e rog din suflet să nu te uiţi la mine, în timpul
slujei.
scurt, ca o perie, porţi haine strimte, mănuşi portocalii şi

pantofi cu otul ascuţit, care fac un zgomot îngrozitor.
acă te-ar costa puţin, n-aş zice nimic, dar te costă ani
uni şi nu văd unde-i mulţumirea.
spate+aşi acest
începuatac neaşteptat,
să rîd +aurie
ă cu atîta poftă, căîşipădlăăria
du îicapul
căzu pe
de
pe cap. Jo se repezi şi o călcă în picioare. 1ăzînd aceasta,
+aurie continuă să rîdă, şi zise%
— 1ezi &u-i aşa că aş avea nevoie mai ine de un
costum gata, prost făcut
!poi luă pălăria de jos, o făcu ghem şi o ăgă în
uzunar.
— 9e rog din suflet nu-mi mai ţine predici. Mi-ajunge
cîte înghit toată săptămînă. Cînd vin acasă, vreau să mă
distrez. Mîine am să fiu foarte strîns la cheltuieli, ca să fie
toată lumea mulţumită.
— &u te mai plictisesc cu morala, dacă-mi promiţi
că-ţi laşi părul să crească. Eu nu sînt e0agerată dar nu-mi
place să ies pe stradă ca un om care parcă ar concura la
luptele greco-romane,
— 1ezi oserv
tu, Jo, felul Jo, a-
ăsta ăde sever . părul ajută la
ţi tăăia
învăţat. e aceia ne-am pocit aşa, îi mărturisi +aurie,
care n-ar fi putut fi învinuit c ă a cut lucrul ăsta din
vanitate, fiindcă îşi tăiase un păr uclat de toată
frumuseţea, numai ca să fie ca toţi ceilalţi.
— !propo, Jo/ !m impresia că 3ar?er cel mic s-a
îndrăgostit lulea de !m". 1oreşte mereu de ea, îi scrie
poezii şi visează la lună într-un mod care-ţi dă mult de
ănuit. &u eşti de părere că ar fi ine să-şi înăuşe
pasiunea născîndă, înainte de a izucni de-a inelea
adăugă +aurie pe un ton confidenţial după o tăcere de
cîteva clipe.
— &ici nu încape voră. &e ajunge o căsătorie în
familie pentru mulţi ani de acum încolo. umnezeule
mare, la ce se gîndesc copiii/
*i Jo se revoltă scandalizată, ca şi cum iata !m" şi

nenorocitul de 3ar?er ar fi fost vinovaţi de un păcat
mare.
— E o generaţie grăită, nu ştiu zău unde au să
ajung . 9uăeşti
tu peăurm Jo, doar
şi neunlaşi
copil, dar parc
singuri ă ăvrîăţdi, czise
şi am ă le +aurie,
calci şi
dînd din cap, întristat.
— Eu &ici o grijă/ in fericire, pe mine nu mă place
nimeni. 9ot treuie să rămînă şi o fată ătrînă în familie.
— &ici nu încurajezi pe nimeni, şi +aurie o privi
pieziş, 7nroşindu-se puţin. &u vrei tu să arăţi oamenilor
părţile tale une şi, dacă cineva, din întîmplare, le
întrezăreşte şi îţi arată că le cunoaşte, atunci te faci foc
şi pară. !i fi în stare să-i azvîrli o găleată cu apă rece în
cap şi-ţi scoţi ţepii ca un arici, că nimeni nu mai
îndrăzneşte să se apropie de tine.
— 3rostiile astea mă plictisesc. înt prea ocupată, ca
să mă ţin de fleacuri şi, în afară de asta, găsesc că e o
faptă de neiertat să risipeşti memrii unei familii. *i
acuma
capul lasă to
lăţsi.ăm&u
lucrurile astea.
mai auzi &unta în
altceva lui cas
Megă ne-a
decîtsucit
de
îndrăgostiţi şi alte comedii de felul ăsta. eci să
schimăm suiectul, dacă nu vrei să mă înfurii, şi Jo ar fi
fost gata să azvîrle o găleată cu apă rece în capul cuiva,
numai s-o mai fi necăjit puţin.
1ăzînd-o în această dispoziţie, +aurie nu găsi cu cale
să-şi manifeste sentimentele sale. e mulţumi doar să
şuiere o dată lung, iar cînd se despărţiră, la poartă, îi
repetă prevestirea lui funestă%
— Ţine minte vorele mele Jo/ !i să le calci curînd pe
urmă.
CAP. II
PRIMA NUNTĂ
9randafirii de la uşa de intrare se treziseră devreme

în dimineaţa aceea, ucurîndu-se din toată inima de
seninul fără pată al cerului. #rajii lor rumeni roşiră mai
tare de ucurie, legănîndu-se în vînt, şoptindu-şi unul
altuia
geamulceea ce văzuserunde
din sufragerie, ă, a era
uniipreg
se ăuitau
tit osppe furiş
ăţul, alţiiprin
se
agăţau sus, dînd din cap şi zîmind celor trei fete, care
îmrăcau mireasa, iar alţii salutau cu o legănare pe cei
care intrau şi ieşeau din casă. 8n fine, toţi trandafirii de la
cel mai înflorit şi roşu pînă la ultimul ooc palid, îşi
aduceau prinosul lor de frumuseţe, stăpînei care îi
îngrijise şi-i iuise atît de mult. Meg însăşi părea un
trandafir, căci ceea ce avea mai un în suflet părea să i
se resfrîngă pe faţă, făcînd-o să fie mai dulce, mai
fragedă. 6armecul ei întrecea orice frumuseţe. &u purta
nici mătase, nici dantele, nici flori de lămîiţă.
'&u vreau să par ţeapănă şi altfel decît sînt în
realitate. &u-mi treuie o nuntă elegantă. 1reau în jurul
meu numai pe cei pe care-i iuesc şi lor vreau să le par
ca de!şa
oicei(,
că îşispunea ea. ă rochia de mireasă, ţesîndu-
făcuse singur
şi cu ea iluzii şi visuri nevinovate, ca orice fată. urorile îi
împletiră părul şi singura găteală era un uchet de
lăcrămioare, care era floarea preferată a lui John al ei.
— emeni aidoma cu Meg, numai că eşti mai dulce şi
mai frumoasă şi dacă nu ţi-aş mototoli rochia, te-aş lua
de gît, îi spuse !m" privind-o cu încîntare, după ce-o
îmrăcase.
— 8mi pare ine că nu m-am schimat. ar, vă rog,
sărutaţi-mă toate şi nu vă gîndiţi la rochie. !ş vrea să fie
toată mototolită de îmrăţişările voastre, şi Meg deschise
raţele veselă şi fericită.
— !cum mă duc să-i leg cravata lui John şi apoi să
stau niţel de voră cu tata în irou.
*i Meg
ca apoi să-şialergă jos,mama
urmeze să îndeplinească aceste
oriunde se îndatoriri,
duce, pentru că
îşi dădea seama că, în ciuda zîmetului fericit, în inima
mamei se ascundea — în taină — amărăciunea că primul

pui îşi ia zorul din cuiul părintesc.
Cum celelalte fete îşi potrivesc părul şi dau ultimile
îngrijiri toaletei lor modeste, e timpul nimerit să le privim
şi să vedem
trecut. ce schim
9oate arat ă astăziăriminunat.
au adus cei trei ani, care au
9răsăturile colţuroase ale lui Jo s-au îndulcit% !
învăţat să fie naturală în mişcări, dacă nu graţioasă.
Chica de păr uclat e strînsă într-un conci ogat, care
şedea foarte ine chipului ei mic şi făpturii ei înalte. =n
trandafiriu sănătos îi colorează orajii runi şi ochii îi
strălucesc veseli. !stăzi a uitat să fie răutăcioasă.
$eth e mai slaă, mai palidă şi mai tăcută ca
niciodată. #chii ei frumoşi şi uni sînt acum mari şi trişti.
# umră de suferinţă îi întunecă faţa şi-i dă o e0presie
îndurerată. $eth nu se plînge, ci mereu spune
încrezătoare, că în curînd se va face ine.
!m" e socotită pe drept cuvînt 'floarea familiei(,
pentru că la şaisprezece ani pare femeie, nu frumoasă,
dar
forma cuşiun farmecmîinilor,
mişcarea de nedescris. 8n trrochiei,
în unduirea ăsăturileîn fe ţii, în
uclele
părului, e o armonie pe care o simţi inconştient şi care
farmecă mai mult decît o frumuseţe perfectă. !m" a fost
necăjită întotdeauna pentru nasul ei, care n-a vrut să fie
grecesc, şi pentru gura cam mare şi cu uza de jos
proeminentă. !ceste defecte îi dădeau tocmai
e0presivitate, dar !m" n-avea de unde să ştie şi se
consola cu tenul ei minunat, cu ochii alaştri, vioi, şi
uzele mai aurii şi mai ogate ca niciodată.
9oate trei purtau rochii suţiri gri-argintiu Dcele mai
une rochii de vară pe care le aveau trandafiri în păr şi
la piept. 9oate trei arătau aşa cum erau în realitate
tinere, fericite, lăsînd la o parte pentru un moment grijile
vieţii de toate zilele, ca să privească cu ochi încrezători
cea mai
&imicdulce poveste din
ceremonios viaăţ.a9otul
în cas unei avea
femei.aerul natural şi
oinuit, aşa că, atunci cînd mătuşa March intră pe uşă, fu
foarte scandalizată să vadă pe mireasă, alergînd s-o

primească, să-l găsească pe ginere fî0înd o ghirlandă
care căzuse, a să-l mai z ărească şi pe pastor Dcare nu
era altul decît domnul March, purtînd cu gravitate, două
sticle'umnezeule
su raţ. mare/ acă s-a mai văzut aşa ceva(,
strigă ătrînă, luînd locul de cinste pregătit anume şi
aşezîndu-şi cu un foşnet faldurile rochiei de moire, de
culoarea levanţichii.
— 6etiţo/ &u treuie să fii văzută pînă la ultimul
moment.
— Mătuşă, eu nu sînt un oiect de e0poziţie şi nu
vine nimeni care să mă judece, să caşte ochii la mine sau
să calculeze preţul mesei. înt prea fericită, ca să-mi mai
pese de ce spune lumea, şi o să am o nuntă, ţum îmi
place.
— John dragă, uite ciocanul, şi Meg se duse să-l ajute
pe 'omul ăla(, la o treaă care nu se potrivea unui mire.
$roo?e nici nu-i spuse 'mulţumesc(, ci se opri din
prozaica lui ocupa
privire care o făcuţie
peşimîşiătuşa
sărutMarch
ă mireasa,
să-şi dup ă uş
scoat ă, cu o
ă atista
din pungă şi să-şi şteargă ochii umeziţi.
e auzi un scîrţîit de uşă, un ţipăt, rîsul lui +aurie
însoţit de e0clamaţia puţin respectuoasă% 'Ce dracu/ Jo a
răsturnat iar prăjitura(, şt o droaie de veri şi verişoare
intră.
— &u-l lăsa pe uriaşul de +aurie să vie lîngă mine.
Mă sîcîie mai rău decît ţanţarii, şopti ătrînă lui !m", căci
camera se umplea şi capul negru al lui +aurie răsarea pe
deasupra celorlalţi.
— ! făgăduit să fie cuminte astăzi, şi, ştii, poate să
fie de-o eleganţă fără cusur, dacă vrea, îi răspunse !m",
strecurîndu-se printre oaspeţi, pentru a-l preveni pe
:ercule, sa se păzească de alaur, ceea ce îl făcu tocmai
scă-idea tîrcoale
făcea ătrînichii, cu o solicitudine care aproape
plăcere.
eodată se făcu linişte şi domnul March şi tînăra

pereche se aşezară su arcul de verdeaţă. Mama şi
fetele stăteau una lîngă alta, de teamă parcă să n-o
piardă pe Meg. 1ocea tatii răsună puternic şi părea c ă
face ca Mîna
solemn. serviciul religios
mirelui să par
tremura ă mai
tare frumosnu-i
şi nimeni şi auzi
mai
răspunsurile, dar Meg îşi privi ăratul în ochi şi spuse
'da(, cu atîta încredere în glas şi în faţă, că inima mamii
ei ătu mai repede, iar mătuşa March îşi şterse nasul cu
zgomot. Jo fu cît pe aici să plîngă şi ea, dar se ţinu ine la
gîndul că +aurie se uită la ea ţintă, cu o privire în care se
amesteca veselia şi emoţia. $eth îşi ascunsese faţa după
umărul mamii ei) doar !m" rămase în picioare, calmă şi
senină, graţioasă ca o statuetă delicat modelată, cu
fruntea ală, luminată de o rază de soare şi cu uclele
strălucind.
Ceremonia nu fu deloc pretenţioasă, dar în clipa în
care sluja se termină de-a inelea. Meg zise tare%
'3rima sărutate e pentru mămica( şi, întorcîndu-se spre
mama
un sfertei,deo or
săărut ă dinfutoat
, Meg inima. 1reme
maiăînujorat de frumoas
ă şi mai mai ineă de
ca
oricînd şi fiecare se folosi din plin de drepturile pe care i
le oferea împrejurarea de faţă sau poziţia sa, începînd cu
domnul +aurence şi sfîrşind cu ătrîna :annah, care,
gătita cu o oneţică nouă, care-i şedea grozav de ine,
se aruncă de gîtul ei, rîzînd şi plîngînd în acelaşi timp%
— ă trăieşti scumpa mea să ia parte numai de
fericire în viaţă, c ă tare mai eşti frumoasă/ ă ştii că
plăcinta s-a copt ine.
8n cele din urmă, toată lumea se linişti. e rostiră şi
discursuri, mai mult sau mai puţin reuşite, dar în fond
intenţia conta, şi toată lumea rise şi aplaudă, căci tot
timpul domni voia ună. arurile nu se vedeau strînse
grămadă pe nicăieri, fiindcă fuseseră puse la locul lor din
vreme,
pretenţii,în ci
căsuţa cea
serviră onouă, nici snu
gustare ănăfătoas
cură , un
prăufet
jituri cu
şi
fructe, toate aşezate cu gust pe o masă împodoită cu
flori. omnul +aurence şi mătuşa March dădură din umeri

şi se uitară zîmind unul la altul, cînd văzură că apa,
limonada şi cafeaua erau singurele nectaruri cu care te
îmiau cele trei :ee. 9otuşi, nimeni nu zise nimic, pînă
cînd la un
serveasc ă elmoment dat,
pe mireas +aurie,
ă, apăru cu care
o tavţăinea morăţişşi s-o
încărcat se
îndreptă spre ea întreînd-o, nedumerit şi îngrijorat%
— &u cumva, din greşeaia, a spart Jo toate sticlele,
sau am avut cu o iluzie optică, cînd am zărit cîteva prin
casă azi dimineaţă
— &u, nu unicul tău ne-a dăruit mai multe sticle din
vinul lui cel mai un şi mătuşa March ne-a trimis cîteva,
dar tata a pus deoparte vreo două pentru $eth şi restul
le-a donat 'Căminului soldatului(. *tii ce crede el, că
vinul e un numai ca medicament, la oală şi mama zice
că în casa ei, nici ea, nici fiicele ei nu vor întinde
vreodată un pahar cu vin unui tînăr.
Meg vorea serios şi se aştepta să-l vadă pe +aurie
incruntîndu-se, sau izucnind în rîs, dar el îi aruncă doar
o privire
— !irepede, apoi
dreptate, am zise,
avutîn de
felulatîtea
lui deschis şi sincer%
ori prilejul să văd
cît rău poate face vinul. 3ăcat că nu toate femeile sînt de
aceeaşi părere.
— ar n-ai să mai ei, te rog eu asta. :ai, +aurie,
făgă-duieşte-mi. 6ă-mă să cred încă odată că asta e cea
mai fericită zi a vieţii mele.
+a această rugăminte aşa de neaşteptată şi aşa de
fierinte, ăiatul şovăi o clipă, căci să fii ridicol e de
multe ori mai greu decît să te sacrifici. Meg ştia că, dacă
îi făgăduieşte, se va ţine de cuvînt, orice s-ar întîmpla, şi
simţindu-se tare, se hotărî să se folosească de această
putere, pentru a face un ine prietenului ei. A învălui într-
o privire care spunea mai mult decît orice vore şi un
zîmet care zicea% '8n această zi mare, nimeni nu mi se
poate
zîmi şiîmpotrivi(. +aurie,
el, îi intinse în zise
mîna şi orice
dincaz,
toatn-o putea refuza,
ă inima%
— 8ţi făgăduiesc, doamnă $roo?e/
— *i acum să em în sănătatea lui 9edd" şi pentru

hotărîrea lui cea mare, strigă Jo, stropindu-l cu limonadă,
cînd ridică paharul să închine.
*i, astfel, fetele prinseră un moment prielnic, ca să-l
pun
cumpă ăpe
tat +aurie să se
şi ăiatul le ţtinu
ăgăde
duiască cădeşi
cuvînt, va avu
fi totdeauna
de luptat
cu multe ispite.
upă masă, musafirii se ridicară, să se plime prin
casă şi prin grădina, ucurîndu-se de soare şi de căldură.
+a un moment dat, se întîmplă ca Meg şi John să se
găsească împreună, în mijlocul pajiştii şi lui +aurie îi veni
o inspiraţie suită, care puse vîrf acestei nunţi fără
pretenţii.
— 9oate doamnele şi toţi domnii să se ia de mînă şi
să joace hora în jurul noilor căsătoriţi, cum e oiceiul la
nemţi, iar noi flăcăii şi fetele sărim, cîte doi, cîte doi, pe
lîngă horă, strigă +aurie alergînd pe potecă de mînă cu
!m", cu atîta voie ună, că toţi îl ascultară, fără să se
împotrivească.
omnul
unchiul Carolşi fă
doamna March,ceila
cură cercul, împreun cu măătuşa
ţi se ăprinser şi
şi ei
curînd. Chiar allie Moffat, după un moment de şovăire,
îşi aruncă trena pe raţ şi-A împinse pe &ed în horă. ar
cel mai nostim fu cînd intrară domnul +aurence şi mătuşa
March, căci, cînd ătrînul ţeapăn se înclină ceremonios în
faţa ei, ea-şi agăţă astonul de raţ şi veni schipîş, să
intre în horă, lîngă ceilalţi, pe cînd cei tineri însufleţeau
toată grădina cu rîsetele lor, alergînd de colo pînă colo,
ca fluturi în zjlele însorite de vară.
8n cele din urmă, după atîta sărituă şi alergări, li se
tăie răsuflarea şi dansul improvizat se opri, iar musafirii
începură să plece.
— 8ţi urez din suflet, draga mea, să ai mult noroc)
dar cred că ai să te căieşti de ce-ai făcut, zise mătuşa
March
trăsurălui
% !iMeg,
găsitiar mireluiăîi, tinere.
o comoar şopti, pe cînd
1ezi, s-oomeri
conducea
ţi. la
— e multă vreme n-am mai fost la o nuntă aşa de

frumoasă, &ed, şi nu ştiu de ce mi-a plăcut, că doar
elegantă n-a fost deloc, îşi spuse impresiile doamna
Moffat, soţului ei, pe cînd ieşeau.
minte— s+aurie,
ă faci dragul
o astfelmeu, dacă, îţapoi
de fapt i trece
ia-ţvreodată prin
i pe una din
fetiţele acelea, să te ajute, şi n-o să mai am nimic de zis
şi domnul +aurence se aşeză comod în fotoliu, să se
odihnească, după toată fiererea de dimineaţă.
— 1oi face tot posiilul să vă mulţumesc, fu
răspunsul neoişnuit de supus al lui +aurie, pe cînd
scotea cu grijă ucheţelul pe care i-l prinsese Jo la
utonieră.
Căsuţa noilor căsătoriţi nu era departe şi plimarea
liniştită pe care o făcu Meg cu John pînă acolo fu singura
lor călătorie de nuntă. Cînd se coori în tailleur-ul ei al-
gălui şi cu pălăria de pai pe cap, legată cu funde ale,
toţi se strînseră în jurul ei, să-şi ia rămas un, cu atîta
dragoste şi cu atîta duioşie, de parcă s-ar fi despărţit
pentru— mult
ă nuă vreme.
crezi că m-am depărtat de dumneata
mămico dragă, sau că te iuesc mai puţin, dacă îl iuesc
pe John atît de mult, zise ea stringînd la piept pe mama
ei, cu ochii plini de lacrimi. !m să vin în fiercare zi, tată,
şi ţin s ă-mi păstrez locul meu de totdeauna în inimile
voastre, deşi nu mai sînt lîngă voi. $eth are să stea mai
mult cu mine, şi fetele celelalte să vină să mă vadă din
cînd în cînd, ca să rîdă de încercările mele neizutite de a
conduce gospodăria. 1ă mulţumesc la toţi din suflet,
pentru această zi frumoasă. +a revedere/ >ămîneţi cu
ine/
>ămaseră toţi la poartă, urmărind-o cu ochii plini de
iuire, de speranţă şi de mîndrie, cum se depărtă încet,
încet, la raţul soţului ei, cu mîinile pline de flori, pe cînd
soarele de iunie
!stfel începuîi lumina
căsniciazîmetul
lui Meg. fericit.
CAP. III
ÎNCERCĂRI ARTISTICE
+eţatreui
diferen dintremult timpşi oamenilor,
talent pînă ales
geniu, şi mai să întinerilor
ţeleagă
amiţioşi, !m" înţelese această deoseire, după multe
necazuri şi supărări) căci, luînd din greşeală entuziasmul
drept inspiraţie, încercă pe rînd fiecare ramură a artei cu
îndrăzneală şi avîntul caracteristic tinereţii. upă cîtva
timp se lăsă de 'pateurile de noroi( şi se devotă în
întregime desenului în peniţă, pentru care arăta atîta
gust şi îndemînare, încît acestă delicată ocupaţie se
dovedi a fi în acelaşi timp plăcută şi folositoare. ar
curînd ochii îi oosiră, peniţa şi cerneala fură ăgate în
dulap pentru totdeauna şi fata, dornică de artă, se apucă
de pirogravură cu fierul. 9ot timpul cît dură această criză,
memrii familiei trăiră într-o teamă continuă să nu ardă
de vii, căci în toată casa mirosea de dimineaţa pînă seara
a lemnod
toate ars,
ăile,dinfiare
pod ieşea fum,încare
inrcîşite foc păztrundea apoi în
ăceau azvîrlite
pretutindeni şi :annah îşi luă regulat în cameră, seara,
cînd se ducea să se culce, o găleată cu apă şi gongul de
masă, ca măsură de prevedere, dacă cumva ia casa foc.
escoperiră curînd trăsăturile suave ale lui >afale pe
dosul scîndurii de plăcintă, un $achus pe capacul unui
utoi de ere, iar un înger muzicant împodoea o ladă cu
zahăr şi incercările de a reprezenta pe '<arvic?(,
cumpărînd mănuşi de la o tînără vînzătoare, furnizară
aşchii de aprins focul, multă vreme după aceea. .
E foarte natural să treci de la foc la ulei, cînd ai
degetele arse, şi !m" se dedică picturii, cu un zel fără
margini. # prietenă, tot artistă, îi dărui nişte pensule
vechi, o paletă şi culori, şi !m" se puse pe lucru fără
rniciodat
ăgaz şiă pe
făcumare
peisagii
sau pe şi uscat.
marine, cumimpozante,
1acile n-au e0istat
pe
care le picta ca, ar fi luat premiul la e0poziţia agricolă) şi
aplecarea inspăimîntătoare a corăiilor ei ar fi dat rău de

mare şi celui mai solid marinar, dacă desconsiderarea
totală a oricărei reguli de construcţii nautice, nu la-r fi
făcut să se prăpădească de rîs, cum ar fi dat cu ochii de
talou. *trengari
te priveau oacheşicol
fi0, dintr-un şiţ madone cu ochiarnegri,
al atelierului, fi vrutcare
să
aducă a Murillo. =mre întunecate şi unsuroase pe feţe,
cu haşuri sumre unde nu treuia, aminteau — zicea ea
— pe >emrandt, femei voinice şi copii graşi şi umflaţi,
pe >uens, iar amintirea lui 9urner era evidentă în
furtunile cu fulgere portocalii, cu trăsnete alastre, ploaie
cafenie, nori purpurii şi o pată mare, vînătă, în mijloc,
care putea să însemne tot aşa de ine soarele, ceaţa,
cămaşa unui marinar sau o haină regească, cum dorea
admiratorul.
1eni apoi rîndul portretelor în căruni şi toată familia
fu agăţată în şir, pe perete, avînd în comun un aer fioros
şi sumru. chiţele în creion îi arătau mai omenoşi, căci
trăsăturile erau acum îndulcite şi se putea spune chiar că
sem
nasulănau. 9oat
lui Jo, ă lumea
gura fu şideochii
lui Meg părere că părul
lui +aurie luifoarte
erau !m",
reuşiţi. ar curînd artista se reîntoarse la vechea ei
pasiune, ghipsul şi argila, şi mulaje fantomatice ale
cunoştinţelor ei te urmăreau cu ochii lor ficşi, de prin
unghere, sau îţi cădeau în cap de pe rafturile dulapurilor.
!m" începu să îngrămădească nenumăraţi copii în
cămăruţa ei, drept modele, pînă cînd zvonuri vagi despre
ocupaţia ei misterioasă ăgară spaima în populaţia
cartierului, care se ferea de ea ca de o vrăjitoare. ar un
accident nenorocit puse capăt şi ultimelor ei sforţări
artistice în sculptură. &egăsind modele, !m" se apucă
să-şi modeleze propiul ei picior dar, într-o ună zi, familia
fu alarmată de nişte lovituri şi nişte ţipete disperate.
!lergară iute, să vadă ce s-a întîmplat, şi găsiră pe
zeloasa
înţepenitartistă sgr
într-o ărind
ămadînneunită, prin
ă mare de atelier,
ghips, care secu înt
piciorul
ărise
cu o repeziciune neaşteptată. 7-l scoaseră de acolo cu
oarecare greutate şi nu fără a fi în pericol şi aceasta,

pentru că Jo rîdea aşa de tare, cînd se lupta s-o scape din
nenorocire, că ăgă cuţitul prea adînc, şi-i făcu o tăietură
la picior, lăsindu-i astfel amintirea neştearsă, a unei
încecup
ări artistice din tinere
ă întîmplarea ţe.
aceasta, !m" se mai potoli pînă
cînd o apucă mania schiţelor după natură, şi se porni să
colinde cîmpii şi păduri, în căutarea de colţuri pitoreşti,
suspinînd că n-are ruine, să deseneze. Multă vreme nu
mai scăpă de guturai, tot stînd pe iară udă, ca să prindă
'un peisaj fermecător(, compus dintr-o piatră, sau 'un
grup splendid de nori(, care arătau ca nişte plăpumi de
puf, ine făcute şi aşezate în pat, cînd era căldura mai
mare, ca să studieze efectele de umră şi lumină, şi-şi
încreţi fruntea, tot căznindu-se să prindă e0act
proporţiile, cu creionul întins şi închizînd un ochi.
acă 'geniul este rădare fără margini(, cum zice
Michelangelo, sigur că !m" ar fi avut şi ea drept la
nemurire, căci merse înainte, cu toate ostacolele,
neizînzile
şi o dată, vaşiface
descuraj rile fiind
şi eaăceva, careferm
s-arconvins ă că, 'art
putea numi o dat
ă(.ă
ar în timpul ăsta, ea se mai ocupa şi cu multe alte
lucruri căci îşi pusese în cap să devină o persoană
talentată şi plină de farmec, chiar dacă n-ar fi ajuns
niciodată, o artistă cu faimă. !ici reuşea din plin, fiindcă
era una din acele fiinţe fericite, care plac fără sforţare, îşi
fac prieteni pe unde trec şi văd întotdeauna latura
pHăcută a vieţii, încît devin oiectul de invidie al celor mai
puţin norocoşi. 9oată lumea o simpatiza, fiindcă !m" era
o fată cu tact, ştia să spună tocmai ceea ce face plăcere
unei persoane şi ceea ce se potriveşte într-o anumit ă
împrejurare, şi era aşa de sigură de ea, că surorile ei
spuneau% 'acă !m" s-ar duce la curte, fără să-i spună
cineva cum să se poarte, ar şti e0act ceea ce treuie să
facă(.
=na din slăiciunile ei era să facă parte din 'lumea
ună(. $anii, situaţia socială, talentele moderne şi
manierele elegante o incintau grozav, şi-i plăcea să se

găsescă în tovărăşia oamenilor care stăpînesc toate
acestea, de multe ori confundînd adevărul cu aparenţele
şi admirînd ceea ce nu merită să fie admirat. &u uita
niciodat că sentimentele
gusturileă şi era de viţă noil şi-şi cultiva cucastăatunci,
saleă aristocratice, ruinţă
cînd s-o ivi prilejul, să-şi poată recăpăta imediat locul, de
la care o îndepărtase sărăcia.
'omniţa(, cum îi ziceau prietenele ei, ar fi dorit din
suflet să fie o doamnă adevărată şi în fundul sufletului ei
era chiar, dar mai avea să înveţe că nu se cumpără cu
ani delicateţea, că titlul nu înseamnă întotdeauna şi
noleţe a spiritului şi că una creştere se vede, cu toate
defectele fizice.
— Mamă, vreau să te rog ceva, zise !m" într-o zi,
intrînd pe uşă cu un aer important.
— Ce e fetiţo răspunse mama ei, pentru care
domnişoara înaltă şi ine făcută rămăsese tot un copil.
— ăptămînă viitoare luăm vacanţă la desen şi,
înainte
zi, aici, de
la anoi.
ne desp
M-auărînneunit,
ţi, aş vrea spunîndu-mi
să chem pe fete într-o
că vor să
vadă rîul, să deseneze podul cel rupt şi să copieze cîteva
dintre lucrurile pe care le admira la mine în loc. !u fost
de multe ori foarte drăguţe cu mine şi le sînt
recunoscătoare. Ele sînt ogate, ştiu că eu n-am ani şi
totuşi nu fac diferenţă între noi.
— 8n fond, de ce-ar face şi doamna March ridică
fruntea cu mîndrie.
— *tii tot aşa de ine ca şi mine că este o diferenţă
între noi, aşa că nu te mai înfuria ca o cloşcă, mamă
dragă, dacă o pasăre mai de neam îţi ia puii de lîngă tine,
să-i îngrijească. 8ţi aduci aminte de răţuşca aceea urîtă
din poveste, care a devenit apoi o leădă de toată
frumuseţea şi !m" zîmi fără amărăciune, fiindcă avea o
fire fericit
oamnaă, care lua via
March ţa uşor.
rîse, îşi înghiţi amorul propriu şi
întreă%
— Ei, leădă frumoasă, ce ai de gînd sa faci

— !ş vrea să le poftesc pe fete la masă, poate le duc
chiar pe rîu cu arca şi să le fac un fel de festival artistic.
— !sta se poate face. Ce vrei să le dai la masă
andviciuri,
ajuns, nu prfijituri, fructe şi cafea, cred că-ţi sînt de-
— #, nu/ 1reau să le servesc pui rece, limă,
ciocolată şi îngheţată. Cu astfel de lucruri sînt învăţate
fetele şi ţin ca masa mea să fie elegantă şi cu toate din
elşug, deşi eu muncesc, ca să-mi cîştig e0istenţa/
— Cîte domnişoare sînt întreă mama ei, căreia
începuse să-i scadă entuziasmul la auzul celor de mai
sus.
— 8n clasă sînt vreo paisprezece, dar nu cred că or
să vină toate.
— 1ai de mine dragă, dar îţi treuie un camion, ca
să le aduci pe toate.
— Ei, oamne, mamă, ce-ţi trece prin cap/ Mai mult
de şase-şapte n-au să vină şi atunci închiriez o trăsurică
şi împrumut
— !re săşite
carioleta domnului
coste mult, !m". +aurence.
— &u/ Mi-am făcut ine socotelile şi plătesc tot din
anii mei.
— ar gîndeşte-te, draga mea, că fetele sînt
oişnuite cu asemenea lucruri şi, ori cît ne-am strădui
noi, tot nu le-am da ceva nou. &u crezi că ar fi mai ine,
să le facem o primire fără pretenţie) care le-ar place, aşa,
ca o variaţie şi ne-ar veni şi nouă mai uşor, ca să ne
arătăm aşa cum sîntem şi nu cum am vrea să părem
— acă nu pot să fac cum vreau eu, mai ine
renunţ. *tiu că aş putea să duc totul la un sfîrşit, dacă
dumneata şi fetele mi-aţi da o mînă de ajutor, şi nu văd
de ce nu s-ar face lucrurile cum treuie, dacă plătesc eu
tot, zise !m", care de cîte ori era constrazisă, se
încăpoamna
ăţîna să facă numai
March ştia ce
că vrea ea. ţii minte un lucru,
nai ine
cînd îl înveţi din e0perienţă, de aceea, cînd vedea că n-
are alHă cale de ales, îşi lăsa copiii să se ardă singuri dacă
nu voiau să asculte de sfaturile ei.
— 6oarte ine, !m"/ acă asta ţi-e dorinţa şi crezi
că ai să ieşi la capăt fără prea mare cheltuială, pierdere
de timp şişi risip
cu fetele deăenergie,
cumăhot nu va
rîţi voi, aşa mai
fi, zic nimici
şi eu 1oreşte
vă ajut cît voi
putea.
— Mulţumesc, mamă/ umneata eşti dulce
întotdeauna, şi !m" plecă să-ţi e0pună planul surorilor ei.
Meg se învoi îndată, îi făgădui că o va ajuta, şi-i puse
la dispoziţie cu dragă inimă tot ce avea, de la căsuţa ei,
pînă la solniţele cele noi, dar lui Jo îi sări ţandăra şi la
început nici nu voi să audă de aşa ceva.
— &-are nici un rost să-ţi cheltuieşti anii, să pui în
mişcare toată familia şi să întorci casa pe dos, pentru o
mînă de fete, cărora puţin le pasă de tine. Credeam că ai
mai mult cap şi mai multă mîndrie, !m"/ !uzi, să te agăţi
de fustele unei femei, fiindă poartă pantofi făcuţi la 3aris
şi se plimă în 'coup[(, se înfurie Jo, care, deranjată de
la lectura
moment romanului
tragic, nu se arei,
ăta tocmai cînd ăajunsese
deloc amail . la un
— Eu nu mă agăţ de fustele nimănui şi nu pot să
sufăr să fiu luată su protecţie, cum nu poţi să suferi nici
tu, i-o trînti !m" revoltată, căci între cele două surori mai
e0istau încă ciocniri, de cîleori se punea în discuţie astfel
de chestiuni. 6etele ţin la mine, şi eu la ele, şi să ştii că
printre ele sînt multe îndatoritoare, cu un-simţ şi chiar
cu talent, cu toate că tu le găseşti mondene şi proaste.
9u nu ţii să te iueasă oamenii, să intri în lumea ună şi
să ai gusturi rafinate şi maniere alese. Eu ţin, şi vreau să
mă folosesc de orice prilej, ca să mă ridic. acă-ţi place,
tu fă-ţi loc în lume cu coatele, ţine-ţi nasul pe sus şi
laudă-te că eşti independentă. Eu am alt fel de a vedea.
Cînd îşi ascuţea !m" lima şi-i d ădea drumul, nu-i
mai
punăsta nimenila înpunct,
lucrurile cale, pe
pentru
cînd cJo,
ă ştia întotdeauna
cu dragostea să
ei de
liertate şi ura de convenţionalism, nu mai ţinea măsura
şi, pînă la urmă, treuia să se dea ătută. !m" prinse aşa

de ine şi ilustră cu atîta vervă ideea lui Jo despre
independenţă, că amîndouă izucniră în rîs şi discuţia se
continuă pe un ton mai prietenesc. 8n sfîrşit, fără multă
tragere
asurdă(de inimă, Jo se învoi s-o ajute în această 'afacere
7nvitaţiile fură trimise şi cele mai multe fete primiră
să vină. Evenimentul cel mare urma să aiă loc luni.
:annah era prost dispusă, pentru că îi încurcau treurile,
şi coi că, dacă nu spală şi nu calcă ea la timp, nimic nu
iese ine. !ceste vore le purtară nenoroc toată ziua, dar
!m" îşi pusese ca motto '&il desperandum( şi, după ce
hotărî precis ce are de făcut, se puse pe lucru, în ciuda
tuturor piedicilor. Mai întîi, :annah greşi toate ucatele%
puiul era tare, lima prea sărată şi ciocolata nu făcea
spumă. 3e urmă îngheţata şi prăjitura costară mai mult
decît se aştepta !m", trăsurica de asemenea, ca să nu
mai vorim de alte diferite cheltuieli care la început
păreau nimica toată şi adunate toate la socoteală urcau
enorm
mulţimetotalul. $eth răcare
de musafiri, ci şi n-o
nu se scul
lăsară ăsădin pat,deMeg
plece avu
acasă, şio
Jo era aşa de zăpăcită de toate aceste nenorociri, încît
făcu o groază de prostii destul de mari, care puseră la
grea încercare rădarea lui !m"-ei.
— acă n-ar fi fost mama, n-aş fi scos-o la capăt, a
mărturisit !m" după aceea cu recunoştinţă, cînd cea mai
ună glumă a anului fusese uitată cu desăv;rşire.
+uni fu vreme urîtă şi domnişoarele urmau să vină
marţi, o unduire care supără la culme pe Jo şi pe :annah.
+uni de ilnuineaţă vremea era a ploaie, dar nu ploua. 3e
la @ urniţă puţin, apoi ieşi soarele cîtva timp, suflă şi un
pic de vînt şi, cînd se staili timpul, era prea tîrziu să mai
porneşti la drum. !m" se sculă de cu noapte, îi zori pe
toţi să se îmrace şi să mănînce, ca să facă ordine în
cas . alonaşul
era ăvreme i se pădup
să suspine rea ăfoarte sărăcăse
ce-i lipsea, cios, dar de
folosi cum nu
ceea
ce avea la îndemînă, ca să dea camerei o înfăţişare mai
elegantă, puse scaune pe unde covorul era mai ros,

peste petele de pe pereţi agăţă talouri pe care le
înconjură cu iederă, în colţuri aşeză statuete — producţie
proprie— şi pretutindeni răspîndi vase de flori.
toatăMasa
într-oavea unăaspect
singur privire,foarte atrăgădin
!m" spera tor tot
şi, învăluînd-o
sufletul ca
ucatele să fie une, şi vesela şi argintăria împrumutată
să se întoarcă cu ine la locul de plecare. 9răsurile fură
angajate.
Meg şi mama ei stăteau în salon, gata să facă
onorurile casei, $eth se sculase şi ea din pat, s-o ajute pe
:annah la ucătărie, şi făgăduise să fie veselă şi drăguţă
cu toată lumea, deşi o durea capul şi o plictiseau
musafirii. 7mrăcîndu-se istovită, !m" se mai înveseli
puţin, gîndindu-se la momentul fericit, cînd, după o masă
îmelşugată, va pleca să se distreze o după-amiază
întreagă cu prietenele ei, căci cu trăsurile şi cu podul
rupt spera să le dea gata pe fete.
8n această dispoziţie sufletească aşteptară două ore,
în care timp
salonaş, cînd !m" nu mai
pe verand ă şiavea
nici astîmp
nu maiăr.asculta
Era cînd în
la ce
spuneau ceilalţi. # ploaie cu găleata la ora AA, sigur că
tăie pofta fetelor de a mai pleca de acasă şi nu veni
nimeni la prînz. 8n sfîrşit pe la două, ieşi soarele, dar nu
mai era nădejde de musafiri şi familia oosită se aşeză la
masă şi mîncă tot.
— !zi e vreme ună, vin sigur, treuie să ne grăim
să avem toate pregătite, zise !m" cînd îi ătu soarele în
geam a doua zi de dimineaţă. 3ărea tot aşa de ine
dispusă ca şi în ajun, dar în fundul sufletului ei ar fi fost
mai ucuroasă să nu le fi lăsat pe fete să aleagă ziua,
fiindcă acum nu mai avea nici o tragere de inimă.
— &u pot să găsesc homari nicăieri, aşa că azi nu le
mai dai salată, zise domnul March, întorcîndu-se acasă o
jum ătate de oră mai tîrziu, necăjit pentru !m", dar
resemnat.
— 9oacă puiul. 8n salată nu se simte că e tare, o

sfătui soţia lui.
— :annah l-a lăsat pe masă în ucătărie şi l-au
mîncat pisoii, îmi pare rău, !m" te rog să nu te superi, se
rugă —$eth, caretreuie
!tunci şi acumsţăinea
ammult la pisoi.
homar, numai limă nu
ajunge, zise !m" hotărîtă.
— 1rei să dau eu o fugă pînă-n oraş şi să ţi-l aduc
se oferi Jo mărinimoasă, cu un aer de martiră.
— !i să vii cu el su raţ, neînvelit, ca să-mi faci în
necaz. &u, mulţumesc/ Mă duc eu/ răspunse !m", care
începuse să simtă că nu mai poate răda.
8şi puse repede haina pe ea şi, cu un coş de pia ţă
drăguţ, în mînă, porni la drum, sperînd că o plimare în
aer lier să-i mai potolească puţin nervii şi să-i dea puteri
pentru munca ce-o aştepta acasă. upă multă
alergătură, găsi în sfîrşit oiectul căutărilor ei şi-l ăgă în
coş, împreună cu o sticlă de sos cu mirodenii, ca să nu
mai piardă timpul să-l pregătească acasă, şi luă calea
înapoi,
Cumfelicitîndu-se
în autouzde prevederea
nu mai eraei. decît o singură
călătoare, o doamnă ătrînă, care moţăia cu ăria în
piept, !m" îşi scoase anii din uzunar şi, ca să-şi
omoare timpul, încercă să-şi aducă aminte pe ce se
dusese averea ei. Era aşa de asorită în nişte socoteli,
care nu ieşeau deloc, că nu oservă pe un călător care se
suise din mers, pînă cînd o voce groasă ărătească, o
salută cu un '$ună dimineaţa, domnişoară March(. Cînd
ridică capul, linărul politicos nu era altul decît unul din
cei mai eleganţi prieteni de liceu ai lui +aurie. $iata !m"
ar fî dorit din suflet ca el să cooare înaintea ei şi,
prefăcîndu-se că nu ştie nimic de coşul de la picioarele
ei, răspunse la salut cu graţia ei oişnuită, incîntată că
avusese ideea să-şi pună taiorul cel nou.
inim 9otul
ă, cîndmergea
află cstraşnic,
ă ăiatulparc i se
se ăda înlucurînd
ă o piatrjos,
ă decînd
pe
doamna cea ătrînă se ridică, să cooare. ind să ajungă
mai iute la uşă, se împiedică de coş şi-l răsturnă, şi vai/

ce oroare/ :omarul rămase întins lat, în îoată înfăţişarea
sa vulgară, ca s ă fie privit cu repulsie de un tînăr din
lumea ună ca 9udor/
— 7a uite,
împingînd şi-a cel
monstrul uitat racul,la strig
stacojiu ăiatul pripit,
ă astonul,
loc cu gata
să-i întindă cucoanei coşul.
— &u, nu, lasă-l... E... e al meu, se îlîi !m",
înroşindu-se /a iaţă mai tare ca homarul.
— ! da 7artă-mă te rog/ &-am ce zice, e foarte
frumos/ 4ise 9udor, încercînd s-o dreagă, ca să nu pară
prost-crecut.
!m" îşi reveni iute în fire, puse coşul în picioare, pe
scaun, lîngă ea, şi zise rîzînd%
— Ce zici &u te-ar ispiti salata pe care am s-o fac
din el şi nu ţi-ar plăcea să cunoşti pe fetele drăguţe, care
au s-o mănînce
!ceastă frază dovedea că !m" are mult tact, fiindcă
astfel atingea dintr-o dată două din părţile slae ale
oric
de aărui ărat.pe
cunoaşte 8i trezea pofta dr
acele 'fete de lucruri
ăgu ţe(, făune şi dorin
cîndu-l ţa
să uite
de întîmplarea cu cucoana.
— # să aiă de ce rîdă, cînd s-o întîlni cu +aurie, dar
ce-mi pasă, eu tot nu-i văd, îşi zise !m" în gînd, după ce
se despărţi de 9udor.
!casă nu le povesti de întîlnire Ddeşi descoperi
curînd că, răsturnîndu-se coşul, se spărsese sticla de sos
cu mirodenii, îi cursese conţinutul pe fustă şi-i murdărise
toată poala rochiei.
8şi văzu mai departe de pregătiri, dar fără nici un
chef, şi la ora AB totul fu gata, întocmai ca în ajun.
1ăzînd că vecinii scot capul la ferestre, că doar-doar or
avea ce vedea şi ce povesti, !m" hotărî să le şteargă
impresia rea din ajun, printr-un succes răsunător astăzi.
ădu deci
pompa, să porunc ă să şivinsăă carioleta
întîmpine însoţeascăşi pe
porni cu toatla
musafiri ă
anchet.
— e aude huruit de trăsură, vin/ Mă duc pe

verandă, să le ies înainte. 1reau să se simtă ine iata
fetiţă, după cît s-a chinuit, zise doamna March, şi ieşi pe
uşă, dar se întoarse repede înapoi, dezamăgită căci o
ztrăărise
surape !m"
cea pe drum cu o singură prietenă, pierdută în
mare.
— ă fuga, $eth, şi ajută pe :annah, să strîngă
jumătate din tacîmuri. &-are nici un rost să pui mîncare
pentru zece oameni, în faţa unei singure fete, strigă Jo pe
jos, prea aprinsă, ca să mai rîdă.
8n acest moment, !m" intră în casă, foarte liniştită,
şi prietenoasă cu unica invitată care se ţinuse de voră.
Ceilalţi memri ai familiei, înţelegînd situaţia, îşi jucară
perfect rolurile şi domnişoara Eliott îi găsi plini de haz,
căci le era cu neputinţă să stăpînească veselia care-i
apucase. Masa — acum mai restrînsă — fu servită după
toate regulile, apoi !m" o duse să viziteze grădina şi
atelierul, discută cu ea proleme de artă cu mult
entuziasm şi în sfîrşit trimise după o trăsurică —
garioleta
persoane —cea şi oelegant eraîmprejurimi,
plimăăprin prea mare pîri
pentru două
ă-n amurg,
cînd 'musafirii plecară(.
Cînd se întoarse acasă moartă de ooseală, dar
liniştită şi cu tact ca totdeauna, ăgă de seamă că
dispăruse orice urmă din nenorocitul ospăţ. e mai
vedeau numai cutele de la nas la gură, pe care şi le
făcuse Jo de atîta rîs.
— !i avut vreme ună, ca să te plimi cu trăsura,
draga mea, zise mama ei, cu atîta respect, de parcă ar fi
fost vora de toate cele zece fete, nu de una singură.
— omnişoara Eliott e o fată foarte drăguţă şi cred
că s-a simţit ine cu noi, oservă $eth, cu o căldură
neoişnuită.
— &-ai vrea să-mi opreşti o parte din prăjitura ta
!m
ine,mereu
încercmusafiri
ă să-i vinşi-mi treuie.
ă în ajutor Mie nu-mi reuşeşte aşa
Meg.
— 7a-o pe toată/ înt singura din casă căreia îi plac

dulciurile şi se strică, pînă s-o pot minca pe toată,
răspunse !m", suspinînd la gîndul că făcuse aşa de
multă şi pînă la urmă iată la ce servea.
cînd —
se3aşezar
ăcat că la
numas
e +aurie aici,
ă, să m să ne
ănînce ajute,
înghe ţată începu
şi salatJo,
ă,
pentru a patra oară, în două zile.
ar doamna March o mustră cu privirea şi Jo nu mai
zise nimic. 6amilia înghiţea cu resemnare în tăcere, cînd
domnul March zise%
— alata a fost întotdeauna printre ucatele favorite
ale celor vechi şi Evel"n...
+a auzul acestui nume, toată familia izucni în rîs şi-i
tăie scurt 'povestea salatelor(, spre marea uimire a
ătrînului savant.
— 3uneţi tot într-un coş şi duceţi-l la familia
:ummel. &emţilor le place mincarea. M-am săturat s-o
mai văd şi n-are nici un sens să vă îmolnăviţi cu toţii,
pentru că am fost şi eu o fată fără socoteală, şi !m" îşi
şterse
—ochii, necăcjit
Credeam . să leşin de rîs, cînd am văzut pe
ă ăam
amîndouă venind cu zgomot mare în comedia aia, ca doi
sîmuri mititei, pierduţi într-o coajă de nucă imensă şi
mama care stătea zimitoare pe verandă, gata să
întîmpine mulţimea de musafiri, suspină Jo, care
rămăsese fără putere de atîta rîs.
— 8mi pare rău că eşti necăjită, dragă, dar noi ne-am
dat toată silinţa să te mulţumim, încercă s-o consoleze
doamna March.
— ar sînt mulţumită/ !m făcut tot ce mi-am pus în
minte, însă nu e vina mea că nu s-a terminat cu ine.
Măcar cu atîta mă mîngîi, zise !m", cu un tremur uşor în
glas. 9otuşi vă mulţumesc la toţi că m-aţi ajutat şi v-aş
mulţumi şi mai mult, dacă nu mi-aţi mai aminti de prînzul
ăsta,e
măţcar
inuroă lun de acum
deă cuvînt, înainte.
vreme de mai multe luni, dar
cuvîntul de ospăţ îi făcea întotdeauna să zîmească, iar
+aurie îi dărui lui !m" de ziua ei, un homar mic de

mărgean, fin lucrat, pe care să-l atîrne la lanţul de ceas.
CAP. IV
ÎNVĂŢĂMINTE LITERARE
oarta zîmi lui Jo pe neaşteptate şi lăsă să-i pice în

cale un an cu noroc. &u era un an de aur, dar cred c ă
un milion n-ar fi făcut-o mai fericită, decît suma modestă
pe care o cîştigă prin munca ei. +a două trei săptămini se
închidea în camera ei, îşi punea uniforma de scriitoare,
se arunca într-un 'vîrtej( cum spunea ea, şi scria fără
răgaz romanul ei şi pînă nu termina nu-şi găsea pace.
'=niforma de scriitoare( consta dintr-un şorţ negru, pe
care-şi putea şterge peniţa cît poftea, şi o onetă de
aceeaşi culoare, împodoită cu un moţ roşu, în care-şi
strîngea părul, cînd se pregătea să intre în acţiune.
!ceastă onetă era un semnal pentru întreaga familie,
care, în aceste
dacă vreunul dinîmprejur ări, sseă-şi
ei încerca ţinea
vîre lacapul
distan
peţăuşşiă,aia
din
cînd în cînd, şi să întree cu interes%
— Merge ine, Jo
Cîteodată nici nu se încumetau să pună această
întreare, ci se orientau mai întîi după poziţia onetei.
acă acest e0presiv articol de îmrăcăminte era trasT
tare pe frunte, era semn că posesoarea lui e în focul
creaţiei. 8n momentele de entuziasm era pusă
ştrengăreşte într-o parte şi, cînd pe autoare o apuca
disperarea, era aruncat jos pe podea. 8n asemenea
momente, vizitatorul inoportun se retrăgea fără zgomot
şi, pînă ce nu vedea iarăşi moţul cel roşu pus drept pe
fruntea talentatei scriitoare, nu-i adresa nici o voră.
Ea nu se credea deloc un geniu dar, cînd îi venea
poft
simţăeasăfericit
scrie,
ă. punea
&u-i pătot
sa sufletul
nici de şi, în acele
grijile vieţii,clipe, se
nici de
vremea de afară, căci lumea imaginară pe care şi-o
făurise ea, era plină de prieteni care, pentru ea, erau tot
atît de reali şi la care ţinea tot aşa de mult, ca la cei în
carne şi oase. omnul nu i se mai prindea de gene,
mîncarea rămînea neatinsă şi ziua şi noaptea erau prea
scurte,
care o cacuprindea
ea să se poat ă ucura
atunci. îndeajuns
7nspira ţia divinde
ă fericirea
ţinea o
săptămînă, mult două. upă aceea, Jo ieşea din 'vîrtej(
nemîncată, nedormită, enervată şi deznădăjduită.
9ocmai se refăcea după una din aceste crize, cînd o
rugă cineva să întovărăşească pe doamna Croc?er, la o
conferinţă. >ăsplata pentru fapta ei ună fu că această
împrejurare îi dădu o idee nouă. Era o conferinţă de
popularizare, despre piramide şi Jo se întreă ce l-o fi
făcut pe voritor să aleagă un asemenea suiect, pentru
un asemenea pulic, dar îşi spuse% 'igur că punind iar în
lumină gloria de mult apusă a faraonilor, se va îndrepta
un mare rău social şi se va umple o lacună importantă în
cunoştinţele istorice ale unor ascultători care se gîndeau
numai la preţul cărunelui şi al făinii şi care se ocupau cu
enigme mai ăgreu
1eniser de dezlegat
devreme şi, în de cît aceea
timp a sfin0ului.
ce doamna Croc?er
împletea la ciorap, Jo încercă să se distreze, privind cu
atenţie pe cei din jurul ei. 8n stînga, erau două femei
voinice, cu nişte frunţi enorme şi cu nişte pălării cît roata
carului, care discutau despre drepturile femeii şi mai ales
îrfeau. Mai încolo, doi îndrăgostiţi se ţineau cu stîngăcie
de mînă, o doamnă ătrînă şi încărunţită mînca
omoane de mentă dintr-o pungă de hîrtie, şi un domn
ătrîn dormea, cu un fular galen pe faţă, ca să-şi ascută
inteligenţa şi să priceapă mai ine conferinţa. 8n dreapta
ei, un ăiat cu un aer studios părea asorit în lectura
unui jurnal. Era un ziar cu poze şi Jo se uită cu coada
ochiului, întreîndu-se la ce aventuri senzaţionale şi
melodramatice s-o fi referind una din ilustraţiile
apropiate,
indian, caredesee0emplu,
rostogoleaceîntr-o
reprezentau un curăzoinic
prăpastie, un lup
agăţat de eregata lui, în vreme ce doi tineri, cu picioare
disproporţionat de mici şi cu ochi enormi îşi agă cuţitele

unul în celălalt, iar în fund, departe, o femeie cu părul
despletit fuge, ţipînd cu gura deschisă. #prindu-se un
moment, să întoarcă pagina, ăiatul o văzu uitîndu-se pe
furiş —şi-i1rei
întinse o parteE din
să citeşti jurnal,
foarte unfăromanul.
ră fasoane%
Jo îi mulţumi zîmind, căci întotdeauna avusese
slăiciune pentru liceeni şi se cufundă apoi în lectura
romanului, în care se amestecau fără nici un rost, iuire,
mistere şi omoruri. Era în fond un specimen de literatur ă
uşoară, în care atunci cînd autorul nu mai ştia cum să
descurce lucrurile, făcea sN dispară printr-o catastrofă,
jumătate din personaje, lăsînd cealaltă jumătate să-şi
plîngă nenorocirea în care a căzut.
— <rozav, nu întreă tînărul, văzînd că Jo terminase
de citit.
— Cred că oricare dintre noi ar putea să facă mult
mai ine, dacă şi-ar da osteneala, şi admiraţia  ăiatului
pentru astfel de fleacuri o făcu să zîmească.
ca ea.— Cîştig
M-aş socoti
ă destulunde
omine
norocos, dacă aş astea,
cu romanele putea saşa
ă scriu
am
auzit, şi-i arătă cu degetul numele autoarei, tipărit su
titlul poveştii% -na .+.!&.<. &orthur".
— # cunoşti întreă Jo, curioasă să afle.
— &u, dar citesc tot ce scrie şi cunosc pe cineva care
lucrează la tipografia care scoate jurnalul ăsta.
— *i zici că cîştigă ine cu poveşti de astea şi Jo se
uită cu mai multă atenţie la numeroasele semne de
e0clamaţie, care împodoeau coloanele jurnalului şi-i
dădeau un aer vioi.
— $a ine că nu/ Ea ştie ce place pulicului şi-o
plătesc ine, fiindcă îşi dau seama că foaia se vinde mai
mult pentru poveştile ei închipuite.
8n acest moment începu conferinţa, dar Jo nici n-
ascult
de amăă,nunte
căci îndespre
vreme2eops,
ce profesorul ands
scaraei vorea cueazeci
şi hieroglife, îşi
nota pe ascuns adresa ziarului, îşi pusese de gînd s ă
cîştige premiul de AII de dolari, nici mai mult nici mai

puţin, pe care-l oferea redacţia pentru un roman
senzaţional. Cînd se termină conferinţa şi auditoriul se
trezi, Jo îşi socotise cîtă avere o să aiă Dde altfel nu era
prima,
intrigă pea hîrtie şi se adîncise
romanului, înăplanuri,
nehotărît dacă spentru
ă punăviitoarea
duelul
înainte de răpire sau după omor.
&u pomeni nimic acasă de amiţia ei, ci se puse pe
lucru din răsputeri, chiar a doua zi spre marea nelinişte a
mamei ei, care era întotdeauna îngrijorată, de cîte ori Jo
se arunca în 'vîrtej(. &u mai scrisese niciodată în genul
ăsta. e mulţumise doar cu cîteva poveşti romantice şi
dulcege pentru 1ulturul în zor. E0perienţele ei în
materie de teatru şi lecturile ei variate îi erau acum de
folos, fiindcă îi sugerau efecte dramatice şi-i puneau la
îndemînă intrigă, stil şi costume. >omanul era plin de ură
îndîrjită şi de iuire disperată, desigur, atît cît îi permitea
puţina ei e0perienţă în materie de sentimente puternice.
*i fiindcă aventurile se desfăşurau la +isaona, puse la
urm ă ca deznod
impresionant. ămînt, un
Manuscrisul cutremur
fu trimis potrivit cu
în ascuns, şi
rugămintea că, daca nu merită premiul, ceea ce autoarea
nici nu îndrăznea să spere, ar fi foarte mulţumită să
primească orice sumă ar crede ei de cuviinţă.
*ase săptămîni e vreme lungă, cînd aştepţi şi mai
ales cînd treuie să ţii o taină) dar Jo eu şi una şi alta şi
începuse să piardă orice speranţă că va mai vedea
vreodată manuscrisul înapoi, cînd într-o ună zi sosi o
scrisoare care-i opri r ăsuflarea în loc, căci, deschizînd-o,
ce-i văzură ochii% un cec de AII de dolari/ =n moment nu
îndrăzni să-l atingă, de parcă ar fi fost otrăvit, apoi citi
scrisoarea şi începu să plîngă. acă domnul cel amail
care îi scrisese rîndurile de încurajare ar fi ştiut cîtă
ucurie făcuse unei alte fiinţe omeneşti, proail că ar fi
compus
scrisoaremai des
decît pescrisori,
ani. upc ăăciatîJoţiapuse mai
ani de mult
sforţări pre ţ pe
şi lupte
deznădăjduite, era aşa de fericită să afle că a ajuns şi ea
să facă ceva, deşi acest 'ceva( nu era decît un roman

senzaţional.
&-a e0istat femeie mai mîndră decît ea, cînd, după
ce-şi şterse lacrimile, intră în camera unde se găseau
ceilal i, cucăscrisoarea
anunţînd a cîştigatîntr-o mînspre
premiul, ă şi cu cecullor
marea în mirare
cealaltăşi,
ucurie. !poi citiră toţi romanul şi-l lăudară) deşi, după
ce îi spuse că e scris cu îngrijire, că intriga e ine
închegată şi că, în totul, e pasionant, tatăl ei dădu din
cap, a mustrare%
— 3oţi să faci şi mai ine, Jo. Ţinteşte spre partea
idealistă a vieţii, nu te uita atîta la ani.
— Eu sînt de părere că numai anii contează. Ce faci
cu atîta ogăţie şi !m" se uită cu respect la acea
hîrtiuţă fermecată.
— 9rimit pe mama şi pe $eth la mare pentru o lună
sau două răspunse Jo imediat.
— 1ai ce frumos/ &u, nu se poate, ar fi prea egoist
din partea mea să primesc
ar fi *i
sim$eth
ţit înăpl
tuămîni
din palme
aerul fericit
sărat ădeşi pe
respiră lung,
coast parc
ă, apoi seă
întunecă la faţă şi împinse la o parte cecul pe care Jo i-l
pusese în faţă.
— 9reuie să te duci, fără discuţie/ Ţin neapărat/ e
aceea m-am căznit atîta şi de aceea am şi reuşit. acă
m-aş gîndi numai la mine, n-aş ajunge la nici un rezultat,
pe cînd aşa, am pentru cine să muncesc. *i, pe urmă,
mămica are neapărată nevoie să schime aerul. oar n-
are să te părăsească şi aşa plecaţi împreună. :m, ce
frumos ar fi să te vedem întorcîndu-te grăsuţă şi roşie la
faţă, ca pe vremuri 9răiască dr. Jo, care-şi vindecă
întotdeauna olnavii/
8n sfîrşit, după multe discuţii, se duseră la mare şi,
cu
faţătoate că $eth
, cît ar nu ceilal
fi dorit se întoarse acas
ţi, se sim grăsucu
ţi ătotuşi ţă şimult
roşie la
mai
ine, iar doamna March le mărturisi că parcă a întinerit
cu zece ani. *i astfel, Jo fu mulţumită de felul cum s-au

cheltuit anii ei de la premiu şi se puse iar neoosită pe
lucru, hotărîtă să mai cîştige şi alte cecuri. 8ntr-adevăr
primi mai multe în anul acela şi începu să se simtă
'cineva(
'prostiile( însăcas , căci
le ăaducă openi
mulţaţime
ei fermecat ă făîncea
de înlesniri casca
ă.
6iica ducelui plăti nota la măcelărie, Mîna misterioasă
aduse un covor nou în salon, şi $lestemul trapiştilor fu o
adevărată mană cerească pentru familia March, căci cu
el se cumpărară articole de ucătărie şi haine.
$ogăţia e desigur un lucru de invidiat, dar sărăcia îşi
are şi ea partea ei ună, căci, în vreme de restrişte,
munca intelectuală sau manuală, cînd e făcută cu tot
sufletul, îi dă omului o satisfacţie deplină şi nevoia l-a silit
pe om să creeze aproape toate lucrurile folositoare,
frumoase şi une de pe lume. Jo încercase acest gen de
mulţumire sufletească şi nu mai invidia pe fetele ogate,
mingîindu-se cu gîndul că-şi putea acoperi nevoile, fără
să ceară cuiva vreun an.
găseau3oveştile
cititori, ei erau ăpude
încurajat ţin acest
ăgate înseseam
fapt, hotăărî, să
totuşi
dea
lovitura cea mare, care să-i aducă în acelaşi timp faimă şi
avere. 8şi copie romanul pentru a patra oară, îl citi
tuturor prietenilor de încredere şi apoi îl supuse pe rînd,
cu teamă, hotărîrii a trei editori. 8n cele din urmă i se
propuse să-l pulice, cu condiţia să taie o treime din el şi
să lase la o parte tocmai pasajele pe care ea le găsea
cele mai une.
— !cuma treuie să aleg între două alternative) sau
îl fac pachet la loc şi-l ag în dulapul meu de tinichea, ca
să-l refac şi să-l tipăresc pe cont propriu, sau îl ciopîrţesc,
ca să fac pe placul cumpărătorilor şi capăt pe el cît o da
umnezeu. E un lucru să fie numele familiei înconjurat
de o aureolă de glorie, dar e şi mai ine să ai ani
sunstrînse
Jo ători, aşaunîncît treuiede
consiliu să lu ăm o hot
familie şi ărîre definitiv
supuse ă,ţia
situa şi
dezaterii acestui consiliu.
— ă nu-ţi strici cartea, fata meaY fiindcă e în ea

mai mult decît îţi închipui şi firul acţiunii e ine condus.
Mai aşteaptă şi mai îndreaptă, fu sfatul tatălui ei şi, cum
îi era vora, aşa îi era şi fapta lui, căci treizeci de ani
aşteptase
nici acum, cu răerau
cînd daregalene,
să se coac
nu ăsefructele
grăea muncii sale ăşi.
să le culeag
— Cred că Jo are să tragă mai mult profit, dacă
încearcă decît dacă aşteaptă, zise doamna March. Critica
e prima piatră de încercare a unei astfel de scrieri,
fiindcă îi scoate la iveală merite şi cusururi, la care nu s-
ar aştepta, şi o ajută să facă mai ine în viitor. &oi
sîntem prea părtinitori, dar laudele şi imputările celor din
afară îi vor fi de folos, din punct de vedere literar, dacă
nu din punct de vedere financiar.
— a, zise Jo, urmărind raţionamentul mamei ei, aşa
e/ Eu singură nu-mi pot da ine seama ce e ine şi ce e
rău în scrierea mea. Mi-ar prinde ine să cunosc părerea
unei persoane cuminte şi dezinteresate.
— Eu n-aş scoate un rînd, fiindcă, făcînd aşa, aş
strica
mersultotul. 1ezi,personajelor,
gîndirii interesul romanului
decît înstă desf
mai ămult în
şurarea
acţiunii, şi nu s-ar mai înţelege nimic, ucă n-ai da
lămuriri, pe măsură ce povestirea înaintează, zise Meg
care era convinsă că acesta e cel mai un roman care a
fost scris vreodată.
— ar domnul !llen zice% 'coate e0plicaţiile, f ă-l
concis şi dramatic şi lasă personajele singure să-şi spună
povestea(, întrerupse Jo, citind tare oservaţiile
editorului.
— 6ă cum îţi spune domnul !llen. El ştie ce se vinde,
pe cînd noi nu ştim. ă fie o carte care să placă celor
mulţi şi care să-ţi aducă ani destui. Mai tîrziu, cînd ai să-
ţi faci un nume, ai să-ţi poţi permite şi digresiuni, şi
atunci agi şi pasajele metafizice şi filozofice, zise !m",
care —
privea lucrurile
Ei acuma, dacnumai din punct
ă am pasaje de vedere
metafizice şi practic.
filozofice,
nu e vina mea, se scuză Jo rîzînd, fiindcă eu nu mă pricep
în asemenea chestiuni. *tiu doar ce am prins, cînd şi

cînd, de la tata. acă am izhulit să împletesc astfel de
idei cu o temă de iuire, cu atît mai ine pentru mine. 9u
de ce părere eşti, $eth
fu tot—!ş vrea$eth,
ce zise aşa de mult sădar,
zîmind -l văfdărtip
ă săăritvrea,
cît mai
apăcurînd,
să atît
de tare pe ultimele cuvinte şi se uită la Jo cu atîta patimă
în ochi, că lui Jo parcă i se puse un sloi de gheaţă pe
inimă, o apucă o teamă de neînţeles şi nu mai pregetă să
o dea la tipar 'cît mai curînd(.
*i astfel, cu o tărie demnă de o spartană, tînără
autoare puse pe masă primul ei copil şi-l disecă fără milă.
8n dorinţa de a fi pe placul tuturor, ascultă de sfatul
tuturor, şi ca ătrînul cu măgarul din poveste, nu
mulţumi pe nimeni.
9atălui îi plăcea partea metafizică ce pătrunsese în
roman fără voia ei, aşa încît Jo o păstră, deşi se îndoia
dacă face ine.
Mama ei găsea că erau cam prea multe descrieri. +e
scoase
mulţime deci aproape
de pasaje peătur
de leg toate şi atuncipovestirii.
ă, necesare dispărurMeg
ă o
admiră partea tragediei. Ca să-i facă pe plac, Jo ăgă şi
mai multă cruzime şi durere, iar !m" nu se împăca cu
partea hazlie, şi, cu cele mai une intenţii, Jo potoli tonul
scenelor vesele, care înviorau puţin caracterul sumru al
romanului. *i ca să pună capăt acestei masacrări, tăie o
treime din carte şi apoi plină de încredere trimise iata
poveste, ca pe un canar căruia îi dai drumul din colivie,
să-şi caute norocul în lumea largă.
>omanul fu tipărit pînă la urmă. 8i aduse \II de
dolari şi, pe deasupra, nesfîrşite laude şi imputări, şi
unele şi altele cu mult mai serioase decît se aşteptase
ea, încît iata Jo nu mai ştia ce să mai creadă, şi trecu
multă vreme, pînă să-şi recapete încrederea în sine.
— 4iceai,
de critică. armam
cum,ă,săc-mi
ă aufiesăde
-mifolos,
fie de folos
cînd se articolele
contrazic
unele pe altele 3înă acuma eu nu ştiu dacă am scris o
carte care promite, sau dacă am călcat cele zece

porunci, se plînse Jo, răsfoind un teanc de fragmente
tăiate din jurnale, pe care citindu-le, era acum ucuroasă
şi plină de mîndrie, acum mînioasă sau aătută. !sta
zice%
de idei'9eoria
ce secleag
ărţii ăe de
greşit ă, plinăşide
spiritism închipuiri
magie, moride,
de personaje
nenaturale(. $ine, dar eu n-am nici o teorie, în spiritism
şi magie nu cred, şi personajele le-am luat din viaţa de
toate zilele, aşa că nu văd cum poate să aiă dreptate
acest om. !ltul, zice% '= unul dintre cele mai bune
romane americane din ultima vreme( Dam citit eu mult
mai une şi alt domn îmi aruncă în faţă că% ' deşi e
original şi e scris cu multă putere de sentiment, e o carte
periculoasă(. &u-i adevărat/ =nii îşi at joc de ea, alţii se
întrec cu laudele şi aproape toţi se leagă de teoria cărţii,
ca şi cum ar e0ista una, cînd eu am scris-o din plăcere şi
pentru ani. 8mi pare rău că n-am tipărit-o toată. &u pot
să sufăr să fiu judecată greşit cu atîta asprime.
6amilia şi prietenii o consolară şi-i lăudară cartea,
fcare
ără rezerve.
era o fată9otuşi fuăun
sensiil , cuhop
multgreu deă trecut
ă inim pentru
şi cu inten Jo,
ţii aşa
de une, care, în aparenţă, ieşiseră aşa de prost. Cu
toate astea îi servi la ceva, căci cei care îi criticaseră
cartea fără părtinire, îi dădură îndrumări care-i folosiră
mai tîrziu, în cariera ei de scriitoare şi cînd se oişnui să
nu mai pună toate la inimă, rîse şi ea de iata ei
cărticică, dar îşi păstra totuşi încrederea în sine şi ieşi
mai înţeleaptă şi mai tare din lupta pe care avusese s-o
susţină.
— e vreme ce nu sînt un geniu, a 2eats,
înfrîngerea asta n-are să mă dooare, zise ea curajoasă,
şi la urma urmei pot să mă distrez şi eu pe socoteala
criticilor. !u găsit c ă tocmai p ărţile luate din viaţa de
toate zilele sînt imposiile şi fără sens, iar scenele pe
care le-ade
'uimitor creat capul de
naturale, meu cel prost,
gingaşe şi dele-au calificat
reale(. !şa cdrept
ă nu-
mi pasă de critici. Cînd am să mă simt în stare, mă pun

iar pe lucru şi mai scriu un roman.
ÎNCERCĂRICAP. V
ÎN GOSPOD ĂRIE
Ca multe alte tinere gospodine, Meg îşi începu

căsnicia cu hotărîrea neclintită de a fi o soţie model. +ui
John treuie să-i pară casa un rai, să fie întîmpinat
totdeauna cu zîmetul pe uze, să mănînce numai
ucate alese şi nici să nu age de seamă, cînd i-a căzut
un nasture. Meg punea atîta dragoste şi voie ună în tot
ce făcea, încît nu se putea să nu reuşească, în ciuda
tuturor piedicilor. 9otuşi, în raiul ei nu prea era linişte.
tăpîna se agita întruna, dorind să iasă toate perfect, nu-
şi g ăsea niciodată locul şi-şi făcea singură prea multe
griji, uneori era aşa de oosită, că nici nu mai avea
puterea să zîmească. John se îmolnăvi de stomac după
cîteva zile ei,
osteneala de 'ucate alese(
ceru mînc ăruri şimai
nerecunosc
simple. ător
Cît faţă de
despre
nasturi, Meg începu să se întree unde umnezeu dispar
şi îl certă pe John că n-are grijă de hainele lui şi-l
ameninţa că-l pune să şi-i coasă singur şi atunci să vadă
dacă rezistă, cînd trage de ei.
e simţiră foarte fericiţi, chiar cînd descoperiră că
nu pot să trăiască numai cu iuire, John n-o găsi pe Meg
mai puţin frumoasă, cînd ea îi zîmea pe deasupra
iricului de cafea) şt nici Meg nu-l găsi pe John prozaic,
cînd dimineaţa, după ce o săruta, o întrea cu voce
dulce%
— cumpa mea să-ţi trimit carne -de vacă sau de
erec pentru diseară
Căsuţa încetă de a mai fi un templu venerat şi
deveni
seama coă cas ă omeneasc
e mai şi tîn
ine aşa.ă +a ără pereche
început gospodăîşi
ria dliădu
se
părea un joc de copii. Mai apoi John treui să-şi vadă
serios de iroul lui, simţind ca-l apasă grijile unui cap de
familie. Meg îşi atîrnă în cui capoadele vaporoase, îşi
puse un şorţ mare dinainte şi se apucă de treaă, cu mai
multă unăvoinţă decît pricepere.
+a început,
la cartea încerc
de ucate să găteasc
a ădoamnei ă întocmai
Cornelius, cu ocum
grijăscria
şi o
rădare fără seamăn. =neori era silită să-şi poftească
familia la masă, ca să aiă cine mînca ospăţul prea
îmelşugat. !lteori făcea un pachet mare cu toate
mîncărurile nereuşite, ca să le ascundă de privirea
amuzată a celorlalţi, şi le trimitea pe ascuns cu +ot", ca
să fie consumate de stomacurile încăpătoare ale micilor
:ummel. ar, după ce făcea socoteala săptămînală cu
John, i se mai potolea entuziasmul culinar, pentru cîtăva
vreme. 8l punea pe John la post, cu papară, chiftele şi
cafea fierinte în fiecare zi. >ădarea ietului om era
pusă astfelja grea încercare, dar el le suporta toate, fără
să crîcnească. 8nainte însă de a găsi echilirul perfect al
căsniciei lor, se petrecu un fapt inevitail între doi
oameni care
şi John se aia
certară. au început să trăiască împreună% Meg
Cum e lesne de înţeles la o gospodărie, Meg dorea
neapărat să-şi umple cămara cu dulceţuri pregătite de ea
şi atunci se apucă să facă singură jeleul de coacăze.
3entru aceasta îi ceru hii John să-i trimită acasă vreo
cincisprezece orcănaşe şi mai multe ?ilograme de
zahăr, dat fiind că se copseseră coacăzele în grădina lor
şi treuiau făcute imediat. Cum John era încredinţat c ă
soţia lui se pricepe la orice şi se mîndrea, nevoie mare,
cu talentele ei de gospodină, îi îndeplini numaidecît
dorinţa. ădu deci poruncă să i se aducă cincizeci de
orcănaşe de toată frumuseţea şi jumătate de căpăţînă
de-zahăr şi trimise şi pe un ăieţaş să-i culeagă
coacăzele. Meg îşi strînse părul într-o onetă, îşi suflecă
mînecile pînădeşi
şedea ine, la coate,
avea îşi înnod
have dinainte
ţicăă şi tînăra un şorţ, care-i
gospodin ă se
apucă de treaă, sigură că toate vor merge strună. &u
stătuse lîngă :annah de atîtea ori, cînd îl făcea &umărul

orcanelor oH cam îngrijora, dar lui John îi plăcea aşa de
mult jeleul, că Meg le văzu în minte înşirate toate pe raft
şi se hotărî să le umple. imineaţa trecu toată, scoţînd
sîmuri, fierînd
Citi cu aten ţie ceşi scria
legîndînjeleul.
cartea6ădoamnei
cu tot ceCornelius,
se pricepea.
îşi
ătu capul să-şi amintească cum făcea :annah şi ce nu
făcuse ea. 6ierse din nou, puse iar zahăr şi legă încă o
dată, dar degeaa, zeama aceea îngrozitoare nu voia să
se închege.
!ia se aţinea să nu dea o fugă pînă acasă, aşa
cum era, cu şorţ şi să ceară o mînă de ajutor, dar se
înţelesese cu soţul ei să nu plictisească pe nimeni cu
necazurile, cu încercările, sau cu certurile lor personale.
$a începuseră chiar să rîdă, cînd venise vora de certuri,
ca şi cum aşa ceva nu s-ar putea întîmpla niciodată în
casa lor. 8n orice caz, hotărîrea luată era un luată, şi
nimeni nu treuia să-şi vîre nasul în treurile lor. e
aceea se chinui singură cu dulceaţa ei îndărătnică toată
ziua
scaun,aceea călduroasă de
în dezordinea dinvară ăşităpe
uc rie.la ezn
], seăd
aşeză pe
ăjduit ă, un
îşi
frînse mîinile înnegrite de fructe, se înfurie, şi apoi, ne
mai ştiind cum s-o scoată la capăt, izucni în plîns.
e întîmplă însă că Meg, într-o pornire de
ospitalitate, repetase de multe ort%
— $ăratul meu e lier să aducă în casă pe oricine
vrea şi oricînd vrea. &u va fi nici supărare, nici
neînţelegeri, ci casa va fi mereu pregătită să primeasca
oaspeţi, iar soţia lui îl va întîmpina cu raţele deschise şi
cu zîmetul pe uze.
— John dragă, cînd ai poftă, cheamă-ţi prietenii şi eu
voi fi fericită să-i cunosc.
8ndemnul era ademenitor, fără doar şi poate. John,
încîntat, aia acum începu să înţeleagă ce înseamnă sa
ai
maidemulte
soţie ori
o femeie cu nu
musafiri, spirit
se larg. ar, deşi
întîmplase avuseser
niciodat de
ă să ăvină
cineva pe neaşteptate şi Meg n-avusese încă prilejul să
erate cît de ine ştie să se descurce în împrejurări grele.

!şa se întîmplă întotdeauna în această vale a plîngerii. 8n
aşa fel sînt legate unele fapte în lumea asta, că nouă,
ieţi muritori, nu ne rămîne decît să ne minunăm, să le
deplîngem şi să n-ar
acă John le suport ăm cu
fi uitat cum putem.
totul de jeleu, nu i s-ar fi
putut ierta că a ales tocmai acea zi din toate zilele
anului, ca să aducă cu el pe un prieten la masă, fără să o
fi înştiinţat pe Meg mai dinainte. *tia că de dimineaţă
aşternuseră pe hîrtie o listă de ucate, care-ţi lăsa gura
apă, şi, numai gîndindu-se ce mîndră o să-i apară
nevestica lui, cînd o ieşi veselă întru întimpinare, John
grăi pasul, să ajungă mai iute acasă, în tovărăşia
prietenului său.
+umea asta e plină numai de deziluzii şi John
descoperi acest lucru cum ajunse la 'Cuiul
porumeilor(. =şa din faţă stătea de oicei larg deschisă,
acum era zăvorită, .şi noroiul de pe trepte nu-l măturase
nimeni. 6erestrele de la salonaş erau închise şi perdelele
trase. John
pe prag, se aştepta
într-o s-oăvad
rochie al ă peşedea
, care-i Meg cosînd
aşa dezîmitoare
ine şi cu
un nod în păr, sau măcar să le iasă în întimpinare cu ochi
scînteietori şi, cu un gest timid să poftească pe musafiri
să intre. &imic, nici ţipenie de om pe nicăieri) doar un
ăieţel mînjit cu roşu dormea lîngă nişte rădăcini de
coacăze.
— 9are mă tem că s-a întîmplat ceva. 9reci te rog în
grădină, cott, pînă o caut eu pe soţia mea, zise John,
neliniştit de tăcerea şi singurătatea ce părea că
domneşte în casa lui.
3orni repede spre ucătărie, prin curte, dus de un
miros p ătrunzător de zahar ars şi domnul cott îl urmă
fără graă, mirat de această înfăţişare a casei. e opri
discret la oarecare distanţă) dar de unde era, putea să
vadă şi sa audă tot şi, cum nu era însurat, scena îl distra
grozav.
8n ucătărie era o haraaură fără margini. =n rind

de jeleuri fusese pus zeamă în orcane, un alt rind era
aruncat pe podea şi un al treilea fierea, olorosind
vesel pe maşină. 6ără să se sinchisească de ce se
întîmplă în
coacăze, căjurul ei, +ott"
ci jeleul mîncasliniştit
nu vrusese ă pîine
ă se lege nicicu
pînsirop de
ă la ora
asta înaintată, iar doamna $roo?e, cu şorţul în cap,
plîngea cu sughiţuri.
— 6etiţa mea, ce s-a întîmplat strigă John, dînd fuga
înăuntru.
$ietul om se îngrozi, cînd văzu mîinile opărite, şi-şi
închipui că treuie să se fi întîmplat ceva îngrozitor. Mai
ales îl chinuia gîndul că afară în grădină aştepta un
musafir.
— John dragă, sînt aşa de oosită şi de supărată şi
m-am încălzit peste măsură. M-am necăjit cu jeleul ăsta
pînă m-au apucat toţi nervii. 1ino şi ajută-mi, te rog, că
nu mai pot, şi iata fată istovită, se aruncă de gîtul lui,
sărutîndu-l dulce — la propriu şi la figurat — eăci era
stropit cu jeleu
—ăar de sus-a
ce este pînăîntîmplat
jos. vreo nenorocire 
întreă John îngrijorat, sărutînd cu dragoste vîrful onetei
care era acum cu faţa la spate.
— a/ suspină Meg deznădăjduită.
— pune repede şi linişteşte-te, scumpa mea. Mă
doare să te văd plîngînd. Ce-i, dragă
— Jeleul nu... nu se leagă... şi... şi nu ştiu ce să fac/
John $roo?e începu să rîdă cu hohote cum nu mai
rîsese niciodată în viaţa lui şi ironicul cott zîmi, fără să
vrea, la auzul acestei izucniri neaşteptate de veselie,
care pentru Meg fu însă ca o lovitură de moarte.
— &umai pentru atîta lucru te-ai necăjit !runcă-l pe
fereastră. &u-ţi mai ate capul cu el. 8ţi cumpăr eu zeci
de ?ilograme, dacă ai poftă, dar pentru numele lui um-
nezeu, lasă nevricalele astea. !m adus pe Jac? cott la
masă şi...
John nu-şi sfîrşi fraza, căci Meg îl împinse cît colo şi

se trînti pe un scaun şi, împreunîndu-şi mîinile cu un gest
tragic, se înfurie şi-i făcu imputări%
— =n musafir, cu haraaura asta de aici/ John
$roo?e, cumE ţîn
— st/ i-agr
trecut
ădinăprin
. !mminte aşalestematul
uitat de ceva ăsta de
jeleu. Ei, acuma am făcut-o, s-a terminat.
*i John se întreă îngrijorat cum o s-o scoată la
capăt.
— 9reuia să-mi fi spus azi dimineaţă sau măcar să-
mi fi trimis voră. *tiai doar cîte am pe cap, zise Meg, foc
şi pară de mînie.
— !zi dimineaţă n-aveam de unde să ştiu şi cînd era
să-ţi trimit voră, dacă l-am întîlnit pe drum. &ici prin
gînd nu mi-a trecut să te între, cînd mi-ai spus de zeci
de ori să vin acasă cu cine vreau şi cînd vreau. !m
încercat acuma, dar a doua oară nu mai fac, asta îţi
făgăduiesc/
— per şi eu/ u-l de aici/ Eu nu pot să ies şi
mîncare— Ei,nuasta-i
e. ună/ Ce-ai făcut cu carnea de vacă şi
zarzavaturile pe care ţi le-am trimis *i parcă ziceai că
faci o udincă strigă John dînd fuga la cămară.
— &-am avut vreme să gătesc şi aveam de gînd să
mîncăm la mama. 7artă-mă John, dar aşa au fost
împrejurările, şi Meg începu iar să plîngă.
John nu era iute din fire, dar era şi el om. ă vii
acasă, după o zi de muncă, oosit şi înfometat, şi să-ţi
găseşti nevasta ocind, casa întoarsă pe dos şi masa
nepusă, îşi piere toată voia ună şi nu-ţi prieşte odihna.
Cu toate astea, el nu se înfurie şi mica neînţelegere s-ar
fi sfîrşit aici, dacă John şi-ar fi ţinut mai ine gura.
— !m intrat într-o încurcătură, e drept, dar dacă m-
ajuţi tu puţin, ne descurcăm noi repede. &u mai plînge
dragă, ciăm,
să mînc maiorice
ineoîncearc ă şi fă oînfometa
fi, că sîntem sforţare,ţi şi
cadnişte
ă-ne ceva
lupi.
ă-ne de pildă nişte friptură rece şi pîine cu rînză. Jeleu

nu pretindem.
Era doar o glumă nevinovată, dar lui Meg nu-i
treuie mai mult şi îndată îi sări ţandăra.
oosit—ă, escurc
ca să ămai-te fac
sigur, cum
vreo sforvei
ţare.şti.!uzi
Eu dumneata,
sînt prea
pofteşti un musafir la masă şi-i dai să roadă un os şi să
muşte dintr-o felie de pîine cu rînză. Eu una ca asta nu
fac. u-l pe cott la mama, şi dacă te întreaă de mine,
spune-i că am plecat de acasă, sînt olnavă, moartă, în
sfîrşit ce-i şti/ Eu nu dau ochii cu el, şi puteţi să rîdeţi cît
poftiţi de mine, şi de jeleul meu, mîncare tot nu căpătaţi,
şi, după ce-i zvîrli în faţă aceste vore dintr-o răsuflare,
Meg aruncă şorţul cît colo, părăsi în graă cîmpul de
luptă şi se încuie la ea în cameră.
Ce făcură cei doi în lipsa ei, nu se află niciodată) dar
cînd Meg coorî în sufragerie după plecarea lor, se
îngrozi de ce găsi acolo. +ott" îi povesti că au mîncat şi
au rîs, pînă n-au mai putut şi că domnul i-a dat poruncă
sundeva
ă arunce toată zeama cea dulceagă şi să ascundă
orcanele.
Meg ar fi fost gata să se ducă să se jeluiască mamei
sale, dar îi fu ruşine de ea şi simţi că n-ar fi frumos faţă
de John şi, după ce strînse repede masa, se îmrăcă
frumos şi se puse să-l aştepte, să-i ceară iertare.
in nefericire, John nu vedea lucrurile în acelaşi fel.
6aţă de cott luase totul în glumă, îl rugase s-o ierte pe
soţia lui, că nu poate veni, şi făcuse pe gazda cu atîta
voie ună, că musafirul plecă încîntat de acea masă
improvizată în pripă şi făgădui că mai vine. ar, John era
supărat, deşi nu voia să arate, şi avea de ce. Meg îl
ăgase în încurcătură şi, cînd avusese mai multă nevoie
de ajutorul ei, îl părăsise.
'&u se poate să tot spui cuiva că poate să aducă
acas pe cine şivrea
să seă înfurie, tot şi
miecînd vrea,
să-mi găşiseasc
pe urm ă,ăcînd
ă vin îl asta
. &u, asculnu
ţi,
se face şi Meg treuie să ştie lucrul ăsta, odată pentru

totdeauna(.
8năuşise supărarea în timpul mesii, dar cînd se
termină totul şi se întoarse acasă, după ce-l condusese
pe cott, începu,
'$iata fetiţă/s!
ă-i încercat
pară răusădemasprimea lui. ă pe mine
ă mulţmeasc
şi eu i-am adus altă elea pe cap. igur că a greşit, doar
e tînără. 9reuie să am rădare şi s-o învăţ cum e mai
ine(, şi i se urcă sîngele la cap, gîndindu-se c ă poate
Meg s-o fi dus acasă, să se plîngă, şi ceilalţi o să se vîre
în treurile lor, dar apoi îşi zise% 'igur că Meg plînge
acasă, nenorocită. ă mă duc s-o mîngîi( şi grăi pasul,
hotărît să fie liniştit şi rădător, dar să nu cedeze nici în
ruptul capului şi să-i arate că a greşit şi că nu s-a purtat
frumos cu soţul ei.
Meg îşi pusese şi ea în minte să fie liniştită şi
rădătoare, dar să nu cedeze şi să-i arate lui că nu s-a
purtat frumos.
!r fi vrut să dea fuga să-i iasă înainte, să-i ceară
iertare,
pe uşă, şinuelse
s-omişc
sărute
ă deşipe
s-oscaun,
mîngîie)
ci dar, cîndsăintr
începu ă John
cînte cu
jumătate de glas, cosînd, şi leganîndu-se fără grija.
John fu foarte dezamăgit, cînd văzu că nu-l întîmpină
nici o '&ioe înlăcrămată(, dar îşi zise că demnitatea lui
e în joc şi deci nu el treuie să ceară întîi iertare. 7ntră
foarte calm în odaie, se aşeză pe divan şi zise aşa, ca să
spună ceva%
— !stă seară e lună nouă, Meg.
— &-am nimic contra, răspunse Meg.
omnul $roo?e încercă sa aducă vora despre alte
lucruri care-i priveau pe ei, dar doamna $roo?e
răspundea fără chef şi conversaţia lîncezea. John se duse
la fereastră, desfăcu jurnalul şi se cufundă în el, Meg se
duse la cealaltă fereastră şi începu să coasă, ca şi cum
de
nu floricelele
zicea nimic,de amîndoi
pe papucii ei atîrna
erau liniştiţivia
şi ţraăcuiva.
dători,&ici
darunul
nu
cedau deloc şi amîndoi se simţeau prost.
'#, oamne(, oftă Meg, 'greu e să fii măritată. 8ţi

treuie iuire şi putere de a îndura, cum zicea mama de
atîtea ori. Cuvîntul 'mamă( făcu să-i vină în minte sfaturi
pe care i le dăduse de mult, pentru care ea protestase
neîncrez ătoare.
'John e un ăiat un, dar are şi el cusururile lui şi
treuie să te oişnuieşti să le cunoşti şi să le înduri cu
resemnare, pentru că şi tu le ai je ale tale. E un om
hotărît, dar nu se încăpăţînează, dacă ştii sa-l iei cu
inişorul, în loc să-i ţii piept semeaţă. *tii că e foarte
corect şi ţine să i se spună totdeauna adevărul, deşi tu
zici că 'face pe grozavul. &u-l înşela niciodată, cu vora
sau cu fapta, şi atunci el va avea încredere asolută în
tine. &u seamănă la fire cu noi, dar cînd izucneşte, e
greu să-l mai potoleşti. 1ezi să nu-i trezeşti mînia, că
atunci s-a dus pacea căminului vostru. Chiar dacă n-aveţi
nici unul dreptate, du-te şi cere-i tu iertare cea dintîi şi
fereşte-te de vrajă, de neînţelegeri şi de vore grele,
care sapă o prăpastie între oameni şi sînt pricina
necazurilor marisfaturi
+a aceste de maisetîrziu(.
gîndea Meg, pe cînd cosea de
zor, în amurg, îşi zise că asta e prima lor ceartă. 1orele
pe care le rostise ea după-amiază i se păreau nedrepte,
mînia ei i se părea fără rost şi, cînd se gîndi la ietul
John, care venea acasă înfometat, inima i se muie
deodată.
Cu lacrimi în ochi îi aruncă o privire pe furiş, dar el
părea că n-o vede, cu nasul virît în jurnal. !tunci îşi puse
lucrul departe, se sculă, se îndreptă încet-8ncet spre el. 8i
venea greu să-şi învingă mîndria, rămase în picioare în
spatele lui, dar el nu întoarse capul, =n moment i se păru
că îi va fi peste putinţă să ceară iertare, apoi îşi zise%
'9reuie să fac eu începutul, ca să nu-mi pară rău
mai tîziu(, şi, aplecîndu-se, îl sărută uşor pe frunte şi
astfel se împ
decît orice ăcar
fraz ă. scuz
ă de ărutarea lui Meg
ă, şi John însemna
oTridic mai mult
ă pe genunchi
şi-i zise cu dragoste%
— 8mi pare rău că am rîs de orcanele tale cu jeleu.

7artă-mă, dragă, n-am să mai fac niciodată.
9otuşi scene ca aceasta se mai repetară, de cîteva
ori, dar amîndoi fură de părere că jeleu ca al lor nu s-a
mai vCîteva
ăzut. zile mai tîrziu, Meg ţinu neapărat să-l invite
pe domnul cott la masă şi-i servi o masă ună şi de
data asta fu atît de veselă şi de amailă şi totul merse
strună, încît domnul cott îi spuse lui John că e un ăiat
fericit, iar tot drumul spre casă se gîndi la necazurile lui
de urlac.
# dată cu toamna, se iviră noi greutăţi în viaţa lui
Meg. +egase iar prietenia cu allie Moffat, care, din cînd
în cînd, dădea fuga la Meg, să mai stea de voră cu ea
sau poftea pe 'iata fată( să vină pe la ea.
Meg era încîntată, fiindcă în zilele ploioase îi era urît
singură şi se săturase să tot coasă şi să citească mereu.
*i astfel Meg se învăţă să se ducă deseori pe la ea şi,
fiind cochetă din fire, începu să invidieze toaletele lui
allie şi să-iar par
mărinimoas ă rgata
fi fost ău csăă-inu
dealetotare
ce-i şi ea. inima,
dorea all"
dar Meg nu primea, fiindcă ştia că nu-i place lui John) dar
într-o zi se apucă să facă un lucru care l-;r fi supărat mai
tare pe John.
Meg ştia cît cîştigă soţul ei şi-i plăcea să ştie că el
are încredere în ea, în toate privinţele şi mai ales în
chestiunile de ani. *tia unde ţine el anii şi putea să
cheltuiască cît poftea, numai să ţie socoteală de tot, să
nu facă datorii şi să nu uite că e soţia unui om sărac. 3înă
acum, totul merse ca pe rotiţe. Caietele cu socoteli erau
ţinute la zi şi i le arătase fără teamă la sfărşitul fiecărei
luni. ar în toamna asta, şarpele se strecură în raiul lui
Meg şi o ispiti, ca pe multe Eve moderne, nu cu mere, ci
cu toalete. Meg nu putea suferi să pară sărăcăcios
îmr
şi, caăcat şi smîngîie,
săăse ă trezeasc mila) ădar
îşiă cump ră îicîte
eraceva
ruşinedin
ş-ocînd
spunîn
ă
cînd, ca să nu zică all" că se scumpeşte la lucrurile de
nimic. ar, după ce cumpăra, îi părea rău, pentru că

fleacurile nu prea servesc la mare lucru, dar costă aşa de
puţin, şi atunci de ce să te mai necăjeşti că le-ai luat *i
aşa, fleacurile se înmulţeau la ea în casă, pe zi ce trecea.
ar
găteal după cîtva
ă costaser ă maitimp
mult ădecît
gă de îşiseam ă că lucrurile
închipuise. Cînd făde
cu
socotelile la sfîrşitul lunii, se îngrozi de cît cheltuise. John
fu ocupat luna aceea şi o lăsă pe ea să facă plăţile. +una
următoare lipsi de acasă, dar a treia lună o chemă pe
Meg să controleze împreună caietele pe toate
săptămînile din urmă şi Meg ţinu minte, multă vreme
ziua aceea. 8n ajun făcuse un lucru îngrozitor, care o
apăsa pe conştinţă. 6usese cu allie, să-şi cumpere
materiale pentru rochii şi Meg ar fi dorit din suflet să-şi ia
şi ea de una — aşa o mătase uşoară şi tinerească pentru
ceaiuri — se săturase de rochia ei neagră şi pe urmă
numai fetiţele poartă rochii suţiri iarna. Mătuţa March le
dădea de oicei surorilor cîte douăzeci şi cinci de dolari,
ca dar de !nul &ou. Cum nu mai era decît o lună pînă
atunci,
cumpărîndputeamsăătasea
ia dinaceea
anii de acasă cu
mauve, şi făcare
cea ooafacere
îmia
negustorul din magazin. John o încredinţase că ce e al
lui, e şi al ei. $ine, dar se face să scoţi din uget încă
douăzeci şi cinci de dolari, în afară de cei promişi Meg
şovăi cîteva clipe, dar allie se ţinu atît de capul ei, ca s-
o ia oferindu-se chiar să-i împrumute şi anii, că,
aruncînd o ultimă privire mătăsii care-i foşnea în mîini,
zise%
— # iau, şi întinse anii.
allie se ucură şi Meg rîse, ca şi cum ar fi fost un
lucru fără importanţă, şi apoi plecă iute din prăvălie,
parcă ar fi furat ceva şi-i era teamă să n-o prindă.
!junsă acasă, întinse toată mătasea pe pat,
încercînd să-şi adoarmă remuşcările) dar parcă acum o
rodeau şi mai
frumoase, nu-i tare, căci maşa
mai venea ătasea
inenu
şi, mai
cînd fşopti
ăcea încet,
ape aşa
că
a dat pentru ea 'cincizeci de dolari(, parcă i se opri un
nod în gît. # strînse şi o puse de o parte, dar şi noaptea

în somn o chinuia gîndul că a făcut ceva rău. Cînd John
scoase caietele în seara aceea, lui Meg parcă i se tăiară
picioarele şi pentru prima oară, de cînd se măritase, îi fu
frică de
uni, soţul
şi-şi său.
zise că8i ar
cercet ă privirea
putea să se ochilor
uite laluieacăprui şi
foarte
încruntaţi, deşi avea o lumină veselă în ei, de parcă ar fi
aflat ce ispravă făcuse şi nu voia să-i spună.
9oate plăţile erau făcute la timp, şi socotelile erau în
ordine. John o lăudă încîntat şi tocmai se pregătea să
deschidă cutia, pe care ei o numeau 'ancă(, în care
ţineau de oicei anii, cînd Meg îi opri mîna, zicînd cu un
zîmet nervos%
— &-ai terminat încă, n-ai văzut caietul meu de
socoteli.
John nu-i cerea niciodată să-l vadă, dar ea ţinea
morţiş să i-l arate şi se distra grozav, cînd îl vedea
minunîndu-se de ce lucruri ciudate pot să-şi cumpere
femeile, şi-l punea să ghicească ce sînt 'uioneurile( şi
snumeasc
ă întree ă cum poate
pălăria să costetoat
o nimica cinci-şase
ă, făcutdolari
ă din şi trei
să
trandafiri, un petec de catifea şi două panglici. 8n seara
aceea era hine dispus şi avea poftă să rîdă puţin de
tîrguielile complicate ale lui Meg, s-o certe în glumă că e
cheltuitoare şi apoi s-o sărute, spunindu-i că nu e pe
lume soţie mai cumpătată decît a lui.
Meg scoase caietul cu teamă şi i-l puse dinainte.
!poi rămase în picioare la spatele scaunului lui şi
mîngiindu-i fruntea încreţită zise cu greutate%
— John dragă, mi-e ruşine să-ţi arăt caietul meu. e
cîtva timp sînt inspăimîntător de risipitoare. *tii, de cînd
ies, am nevoie de cîte ceva. allie m-a îndemnat să iau
ce-mi treuie şi eu n-am putut rezista. !m să plătesc eu
o parte din cheltuieli, cu anii de la !nul &ou, dar îmi
pare John
rău de ce am
rîse, făcut,
o trase pentru
lîngă el şicăţinînd-o
ştiu că ai
desămijloc,
te superi.
zise
vesel%
— &u te mai ascunde acolo, că doar n-o să te at, că

ţi-ai luat o pereche de pantofi. înt mîndru de picioarele
frumoase ale nevestii mele. Ei, şi ce-i dacă ai dat opt sau
nouă dolari pe nişte pantofi, şi zicînd acestea John o
privi,'#,
zîmind.
oamne, ce o să zică, atunci cînd o vedea
Lcincizeci de dolari în carnet, şi Meg se cutremură iar,
cînd îşi aduse aminte.
— 'E mai rău decît pantofi, e o rochie de mătase(,
zise Meg cu oarecare nelinişte, hotărîtă să termine odată
cu povestea asta.
— 'Ei, s-auzim care e suma asta de speriat(, şi John
o privi drept în ochi, ca totdeauna, dar ea nu fu în stare
să-i susţină privirea.
8ntoarse foaia şi, plecind ochii, îi arătă cu degetul
suma din josul paginei. Cîteva minute se auzi numai tic-
tacul pendulei, apoi John spuse încet, căutînd să-şi
ascundă nemulţumirea%
— Ei, cincizeci de dolari, parcă nu-i chiar aşa de
mult, pentru
pe care o rochie,
le pune ţi. cu toate volănaşele şi danteluţele
— ar nu e încă lucrată, şi Meg se îngrozi la gîndul
că va mai treui să plătească încă.
— *apte metri de mătase pentru o femeie mică de
statură e cam mult, dar sînt sigur că, atunci cînd va pune
rochia soţia mea, va fi tot aşa de elegantă ca a lui &ed
Muffat, se mulţumi să zică John, cu răceală.
— John, ştiu că eşti supărat, şi ai de ce să fii. &u
vreau să-ţi prăpădesc anii pe nimicuri, dar nu mi-am dat
seama că o să mă coste aşa de mult. *i pe urmă, cînd o
văd pe allie că-şi cumpără atîtea lucruri, şi i se face milă
de mine, că mie nu-mi dă mîna, mă doare în suflet.
8ncerc să mă mulţumesc cu puţin, dar e aşa de greu/ M-
am săturat de sărăcie.
auzi,=ltimele
şi-l duru,vore furăaduse
cînd îşi rostite în şoapt
aminte , dar
de ăcîte plăJohn le
ceri se
lipsea el, ca să o mulţumească pe Meg. Ea îşi muşcă
uzele de părere de rău, cînd văzu că John dă caietele de

o parte, oosit şi se scoală, zicînd cu un tremur în voce%
— Mă aşteptam să ajungem aici. 6ac ce pot, Meg.
acă ar fi certat-o sau ar fi luat-o de umeri şi ar fi
scuturat-o,
cuvinte. e pe Meg
arunc n-ar
ă de fi durut-o
gîtul mai rătare
lui şi-l strînse u decît aceste
în ra ţe şi
se rugă cu lacrimi în ochi%
— John, ăieţelul meu drag, cuminte şi harnic/ 7artă-
mă. &-am vrut să te jignesc/ ! fost urît din partea mea.
7artă-mă/
El îi spuse că n-are de ce s-o ierte, că nu e supărat şi
o mîngîie cu dragoste, dar Meg înţelese că va trece multă
vreme, pînă va uita vorele ei nesocotite, chiar dacă nu i
le va aminti niciodată, îi făgăduise să-l iuească, şi la
vreme ună şi la vreme rea, şi pe urmă ea, soţia lui, îl
învinuise că e sărac, după ce-i cheltuise fără socoteală
anii cîştigaţi cu sudoarea frunţii. 7ar John nu-i zicea
nimic, ci-şi vedea mai departe de treaă, ca şi cum nu s-
ar fi întîmplat nimic, doar că venea mai tîrziu de la irou
şi lucra şiăptnoaptea,
culcare. ămînă dedupă ceărieacare
remuşc se urmase,
ducea plîngînd
aproape la
o
îmolnăvise şi, cînd mai află că John şi-a contramandat
hainele noi, iata femeie nu mai ştia ce să facă. 8l
întrease mirată, de ce s-a răzgîndit şi el răspunse doar
atît%
— &-am de unde să le plătesc, dragă Meg.
Meg nu zise nimic, dar ducîndu-se în vestiul puţin
mai tîrziu, John o găsi plîngînd, de ţi se rupea inima, cu
capul ăgat în hainele cele vechi.
tătură de voră pînă tîrziu, în noaptea aceea, şi
Meg învăţă să-şi iuească şi mai mult soţul, tocmai
pentru că era sărac, căci sărăcia îl făcuse om, îi dăduse
tăria şi curajul să lupte, ca să străată în viaţă, şi-l
înzestrase cu rădare, ca să mîngîie pe cei dragi.
spuse! cum
douastau
zi îşi învinseşi mîndria,
lucrurlie o rugă săse duse
-i facă plla allie,
ăcerea îi
să-i
cumpere mătasea. oamna Moffat primi cu dragă inimă
şi avu delicateţea să i-o dea în dar imediat după aceea.

!poi, Meg spuse să aducă acasă hainele lui John. +a
prînz, îşi îmrăcă haina lui, îl întîmpină la uşă îmrăcată
aşa şi-l întreă dacă-i place rochia ei cea nouă de
m ătase.în1ăra
strîns-o închipuiţi ce uimit
ţe. =rmarea fu că aJohn
fostveni
John şi ăcum
acas a mai
devreme,
Meg nu mai umlă prin vecini şi hainele acelea erau
îmrăcate dimineaţa de un soţ fericit şi puse cu grijă
deoparte) seara, de o nevastă grijulie. *i aşa, cu una cu
alta, trecu anul şi pe la mijlocul verii, Meg cunoscu clipa
cea mai frumoasă din viaţa unei femei, aceea de a
deveni mamă.
8ntr-o duminică, +aurie intră inişor în ucătăria lui
Meg şi fu primit cu surle şi trompete. :annah ătea într-
un capac şi făcea un zgomot asurzitor.
— Ce face mămica =nde sînt ceilalţi e ce nu mi-
aţi spus mai de mult întreă +aurie în şoaptă.
— E fericită cum nu s-a mai văzut, scumpa mamii.
umnealor sînt sus. &-am vrut să facem vîlvă mare.
!cum
spun căpofteşte
eşti aici,dumneata
şi, zicînd în salonaş.
toate Măpeduc
acestea nereu să le
ăsuflate,
:annah ieşi pe uşă, în culmea fericirii.
Cîteva clipe după aceea se deschise larg uşa şi Jo
intră, ţinînd în raţe o pernă, pe care era aşezat un
pachet de flanelă. Era foarte serioasă, dar ochii îi rîdeau
în cap şi i se simţea o emoţie înăuşită în voce.
— 8nchide ochii şi ţine raţele întinse, îi zise ea.
+aurie se dădu repede înapoi şi-şi puse mîinile la
spate, cu o privire rugătoare%
— &u, te rog/ 6ac prinsoare, că are să-mi cadă din
raţe.
— !tunci nu-ţi vezi finul, zise hotărît Jo, făcîndu-se că
pleacă.
— $a vreau să-l văd, dar tu răspunzi, dacă se
întîmpl ceva.ător, +aurie se resemnă şi închise ochii. 8n
*i ăascult
acea clipă simţi că i se pune ceva în raţe. Cînd deschise
ochii, în hohotele de rîs ale familiei îngrămădite în jur,

care-i fu mirarea, văzînd că are în raţe doi copii, în loc
de unul.
$ietul  ăiat se uită aşa de nedumerit, cînd la unul
cînd —la finte
altul, cumnezeule/
ă toţi se tăvăleau
oi de rîs.
gemeni/ !tît zise şi apoi
întinse repede copiii uneia dintre femei şi, cu o privire
rugătoare, care îl făcu să rîdă şi mai tare% +uaţi-i repede,
că nu mai pot, acum le dau drumul.
Jo îi veni într-ajutor şi luă pe unul într-o mînă şi pe
altul în cealaltă, ca şi cum toată viaţa ei ar fi legănat
copii, iar +aurie se ţinea cu mîinile de coaste de rîs.
— Ce zici de surpriza asta 1ezi că m-am ţinut ine
şi nu ţi-am spus nimic zise Jo, cînd se linişti.
— !m rămas înlemnit, cînd i-am văzut. Ce sînt,
ăieţi Cum îi cheamă 7a stai să mai mă uit o dată la ei.
4ău, asta m-a dat gata, făcu +aurie, privind pe nou
născuţii, cum se uită un dulău cît toate zilele la nişte
pisicuţe, care aia au făcut ochi.
—$
se plec iat şi fatasupra
ă ăzîmind ă, sînt frumoşi, nuă zise
lor, de parc ar fi tatăl fiecare
fost mîndruun
şi
îngeraş, nu un nemuleţ cu ochi.
— !şa copii frumoşi n-am mai văzut. Care e ăiat şi
care e fată şi +aurie îi privi mai ine.
— !m" a pus ăiatului o panglică alastră şi fetii una
roz, cum fac francezii, aşa că ai să ştii să-i deoseeşti. 3e
urmă unul are ochi alaştri şi altul căprui. ărută-i,
unchiule 9edd", zise Jo şireată.
— &u cred că are să le placă, zise +aurie, timid în
asemenea chestiuni.
— $a încă cum, s-au învăţat. :ai, să te vadă/ porunci
Jo.
+aurie îşi ţuguie uzele şi-i sărută uşor pe orăjori,
ceea ce făcu ca să rîdă cei din jur, iar copiii începură să
ţipe. — *tiam eu că n-are să le placă/ Ăsta e ăiatul,
sigur/ =ite cum mai dă cu pumnii/ 7a ascultă, tinere, ce ai
de gînd 1rei să mă aţi strigă +aurie şi, aplecîndu-se

prea tare, primi un pumn în faţă de la mînuţa care se
agita fără rost.
— 3e el îl numim John +aurence şi pe fetiţă Margaret,
ca pe mama
încurce, şi unica
şi cred că pe ei.
ăie#ţelsăo-iszicem
ă-l strigais", ca sdac
ăm Jac?, ă nu se
ă nu
găsim ceva mai un, zise !m" cu seriozitate, în calitate
de mătuşă.
— &umiţi-l emi-John, pe scurt 'emi(, zise +aurie.
— ais" şi emi, tocmai ine. *tiam eu că 9edd" are
să găsească, strigă Jo ătînd din palme.
*i ais" şi emi, aşa s-au numit copiii, pînă la
sfîrşitul vieţii lor.
CAP. VI
VIZITE
— :ai, Jo, eşti gata

—
— 3entru ce că ai uitat. Mi-ai făgăduit c ă vii cu
&u te face
mine, la nişte vizite.
— !m făcut eu multe prostii în viaţa mea, dar cred
că n-am înneunit să spun că fac mai multe vizite într-o
zi, cînd una singură îmi ajunge pe o săptămînă.
— $a ai spus, aşa ne-a fost tocmeala. ă termin
schiţa lui $eth, în locul tău, şi tu să vii frumos cu mine, să
întoarcem vizitele vecinilor noştri.
— acă e vremea frumoasă, aşa ne-am învoit şi eu
mă ţin de învoială ca h"loc?. 1ăd un norişor la orizont,
deci nu merg.
— !cuma dai înapoi/ E o zi minunată. &ici
pomeneală de ploaie şi tu te lauzi că ştii să te ţii de
cuvînt. :ai, fă-ţi datoria, draga mea şi pe urmă te las în
pace 9ocmai
un an deînzile.
clipa aceea, Jo era foarte ocupată cu
croitoria. Ea făcea paltoanele la toată familia şi se simţea
mîndră că ştie să mînuiască la fel de ine şi acul şi

condeiul . # plictisea să o întrerupă cineva, tocmai cînd
făcea prima proă, şi s-o olige să facă vizite în rochia ei
cea mai ună, pe o zi de cuptor. &u putea suferi vizitele
oficiale,
făgăduialşiă.nici
enu făăcea,
pild pînă n-o
acuma ademenea
nu mai era sc!m" cu4vîrli
ăpare. vreo
foarfecele cît colo, cu zgomot, şi le spuse că-i miroase ei
a furtună) dar degeaa. !m" nu se lăsa deloc şi atunci,
resemnată, puse lucrul de o parte, îşi luă pălăria şi
mănuşile şi o anunţă că victima e pregătită pentru
sacrificiu.
— Jo March, eşti în stare să scoţi şi pe un sfînt din
rădări/ per că nu vrei să vii la vizită în rochia asta
strigă !m", măsurînd-o din cap pînă în picioare.
— e ce nu înt curat îmrăcată şi mă simt ine,
aşa cum mă găsesc. E tocmai ceea ce treuie pentru o
plimare prin praf, pe o zi călduroasă. acă oamenii se
uită mai mult la înfăţişarea mea decît la calităţile mele,
nu ţin să-i văd. 8mracă-te tu elegant pentru amîndouă.
3e
afartine
ă deteasta,
prinde,
mă pe mine nu mă face mai frumoasă şi, în
plictiseşte.
— #, oamne/ suspină !m", acuma au apucat--o
nervii şi are să mă scoată şi pe mine din fire. 9e asigur că
nici pentru mine nu e o plăcere să ies, dar treuie s-o
facem, şi numai tu şi cu mine, din toată casa, avem
vreme pentru aşa ceva. Jo, fac orice m ă rogi tu numai
îmracă-te cumsecade şi vino cu mine să ne facem
datoria c ătre societate. acă-ţi dai osteneala, ştii să te
porţi aşa de frumos şi ai chiar un aer aristocratic
cîteodată, că mă simt mîndră de tine. Mi-e frică să mă
duc singură. 1ino să mă păzeşti, Jo/
— 9are-mi eşti şireată/ M-ai înmuiat de tot/ !uzi/ Eu
ine crescută şi cu aer aristocratic şi ţie să-ţi fie frică să
te duci singură/ $ine, merg, dacă treuie, voi face şi eu
ce-oi putea.
Eşti mul ţumit9u
ă,porunceşte şi euse
întreă Jo, care ascult,
făcusefădeodat
ră să crîcnesc.
ă lîndă
ca un mieluşel.
— Eşti un înger/ !cuma îmracă-te frumos şi am să-

ţi spun eu cum treuie să te porţi la fiecare casă, ca să
faci o impresie ună oamenilor. 8ncearcă şi tu să fii
drăguţă cu lumea. =ite stringeţi părul aşa, prindeţi
trandafirul celamroşu
simplă. 7a-şi la păldeschise
ănuşile ărie, că şi şiaşaatista
ai o rochie prea
rodat ă.
9recem pe la Meg şi luăm umrela ei ală de vară şi ţie
ţi-o dau pe a mea.
*i pe măsură ce !m" dădea poruncile, Jo le
îndeplinea omănind. 8şi puse oftînd rochia de organdi,
îşi legă încruntată panglicele de la pălărie, cu o fundă
fără cusur, se înţepă cu acele de siguranţă, prinzîndu-şi
gulerul, se strîmă, cînd îşi ăgă în uzunar atista cu
roderie, care o zgîrie la nas şi, după ce-şi trase mănuşile
cu doi nasturi şi cu ciucure, un ultim semn de eleganţă,
se întoarse spre !m", şi uitîndu-se prosteşte la ea, zise
resemnată%
— Mă simt îngrozitor de prost, ca în hainele altuia,
dar, dacă tu mă găseşti ine, mor fericită.
— 8miJoplace
mai ine. cum şi
se învîrti te !m"
prezin i. 7a,aranj
o ţmai întoarce-te,
ă, puţin spe
ăm ă uit
ici, pe
colo, apoi se dădu înapoi şi o privi, cu capul într-o parte%
Mda, merge, la cap eşti ine, trandafirul se potriveşte de
minune cu pălăria ală. tai dreaptă şi nu-ţi ţine mîinile
ţepene, chiar dacă te strîng mănuşile. *i uite, ce să mai
faci% ia-ţi şalul-acela de mătase pe care ţi l-a dat mătuşa
March. Cad aşa de frumos faldurile pe raţe. Mi-am pus
ine haina tă cum treuie rochia la spate 1reau să mi
se vadă pantofii, fiindcă, dacă n-am nas frumos, am
picioare frumoase.
— Eşti frumoasă ca o zînă şi Jo admiră cu ochi de
cunoscător pana alastră de la pălăria lui !m", care se
potrivea aşa de ine cu părul ei lond. 1a rog,
domnişoară, treuie să-mi tîrăsc rochia cea mai ună
prin praf, sau s-o
— # ridici, ţinmergi,
cînd ridicatăşi-i
 dai drumul, cînd intri într-o
casă. Ţie îţi vin foarte ine rochile cu trenă, dar treuie
să înveţi să le porţi. !i uitat să te închei la o manşetă.

8ncheie-te imediat. # femeie îngrijită nu uită niciodată,
fiindcă de lucruri mărunte depinde întreaga înfăţişare.
Jo oftă şi făcu ce i se spunea, după ce rupse nasturii
de
gatala mănuşe, încercînd
amîndou ă şi pornirs-o scoată în gra
ă 'frumoase . 8n sfîrşit
ca ănişte fură
icoane(,
cum zise :annah, care se aplecă peste fereastra de sus,
ca să le vadă.
— !cuma ascultă, Jo. Chester-ii sînt oameni foarte
ine şi vreau să-i minunezi cu puterea ta. 9e rog să nu
voreşti neîntreată, să stai liniştita şi să nu faci 'gafe(,
ca să pari o adevărată domnişoară. =n sfert de oră nu-i
prea mult, ca să agi de seamă cum te porţi, zise !m",
cînd se apropiară de prima casă, după ce împrumutaseră
umrela de la Meg, care le cercetase cu de-amănuntul,
ţinîndu-şi copiii în raţe.
— 1asăzică% tăcută, liniştită şi atentă la ce spun, da,
asta poate. !m mai jucat eu rolul domnişoarei înţepate şi
cu nasul pe sus. 9alentele mele sînt mari cum ai să vezi
în curînd.
!m" &-avea niciăo, grij
fu uşurat dară. ştrengăriră de Jo ascultă
întocmai vorele ei, căci, la prima vizită, se aşeza cu
graţie pe scaun, îşi potrivi cutele rochiei cu grijă stînd
nemişcată şi mută ca o stană de piatră şi liniştită ca o
mare fără valuri. 8n zadar făcu doamna Cnester aluzie la
'romanul ei splendid(, în zadar încercară domnişoarele
Chester s-o facă să vorească despre ceaiuri, operă,
modă. +a toate, Jo răspundea cu un zîmetjngheţat pe
uze sau întărea serioasă cu un 'a(, ori '&u(. 8n zadar îi
făcu !m" semne disperate 'să zică ceva( şi o călcă pe
picior pe su masă. Jo rămînea la toate rece şi senină, ca
şi cum nimic nu s-ar fi întîmplat în jurul ei.
— Ce mîndră se ţine domnişoara March cea mare/ se
auzi vocea uneia dintre doamne, cînd se închise uşa
după ele.
Jo rîse pe tăcute, dar !m" era nenorocită de felul

cum fuseseră interpretate sfaturile ei şi, cum era de
aşteptat, dădu vina pe Jo.
— M-ai înţeles rău, Jo. Eu ţi-am spus doar să pari
demn ă şi tuăaila stat
mai sociail pe +am.
familia scaun 1oreşte
ca un lemn.
şi tu8ncearcă să fii
cum voresc
fetele celelalte. 6ă-te că te interesează toaletele, flirturile
şi alte suiecte de conversaţie. #amenii ăştia fac parte
din una societate a oraşului, şi nu e rău să ne păstrăm
relaţiile cu ei. 3entru nimic în lume n-aş vrea să facem o
impresie proastă, acolo.
— !m să fiu drăguţă cu toată lumea, am să voresc
şi am să rîd şi am să mă e0taziez pentru orice fleac. !m
să fac pe 'omnişoara de salon(. e altfel, am chiar în
faţă e0emplul lui Ma" Chester. +asă pe mine/  ă vezi,
dacă n-o să zică doamna +am% 'Ce fată drăguţă şi vioaie
e Jo March/(
ar !m" era îngrijorată, şi avea de ce, doar o ştia ea
pe Jo, cînd se porneşte, e greu s-o opreşti. *i într-adevăr
aşaprimul
în se întîmpl ă. &ici
salon, le snu
ăriintr Jo ine
deă gît în cas
tuturor ă şi se strînse
fetelor, repezi
ăieţeşte mîna cavalerilor şi intră în voră cu o vioiciune
care-i zăpăci pe toţi. 3e !m" o prinsese doamna +am,
care ţinea foarte mult la ea, şi vrînd nevrînd, iata fată
treui să asculte ce a făcut +ucreţia şi ce rău i-a fost de
curînd, în vreme ce trei tineri se învîrteau în jurul ei şi
aia aşteptau să răsufle doamna +am, ea să dea uzna
şi s-o scape de acolo, aşa încît lui !m" îi era imposiil s-o
mai potolească pe Jo, care părea pusă pe rele. &u-i mai
tăcea gura, mai rău decăt doamnei celeia ătrîne. 9oţi
erau numai urechi să-i asculte năzdrăvăniile, şi !m"
încerca şi ea să afle despre ce e vora, dar frînturile de
fraze pe care le prindea o îngrozeau. 8n acelaşi timp îi
trezea curiozitatea şi o făceau să dorească să fie şi ea cu
ei, să maioricine
închipuia rîdă pu in, că de/
ce ţchinuri nu sera
treuia şi ea cînd
ă îndure, tînărauzea
ă 8şi
o conversaţie ca aceasta%
— Călăreşte foarte ine. Cine a învăţat-o

— &imeni/ Cînd era mică, se suia într-un copac,
punea o şa veche pe care o aveam noi şi aşa se legăna
toată ziulica. !cum se urcă pe orice cal, fiindcă nu ştie
ce-i frica,
dreseaz şi grădomnişoare.
ă pentru jdarul îi lasEă pasionat
caii maiă dup
ieftin, fiindc
ă cai. Eu ăîi
spun mereu că, dacă nu-i merg ine treurile, să se facă
dresoare.
!uzind aceste minuni sfruntate !m" aia îşi ţinu
firea. Cum, să creadă lumea că ea îşi face de cap ar de
acolo de unde era nu putea să se mişte. oamna cea
ătrînă nu-şi isprăvise povestea şi, cînd o termină, era
prea tîrziu, căci Jo îi dăduse iar drumul, făcînd nişte
destăinuiri şi mai senzaţionale şi spunind nişte prostii şi
mai mari.
— a, !m" era disperată în ziua aceea, fiindcă toţi
caii uni fuseseră luaţi şi r ămăseseră numai trei% unul
şchiop, unul or şi unul aşa de leg, că treuia să-l
împingi de la spate, ca să pornească.
care —
se3e caregrozav.
distra l-a ales, întreă rîzînd unul dintre uneri,
— 3e nici unul. !uzise că e un cal tînăr la o fermă de
dincolo de rîu şi, cu toate că îi spuseră că nu se suise nici
o femeie pe el pînă atunci, se hotărî să încerce. 8i plăcea,
că era focos şi cu picioarele suţiri. forţările ei fură într-
adevăr mişcătoare, şi pentru că nu voia să i se aducă
calul la şa, se duse ea cu şaua la cal. 9recu rîul cu arca,
apoi puse şaua în cap şi merse drept la grajd, spre marea
uimire a ătrînului grăjdar.
— -a suit pe calul acela
— $ineînţeles, şi s-a distrat foarte ine. Credeam că
are s-o facă ucăţi armăsarul cela nărăvaş, dar ea a ştiut
cum să-l ia şi a fost sufletul cavalcadei.
— Ei, curajoasă fată/
se ce*ii-otînfiăspunind
rul +ammama
o privilui,
admirativ pe !m",
de s-a înroşit aşa întreîndu-
la faţă.
e făcu şi mai roşie în clipa următoare, cînd veni

vreodată vora despre toalete. =na dintre fete o întreă
pe Jo de unde îşi luase pălăria ceea drăguţă de pînză, pe
care o avusese în cap la picnic, şi Jo, proastă, în loc să
spun ă de
oligat ă săunde o cump
răspund ă cuăorase cu doi ani
sinceritate fărăînrost%
urmă, se simţi
— !, a vopsit-o !m"/ &u poţi să găseşti în oraş
pălării de nuanţe aşa delicate şi atunci noi ni le vopsim în
casă. E foarte ine să ai o soră cu talente artistice.
— Ce idee ingenioasă/
*i doamna +am ătu din palme şi găsi că Jo e o fată
foarte nostimă.
— !sta nu-i nimic, pe lîngă cîte mai ştie ea să facă.
=ite, de e0emplu, îi treuiau nişte pantofi alaştri, la
ceaiul lui allie. &u putea să-şi cumpere alţii, şi atunci luă
pantofii ei ali, şi-i făcu alaştri ca cerul, de păreau curat
de m ătase, şi Jo se arătă foarte mîndră de destoinicia
sorei ei, ceea ce o făcu pe !m" să-şi iasă tlin fire aşa de
rău că ar fi fost în stare să-i azvîrle cu ceva în cap.
ne-a —pl!m
ăcutcitit zilele
loarte trecute
mult, i se oadres
nuvel de a dumitale
ă ădomnişoara şi
+am,
vrînd să facă un compliment tinerei scriitoare, care însă
nu părea deloc dispusă de aşa ceva.
#rice aluzie la 'operele( ei avea un efect neplăcut
asupra sa. au se încrunta şi lua un aer ofensat, sau
schimna imediat vora ca acum%
— 3ăcat c ă n-ai găsit ceva mai un de citit. criu
asemenea prostii, pentru că se vînd şi oamenilor simpli le
plac. 9e duci la leK Vor?, iarna asta
Cum domnişoarei +am îi 'plăcuse( cartea,
răspunsul nu fu de loc politicos şi Jo îşi dădu seama, dar
prea tîrziu,şi, temîndu-se să nu strice şi mai mult, îşi
aduse aminte că ea treuie să dea semnalul de plecare şi
se sculă cu atîta graă, că lăsă trei persoane cu fraza
început ă.
—!m", trebuie să mergem. +a revedere, dragă/ ' ă
rog să veniţi pe la noi. 1ă aşteptăm cu nerăbdare. &u
îndrăznesc să te poftesc şi pe dumneata, domnule +am,

dar, dacă vii, n-o să mă îndur să te dau afară.
Jo imită aşa de caraghios pe Mar" Chester, că !m"
ieşi repede pe uşă, simţind că e gata să izucnească în
rîs, sau
— Eimain-am
ine zis,
fostîn ine
plîns. şi Jo se umflă în pene,
mulţumită de ea.
— Mai rău nici nu se putea, fu răspunsul nemilos al
lui !m". Ce ţi-a venit să le spui poveştile acelea cu
şeaua, cu pantofii şi cu pălăriile
— 3entru că sînt nostime şi distrează pe oameni.
*tiu toţi că sîntem sărace, şi atunci de ce să ne mai
prefacem că avem lachei la scară, că ne cumpărăm zece
pălării pe an, şi că totul merge lin şi uşor, ca la ei.
— 8n orice caz, nu-i nevoie să le destăinuieşti toate
şiretlicurile noastre şi să le tot spui că sîntem sărace,
cînd nu te întreaă nimeni. &-ai nici un pic de amor
propriu, şi n-ai să înveţi niciodată cînd să taci şi cînd să
voreşti, se supără !m".
tare,$iata
ca săJo,seîncurcată, îşiă frec
pedepseasc ă nasul
pentru cu atista
prostiile pe carecea
le
făcuse.
— !ici cum să mă mai port întreă ea, cînd se
apropiară de a treia casă.
— 6ă ce vrei. Eu nu mai răspund de tine, îi replică
!m" săturată de e0perienţele făcute,
— !tunci am să mă distrez ine, tot sînt ăieţii
acasă. !m nevoie şi eu de puţină schimare, ce
umnezeu/ Eleganţa nu-mi prieşte niciodată, i-o întoarse
Jo posomorîtă şi descurajată de atîtea pozne.
+a uşi o întîmpinară cu entuziasm trei ăieţi voinici
şi cîţiva copii drăguţi şi pe dată îi trecu supărarea.
+ăsînd-o pe !m" s ă întreţină pe gazdă şi pe domnul
9udor, care tocmai venise şi el în vizită. Jo rămase cu cei
mici şi selesim
interes, ţi iar lac ăţ
mîngîie largul ei.de
eii, fu +e aceeaşi
ascultă isprăvilecu
părere cuei
mult
că
'9om $uson e un ăiat fără pereche( şi, cînd unul din
ăieţi propuse să-i vadă roasca lui ţestoasă, Jo fu gata

să meargă, încîntată. !m" lăsă pe sora ei, să facă ce
vrea şi se distra şi ea în felul ei. =nchiul domnului 9udor
se căsătorise cu o doamnă din una societate engleză,
vară deîntreaga
pentru al treilea cu unClord,
familie. şi !m"
ăci, deşi se navea
ăscusemult respect
şi crescuse
în !merica, !m" se învăţase să cinstească măririle,
păstrînd neclintită încrederea în regi şi în noilime. E
stima pe care o arată ţările tinere faţă de cele vechi,
asemeni iuirii, pe care o poartă un copil mamei lui, chiar
după ce s-a făcut mare şi a plecat de acasă.
ar nici chiar plăcerea de a sta de voră cu o rudă
îndepărtată a unui lord englez n-o f ăcu pe !m" să uite că
a stat destul la vizită şi, cînd se făcu timpul să plece, se
dezlipi cu părere de rău de aceşti oameni amaili şi ine
crescuţi şi se uită după Jo, sperînd din tot sufletul să nu-şi
găsească sora într-o stare care să facă de ruşine numele
familiei March.
3utea să fie şi mai rău, dar !m" fu revoltată, cînd o
văzucîine
un stîndmurdar
pe iarîn
ă, poal
cu oăgrămad
, pe ă de ei
rochia ăie ţi înmai
cea jurul
unei,ă cu
şi
povestind cu multă însufleţire o posnă de a lui +aurie.
=nul din copii lovea cu umrela lui !m" în carapacea
roaştei ţestoase, un altul mînca turtă dulce şi lăsă să-i
cadă fărîmiturile pe pălăria lui Jo, şi un al treilea făcuse
ghem mînuşile ei şi se juca cu ele, dar toţi se distrau de
minune) şi Jo se sculă cu părere de rău, şi-şi adună
lucrurile, care suferiseră de pe urma acestor 'distracţii(.
9oţi o petrecură pînă la poartă şi o rugară să mai vină pe
la ei, căci 'sînt aşa de nostime isprăvile lui +aurie(.
— răguţi ăieţi sînt/ Mă fac să mă simt iar tînără şi
plină de viaţă, zise Jo, păşind lîngă sora ei, cu mîinile la
spate, în parte din oicei şi în parte ca să ascundî
umrela, care avusese de suferit.
—ăe
între ce-lferindu-se
!m", ocoleşti întotdeauna peă domnul
cu tact să fac 9udor,
vreo apreciere
asupra înfăţişării lui Jo.
— &u-mi place/ E încrezut, îşi repede surorile, îl

supără pe tatăl lui, voreşte urit de mama lui. +aurie zice
că-şi cam face de cap şi eu nu socotesc că merită să-l
ag în seamă.
— 8ncuorice
salutat caz
răceal ă po i să te poraţi trecut
şi ţadineauri politicos
peculîng
el.ă +-ai
noi
9omm" Chamerlain, al cărui tată e ăcan şi tu i-ai
zîmit şi i-ai spus '$ună ziua(, încîntată că-l vezi. acă ai
fi făcut e0act invers, ar fi fost perfect, o certă !m".
— $a de loc, răspunse Jo încăpăţînată. 9udor nu-mi
place, şi nici nu-l admir, nici nu-l respect, cu toate că
nepoata nepotului unchiului unicului a fost văr de al
treilea cu un lord 9omm" e sărac şi timid, dar e un la
suflet şi foarte deştept. Ţin foarte mult la el şi spun asta
la toată lumea, pentru că el are suflet noil, cu toate că e
ăiat de negustor.
— Ce să mai încercăm să discutăm... zise !m".
— 9ocmai, încheie scurt Jo, aşa încît să fim iar
zîmitoare ca mai înainte şi să lăsăm o carte de vizită la
familia
lucru le 2ing, care, recunosc
sînt veşnic ine înţeles, nu e acasă, pentru care
ătoare.
upă ce-şi depuseră cartea de vizită, fetele merseră
mai departe, şi la a cincea casă Jo zise iar%
— lavă omnului că nici ăştia nu primesc.
— Ei, acum s-o lăsăm pe mătuşa March şi să
mergem acasă. +a ea putem să ne ducem oricînd. E
păcat să ne tîrîm prin praf rochiile noastre de gală, cînd
sîntem şi oosite şi plictisite.
— 9u fă cum vrei, dar ştii că mătuşei îi place să-i
facem o vizită 'oficială( măcar o dată pe an. &u e mare
lucru, dar îi face plăcere, şi nu cred c ă asta are să-ţi
strice rochia, pe cît ţi-au murdăut-o cîinii ceia plini de
noroi şi ăieţii care ţi se căţărau în spate. 3leacă capul,
şi-ţi scutură fărîmiturile din pălărie.
— Ce
întristat cuminte ei
ă hainelor eşti tu !m", zise
mototolite Jo, aruncînd
şi apoi uitîndu-seo la
privire
sora
ei, care arăta tot aşa de îngrijită, ca atunci cînd pornise
la vizite. Ce n-aş da să plac şi eu oamenilor tot aşa de

uşor, pe cît placi tu. Mă gîndesc şi eu la asta, dar imi vine
prea greu să încerc, şi, aşa, aştept, pînă mi-o veni
vremea să-mi placă cineva foarte mult, fiindcă simpatiile
astea mici
trecăîţtoare nu de
i sînt mai măfolos
intereseaz
în viaţă.ă. 9otuşi, cred că
!m" zîmi şi zise cu unătate%
— 6emeile ar treui să înveţe să placă, mai ales cele
sărace, pentru că acesta e singurul lor mijloc de a plăti
amailităţile care li se fac. acă ai ţine minte sfatul meu
şi ai încerca să-l pui în aplicare, sînt sigură că oamenii te-
ar iui mai mult decît pe mine, pentru că tu ai mai multe
calităţi.
— Eu sînt şi voi rămîne întotdeauna o fată urîcioasă
şi iute la mînie, dar îţi dau dreptate. =ite, vezi, greutatea
e că eu mai curînd mi-aş da viaţa pentru cineva, decît să
încerc să-i plac, dacă omul acela nu mă atrage. E Hun
mare cusur să ai numai simpatii şi antipatii puternice.
— E şi mai mare cusur să nu ştii să-ţi ascunzi
sentimentele.
9udor e un om=ite,
dede pildă, nici
caracter, dareuasta
nu gnu
ăsesc că domnul
înseamn ă că
treuie să i-o spun în faţă. &-are nici un sens să fiu
nepoliticoasă cu el, dacă el nu ştie să se poarte frumos
cu ai lui.
— $a de ce nu/ Eu sînt de părere că fetele ar treui
să arate, cînd nu le plac apucăturile unui ăiat, şi asta nu
pot s-o facă decît prin felul lor de a se purta cu el. Cu
predicile n-ajungi la nimic, în păcate o ştiu prea ine, de
cînd îl cresc pe 9edd", dar ai atîtea mijloace la îndemînă
prin care să-l înrîureşti în ine, fără să pronunţi o voră,
şi cred că e de datoria noastră să încercăm, dacă ne
simţim în stare.
— 9edd" e un ăiat ca puţini alţii. &u poate fi luat ca
unitate de măsură pentru toţi ăieţii, zise !m" cu
convingere, pe un'care
de rîs pe ăiatul ton care l-arpufiţini
era ca făcut
alţiis(,
ă se
dacpr păfîdeasc
ă ăar ă
auzit-
o. acă am fi fete frumoase sau ogate, poate că am
reuşi să facem ceva, dar ca noi să ne încruntăm la un

tînăr, pentru că nu ne place purtarea lui, şi să zîmim
altuia, pentru că ne place, n-ar produce nici o impresie
asupra oamenilor, şi pe deasupra ar zice să sîntem
igote
— şi*i-atunci,
puritane.după tine, ar treui să fim genitile cu
oamenii pe care nu-i putem suferi, doar pentru că nu
luăm ochii lumii cu frumuseţea şi cu milioanele noastre
6rumoasă morală/
— &u pot să-ţi e0plic cum şi de ce, dar aşa stau
lucrurile în lume şi oamenii care încearcă să se poarte
altfel sînt luaţi în rîs. &u pot suferi pe reformatori şi sper
că nu ăsta e idealul tău.
— $a, dimpotrivă, eu g ăsesc că ei au rostul lor în
lume. fiindcă oricît şi-ar ate unii oameni joc de ei, lumea
n-ar putea merge mai departe, dacă ei ar dispărea rusc.
in punctul ăsta de vedere nu ne putem înţelege. 9u ai o
anumită mentalitate, eu am alta. +a tine au să meargă
lucrurile mai uşor, dar la mine va fi mai multă variaţie,
pentru că pe mine mă vor întîmpina atjocura şi ocările
oamenilor.
— Ei, acuma, gata/ 3otoleşte-te şi nu plictisi pe
mătuşa cu ideile tale năstruşnice.
— !m să încerc, dar nu ştiu cum se face, că, de cîte
ori e ea de faţă, mă apucă o dorinţă neună să spun ceva
care s-o atingă sau s-o scoată din rădări. 3arcă e un
făcut, degeaa caut să mă înfrînez.
# găsiră pe ătrînă discutînd foarte aprins cu
mătuşa Carrol) dar, cînd intrară fetele, schimară imediat
vora şi se uitară una la alta, dînd să se înţeleagă că
tocmai despre nepoatele lor îşi spuseseră părerea.
Jo era prost dispusă şi o apucă iar pofta de răutăţi,
dar !m" care-şi împlinise tot timpul datoria faţă de
societate, cu o rădare îngereascî, fu tot senina şi
zîmitoare şi cîştig
scoteau din 'dragă(. ă inima mătuşilor, care n-o mai
— !juţi şi tu la azar, dragă întreă doamna Carrol

pe !m", care se aşezase lîngă ea, cu un aer de
încredere, care place aşa de mult oamenilor în vîrstă.
— a, mătuşă/ M-a rugat şi doamna Chester şi i-am
laltceva,
ăgăduit decît
să am grijă meu
timpul de olier.
masă, fiindcă nu-i puteam da
— Eu n-ajut cu nimic, anunţă Jo hotărîtă. &u pot să
sufăr să fiu luată su ocrotirea cuiva şi Chester- îi găsesc
că ne fac o mare cinste, dacă ne dau voie să le ajutăm la
azarul lor distins. Mă mir că ai primit, !m"/ &u ţi-ai dat
seama că vor să te puie să munceşti pentru ei
— ar vreau să muncesc pentru oamenii dezroiţi
din ud ca şi pentru Chester-i, şi le sînt recunoscătoare,
că mă lasă să împart cu ei şi ucuria şi munca. 3e mine
nu mă supără să fiu ocrotitî de oameni de inimă.
— $ine zici, !m"/ E o plăcere să ajuţi pe oamenii
care ştiu să-ţi preţuiască osteneala, şt te doare, etnd vezi
că-ţi dispreţuiesc truda, întări mătuşa March, uitîndu-se
peste ochelari la Jo care se legăna încruntată în fotoliu.
cumpac Jo ar uneia
ănăă soarta fi ştiut
dincăele,
în s-ar
aceafi fclip se pune
ăcută lînd în
ă ca un
mieluşel) dar din nefericire, nu putem şti ce se petrece în
mintea prietenilor noştri. Cîteodată e ine să nu ne dăm
seama, dar uneori ne-ar fi de atîta folos. &e-ar cruţa şi
timp şi griji. 3rin cuvîntele pe care le rosti, Jo se lipsi de
mai mulţi ani de plăceri, şi învăţă minte pentru toată
viaţa ca treuie să-ţi ţii gura, ain cînd în cînd.
— Mie nu-mi plac protecţiile. Mă stînjenesc, parcă aş
fi roaă. 3refer să-mi fac toate singură şi să fiu asolut
independentă.
— :m/, tuşi încet mătuşa Carrol, uitînduse cu
suînţelesuri la mătuşa March.
— :m/, tuşi încet mătuşa Carrol, uitîndu-se cu
suînţelesuri la mătuşa March.
— *i-amdespus
&eştiutoare urmăeu/, făcuăriimei,
rile purt ătuşa March
Jo ţinea că în
nasultre sus,
ea.
fără să-i pese de nimic, şi de nimeni.
— 1oreşti franţuzeşte, dragă întreă doamna

Carrol, punîndu-ţi mîna pe aceea a lui !m".
— estul de ine, mulţumită mătuşii March, care îi
dă voie Estherii să stea de voră cu mine, şi !m" se uită
cu recunoştin
prietenoas ă. ţă la mătuşa March, care-i zîmi
— 9u cum stai cu ştiinţa limilor, întreă doamna
Carol pe Jo.
— &u ştiu o voră. &u pot să sufăr franceza, nu-mi
intră de loc în cap, e o limă imposiilă, fu răspunsul ei
răstit.
Mătuşile se uitară iar una la alta şi mătuşa March,
întreă pe !m"%
— Eşti ine, sănătoasă, dragă &u te mai supără
ochii
— &u, deloc mătuşă. Mă simt foarte ine şi am
planuri măreţe pentru iarna asta. 1reau să fiu pregătită
pentru >oma, dacă voi avea vreodată prilejul să mă duc
acolo.
ai să— $ravo, într-o
reuşeşti fata mea/
unăMeri ţi sămte
zi, zise duciMarch,
ătuşa şi sînt mîngîind-
sigură că
o pe păr, cînd !m" îi ridică ghemul de jos.
„Mo$orîtă, furioasă,
7u- ţi sînt toţi boii acasă*
ţipă cu voce piţigăiată, 3oll", aplecîndu-se de pe

stinghia lui peste scaunul lui Jo şi uitîndu-se la ea, cu un
aer aşa de oraznic că, toată lumea începu să rîdă.
— !re spirit ascuţit pasărea asta, zise ătrîna.
— &u vrei să facem o plimare, dragă ţipă 3oll",
sărind spre vitrină, în speranţa că i se va da o ucată de
zahăr.
— Cum nu, cu plăcere, hai/ ,
mult !m" şi Jo puser
ca oricînd ă cap
că nu-i ăt acestei
priesc deloc vizite, simplim
astfel de ţind mai
ări.
trînse mîna doamnelor, dar !m" le sărută pe amîndouă,
şi fetele plecară, lăsînd în urma lor impresia de umră şi

lumină, ceea ce făcu pe mătuşa March să spună, cînd se
închise uşa după ele%
— !r fi ine să faci ce am vorit noi, Mar". 8ţi dau eu
anii.*i mătuşa Carrol răspunse%
— igur că am să fac, numai să-i dea voie părinţii ei.
CAP. VII
URMĂRILE
$azarul doamnei Chester fu aşa de elegant şi de

atrăgător, că domnişoarele din cercul ei socotiră că e o
mare cinste, dacă sînt rugate să ia o masă. !m" fu
poftită, dar Jo nu, şi era mai ine, căci era într-o proastă
dispoziţie, mereu pusă pe ceartă şi aia se puteau
înţelege cu ea. 'e ţinea prea mîndră(, cum zicea lumea,
şi fu lăsată în pace, cu indiferenţă, dar talentul şi gustul
lui
masa!m"artistic
fură pre
ă ţuite
şi eala justa
îşi dlor
ăduvaloare,
toate cînd
siliniţele
se oferi
s-o
împodoească cu tot felul de lucruri atrăgătoare şi
frumos lucrate.
9otul merse strună, pînă în ziua cînd treuia să se
deschidă azarul. !tunci izucni o ceartă, cum era şi de
aştepta, cînd încercă să lucreze la un loc vreo douăzeci şi
cinci de femei, tinere şi ătrîne, fiecare cu prejudecăţile
şi cu pornirile ei de invidie.
Ma" Chester era geloasă pe !m", pentru că aceasta
din urmă avea mai mult succes decît ea şi tocmai acum
împrejurările fură de aşa natură, că gelozia ei nu mai
avea margini. esenele în peniţă, delicat lucrate, ale
!m"-ei puneau cu totul în umră vasele pictate ale lui
Ma". !cesta era primul ghimpe contra !m"ei, apoi
cuceritorul 9udor
ceai şi numai odatdansase de!cesta
ă cu Ma". patru ori
eracu
al !m",
doilealaghimpe,
ultimul
dar supărarea cea mare care o rodea pe suflet şi care
îndreptăţea oarecum purtarea ei neprietenoasă, fu

zvonul pe care-l răspîndiră cîteva persoane inevoitoare,
că fetele March ar fi rîs de ei la familia +am. 9oată vine
ar fi treuit pusă pe seama lui Jo, care o imitase aşa de
ine,
lăsasercăă toat
să ălelumea
scapeăvore
gase dedeseam
celeă, petrecute.
şi uşuraticii 9otuşi
+am
nimic din toate acestea nu ajunsese la urechea
vinovaţilor, şi care nu fu mirarea şi supărarea lui !m",
cînd seara, în ajunul azarului, tocmai cînd arunca o
ultimă privire mesei ei frumos aranjate, doamna Chester,
asupra căreia se răsfrîngea desigur situaţia ridicolă a
fiicei ei, îi zise cu răceală, dar pe un ton destul de lînd%
— !m auzit că domnişoarele sînt nemulţumite, că
am dat masa asta unei străine, şi nu fetelor mele-Cum
ele sînt principalele organizatoare ale acestui azar, şi
masa asta e mai la vedere şi după cît se pare mai
atrăgătoare sînt de părere cît ar fi nimerit să-ţi ia ele
locul. *tiu că ai munci mult pentru noi, şi sper că n-ai să
te superi. acă vrei îţi dau o altă masă.
veni oamna
să pronunChester nici
ţe aceast nu-şi
ă fraz ă, făînchipuise ce greucînd
ră să se încurce, îi va
o
fi0a drept în ochi privirea cinstită a lui !m" care se
întunecase la faţă.
!m" ănui că e ceva dedesut, dar nu-şi putea da
seama ce, şi răspunse potolită, simţindu-se ofensată şi
vrînd s-o arate%
— 3oate preferaţi să nu mai iau nici o masă,
doamnă
— !m" dragă, te rog să nu te superi. 1ezi ine e o
chestiune de organizare. 6etele mele vor să fie în frunte
şi la masa asta le e locul. Eu personal, găsesc că tu erai
cea mai nimerită şi-ţi sînt recunoscătoare pentru
osteneala pe care ţi-ai dat-o, s-o faci aşa de frumoasă,
dar aici nu mai încap preferinţele noastre personale. !m
svrei
ă măsăîngrijesc
iei masaeucu
să flori.
găseşti6ăgun loc un,
ăduiser în ţalt
ă feti eleă parte.
că au &u
să
vadă de ea, dar acum s-au săturat. 9u ai pricepere s-o
aranjezi şi ştii că florile atrag întotdeauna mulţi

cumpărători.
— Mai ales pe domni, rosti Ma" cu o privire
semnificativă şi lui !m" îi trecu prin minte ca un fulger,
una din cauzele
e înroşi depentru
mînie,care nu fmai
dar se ăcu avea
că nutrecere.
agă în seamă
săgeata cu care o împunsese Ma" şi răspunse cu o
amailitate neaşteptată%
— 1oi face cum doriţi, doamnă Chester. 8mi cedez
locul de aici şi mă duc la masa de flori.
— acă ţii neapărat poţi să-ţi duci lucrurile la masa
ta, începu Ma" cuprinsă de remuşcări, cînd văzu
suporturile drăguţe, scoicile pictate şi desenele colorate
pe care le făcuse şi le aranjase !m" cu atîta gust şi
îngrijire.
&u spusese cu o intenţie rea, dar !m" o luă altfel şi,
fără a se mai putea stăpîni, răspunse%
— esigur, dacă te încurcă/
*i dintr-o mişcare îşi strînse toate lucrurile în şorţ,
unul
operelepeste
ei dealtul
artă şi plecăă insultate
fuseser supărată,şi sim indputea
ea ţnu că ea şi
ierta
acest lucru.
— #, oamne, acum s-a înfuriat. Mai ine nu te
rugam să intervii mamă şi Ma" se uită nemulţumită la
locurile rămase goale pe masă.
— 6etele se împacă repede, răspunse mama ei, cam
ruşinată de partea pe care o avusese în această
neînţelegere.
6etiţele primiră cu strigăte de ucurie pe !m" şi
comorile ei, ceea ce o mai însenină puţin, şi se puse pe
lucru hotărîtă să reuşească cu florile, dacă nu-i mersese
cu arta. ar treaa mergea încet. Era tîrziu, ea era
oosită, ceilalţi n-aveau vreme să o ajute şi fetiţele mai
mult o încurcau decît îi erau de folos, căci prea se mişcau
de coloţăcolo,
verdea nu fvoia
ără rost, şi nuînle picioare,
să stea mai tăceacigura.
se cl!rcul
ătina de
şi
ameninţa să-i cadă în cap, cînd atîrna de el coşurile pline
cu flori. 3e teracota ei cea mai ună căzu o picătură de

apă şi pătă faţa amoraşului, îşi nenoroci măinile, ătînd
cuie cu ciocanul şi căpătă guturai, stînd toată vremea în
curent şi această ultimă nenorocire o făcu să se teamă
pentru a doua
!cas ă, toatzi.ă lumea fu supărată foc, cînd le povesti
ce i-se întîmplase. Mama îi spuse că e o ruşine ce i-au
făcut, dar fu de părere că le-a răspuns ine. $eth declară
că ea nu se mai duce la azarul cela îngrozitor, şi Jo o
întreă furioasă, de ce nu şi-a luat lucrurile şi s ă-i fi lăsat
să se descurce cum or şti, fără ea.
— 3entru că ei sînt mici la suflet, nu înseamnă să fiu
şi eu la fel, şi cu toate că am motiv să mă simt jignită, nu
vreau să le arăt. 8n felul ăsta o să-şi dea mai ine seama
că s-au purtat urît, decît dacă m-aş mînia şi le-aş
răspunde răstit, nu-i aşa mamă
— !i dreptate, fetiţa mea/ ărută mîna care te-a
lovit) dar asta nu-i uşor deloc, zise mama ei, care ştie ce
deoseire e între voră şi faptă.
! douaă zi,
credincioas hotăînrîrii
ciuda tuturor
ei şi-şi puse ispitelor,
în gînd să!m" r ămase
cucerească
pe duşman prin unătate. 8nceputul merse ine,
mulţumită unui ajutor tăcut, care-i veni pe neaşteptate,
dar tocmai la momentul prielnic. 3e cînd îşi aşeza masa
în dimineaţa aceea, luă în mînă opera ei cea mai de
seamă, o cărticică, a cărei copertă veche o găsise tatăl ei
printre comorile lui şi în care ea ilustrase frumos mai
multe te0te, pe pergament. 8ntorcînd încet paginile pline
de înflorituri meşteşugite, privirea i se opri asupra unui
vers, care o puse pe gînduri. 3rinse în araescuri
întortocheate, purpurii, alastre şi aurii, cu îngeraşi care
întindeau raţele unii spre alţii, printre frunze şi flori, se
găseau următoarele cuvinte% '7ueşte pe aproapele tău
ca pe tine însuţi(.
— !şa
ridicînd ar treui
capul prinsesăprivirea
fac şi eu,
adar
ătutnu
ă afac,
lui zise
Ma",!m" şi
care
stătea în picioare, lîngă vasele ei mari, ce nu puteau
umple golurile lăsate de lucrurile prietenei ei. !m"

rămase un moment nehotărîtă, apoi întoarse mai departe
foile cărţii, fără graă, citind pe ici pe colo cîte o dojană
de duşmănie şi de răutate.
Multe
la irou sauvore
acasăîn) ţchiar
elepteşileo auzim pe azar
masă de stradăpoate
, la şcoal ă,
fi un
amvon, de unde să pornească un gînd un, care nu e
niciodată de prisos. Conştiinţa lui !m" alcătui — fără voia
ei — o predică din toate acele te0te. *i !m" făcu ceea ce
fac puţini dintre noi. !scultă fără şovăire de vocea care-i
şoptea în ureche că treuie să-i fie drag aproapele.
Cîteva fete se învîrteau pe lîngă masa lui Ma", îi
admirau lucrurile şi discutau despre schimarea
vînzătoarelor. eşi aia se auzeau, !m" prinse frînturi de
fraze şi înţelese că despre ea se voreşte. &u-i venea
deloc uşor, dar ceva în sufletul ei o îndemna să se poarte
ine cu cei care o nedreptăţeau şi în curînd avu prilejul s-
o facă. +a un moment dat auzi pe Ma" spunînd
posomorîtă%
şi nu—vreau
E răusde tot, fiindc
ă aduc ă n-am
oiecte carevreme să fac alte
nu se potrivesc lucruri
. 8nainte
masa era aşa cum treuie, acuma nu mai face doi ani.
— Cred că ţi le-ar da înapoi, dacă i le-ai cere frumos,
îi propuse una din fete.
— Cum să i le cer după toată zarva ce s-a făcut azi
dimineaţă, începu Ma".
ar nu-şi termină ine vora, că se auzi glasul lui
!m", spunîndu-i voioasă din celălalt capăt al salonului)
— Ţi le dau, fără să le ceri, dacă ai nevoie de ele.
9ocmai mă gîndeam să ţi le dăruiesc. e potrivesc mai
ine cu masa ta decît cu a mea. 3rimeşte-le, te rog,
iartă-mă că am fost pripită ieri seară, cînd mi le-am luat.
4icînd acestea, !m" îi puse zîmind lucrurile ei pe
masă şi apoi se întoarse iute la locul ei, simţind că e mai
uşor să faci o faptă ună, decît să stai şi să primeşti
mulţumiri.
— !sta e frumos din partea ei/ o admiră una din

fete.
>ăspunsul lui Ma" nu se auzi, dar o altă domnişoară
care se
ironic8nn
ă% ăcrise de cînd făcea atîta limonadă, completă
— 6oarte frumos/ 3entru că ştia că la masa ei nu se
pot vinde.
!sta era prea mult/ Cînd facem un sacrificiu ţinem
să fie cel puţin preţuit, dacă nu şi răsplătit.
# clipă, lui !m" îi păru rău de ce făcuse. ar, curînd
veni şi răsplata, căci se simţi iar veselă şi ine dispusă şi
masa începu să înflorească su degetele ei îndemînatice.
6etele fură toate drăguţe cu ea, căci gestul ei mărinimos
înseninase cu totul atmosfera de neînţelegere din salon.
6u o zi nesfîrşită pentru !m". 6etiţele o părăsiră
curînd şi ea rămase multă vreme singură, căci puţini
oameni se grăeau să cumpere uchete şi florile
începuseră să se ofilească.
Masa9oat
salonul. deă art
ziuaă avu celămmai
se ingr ădeamare
lumeasucces dineitot
în jurul şi
fetiţele care făceau serviciul de comisionari, alergau
încoace şi încolo, dîndu-şi un aer important, cu
punguliţele zornăind de ani. !m" le urmărea cu ochii
plini de invidie. Ce n-ar fi dat să fie ea acolo, unde erau
operele ei, în loc să stea singură şi părăsită într-un colţ,
ceea ce, pentru o fată veselă şi frumuşică, e şi greu şi
plicticos şi simţea c ă înneuneşte, cînd se gîndea c ă o
vor găsi în această stare ai ei şi laurie cu prietenii lui.
e duse tîrziu acasă, aşa de palidă şi de tăcută, încît
înţeleseră toţi că a avut o zi grea, deşi nu se plînse şi nici
nu le povesti măcar cum a fost. Mama ei îi dădu încă o
ceaşcă de ceai s-o întărească, $eth o ajută să se
îmrace, şi-i potrivi frumos cîteva flori în păr, iar Jo
minun ă toat
neoişnuit familia,
ă şi ăanun ţîndu-seîmr ăcîndu-se
cu un cu coă segrij
aer misterios vor ă
schima rolurile, de dala asta.
— 9e rog să nu faci vreo poznă, Jo/ +asă lucrurile,

ăşa cum sînt. &u vreau să se facă scandal, se rugă !m",
ieşind curînd pe uşă, cu speranţa că va găsi flori
proaspete, să-şi împodoească masa ei acum
sărăc—ăcioas . o grijă. 1reau numai să-i vrăjesc pe toţi
&-ai ănici
care-i cunosc şi să-i ţin cît mai mult în colţul tău. # să-mi
ajute şi 9edd" cu ăieţii lui şi să vezi cum îndreptăm noi
lucrurile, răspunse Jo, aplecîndu-se peste poartă, cu ochii
după +aurie.
Cîteva clipe după aceea îi auzi paşii, pe care-i
cunoştea aşa de ine şi dădu fuga, să-l întîmpine.
— 1ine ăiatul meu pe drum
— igur fata mea) şi +aurie îi luă raţul, cu aerul
unui om care e pe deplin mulţumit.
— ă vezi 9edd" ce s-a întîmplat, şi Jo îi povesti cu
înflăcărare insatisfacţiile pe care le avea !m".
— # să vină în curînd la azar -mai mulţi ăieţi de ai
noştri şi, să fiu al dracului, dacă nu-i pun s ă-i cumpere
toate
masa florile.
ei, zise&u-i las simp
+aurie, ă seărtmişte nicisup
ăşindu-i unărarea
pas dedinlîng ă
tot
sufletul.
— !m" zice, că florile nu mai sînt frumoase, şi nu
ştie dacă vor sosi alteleHla vreme. &u vreau să ănuiesc
pe nimeni, dar nu m-aş mira să nu vină deloc. Cînd
oamenii sînt josnici odată, pot fi şi de două ori, îşi spuse
Jo părerea, scîrită de ce auzise.
— &u v-a dat :a"e tot ce aveam noi mai frumos în
grădină !şa îi dădusem poruncă.
— !sta n-am ştiut. igur că a uitat şi cum unicului
tău nu-i era ine, m-am sfiit să-i cer, deşi aş fi avut
nevoie de flori.
— $ine, Jo, dar tu nu ştiai, că puteai să iei, fără să
ceri Ce e al meu e şi al tău. &u împărţim noi pe din două
tot
rădce
ăriavem,
pe Jo. începu +aurie pe un ton care o scotea din
— 6erească umnezeu/ Jumătate din ce ai tu, nici nu

mi s-ar potrivi. ar ce tot stăm şi pierdem vremea aici.
9reuie s-o ajutăm pe !m". u-te repede şi te îmracă şi
fii drăguţ, te rog. 9rimite cîteva flori frumoase la Cheteri.
acă—faci
&-aiasta îţi dau
putea săinecuvîntarea mea. întreă +aurie
mi-o dai acuma
rîzînd dar Jo îi închise repede poarta în nas şi, ăgîndu-şi
capul printre zărele, şi strigă% 3leacă 9edd", am treaă.
Mulţumită conspiratorilor, rolurile fură schimate în
seara aceea, căci :a"e trimise o ogăţie de flori, printre
care şi un coş aranjat minunat, pentru a fi pus în mijloc)
apoi familia March îşi făcu o apariţie triumfală, în masă şi
Jo se făcu în patru, numai să strîngă lume multă şi să o
ţie la masa lui !m", făcîndu-i să rîdă cu spiritele ei şi
punîndu-i să laude gustul surorii sale. +aurie şi prietenii
lui se arătară foarte generoşi şi cumpărară toate
uchetele, apoi rămaseră de voră în faţa mesii. !m" se
simţea acum ca la ea acasă, glumea cu toţi, iar veselă ca
totdeauna, înţelegînd acum că tot e0istă o răsplată pe
lume, Jopentru
se purtfaptele une.şi, în vreme ce !m" îşi fermeca
ă admirail
admiratorii cu graţia şi cu zîmetele ei, Jo se strecura
printre lume, trăgînd cu urechea la ce se vorea, şi află
astfel Tdin ce pricină îşi schimaseră Chester-îi
atitudinea faţă de !m". 8şi făcu imputări pentru purtarea
ei şi se hotărî să dezvinovăţească cît mai curînd pe !m",
mai ales cînd auzi cît de mărinimoasă fusese ea de
dimineaţă. 9recînd pe lîngă masa cu oiecte de artă,
căută din ochi operele sorei, dar nu le văzu nicăieri.
igur, că le-au ascuns pe undeva, se gîndi Jo, care putea
să ierte răul ce i se făcuse ei, dar nu admitea să i se
insulte familia.
— $ună seara, domnişoară Jo/ Cum mai merge masa
!m"-ei întreă Ma" cu un aer împăciuitor, vrînd să
dovedească că şi ea poate fi generoasă.
— ! vîndut tot ce era de vînzare şi acuma se

distrează. 6lorile atrag întotdeauna mulţi cumpărători,
mai ales pe Ljomni.
Jo nu se putea ţine să nu-i dea peste nas, dar Ma"
nu făcu nici
spusese şi un
ca gest
s-o de supărare
împace, şi lui sJoă îi
începu -i plaude
ăru răudin
de tot
ce
sufletul vasele enorme, care rămăseseră nevîndute.
— Mai e pe aici cartea aceea ilustrată a lui !m" !ş
dori s-o cumpăr pentru tata, zise Jo, dorind să ştie ce se
făcuse cu opera surorii ei.
—9ot ce a fost a lui !m" s-a vîndut de mult. !m
avut eu grijă să le pun la vedere şi ne-au făcut o sumă
frumoasă, răspunse Ma", care ca şi !m", avusese de
luptat cu mai multe ispite în ziua aceea.
6oarte măgulită de cele auzite, Jo dădu fuga s-o
vestească pe !m", care fu foarte mişcată, cînd află cum
se purtase Ma".
— !cuma, domnilor, vă rog să vă faceţi datoria şi pe
la celelalte mese, cu aceeaşi generozitate, cu care v-aţi
fzise
ăcu ea,
t-o îndemnînd
la a mea. &u uitaţi mailuiales
pe oamenii oiectele
9edd", cum ledeziceau
artă,
fetele prietenilor lui de liceu.
— +a atac, Chester/ aceasta va fi deviza voastră.
6aceţi-vă datoria ca ăraţi şi vă veţi avea răsplata
'artistică(, în toate inţelesurile cuvîntului, zise Jo rîzînd,
cînd falanga credincioasă porni să cucerească terenul.
— Cumpără vasele, şopti !m" lui +aurie, ca un ultim
gest de mărinimie.
pre marea ucurie a lui Ma", domnul +aurence i le
cumpără şi apoi se plimă cu ele su raţ, prin tot
salonul. Ceilalţi ăieţi se întrecură care mai de care în a
face să dispară toate fleacurile, care mai rămăseseră pe
masă, şi, cînd se termină vînzarea, începură să se
învîrtească prn casă încărcaţi cu flori de ceară, evantaie
pictate, portofele
folositoare de acest de
gen.piele încrustate şi alte lucruri
Mătuşa Carrol care era şi ea acolo, auzi povestea, şi

spuse ceva la urechea mătuşei March, care se lumină
deodată la faţă şi se uită după !m", cu o privire în care
se amesteca mîndria şi îngrijorarea, dar aia cîteva zile
mai 9oat
tîrziuădlumea
ădu în vileag
fu de pcauza
ărere ucuriei.
că azarul a fost reuşit şi
seara, cînd se despărţiră, Ma" o sărută cu dragoste pe
!m", cu un zîmet care se ruga 's-o ierte şi să uite(.
!m" se simţi astfel împăcată cu toată lumea şi, cînd intră
în casă, primul lucru pe care-i căzură ochii fură cele două
vase ale lui Ma", puse la vedere în salonaş, cu cîte un
uchet în fiecare 'drept răsplată pentru o domnişoară cu
inima largă(, cum tY anunţă +aurie, făcîndu-i o
plecăciune pînă la pămînt.
— Ce ună şi iertătoare eşti tu, !m". &ici nu mi-aş fi
inchipuit/ 9e-am iuit întotdeauna, dar de azi încolo am
să ţin şi mai mult la tine, zise Jo cu căldură în seara
aceea, pe cînd îşi , periau părul împreună.
— a, toate o să te iuim mai mult, !m". 9reuie să-
ţi fi fost cînd
nedrept, foarte
tu greu să ierţi,totdup
îţi puseseşi ă ce ai
sufletul fost lovitacela.
la azarul ă pe
Eu n-aş fi putut să fiu aşa de mărinimoasă ca tine, rosti
$eth, din patul ei.
— &u mă mai lăudaţi atîta, fetelor. !m făcut numai
ce se cădea să fac. >îdeţi de mine, cînd vă spun că vreau
să devin o 'doamnă( în toată puterea cuvîntului, dar prin
asta eu înţeleg o 'doamnă( în gînd şi faptă, nu numai la
înfăţişare. &u ştiu cum să vă spun, dar aş vrea să mă
ridic deasupra josniciilor, neuniilor şi greşelilor care
cooară atîtea femei. Mi-ar plăcea să devin ca mama, dar
mai e mult pînă atunci.
!m" vorea foarte serios, şi Jo, îi zise îmrăţişind-o
frăţeşte%
— Eu te înţeleg foarte ine şi, de acum încolo, n-am
slec
ă mai
ţii derîdpolite
de tine. 6aci
ţe de la progrese, văzînd ăcudrag
tine. Mai încearc ochii.
ă, #şi sîntr-o
ă iau
ună zi ai să-ţi capeţi răsplata şi nimeni n-are să se

ucure mai mult decît mine.
3este o săptămînă de la aceste venimente, !m" îşi
căpătă răsplata şi ietei Jo, îi veni foarte greu să se
ucure.
şi $eth 8ntr-o dup
lucrau, ă-amiaz
sosi ă pe cînddedoamna
o scrisoare MarchCarrol.
la mătuşa cu Jo
oamna March se lumină toată la faţă, citind-o, şi fetele
ridicînd capul o întreară mirate ce e.
— Mătuşa Carrol pleacă în străinătate luna viitoare şi
mă roagă...
— ă mă laşi pe mine să merg cu ea, şi Jo sări în sus
de ucurie.
— &u dragă, nu pe tine, pe !m".
— 1ai, mamă, ea e prea mică. E rîndul meu mai întîi.
oresc asta de atîta timp şi mi-ar face ine şi ar fi
minunat/ 9reuie să merg eu/
— 9are mi-e teamă că nu se poate, Jo/ Mătuşa zice
hotărît% !m", şi n-avem dreptul să-i poruncim pe cine să
aleagă, cînd ea ne face o favoare.
mereu— !şa
şi eu se întîmplîntruna..
muncesc ă întotdeauna. !m"
!sta nu-i se s
drept, distreaz
revolt ă
Jo.
— Cred că e vina ta, Jo. 4ilele trecute, cînd stăteam
de voră cu mătuşa ta, îmi spunea, că îi pare rău că ai
apucături aşa de ăieţeşti şi-ţi dai aer de independenţă)
şi uite ce scrie aici, parcă ar aminti nişte vore de ale
tale% Mă gîndisem întîi să v-o cer pe Jo, dar cum
'favorurile plictisesc( şi nu poate suferi lima franceză,
nu mă voi încumeta s-o poftesc pe ea. !m" e mai
potolită, se va înţelege ine cu 6lo şi va fi încîntată de
foloasele pe care le va trage de pe urma acestei
plimări.
— #, oamne/ e ce nu mi-am ţinut lima. Cînd o să
învăţ odată să mă port se tîngui Jo, aducîndu-şi aminte
de vore
upăcare-i
ce aflfăăcuser tot vorele
ce eă cu răul. de mai sus, doamna
March, zise%
— Mi-ar fi părut ine să te fi putut duce, dar de data

asta nu se poate, aşa că încearcă să nu-ţi arăţi
nemulţumirea, ca să nu strici plăcerea lui !m".
— # să încerc, zise Jo, clipind repede din ochi şi
îngenunchind să culeagăeilucrurile
răsturnase în izucnirea din !m
de ucurie. coş,săpeîncerc
care sle
ă
fiu veselă, ca să nu-i întunec nici o clipă ucuria, dar n-
are să fie uşor. E o mare dezamăgire pentru mine, şi
iata Jo udă perniţa de ace cu lacrimi amare.
— Jo dragă, mă iartă că sînt aşa de egoistă, dar îmi
pare ine c ă nu pleci. Mi-ar fi venit tare greu fără tine,
apoi $eth o luă de gît şi o strînse tare în raţe, cu coş cu
tot, ca Jo se simţi mai liniştită, dar era aşa de supărată
pe ea însăşi, că ar fi fost în stare să-şi dea cu pumnii în
cap şi s-o roage plecată pe mătuşa Carrol s-o plictisească
cu aceasta favoare şi să vadă cu cîtă recunoştinţă o va
primi.
Cînd !m" sosi acasă, Jo se simţi în stare să ia şi ea
parte la ucuria familiei, nu din tot sufletul, ca altădată,
dar fară să -iştire,
de aceast poarte
fărăpic lui !m",
săă dea totuşicare
preasemulte
arătăsemne
încîntată
de
ucurie, şi începu să-şi aranjeze culorile şi să-şi
împacheteze pensulele chiar în seara aceea, lăsînd
asemenea fleacuri ca îmrăcăminte, ani, paşaport, în
seama oamenilor mai puţin asoriţi în viziuni artistice
decît ea.
— 3entru mine nu-i o călătorie de plăcere, .fetelor,
zise ea convinsă, răzuindu-şi paleta ei cea mai ună.
!sta îmi hotărăşte cariera, fiindcă la >oma am să-mi dau
seama, dacă am talent sau nu şi voi munci din răsputeri.
— *ii dacă n-ai întreă Jo, cosind întruna cu ochii
înroşiţi de plîns, la nişte gulere pe car treuia să le ia
!ni" cu ea.
— !tunci am să mă întorc acasă şi am să dau lecţii
de desen,ă.ca să cîştig ani, răspunse amiţioasa ei soră,
resemnat
ar numai la gîndul că s-ar putea să n-aiă talent,

!m" se încruntă şi frecă mai tare paleta.
— !sta nu cred. 9u nu poţi suferi să munceşti din
greu. !i să te măriţi cu un om ogat şi ai s-o duci ine tot
restul—zilelor tale, zise
3rezicerile taleJo. .
cîteodată se împlinesc, dar într-
asta nu cred. igur că mi-ar plăcea să am ani mulţi,
fiindcă dacă nu pot să fiu eu însumi o artistă, cel puţin
să-i ajut pe cei care sînt într-adevăr, zise !m" zîmind ca
şi cum rolul doamnei darnice i s-ar potrivi mai ine, decît
acela al unei iete profesoare de desen.
— :m/ oftă Jo. 9ot ce-ţi pui tu în gînd se împlineşte.
Ce doresc eu nu se realizează niciodată.
— !i vrea s ă mergi şi tu întreă !m" pe gînduri,
turtindu-şi nasul cu cuţitul.
— *i încă cum/
— Ei, peste un an, doi, am să te chem şi o să facem
împreună cercetări în 6or, şi o să punem în practică toate
planurile pe care ni le facem de atîta vreme.
asta —fericit
Mulţă umesc/ ă sper
, dar cine ămşicăJo vaîncerc
ştie/ veniă odat
să ăseşiarate
ziua
recunoscătoare pentru făgăduiala vagă pe care o făcuse
!m".
3regătirile se făcură în graă. 9oată casa fu în
fierere, pînă o văzură pe !m" plecată. Jo se ţinu ine la
început, dar cînd uclele aurii legate cu panglică alastră
dispărură în zare, fugi în cămăruţa ei din pod şi plînse,
pînă nu mai putu. *i !m" se ţinu tare, pînă ce fu aproape
să pornească vaporul şi atunci, cu o clipă înainte de a se
ridica puntea, înţelese deodată că toată apa oceanului se
va pune între ea, şi cei care o iuesc aşa de mult şi se
agăţă de gîtul lui +aurie, suspinînd%
— 9e rog, ai grijă de ei, dacă se întîmplă ceva...
— &u te îngriji, !m" dragă/ acă se întîmplă ceva
am
nici sprin
ă vingînd
la tine
nu-i şitrece,
am săcîttedemîngîi,
curîndşopti +aurie,
va avea căruia
să-şi ţină
făgăduiala.
*i astfel !m" porni spre lumea veche, care e

întotdeauna nouă şi frumoasă în ochii celor tineri, în
vreme ce tatăl şi prietenul ei o urmăreau cu privirea,
rugîndu-se în gînd, să dăruiască umnezeu numai zile
senine
un. *i feti
apoiţeivaporul
care îşiseflutură atista,
pierdu în depăîn semn
rtare de se
şi nu rămas
mai
văzu decît marea scînteind su razele soarelui.
CAP. VIII
CORESPONDENTUL NOSTRU DIN STRĂINĂTATE
+ondra
+ragii mei,
'ă scriu de la o fereastră din spre stradă a $otelului

?at$, în !ia ţ a !icadill1. 7u e prea elegant, dar unc$iul a
mai locuit aici acum cî ţiva ani, şi nu vrea să se ducă în
alt ă parte. nsă cum nu rămînem multă vreme pe
meleagurile astea, n-are nici o importan ţă. 7-am cuvinte
să vă spun cît de fericită sînt< "a să vă face ţi o idee,
am
să vă transcriu cîteva fragmente, din jurnalul meu,
fiindcă toată vremea am făcut sc$iţe, cu note de ceea ce
se petrece în jurul meu.
'-am trimis cîteva rinduri din Aalifa>, unde m-am
sim ţit foarte nenorocită/ dar, după aceea, totul a mers
strună. Mi-a fost rău de cîteva ori, dar pe urmă mi-a
trecut şi am stat pe punte cu o mul ţ ime de oameni
foarte simpatici (oată lumea a fost foarte drăguţă cu
mine, mai ales ofi ţerii 7u ride 2o, domnii îţ i prind bine pe
un vapor, ca să te facă să-ţi treci timpul mai repede şi,
cum n-au nimic de făcut, aşa le dai m ăcar o ocupaţ ie,
altfel ar fuma, pînă le-ar veni rău.
ătuşii şi lui Flo le-a fost rău tot drumul şi au vrut să
stea M
liniştite. +upă ce le-am ajutat, cît am putut, m-am
dus să mă distrez şi eu puţin. "e plimbări pe punte, ce
apusuri de soare, ce aer minunat, ce valuri< "înd vaporul

spinteca apa oceanului aveam e>act aceeaşi senza ţ ie, ca
atunci cînd goneşti pe un cal focos. !ăcat că nu era ?et$
aici -ar fi făcut atîta bine, iar 2o s-ar fi instalat pe vela
mare,
trompetas-ar fi împrietenit
căpitanului şi ar ficu
fostmecanicii
în culmeaar fi suflat în
fericirii
#m petrecut de minune, dar mi-a părut bine, cînd
am văzut în zare coasta irlandeză, verde şi însorită, cu
colibe de o culoare galben înc$isă şi ici, colo, cu ruine pe
cîte un vîrf de deal, cu case boiereşti prin văi, şi cu cerbi
păscînd prin parcuri =ra tare de dimineaţă şi ţărmul era
plin de bărci de pescari ce se profilau pe un cer
portocaliu. 7-am să-l uit niciodat ă
a %ucensto:n, una din cunoştin ţ ele mele ;
domnul enno> ; se dădu jos şi, cînd l-am întrebat dacă
a auzit de lacurile Cillarne1, a oftat şi a început să cînte,
uitîndu-se galeş la mine
!ţi auzit oare de 2ate 2earne"

+ocuieşte
! sa caldăpe malurile lacului 2illarne",
privire
9e scoate din fire,
Căci nu-i pe lume fată, mai dulce decît 2ate
2earne".
7ostim cîntec< 7u-i aşa*
a iverpool am rămas doar cîteva ore. = un oraş
murdar şi zgomotos. Mi-a părut bine, cînd am plecat.
Unc$iul a dat fuga şi a cumpărat mănuşi de piele de
vi ţel, nişte pantoji greoi, o umbrelă, şi apoi s-a ras, ca să
semene cu un englez veritabil, dar, cînd îşi lustruia
g$etele, băieţaşul băgă de seamă imediat că e american
şi îi zise cînd isprăvi ; Sînteţ i gata conaşule.
'-am dat cel mai frumos lustru american.
făcutUnc$iul
nebunula cela
rîs de
de s-a prăpă-a
enno>< dit. pus ă v
#< spe ă spun ce
prietenul a
său,
4ard, care a mers cu noi pînă la capăt, s ă-mi cumpere
un buc$et de flori, pe care l-a trimis la mine în cameră,

cu o carte de vizită cu următoarele rînduri
„0espectuoase urări de bine. 0obert enno>. "e ziceţ i
de asta fetelor* %ăsesc, că e minunat să călătoreşti<
vorbesc dacă nu
+ar despre mă gr
ondra. ăbesc, pîn
+rumul nuă mai a fostsăcavoă
acoloajung
plimbare printr-o nesfîrşită galerie de tablouri cu peisaje
splendide. 6n deosebi îmi plăceau casele de ţară,
îmbrăcate în iederă pînă sus, cu acoperişuri de şindrilă,
cu grilaj la ferestre, iar în poartă femei voinice,
frumoase, ţinînd în braţe copii rumeni la faţă !arcă şi
vi ţele păreau mai liniştite ca ale noastre, băgate în trifoi
pînă la genunc$i, şi găinile cotcodăceau mulţumite, nu
nervoase, asemeni cloştilor noastre. )i ce culori
minunate pretutindeni 7-am mai văzut niciodată un
verde ca acela al ierbii de aici, un galben ca al paiului de
grîu, iar în fund păduri întunecate ca noapteaN Flo şi cu
mine eram într-o nesfîrşită încîntare. (ot timpul săream
de la o fereastră la alta, să vedem tot, în vreme ce trenul
alerga cu ă
şi mo$orît iu ţeal
o dar ă de LI
unc$iul îşi5m. pecu
citea ora. ă ă?aedec5erul,
grijM ă
tuşa era obosit
din
scoar ţă în scoarţă, şi nu se mai mira de nimic. Uite cum
decurgea converosa ţia noastr ă
#m1 sărind de pe canapea/
; Uita ţi-vă< &răşelul cela cenuşiu, dintre copaci
trebuie să fie Cenil:ort$.
Flo, dînd fuga la fereastra mea, e>clamă
; "e frumos< Mergem şi acolo, papa*
Unc$iul, admirindu-şi g$etele noi
; 7u, dragă, doară dacă ai poftă de bere. #colo e o
fabrică de bere.
& pauză, apoi Flo strigă deodată
; +umnezeule, uite o spînzurătoare cu un om
spînzurat<
;
+oiUnde, înal ţi,săţrea
pariunde*, i de căoscînd
inuţ#m1, altăoc$it
sting$ie, de-a
curmezişul, de care atîrnau nişte lan ţ uri
; & mînă de cărbuni, le lămureşte unc$iul, clipind

şiret din oc$i
; Uite ce frumoase sînt oile acelea, care se
odi$nesc, zise #m1.
Sîntdrăgîşte
; "e guţ e< domnişoarelor,
!apa tu ce zici* ne taie entuziasmul
unc$iul, pe un ton care ne potoleşte de-a binelea.
#poi Flo se cufundă în ubirile căpitanului "avedis$,
şi eu am rămas singură la geam.
?ineîn ţeles că ploua cînd am ajuns la ondra, şi
peste tot nu vedeai altceva decît cea ţă şi umbrele. 7e-
am odi$nit, am despac$etat şi am făcut cîteva
cumpărături, între două ploi, Mătuşa Mar1 mi-a cumpărat
cîteva lucruri; 6n graba cu care am plecat, nu mi-am
luat nici jumătate din ce aş avea nevoie ; o pălărie albă
cu pană albastră, nişte muselină asortată, de o roc$ie şi
cel mai frumos pardesiu pe care l-am văzut vreodat ă
Să tîrguieşti pe „0egent Street  e un vis. (oate sînt
aşa de ieftine< %ăseşti, de e>emplu, panglici drăguţ e de
tot,
îmi cu şase
cump ăr penn1
însă de metrul. Mi-am
la !aris. 'oiluat
fi oo grămadăă Mfoarte
persoan ănuşi
elegantă "e părere aveţ i*
Flo şi cu mine, ca să ne distrăm, am angajat o
trăsură, cînd unc$iul şi mătuşa nu erau acasă, şi ne-am
dus să ne plimbăm, deşi ni s-a spus, după aceea că nu se
cade ca două domnişoare s ă meargă neîntovărăşite. #
fost aşa de carag$ios< Stăteam înc$ise în cutia aceea de
lemn şi birjarul mîna aşa de repede, că Flo se sperie şi
mă rugă să fac semn să meargă mai încet. #m strigat,
am bătut cu umbrela în capră, dar degeaba. (răsura
gonea înainte, cu zgomot şi ne azvîrlea cînd într-o parte,
cînd într-alta. 6n sfîrşit am găsit din întîmplare un oc$i în
coşul trăsurii -am desc$is cu vîrful umbrelei şi deodat ă
a apărut figura bărboasă a birjarului, care se răsti la noi
; stă ţpînit
"e dori
M-am să nu-miă*ies din fire şi i-am spus că aş
i domnişoar
dori să mîne mai omeneşte. &mul înc$ise uşi ţ a aceea cu
zgomot şi mormăi ceva neînţ eles, apoi îşi struni caii aşa

de bine, că trăsura abia se mai mişca, parcă mergeam la
o înmormîntare. #m desc$is iar uşi ţ a şi l-am rugat
; Mergi, te rog pu ţ in mai iute, şi atunci iar i-a dat
drumul ca mai
ne în fuindul trăînainte
surii şi noi ne-am resemnat, trîntindu-
"e era să mai facem*
#zi a fost vreme frmoasă şi ne-am dus să ne
plimbăm prin A1de !arc5, care e c$iar lîngă noi, fiindcă,
de< facem şi noi parte din lumea bună< +ucele de
+evons$ire locuieşte prin apropiere. 6i văd în fiecare zi
vale ţii învîrtindu-se prin curte, fără treabă 7ici casa
ducelui de 4ellington, nu-i departe. "e lucruri
interesante văd pe aici< (oţi parcă ar fi scoşi din !unc$,
cucoane grase lăfăindu-se în caretele lor roşii cu dungi
galbene, avînd la spate lac$ei, pudra ţ i, în $aine de
catifea şi cu ciorapi de mătase, bone nostime cu copii
rumeni şi sănătoşi, fete frumoase cu un aer adormit,
tineri ferc$eşi cu joben şi cu mănuşi parfumate, soldaţ i
bine
pe făcuţi !e
o parte în to
dolmane roşiisăşi-i cu
ţi aş fi vrut căciuli îmblănite, puse
desenez.
0otten 0o: însemnează „0oute du 0oi, adică
„drum domnesc, dar acum parcă ar fi un manej. "aii
sînt minuna ţi şi bărbaţii, mai ales joc$eii, c ăl ăresc bine,
dar femeile sînt ţepene şi ţopăie, ceea ce nu se
obişnuieşte pe la nou #veam poftă să le arăt eu un galop
furios, ca în #merica. M ă enerva să le v ăd mergînd în
trap, în sus şi în jos, cu un aer solemn, în costumele lor
strimte şi cu pălărie înaltă (oată lumea călăreşte pe aici/
oameni în vîrstă, femei voinice, copii de o şc$ioapă şi
tineri galan ţ i
#m văzut o fată şi un băiat oferifldu-şi boboci de
trandafiri = ultima modă să porţi flori la butonieră şi mi-a
plăcut gestul lor.
măă-amiaz
să nu+up puneţi ăsăne-am dus la 4estminster
v-o descriu, că nu sînt în #bbe1,#tîta
stare. dar
pot să vă spun, că e splendidă. +iseară mergem la
teatru, să-l vedem pe Fec$ter, şi astfel ziua se va

termina frumos.
Miezul nop ţ ii
= foarte tîrziu, dar nu pot să înc$ei scrisoarea, pînă
nu vă spun
în salon, pece s-aluam
cînd întîmplat ieri =nglezii
ceaiul* seara. %$ici ţ i cine
aceia a intrat
prietenii lui
aurie, Fred şi Fran5 'aug$n< #u crescut amîndoi şi
poartă favoriţi Fred s-a făcut frumuşel, şi nu mai merge
în cîrje. #uziseră de la aurie că ne oprim cîtva timp în
#nglia şi au venit să ne invite la eu Unc$iul le-a mulţ umit
frumos, dar n-a primit, aşa că o să le facem doar o
simplă vaită de mulţumire. #seară au mers cu noi la
teatru şi ne-am distrat minunat. Fran5 a stat de vorbă cu
Flo, şi Fred cu mine, de parcă ne-am fi cunoscut de cînd
lumeas. Spune ţi lui ?et$ că Fred a întrebat de ea şi a fost
foarte întristat, cîitd a auzit că nu se simte bine. Fred a
început să rîdă, cînd l-am întreoat dacă îşi mai aduce
aminte de 2o, şi a trimis „salutări respectuoase p ălăriei
cu boruri mari. 7ici unul n-a uitat tabăra aurence şi
vorbesc de ea
Mătuşa plăcere.
îmicubate "e mult
în perete e dea atunci<
pentru treia oară, aşa că
trebuie să înc$ei. "înd scriu aşa de tîrziu în camera asta
plină de lucruri frumoase, mă simt ca o doamnă din
lumea mare, care o duce numai în petreceri. Mi-e capul
plin de parcuri, teatre, toalete şi tineri galan ţ i, care
suspină după mine, răsucindu-şi mustaţa blondă, ca
nişte adevăraţi lorzi englezi Mi-e dor de voi toţ i, şi sînt ca
totdeauna a voastră iubitoare.
#MO
!aris
+ragi surori,
ajuns6nla ultima
ondra,mea scrisoareauvă
ce prietenoşi fostpovesteam cumşiam
băieţ ii 'aug$n ce
bine am petrecut împreună Mi-au plăcut mai ales
plimbările la Aampton "ourt şi la muzeul Censington,

pentru că la Aampton am văzut tablouri de 0afael şi la
muzeu s ăli întregi pline cu picturi de (umer, a:rence,
0e1nolds, Aogart$ şi al ţi artişti mari +upă-amiază,
plimbarea în parcul
făcut un picnic 0ic$mond
englezesc şi euaam
fostîncercat săăcut
foarte pl ă #m
desenez
stejarii falnici şi cerbii, care păşteau prin apropiere. #m
auzit şi o privig$etoare şi am văzut zburind ciocirlii #m
cunoscut ondra în tot ce are ea mai frumos, mul ţumit ă
lui Fred şi Fran5, şi am părăsit-o cu părere de rău, fiindcă
deşi se împrietenesc greu englezii, cînd vor ei însă, sînt
cei mai primitori oameni din lume. Sper să ne mai
înt>lnim cu tinerii 'aug$n la iarnă, la 0oma. #ş fi foarte
nenorocită, dacă nu ne-am mai vedea, fiindcă %race şi
cu mine ne în ţelegem foarte bine şi băieţ ii sînt foafte
drăguţ i, mai ales Fred.
=i, abia am ajuns la !aris, cînd ne pomenim iar cu
el. 'enise să-şi petreacă vacanţ a şi trecea apoi în
=lve ţia. Mătuşa n-a prea fost încîntată la început, dar el a
fost aşa
zice. de amabil
#cuma cu toat
însă toat ă lumea,
ă lumea că ţea
e mul n-aă mai
umit că aavut ce
venit,
pentru că vorbeşte franţ uzeşte ca un francez şi nu ştiu
ce ne-am fi făcut fără el. Unc$iul nu ştie nici două vorbe
şi ţipă tare pe englezeşte, crezînd că, dacă ridică tonul, o
să-l înţeleagă lumea. Mătuşa nu pronunţă corect, şi Flo şi
cu mine, deşi ne lăudăm că ne pricepem binişor, am
descoperit că nu e tocmai aşa şi-i sîntem recunoscători
lui Fred, că face pe tălmaciul pentru noi.
Ce ine ne distrăm/ &e plimăm prin oraş, de
dimineaţă pînă seara. in cînd în cînd intrăm într-un
'Caf[, unde te întîlneşti cu tot felul de lume. !m petrecut
o mulţime de zile ploioase în +uvru, desfătîndu-mi ochii
cu atîtea talouri Jo ar strîma din nas la unele din ele,
mai frumoase pentru că ea nu e sensiilă la frumosul
artistic,
pot. Creddarcăeui-ar
sînt, şi-mi
fi plăcut cultiv ochiuloiectele
mai mult şi gustul,care
pe cît
au
aparţinut oamenilor celeri% tricornul, haina cenuşie a lui
&apoleon, leagănul şi peria lui de dinţi, pantofiorul Măriei

!ntoaneta, inelul fîntului enis, saia lui Carol cel Mare.
+e-am văzut pe toate şi aş putea să vă povestesc despre
ele ore întregi, dar acuma nu e timpul
3alatul
oiecte regal
de art e minunat,
ă aşa de frumoase,plin cu
încît'giuvaeruri(
mă simţeam şi
nenorocită că nu pot să le cumpăr. 6red a vrut să-mi
dăruiască nişte ijuterii, dar n-am primit 3e urmă am fost
la '$ois de $oulogne(, şi pe Champs Elisdes, care sînt
'trNş magnifiWues(. !m zărit şi familia imperială de
cîteva ori împăratul e mereu încruntat, împărăteasa e
frumoasă şi palidă, dar mi s-a părut prost îmrăcată !vea
odată o rochie roşie, p ălărie verde şi mănuşi galene,
Micul &apoleon e un  ăieţel drăguţ, care stă mult de
voră cu profesorul lui şi face ezele mulţimii cînd trece
în trăsurica lui cu patru cal cu călăraşi în haine roşii
lucioase, şi cu lachei în faţă şi la spate.
&e plimăm deseori prin grădinile 9uilleries, care
sînt minunate, dar mie îmi plac mai mult grădinile
vechiului +u0emourg.
foarte ciudat. '3ire la Chaise(,
Multe din morminte sînt un fele de
unînc
cimitir
ăperi
în care se găseşte o masă, un portret al răposatului şi
scaune pentru cei ce vin să-l plîngă <ăsesc c ă asta e
specific franţuzesc, ' nHest-ce pas(
#dăile noastre dau spre >ue de >ivoli şi uneori
seara, cînd sîntem prea oosite, stăm pe alcon şi ne
uităm la mişcarea de pe stradă 6red e de multe ori cu noi
&-am mai cunoscut ăiat mai îndatoritor şi mai săritor, în
afară de +aurie. 3ăcat că nu e runet. &u prea-mi plac
oamenii smezl 1aughn-îi sînt foarte ogaţi şi fac parte
dintr-o familie veche, şi nu le pot găsi cusur că au păr
lond, de vreme ce şi al meu e la fel.
ăptămînă viitoare pornim spre <ermania şi Elveţia,
dar, cum o să ne oprim foarte puţin, nu vă voi putea scrie
decît cîteva
sfinţenie rînduti,
în jurnal în gra
şi încerc . minte
să ţăin 9otuşi şinotez zilnic clar
să descriu cu
şi precis tot ce văd şi mă încîntă cum m-a sfătuit tata. 8mi
prinde ine şi jurnalul şi caietul de schiţe şi împreună vă

vor da o idee mai precisă despre aceast ă călătorie, decît
epistolele mele scrise în fugă
#dieu< ' ă îmbrăţ işez cu drag,
'otre
#m1
P
Aeidelberg
Mămico dragă,
Fiindcă mai e o oră pînă la plecarea trenului spre

?erna, o să încerc să-ţ i povestesc ce s-a mai întîmplat
între timp, fiindcă unele lucruri sînt foarte importante,
cum ai să-ţi dai seama singur ă
"ălătoria pe 0in a fost minunată< "itisem g$idul pe
care mi-l dăduse tata, dar în realitate e incomparabil mai
frumos. a "oblenz ne-au distrat grozav nişte studen ţ i de
la ?onn,
făcut prieteni
o serenad ă de
=raaio lui Fred cu
noapte de lun
pe ăvapor, care
şi pe la orane-au
unu,
Flo şi cu mine ne-am trezit în cîntece şi acorduri de
g$itară #m sărit din pat şi ne-am uitat curioase printre
perdele. #veam un tablou foarte romantic la picioarele
noastre/ pe primul plan, Fred cu studen ţ ii, cîntînd
dumnezeieşte, iar înfund rîul, podul, cu bărci înşirate-
dedesubt şi fortăreaţa masivă, profilîndu-se pe un cer
albastru înc$is, luminat de lună
"înd au terminat, le-am aruncat flori şi i-am v ăzut
cum se îmbrînceau, să puie mîna pe ele. #u trimis
sărutări unor doamne nevăzute, suflînd în palmă şi apoi
an plecat rîzîru # doua zi, Fred a scos din buzunarul de
la vestă nişte flori ofilite şi mi le-a arătat, uitîiidu-se galeş
la mine. -am spus rîzînd că nu le-am aruncat eu, ci Flo,
şi atunci
a fost le-a luat
iar potolit şi pe toate şica
prietenos, le-a obicei pe fereastră, şi
deazvîrlit
7assau e o sta ţiune balneară plină de viaţă, ca şi

?aden-?aden, under Fred a pierdut cî ţ iva bani şi eu l-am
certat. #re nevoie de cineva, care să vadă de el, cînd
Fran5 nu e cu el Cate zicea odată că băiatul ăsta ar
trebui să se
Fran5furt e oînsoare devreme
încîntare găsesc
pentruşioc$i #mcăv ăare
zut dreptate
casa lui
%oet$ee, statuia lui Sc$iller şi frumoasa '!riana( a lui
annec?er. 3iesa era foarte frumoasă, dar cred că mi-ar
fi plăcut şi mai mult, dacă aş fi cunoscut mai ine
povestea. &-am îndrăznit să între, fiindcă toată lumea o
ştia, sau se făcea c-o ştie. Jo, de e0emplu, ar fi putut să
mi-o povestească îmi pare rău că n-am citit mai mult.
!cuma îmi dau seama că sînt foarte incultă, şi lucrul ăsta
mă mîhneşte.
7ată şi partea serioasă, de care-ţi spuneam. 6red era
aşa de îndatoritor şi vesel, că ne-a căzut cu drag la toţi
Eu am socotit că nu e decît o simplă prietenie trecătoare
între noi, pînă în seara cu serenada. !tunci am început
să-mi dau seama că plimările pe lună, convoririle din
alcon
mai multşi întîmpl
decît ările din timpul
o distrac zilei înseamn
ţie oarecare, pentru
Eu ăn-am el
luat
lucrurile uşor, zău, mamă, crede-mă, ci mi-am adus
aminte de sfaturile dumitale şi am căutat să le urmez, pe
cît se poate. &u pot să opresc pe oameni să mă placă,
chiar cînd eu nu ţin deloc la ei e asta Jo zice că n-am
inimă *tiu că mama are să dea din cap întristată şi fetele
o să zică% '7nteresată e fetiţa asta/( dar eu sînt hotărîtă,
dacă 6red mă cere în căsătorie, să primesc, cu toate că
nu sînt îndrăgostită de el. 9otuşi îmi place şi cred că o să
ne înţelegem ine. E frumos, tînăr, nu e ăiat prost şi
foarte ogat, cu mult mai ogat decît +aurie. Cred că
familia lui n-ar ava nimic împotrivă şi eu m-aş simţi
foarte ine cu ei, fiindcă toţi sînt ine crescuţi,
îndatoritori, generoşi şi ţin la mine. 6red, fiind cel mai
mare,
nu aşavade
moşteni
impuncasa părinteasc
ătoare ă, care
ca a noastr ă, este
dar splendid
mult maiă,
confortailă şi mai elegantă îmi place genul de lu0
englezesc, fiindcă nu e nimic silit în el. !m văzut

argintăria, ijuteriile familiei, servitorii ătrîni şi
fotografiile casei de la ţară, cu parc, cu pămînturi
cultivate şi cu cai frumoşi #/ !r fi să-mi văd visul cu
ochii/
şi n-am3oate că sînt
de gînd s-o interesată, dar
mai suport nuă pot
mult să suf
vreme. ăr sdin
=na ărănoi
cia
treuie să se mărite. Meg n-a făcut-o, Jo nu vrea, $eth nu
poate şi atunci am să mă mărit eu şi am să vă ajut pe toţi
&u m-aş mărita pentru nimic în lume cu un om pe care-l
urăsc sau îi dispreţuiesc, de asta poţi să fii sigură ar, cu
toate că 6red nu e idealul meu, îmi convine şi cu timpul
cred că am să-l iuesc, dacă mă iueşte şi el şi mă lasă
să fac ce vreau. M-am gîndit la lucrurile astea ine, toată
săptămînă, pentru că treuie să fii or, ca să nu vezi, că
6red mă place. &u mi-a mărturisit-o, dar se vede cît de
colo. &u se plimă niciodată cu 6lo, stă totdeauna lîngă
mine la masă, în trăsură, pe stradă, se uită galeş la mine,
cînd sîntem singuri, şi se încruntă, dacă cineva
îndrăzneşte să-mi vorească. 7eri, la masă, un ofiţer
austriac
un aronne-acamfcat şi apoi
chefliu — adespre
şoptit ceva
'ein prietenului lui —
Kundersch^nes
$londchen(. 6red s-a uitat fioros la el şi apoi a început
să-şi taie friptura cu atîta furie, că era cît p-aci să-i
zoare din farfurie. &u e unul dintre englezii cei
flegmatici, ci cam iute, fiindcă are sînge scoţian în el,
ceea ce se vede şi după ochii lui alaştri şi uni.
#seară ne-am dus la castel, pe la apusul soarelui
Fred lipsea. (rebuia să ne găsească acolo, după ce-şi lua
scrisorile de la !ost-restant. 7e-am plimbat printre ruine,
pe sub bol ţile care adăpostesc o cisternă uriaşă şi prin
grădinile aranjate de elector, pentru soţ ia lui, care era
englezoaică Mie mi-a plăcut de la început terasa cea
mare, de unde avem o vedere încîntătoare, şi în timp ce
lumea cealaltă se dusese să viziteze încăperile din
castel,
leului de am răămas
eu piatr acolo,
fiz>at cu gînd
în zid, să desenez
pe care capul
se căţărase
caprifolia. "um stam aşa, privind cum cu ge 7ec5arul în
vale, prinzînd cu urec$ea muzica fanfarei care se auzea

pînă sus, parcă mi-aş fi aşteptat iubitul, ca fata cea
frumoasă din basme. #m avut un presentiment că se va
întîmplă în curînd ceva .şi eram pregătită la orice. 7u-mi
era
aprins ă la ăfa, ţănu-mi pierdusem firea, dar eram puţ in
team
!u ţin după ce mă depărtasem de ceilalţ i, am auzit
vocea lui Fred. "înd mă zări, grăbi pasul şi se apropie de
mine. !ărea aşa de tulburat, că l-am întrebat ce-i cu el.
îmii spuse că ă primit o scrisoare în care ai lui îl roagă să
vină acasă cît mai curînd, pentru că Fran5 e foarte
bolnav. !leca c$iar în noaptea aceea, cu ultimul tren, şi
abia avea vreme să-şi ia rămas bun. Mi-a părut foarte
rău pentru el şi pentru mine, şi, cînd îmi strînse mîna, îmi
zise pe un ton care nu putea să mă înşele
; Mă întorc curînd 7-ai să mă uiţ i, #m1*
7-am răspuns nimic, dar m-am uitat la el şi el a
în ţeles. #poi şi-a luat rămas bun şi de la ceilalţ i şi a
plecat, lăsîndu-ne pe toţi să-i ducem dorul. )tiu că ar fi
vrut să-mi vorbeasc
a aruncat-o odată din ă, întîmplare,
dar mai ştiu
cădintr-o vorbsăă pe
a făgăduit nu care
facă
încă acest pas. ?ătrînul ştie că e impulsiv din fire, şi-i e
teamă să nu-i aducă o noră străină în cas ă !este cîteva
săptămîni ne vom întîlni la 0oma şi atunci, dacă nu mă
răzgîndesc, cînd el mă va întreba „'rei să te măriţi cu
mine* îi voi răspunde „+a, dragă<
#stea toate ţ i te-am spus numai dumitale,. pentru
că voiam să afli ce se petrece pe aici Să nu fii îngrijorat ă
de mine. 7u uita că-s acum , „#m1 a ta cea prudentă şi
că nu mă pripesc niciodată #ştept sfaturile dumitale. e
voi folosi, pe cît îmi permit împrejurările. "e n-aş da să
pot sta pu ţin de vorbă cu dumneata, mămico. &rice s-ar
întîmplă, ai s încredere în mine.
! dumitale iuitoare,
!MV
CAP. IX
GRIJI DE CEI DRAGI
— Jo, sînt îngrijorată de $eth.

— &ucopiii
au venit înţeleg de ce,
lui Meg pe mam
lume.ă/ E mult mai ine, de cînd
— &u-i vora de sănătatea ei. înt sigură că are ceva
pe suflet şi aş vrea să încerci tu să afli.
— Ce te face să crezi asta, mamă
— # văd de multe ori singură într-un colţ, şi nu mai
stă de voră cu tatăl ei, ca altădată. 8ntr-o zi am găsit-o
plîngînd, cu copiii în raţe. Cînd îi legăna, le cînta cîntece
triste, duioase şi, din cînd în cînd, prind în ochii ei o
privire, care mă nelinişteşte.
— &-ai întreat-o ce-i cu ea
— !m încercat de cîteva ori, dar ea a schimat
vora, ori s-a uitat la mine aşa de tristă, că m-am oprit.
Eu nu silesc niciodată copiii mei să-mi facă mărturisiri şi
rareori le aştept multă vreme.
4icînd
pe furiş, daraceasta,
faţa ei doamna Marchăarunc
părea tulurat numaiă ode
privire lui Jo
neliniştea
lui $eth şi, după ce cusu cîteva minute în tăcere, Jo zise%
— e, Mamă/ ! crescut şi ea, a început şi ea să
viseze, să aiă temeri şi nelinişti, fără să ştie nici ea
pentru ce motiv. oar are optăsprezece ani acum, şi noi
ne purtăm cu ea tot ca şi cu un copil.
— !i dreptate/ oamne, ce repede mai creşteţi/
suspină mama ei zîmind.
— !sta e viaţa, mămico. 9reuie să-ţi laşi puii să
zoare din cui şi să te resemnezi. 8ţi făgăduiesc, că eu
n-am să zor prea departe, dacă asta te mîngîie.
— igur, că mă m îngîie Jo/ 9u eşti reazămul nostru,
acum că Meg s-a dus, $eth e prea slăită şi !m" prea
tînără, ca să ne fie de ajutor) dar cînd sîntem hărţuiţi de
griji, —
tu*tii
ni lecuşurezi.
ă mie îmi place munca rută şi pe urmă
treuie s-o facă şi pe asta cineva. !m" e foarte ună la
opere de artă, dar, dacă treuie să ateţi toate covoarele

sau se îmolnăvesc jumătate din memrii familiei, eu mă
simt în elementul meu. !m" se simte ine în străinătate,
dar, dacă merge ceva prost acasă, pe mine treuie să vă
izuiţ—i. !tunci las pe $eth în grija ta, fiindcă sînt sigură,
că-şi va deschide inima dragii ei Jo. 3oartă-te delicat cu
ea şi n-o lăsa să age de seamă că o oservă cineva sau
că se voreşte despre ea. acă s-ar face iar voinică şi
veselă ca altădată, n-aş mai avea nici o dorinţă pe lume.
— Ce fiinţă fericită/ Eu am o grămadă.
— 7a s-auzim, dragă.
— ă vedem mai întîi ce-i cu supărarea lui $eth, pe
urmă îţi spun eu şi grijile mele. &u-i graă. 3ot să aştept.
*i Jo împunse mai departe, cu un zîmet care linişti pe
mama ei.
8ncepînd din ziua aceea, Jo părea că e cufundată în
romanul ei. 8n realitate însă o osera pe $eth. Multă
vreme se frămîntă, neştiind ce să creadă, pînă cînd o
întîmplare
schimări înderăunimic
a lui îi$eth.
dăduCu cheia misterului
imagina ţia ei înflăacestei
cărată,
Jo îi dădu proporţii uriaşe, şi lămurirea era găsită. 8ntr-o
sîmătă după-amiază, cînd ea şi $eth erau singure în
cameră, Jo stătea la masa ei şi se prefăcea că scrie,
foarte atentă la cartea ei. *i mînzgălind hîrtiile acolo, Jo
ridica mereu capul şi privea pe furiş, pe sora ei. $eth
stătea la fereastră, cosea liniştită, cum nu mai fusese de
mult dar deseori lăsa să-i cadă lucrul în poală,
sprijinîndu-şi capul pe mînă, se uita la priveliştea tristă,
de toamnă, cu o privire pierdută. eodată cineva trecu
pe drum, fluierînd ca o mierlă şi apoi o voce strigă de jos%
— 9oate une, vin diseară.
$eth tresări, se plecă pe fereastră, zîmi salutînd cu
capul, urmări cu privirea pe trecător, pînă cînd se pierdu
în dep rtare
—ăCe şi apoi
voinic şopti pare
şi fericit ca pentru ea%ăsta.
ăiatul
— :m, zise Jo, privind cu atenţie figura surorii ei,

căci roşeaţa îi dispăru din oraji, tot atît de repede pe cît
venise, zîmetul îi pierise de pe uze şi o lacrimă îi
picură grea, pe pervazul ferestrei. $eth o şterse repede
şi
deseparc
uită cu
ar team ă lainspira
fi avut Jo, dar
ţiepeni a ei scîrzece
să ţumple ţia cupagini
o iuţeală
din
Jurămintul olimpiei. 8n momentul în care $eth se întoarse,
Jo ridică iar capul şi o văzu că-şi duce mîna la ochi. e
multe ori şi durerea care o chinuia pe sora ei făcu să i se
umple şi ei ochii de lacrimi. 9emidu-se să nu se trădeze,
se furişi afară, mormăind ceva despre nişte hîrtie, care
nu-i ajunge.
— finte umnezeule/ $eth îl iueşte pe +aurie/ zise
ea aşezîndu-se pe patul din camera ei, galenă la faţă,
după această lovitură neaşteptată. Cine să se fi gîndit la
asta *i ce are să zică mama cînd o afla Mă între dacă
el... şi aici Jo se opri şi se făcu stacojie la faţă, urmînd
şirul gîndurilor care îi treceau prin minte. acă n-o
iueşte şi el, are să fie îngrozitor. 9reuie s-o iuească
am să-l silesc
zîmea eu din
şăgalnic şi seperete.
uită amenin ţătoare parc
#, oamne, la ăiatul care-i
a aruncat
cineva un farmec asupra noastră. Meg s-a măritat, are
copii, !m" e în plină floare Ja 3aris, şi $eth e îndrăgostită.
&umai eu sînt cu capul sănătos. Cîteva clipe Jo se gîndi
cu atenţia încordată şi cu ochii ţintă la talou, apoi îşi
descreţi fruntea şi se adresă hotărîtă portretului, dînd din
cap% &u domnule, eşti fermecător, dar eşti nestatornic,
ca o pană suflată de vînt. egeaa scrii ilete dulci şi-mi
zîmeşti ademenitor, pe mine nu mă cucereşti.
!poi oftă şi căzu într-o visare din care nu se
deşteptă decît în amurg, cînd se duse jos. Ce se mai
petrecu cu $eth şi ce văzu acolo îi întări ănuielile , eşi
+aurie se prefăcea că suspină după !m" şi glumea cu Jo,
cu $eth se purta cu multă lîndeţe) dar aşa se purta cu
toat lumea
ea, ămai şi nim
mult ca ănui nu i-ar fi trecut
la celelalte. prin
$a toat ă cap că ţine
lumea la
avea
impresia că, în ultimul timp 'ăiatul nostru( Jo îi era din
ce în ce mai dragă, care îns ă nici nu voia să audă aşa

ceva şi se înfurie de cîte ori îndrăznea cineva să-i
pomenească de iuire. acă ar fi ştiut de cîte ori
încercase ietul ăiat anul trecut să-i înmoaie inima, i-ar
fi zis mul
sufere umit
să ţse ă% 'Ţi-am
voreasc ă pespus eu/( ar
socoteala lor şiJo închidea
nu putea să
gura
tuturor, cu o glumă sau cu o voră semeaţă.
8n primul an de facultate, +aurie se îndrăgostise cam
o dată pe lună, de cîte o fată. !ceste pasiuni arzătoare,
dar vremelnice, care însă nu-i făcea nici un rău, erau
spuse în taină în fiecare săptămînă lui Jo şi ea îl privea
amuzată cum trece de la speranţă la deznădejde şi apoi
la resemnare. ar veni o vreme cînd +aurie nu se mai
uită la nici o fată şi îi spuse vag că o singură pasiune îi
stăpîneşte sufletul şi mintea şi avea momente de tristeţe
şi nemulţumire, ca un nou $"ron al secolului al
nouăsprăzecelea. !poi ocoli cu totul astfel de suiecte,
scrise scrisori astracte lui Jo, se eu ăiat sîrguincios şi
o anunţă că are de gînd 'să tocească(, fiindcă vrea să-şi
ia
lui e0amenele
Jo, decît cu rio. dezv
taine !ceast ă stare
ăluite în îi lumina
convenea mai ine
amurgului,
strîngeri de mînă pe ascuns şi priviri galeşe pentru că la
ea mintea se dezvoltase mai iute decît inima şi prefera
eroii închipuiţi celor în carne şi oase, pentru că pe cei
dintîi îi putea închide în iroul ei de tinichea, cînd se
sătura de ei, ca să-i scoată de acolo, cînd îi venea pofta,
pe cînd cu ceilalţi lucrul era cu mult mai complicat.
!şa stăteau lucrurile, cînd Jo făcu descoperirea cea
mare şi în seara aceea îl privi pe +aurie cu alţi ochi. acă
nu şi-ar fi ăgat în cap idee aceea, n-ar fi văzut nimic
deoseit în faptul că $eth era foarte liniştită şi +aurie
foarte atent cu ea. ar Jo dăduse frîu lier imaginaţieie ei
înfierîntate, care o luase razna, şi după atîtea romane
senzaţionale ce scrisese, nici unul simţ nu mai era
destul de tare
stătea lungit şi pat,
ă pe nu-i iar
veni într-ajutor.
+aurie se aşezCa deun
ă pe oicei, $eth
scăunel la
picioarele ei şi o distra cu nimicuri de ale lui, veştile lui
săptămînale, pe care ea le aştepta întotdeauna cu

nerădare. ar în seara aceea, Jo avu impresia că $eth
parcă soare din ochi pe ăiatul oacheş şi vioi de lîngă
ea şi că e numai urechi să-l asculte, cum a decurs ultimul
meci de ţcrichet,
întreuin a el eraudeşi multe
pentru ea din
ca şie0presiile pe Mai
chinezeşti. careavu
le
impresia că +aurie e mult mai atent cu ea, că, din cînd în
cînd, îi spune cîte ceva în şoaptă, că rîde mai puţin ca
altădată, că e cam distrat şi că-i potriveşte lui $eth
pătura pe picioare, cu un devotament, care era aproape
mişcător.
'Cine ştie/ e petrec lucruri ciudate pe aici(, se gîndi
Jo, umlînd de colo pînă colo, fără rost prin odaie.
Ea ar scoate din el un înger de drăgălăşenie şi el i-ar
face viaţa uşoară şi plăcută, dacă s-ar iui. *i dacă nu e
îndrăgostit încă, are să se îndrăgostească în curînd, de
nu i-am sta noi în drum.
Cum în momentul de faţă, numai ea îi stătea în
drum, Jo începu să se frămînte, cum să facă să dispară
de
faceacolo. arsurorii
un ine unde sei,
ă se duc
puseăpe
*i,cugete.
arzînd de dorinţa de a
!cum patul pe care se aşezase ea, fusese făcut în
vremuri une, lat jos şi cu multe perne pe el. &u e de
mirare că era cam ros pe la colţuri, fiindcă fetele
dormiseră, merseseră de-a-uşilea şi se întinseseră pe el,
şi-şi ţinuseră jucăriile su el, cînd erau mici, îşi odihniseră
capul oosit, visaseră şi ascultaseră sfaturile din inimă
ale mamei lor, şi-şi mărturisiseră grijile una alteia, cînd
crescuseră mari. +a toţi le era drag, fiindcă toţi îşi găseau
refugiul pe el la supărări sau la ucurii mari, iar Jo avea
chiar un colţ al ei anume. 3rintre pernele care
împodoeau acest pat impunător era una tare, lunguiaţă,
umplută cu păr de cal care înţepa şi cu cîte un nasture
îmrăcat la ficare capăt. !ceastă pernă de temut era
proprietatea ei personal
apărare, se aricada ă şi şi-o
cu ea o întreuinţa ca
punea su cap,arm
cînd de
ă nu
voia să doarmă prea mult.
+aurie o cunoştea ine şi avea motive s-o privească

cu ochi duşmănoşi. Mai demult, cînd se jucau prin casă,
azvîrliseră în el cu perna, fără milă, şi acum, de multe ori,
o puneau de-a-curmezişul şi nu-l lăsau să-şi ia locul lui
favorit, pestsofa,
ziceau ei, ătea înîn picioare,
colţul luiera
Jo. semn
Cînd c'Cîrnatul(,
ă se poate cum
odihniîi
cît vrea şi unde vrea) dar dacă era pus pe lat, vai de cel
care îndrăznea să-l dea deoparte. 8n seara aceea, Jo uită
să se aricadeze şi nu stătu ine nici cinci minute acolo,
cînd deodată apăru lîngă ea un corp uriaş cu mîinile şi
picioarele întinse, cît erau de lungi, şi-l auzi pe +aurie c ă
e0clamă cu un suspin de satisfacţie%
— $ine se stă aici/
— Cine te-a poftit se răsti la el Jo şi încercă să pună
perna între ei, dar era prea tîrziu.
3înă s-o apuce ea, +aurie puse mîna pe pernă şi o
azv;rlise cît colo, pe podea.
— Jo, nu mai fii aşa de duşmănoasă. upă ce un om
învaţă, pînă îi iese sufletul, simte nevoia să fie alintat
puţin.— u-te la $eth să te alinte, eu am treaă.
— -o lăsăm în pace pe $eth) dar ştiam că ţie îţi
place sa mă alinţi, pe vremuri, s.au acum nu mai vrei
&u-l mai iueşti pe ăiatul tău şi vrei să arunci cu perna
în el
Jo fu mişcată de aceste vore spuse pe un ton
rugător, dar nu vru să arate aceasta şi schimă imediat
vora, întreîndu-l severă%
— Cîte pachete ai trimis doamnei >andal. săptămînă
asta
— &ici unul, zău, crede-mă/ -a logodit.
— !sta mă ucură. Ce ideie să-i trimiţi flori şi alte
lucruri unor fete, care nu te interesează, îl certă Jo.
— 6etele care mă interesează foarte mult nu mă lasă
snevoia
ă le trimit
să ar'flori şi alte
ăt într-un lucruri
chip ( şi atunci
oarecare ce simt.
ceea ce să fac imt
— Mamei nici chiar în glumă nu-i place să te vadă

'flirtînd( şi tu flirtezi, pînă nu mai poţi, 9edd".
— !ş da orice să pot răspunde% '*i tu la fel(. ar
asta nu ţi se întimplă, pot să te asigur că nu găsesc nid
un răuţeles
ineîn în cacest
ă e unjoc
joc.distractiv, dacă amîndoi socotim,
— E drept, pare foarte atractiv. !m încercat şi eu,
fiindcă te simţi rău într-o societate, cînd nu faci ce fac
toţi, dar la mine nu merge, oftă Jo, uitînd să facă pe
mentorul.
— 7a lecţii de la !m". Ea e maestră în acest gen de
ocupaţie.
— a, ei îi merge şi ea nu duce niciodată lucrurile
prea departe. !sta e viaţa) unii oameni plac fără să-şi
dea osteneala să placă, şi alţii voresc întotdeauna ce nu
treuie şi unde nu treuie.
— 8mi pare ine că nu ştii să flirtezi, parcă te simţi
alt om, cînd stai de voră cu o fată isteaţă, care poate să
fie veselă şi prietenoasă, fără să se facă de rîsul lumii. 6ie
vora între noi,
mi-e ruşine mie Jo,
de unele fete cmerg
ele. igur aşa
ă n-au de ţdeparte,
inten c ă
ii urîte, dar
dacă ar ştii cum le criticăm noi ăieţii după aceea, cred
că s-ar purta altfel.
— *i ele fac la fel şi cum fetele sînt mai rele de gură,
tot voi ăieţii rămîneţi mai prejos. acă v-aţi purta
cumsecade, s-ar purta şi ele tot aşa) dar cînd văd că vă
distrează prostiile lor, dau mai departe şi pe urmă tot lor
le găsiţi vină.
— Ce ştii tu de lucrurile astea zise +aurie pe un ton
de superioritate. Chiar dacă nu ne plac fîltrurile şi
petrecerile zgomotoase, cîteodată treuie să avem aerul
că ne plac. 6etele cuminţi şi modeste n-ajung niciodată
de rîsul lumii, şi ăieţii voresc cu respect de ele. 9u eşti
o fată neştiutoare, Jo. acă ai sta numai o lună în locul
meu &u
ai vedea
puteailucruri
să nu care te-ar
rîzi de pune pe
contradicţiagînduri. H ă
aceasta comic
din sufletul lui +aurie) pe de o parte nu-i venea să
voreasscă rău de femei, pe de altă parte îl dezgusta

purtarea femeilor din una societate şi e0emplare dintre
acestea avea destule în jurul lui. Jo ştia că mamele
interesate îl considerau pe 'tînărul +aurence( o 'partidă
ideal ă( pentru
cucereasc fiicele lor,decare-i
ă, şi doamnele toatezîmeau,
v;rstele îlcălinguşeau,
utînd să-l
că nu-i mai treuia mult, ca să ajungă un încrezut şi un
îngîmfat) de aceea Jo îl urmărea cu teamă, cum creşte,
ca nu cumva să i-l strice oamenii şi se ucura mult în
sufletul ei, cînd află că el preţuieşte încă fetele modeste.
+uîndu-şi aerul de moralistă, îi zise în şoaptă%
— acă treuie neapărat să-ţi dai frîu lier
sentimentelor tale, 9edd", mai ine devotează-te uneia
din fetele acelea 'cuminţi şi modeste(, pe care ziceai că
le respecţi, şi nu-ţi mai pierde vremea cu cele proaste.
— !şa mă sfătuieşti tu
*i +aurie o privi cu un amestec de îngrijorare şi de
veselie în ochi.
—a, aşa zic eu) dar mai ine ai aştepta, pîn ă
termini
astfel dede tot facultatea,
lucruri. &u eşti încăşi demn
pe urm ă sîn
de... te gîndeşti
ă sf;rşit, la
oricare
o fi fata aceea modestă, zise Jo încercînd s-o dreagă,
pentru că aproap îi scăpae numele.
— !i dreptate, nu sînt încă demn de ea, întări +aurie,
cu o umilinţă pe care n-o mai văzuse niciodată la el,
plecîndu-şi ochii şi răsucind un ciucure de la şorţul lui Jo,
cu gîndul aiurea.
— finte umnezeule, iar se încurcă lucrurile, se
sperie Jo, şi zise tare% :ai cîntă-ne ceva. &-am mai auzit
de mult muzică şi-mi place grozav cum cînţi tu.
— 9e rog, mai ine lasă-mă să stau aici.
— &u se poate. &u-i loc. !cum eşti prea mare, ca să
stai degeaa, treuie s ă faci ceva. Ţi pe urmă parcă
ziceai odată că nu poţi să suferi să stai agăţat de fustele
unei femei,
pe care i-o întoarse
le rostise Jo, amintindu-i
el, într-un moment dede anumite
răzvrătire. vore
— !, depinde ale cui sînt fustele, şi +aurie strînse

ciucurele în mînă.
— !i plecat şi Jo se prefăcu că vrea să arunce cu
perna în el.
Cît ă
'9răiasc ai pclipi din frumoasei(....
ălăriile ochi +aurie eraJolasepian şiăcînd
furiş afarîncepu%
ă şi nu
sa mai întoars decît după plecarea ăiatului.
Jo rămase trează multă vreme în noaptea aceea şi
era tocmai să aţipească, cînd un suspin înăuşit o făcu să
sară din pat şi să dea fuga la $eth%
'Ce-i dragă o întreă ea îngrijorată.
— Credeam că ai adormit, suspină $eth.
— 7ar e durerea veche, scumpa mea
— &u, e alta nouă, dar pe asta pot s-o suport, iar
$eth încercă să-şi înghită lacrimile.
— pune-mi mie ce te supără, şi am să te vindec eu.
Ţii minte cum îţi uşuram suferinţa, cînd erai olnavă
—a, dar acum nu mai merge. $oala asta n-are
leac.
sughi*iţuri,$eth izucni
încît Jo se înspîntr-un
ăimîntă. plîns deznădăjduit, cu
— =nde te doare 1rei s-o chem pe mama
$eth nu răspunse la prima întreare, dar în întuneric
îşi duse fără voie o mînă la inimă, ca şi cum acolo ar fi
fost suferinţa. Cu cealaltă o ţinu pe Jo strîns, şoptindu-i
cu patimă% ,
— &u, nu, n-o chema, nu-i spune/ =ite acum mă simt
mai ine. tai aici lîngă mine şi mîngăie-mă. !m să fiu
cuminte şi am să adorm, zău/
Jo ascultă, dar în vreme ce dezmierda uşor fruntea
fierinte şi pleoapele umede ale lui $eth, îşi simţi inima
grea de iuire şi ar fi vrut să-i mărturisească tot ce
descoperise ea. ar, deşi era tînără, Jo, îşi dădea seama
că şi cu inimile, ca şi cu florile, nu treuie să te porţi
rutal,
astfel o ci treuie
între să le ţlaşi
ă cu lînde e% să se deschidă singure, şi
— 9e necăjeşte ceva $eth
— a, Jo/ răspunse $eth după o lungă tăcere.

— Crezi că nu te-ai simţi uşurată, dacă mi-ai spune
mie tot
— &u, nu acum/
— !tunci
Jo sînt nu-mi spune,
întotdeauna gata sădar nu uita $eth,
-ţi asculte că mama
păsurile şi
şi să te
ajute, dacă pot.
— *tiu, am să-ţi spun într-o zi.
— 9e simţi mai ine acum
— a, da/ *tii să mîngăi aşa de ine, Jo/
— Culcă-te dragă/ =ite rămîn şi eu cu tine.
*i cu orazul lipit de al sorei ei adormi şi Jo, şi a
doua zi de dimineaţă $eth păru iar liniştită ca
întotdeauna, căci la optsprezece ani, necazurile nu ţin
prea mult şi o voră ună le vindecă uşor.
ar Jo luase o hotărîre şi, după ce chizui cum e mai
ine să procedeze, o făcu cunoscută mamei ei.
— Mă întreai zilele trecute ce dorinţe am. 1reau să-
ţi mărturisesc una din ele, mămico, începu ea, cînd se
v ăzurca
asta ă singure
să cunoscîn un
salonaş. 1reau
alt mediu săţăplec
de via . undeva iarna
— e ce Jo
*i mama ei ridică iute capul, parcă înţelegînd că su
aceste vore se ascunde ceva.
Cu ochii plecaţi pe lucru, Jo se mulţumi să răspundă%
— 8mi treuie ceva nou, nu-mi găsesc liniştea şi aş
vrea să văd şi să cunosc şi alte lucruri decît ceea ce pot
avea aici, în jurul meu. !nii pierd prea multă vreme,
gîndindu-mă la propriile mele treuri, care n-au mare
importanţă, şi simt nevoia să mă mişc. Cred că vă puteţi
lipsi de mine iarna asta, ca să zor şi eu puţin să-mi
încerc aripile.
— =nde vrei să zori
— +a &eK Vor?. 7eri mi-a venit o idee grozavă. *tii că
doamna 2ir?e
persoană de ţi-a scris,
încredere, care srugîndu-te
ă dea lecţii scopiilor
ă-i găseşti o
ei şi să
le cîrpească rufele, nu vreau să mă laud, dar cred că eu

aş fi cea mai potrivită pentru aceasta.
— Cum, draga mamii, vrei să intri în serviciu în
pensiunea aceea mare
de hot*iădoamna
rîrea feteiMarch
ei. păru mirată, dar nu nemulţumită
— &u s-ar putea numi asta 'serviciu(, fiindcă
doamna 2ir?e e prietena dumitale. E o femeie de inimş ă
şi ştiu că va fi foarte ună cu mine. >udele ei nu locuiesc
cu ea şi nu mă cunoaşte nimeni acolo. *i chiar dacă m-ar
cunoaşte, n-are importanţă. &u mi-e ruşine, doar îmi
cîştig pîinea muncind cinstit.
— !i dreptate, dar cu scrisul ce faci
— Cu atît mai ine, dacă mai schim mediul. !m să
văd şi am să aud lucrurile noi, o să-mi vină idei noi, şi
chiar dacă nu voi avea mult timp lier să scriu acolo, voi
veni cu mult material pentru 'fleacurile( mele.
—e asta nici nu mă îndoiesc, dar acestea sînt
singurele motive pentru car ai luat hotărîrea asta
neaşteptat  ă.
— &u, ămam
— 3ot să le ştiu şi pe celălalte
Jo ridică ochii de pe lucru, apoi îi lăsD în jos
încurcată. 8n cele din urmă zise cu greutate, roşindu-se%
— &u ştiu poate că nu-i ine să-ţi spun şi poate că
mă cred eu, dar tare mi-e teamă... că +aurie s-a
îndrăgostit de mine.
— !tunci tu nu ţii la el în felul în care a început el să
ţină la tine
*i, punîndu-i această întreare, doamna March o
privi îngrijorată.
— !, nu/ Mi-e foarte drag, ca şi pînă acum, şi sînt
mîndră de el. ar, atît/ e iuire nici nu poate fi vora.
— !sta mă ucură, Jo/
— e ce mam
3entru 
că ădraga mea, nu cred că aţi fi fost
potriviţi. Ca prieteni, da, sînteţi foarte fericiţi şi chiar
dacă vă certaţi, vă împăcaţi repede) dar cred că nu v-aţi

înţelege, dacă aţi trăi o viaţă întreagă împreună. 1ă
asemănaţi prea mult unul cu altul. +a amîndoi vă place
liertatea, sînteţi iuţi din fire, cu o voinţă de
neînduplecat, şi în mai
putere de a îndura, căsămult
torie decît
e nevoie de rădare şi de
de iuire.
— 9ocmai asta voiam să spun şi eu, dar nu găseam
cuvîntele/ îmi pare ine că numai de curînd ţine la mine,
în felul acesta. !ş fi foarte nenorocită să ştiu că-l întristez
aşa de tare, fiindcă n-aş putea să mă îndrăgostesc de el,
numai dintr-un sentiment de recunoştinţă. Ce crezi,
mamă
— ar eşti sigură că el te iueşte
Jo se înroşi şi mai tare şi răspunse cu privirea pe
care o au fetele, cînd îşi mărturisesc prima lor iuire, în
care se simte, în acelaşi timp plăcere, mîndrie şi
suferinţă.
— Mă tem că da, mamă. &u mi-a spus nimic, dar mă
priveşte foarte ciudat. Cred că e mai ine să plec, înainte
de a —nuînt
fi prea tîrziu. părere cu tine şi, dacă se poate, ai
de aceeaşi
să pleci.
!uzind acestea, Jo se simţi mai uşurată şi după un
răstimp spuse zîmind%
— oamna Moffat ar zice că nu ştii să profiţi de
ocazie şi ar fi încîntată să afle că !nnie mai poate spera
încă.
— Jo, fiecare mamă îşi face socotelile ei, dar toate
doresc în fond acelaşi lucru% să-şi vadă copiii fericiţi. Meg
e fericită şi-mi pare ine că ea a reuşit în viaţă. 3e tine te
las să te ucuri de liertate, pînă te vei sătura şi-ţi vei da
seama că e0istă ceva mai un pe lume decît
independenţa. !m" e grija mea de căpetenie, dar ea are
mult un simţ şi asta o va ajuta să se descurce singură.
3entru $eth
că veninu doresc altceva
vora de decît
ea, nu ţi sse
ă fie iar csăăns-a
pare ătoasă.
mai
înseninat la faţă de cîtva timp !i aflat ceva
— a, mi-a mărturisit că o apasă ceva pe suflet şi

că-mi va spune ce e, într-una din zile. Eu n-am stăruit,
pentru că am credinţa că ştiu de pe acum.
*i Jo spuse povestea pe care o făurise imaginaţia ei.
oamna
nu vedea Marchtocmai
lucrurile dădu din cap neîncrez
în lumina aceea)ătoare,
totuşi,fiindc
fu deă
părere că — pentru inele lui +aurie — n-ar fi rău ca Jo să
plece pentru cîtăva vreme.
— ă nu-i spunem nimic, pînă nu pun toate la punct,
şi, pînă sa şi vină el în fire, eu am dispărut. $eth treuie
să creadă că eu plec de plăcere — ceea ce e adevărat —
pentru că ei nu pot să-i pun nimic de +aurie) dar are să-l
alinte şi să-l mîngîie după plecarea mea, să-l vindece
odată de ideile astea romantice ale lui. ! trecut prin
atîtea încercări de felul ăsta, încît s-a învăţat şi are să se
consoleze repede de 'pierderea iuirii lui(.
Jo era plină de speranţă dar simţea totuşi c-o roade
la inimă presimţirea că '8ncercarea aceasta va fi mai
greu de trecut ca celelalte şi că +aurie nu se va consola
de
acum'pierderea
. acestei iuiri( tot aşa de uşor ca pîn ă
3lanul fu dezătut într-un consiliu de familie şi
aproat în unanimitate) căci doamna 2ir?e fusese
încîntată s-o aiă pe Jo în casă şi făgăduise s-o facă să se
simtă ine acolo. +ecţiile o vor face să se creadă
independentă. e orele liere s-ar putea folosi ca să
scrie, iar viaţa nouă pe care o va trăi îi va fi în acelaşi
timp şi plăcută şi folositoare. Jo fu încîntată de noua ei
situaţie şi aia aştepta să plece, căci casa devenea prea
strimtă pentru firea ei neliniştită şi aventuroasă, mereu
în căutarea a ceva nou. Cînd totul fu pus la punct, îl
anunţă pe +aurie cu teamă, dar spre mirarea ei, el primi
vestea cu mult calm. 8n ultimul timp, rîdea mai puţîn ca
altădată, dar era aşa de prietenos şi, cînd ceilalţi îl
nec
lui, ăeljeau, spunîndu-i
răspundea doarcăatît%
iar a'Chiar
întors o foaie
aşa în cartea
e/ ar vieva
cartea ţii
rămîne multă vreme deschisă la această foaie(. +ui Jo
parcă i se luă o piatră după inimă, cînd văzu că e

înţelegător şi rădător, ceea ce nu se întîmplă
întotdeauna, şi-şi făcu pregătirile cu sufletul uşurat, căci
şi $eth părea mai veselă, şi Jo spera că plecarea ei va fi
spre —inele tuturor.
8ţi încredin ţez ceva de care treuie să ai grijă, ca
de ochii din cap, zise ea în ajun de a porni la drum.
— e hîrtiile tale voreşti zis $eth.
— &u/ de 'ăiatul meu(. 6ii drăguţă cu el, te rog
$eth.
— igur că am să fiu) dar eu nu pot să-ţi ţin locul şi
are să simtă lipsa ta.
— +asă că n-are să-i prindă rău. !tunci nu uita/ îl las
în grija ta să-l cerţi şi să-l răsfeţi.
— 1oi face tot ce-mi stă în putinţă, de dragul tău, îi
făgădui $eth, întreîndu-se de ce se uită aşa de curios la
ea.
Cînd +aurie îşi luă rămas un de la ea, îi şopti cu
înţeles%
—ţăegeaa
distan ai fugit,
şi, dacă nu te porţJo. Eu veghez
i ine, vin şi teasupra taă. de la
iau acas
CAP. X
JURNALUL LUI JO
&E-V#>2, noiemrie
+ragă mămică şi scumpă ?et$,
#m de gînd să vă scriu o carte întreagă, pentru că

am foarte multe lucruri de povestit, deşi nu sînt o
domnişoară „din lumea bună, c ălătorind prin ţări
străine. "înd n-am mai zărit statura înaltă a tatii, m-am
sim ţit foarte singură şi eram gata-gata să v ărs cîteva
lacrimi sărate, dacă nu m-ar fi distras de la gîndurile
mele o irlandeză cu patru copii mici, care plîngeau într-
una şi de cîte ori desc$idea gura să urle, lăsam să cadă

frimituri de turtă dulce deasupra lor.
6n curînd ieşi soarele şi, socotindu-l ca un semn bun,
m-am luminat şi eu la fa ţă şi m-am simţit iar veselă pînă
la sfîrşitul
+oamnacălăCir5e
toriei.m-a primit cu atîta bucurie, c ă m-am
sim ţ it ca acasă la mine, deşi pensiunea este plină de
străini. Mi-a dat o cămăruţă sus, la mansardă ; singura
pe care o mai avea ; foarte drăguţă, cu sobă şi cu o
masă lîngă o fereastră mereu însorită, unde pot să scriu,
cît îmi place. 'ederea frumoasă pe care o am de aici cu
silueta unui turn de biserică profilîndu-se în fund pe cer,
mă consolează pentru nenumăratele scări pe care
trebuie să le urc. M-am îndrăgostit de vizuina mea, de
cînd am văzut-o. 6mi place camera copiilor, unde fac
lec ţiile şi cos, şi cele două fete sînt foarte drăguţ e, dar
cam răsfăţate. #u prins drag de mine, după ce le-am
spus povestea cu „"ei @ purcei neascultători. Sînt
sigură, că am să fiu o guvernantă model.
mă duc la masaămare.
+eocamdat pot să)ti
iau
ţi, masa
poate cu
săco piii.
nu mă7-am
credevrut să
ţi, dar
sînt timidă.
; „#cum, dragă fii ca la tine acasă, îmi zise
doamna Cir5e cu bunătate de inimă. „=u sînt ocupată de
diminea ţă pînă seara, vezi şi tu, cu atîţia locatari în cas ă,
dar, dacă ai tu multă grijă de copii, îmi iei o mare
greutate de pe suflet. Sînt cî ţiva oameni de treabă aici,
în casă +acă vrei, îţi fac cunoştinţă şi poţi sta de vorb ă
cu ei, fiindcă seara eşti întotdeauna liberă. +acă ai vreo
supărare, vino la mine. !oate că-ţi pot fi de folos. Uite că
a sunat gongul, e ora ceaiului. Mă duc repede să-mi
sc$imb roc$ia, şi a plecat grăbită, lăsîndu-mă să-mi aşez
lucrurile în noul meu cămin.
"înd coboram pe scări, azi după amiază, am văzut
un lucru
casa astacare mi-a plăcînd
şi, tocmai cut. Scările sîntladestul
aşteptam deodi$n
a treia strîmte
ă, sîn
ă
treacă o fetiţă ducînd cu greu un coş mare de cărbuni,
am văzut că un domn în vîrstă o ajunge din urmă, îi ia

coşul din mînă şi i-l duce pînă la o anumită uşă şi apoi
pleacă, zicînd cu un accent străin şi zîmbind
; #şa e mai bine< ?ra ţele tale sînt prea plăpînde
pentru asemenea
7u-i fostăţ frumos
aşa că agreut i. din partea lui* 6mi plac
gesturile astea, pentru că aşa cum zice tata, la lucrurile
de nimic, se vede firea omului. "înd i-am povestit asta
doamnei Cir5e în seara aceea ea a rîs şi a zis
; (rebuie să fi fost domnul ?$aer. =l face lucruri de
astea.
+oamna Cir5e mi-a spus că profesorul e din ?erlin,
un om foarte învăţat şi bun la suflet, dar sărac lipit
pămîntului. +ă lecţii ca să se între ţin ă pe el şi s ă creasc ă
doi nepo ţi orfani, aşa cum i-a lăsat cu limbă de moarte
sora lui, care a fost căsătorită cu un american. !ovestea
lui nu e prea romantică, dar m-a interesat şi m-am
bucurat, cînd am auzit că doamna Cir5e i-a pus la
îndemînă salonaşul ei, ca să-şi ţie lecţiile acolo. 6ntre
salonaş
odată peşifuriş
odaia
şi copiilor uşă cu 7u
e odescriu.
am să vi-l geam. #m să
te teme, mă ă uit
mmico,
are aproape patruzeci de ani<
+upă ce am luat ceaiul şi m-am jucat puţ in cu
feti ţele, le-am culcat şi apoi m-am dus s ă stau de vorbă
cu doamna Cir5e, cu lucrul în mînă #m s ă notez zilnic,
într-un jumăl tot ce se petrece pe aici şi am să vi-l trimit
prin poştă, odată pe săptămînă )i acum, noapte bună !e
mîine<
Miercuri seara.
!m avut o lecţie foarte agitată azi dimineaţă racii
de copii nu se mai astîmpărau de loc şi aveam o poftă
grozavă să-i iau de umeri şi să-i scutur puţin. &oroc că
mi-a venit
oosit, ideeaaşa
şi numai să-iam
pun să fac
putut gimnasticup
să-iă potolesc. ă, pînă au
ă prînz,
servitoarea i-a luat la plimare, şi eu am rămas să-mi
văd de lucru. 9ocmai mulţumeam cerului că ştiu să fac

utoniere, cînd uşa de la salonaş se deschise şi se
închise la loc şi cineva începu să fredoneze% '2ennst du
das +and(... cu o voce groasă, ca un ondar care îzîie.
*tiu
puţincălanuo se face,perdeaua
parte dar n-amdeputu să rezist
la uşa ispitei !m
cu geamuri şi dat
am
aruncat o privire în cameră &u era decît profesorul $haer
şi, în timp ce-şi aranja cărţile, m-am uitat ine la el. !re
mutră de neamţ din cap pînă în picioare. E voinic, cu un
păr castaniu, z;rlit, care-i vine în ochi, cu o ară deasă
şi încîlcită, cu un nas caraghios, cu ochii cei mai lînzi pe
care i-am văzut vreodată şi cu o voce groasă de as,
care-ţi sună plîcut la ureche faţă de ciripeala noastră
americană, :ainele-i erau cam roase, mîinile cam prea
mari &u găseşti nimic frumos la el, în afară de dinţi, şi
totuşi mi-a plăcut, de cum l-am văzut, poate fiindcă avea
un aer foarte distins, cu cămaşa lui ală ca zăpada, deşi
îi lipseau doi nasturi la haină şi avea pantofii cîrpiţi
6redonînd aşa, ca pentru el, cu un aer grav, se duse la
fere ăstrăpisoiul
mîngîie să întoarc cepele de
careămieunea zamile spre
prietenos, apoi soare
zîmi şi să
Cînd
deodată se auzi o ătaie în uşa şi el răspunse cu
voiciune%
— :erein/
9ocmai vream s-o iau la fugă, cînd am dat cu ochii
de un nod de copil, care ducea în raţe o carte groasă, şi
am rămas pe loc, să văd ce se întîmplă
— 7o vleau pe $haer, zise fetiţa şi, trîntind cartea,
alergă spre el.
— !ici e $haer, mititico/ :ai, sărută-l frumos, 9ina
mea dragă, zise profesorul, prinzînd-o în raţe şi ridicînd-
o în sus, deasupra capului lui, încît ea treui să se plece,
ca să-l sărute.
— !cum faţem lecţia, zise noduleţu+
El o dic
deschise aşez ă la pe
ţionarul mascare-l
ă, peadusese,
un scaunîi dcu
ădupern ă, şiîi
hîrtie
creion şi ea începu să scrie încet, muind creionul în gură,
întorcînd pagina din cînd în cînd şi urmărind rîndurile cu

degetul ei grăsuţ, aşa de serioasă, că mă făcea să rîd, în
vreme ce domnul $haer o mîngîia pe păr, uitîndu-se la
ea, parcă ar fi fost copilul 7ul deşi semăna mai mult cu o
micăefranauzi
ţuzoaic
iară,decît
ătîndcu
îno nem oaiccînd
uşă ţşi ă apărură două
domnişoare, am tras perdeaua la loc şi mi-am văzut de
lucru, fără să mă mişc, cu tot zgomotul şi vorăria de
alături =na din fete rîdea întruna şi zicea% !scultă
domnule profesor(, pe un ton afectat şi cealaltă vorea
nemţeşte, cu un accent, că aia te puteai ţine de rîs.
Cred că l-au scos de tot din fire, căci l-am auzit
zicînd apăsat de mai multe ori% '&u, nu, nu se face aşa/
umneavoastră nu ascultaţi ce voresc eu(. *i odată a
ătut cu ceva în maîă, proail cu cartea şi a izucnit
disperat% '3rut/ !uzi toate merg anapoda(.
$ietul om/ Mi-a fost milă de el şi după ce au plecat
fetele, m-am mai uitat odată pe furiş, să văd dacă mai
trăieşte. e lăsase să cadă istovit, de speteaza scaunului
cu
ăgochii
ă cărînchişi
ţile în Cînd ătu ceasul
uzunar, pentru dou ă, ăsălec
o alt ri în
ţiepicioare,
desigur îşi
şi
luînd în raţe pe 9ina, care adormise pe sofa, ieşi fără
zgomot pe uşă Ce viaţă trudită treuie să ducă/
oamna 2ir?e m-a întreat dacă nu vreau să iau
masa de seară, jos, cu toată lumea, şi cum m-apucase
dorul de acasă, am zis că n-ar fi rău să mă duc să văd şi
eu ce fel de oameni locuiesc su acelaşi acoperiş cu
mine. *i aşa m-am dichisit, cum m-am priceput şi am
încercat să mă strecor după doamna 2ir?e şi să trec
neăgată în seamă, dar cum doamna 2ir?e e mică de
statură şi eu sînt înaltă, hinenţeles că încercarea a dat
greş. oamna 2ir?e m-a aşezat lîngă ea şi după ce mi-a
trecut emoţia, mi-am luat inima în dinţi am ridicat capul
şi m-am uitat în jurul meu. Era o masă lungă şi plină de
capete, toţi cu
acolo masa nasulînghi
regulat, în farfurie. Mai ales
ţeau repede şi odomnii carecum
ştergeau, lua
terminau. Ca în orice pensiune, erau tineri care mîncau
preocupaţi pe gînduri, perechi cărora nu le păsa de

e0istenţa celorlalţi comeseni mame care vedeau numai
de copii lor, ătrîni care discutau politică, cu aprindere.
&u mă atrăgea nimeni, afară de o domnişoară ătrînă cu
trăsă3rofesorul
turi delicate, caretocmai
şedea pare sălaaiă mult
cap suflet.
ătul celălalt al mesei
ţipînd la vecinul lui din dreapta, un domn ătrîn şi surd,
care-i punea tot felul de întreări şi discuta filosofie cu
vecinul dtn stînga, un francez.
acă !m" ar fi fost aici, i-ar fi întors spatele pentru
totdeauna pentru că e trist dar adevărat, mînca grăit şi
cu zgomot, că s-ar fi înspăimîntat '8nălţimea a(. 3e
mine nu mă supără, fiindcă mie îmi place 'să văd oameni
mîncînd cu poftă(, cum zice :annah, şi ietului om cred
că-i era tare foame, după ce se căznise toată ziua să
age în cap germana, unor tîmpiţi
Cînd ieşeam din sufragerie, doi tineri îşi potriveau
şepcile în oglinda din salon şi l-am auzit pe unul întreînd
în şoaptă pe celălalt%
— Cine-i fata ăaceea
<uvernant , sau ceva în genul ăsta.
— Ce dracu caută la masa noastră
— E prietenă cu proprietăreasa.
— !re cap frumos, dar n-are maniere elegante.
— eloc. ă-mi un foc şi hai să mergem.
=n moment m-am supărat, dar pe urmă mi-am zis
că e stupid să mă uit la prostiile lor. # guvernantă
munceşte tot atît de cinstit ca orice funcţionar şi, dacă n-
am maniere elegante, am un simţ, ceea ce n-au toţi
oamenii ca de e0emplu cei doi tineri fercheşi care
fumaseră ca nişte turci şi le mergea gura ca o moară
neferecată &u pot să sufăr oamenii vulgari
Joi
7eriam
oicei a fost
cusuto şizi am
liniştit ă Mi-am
scris în cămfăăcut
ruţalecţiile, care
mea, ca de
e
luminoasă şi călduroasă şi mi-e foarte clragă !m mai
aflat cîteva lucruri despre profesor şi am făcut chiar

cunoştinţă cu el. !stfel ştiu că 9ina e fetiţa 6ranţuzoaicei
de jos, care calcă lenjerie de dame. E moartă după
domnul $haer, îl urmăreşte pretutindeni prin casă, ca un
cîine, şi el*ie 2itt"
'urlac(. fericitşifiindcă îi 2ir?e
Minnie plac copiii la neunie,
ţin foarte mult ladeşi e
el şi
toată ziua voresc de jocurile pe care le născoceşte el,
de darurile pe care le aduce, de asmele pe care le
povesteşte. $ăieţii îl iau în zeflemea şi-i zic '$ătrînul
6ritz(, '$ere londă(, '=rsul Mare( şi fac tot felul de
glume pe seama lui. ar el nu se supără niciodată, a
dimpotrivă rîde şi el cu ei, şi toată lumea îl iueşte, cu
toată ciudăţenia lui.
omnişoara ătrînă se numeşte &orton, e ogată,
citită şi cu o inimă de aur. !m stat cu ea de voră azi la
dejun — ştiţi că m-am dus iar jos la masă — mă distrează
să oserv oamenii — şi m-a poftit să-i fac o vizită la ea în
cameră !re c ărţi şi talouri une, cunoaşte oameni de
seamă şi pare foarte prietenoasă, aşa că mi-am pus în
cap
nu esacelaşi
ă-i plac.gen
1reau să intru şipe
de societate eucare
în societatea ună, deşi
o caută !m".
Eram aseară în salonaş, cînd a intrat pe uşă domnul
$haer cu nişte ziare pentru doamna 2ir?e. Ea nu era
acolo, dar Minnie, care e deşteaptă şi isteaţă, m-a
prezentat ca o persoană mare.
— umneaei e domnişoara March, prietena mamei.
— a/ *i e dulce şi-o iuim grozav de mult, adăugă
2itt", care e un 'enfant terrile(.
!m dat din cap şi am început să rîdem amîndoi.
unau aşa de caraghios cele două prezentări, una
solemnă şi alta copilărească
— !ch, da/ !m auzit că te supără copiii ăştia rău,
domnişoară Marsch. acă se mai întîmplă vreodată,
cheamă-mă şi eu vin, zise el, încruntîndu-se la ele
amenin ţător,
7-am făgăspre
duit marea
că aşalor
voiveselie.
face, şi a plecat) dar pare
că e un făcut, toată ziua dau peste el. !zi cînd mă
cooram să ies în oraş, am lovit din greşală, cu umrela,

în uşa lui eodată, uşa s-a deschis de perete şi el m-a
privit zîmind din prag, îmrăcat într-o haină de casă.
9ocmai îşi cîrpea ciorapii. &u păru deloc ruşinat că l-am
văzut
cer aşa, el
scuze, cămi-a
ci, după celai-am
spus e0plicat
revedere, şi m-am
fluturînd grăit să-i
ciorapul.
— !veţi o zi frumoasă pentru plimare. '$on
vo"age, mademoiselle(.
!m rîs tot timpul pînă jos, dar eram foarte mişcată,
să-l văd că-şi drege singur lucrurile sale. *tiu că mulţi
nemţi rodează, dar să-ţi cîrpeşti ciorapii nu-i chiar
acelaşi lucru.
îmătă
&u s-a mai întîmplat nimic nou, în afară de o vaită la
doamna &orton, care are o cameră plină cu lucruri
minunate, şi care a fost foarte drăguţă cu mine. Mi-a
arătat toate comorile ei şi m-a întreat, dacă vreau s-o
întovărăşesc din cînd în cînd la concerte, conferinţe,
numai dacă mă interesează. ! spus asta ca venind de la
ea,
vreadar sîntamail
să fie sigură cu
că mine.
doamna
*tiţi2ir?e i-amîndr
că sînt vorită, de noi şi
că nu-mi
ajunge nimeni cu prăjina la nas, dar favoruri care
pornesc de la asfel de oameni nu mă plictisesc şi am
primit cu ucurie.
Cînd m-am întors în camera copiilor era un scandal
în salonaş, că mi-am ăgat capul pe uşă, speriată, să văd
ce e. *i ce să văd acolo omnul $haer mergea în patru
lae prin odaie, cu 9ina în spate, 2itt" îi legase de gît
coarda de sărit, şi-l trăgea după ea, iar Minnie închisese
între scaune doi ăieţi care zierau şi ăteau din picioare
şi le dădea pesmeţi cu susan, ca să-i potolească
— &e jucăm de-a menajeria/, mă lămuri 2it".
— !ta e elifantuH meu, îmi arătă 9ina cu degetul,
trăgînd pe profesor de păr.
amiaz—ăMama ne d6ranz
cînd vine ă voieşisăEmil,
facem ce aşa,
nu-i vremdomnule
sîmăta $hae
după-
zise Minnie.
'Elefantul( se ridică în picioare îşi scutură praful de

pe pantaloni şi întări cu un aer tot aşa de serios.
— 1ă dau cuvîntul meu că e aşa. acă facem gălăgie
prea mare, ziceţi 'sst(, şi noi mergem mai încet.
!m dat
Mă distra din cap,
grozav să-i vzîmind, şi am
ăd zurdînd lăsat
veseli şi uşa deschis-
zgomotoşi ă
au jucat de-a prinselea, de-a soldaţii au ţopăit, au cîntat,
cît îi ţinea gura şi cînd a început să se lase întunericul, s-
au strîns cu toţii pe sofa în jurul profesorului care-i
fermeca cu poveştile lui cu erze pe acoperiş şi cu
spiriduşi care călătoresc pe fulgi de zăpadă 3ăcat că
americanii nu sînt simpli şi naturali ca germanii/
!ş mai tot scrie şi aş mai povesti, dar mă opresc din
motive de economie, deşi am scris mărunt, pe hîrtie
suţire, mă gîndesc cu groază la timrele pe care o să/
plătesc. 1ă rog trimite-ţi-mi şi mie scrisorile surorii mele
călătoare cînd nu vă mai treuie. 1eştile mele au să vă
pară neînsemnate pe lîngă ale ei dar sînt sigură că au să
vă placă 9edd" învaţă chiar aşa de mult, că nu găseşte
vreme
dragul smeu
ă scrie uneipune
ăiat. prietene !i fac
ţi-mi ce grijăcopilaşii
de el, $eth, de
lui Meg.
ărutaţi pe toată lumea din partea mea. 3e
dumneavoastră vă îmrăţişez cu mult drag.
J#
3.. Cînd mi-am recitit scrisoarea, am văzut că e
cam 'haerescă(, dar pe mine nu mă interesează
oamenii ciudaţi şi zău n-aveam ce să scriu altceva/
>ămîneţi cu ine/
ecemrie
Scumpa mea ?et$e1,
6 ţi scriu scrisoarea asta, fără cap şi făr ă coad ă, care

te va distra
treburile pe ; poate
aici, fiindc ţ iţavape
;ă şi-
via dacare
o idee de cum
o duc merg
e liniştit ă,
dar nu-i deloc monotonă, ba e c$iar veselă, cîteodată.
+upă ceea ce #m1 ar numi „sforţări $erculeane pe

terenul moral şi intelectual, munca mea a început s ă
aducă roade, şi crengile au început să aducă roade, şi
crengile au început să se plece, după cum le îndoaie
băie ţţa
voin ii, mea.
dar îmi ţ eledatoria
Fetifac nu sîntcu
aşa de
sfin interesante
ţenie şi ele ţincala(ina
şi
mine.
Franz şi =mil sînt nişte băieţi veseli şi drăguţi, c$iar după
pofta inimii mele. #mestecul de sînge american cu
german din ei le dă o vioiciune neobişnuită. Sîmbăt ă
după-amiază petrecem toţ i la un loc, cu zgomot. "înd e
vreme urîtă, stăm în casă. "înd e soare şi frumos, ieşim
la plimbare, cu profesorul şi cu mine în frunte, ca să
ţ inem ordinea.
7e-am împrietenit foarte bine acum şi am început
să iau lecţii. "e era să fac* #şa au fost împrejurările< Să
vezi cum s-a întîmplat. 6ntr-o zi, pe cînd treceam pe
coridor, mă c$eamă doamna Cir5e din camera
profesorului, unde răscolea să găsească ceva.
; #i mai văzut atîta dezordine într-o cameră* #jută-
mi te rog
lucrurile ă pun
pesdos, doar-doar ărţ ile
la loc cvoi astea. #m
descoperi întors
unde a pustoate
cele
şase batiste noi, pe care i le-am dat nu de mult.
#m intrat şi, în timp ce făceam rînduială, m-am uitat
împrejur. "ărţi şi $îrtii erau aruncate pretutindeni. & pipă
spartă din spumă de mare şi un flaut vec$i stăteau
azvîrlite pe cămin, ca şi cum n-ar mai fi fost bune de
nimic, o biată păsărică făr ă coad ă, ciripea pe pervazul
uneia din ferestre şi o cutie cu şoareci albi împodobea
celălalt pervaz, bărci de $îrtie neterminate şi bucăţele de
sfoară fuseseră băgate în toate caietele lui. 7işte
g$etu ţe murdare se uscau lîngă foc şi peste tot se
găseau urmele băieţilor lui dragi, c ărora le f ăcea toate
poftele. +upă multă căutare fură găsite trei din batistele
care lipseau/ una pe colivie alta pătată de cerneală şi a
treia
cîrpă,aproape arsăă, uşi
ca să înc$id fusese la sobă. ţată, probabil, drept
ţa de întrebuin
; "e om<, rîse doamna Cir5e cu voie bună, punînd

resturile de batiste în sacul cu petice. Sigur că celelalte
au devenit pînze de corăbii, pansamente sau coadă de
zmeu. = îngrozitor, dar cum să-l cert* = aşa de distrat şi
are un suflet
ce vor din el.aşa de bun,
7e-am că las
în ţeles s ăă-i pe
spăblăie
şi ţiis ăaceia să fac
-i cîrpesc euă
lucrurile, dar el uită să şi le dea şi eu uit să i le cer. +e
aceea a ajuns în starea asta.
; asă-mă pe mine să i le cîrpesc, am zis eu. !e
mine nu mă supără şi nu-i nevoie să-i spunem. Mi-ar face
c$iar plăcere. = aşa de bun cu mine. 6mi aduce scrisorile
de la poştă, îmi împrumută cărţi.
)i aşa i-am făcut ordine prin lucruri şi i-am împletit
alte călcîie la două perec$i de ciorapi, cele vec$i se
deformaseră, cum îi dresese el. 7imeni nu-i spuse nimic
şi speram să nu afle, dar, într-o zi din săptămînă trecută,
m-a prins. (răgînd mereu cu urec$ea la lecţ iile pe care le
dădea el, mi-a făcut poftă să învăţ şi eu, fiindc ă (ina
mereu intră şi iese şi uită uşa desc$isă aşa că prind şi eu
cîte
aceea, ceva, din cînd
aproape în cînd
s ă termin (ocmai
ultimul stăteam
ciorap, lîngă uşa
şi încercam să
în ţ eleg ce-i spunea unei eleve noi, care era tot aşa de
nepricepută ca şi mine. Fata plecase şi credeam că ieşise
şi el. 7u se auzea nici un zgomot în cameră şi mă
c$inuiam cu un verb, cînd o tuse înăbuşită mă făcu să
ridic capul +omnul ?$aer stătea în faţa mea, rizînd făr ă
zgomot, şi făcea semne (inei să nu-l dea de go
; #şa, zise el. căci mă oprisem din citit şi $olbam
oc$ii la el. 'asăzică dumneata te uiţ i la mine pe furiş şi
eu mă uit la dumneata pe furiş. Foarte bine, dar ascultă,
nu spun în glumă, ai vrea să înveţ i germana*
; +a, dar aumneata eşa prea ocupat, şi eu n-am
nici o uşurin ţă în limbi m-am bîlbîit eu, şi m-am făcut
roşie ca sfecla.
mică ;
, cu mult%ăăsim
!rut< noi vreme.
plăcere, fiindcă Seara pot să dau
vezi, domnişoar o lecţ ie
ă Marsc$,
am să-ţi plătesc această datorie, şi arătă cu degetul la
lucrul din mîna mea. +a, aşa îmi zic doamnele astea
bune. = prost bătrînul ăsta, nu vede ce facem noi 7u
observă că nu mai sînt găuri la călcîiele ciorapilor lui #re
să creadă că nasturii cresc singuri la loc. #, dar am oc$i
şi vădbun
asta multe.
ă Aai,#m o inim
o lec ă şiăsimt
ţie mic cîndţ umirile
din mul în cînd,pentru
sau nufapta
mai
dau voie zînelor să lucreze pentru mine şi ai mei
Sigur, că nu puteam zice „nu Q şi cum aşa prilej n-aş
mai fi găsit niciodată, am f ăcut tîrgul şi am început. #
mers, pînă cînd m-am înfundat în mocirla gramaticii
!rofesorul avea multă răbdare cu mine, dar cred că-i
scoatem sufletul/ din cînd în cînd îmi arunca cîte o privire
disperată şi nu ştiam dacă să rîd sau s ă plîngă #m
încercat şi una şi alta, şi cînd într-o zi mi-am suflat nasul
ruşinată şi nenorocită, el a aruncat gramatica cît colo şi a
ieşit din odaie, trîntind uşa. "redeam că acum s-a
terminat, m-a lăsat în plata +omnului şi s-a dus, dar vina
era numai a mea şi tocmai îmi strîngeam caietele şi
aveam de gînd să mă înc$id în cămăruţa mea din pod, s ă
mă iau singur
zîmbitor, ă ălam-aş
de parc rost, cînd el de
fi acoperit seglorie.
întoarse vesel şi
; #cum încercăm altfel. +umneavoastră cu mine
citim împreună din „Marc$en şi nu ne mai batem capul
cu gramatica acea seacă, pe care o punem la colţ ,
fiindcă ne-a făcut supărare.
'orbea cu atîta blînde ţ e şi-mi descisese în fa ţă
poveştile lui #ndersen, îmbiindu-mă cu un zîmbet atît de
bun, că m-am ruşinat şi mai tare şi mi-am zis „(rebuie
să meargă bine, acuma ori niciodată, şi i-am dat
drumul.
Mi-am lăsat de o parte timiditatea şi atîta m-am
căznit din toate puterile, poticnindu-mă la cuvîntele lungi
pronun ţîndu-le după inspiraţia momentului c ă, dup ă ce
terminasem o pagină şi mă oprisem să răsuflu, el bătu
din palme
mergem entuziasmat
bine< 0îndul meu, ă-miăascultare.
şi dstrig  „+as ist )igut< #cum
începu să
citească cu atîta poftă, rostogolind cuvîntele în gîtlej, cu
vocea lui de bas. +in fericire era o poveste carag$ioasă

Soldatul de plumb şi eu m-am tăvălit de rîs deşi nu
în ţelegeam decît pe jumătate. "um să nu rîd< =l era aşa
de serios şi eu aşa de aprinsă. +upă aceea, lecţ iile au
mers
învăţ amai uşor şi acum
se potriveşte citesccubinişor.
mai bine şi ăgramatica
Felul
firea mea sta de a
îmi intră mai lesne în cap din poezii şi din poveşti, cum
iei $apurile cu dulcea ţă. Mie îmi place şi el pare că n-a
obosit încă. #ş vrea să-i dăruiesc ceva de "răciun, fiindcă
nu îndrăznesc să-i plătesc în bani. +ă-mi o idee, mămic ă.
6mi pare bine că aurie e aşa de ocupat şi de
mul ţumit, că nu mai fumează şi că şi-a lăsat p ărul s ă
crească. 'ăd c ă ?et$ ştie cum s ă-l ia mai bine decît
mine. 7u sînt geloasă, draga mea< Ţine-l de rău, dar să
nu faci un sfînt din el. !oate că nu mi-ar place, dacă n-ar
păcătui şi el din cînd în cînd, ca orice om. "iteşte-i pasaje
din scrisorile mele. 7-am vreme să scriu mult şi în fond,
e acelaşi lucru. Slavă +omnului că ?et$ se simte mai
bine.
7anuarie
#nul 7ou cu noroc şi cu fericire, dragii mei, şi multe
urări de bine domnului aurence, şi unui tînăr, căruia i se
zice (edd1. 7ici nu pot să vă spun ce bucurie mi-a făcut
pac$etul de "răciun. # venit seara tîrziu, cînd pierdusem
speran ţa că voi mai primi ceva. Scrisoarea voastră sosise
de diminea ţă, dar nu pomeneaţi de nici un pac$et, ca să-
mi face ţi o surpriză, desigur< =ram foarte dezamăgită,
fiindcă îmi spunea mie ceva că n-o să mă uitaţi M-am
dus la mine în cameră cam abătută, după ceai )i cînd mi-
a fost adus pac$etul murdar de noroi şi cu $îrtia ruptă pe
alocuri, l-am luat în bra ţe şi am început să săr prin
cameră Mă simţeam iar acasă, în mijlocul vostru, şi m-
am aşezat
şi am pe jos
mîncat, şi mi-am desfăcutlucrurile
şi l-amadmirat înfrigurată, )i
noi şi am
am plîns
citit,
ca o proastă, cum fac eu de obicei &ricît v-aţi fi bătut
capul, n-a ţi fi găsit lucruri mai potrivite, care-mi sînt mai

de pre ţ fiindcă sînt făcute de voi „?ave ţica de cerneal ă
de la ?et$ e o minune şi cutia cu turtă dulce de la
Aanna$ e o comoară "$iar de mîine am să-mi pun
flanelele
să citesc pe careţie
cu aten micle-ai
ărţiletrimis dumneata,
pe care mamă, şitata.
mi le-a însemnat am
'ă mulţumesc la toţ i mult, mult de tot
!entru că a venit vorba de cărţi să vă anunţ c ă mi-
am îmbogăţii biblioteca cu un S$a5espeare, într-o ediţ ie
foarte frumoasă, pe care mi l-a dăruit domnul ?$aer de
#nul 7ou. Ţ inea foarte mult la cartea aceasta, pe care i-o
admirasem de multe ori pusă la loc de cinste, pe masă,
alături de ?iblia în nemţ eşte, de !laton, Aomer şi Milton,
aşa că vă înc$ipuiţi ce mişcată am fost, cînd l-am văzut
venind cu ea, jos. 6năuntru scrisese „+e la prietenul
meu.Friedric$ ?$aer şi numele meu.
; Rici deseori că ai vrea să ai o bibliotecă, uite î ţ i
dăruiesc eu una, căci între aceste două capace vrea s ă
spună coperteG sînt multe cărţi într-una singură "iteşte-o
cu grijă şi dm
caracterului să-ţi ăfie
are aceast de are
carte, multsă folos, căsciă-lstudiul
te ajute citeşti
şi în via ţa reală şi să-l zugrăveşti cu pana dumitale.
-am mul ţ umit, cum m-am priceput, şi acum vorbesc
de „biblioteca mea, de parcă aş avea o sută de cărţi 7u
mi-am dat niciodată seama ce multe lucruri sînt în
S$a5espeare, dar nu avusesem niciodată pe un ?$aer
lîngă mine, să-mi e>plice. )tiu că sună urît numele lui dar
vă rog să nu rîdeţi 7u se pronunţă nici „?ear, nici
„?eer, cum zic unii oameni ca să-şi bată joc de el, dar
ceva între cele două, cum numai germanii pot să
pronun ţe. Mă bucur că v ă e simpatic la toţi ; dup ă cîte
v-am povestit eu de el ; şi sper să-l cunoşti într-o zi !e
mama ar atrage-o inima lui bună, pe tata mintea lui
în ţeleaptă !e mine mă atrage şi una şi alta şi simt că în
Friedric$ ?$aer
!entru am un prieten.
că n-aveam bani mulţ i şi nici nu ştiam ce-i
place, i-am luat cîteva lucruri mici şi i le-am răspîndit
prin cameră ca să şi le găsească aşa din întîmplare ;

lucruri folositoare, de podoabe, sau ca să-l fac să rîdă ;
o farfurioară cu picior, de pus pe masă, o glastră pentru
floarea lui ; nu-i lipseşte niciodată din cameră, sau dacă
nu ă ţdesc$id
ca spu ină verdea ţăţ,a ca
ă uşi ă-lsob
desla învioreze
ă, ca săzice
nu el
mai;ard
şi-oă,cîrp
ceeaă,
ce #m1 ar numi „mouc$oirs. #m făcut, ca acelea pe
care le inventase ?et$, un fluture mare cu pîntecele
gros, cu aripi negre pictate cu galben, cu antene brodate
şi cu oc$ii de mărgele. -a plăcut, cum nu pot să vă spun
şi a pus-o pe cămin, ca un obiect de lu>, aşa încît nu mi-
am ajuns scopul pentru care o făcusem. "ît e el de sărac,
n-a uitat un servitor sau un copil din casa asta şi nimeni
nu l-a uitat pe el, de la spălătoreasă ; Franţuzoaica ;
pînă la doamna 7orton. #m fost foarte emoţionant ă.
+e 0evelion, cei din casă au improvizat un bal
mascat, ca să se distreze. 7-aveam de gînd să iau şi eu
parte, pentru că nu puteam să mă îmbrac în nici un fel,
dar în ultimul moment, doamna Cir5e şi-a adus aminte
ă are nişte
cîmprumutat brocate
nişte dantelăvec$i şi doamna
, şi, aşa, mi-am pus7orton mi-a
tot felul de
pene şi bijuterii pe mine, în c$ip de doamna Malaprop ;
pre ţioasă din secolul al '-lea ; şi mi-am făcut
intrarea triumfală în salon, mascată binenţ eles. 7imeni
nu m-a recunoscut, fiindcă îmi sc$imbasem vocea, dar
nimănui nu i-ar fi trecut prin gînd că domnişoara Marc$
cea tăcută, care se ţine mîndră cei mai mulţi m ă cred
rece şi indiferentă, c$iar aşa şi sînt cu oamenii de nimicG
ar fi în stare să danseze, să se deg$izeze şi să debiteze
atîtea nimicuri şi, cînd ne-am scos măştile, înc$ipuiţi-v ă
ce mutră au făcut, cînd au dat cu oc$ii de mine< Unul din
tineri a şoptit altuia „)tiam eu că e actriţă< #, acum mi-
aduc aminte, c ă am v ăzut-o la un teatru de varieteu Q.
Meg are să rîdă cu poftă, cînd are să audă asta. +omnul
?$aer fă ţcea
unei nop i depevar
7ic5
ă, o?ottom şiă(ina
zînă mic pe (itania,
şi dulce, din 'isul
de-ţ i venea s-o
mănînci. Să-i vezi dansînd împreună, era o încîntare, „un
peisaj frumos, cu un (edd1-ism. # fost foarte frumos

0evelionul şi seara tîrziu, cînd m-am urcat în odăiţ a mea,
mă gîndeam că parcă m-am sc$imbat puţin în bine, în
ciuda tuturor greutăţilor vieţ ii. +e cîtva timp sînt mereu
veselă, muncesc
din jurul cu mult
meu, mai voie-bun ă şi
ca alt măă,intereseaz
ădat şi asta e ăun
oamenii
semn
bun. )i acum trebuie să vă părăsesc
"u mult drag a voastră

J#
CAP XI
UN PRIETEN
eşi se simţea fericită în mediul în care trăia şi era

foarte ocupată cu munca de fiecare zi, care-i ajuta s ă-şi
cîştige pîinea, acum mai gustoasă, după atîta trudă, Jo
găsea încă vreme pentru ocupaţiile ei literare. copul pe
care îl urm
amiţioas rea era
ă, ănumai că firesc pentru
mijloacele cu ocare
fatăvoia
sărac
eaă sşi
ă
ajungă, nu erau tocmai ine alese. 1ăzuse că în viaţă
puterea vine o dată cu anii. e hotărîse deci să aiă şi
una şi alta, nu pentru ea personal, ci pentru cei care îi
erau dragi. 6usese visul ei să aducă tot felul de înlesniri
în casă, să-i cumpere surioarei ei $eth, tot ce-i doreşte
inima, începînd cu fragi iarna şi sfîrşind cu un armoniu,
anume pentru dormitorul ei, să se ducă în străinătate şi
să aiă întotdeauna mai mult decît strictul necesar, ca să
poată avea ucuria de a face ine altuia.
8ncercarea cu romanul premiat păruse a-i deschide o
cale, care după muncă îndelungată ducea la acest
încîntător 'Charteau en Espagne(. ar, controversele pe
care le trezise romanul ei îi tăiase curajul pentru o
vreme, căci opinia
şi pe oameni pulic
mai tari ă eea.
decît un uriaş, care a înspăimîntat
e apucă să scrie romane senzaţionale, c ăci şi în

acele vremuri grele, !merica citea fleacuri. Jo născoci o
poveste înfricoşătoare şi, fără să spună nimănui nimic, o
duse ea însăşi domnului ashKood, editorul revistei
'ulcanul
resartus, dar ămînal. &u
săptinstinctul ei decitise niciodat
femeie ă pecă Sartor
îi spunea haina
face pe om şi nu caracterul sau manierele. e îmrăcă
deci cu grijă şi, spunîndu-şi că nu e nici emoţionată, nici
nervoasă, urcă cu curaj cele două rînduri de scări
întunecoase şi murdare şi intră într-o încăpere, care se
găsea într-o nespusă neorînduială. !i fi putut să tai fumul
cu cuţitul, atîta cît fumaseră cei trei domni din cameră,
care stăteau cu picioarele pe masă şi cu pălăria în cap şi
care nici nu se sinchisiră, cînd văzură intrînd pe uşă o
femeie. +a acest spectacol neaşteptat, Jo rămase
nehotărîtă în prag şi murmură foarte încurcată%
— Mă iertaţi... Căutam redacţia revistei 1ulcanul
săptămînal... !ş dori să voresc cu domnul asKood.
=nul din domni se hotărî să-şi lase picioarele jos de
pe masăfăşi
degete, cu scîăţiva
se paşi
scoale şi,ea,
spre ţinînd cuaer
cu un grijfoarte
ă ţigara între
plictisit.
:otărîtă să termine cît mai repede cu povestea asta, Jo îi
întinse manuscrisul şi, înroşindu-se din ce în ce mai tare,
îlîi cîteva fraze din discursul pe care şi-l pregătise
anume%
— # prietenă ar dori să vă prezinte... o nuvelă... aşa,
de încercare... !r vrea să cunoască părerea
dumneavoastră... !r mai scrie cu plăcere, dacă asta vă
mulţumeşte.
8n acest timp, domnul ashKood îi luase
manuscrisul din mînă şi întorcea foile cu degetele lui
murdare, citind la întîmplare cîte un pasaj pe ici, pe colo.
— acă nu mă înşel, nu e la prima încercare, zise el,
căci ăgase de seamă că paginile erau numerotate,
scrise numai
semn dup pe ghiceşti
ă care o parte şi nu erau
imediat pe legate cuător.
un încep o panglică,
— &u/ ! mai scris. ! căpătat chiar un premiu la

'?larne1stom ?anner (.
— !, da, şi domnul ashKood o măsură pe Jo din
cap pînă-n picioare. $ine lasă-l aici, dacă vrei. &u-i voră
cdar
ă maiamavem
să-milucruri
aruncdeeuastea
ochiimai
pe multe
caiet decît
şi amnesătreuie,
-ţi dau
răspunsul săptămîna viitoare.
Jo n-ar fi treuit să-l lase, pentru că domnul
ashKood nu-i plăcea) dar aşa cum erau împrejurările,
nu-i rămînea decît să se încline şi să plece cu un aer cît
mai demn. e simţea jignită de purtarea acestui domn,
mai ales că prinsese privirea pe care o schimase cu
ceilalţi doi, ca şi cum ar fi zis% 'Ce-mi umlă cu tertipuri,
fata asta/ Ca şi cum n-am cunoaşte noi povestea cu
Lprietena. ar supărarea ei nu mai avu margini cînd,
după ce ieşise şi închisese uşa, îi auzi rîzînd de ceva ce
spusese editorul despre ea. 8ntorcîndu-se spre casă, îi
venea să nu mai pună niciodată piciorul acolo şi seara,
ca să-şi răcorească sufletul, se puse să coasă cu energie
la
supşor ţurile începu
ărarea, fetiţelor, dar,
să rîdă şidup cîtevaaceea
deăscena ceasuri, îi trecu
caraghioas ă
şi aia aştepta să vină săptămînă viitoare.
Cînd se duse a doua oară, domnul ashKood era
singur, ceea ce o ucură, apoi era mult mai ine dispus
decît data trecută şi nu mai fuma atît de mult, încît să
uite de una cuviinţă, aşa că la aceasta a doua
întrevedere, Jo se simţi mult mai ine.
— 8ţi pulicăm cartea Deditorii nu voresc niciodată
la persoana întîi singular, dar cu condiţia să faci cîteva
schimări. E prea lungă, dar, dacă laşi la o parte pasajele
pe care le-am însemnat eu, are să fie tocmai cît treuie,
zise domnul ashKood, cu tonul unui om de afaceri.
Jo aproape că nu-şi mai recunoscu manuscrisul, atît
era de mototolit şi de mîzgălit. Cu sentimentul unui
p
să-lrinte căăruia
poat i se
ăga cere săalt
într-un taieleag
picioarele copilului
ăn, se uit său, ca
ă la pasajele
însemnate şi fu uimită să vadă că i se cerea să scoată
tocmai reflecţiile morale, pe care ea le pusese înadins,

pentru a contraalansa partea romantică a povestirii.
— $ine, domnule, dar fiecare poveste treuie să fie
mai mult sau mai puţin morală. e aceea am pus pe mai
mulţiomnul
dintre eroii mei, carezîmi
ashKood păcătuiseră, săăvoin
cu un se poc
ţă, ăciasc
ăci ă.Jo
uitase de 'prietenă( şi vorise în numele ei.
— #amenii vor să se distreze, nu să li se ţie predici.
9ot ce e cu prea multă morală, nu se vinde, ceea ce nu
prea e adevărat, la drept vorind.
— *i atunci credeţi că merge, dacă îi fac schimările
astea
— a, suiectul e original şi ine dezvoltat, stilul e
un, pe lîngă alte multe calităţi, răspunse domnul
ashKood amail.
— *i cît... adică, ce sumă... 8ncepu Jo, neştind cum să
se e0prime.
— !, da, sigur, între B]—\I dolari, plătiil cînd
apare, răspunse domnul ashKood, ca şi cum latura
aceastaă de
întîmpl a chestiunii i-ar fi scăpat din vedere, cum li se
oicei editorilor.
— 6oarte ine/ +auţi-l/ zise Jo, dîndu-i înapoi
manuscrisul, cu un aer satisfăcut, căci după articolele ei
de un dolar coloana, cei B] dolari păreau mult.
— 3ot să spun 'prietenii( că-i mai pulicaţi un
roman, dacă e mai un decît cel de acuma, întreaa Jo,
care căpătase curaj, după acest succes.
— $ine, vom mai vedea. &u făgăduiesc nimic. 8n
orice caz, spune-i să-l facă mai nostim şi mai scurt şi să
nu mai caute morala. u ce nume vrea să pulice
prietena dumitale întreaă el pe un ton indiferent.
— 6ără nici un nume. &u vrea să apară numele prin
ziare şi pseudonim nu are, zise Jo, înroşindu-se fără voia
ei.
— Mă9reci
viitoare. rog,dumneata
cum doreşte.
să-ţi 3ovestea apare
iei anii sau ţi-i strimitem,
ăptămînă
întreaă domnul ashKood, care era curios să ştie, cine

e noua lui colaorare.
— 9rec eu. $ună ziua, domnule/
upă ce ieşi, domnul ashKood îşi puse picioarele
pe mas şi ăzise,
'ăărac , dardîndmîndr
din cap%
ă, ca totdeauna, dar are să
ajungă departe(.
!scultînd de îndrumările domnului ashKood şi
luînd pe domnişoara &orthur" de model, Jo se aruncă cu
capul înainte, în marea spumoasă a romanelor
senzaţionale, dar, mulţumită colacului de salvare pe care
i-l aruncă un prieten) ieşi la suprafaţă, fără să sufere prea
mult din cauza acestui salt.
Ca mulţi scriitoraşi, Jo îşi căuta pnn alte ţări
personajele şi decorurile. 3e scara ei apăreau andiţi,
conţi, călugări, ducese şi ţigănci, care îşi jucau rolurile cu
o relativă vioiciune şi grijă de adevărul istoric. Cititorii ei
nu se prea uitau la fleacuri, ca gramatica, punctuaţia şi
verosimilitatea, iar domnul ashKood era încîntat să-i
umple coloanele,
simţi oligat plătind-o
să-i spun cu pre
ă că adev ţuricauz
ărata derizorii fărăăvoin
ă a un a se
ţii
sale era faptul că unul dintre scriitorii lui proşti, plătiţi cu
ucata, îl părăsise, cînd i se oferise în altă parte o sumă
mai mare.
Curînd începu s-o intereseze munca ei, căci punga i
se umplea din ce în ce, sporind suma cu care avea de
gînd s-o ducă pe $eth la munte, vara viitoare. =n singur
lucru o neliniştea) faptul că nu pusese nimic acasă.
imţea că părinţii n-ar fi fost încîntaţi de ocupaţia ei, dar
voia să facă mai întîi ce-o tăia capul şi pe urmă să le
mărturisească şi să le ceară iertare.
8i era uşor să ţină taina, căci su poveştile ei nu
apăreau nici un nume. omnul ashKood îl aflase foarte
curînd, ineînţeles, dar promisese să tacă şi, lucru de
mirare,
Ea îşiîşiţinu cuvîntul. că astfel de scrieri nu-i sînt
închipuia
vătămătoare, pentru că încerca să nu scrie nimic de care
să se simtă ruşinată şi-şi adormea remuşcările, gîndindu-

se la clipa fercită, cînd le va arăta averea ei şi va rîde de
taina pe care o păstrase aşa de ine.
ar domnul ashKood nu voia să primească decît
romane senzaţionale
decît chinuind fără şi,
milcum nu poţicititorului,
ă sufletul să produci autoarea
senzaţii,
dornică de faimă ăgă la un loc istorie şi legendă, ştiinţă
şi artă, aventuri poliţiste şi întîmplări din aziluri de
neuni. Jo îşi dădu curînd seama că din cerul restrîns în
care trăise, aia putuse întrezări tragediile care se petrec
în străfundurile tuluri ale vieţii sociale de azi şi astfel se
puse pe muncă, hotărîtă să umple această lacună cu
orice preţ. Mereu în căutare de suiecte originale pentru
romanele ei — prezentarea lor o interesa mai puţin — Jo
citea cu înfrigurare jurnalele, urmărind toate accidentele
şi toate crimele. 9rezi ănuiala lirarilor, cerîndu-le
tratate despre otrăvuri. 3e stradă, e0amina cu atenţie
figurile oamenilor. 8ncercînd să adîncească caracterele
celor din jurul ei. e afundă în cărţile cu colţuri îndoite şi
prăfuite decă vremuri
învechite, şi scoase
puteau trece drept de
noi,acolo fapte astfel
pătrunzînd aşa de
—
cu închipuirea fireşte — în lumea întunecată a păcatului
şi a mizeriei. upă cîteva săptămîni de muncă, fu foarte
mîndră de progresele ei, fără să-şi dea seama însă că,
prin aceste romane ea pîngărea ce e mai curat şi mai
inimos în sufletul femeii. 8şi crease astfel un mediu rău,
care o influenţa pe nesimţite, otrăvind hrana ei spirituală
şi venind în contact cu părţile urîte ale vieţii, pe care şi
aşa le cunoşteam prea devreme.
3artea tristă a chestiunii era că, descriind mereu
pasiunile altora, Jo avu poftă să simtă şi ea la fel, dar
pedeapsa pentru gîndurile ei rele îi veni, tocmai cînd era
gata să pornească pe această cale.
&u ştiu dacă citirea zilnică din ha?espeare sau
numai
o ajutainstinctul
să pătrundeiăde
înfemeie
minteapentru ce eunui
şi sufletul cinstit
omşicdemn
ăci în
vreme ce... făurea nişte eroi închipuiţi înzestraţi cu toate
darurile de pe lume, Jo descoperea un erou în carne şi

oase, care o atrăgea, în ciuda tuturor cursurilor sale
omeneşti. 8ntr-una din convoririle lor, domnul $haer îi
spusese că e un un e0erciţiu pentru o scriitoare să
cunoasc ă oameni
deschisese sijnpli
ine ochii, seşiuitase
dintr-o
în ucata.
jurul ei şiJose
îl ascultase,
hotărî să-l
cunoască oe el, lucru care l-ar fi mirat, dacă ar fi ştiut,
căci profesorul era un om foarte modest.
Jo se întrease de multe ori, la început, de ce îl
iueşte lumea &u era nici ogat, nici puternic, nici tînăr,
nici frumos. &u se putea spune de el că e un om care
impune, nici nu părea că are o inteligenţă strălucitoare şi
totuşi îi atrăgea pe toţi, ca un foc vesel, şi toţi se
strîngeau în jurul lui, cum se strîng oamenii
înfriguraţi,iarna, lîngă soă. Era sărac şi totuşi avea
totdeauna ceva de dăruit. Era un străin şi totuşi era
prietenul tuturor. &u mai era tînăr şi totuşi era fără griji,
ca un copil. &u era frumos şi avea apucături curioase, şi
totuşi mulţi îl găseau frumos şi ciudăţeniile lui nici nu
erau ăîncerca
la el şi gate în sseam
ă afleă.care-i
Jo se euita de multe
farmecul. ori cu
8n cele dinatenţie
urm ă
îşi zise că unătatea i-a cîştigat toate inimile. acă avea
vreo supărare, acesta 'stătea cu capul su aripă(, cum
zicea el şi 7mii nu arăta decît latura lui senină. 9impul îi
răzdase uşor fruntea, aducîndu-ţi aminte ce un era cu
lumea. Cutele din jurul gurii aminteau de zîmetele lui
prietenoase şi de risul lui vesel. #chii lui n-avea niciodată
o privire tăioasă, şi mîna lui mare strîngea mîna altuia cu
o căldură care spunea mai mult decît o voră.
Cum era stăpînul, aşa erau şi hainele, făcute în voie,
ca să se simtă ine în ele. 1esta lui largă amintea de o
inimă ună care ătea su ea. :aina lui, cam roz-să pe
margini, avea un aer prietenos, şi uzunarele căscate era
semn că mulţi copii îşi ăgau mînuţa goală înăuntru şi o
scoteau
în plin
ajutorul ă. Chiar
cuiva şi ghetele
şi gulerele lui erau
lui nu păreau gata ăsăţepene,
niciodat alerge
ca ale altor oameni.
— Ăsta e omul pe care-l caut/, îşi zise Jo, cînd

înţeiese în cele din urmă că unătatea pornită din suflet
poate să înfrumuseţeze chiar şi pe &eamţ îndesat, care
mănîncă cu zgomot, îşi cîrpeşte singur ciorapii şi mai are
pe deasupra numele
Jo preţuia de '$haer(
foarte mult D=rsul
tragerea de inimă şi
unătatea, dar, ca o femeie ce era, ştia să aprecieze şi
inteligenţa şi o descoperire pe care o făcu în legătură cu
profesorul, făcu să-i crească respectul pentru el. omnul
$haer nu vorea niciodată de el şi nimeni nu ştia că în
oraşul lui natal fusese om de vază, stimat pentru cultura
şi inteligenţa lui, pînă cînd veni să-l vadă un compatriot,
care, stînd de voră cu doamna &orton, îi dezvălui acest
lucru. Jo fu foarte fericită să afle că la $erlin e un om
cinstit de toată lumea, deşi în !merica era doar un iet
profesor de germană şi, prin această destăinuire, şi viaţa
lui trudită şi paşnică păru a căpăta un farmec nou.
ar, într-o ună zi, Jo descoperi că domnul $haer
poseda un dar mai de preţ decît inteligenţa şi cultura.
oamna
în care Jo&orton
n-ar fi avea
pututmulte cunoştin
pătrunde, fărăţeajutorul
în lumea
ei. literar
6emeieă,
singuratecă prinse drag de fata amiţioasă şi căută s-o
ajute, pe cît putea, atît pe ea, cît şi pe profesor. 8ntr-o
seară îi luă cu ea, la o masă dată în cinstea a cîtorva
celerităţi.
Jo se dusese, cu gînd să se plece în faţa unor fiinţe
pe care le slăvise cu entuziasmul ei tineresc. ar
admiraţia ei pentru geniu primi o grea lovitură în seara
aceea şi-i treui cîtva timp, pînă să-şi vie în fire, cînd
văzu că idolii ei nu sînt decît oameni, ca toţi oamenii, în
fond. 8şi închipuie oricine ce înmărmurită rămase, cînd,
aruncînd pe furiş o privire timidă de admiraţie poetului
ale cărui versuri sugerau o fiinţă eterică ce se hrăneşte
cu 'suflu divin, foc şi rouă(, îl văzu mîncînd cu atîta
lse
ăcomie că i seăurcase
spuleraser în ziuasîngele
aceea. la
=ncap.
mare*i multe alte iluzii
romancier oscilai
între două carafe cu vin, cu regularitatea unei pendule.
=n faimos nuvelist flirta făţiş cu o nouă M-me de taёl a

epocii, care se uita fioros la o altă Corinne, care,
zîmitoare, îşi ătea joc de ea, după ce o ăgase în
discuţie cu un filosof profund, mai ine zis ea vorea şi el
ea
moluşteceai şişi de
moere
ţăia.cuaternare,
Celerităţilediscutau
ştiinţifice, uitîndartde
despre ă,
gustînd ca nişte cunoscători stridii şi îngheţată. 9înărul
cîntăreţ, care fermecase tot oraşul ca un al doilea #rfeu,
îşi spunea părerea despre cai şi singurul reprezentant al
noilimii engleze, care era de faţă, se întîmplă să fie
omul cel mai vulgar din toată adunarea.
Jo nici nu stătuse ine un ceas acolo, c ă se simţi aşa
de 'desilusionn8e(, încît se retrase într-un colţ, să
mediteze. Curînd veni lîngă ea domnul $haer, care nu se
simţea nici el ine în această societate, dar nu fură lăsaţi
în pace, căci, puţin după aceea, cîţiva filosofi, fiecare cu
ideile lui fi0e, veniră să facă o întrecere intelectuală,
chiar unde stăteau ei. +ui Jo îi plăcea să asculte, deşi nu
înţelegea nimic din ce se vorea. 2ant şi :egel îi erau
complet
oiectiv, necunoscu ţi, calucru
şi singurul şi termenii
care sede 'degaja
suiectiv din
şi
inconştientul ei(, fu o durere de cap îngrozitoare, cînd se
termină discuţia. 8ncetul cu încetul începu să se
lumineze. 8nţelese că treuie să iei lumea ucată cu
ucată şi s-o faci la loc, azîndu-te pe principii cu mult
mai sănătoase decît înainte, cel puţin aşa ziceau ei) că
după cît se pare, religia va fi în curînd nimicită şi că
inteligenţa şi inventivitatea vor fi singurii zei în această
nouă lume. Jo nu se pricepea la filosofie sau la
metafizică, dar ascultînd, o cuprinse o e0citaţie plăcută şi
dureroasă în acelaşi timp. !vea senzaţia că i se dăduse
drumul în timp şi în spaţiu, cum aai drumul unui alon,
într-o zi frumoasă de vară.
Căutînd cu ochii pe profesor, să ,vadă ce zice el de
toate acestea,
cu capul îi prinse
să plece privirea
de acolo, dar încruntat
ea se simă.ţea
8i făţcea
intuitsemn
ă pe
scaun, fermecată de liertatea speculaţiilor filosofice,
întreîndu-se pe ce ază vor să întemeieze lumea cea

nouă, dacă nimiciseră toate credinţele vechi.
omnul $haer era un om care-şi spunea greu
părerea, nu pentru că n-ar fi avut idei precise şi
statornice ci tocmai
serios. !runcînd pentruspre
o privire că lua
Jo întotdeuana lucrurile
şi spre alţi tineri în
atraşi
de acel rio al savantelor argumentări filosofice, se simţi
foarte îndurerat şi ar fi vrut să vorească şi el, dorind să
prevină pe toţi cei ce se aprind repede, să nu se lase
amăgiţi de aceste rocuri de artificii, ca pe urmă să se
trezească, după sfîrşitul serării, cu mîinile pline de
arsuri.
8ndură, cît îndură, dar cînd i se ceru părerea, se
aprinse cu o îndreptăţită indignare şi apără religia cu
toată puterea elocvenţii pe care i-o dădea credinţa, o
elecvenţă care făcea să sune dulce engleza lui stricată şi
care-i ilumina faţa lui lipsită de frumuseţe. +upta fu grea,
căci înţelepţii ştiau să comată% dar el se ţinu ine pînă
la urmă şi-şi apără ărăteşte culorile. *i pe măsură ce el
se încălzea învorind,
stailitatea ochii luilumea
Jo. p1echile
ăru să-şi capete
credin iar
ţe care
rezistaseră atîta vreme, p ăreau să fie iar mai puternice
deît cele noi. umnezeu nu mai era o forţă oară, şi
nemulţumirea încetase de a mai fi o legendă romantica,
ce deveneau un adevărat sacru. Cînd domnul $haer se
opri, renunţînd să mai argumenteze, dar fără să se dea
ătut, lui Jo îi veni să-l aplauze şi să-i mulţumească.
!mintindu-şi mai tîrziu de această scenă, îi crescu
respectul pentru profesor, pe zi ce trecea. eşi nu era în
oiceiul lui sa facă acest lucru, Jo înţelese că vorise,
pentru că conştiinţa lui nu-l lăsase să tacă. 8şi dădu
seama că a fi un om de caracter e mai mult decît a avea
ani, titluri, inteligen H şi frumuseţe) şi, dacă măreţia
este, cum a definit-o un înţelept% 'adevărat, respect şi
unăvoin
numai (, un,
unţăom atunci prietenul
ci un ei, 6riedrich $haer, e nu
om mare.
!ceastă credină se întări din zi în zi. 3reţuia stima lui

şi voia să fie demnă de prietenia lui) dar tocmai cînd şi le
dorea din toată inima, fu cît p-aici să le piardă pentru
totdeauna. 9oate acestea, din cauza unui icorn, căci,
într-o
pe care sear , profesorul
i-l ăpusese 9ina şiveni la lecsţie
el uitase cu scoat
ă şi-l un coif
ă. de hîrtie
'e vede că nu se uită în oglindă, înainte de a ieşi
pe uşă(, îşi zise Jo, zîmind, cînd el îi ură '$ună seara(, şi
se aşeză foarte serios pe scaun, fără să ştie ce contrast
caraghios făcea suiectul lecţiei cu podoaa din capul
lui. e pregătea să citească Moartea lui 4allenstein.
+a început nu zise nimic, fiindcă îi plăcea să audă
rîsul lui sănătos din toată inima şi-l lăsă să-şi dea seama
singur de situaţia în care se găseşte, a pînă la urmă uită
chiar de pălărie, fiindcă chiller, citit de un german,
devine pasionat. upa lectură făcură lecţie, care fu plină
de viaţă. Jo era ine dispusă în seara aceea şi-i rîdea
ochii, de cîteva ori, de cîteori se uita la coif. 3rofesorul nu
ştia ce s-a întîmplat cu ea şi la un moment dat se opri şi
între întrigat%
—ăomnişoara March, de ce rîzi profesorului
dumitale în nas &-ai respect pentru el, de te porţi aşa
de necuviincios
— Cum să fiu cuviincioasă, cînd aţi uitat să vă
scoateţi pălăria zise Jo.
ucîndu-şi mîna la cap, profesorul distrat, dădu de
coif, îl scoase şi-l puse pe masă, se uită la el un moment,
cu un aer foarte av şi apoi începu să rîdă cu poftă.
— !ch/ !cuma văd. *trengăriţa ceea de 9ina m-a
făcut de rîs cu pălăria asta. Ei, nu-i nimic. ar ascultă
aici, dacă nu merge ine lecţia, şi dumneata ai s-o pui în
cap.
ar lecţia nu merse ine deloc, fiindcă domnul
$haer dădu cu ochii de o poză de pe pălărie şi, desfăcînd-
o, zise cu dezgust%
— !ş vrea să nu mai intre în casă asemenea jurnale,

pe care nu treuie să le vadă copiii, nici să le citească cei
tineri. &u-i ine. &u pot să sufăr pe cei care fac răul ăsta.
Jo îşi aruncă ochii pe foaie şi văzu o ilustraţie ce te
îngrozea
răufăcătorşi şiîn ocare
viperap
ă.ărea%
&u-i un
plăneun,
cu, dar un cadavru, un
o întoarse, nu
pentru că era urîtă, ci de teamă să nu fie tocmai
'ulcanul săptămînal. Era însă o altă revistă şi neliniştea i
se risipi, cînd îşi aduse aminte că poveştile ei nu erau
semnate şi că nimic n-o putea trăda. 9otuşi se trăda
singură, înroşindu-se la faţă, căci, deşi era un om distrat,
profesorul vedea mai multe decît îşi închipuiau oamenii.
*tia că Jo scrie — o întîllnise de nenumărate ori prin
redacţiile ziarelor — dar, cum ea nu spusese nimic, el nu
întrease, deşi ar fi vrut grozav să-i vadă scrierile. !cum
îi trecu prin minte ideea că ea face un lucru pe care i-e
ruşine să-l mărturisească şi faptul acesta îl tulură. &u-şi
zise% '!sta nu mă priveşte, n-am dreptul să spun nimic(,
cum ar fi făcut alţi oameni. 8şi aduse aminte numai că e
fat ă tînără şişi sesăhot
părinteasc racă,rî departe
s-o ajute de
cu grija şi mişcare
aceeaşi iuirea
spontană şi firească, cu care ar fi sărit să scape pe un
copil din colţii unui cîine. 9oate acestea îi trecură ca un
fulger prin minte, dar figura lui rămase tot aşa de calmă
şi, după Jo şi pusese aţă în ac, el vori foarte liniştit şi
grav.
— a, ai dreptate s-o dai de o parte. &u-mi place să
văd fete tinere şi cuminţi uitîndu-se la asemenea lucruri.
=nora le plac, dar mat ine aş da copiilor mei să se joace
cu praf de puşcă, decît prostiile astea.
— 3oate că nu sînt toate proaste, sînt numai
insipide. *i cînd se cer nu văd unde-i răul, daca le pulici.
Mulţi oameni de treaă îşi cîştigă în mod cinstit pîinea cu
romanele astea senzaţionale, zise Jo, strîngînd aşa de
tare creţurile,
— e cerecşi
ă se încreţdar
Khis?", i toată pînza.
nici prin gînd nu-mi trece să
mă apuc să-l vînd. acă oamenii cumsecade şi-ar da
seama cît rău fac, n-ar mai căuta să-şi doîndească

cinstit pîinea. &-au dreptul să pună otravă în udincă şi s-
o dea celor mici, s-o mănînce. &u/ !r treui să se
gîndească puţin şi mai ine s-ar face măturător de
stradomnul
ă, decît $haer
scriitor.vorea cu căldură şi, mototolind hîrtia
în mînă, o aruncă în foc. Jo rămase nemişcată, cu orajii
aprinşi multă vreme după ce coiful de hîrtie se făcuse
scrum.
— !ş trimite după el toate jurnalele asemănătoare,
mormăi profesorul, întorcîndu-se înapoi mai liniştit.
Jo se gîndi ce foc mare ar face teancul ei de hîrtie de
sus, şi anii ei cîştigaţi cu trudă o apăsară tare pe
conştiinţă. !poi îşi zise încercînd să-şi adoarmă
remuşcările% '3oveştile mele nu fac rău nimănui. înt
numai insipide, aşa că de ce să mă mai necăjesc( şi,
deschizînd cartea, dornică de învăţătură întreă%
— Mergem mai departe, domnule profesor e acum
încolo am să fiu foarte cuminte.
care —i-oper şi ăeu,
arunc o făsecumul umisimt
să ţse să ăr,ăspund ă, dar
ca şi cum privirea
cuvîntele%
1ulcanul săptămînal ar fi fost tipărite cu litere mari pe
fruntea ei.
7mediat ce se duse la ea în cameră, îşi scoase hîrtiile
şi reciti cu grijă toate poveştile. 6iind puţin presit,
domnul $haer punea din cînd în cînd ochelari. Jo îi
încercase odată, în glumă, şi se minunase ce ciudat
măresc literele. !cum părea să-şi privească scrierile prin
ochelarii minţii şi sufletului aomnului $haer, căci greşelile
ietelor ei poveşti o fi0au cu ochi posomoriţi, care o
îngrozeau.
— înt nişte prostii şi dacă continui, are să fie din ce
în ce mai rău. !m mers aşa, oreşte, înainte şi mi-am
făcut rău şi mie şi altora şi asta numai pentru ani. &u
pot
să msăă simt
le citesc stupidit
ruşinat ăţilor*iastea
ă de ele. ce măcufac,
mintea
dacă rece,
le vădfăcei
ră
de acasă, ori dacă le găseşte domnul $haer
+ui Jo i se urcă sîngele în cap, numai gîndindu.-se la

asta. +uă tot teancul şi-l vîrî în soă cu atîta furie, că
aproape să dea foc la coş, cu flacăra pe care o făcea.
a, acolo e locul ororilor astea. Mai ine dau foc la
cas , decît
de ăpuşc să zise
ă, îşi fac pe
ea,oameni să sar
urmărind ă înpiere
cum aer cu+iavolul
praful meu
din
2ura, un pumn de cenuşe cu ochi de tăciune.
ar cînd nu mai rămase din munca ei de trei luni
decît puţin scrum şi anii din poala ei, Jo căzu pe gînduri
şi, stînd pe podea, se întreă ce să facă cu cîştigul.
Cred că n-am făcut prea mult rău pînă acuma, aşa
încît pot să-mi păstrez anii ăştia, ca răscumpărare
pentru vremea pe care mi-am pierdut-o. *i, pierzîndu-şi
rădarea, adăugă% >ău lucru mai e şi conştiinţa, la om/
acă nu m-aş ucura, cînd fac o faptă ună, şi nu m-aş
simţi prost, cînd fac o faptă rea, ar merge lucrurile
strună. Cîteodată aş vrea ca tata şi mama să nu fi fost
aşa de pretenţioşi cu lucrurile astea(.
!, Jo/ 8n loc să doreşti asta, mai ine mulţumeşte lui
umnezeu, că ă'tata
plîngă din toat şi mama
inima pe cei au
carefost preten
n-au avutţioşi( şi de
parte să
astfel de paznici, care să le îngrădească liertatea cu
principii ce ar putea părea ziduri de închisoare unor tineri
nerădători, dar care vor fi temeliile vieţii lor morale de
mai tîrziu.
Jo nu mai scrise romane senzaţionale, fiind de
părere că anii nu plătesc cît răul pe care-l pot aduce
omenirii, dar, trecînd la e0trema cealaltă, cum se
întîmplă la oamenii cu firea ei, se apucă să continue pe
doamna herKood, domnişoara EdgeKorth şi :annah
More, şi scoase o poveste, care s-ar fi putut numi mai
curînd un esseu, ori o predică, atît de multă morală
cuprindea. e la început se îndoi că va reuşi cu acest
gen de literatură. !ici treuia să adopte acum un nou stil,
în care nuşi mai
totdeauna putea
autoarei nu-iintra
veneaverva
deloc şila fantezia
îndemînă,eicade
şi
cum s-ar fi plimat pe stradă, în costumul ţeapăn şi
nepractic al secolului trecut. 9rimise această perlă

didactică la mai multe edituri, dar fără nici un succes. *i
fu nevoită să spună ca domnul ashKood, că morala nu
se vinde.
uşor,!poi
dacăîncerc
n-arăfisăcerut
scrieatît
un asm, pepe
de mult care
el.l-ar fi pulicat
ingurul om
care-i oferi destul, ca să spună că face să-şi piardă
vremea cu cărţi de copii, fu un domn în vîrstă, care
credea în folosul acestei literaturi. ar, oricît de mult i-ar
fi plăcut să scrie pentru copii, n-o lăsa inima să dea în
laele ursului pe toţi copiii răi, sau chiar să-i omoare pe
toţi nişte tauri înfuriaţi, pentru că nu voiau să se ducă la
şcoală. &ici nu ţinea să-i răsplătească pe toţi copiii uni
— cei care se duceau la şcoală, — cu tot felul de lucruri
frumoase începînd cu turtă dulce aurită şi sfîrşind cu cete
întregi de îngeri, cînd părăseau viaţa aceasta şi se
ridicau la cer, cîntînd cu vocea lor peltică. !şa că
încercările acestea nu duseră la nici un rezultat şi Jo puse
capacul călimării, zicîndu-şi într-o pornire de profundă
umilin % ştiu nimic/ !m să mai aştept cîtva timp, şi apoi
—ţă&u
am să încerc iar. 3înă atunci 'să mătur străzile( dacă nu
mă pricep la altceva mai de folos. Cel puţin asta e o
muncă cinstită.
flotărîrea aceasta dovedea c ă şi a două cădere îi
făcuse ine.
8n timp ce se desfăşurau aceste prefaceri în sufletul
ei, Jo îşi vedea mai departe de viaţa reală, tot aşa de
lipsită de evenimeni, ca şi altădată, şi cu acelaşi ocupaţii
nenumărate, de totdeauna) şi, dacă era uneori serioasă
sau tristă, nu ăga de seamă decît profesorul $haer. El o
oservă cu atîta discreţie, încît Jo nu află niciodată că o
urmărise, să vadă dacă dojana lui avusese vreo influenţă
asupra ei, fiindcă, deşi ea nu-i spusese nimic, el înţelese
cmai
ă Jo avea
s-a lăsat de scris.
degetul arătă&u
toHghici numai
murdar dedupă faptul
cerneal că nu
ă, dar şi
pentru că îşi petrecea acum serile jos, în salon, n-o mai
întîlnea prin redacţiile ziarelor şi învăţa cu înverşunare,

ceea ce îi dovedea că fata se hotărîse să se ocupe cu
lucruri folositoare, dacă nu plăcute.
3rofesorul o ajută în nenumărate rînduri, dovedindu-
se a fi ce
vremea un condeiul
adevăratzăprieten şi Jopeera
cea aruncat masfericit ) acăşici,alte
ă, învăăţ în
lecţii, jn afară de germana, şi-şi scria astfel în suflet,
prima pagină din romanul senzaţional al propriei sale
vieţi.
6u o iarnă lungă şi plăcută şi în 7unie Jo se pregăti s-
o părăsească pe doamna 2ir?e. 9uturor le părea rău, că
pleacă. 6etiţele erau nemîngîiate, şi părul domnului
$haer i se făcuse măciucă în cap. Era gestul lui, de cîte
ori era tulurat, să-şi treacă mîna prin păr şi să-l
zrlească.
— 3leci acasă/ Eşti o persoană fericită, că ai o casă,
zise el, cînd ea îi spuse că se duce.
>ămase apoi posomorît într-un colţ, trăgîndu-se de
ară, în vreme ce ea îşi lua r ămas un de la ceilalţi,
fiindc ă pornea
Cînd veni rînduldevreme
lui, ea îi la drum,
zise cu căaldur
doua
ă% zi de dimineaţă.
— omnule $haer, nu uiţi să vii să-mi faci vizită,
dacă o să călătoreşti vreodată prin părţile noastre Mă
supăr pe dumneata, dacă nu vii, fiindcă vreau să le
prezint tuturor pe noul meu prieten.
— a 1rei să viu
*i domnul $haer se uită la ea, cu o privire
înfrigurată, pe care ea n-o prinse.
— igur, vino luna viitoare. +aurie are să-şi ia licenţa
şi o serare are să-ţi placă. E ceva nou pentru dumneata.
— +aurie e prietenul dumitale, de care voreai
mereu zise el cu vocea schimată.
— a, ăiatul meu, 9edd". înt foarte mîndră de el şi
aş vrea să-l cunoşti.
de ce4icînd acestea,
se petrece Jo ridiclui.
în inima ă capul,
Ceva fîn
ărăprivirea
să-şi dea seama
domnului
$haer o făcu să-i treacă deodată, prin minte, că poate, la
întoarcere, +aurie va fi pentru ea mai mult decît un

prieten. *i tocmai pentru că nu voia să arate că înţelege
ce spuneau ochii lui, se înroşi fără voia ei şi, cu cît căuta
să se stăpînească, cu atît se înroşea mai tare. acă n-ar
fi fost 9ina
fericire, fetiţpe
a ogenunchii ei, şi
luase de gît nuo ştiu
sărutce
ă, s-ar fi făcut.
aşa încît in
îşi putu
ascunde faţa un moment, sperînd că profesorul n-o fi
văzut. ar el o văzu şi-şi recapătă iar e0presia oişnuită
de linişte, zicîndu-i prietenos%
— Mi-e teamă că nu voi avea vreme, dar, în orice
caz, doresc pintenului dumitale mult succes şi dumitale
toată fericirea. umnezeu să te aiă în paza lui.
*i, după aceea, îi strînse mîna cu căldură, luă pe
9ina în raţe şi plecă.
ar după ce ăieţii se culcară, el rămase multă
vreme pe gînduri, lîngă foc, cu privirea lui oosită din zile
grele şi cu dorul de acasă în suflet, acel ':eimKeh( pe
care nu-l putea înăuşi. +a un moment dat, cînd îşi aduse
aminte de Jo, cum stătea cu fetiţa în raţe, şi acea umră
fugar
mîini ăşi ce-i
apoi trecuse
începu spe faţă, prin
ă umle îşi sprijini
camerăo, ca
clipşiă cum
capular în
fi
căutat ceva, ce nu poate găsi.
'&u e pentru mine, nu treuie să sper acuma(, îşi
zise el, cu un suspin, care era aproape un geamăt, şi
apoi, ca şi cum s-ar fi dojenit singur, că are astfel de
dorinţi, se duse şi sărută cele două capete zîrlite de pe
pernă, îşi scoase pipa de spumă de mare, pe care o
întreuinţa rareori şi deschise pe 3laton.
8şi dădea osteneala ietul om să-şi înfrîngă dorinţele
dar nu cred că nişte ăieţi vioi, o pipă şi chiar
nemuritorul 3laton ar fi putut înlocui soţia, copilul şi
căminul, la care năzuia.
! doua zi dis-de-dimineaţă era la gară şi, mulţumită
lui Jo porni la drumul ei lung, avînd în minte silueta lui
familiară, un
mult decît uchet
toate, de violete,
un gînd frumos. să-i ţină de urît şi, mai
— Ei, a trecut iarna şi n-am scris cărţi, nici nu mi-am

adunat avere, dar mi-am făcut un prieten un, pe care
voi încerca să-l păstrez toată viaţa.
C!3. S77
&EC!4=>7 E >!<#9E
+aurie 'toci( mult în anul acela — cu o anumită

intenţie, proail — şi-şi luă licenţa cu rio, după ce ţinu
un discurs în latineşte, cu graţia lui 3hillip şi cu elocvenţa
unui emostene, aşa cel puţin au spus prietena lui
omnul +aurence era aşa de mînaru/ :annah, doamna
March, John şi Meg, Jo şi $eth se ucurară din suflet de
succesul lui, arătîndu-i o admiraţie sinceră, de care se
mîndresc oamenii, cînd sînt tineri, dar pe care nu mai
izutesc s-o cîştige mai tîrziu.
— 9reuie sa rămîn la lestematul ăsta de anchet,
dar mîine am să viu de vreme acasă. 8mi ieşiţi înainte ca
de
dupoicei,
ă ce sefetelor, zise tot.
terminase +aurie aşezînd pe surori în trăsură,
puse 'fetelor(, dar voia să zică 'Jo(, caci ea era
singura care mai ţinea oiceiul. &-o lăsa inima să-l refuze
pe ăiatul ei cel sîrguitor şi răspunse cu căldură.
— !m să vin, 9edd", fie vreme ună, fie vreme rea.
9e vom întîmpina, cîntînd din harpă% '1eniţi să vă
închinaţi eroului cuceritor(.
+aurie îi mulţumi cu o privire care o făcu să se
întree cuprinsă de spaimă%
— #, oamne/ !re să vorească mîine şi atunci ce
mă fac
eara cugetă la aceste lucruri, iar dimineaţa îşi văzu
de treaă
prin casă, ceea ce îi mai risipi puţin temeiurile, şi,
spunîndu-şi
închipuie căcoă va
nu cere
treuie să fieînaşa
cineva căsde încrezut
ătorie, cîndă,aca
datsăde
-şi
înţeles care-i este răspunsul. 3orni de acasă la ora
hotărîtă, sperînd să nu fie silită să-l mîhnească pe ietul

9edd".
# vizită la Meg, unde emi şi ais" fură de o
drăgălăşenie fără pereche, o întări şi mai mult pentru
acel 'tete-a-tete(,
profilîndu-se în depădar
rtare,cînd
Jo arîi fivfost
ăzu gata
silueta luiă înalt
să fac stingăă,
împrejur şi s-o ia la fugă.
— =nde-i harpa, Jo strigă +aurie, cînd se apropie de
ea.
— !m uitat-o/
*i Jo prinse iar curaj, căci aceasta numai salutare de
îndrăgostit nu era.
Ea îi lua întotdeauna raţul, cînd erau la plimare.
!cuma însă nu făcu nici o mişcare, şi el nu protesta —
ceea ce era un semn rău — ci începu să vorească pe
nerăsuflate de diverse chestiuni, care n-aveau nici o
legătură cu el, pînă cînd apucară pe potecuţa care ducea
spre casă, prin pădurice. !junşi aici, el îşi încetini pasul, îi
pieri deodată toată verva şi, din cînd în cînd, se făcea o
tconversa
ăcere ap ăsJo
ţia, ătoare.
zise în Ca
graăsă% nu lase să lîncezească
— !cuma treuie să-ţi iei o vacanţă lungă, să te
odihneşti.
— !şa am de gînd.
Ceva în tonul lui hotărît o făcu pe Jo să ridice capul
şi-l văzu uitîndu-se la ea cu o e0presie care o făcu să
înţeleagă că a sosit momentul temut şi Jo întinse un raţ,
ca şi cum ar fi vrut să se apere de o lovitură, rugîndu-se%
— &u, 9edd", te rog, nu face asta/
— &u/ 9reuie să mă asculţi. +a ce un Jo, tot am să-
ţi spun odată, şi cu cît e mai curînd, cu atît e mai ine
pentru amîndoi, răspunse el, aprinzîndu-se deodată.
— pune ce vrei atunci. !scult/ zise Jo resemnată...
+aurie era tînăr, dar iuea serios şi voia 's-o spună
odat
cu oă(voce
şi săcare
termine,
se înăşiuşea
astfel din
se avînt
cînd ăînnăcînd,
valnic,
în zicînd
ciuda
sforţărilor lui.
— 9e-am iuit, de cînd te-am cunoscut, Jo/ !i fost

aşa de ună cu mine, că n-am putut să nu mă
îndrăgostesc... !m încercat să-ţi arăt iuirea mea dar tu
nu m-ai lăsat. !cum vreau să mă asculţi şi să-mi dai un
răspuns, fiindcsăă aşa
— 1oiam nu mai de
te scutesc potchinul
trăi. ăsta. Credeam că ai
înţeles... începu Jo, văzînd că e mult mai greu să
vorească, decît credea.
—*tiu, Jo, dar fetele sînt aşa de ciudate. &u ştii
niciodată ce vor. pun '&u(, cînd vor să spună 'a( şi
scot pe om din minţi, doar ca să se distreze, zise +aurie,
căutînd să se scuze cu un fapt ştiut de toată lumea.
'Eu, nu/ &-am vrut să ţii la mine aşa de mult. e
aceea am şi plecat de aici, ca să te împiedic.
— Mi-am închipuit, numai tu puteai să faci asta. 9e-
am iuit şi mai mult şi am muncit cu rîvnă, ca să-ţi fac pe
plac, şi m-am lăsat de iliard şi de tot ce nu voiai tu să
fac, şi am aşteptat şi nu m-am plîns niciodată, pentru că
ai să mă iueşti şi tu, deşi nu sînt vrednic de tine...
!icinişte
nervos se îngrîuşor,
ăuşi iar
deşi, ca iar
prin să-şi
ă. ascundă emoţia, rupse
— $a da/ 9u eşti chiar cu mult deasupra mea, şi sînt
mîndră de tine, şi-mi eşti drag, dar nu ştiu de ce, nu pot
să te iuesc, cum vrei tu. !m încercat, dar mi-e
imposiil, şi nu vreau să te mint. e ce să-ţi spun că te
iuesc, cînd nu te iuesc.
— !devărat, Jo
e opri în loc, îi luă amîndouă mîinile într-ale lui şi-i
puse această întreare, cu o privire pe care ea nu o putu
uita multă vreme.
— !devărat, dragul meu/
!junseseră în pădurice, lîngă arieră şi, cînd Jo rosti
acele vore, +aurie îi dadu drumul mîinilor şi se întoarse,
parcă ar fi vrut să plece) dar acuma nu mai avea putere
spicioare,
ă sară gardul
şi-şi răca
zimalt ădată greu
ă capul şi atunci rămase
de stîlpul acolo, cu
acoperit în
muşchi, aşa de nemişcat, că lui Jo i se făcu frică.
— 1ai, 9edd", îmi pare aşa de rău, cum nu pot să-ţi

spun. !ş fi în stare să mă omor, dacă ţi-ar servi la ceva/
9e rog nu mai lua lucrurile aşa de tragic. Ce să mă fac eu
cu tine, 9edd"/ 9u ştii că nu poţi să faci pe alţi oameni să
te iueascuşor
ătîndu-l ă, dac ei nu
peă um ăr vor/ strigă Jo, plin
şi amintindu-şi de remuşc
deăvremea ări,o
cînd
mîngîiase el, cu mulţi ani în urmă.
— $a poţi cîteodată/, zise o voce înăuşită de lîngă
stîlp.
— &u cred că asta e iuire adevărată şi nu vreau s-o
cunosc/ răspunse hotărît.
9ăcură multă vreme. e auzea doar o mierlă
fluierînd veselă pe o salcie de pe majul rîului şi iara
înaltă plecîndu-se şi foşnind, legănată de vînt. 8ntr-un
tîrziu, Jo zise pe un ton potolit, aşezîndu-se pe treapta
arierei.
— +aurie, vreau să-ţi spun ceva.
El tresări, de parcă l-ar fi izit cineva, îşi dădu capul
pe spate şi strigă cu o furie neaşteptată%
— Ce
&u-misă spune,
nu-ţi Jo/ &u pot
spun să aud
întrea ă asta acum.
Jo, mirîndu-se de
violenţa lui.
— Că-l iueşti pe ătrînul acela.
— Ce ătrîn întreaă Jo, gîndindu-se c-o fi vrînd să
vorească de unicul său.
— 3rofesorul acela lestemat, de care tot scriai
mereu. acă-mi spui că-l iueşti, nu ştiu ce aş fi în stare
să fac.
*i-şi strînse pumnii, cu o licărire de mînie în ochi.
+ui Jo îi veni să rîdă, dar se stăpîni şi zise cu căldură,
căci şi ea începuse să se aprindă.
— &u înjura, 9edd"/ omnul acela nu e nici  ătrîn,
nici nesuferit, ci dimpotrivă, e un om cu inimă de aur şi
cel mai un prieten pe care-l am, afară de tine. 1reau să
m ă ăstr ăşi
sup pînesc, darprin
eu. &ici dacăgînd
-l voreşti
nu-mi de răuspe
trece ă-l profesor,
iuesc pemel
ă
sau pe altul.
— ar ai să-l iueşti după un timp şi atunci eu ce mă

fac
— !i să iueşti şi tu pe altcineva şi ai să uiţi de toate
necazurile de acum.
— &u
niciodat potniciodat
ă, Jo, să maiăiuesc peăaltcineva.
, niciodat / &-am să te uit
*i dădu din picior, ca să întărească şi mai mult
vorele lui pasionate.
— Ce mă fac eu cu el, suspină Jo, că emoţiile sînt
mai complicate, decît îşi închipuise ea. &-ai auzit încă ce
voiam să-ţi spun. tai jos şi ascultă, pentru că ştii că-ţi
vreau inele şi ţin să fii fericit în viaţă, zise ea, sperînd
să-l potolească, dacă-l face să vadă lucrurile cu mintea
limpede, ceea ce dovedea că nu ştie cum e iuirea.
8ntrezărind o rază de speranţă în aceste vore,
+aurie se aruncă l pe iară, la picioarele ei, sprijinindu-se
într-un colţ, şi se uită la ea, plin de aşteptare. ar felul
cum se aşezase el în faţa ei n-o ajuta pe Jo să vorească
lămurit, în linişte) căci cum putea să spună ăiatului ei
lucruri
iuire şicare
de sdor,
ă-l doară, cîndînc
cu genele el ăo umede
privea cu
de ochi plini de
lacrimile, pe
care i le smulsese neîndurarea ei. 8ntoarse uşor capul şi
zise, mîngîindu-i părul lui creţ, care fusese lăsat să
crească pentru ea. Ce lucru mişcător/
— înt de aceeaşi părere cu mama, că tu şi cu mine
nu sîntem potriviţi, pentru ca avem amîndoi o fire iute şi
o voinţă neînduplecată, care ne-ar face foarte nenorociţi
împreună, dacă am fi fără minte şi ne-am...
!ici Jo se opri, neîndrăznind să spună acest cuvînt,
dar +aurie îl rosti cu multă plăcere.
— Căsători... nu, n-am fi nenoriciţi/ acă m-ai iui,
Jo, aş fi un mieluşel... doar tu poţi să faci din mine ce
vrei.
— &u prea pot. !m încercat şi n-am ajuns la nici un
rezultat, dar acum
odată. E doar în joc efericirea
prea serios,
noastrca să ne
ă. &u maiînîncep încşi
ţelegem ă
nu ne vom înţelege niciodată, aşa că să rămînem uni

prieteni toată viaţa şi să nu facem vreo neunie.
— $a o s ă facem, dacă nu mai putem îndura viaţa
asta, se revoltă +aurie.
— 9e
lucrurile aşarog,
cum+aurie,
sînt, sefiirug
înţăeleg tor şiă încearc
Jo, ăscoas ă ăsri.
din răd ă vezi
— &u-mi serveşte la nimic şi tu ai să fii mai
neîndurătoare. Cred că nici n-ai inimă.
— !ş vrea să n-am/
4icînd aceste vore, vocea lui Jo tremură puţin şi,
luînd aceasta drept un semn un, +aurie se întoarse spre
ea şi zise, cu toată puterea sa de convingere, pe un ton
care nu fusese niciodată mai rugător%
— &u ne sfărîma iluziile, dragă. 9oată lumea aia
aşteaptă să ne vadă căsătoriţi. $unicul ar vrea neapărat,
şi ai tăi sînt încîntaţi... şi eu nu pot să trăiesc fără tine.
pune-mi că primeşti şi vom fi fericiţi toată viaţia. 9e rog,
zi% a/
Multe luni după aceea, Jo nu-şi dădu seama cum a
putut
'&u-l siueşte
ă aiă tăperia săiatul
-şi ţie eihotşiărîrea
nu-l pevacare o luase%
putea iui
niciodată(. eşi îi venea foarte greu, îi răspunse, ştiind
că e inutil şi crud să întîrzie%
— acă nu pot să spun 'a( din toată inima, prefer
să nu-i spun de loc. 8ntr-o zi ai să-ţi dai seama că am
avut dreptate şi ai să-mi mulţumeşti..., începu Jo
solemnă.
— ă mă ia( dracu, dacă-ţi voi mulţumi vreodată.
*i +aurie sări în picioare, indignat.
— $a da, sînt sigură, se încăpăţînă Jo. 8ntr-o zi ai să
găseşti o fată frumoasă, talentată, care să te iuească la
neunie şi care va fî stăpîna fericită a casei tale
minunate. Eu n-aş fi ună de aşa ceva. Eu sînt simplă şi
neîndemînatică şi ătrînă şi cu apucături ciudate, că ţi-ar
n ruşine
cert ăm —de şi mine, şi ne-am
eu aş refuza să certa
ies în — vezişictu
lume, ă şite-ai
acuma
supăne
ra
şi ţie nu ţi-ar plăcea să mă vezi scriind, şi eu n-aş putea
trăi, fără să scriu, şi am fi nefericiţi, şi ne-ar părea rău că

am făcut acest pas... şi ar fi îngrozitor/
— Mai ai altceva de spus întreaă +aurie, care nu
mai putea asculta cu rădare aceasta profeţie.
— &imic,
vreodat ă. înt doar
fericitcăă, aşa
nu cum
cred sînt
că şiamţinsprea
ă mămult
măritla
liertatea mea, ca să renunţ la ea, pentru un oarecare de
pe pămînt.
— Eu ştiu ce are să se întîmple/ întrerupse +aurie.
!şa gîndeşti tu acuma, dar va veni o vreme, cînd ai să ţii
la cineva şi ai să-l iueşti ca o neună şi ai să trăieşti şi ai
să mori pentru el. e asta sînt sigur, fiindcă aşa e firea
ta, şi eu am să stau de o parte, să privesc(.
*i ăiatul deznădăjduit îşi trînti pălăria la pămînt, cu
un gest care ar fi părut comic, dacă pe figura lui nu era
întipărită durerea.
— a, am să mor şi am să trăiesc pentru el, dacă mă
va face să-l iuesc în ciuda voinţei mele, şi tu fă ce-i şti,
strigă Jo, pierzîndu-şi rădarea cu ietul 9edd". !m făcut
ce
ta am putut,
să-mi ceridarceea
tu nucevrei
nusăpot
ascul
săţi.-ţiE dau.
egoist!m
din partea
să ţin
întotdeauna foarte mult la tine şi ar fi ine să înţelegi
lucrul acesta, aşa, să ştii.
Cuvintele acestea fură ca o scînteie la un utoi de
pulere. +aurie se uită la ea cu o privire rătăcită, apoi îi
întorse rusc spatele, zicînd pe un ton ameninţător%
— !re să-ţi pară rău într-o z.i, Jo/
— =nde te duci se sperie ea, cînd îi văzu privirea.
— +a dracu/ răspunse el cu furia deznădăjduită.
# clipă lui Jo i se păru că inima ei a încetat de a. mai
ate, cînd îl văzu pornind în goană, pe povîrniş, spre rîu)
dar treuie să fie la grea ananghie un tînăr, ca să se
omoare, şi +aurie nu era un om sla, care se pierde dup ă
prima izîndă. # forţă oară îl atrăgea spre rîu, dar nu se
azvîrli în
începu să ap ă, ci îşi
vîsleasc arunc
ă din ă pputerile,
toate ălăria şi înaintînd
haina în mai
arcăiute
şi
decît la multe întreceri la care luase parte. Jo răsuflă
adînc şi-şi descleştă pumnii, urmărind cu ochii pe ietul

ăiat, care căuta să-şi înăuşe durerea sufletească,
oosindu-şi corpul.
— !sta are să-i facă ine şi are să vină acasă aşa de
pocă*iit, cmergînd
ă n-am sîncet
ă îndrspre
ăznesc
cassă, dau
aăochii
tută, cu
deel.
parcă ar fi
ucis o fiinţă nevinovată şi ar fi îngropat-o su frunze, Jo
îşi zise%
'!cum treuie să mă duc la domnul +aurence, să-l
rog să fie foarte îngăduitor cu ăiatul meu. Ce rău îmi
pare, că n-o iueşte pe $eth/ 3oate, cine ştie... dar cred
că m-am înşelat în privinţa ei. #, oamne, cum le-o fi
plăcînd fetelor să aiă mai mulţi iuiţi şi un să-i refuze.
Eu găsesc că e îngrozitor.
<îndindu-se că numai ea poate arăta cum s-au
petrecut lucrurile, se duse drept la domnul +aurence, îi
spuse cu curaj toată povestea şi apoi izucni în lacrimi,
aşa de nenorocită, că nu-i poate împărtăşi dragostea, că
ătrînul, deşi foarte dezamăgit, nu-i făcu nici un reproş.
&u-şi
pera,putea închipui
totuşi, că eacum de rnu-l
se va iueşte
ăzgîndi o fată pe
în curînd, +aurie.
deşi ştia,
mai ine decît Jo, că iuirea cu sila nu e ună, şi aşa
clătină trist din cap şi hotărî să-l ferească de rău pe
ăiatul lui, căci cuvîntele violente de despărţire pe care
le rostise +aurje, îl nelinişteau mai mult decît voia s-o
arate.
Cînd +aurie veni acasă, mort de ooseală, dar
potolit, unicul lui se prefăcu că nu ştie nimic de cele
întîmplate. ar cînd rămaseră singuri în amurg — ceasul
care le plăcea aşa de mult altădată — îi veni greu
ătrînului să se plime prin casă, cu mîinile la spate şi
mai greu încă tînărului să asculte iar laudele pentru
silinţa din anul trecut, care acum i se părea muncă
zadarnică. *i cînd nu mai putu să îndure, +aurie se aşeză
la pian şi începu
plimîndu-se prinsă gr
cînte.
ădină6erestrele
cu soraerau
ei, deschise şi Jo,
numai acum
înţelese ea muzica mai ine decît sora ei, căci cînta

'!atetica(, aşa cum n-o mai cîntase el niciodată.
— E foarte frumos, nimic de zis, dar e prea trist, mă
face să plîng. Cintă ceva mai real, ăiete, zise domnul
+aurence,
pentru nepotula căsrui inim
ău dar uncum
ă ştia
nu ă era
să plină de dragoste
i-o arate.
+aurie începu cu rio, o melodie veselă, cîntă cu
furie cîteva minute şi ar fi continuat pînă la urmă, dacă n-
ar fi auzit, într-o pauză, vocea doamnei March%
— Jo, dragă, vino în casă, am nevoie de tine.
9ocmai ce ar fi vrut să spună şi +aurie, dar cu un alt
înţeles/ Cu urechea la ce se vorea afară, îşi pierdu şirul
şi cîntecul se termină cu un acord frînt, iar pianistul plecă
capul tăcut, în întuneric.
— !sta nu pot să îndur, mormăi ătrînul.
e sculă şi îjîi prin cameră spre pian, îi puse
mîinile pe umeri şi zise lînd%
— *tiu, ăiatul meu, ştiu tot.
=n moment, +aurie nu răspunse nimic, apoi întreă
pe un—ton rusc%
Cine ţi-a spus
— Chiar Jo.
— !tunci nu mai e nici o nădejde.
ădu la o parte mîinile ătrînului cu o mişcare
nervoasă, căci, deşi îi era recunoscător pentru
înţelegerea pe care i-o arăta, mîndria lui de ărat nu
putea suporta mila unui alt ărat.
— &u tocmai/ 1reau să stăm puţin de voră şi pe
urmă poţi să spui, că nu mai e nici o nădejde, zise
domnul +aurence cu o lîndeţe neoişnuită. Cred că nu
ţii să rămîi aici
— &-am de gînd să fug de o fată. Jo nu poate să mă
împiedice s-o văd şi am să mă uit la ea, cît îmi place, îl
sfidă +aurie.
— acMi-a
faci asta. ă eşti
păun
rut şiărat, aşa cum
mie foarte rău,tedar
cred
fataeu,
nun-ai să
poate
schima hotărîrea, şi cel mai un lucru pe care-l poţi face

e să pleci undeva, departe. =nde ai vrea să mergi
— #riunde. &-are nici o importanţă.
+aurie se ridică cu un rîs nepăsător, care-l durea pe
une.— +aurie, ăiatul meu, treuie să suporţi durerea
ărăteşte şi sa nu faci ceva nesocotit. e ce nu te duci
în străinătate, cum plănuieşti
— &u pot.
— $ine, dar ţineai aşa de mult la călătoria asta şi-ţi
făgăsduisem că am să te las s-o faci, după ce ai să
termini facultatea.
— a, dar n-aveam de gînd să plec singur.
*i +aurie începu să se plime nervos prin cameră, cu
o privire pe care era ine că n-o vedea unicul lui.
— ar nu-ţi pretind să pleci singur. E0istă un om
care ar fi gata să plece cu tine şi pînă la capătul
pămîntului.
— Cine mă rog, şi +aurie ridică rusc capul.
—
$ăEu însumi.
iatul veni spre el cu mîna întinsă şi zise cu voce
răguşită.
— 7artă-mă, sînt un egoist fără pereche dar... ştii...
unicule...
— Ei, oamne, cum să nu ştiu, am trecut eu prin
situaţii de astea, o dată, pe cînd eram şi eu tînăr, şi a
doua oară cu ietul tatăl tău. 7a stai lîngă mine, dragul
meu, şi ascultă ce am pus la cale, zise domnul +aurence,
ţinîndu-l de mîini pe ăiat, de parcă s-ar fi temut să nu-i
scape, cum făcuse tatăl lui pe vremuri.
— $ine unicule/ Cum doreşti dumneata.
*i +aurie ascultă, fără nici o dispoziţie.
— !facerile mele din +ondra treuie supravegheate
mai deaproape, şi la început mi gîndeam să te pun pe
tine acolo)
eu, iar dar sîntdelucruri
treurile pe las
aici le careînleseama
pot face
luimai ine
$roo?e.
9ovarăşii mei fac aproape tot. Eu mai rămîn, doar pînă

îmi iei locul, aşa că pot pleca oricînd.
— ar nu-ţi place să călătoreşti şi nu pot să-ţi
pretind să vii cu mine, la vîrsta dumitale, începu +aurie
care
dar arîi fiera recunosc
preferat tor pentru
să ăplece singur.sacrificiul pe care-l făcea,
$ătrînul înţelese foarte ine ce voia el şi tocmai
pentru aceasta ţinea să meargă. 8şi dădea seama că nu e
ine să-l lase pe nepotul lui să-şi facă de cap, în
dispoziţia în care se găsea. *i astfel, renunţînd la
înlesnirile pe care i le oferea viaţa de acasă, zise cu
convingere.
— Ei, oamne, doar nu sînt chiar aşa de ătrîn. Mă
ucur că mai pot schima puţin mediul în care trăiesc. *i
apoi o călătorie în ziua de azi e o plăcere. tai în tren, tot
aşa de comod ca pe un scaun.
# mişcare a lui +aurie îl făcu să înţeleagă că scaunul
lui nu e tocmai comod sau că nu prea era încîntat de
planul lui şi ătrînul se grăi să adauge.
— &u vreau
îmi închipui să-sţiăfiu
că ai teosim
povar ă. Merg,
ţi mai ine,numai
decîtpentru că
dacă aş
rămîne acasă. &-am intenţia să at drumurile cu tine. 9u
ai să te duci unde-ţi place să te distrezi cum vrei şi eu la
fel. !m prieteni la +ondra, la 3aris, şi mi-ar face plăcere
să-i văd, iar în vremea asta, tu te plimi prin 7talia,
<ermania, Elveţia sau în alte părţi, să auzi muzică, să
vezi talouri, să admiri colţuri frumoase din natură, cît îţi
pofteşte inima.
ar tocmai în acest moment, +aurie avea impresia
că inima îi e frîntă de durere şi că lumea nu e decît un
pustiu fără sfîrşit, însă la auzul unor anumite vore pe
care  ătrînul le pusese cu şiretenie, în ultima lui frază,
inima lui frîntă tresări şi o oază de verdeaţă se ivi în
pustiul acela fără sfîrşit. #ftă şi zise cu indiferenţă%
— Cumţăvrei
o importan undedumneata, aşa
merg şi ce să fie. e altfel n-are nici
fac.
— $a pentru mine are, ţine minte asta, dragul meu.

8ţi dau deplină liertate, dar sînt încredinţat că o vei
folosi, ca să-ţi îmogăţească sufletul şi mintea.
6ăgăduieşte-mi, +aurie.
— 8ţi făgăse
'$un/(, duiesc
gînditotăce vrei/ '!cuma nu-ţi pasă, dar
trînul.
poate într-o ună zi, făgăduiala asta te va împiedica să
faci o prostie, sau nu cunosc eu ine oamenii(.
6iind un om întreprinzător, domnul +aurence ătu
fierul, cît era cald, şi, înainte ca ăiatul să se trezească
din amorţeală şi să se răzvrătească, era deja pe drum. 8n
tot timpul pregătirilor de plecare, +aurie se purta
întocmai cum se poartă toţi tinerii care sînt într-o situaţie
asemănătoare. !vea toane, era nervos, sau rămînea ore
întregi pe gînduri. 8şi pierdu pofta de mîncare, nu se mai
îmrăca cu grija, ca altădata, şi cînta toată ziua la pian,
cu furie. Evita pe Jo, dar se mîngîia, urmărind-o de la
fereastră, cu nişte ochi cu cearcăne şi cu o faţă trasă,
care chinuia pe Jo noaptea în somn şi o apăsa pe suflet
ziua,
oamenifăcînd-o să seă,simt
care sufer ă vinovat
el nu . pre deoseire
voreaăniciodat de alţi
ă de dragostea
sa neîmpărtăşită. +aurie nu perjnitea nimănui, nici chiar
doamnei March, să încerce să-l mîngîie. 8n anumite
privinţe, asta era o uşurare pentru prieteni, dar trecură
greu săptamînile, pînă la plecarea lui, şi toată lumea se
ucură că 'ietul ăiat
iileacă pe alte meleaguri, să-şi uite durerea şi să se
întoarcă acasă ericit(. El dădu din cap zîmind de vorele
copilăroase, dar nu zise nimic, cu aerul superior al unui
om care ştie c ă credinţa pe care o poartă lui Jo, ca şi
iuirea lui, sînt neclintite.
Cînd veni clipa despărţirii, el se prefăcu că e vesel,
ca să ascundă anumite emoţii, care l-ar fi dat de gol.
1eselia aceasta nu înşelă pe nimeni, totuşi toţi avură
aerul
doamnacă-l March,
cred, şi şoptindu-i
totul mersevore
strună,pline
pînă cînd îl sărută
de dragoste
părintească. !tunci, simţind că nu se mai poate stăpîni, îi
îmrăţişă pe toţi repede, fără să uite pe :annah, care

plîngea, apoi o porni în goană pe scară, ca şi cum de
graa cu care fugea ar atîrna viaţa lui. Jo îl urmă cîţiva
paşi, să-i facă semn cu mîna, dacă se întoarce. El se
întoarse,
raţele şi urc
se ăuitînapoi
ă la easccu
ările, îi înconjur
o privire mijlocul
rugăătoare, carecu o
mişcă pe Jo%
— &-ai putea să mă iueşti, Jo
— 9edd" dragă, aş vrea să pot/
!sta fu tot, apoi +aurie îşi lăsă raţele în jos şi zise%
— $ine, nu-i nimc/
*i plecă, fără a mai rosti o voră. !h/ dar nu era
deloc ine şi lui Jo îi părea rău că se despart astfel, căci,
în vreme ce capul cel creţ se odihnise un moment pe
raţul ei se simţi îndurerată, de parcă ar fi înjunghiat pe
cel mai drag prieten al ei şi, cînd o părăsi, fără să se mai
uite înapoi, înţelese că ăiatul +aurie nu se va mai
întoarce niciodată.
CAP. XIII
TAINA LUI BETH
Cînd Jo se
schimarea pe întoarse
care o vacas ă, la
ăzuse în prim
$eth.ăvara aceea,
&imeni nu poăizi
rea
să-şi dea seama c ă s-a petrecut vreo schimare, pentru
ca o vedea zilnic şi transformarea se făcuse pe nesimţite.
ar ochii lui Jo o prinseră imediat şi parcă i se puse o
greutate pe inimă, cînd cercetă neliniştită faţa sorei ei.
&u era mai palidă, doar puţin mai slaă decît în toamnă,
totuşi avea o privire ciudată, ca şi cum fiinţa ei
nemuritoare s-ar topi încetul cu încetul şi sufletul ar
transpare prin pielea ei străvezie, dîndu-i o frumuseţe de
nedescris, care te mişcă pînă la lacrimi. Jo ăgă de
seamă acest lucru, dar nu zise nimic la început şi curînd
prima impresie îşi pierdu din tărie, căci $eth părea
fericită şi toţi erau siguri că se simte mai ine. 3rinsă de
alte griji, Jo uită cîtva timp, de teama ei.
casă,ar, după ceeiplec
neliniştea vagăă +aurie
revenişişiseîncepu
întoarse
s-o iar pacea ăîn.
chinuiasc
8şi mărturisise păcatele şi fusese iertată, cînd însă le
arătă economiile ei şi o îndemnă pe $eth să se ducă la
munte, ea îi mulţumi din toată inima, dar se rugă să n-o
trimită aşa de departe de casă. 3oate mai ine să se
ducă tot la mare şi cum unica nu-şi putea părăsi
nepoţeii, Jo întovărăşi pe $eth într-un orăşel liniştit, unde
$eth putea sta toată ziua în aer lier şi unde vîntul sărat
îi punea puţină culoare în orajii ei palizi.
&u venea lume mondenă acolo, dar chiar printre
oamenii cumsecade din orăşel fetele legară puţine
prietenii, preferind să trăiască una pentru cealaltă. $eth
era prea timidă, ca să se simtă ine între mulţi oameni,
şi Jo prea prinsă de grija sorei ei, ca să se mai uite la
altcineva,
împreun ă, şi
fărăastfel
să-şi ele
deaseseama
plimau şi stăteau
de interesul pe mereu
care-l
trezeau în cei din jurul lor, care urmăreau cu o privire
plină de simpatie pe fata cea voinică mereu lîngă sora ei

slăuţă, ca şi cum s-ar fi simţit instinctiv că despărţirea
de totdeauna nu-i departe.
# simţea totuşi, dar nu voreau niciodata de ea,
cfoarte
ăci e0istă deseori,
mult, un fel dechiar
rezervîntre oamenii
ă, peste care care
e greusesăiuesc
treci.
Jo avea impresia că se pusese un văl între inima ei şi
aceea a lui $eth, dar cînd întindea mîna, să-l ridice, îşi
zicea că nu îi e dat ei să rupă această tăcere şi aştepta
să vorească $eth. e mira şi totuşi îi părea ine că
părinţii ei nu par să oserve nimic şi în timpul
săptămînilor liniştite, cînd văzu aşa de ine acea umră,
nu pomeni nimic de ea celor de acasă, zicîndu-şi că vor
înţelege singuri, cînd vor vedea, la întoarcere, că $eth nu
arată mai ine. e mai întrea, dacă sora ei îşi dă seama
de cruda realitate şi ce gînduri îi vor fi trecînd prin minte,
în lungile ore, cînd sta întinsă pe stînca fierinte, cu
Capul în poala ei, în vreme ce vîntul sufla peste ea,
aducîndu-i sănătate, şi valurile mării îi cîntau la picioarele
ei. 8ntr-o ună zi, $eth îi spuse. Jo credea că adormise,
aşa de liniştită stătea, şi, punînd de o parte cartea, se
uită lung la ea îndurerată, încercînd să întrezărească
vreo rază de speranţă pe faţa trasă a lui $eth. ar orajii
ei erau tot aşa de palizi şi de străvezii şi mîinile slăite
aia mai aveau putere să ţie scoicile roze, pe care le
culeseseră, şi atunci înţelese mai ine ca oricînd că $eth
se îndepărtează de ea pe nesimţite şi Jo strînse şi mai
tare la pieptul ei comoara ei scumpă. =n moment, i se
împăienjeniră ochii de lacrimi şi cînd i se limpezise iar,
$eth se uita la ea cu multă dragoste şi zise încet%
— Jo, dragă, îmi pare ine că ai înţeles. !m încercat
să-ţi spun, dar n-am putut.
Jo nu răspunse nimic, ci-şi lipi doar orazul de al
sorei ei niciodat
plîngea şi nu mai plînse.
ă. $eth Cînd eraşifoarte
o mîngîie mişcat
o sărut , Jo în
ă şi-i ăşopti nu
ureche cuvinte de încurajare.
— Eu am înţeles asta de multă vreme, şi acum m-am

oişnuit cu gîndul că voi pleca de lîngă voi. 8ncearcă să
vezi şi tu lucrurile la fel şi nu mai fii necăjită, pentru că
aşa e mai ine, zău. Jo dragă, crede-mă.
!i în— e aceea
ţeles de pe erai aşaşide.
atunci ai tristă toamna
ţinut trecută, $eth
toate gîndurile astea
negre, pentru tine atîta vreme, întreă Jo, care nu voia
să se înşele singura zicîndu-şi c ă $eth e mai ine, dar
ucuroasă că durerea ei n-avea nici o legătură cu +aurie.
— a/ e atuncijam încetat să mai sper, dar nu
voiam să cred că asta e realitatea. 8mi ziceam că e poate
o închipuire olnavă de a mea şi n-am vrut să vă mai
tulur liniştea. ar, cînd v-am văzut pe toţi aşa de
sănătoşi şi zdraveni, mi-a fost foarte greu să înţeleg că
eu nu voi fi niciodată la fel cu voi, şi atunci m-am simţit
foarte nenorocită.
— #, $eth, de ce n-ai venit să-mi spui mie e ce nu
m-ai lăsat să-ţi împărtăşesc suferinţa şi ai îndurat-o
singură 3oate că eu te-aş fi mingîiat şi te-aş fi ajutat.
*i cJo
gîndul o certcea
ă $eth ă culiniştit
lînde e, strîngîndu-i-se
ă ţavusese inima,ă la
să ducă singur o
luptă aşa de grea, după care, învinsă, îşi luase rămas un
de la sănătate, de la iuire şi de la viaţă şi-şi purta în
spate crucea, cu atîta resemnare.
— &u ştiţi, poate că am făcut rău, dar nu eram
sigură. &imeni nu zicea nimic şi credeam că eu greşesc.
!r fi fost urît din partea mea să vă înspăimînt pe toţi,
cînd mămica era aşa de îngrijorată de Meg, !m" era
departe şi tu păreai aşa de fericită cu +aurie, cel puţin
aşa îmi închipuiam eu pe atunci.
— *i eu, care credeam că tu iueşti pe +aurie şi am
plecat de acasă, tocmai pentru că eu nu-l puteam iui,
strigă Jo încîntată că poate spune acuma tot adevărul.
$eth făcu nişte ochi aşa de miraţi, c ă Jo zîmi cu
toată—durerea şi zise
!tunci tu apoi
nu l-ai cu voce
iuit, dulce%
scumpa mea *i eu care mi
te închipuiam îndrăgostită de el/
— 1ai, Jo/ Cum aş fi putut să fac una ca asta, cînd el

ţinea aşa de mult la tine e0clamă $eth cu o nevinovăţie
de copil. Mi-e foarte drag, e aşa de un cu mine, cum să
nu-mi fie drag ar el n-o să fie pentru mine niciodată
mai
zi Dînmult decît
sensul un frate.
propriu *i sper că va fi într-adevăr într-o
al cuv;ntului.
— &u prin mine, zise Jo hotărîtă. -o ia pe !m", dacă
vrea. Cred că s-ar potrivi foare ine împreună, dar mie
nu mi-e gîndul acuma la aşa ceva. &u-mi pasă de nimeni,
decît de tine $eth, şi tu trebuie să te faci ine.
—#h, aş vrea şi eu, aşa de mult/ 8ncerc, dar în
fiecare zi pierd cîte puţin din greutate, pe care simt că n-
o voi mai recîştiga niciodată. *tii, Jo, e ca reflu0ul. e
duce încet, dar nu-l poţi opri.
— (rebuie să-l opresc, nu vreau să te duci aşa de
curînd, ai numai nouăsprezece ani. Eşti prea tînără, $eth/
&u te las să pleci de lîngă noi. !m să muncesc, am să mă
rog, am să lupt din toate puterile şi am să te ţin în ciuda
tuturor legilor firii. umnezeu nu poate să fie aşa de
crud,
ca nu ca
erasdin
ă mi-te ia, strigăă iata
fire evlavioas Jo, răzvr
şi resemnat ătindu-se
ă ca $eth. , căci
#amenii simpli şi modeşti voresc rareori de
credinţa lor. # dovedesc mai mult prin fapte decît prin
cuvinte şi aceasta are mai multă putere asupra
semenilor lor, decît o morală plicticoasă sau unele
protestări. $eth nu putea să e0plice în ce fel credinţa ei îi
dă rădarea şi curajul să renunţe la viaţă şi să aştepte în
linişte moartea. Ca un copil încrezător, ea nu punea
întreări, ci lăsa totul în seama lui umnezeu şi a naturii,
tatăl şi mama noastră a tuturor, inţelegînd că numai ei îi
puteau întări mintea şi sufletul pentru viaţa aceasta, ca
şi pentru cea care va veni. &-o mustra pe Jo cu discursuri
pretenţioase, ci o iuea şi mai mult pentru dragostea ei
pasionată şi se agăţa şi mai tare de această iuire
omeneasc
fim lipsiţi, ăc,ăde care 9atne
ci aceasta ăl nostru
apropiecel
şi din
maiceruri nu El.
mult de vrea să
$eth
nu putea să spună% '8mi pare ine, căH mă duc(, pentru
că ţinea la viaţă. 3utea doar să suspine cu durere% '!m

să încerc să nu-mi pară rău(, ţinîndu-se strîns de Jo, cînd
primul val de amărăciune al acestei mari dureri se sparse
asupra celor două fete.
8ntr-un tîrziu, $eth zise cu seninătatea ei de

totdeauna%
— !i să le spui, cînd ne întoarcem acasă
se pă—reaCred că o sse
că $eth ă vadă ei ăsinguri,
schim ofttrece.
, pe zi ce ă Jo, fiindcă acum i
— 3oate că nu. !m auzit că oamenii care iuesc sînt
ori. acă nu văd singuri le spui tu, te rog. &u vreau
taine acasă şi e mai ine să-i pregătim sufleteşte. Meg
are pe John şi copiii ei, care s-o mîngîie, iar tu ai să stai
lîngă tata şi mama şi ai să-i mingii. &u e aşa, Jo
— acă o să pot/ ar, $eth, eu nu mă las încă. 8mi
zic că e totuşi o închipuire olnavă de a ta şi nu o
dureroasă realitate, zise Jo, încercînd să pară veselă.
$eth rămase un moment pe gînduri şi apoi zise în
felul ei, liniştit%
— 1ezi tu, Jo, nu ştiu cum să spun, daram să încerc
să voresc limpede, fiindcă eşti tu lîngă mine. 1reau să
spun asta% că eu am avut aşa, un fel de presimţire că mie
nu
am mi-e
făcutdat să trăăiesc
niciodat mult.pentru
planuri Eu n-am fost nu
viitor, ca m-am
voi toate, n-
gîndit
niciodată să mă mărit ca voi. Eu eram doar $eth, o fetiţă
mică şi prostuţă, care nu-i ună decît să rootească prin
casă. &-am vrut să plec niciodată departe de casă şi
partea grea o să fie acum despărţirea de voi toţi. &u mi-e
frică, dar simt că are să-mi fie dor de voi şi în cer.
Cîteva minute, Jo nu putu vori şi nu se mai auzi
decît şuieratul vîntului şi plescăitul valurilor pe ţărm. =n
pescăruş trecu ca o săgeată pe lîngă ele, cu pieptul
argintiu strălucind în soare ca o piatră nestemată. $eth îl
urmări cu privirea, pînă se pierdu în zare şi ochi ei erau
plini de tristeţe. # păsărică cenuşie de mare, veni
tacticos pe plaje, aruncînd din cînd în cînd priviri cu
coada ochiului. e opri la cîţiva paşi de $eth, o măsură
cu ochi
să-şi prietenoşi
cureţe peneleşiumede,
apoi se ca
aşez peacas
la ăea o piatră fierinte,
ă. $eth zîmi,
simţindu-se atît de apropiată de acea fiinţă plăpîndă şi
gîndindu-se că viaţa de aici are totuşi multe lucruri

frumoase.
— 3ăsărică mică şi dulce/ 7a uite, Jo, ce lîndă e. 8mi
place mai mult de cît pescăruşul. &u e aşa de sălatică şi
de mîndrăîn ca
încredere el, ci făpare
celelalte pturi oalefiin fericittrecut
ţă 1ara
firii. ă şi ăplină de
ziceam
că sînt păsărelele mele şi mama spunea că seamănă cu
mine, tot cu rochiţă cenuşie ca a mea şi mereu grăite
cu treuri pe ţărm, ciripind într-una cîntecul lor de
mulţumire. 9u te simţi ine numai în vînt şi în furtună şi
zori departe de tot pe mare. Meg e turturica şi !m" e
ciocîrlia care încearcă să se înalţe în nori, sus, cît mai
sus, dar recade iar în cuiul ei. raga de ea/ E aşa de
amiţioasă, dar are suflet un şi oricît de sus s-ar ridica,
nu-şi uită niciodată casa părintească. per s-o mai văd,
dar mai e aşa mult, pînă să se întoarcă.
— 1ine înapoi la primăvară şi tu treuie s-o primeşti
ucălată şi roşie în oraz, ca pe vremuri, înepu Jo,
simţind ce mult se schimase felul de a vori al lui $eth.
3arc
nu i se ă gîndea
mai cu voce
întîmplase tare,feti
lui $eth, fărţă
ă nici
timidoăgreutate,
. cum
— Jo dragă, nu mai spera, e în zadar. ă fim
mulţumite, cît mai stăm împreună şi să nu ne plîngem,
pentru că eu nu sufăr şi mă voi duce încet, încet, pe
nesimţite, ca apa mării, dar tu treuie să m-ajuţi.
Jo se plecă şi-i sărută faţa senină şi, în acea sărutate
tăcută, se dărui cu trup şi suflet lui $eth.
Cînd ajunse acasă, oosită de călătorie, $eth se
puse imediat la pat, zicînd că e aşa de fericită că s-a
întors acasă şi, cînd Jo se coorî în sufragerie, înţelese că
nu mai e nevoie să dezvăluie prin cuvinte taina lui $eth,
căci părinţii o ştiau. 9atăl ei stătea în picioare, cu capul
rezemat de marmura rece a căminului, iar mama ei îşi
deschise larg raţele şi Jo se repezi şi o luă de gît,
mîngîind-o fără vore.
CAP. XIV
IMPRESII NOI
+a ora trei după-amiază, toată lumea elegantă din

&isa
drumiese
lungsătivit
se plime pe '3romenade
cu palmieri şi mărginitdes
de !nglais
o parte (, un
de
mare, de alta de un şir lung de hoteluri şi vile, de unde
se zăresc, în depărtare, pe dealuri, grădini jntregi de
portocali. Multe naţii, multe limi şi multe costume se
încrucişează pe această fîşie de pămînt şi într-o zi plină
de soare, ţi se înfăţieşează ochilor un spectacol
multicolor, vesel, ca de carnaval. 3retutindeni, englezi
ţepeni, francezi vioi, nemţi roşcovani, spanioli frumoşi,
ruşi urîţi, evrei umili, americani siguri de ei, toţi se
plimă fără graă, ori şed pe terasele cafenelelor,
discutînd ştirile sau criticînd ultima celeritate care a
sosit în oraş. >istori sau ic?ens, 1ictor Emanuel sau
regina insulelor andKich. Echipajele sînt tot aşa de
variate ca şi oamenii şi sînt oiectul curiozităţii tuturor,
mai
lacheiales trăsurelele
pitici joase
la spate, pe trase de mîn
care le cai ăiuţdoamnele
i de munte, cu
ce-şi
prind la rîu fileuri de culori vesele, care să le ţină
volanele strînse.
3e aici se plimă agale, cu mîinile la spate, un tînăr
înalt şi oacheş, cu o privire pierdută. upă înfăţişare ai fi
zis că e italian, după îmrăcăminte, englez, şi după aerul
lui sigur de el, american. 6emeile întorceau capul după el
şi tinerii eleganţi în haine de catifea neagră, cu cravate
roz, cu mănuşi ufante şi cu lămîiţă la utonieră, dădeau
din umeri, dar îi invidiau statura şi portul. Erau multe fete
frumoase pe stradă, dar el nu le ăga în seamă) doar din
cînd în cînd se uita mai cu atenţie la vreo fată londă sau
îmrăcată în alastru. 9înărul o luă apoi pe un drum
lăturalnic şi ajungînd la o răscruce, se opri, nehotărît,
dac
sauă ssăă se ducă în
porneasc ă gr
peădina pulic
ţărm, ă, să ealul
înspre asculte cet
muzica,
ăţuii.
9ropăitul unui căluţ îl făcu să ridice repede capul. 3e
drum venea în goană o trăsurică, cu o fată înăuntru. 6ata

era tînără, londă, şi îmrăcată în alastru. # privi un
moment cu ăgare de seamă, apoi se lumină la faţă şi,
fărindu-i semn cu pălăria, dădu fuga spre ea.
!m",— strunind
+aurie, tucăeşti
luţul Credeam că nu apoi
şi întinzîndu-i mai vii/ strigă
amîndou
mîinile, gest care o scan-daliză pe o franţuzoaică ce era
cu fiica ei pe drum, şi mama îşi trase repede odrasla
după ea, ca să nu ia e0emplu de la 'zăpăciţii ăştia de
englezi(.
— !m întîrziat pe drum, dar îţi făgăduiesc că o să
petrec Crăciunul cu tine şi am venit.
— Ce mai face unicul tău Cînd ai sosit =nde stai
— 6oarte ine... aseară... la Chauvain. !m trecut pe
la hotelul vostru, dar nu era nimeni acasă.
— Mon ieu/ !m atîtea să-ţi spun/ &ici nu ştiu de
unde să încep. uie-te în trăsură. 3utem să stăm de
voră în voie. 9ocmai ieşisem să mă plim şi n-aveam
tovarăş. 6lo nu vrea să iasă, ca să fie ine diseară.
— ar ce-i disear
!mericanii  =nfac
de ăaici alpetrecerea de Crăciun la
hotelul nostru. 1ii şi tu, nu-i aşa =nde mergem acum
*i +aurie se aşeză comod în trăsurică, cu spatele
rezemat de spetează şi-şi încrucişă raţele. !m" nu-
protestă, fiindcă îi plăcea să mîne şi apoi iciuşca şi frîul
alastru făceau un efect de toată frumuseţea pe spatele
al al căţelului.
— Mergem întîi la ancă, să-mi iau scrisorile şi pe
urmă la ealul cetăţuii. E o vedere minunată de sus şi-mi
place să dau de mîncare la păuni. !i mai fost vreodată pe
acolo
— a, de mult, dar nu mă supără să mai merg o
dată.
— !cuma povesteşte-mi ce-ai mai făcut. &u mai ştiu
nimic
aşteaptde
ă latine, de cînd ne-a scris unicul tău că te
$erlin.
— a, am stat o lună acolo şi pe urmă m-am dus să-l

întîlnesc la 3aris, unde se stailise pe timpul iernii. !re
mulţi prieteni acolo şi se simte ine, iar eu sînt mereu pe
drumuri.
care — Măţeaucur
sim c ă e cceva
ă aţi care
ajunsnulamerge
o înţelegere, zise
la +aurie, dar!m"
nu
putea să spună ce.
— a, vezi, lui nu-i place să călătorească, iar mie nu-
mi place să stau pe loc, pe cînd aşa, fiecare face ce-i
place. Mare parte din timp eu stau cu el să-i povestesc
aventurile mele — ceea ce îl incintă, pentru că îi aduce
aminte de tinereţe — iar eu sînt mulţumit, pentru că am
pe cineva, care să mă primească cu raţele deschise, de
cîte ori mă întorc din rătăcirile mele. Murdar cartier/
spuse el, strîmînd din nas, cînd ajunseră în partea
veche a oraşului.
— ar murdăria asta nu mă supără, pentru că e
pitorească. >îul şi dealurile sînt splendide şi străzile
astea strimte şi întortocheate, pe care le întrezăreşti din
cînd în cînd,
să treac sînt o minune.
ă procesiunea. !cuma
e duce treuie
la iserica f.s7oan.
ă aşteptăm
8n timp ce +aurie privea cu un aer indiferent
procesiunea de preoţi care înainta su aldachin, de
călugăriţe în văluri ale cu luminări aprinse în mînă şi de
fraţi îmrăcaţi în alastru intonînd imnuri, !m" îl privea
pe el. e simţea intimidată de prezenţa lui, fiindcă îl
găsea schimat, şi în ăratul posomorît de lîngă ea nu
mai recunoştea pe ăiatul plin de viaţă, de altădată. Ce e
drept, era mai frumos ca oricînd şi arăta foarte ine, dar
acum, că-i trecuse ucuria de a o fi revăzut, părea oosit
şi fără chef. &u se putea zice că e olnav sau nenorocit,
dar parcă îmătrînise şi se făcuse mult mai serios decît
te-ai fi aşteptat la un om de vîrstă lui. !m" nu putea şti
care era cauza acestei schimări şi nu îndrăznea să-l
întree
3aglioni şi, cînd
şi se făcuprocesiunea seă îndep
apoi nevăzut ărtă ă,spre
în iseric 3odul
ea atinse
uşor căluţul cu sfîrcul iciuştii, clătinînd din cap şi porniră

mai departe.
— 3ue pensez-vous întreă ea, arătindu-şi
cunoştinţele de limă franceză, la care făcuse progrese,
de cînd se găsea în străinătate, în cantitate dacă nu în
calitate.
— Cred că 'Mademoiselle( şi-a întreuinţat ine
timpul şi că rezultatul e încîntător.
*i +aurie făcu o plecăciune, cu mîna la inimă şi cu o
privire de admiraţie.
!m" se înroşi de plăcere şi totuşi complimentul n-o
mulţumi cum o mulţumeau laudele mai puţin
pretenţioase pe care i le lăcea acasă, pe vremuri, cînd, la
zile mari, se invîrtea în jurul ei şi apoi îi spunea că e
'frumoasă de pică(, cu un zîmet natural, mîngîind-o
uşor pe cap. 9onul cu care-i vorise acuma nu-i plăcea.
&u era chiar 'las[(, dar părea indiferent, în ciuda privirii
în care o învăluise.
'acă şi mai tîrziu va fi aşa, aş fi preferat să rămînă
toat viaştie
fără ăsă ţa un
dece
ăiatşimic (, se gîndi
oarecum ea ănesim
dezam indu-se
gită, ţdar ine,
încercînd
totuşi să pară veselă şi la largul ei. .
+a !vigdor găsi scrisorile ei dragi de acasă şi,
trecînd frîul lui +aurie, le citi cu lăcomie, în vreme ce
înaintau încet pe drumul care urca şerpuind între garduri
verzi, unde trandafirii erau în floare, ca în iunie.
— Mama îmi scrie că $eth se simte rău. Mă gîndesc
de multe ori că ar treui să mă întorc acasă, dar toată
lumea îmi spune să rămîn, şi eu rămîn, pentru că nu ştiu
dacă voi mai apuca vreodată acest prilej, zise !m",
întorcînd grav paginile scrisorii.
— Cred că e mai ine aşa) acasă tot n-ai putea să
faci nimic şi e o mare mîngîiere pentru ei să ştie că tu
eşti aici, sănătoasă şi fericită şi că te distrezi aşa de ine,
draga4icînd
mea. acestea, +aurie se trase mai aproape şi !m"
se simţi mulţumită, căci privirea, gestul şi acea alintare
ca de frate, 'draga mea(, păreau s-o încredinţeze că,

dacă se va găsi vreodată într-o mare supărare, nu se va
simţi singură, într-o ţară străină. Ea rîse şi-i arătă o schiţă
reprezentînd pe Jo în uniformă de scriitoare, cu moţul
drept
'<eniulpearde/(
vîrful onetei, iar din gură îi ieşeau vorele%
+aurie zîmi, o luă şi o ăgă în uzunar, 'ca să n-o ia
v;ntul(, şi apoi ascultă cu interes scrisoarea vioaie pe
care i-o citi !m".
— Ăsta e un adevărat Crăciun. e dimineaţă daruri,
după-masă scrisori şi întîlnirea cu tine şi seara petrecere,
zise !m", cînd se opri la ruinele vechii cetăţui, şi un cîrd
de păuni minunaţi se strînse în jurul lor, aşteptînd să li se
dea de mîncare.
8n timp ce !m" stătea rîzînd pe o piatră şi arunca
fărămituri păsărilor +aurie o privi, aşa cum îl privise şi ea
pe el, curios să vadă ce schimări aduseseră timpul şi
viaţa. &u găsi nimic care să-l mire sau să-l
dezamăgească. impotrivă, nu putea să aiă decît
cuvinte devorire
afectări în admiraşiţie, căci,eilăde
în felul sînd
a fi,la!m"
o parte
era totanumite
aşa de
veselă şi de graţioasă ca totdeauna, la care treuie să
adăugăm acel 'ceva( în îmrăcăminte şi în port, pe care-
l numim eleganţă. Căpătase mai mult 'aplom(, de cînd
se plima printre atîţia oameni necunoscuţi, ceea ce o
făcea să pară femeie de lume, mai mult decît era în
realitate) dar vioiciunea ei impulsivă tot mai apărea din
cînd în cînd, voinţa ei era tot aşa de dîrză şi sinceritatea
ei înnăscută nu-şi pierduse nimic din farmecul de
totdeauna, în contact cu noua ei viaţă.
+aurie nu prinse chiar atît de multe lucruri, în vreme
ce-o privea cum dă de mîncare la păuni, dar ceea ce
văzu îl mulţumi şi păstră în suflet multă vreme silueta
unei fete zîmitoare în lumina soarelui, care-i îndulcea
alastrul
strălucirearochiei
părului.şi-i scotea în relief roşul orajilor şi
Cînd ajunsera sus, pe podişul ae piatră de pe vîrful

dealului, !m" îi făcu cu mîna, în semn de un venit, în
colţul ei referat şi-i zise, arătind cu degetul%
— Mai ştii Catedrala, Corso, pescarii trăgîndu-şi
plasa incărcat
chuert, ă, drumul
tocmai spre şi1illa
jos, acolo, mai 6ranca,
presus turnul lui
de toate,
punctul acela din depărtare, care zic unii că ar fi Corsica
— *tiu, nu s-au schimat mult, de cînd le-am văzut
eu ultima dată, răspunse el, fără entuziasm.
— Ce n-ar da Jo, să vadă insula aceea faimoasă/
zise( !m", care se simţea ine dispusă şi ar fi vrut să
fieTşi el la fel.
— a, cred/, fu tot ce răspunse el, dar încercă să
vadă mai ine conturul insulei pe care o fiinţă mai
puternică decît &apoleon o făcea să para interesantă m
ochii lui.
— =ită-te ine la insulă, de dragul lui Jo, şi pe urmă
vino şi povesteşte-mi ce-ai mai făcut, de cînd nu ne-am
mai văzut, zise !m", pregătindu-se să stea de voră cu
ei, caar
doi vechi prieteni.nu fu prea însufleţită, căci, deşi
convorirea
+aurie îi răspunse cu voie ună la toate întreările, nu
putu să afle decît că se plimase prin toată Europa, şi că
ajunsese pînă în <recia. upă ce pierdură astfel o oră,
vorind despre lucruri fără importanţă, se întoarseră
acasă. +aurie salut ă pe doamna Carrol şi-i ărăsi,
făgăduindu-le că va veni la petrecere.
8n seara aceea, !m" se hotărî sa-l cucerească pe
+aurie. 9impul şi viaţa îi schimaseră pe amîndoi şi,
acum, dupăH o despărţire atît de lungă, vedea într-o altă
lumină pe psietenul ei din copilărie, care nu mai era
'ăiatul nostru(, ci un ărat frumos, fermecător. !m"
ştia unde-i stă puterea şi o puse ine în valoare, cu
îndemînarea şi gustul care sînt o adevărată avere pentu
o fatăMuslina
frumoasşiă,tulul
dar serau
ăracăieftine
. la &isa şi !m", urmînd
moda engleză, aşa de simplă la fete tinere, îşi făcea
toalete încîntătoare, garnisindu-le cu flori proaspete sau

cu cîte vreun lucru de nimic, care nu costa mult, dar era
de efect. Cîteodată, artista era mai tare decît femeia şi
atunci !m" se lăsa dusă de farmecul unei pieptănături în
stil antic,privirile.
atrage a unei draperii clasice,
ar, drag sau a unei
ă oamne, atitudini
avem ce
fiecare
slăiciunile noastre şi le iertăm mai uşor pe ale celor
tineri, care ne încîntă ochiul cu graţia lor şi ne înveselesc
sufletul cu vanităţile lor nemeşteşugite.
— Ţin să mă găsească ine şi să le spună acasă, îşi
zise !m", punîndu-şi rochia veche de mătase ală a lui
6lo şi împodoind-o cu tul vappros, în care umerii ei ali
şi capul e cu plete aurii făceau un efect încîntător.
3ărul şi-l lăsa în voie pe umeri, după ce-şi strîngea
mai multe ucle într-un conci, la spate, ceea ce îi da un
aer de ':ee(.
— &u se poartă aşa, dar mie îmi stă ine. &u vreau
să mă fac o sperietoare, zise ea, cînd o sfătuiau să şi-l
încreţească sau să şi-l împletească în coade, după cum
cerea3entru
ultima cmod ă.
ă, n-avea podoae destul de frumoase
pentru această zi de sărătoare, !m" îşi prinse volanele
rochiei cu ucheţele de azalee, iar pe lîngă umeri, frunze
delicate de viţă. !ducindu-şi aminte de pantofii pictaţi, îşi
privi mulţumită sandalele de satin al şi se plimă prin
odaie, admirîndu-şi singură picioarele.
'Mănuşile şi evantaiul merg de minune cu florile şi
'mouc$oir (-ul cu dantelă veritailă, pe care mi-l dă
mătuşa mă face chiar elegantă. acă aş avea doar un
nas şi o gură clasică, aş fi pe deplin fericită(, zise ea,
privindu-se în oglindă cu un ochi critic la lumina
sfeşnicelor pe. care le ţinea în mînă.
Cu toată această durere a ei de totdeauna, p ăşea
veselă şi graţioasă prin salonul cel lung. !m" nu alerga
niciodată, cine,
prinde mai ăci fiind înalt
decît dacăă, ar
găsea că pe
fi făcut aerul de Junon
femeia ă ăo
sportiv
şi nostimă. !şteptînd pe +aurie, se aşeză su candelarul
care făcea s ă-i scînteieze părul şi scotea în relief alul

nepătat al rochiei) apoi se răzgîndi şi se duse la celălalt
capăt al camerei, parcă ruşinată de vanitatea ei. Mai ine
decît aşa nici n-ar fi putut găsi, căci +aurie deschise uşa
ffereastra
ără zgomot şi ă!m"
îndep rtată,nu-l auzi intrînd
cu capul ei al şişi,fincum stăprofila
ce se tea la
pe roşul perdelelor făcea tot atît efect cît o statuie ine
plasată.
— $ună seara, iana/ zise +aurie, învăluînd-o într-o
privire încîntată care făcu plăcere lui !m".
— $ună seara, !pollo/ răspunse ea, zîmindu-i, căci
şi el părea foarte ,(d8bonnaire( în seara aceea şi la
gîndul că va intra în sala de al, la raţul unui ărat aşa
de frumos, !m" compătimi din inimă pe cele patru
domnişoare avis, care erau aşa de anoste şi la care nu
se uita nimeni.
— =ite florile/ Mi-am adus aminte, că nu ţi-a plăcut
niciodată ceea ce :annah numea 'o sorcovă( şi le-am
aranjat chiar eu cu mîna mea, zise +aurie, întinzîndu-i. un
uchet mic, de
ea-l dorea, darcîte
prezentat cu gust,
ori trecea pe laîntr-un
vitrinamîner pe care
magazinului
Cardiglia.
— Ce drăguţ eşti/ e0clamă ea, plină de recunoştinţă.
acă ştiam, ţi-aş fi luat şi eu ceva, deşi nu cred că ar fi
fost aşa de frumos ca darul tău/
— Mulţumesc, dar asta nu e încă demn de tine,
pentru că te-ai făcut foarte frumoasă, zise +aurie, în timp
ce ea-şi prindea răţara de argint.
— 9e rog, +aurie/
— Credeam că-ţi plac complimentele/
— +a tine sună nenatural. Mă încînta mai mult felul
tău franc de altădată.
— Mă ucur/
*i +aurie răsuflă uşurat, apoi îşi încheie mănuşile, o
întreă dacăîmpreun
cînd ieşeau e dreapt
ă ălacravata
ceaiuri, lui,
acasîntocmai
ă. cum făceau,
Musafiri ea acei adunaţi în lunga 'salle ă manger(,

în seara aceea, nu poţi să găseşti .decît în Europa.
!mericanii, foarte primitori, îşi poftiseră toate
cunoştinţele din &isa şi, cum n-aveau nimic împotriva
rangurilor
aduseseră de noleca
acolo, ţe, puseser mîna mult
să deaă mai pe ăcîteva şi le
strălucire
petrecerii lor de Crăciun.
=n prinţ rus inevoi să stea într-un colţ de voră,
timp de o oră, cu o doamnă cît toate zilele, îmrăcată ca
mama lui :amlet, în rochie de catifea neagră şi cu
panglică rodată cu perle, su ărie. =n conte polonez,
în vîrstă de opsprezece ani, se devotă trup şi suflet
doamnelor care-l găsiră 'dulce şi femecător(, şi un
neamţ lat cît uşa, care venise numai pentru masă, se
învîrtea de colo pînă colo, prin salon, să vadă ce se mai
poate mînca. ecretarul particular al aronului >otschild,
un evreu cu nasul orcănat şi cu ghete strimte, zîmea
mieros tuturor, ca şi cum faima numelui stăpînului său s-
ar fi resfrînt şi asupra lui. =n francez voinic, care
cunoştea
dans, iar pe împărat,
domna venise osăenglezoaic
de Jones, -şi satisfacăă în
pofta
vîrstde
ă,
împodoea sala cu numai puţin de opt fete de-ale ei. Mai
erau apoi americance sprintene, cu vocea piţigăiată,
englezoaice frumoase, dar fără viaţă, şi cîteva
franţuzoaice simplu aranjate, dar nostime. &u lipseau nici
tinerii, veşnic călători, care se distrau fără grijă, în vreme
ce mame de toate naţiile, înşirate la perete, le zîmeau
inevoitoare, de cîte ori dansau cu fiicele lor.
#rice fată îşi poate închipui satisfacţia lui !m", cînd
'apăru pe scenă( la raţul lui +aurie. *tia că e frumoasă,
era moartă după dans — într-o sală de al se simţea ca
la ea acasă — şi îi plăcea să-şi pună la încercare darul ei
de a fermeca şi de a cuceri oamenii. 7 se făcu milă de
fetele avis, care erau stîngace, anoste şi fără
cunoştiin
mătuşi ăţetrîne,
— afar ă de un tat
şi posomorîte —ăşiposomorît
trecînd pe şi
lîngde nişte
ă ele le
salută prietenos. !cest gest pe de o parte arătă rochia în
toată splendoara ei, pe de alta le a ţîţă curiozitatea, să

ştie cine e tînărul distins, care o însoţea. Cînd se auziră
primele m ăsuri de vals, !m" se aprinse la faţă, ochii îi
scînteiară şi piciorul începu să ată tactul nerădător pe
podea, fiindc
închipuie deciă dansa
oricineine şi vrea
ce lovitură sfuă-ipentru
arate lui
ea +aurie.
să-l aud8şi
ă
întreînd-o pe un ton foarte calm%
— Ţii să dansezi
— !poi, de oicei, asta se face la un al/
1ăzînd privirea ei mirată şi oarecum nemulţumită,
+aurie se grăi să-şi îndrepte greşeala, zicinTH
— 1oiam să zic, primul dans. 8mi permiteţi
— &u pot să-ţi dau decît unul singur, dacă-l las de o
parte pe conte. ansează splendid, dar are să mă ierte,
ţinînd seamă că tu eşti un prieten vechi, zise !m",
sperind să-l impresioneze pe +aurie cu acest titlu şi s ă-i
arate că nu-i de glumit cu ea.
— răguţ ăieţel, dar cam scurt parcă sa susţină pe
#cea fiicădea înalt

Minunat zeilor
ă, minunat de mîndr ă
fu totuşi singura satisfacţie pe care o căpătă.

<rupul în care se găseau e era compus numai din
englezi şi !m" fu silită să danseze cotillionul foarte
tacticos, dar aia ţinîndu-se de neastîmpăr, simţind că ar
fi fost în stare s ă joace o tarantelă, fără să-şi piardă
răsuflarea. +aurie o cedă 'ăieţelului drăguţ( şi se duse
să-şi facă datoria faţă de 6lo, fără s-o încredinţeze pe
!m" că va avea plăcerea să danseze vreun dans cu el.
!ceastă lipsă de prevedere fu pedepsită, cum se cuvine,
căci ea se angajă imediat pînă la vremea mesei, hotărîtă
însă să se înmoaie, dacă el d ă vreun semn că se căieşte.
8i arătă carnetul de al, cu o satisfacţie îndreptăţită, cînd
el veni agale
primul dans, spre ea,ă însăloc
o polc s ă ţă
ltărea dea fuga,regretele
) dar ca să-i ceară
sale
politicoase n-o impresionară deloc şi cînd galopă
neuneşte cu contele, îl văzu pe +aurie stînd de vor cu

mătuşa ei, uşurat că a scăpat de grijă.
!sta era prea de tot şi !m" nici nu-l ăgă în seamă
multă vreme, adresîndu-i doar cîte un cuvînt între două
dansuri,
sau să secînd venea ălapentru
odihneasc doamna Carrol
o clip să-i cear
ă. 9otuşi, un acîi
supăărarea
făcu ine, căci o ascunse su o faţă zîmitoare şi păru
mai veselă şi mai plină de vervă decît oricînd. +aurie o
urmărea încîntat cu privirea, fiindcă ea nu ţopăia, nici nu
se strîma, ci se mişca cu graţie, cu multă viaţă, făcînd
ca dansul să fie o adevărată plăcere pentru partener. e
apucă astfel s-o studieze din acest nou punct de vedere
şi, după scurt .tip, ajunse la concluzia că 'mica !m" va
deveni o femeie încîntătoare(.
Era o petrecere foarte însufleţită, căci curînd toată
lumea fu prinsă în acest vîrtej de veselie. Cei din
orchestră sunau cu poftă din trompetă, ăteau toa şi
scîrţîiau la vioară. 6iecare dansa cu cine putea şi cei care
nu se pricepeau, admirau cu plăcere pe ceilalţi. e
întunecase atmosfera
avis, iar fetele Jonescusăatîtea
reau reprezentante
prin sală ca oale familiei
turm ă de
girafe. ecretarul, cu faima stăpînului tipărită pe frunte,
trecea prin salon ca un olid, cu o franţuzoaica zvăpaiată
care mătura podeaua cu trena ei de satin roşu. &eamţul
cel gras descoperi în sfîrşit masa, se aşeză acolo şi nu se
mai sculă, speriind pe chelner, cît mînca. ar prietenul
împăratului se acoperi de glorie. ansă toate dansurile,
fie că le ştia, fie că nu le ştia, făcînd piruete, cînd nu se
pricepea să facă o figură. Era o plăcere să vezi pe omul
acesta voinic mişcîndu-se cu atîta uşurinţă, fiindcă, deşi
'avea oarecare greutate(, sărea ca o minge, se înroşea
la faţă, chelia îi lucea, cozile de la frac s ăltau cu furie,
cînd într-o parte, cînd într-alta, şi-i sfîrîiau călcîiele, de
aprinderea cu care juca iar cînd se oprea muzica, îşi
ştergea
fericit, casudoarea de pe
un 3ic?Kic? fruntefăşirăzîmea
francez, la toata lumea,
ochelari.
!m" şi polonezul dădură dovadă de aceiaşi

entuziasm, dar cu mai multă graţie şi, la un moment dat
+aurie se trezi ătînd măsura în ritmul pantofilor ali,
care zurdau neoosiţi pe lîngă el, de parcă ar fi avut
aripi.
un de Cîndlaînea,
celecudin'nesfîrşite
urmă, micul 1ladimir
regrete că îşitreuie
luă ramas
s-o
părăsească aşa devreme(, !m" se duse să se
odihnească vrînd să vadji cum a suportat pedeapsa
cavalerul ei necredincios.
8i făcuse ine, căci la douăzeci şi trei de ani, durerile
se potolesc în tovărăşia celor dragi şi nervii se
încordează, sîngele zvîcneşte şi-ţi recapeţi una
dispoziţie, su farmecul ameţitor al frumuseţii, al luminii,
al muzicii şi al mişcării. >idicindu-se, să-i ofere scaunul
lui, +aurie părea acum mai vioi, mai plin de viaţă şi, cînd
dădu fuga să aducă ceva de mîncare şi de aut, !m" îşi
lise mulţumită%
— 3arcă ai fi acea 'Femme peinte par elle-mTme( a
lui $alzac, zise el, făcîndu-i vînt cu evantaiul şi apoi
întinzîndu-i
— &umai ceaşca de meu
că rujul cafea.
nu se ia.
*i !m" îşi trecu mănuşa ală peste orazul ei aprins
şi apoi i-o arătă, tot aşa de nepătată, cu o seriozitate,
care-l făcu să rîdă.
— Cum se numeşte voalul ăsta întreă el, atingînd
un fald al rochiei care-i venise pe genunchi.
— 7luzie.
— 3otrivit nume. E foarte drăguţ/ Ceva nou, nu
— E vechi de cînd lumea. +-ai văzut pe zeci de feţe şi
n-ai găsit că e drăguţ pînă azi, şiretule/
— &u l-am mai văzut niciodată pe tine, ceea ce
e0plică greşeala mea.
— ! să nu mai aud de astea. E oprit. 8mi place mai
mult cafeaua decît complimentele. *i nu te mai aşeza
aşa pe scaun.
+aurie seMscul
ă sco i din sărite.
ă ţimediat în picioare şi-i luăHfarfuria
goală din mînă, fără să protesteze. imţea un fel de
plăcere ciudată să se lase condus de 'mica !m"(, căci lui

!m" îi pierise toată timiditatea şi o cuprinse o dorinţă
irezistilă de a-l umili, aşa cum li se întîmplă cîteodată
fetelor, cînd stăpînii creaţiei dau dovadă de supunere.
— atjocoritoare.
privire =nde ai învăţat lucrurile astea întreă el cu o
— +ucrurile astea, e cam vag spus. &-ai vrea, te rog
să fii mai lămurit i-o întoarse !m", care înţelese perfect
de ine ce vrea să spună, dar voia tocmai să-l pună să
e0plice ceea ce e ine0plicail.
— 8n sfîrşit... aerul pe care l-ai... felul tău de a fi...
siguranţa... cum să zic... iluzia, încercă +aurie, rîzînd să
iasă din încurcătură.
— 1iaţa prin ţări străine îţi dă oarecare lucru, fără să
vrei. Eu învăţ şi joc pe scenă în acelaşi timp. Cît despre
asta zise, uitîndu-se la rochia ei tulul e ieftin, florile le iei
pe nimic şi m-am învăţat să-mi pun în valoare toaletele
mele de fată săracă.
!ia spuse aceste vore şi lui !m" îi păru rău,
temîndu-se căăn-a
dar din aceast clipfă,cut ineospl
+aurie ă ăspun asta,mult
cu şiă mai cu glas tare,
şi admir ă
şi repectă în acelaşi timp curajul şi rădarea, care ştiau
să se folosescă cu diăcie de orice împrejurare, şi firea
veselă, care acoperea sărăcia cu flori. !m" nu afla
înciodata de ce se uită la ea cu atîta unătate, nici de ce
îi umplu tot carnetul cu numele lui şi îşi închină toată
seara numai ei) dar impulsul care dusese la această
schimare plăcută fu rezultatul primei impresii noi, pe
care amîndoi o produseră şi o primiră, fără să-şi dea
seama.
CAP. XV
O CĂSNICIE AŞA CUM AR TREBUI SĂ FIE
8n 6ranţa, fetele o duc rău, pînă mărită, după care,

cuv;ntul de ordine devine% '1ive la liertă(. 8n !merica,
după cum ştie oricine, fetele semnează de vreme un act

de independenţă şi se ucură de liertate cu o poftă de
adevărate repulicane, ce sînt, dar tinerele mame, de
oicei, adică de la tron, odată cu sosirea pe lume a
primului
mînăstire,moştenitor şi duc de
dar fără liniştea o via ţă retras
acolo. ă, aproape
+e place sau nu,caele
7a
sînt înlăturate din viaţa pulică, cum se termină ziua
nun_îi, cu liamîntările şi ucuriile ei şi multe din ele sigur
că se mira, cum se mira nu de mult o femeie splendidă%
'înt tot aşa de frumoasă ca şi mai înainte, şi totuşi
nimeni nu mă agă în seamă, de cînd m-am măritat(.
&efiind o femeie de lume, Meg nu avu să treacă prin
această încercare, pînă cînd copiii ei împliniră un an, căci
m lumea ei icstrînsă predominau oiceiurile primitive şi
ea era acum mai iuită ca oricînd.
Cum era foarte feminină, instinctul matern pusese
stăpînire pe ca de la început, şi Meg îşi vedea de copiii ei,
fără să mai ţie seamă că mai e0ista pe lume şi casă şi
ărat. 4i şi noapte se pleca cu neostoită grija asupra
lor, lăsînd
irlandez pe John
ă era la cheremul
stăpîna ucătăriei.servitoarei,
6iind un omc ăci cacum
ăruia oîi
plăcea să stea pe acasă, lui John îi lipsea solicitudinea de
totdeauna a soţiei lui, dar cum îşi iuea copiii la neunie,
renunţă cu voie ună, pentru o vreme, la înlesnirile vieţii
de familie, `icîndu-şi, cu o ignoranţă masculină, că în
curînd se va întoarce iar liniştea în casă. ar trecură trei
luni şi nici gînd să se întoarcă pacea. Meg era oosită şi
nervoasă — copiii îi luau toată vremea — casa era
neglijată şi ?itt", ucătăreasa, care nu prea îşi ătea
capul cu treaa, îl ţinea cam nemîncat. Cînd pleca
dimineaţa, era zăpăcit de cîte comisioane avea de făcut,
pentru mama care era prizonieră acasă. Cînd se întorcea
seara vesel şi se repezea să-şi îmrăţişeze familia, Meg
imediat îi tăia avîntul%
toată—ziua.
st/ !ia acum au adormit, după ce m-au necăjit
acă zicea cîteodată%
— :ai să ne jucăm ceva/

— &u se poate/ culăm copiii.
acă-i amintea că mai e0istă concerte, conferinţe în
oraş Meg îi răspundea hotărîtă, cu o privire de reproş%
— ă las copiii
Ţipetele pentru
copiilor distracţii noapte
îl deşteptau &iciodatdin
ă/ somn şi
fontoma ală care se mişca mereu pe lîngă pătuţurile lor
îl urmărea şi în vis. acă se auzea vreun scîncet de sus,
în timpul mesei, Meg lăsa ucatele neatinse şi dădea
fuga, să vadă ce s-a întîmplat, iar seara, cînd citea
jurnalul, diareea lui emi se amesteca cu ştirile maritime
şi căderea lui ais" avea influenţă asupra preţului
mărfurilor, căci pe doamna $roo?e o interesa numai şi
numai viaţa casnică.
$ietul om se simţea foarte nenorocit, căci vedea că
nou-născuţii îi furaseră sojia. Casa nu mai era decît o
cameră de copii şi veşnicul 'st/( îl facea să simtă acasă,
la el, ca un străin, care pătrunde în incinta sacră a unui
templu. *ase luni suportă omul fără să cricnească, dar
cînd văşi
ce fac zualcţăi nu
taţise
în arat ă ţnici
situa un8şi
ia lui. semn
căutde îndreptare,
ă mîngiiere în falta
ăcu
parte. cott se însurase şi-şi luase o casă nu departe de
ei, aşa că John se oişnui să se duca la el seara un ceas-
două, dnd salonaşul era gol şi soţia lui dnta sus,
nesfîrşite dntece de leagăn. oamna cott era o femeie
frumuşică şi vioaie, al cărei unic scop în viaţă era să
placă şi reuşea întotdeauna. <ăseai la ea un salonaş
luminos şi atragător, o masă de şah pregătită, un pian
acordat, conversaţie veselă şi o masă care te îmia cu
toate unătăţile.
+ui John i-ar fi plăcut mai mult să stea la el acasă,
dar cum salonaşul lui era singuratic, primi cu
recunoştinţă invitaţiile repetate ale vednilor.
+a început, Meg fu îndntată de acest aranjament şi
fu
să uşurat să salonaş,
moţăieă în ştie că John
ori sse distreaz
ă fac ă pe prin
ă zgomot undeva,
casa înşi loc
să
deştepte copii. ar, după ce le ieşiră dinţii şi începură să
se culce la ore fi0e, lăsînd mamei lor destulă vreme să se

odihnească, lui Meg i se ura să stea singură, cu coşul de
lucru, fără John în faţa ei, în haina lui veche de casă,
încălzindu-şi papucii pe gr ătarul de la soă. &u îndrăznea
săţ-lelege
în roage
că sea
ă îlstea acasăuitînd
doreşte, şi sedesimţea acele
toate jignit ăseri,
că dnd
el nu
el
o aşteptase în zadar să vină în salonaş, lîngă el. Era
nervoasă şi necăjită ae atîtea vegheri, în acea stare
sufletească prin care trec multe mame, dnd le apasă
grijile casei şi lipsa de oişnuinţă în gospodărie le ia
toată veselia.
'a(, îşi zicea ea, uitîndu-se în oglindă, am
îmătrinit şi m-am făcut urită. John nu mă mai place, de
aceea îşi părăseşte propria lui soţie şi stă numai cu
vecina lui cea frumoasa, care h-are griji ca mine. Ei, nu-i
nimic, copiii mă iuesc şi aşa. +or nu le pasă dacă sînt
galenă şi trasă şi n-am vreme să-mi încreţesc părul) dar
 într-o zi are să înţeleagă John cît m-am sacrificat pentru
ei. &u-i aşa, scumpii mei(
+a care
sdncet, ais"fericit
şi mama răspunde cu unpentru
ă îşi uita gungurit şi emi
o vreme decualte
un
necazuri. ar suferinţa o chinuia din ce în ce mai tare,
mai ales că John începuse să ţină de politică şi mereu
dădea o fugă la cott, s ă discute chestiuni interesante,
fără să înţeleagă că lui Meg îi e dor de el. 9otuşi, ea nu
spusese nici un cuvînt, pînă cînd într-o ună zi o găsi
mama ei în lacrimi şi ţinu morţiş să ştie ce s-a întîmplat,
de o vede mereu aşa de aătută.
— &-aş spune nimănui decît dumitale, dar am nevoie
de un sfat, fiindcă, dacă or merge lucrurile tot aşa, e ca
şi cum aş fi văduvă, începu doamna $roo?e, ştergîndu-şi
ochii pe aveţica lui ais", cu un aer ofensat.
— Cum să meargă, dragă, întreă mama ei,
îngrijorată.
vrea —şiJohn
eu slipseşte
ă stau toat ă ziua
cu el de acas
de vor ă şiduce
ă, se seara, cînd aş
mereu la
familia cott. &u-i drept cL cu să muncesc zilnic şi să n-
am nici un fel de distracţie. 9oţi ăraţii sînt egoişti,

chiar şi cei mai uni.
— *i femeile sînt la fel. &u-l învinui pe John, pînă nu
vezi dacă n-ai greşit şi tu undeva.
— Cum să neglijezi
9u nu-l nu-i găsesc vină, cînd mă neglijează
pe el
— Cum, mama/ Credeam că ai să-mi iei partea/
— igur, te înţeleg, draga mea, dar cred că vina e a
ta.
— Cum să fie a mea
— 7a spune te-a 'neglijat( John vreodată, cum zici tu,
atîta vreme cît iţi petreceai cu el serile, singurul lui
moment lier
— &u/ ar acum nu se mai poate, treuie să văd de
copii.
— Cred că s-ar putea totuşi şT treuie să poţi. 9u ştii
că mama ie dojeneşte şi tot ea te înţelege. 8mi dai voie
să-ţi voresc pe faţă
— igur, mamă/ 1oreşte-mi, ca şi cum aş fi iar mica
ta Meg. se
treuie multe
ă fac, maiori simt
ales denevoia sa-mi
cînd copiii arateăcineva
aşteapt tot dece
la
mine.
Meg trase scăunelul ei jos, lăngă al mamei ei, şi cele
două lemei stă tură de voră cu dragoste împreună,
legănîndu-se încet şi simţind că faptul de a fi amîndouă
mame se apropia una de alta, mai mult ca oricînd.
— !i comis greşeala pe care o comit cele mai multe
soţii, la începutul c ăsniciei. in prea multă iuire pentru
copii ţi-ai uitat datoria faţă de soţ. Era firesc să se
întîmple aşa, Megem dar treuie s-o îndrepţi, pînă nu e
prea tîrziu, caci copiii ar treui să vă apropie, nu sa vă
despartă, ca şi cum ar fi numai ai tăi şi John ar servi
numai ca să aducă ani în casă. !m văzut lucrurile astea
de mai multe săptămîni, dar n-am zis nimic, tot sperînd
să se—aranjeze de la
9are mi-e sine.
team ă că nu se mai poate îndrepHta
nimic. acă-l rog să stea acasă, are să-şi închipuie că sînt
geloasă şi nu vreau să-l jignesc cu asemenea gînduri. El

nu vede că-mi lipseşte şi eu nu ma pricep cum să i-o
arăt.
— 6ă să fie aşa de plăcut acasă, încît să nu mai aiă
poft să mai
casaă lui, dar plece.
singurraga mea, sta,
nu poate sînt şi
sigur că i-e
tu ăeşti dor de
mereu în
camera copiilor.
— ar n-ar treui să fiu acolo
— &u toată vremea. tai prea mult închisă în casă,
de aceea eşti mereu nervoasă şi nu eşti ună de nimic.
Meg, nu-ţi neglija aratul pentru copii. &u-l da afară din
camera lor, ci învaţa-l cum să te ajute. +ocul lui e acolo,
tot aşa de mult ca şi al tău, şi copiii au nevoie de el. &u-l
împiedica să-şi facă şi el partea lui de muncă. înt sigură
că o va face ucuros şi va fi mai ine pentru amîndoi.
— !şa crezi dumneata, mamă
— a, Meg/ *tiu, pentru că am trecut şi eu printr-
astea. Eu nu dau sfaturi, pînă nu le pun eu însămi în
practică. Cînd tu şi Jo eraţi mici, mi s-a întîmplat şi mie
e0act
fac cum ce treuie
ţi se întîmpl ă ştde
datoria ţie.mam
!veam impresia
ă, dac că nu-mi
ă nu stau toată
vremea cu voi. Cînd i-am spus că nu primesc să fiu
ajutată de nimeni, ietul tată-tău şi-a văzut de cărţile lui
şi m-a lăsat să-mi at singură capul cu voi. M-am zătut,
cît am jYutut, dar Jo îmi scotea peri ali. Mă mir că n-a
ieşit mai răsfăţata după cît de îngăduitoare am fost cu
ea. 9u nu prea erai sănătoasă şi atîta m-am necăjit cu
tine, că am căzut şi eu olnavă la pat. !tunci mi-a venit
tatăl tău în ajutor şi a pus toate lucrurile la punct, fără să
se pripească. Mi-am recunoscut imediat greşeala şt de
atunci n-am mai putut să fac nimic fără el. !sta e taina
fericirii căminului nostru. <rija de copii e una şi grija
ăratului pentru soţie şi a soţiei pentru ărat e alta.
6iecare îşi face partea lui, în afara de casă, dar acasă
sîntem într-un
— !şa glasăamîndoi.
e mam . *i dorinţa mea cea mai fierinte e să
fiu pentru soţul şi copiii mei ceea ce ai fost dumneata
pentru ai dumitale. ar arată-mi cum să fac tot ce-mi

spui.
— 9u ai fost totdeauna fata mea cea ascultătoare/
=ite, dragă, dacă aş fi în locul tău, aş lăsa mai mult pe
John
devreme să svad ă de săemi,
ă începi creşti fiindcă nu-i
un copil. niciodat
3e urm prea
ă aş ăface ce
te-am îndemnat de atîtea ori. !ş chema-o pe :annah, să-
mi ajute. E o doică... cum nu sînt multe pe lume. 3oţi să-i
încredinţezi copiii în toată liniştea, iar tu să te ocupi mai
mult de gospodărie. 9u ai nevoie de mişcare, :annah va
fi încîntată să stea cu ei, iar John şi-ar vedea iar de draga
lui soţie în salonaş. 7eşi mai mult. 6ii veselă, pe dt eşti de
grijulie, fiindcă zîmetul luminează toată casa. 3e urmă
aş încerca să arăt interes pentru ceea ce îl
entuziasmează pe John. =ite, Meg, stai de vora cu el,
pune-l să-ţi citească, schimaţi o idee şi ajutaţi-vă unul
pe altul, fu sta vîrită în casă, ca să nu vezi ce se mai
întimplă m lume, fiindcă eşti femeie, d caută să te cultivi
şi să înţelegi ce se petrece în jurul tău, pentru că de asta
se leag ă una
— John stare,
e aşa de apriceput,
ta şi a alor
o stăăi.mă creadă o proastă,
dacă-i pun întreări despre politică şi alte lucruri de felul
ăsta.
— Eu nu crea deloc, fiindcă iuirea e oară la o
mulţime de Ousururi şi pe cine ai putea s ă întrei, dacă
nu pe soţul tău încearcă, şi ai să vezi dacă n-are să-i
placă mai mult tovărăşia ta, decît mesele doamnei cott.
— !m să încerc. $ietul John/ Cum n-am avut eu grij ă
de el/ ar credeam că fac ine şi el nu zicea nimic.
— ! vrut să nu pară egoist, dar s-a simţit singur, mi
se pare, Meg/ 9ocmai acum e vremea cînd tinerii
căsătoriţi se simt înclinaţi să fie mai uniţi, căci iuirea
piere, dacă n-ai grijă s-o păstrezi, şi primii ani ai fiinţelor
dragi, cărora ei le-au dat viaţă, c cea mai frumoasă
epoc ă din
pentru toat
copii, c ăăcicnumai
ăsătoria
ei lor. John
te vor să snu
ajuta ărlfie un deplin
ai pe străin
nftnătos şi fericit, în lumea asta de griji şi ispite, şi numai
prin ei veţi învăţa să vă iuiţi şi să vă cunoaşteţi unul pe

altul. *i acum le las, draga mea. <îndeşte-te la sfaturile
mamei tale şi urmează-le, dacă ţi se par une.
umnezeu să te aiă în paza lui, fata mea/
primaMeg se gîndi,
încercare nulereuşi,
găsi aşa
une şi le
cum urmăea.
dorise întocmai, deşi
$ineînţeles,
copiii o chinuiau şi-şi făceau de cap, cînd vedeau că,
dacă ţipă şi dau din picioare, lise face voia. Mama
devenise roaa capriciilor lor, dar tata nu se lăsa dus de
ei chiar aşa de uşor şi John amăra din cînd în cînd pe
soţia sa cea iuitoare, încercînd să-şi liniştească fiul cel
neastîmpărat. Căci emi moştenise puţin din 'tăria de
caracter( a tatălui său — ca să nu-i zicem încăpăţînare —
şi, cînd îşi punea cl în minte ceva, toate rugăminţile şi
toate ameninţările din lume nu-l putea îndupleca. Mama
gasea că e prea mic, ca să-l înveţe să-şi stăpîneasca
poftele, dar tata zicea că nu e niciodată prea devreme,
ca să te oişnuieşti să asculţi, aşa că domnul emi
descoperi în curînd că, atunci cînd se punea la 'harţă( cu
'papa(, treuia pe
$a" respecta să înving
se dea
ătorăşi-şi
tut. iuea
9otuşi,tatca
ăl, englezul,
al cărui
'&u( serios, îl potolea mai ine decît toate sărutările
mamei.
Cîteva zile după convorirea cu mama ei, Meg se
hotărî să încerce aşa, cum o sfătuise ea. 3orunci o masă
ună, făcu rînduială în salonaş, se îmrăcă frumos şi
culcă devreme copiii, ca nimic să nu-i strice socotelile.
ar, din nefericire, în seara aceea, emi n-avea deloc
poftă să se culce şi era pus pe scandal. egeaa îi cîntă
Meg, îl legănă, îi spuse poveşti şi încercă toate
farmecele, care-i treceau prin minţe, doar-doar o adormi,
multă vreme după ce ais" trecuse în lumea visurilor, ca
o fetiţă dulce şi grăsuţă ce era. >ăutăciosul de emi
stătea cu ochii mari deschişi, că ar fi descurajat şi pe
mama— cea mai răd
E cuminte ătoare.
emi şi închide ochii,H pînă dă mămica
ceaiul lui tăticu, zise Meg, cînd auzi uşa din faţă
închizîndu-se încet şi pasul inecunoscut al lui John

îndreptîndu-se tiptil spre sufragerie.
— *i emi vlea ţeai/ sări emi, gata să ia şi el parte
la petrecere.
— &u
prăjituri se poate/
pentru mîine +asă că-ţă
diminea ţi ,pdac
ăstreaz ă meămica
ă emi nişte
cumintp şi
face nani, ca ais".
— Mh/ şi emi strînse tare ochii, ca să i se prindă
mai iute somnul de gene şi să vină 'mîine( mai de graă.
6olosindu-se de acest moment prielnic, Meg se
strecură jos şi dădu fuga să-şi întîmpine soţul cu zîmetul
pe uze şi cu panglica alastră în păr, care-i plăcea lui
aşa de mult. El o văzu imediat îşi zise mirat, dar încîntat
de surpriză%
— :m, mămico, ce frumoasă sîntem azi/ !ştepţi
musafiri
— &umai pe tine, dragă.
— E vreo onomastică, vreo zi de naştere a cuiva
— &u, dar m-am săturat să fiu mereu îmrăcată,
cum dă laumnezeu.
cînd vii masă oricît9udeeşti totdeauna
oosit ca scos
te-ai întoarce dedin cutie,
la slujă.
!tunci de ce n-aş fi şi eu, care am atîta vreme.
— # fac din respect pentru tine, dragă, răspunse
John cu o plecăciune de modă veche.
— *tim noi, ştim noi, rîse Meg, uitîndu-se la el pe
deasupra ceainicului, iar veselă şi frumoasă ca altădată.
— eara asta e o minune, întocmai ca pe vremuri. 8n
sănătatea ta, Meg/ şi John îşi sori ceaiul cu un aer de
mulţumire, părînd pe deplin fericit.
$ucuria îi fu însă de scurtă durată. &u pusese ine
ceaşca jos, că se auzi cineva clănţănind la uşă şi o voce
suţire rugîndu-se nerădătoare%
— Chide uşa/ 1ine emi.
— E ăiatul cel rău. 7-am spus că astă seară treuie
spicioarele
ă adoarmgoale,
ă singur
caşisăuite
-mi-lrăunde
ceascmi-e. 1ine
ă, zise pe scar
Meg, ă cu
ăgîndu-l
înăuntru.
— Mineaţă acuma, anunţă emi, vesel, intrînd în

cameră, în cămăşuţa lui lungă, festonată la mîneci, şi cu
toate uclele zîrlite şi începu să sară în jurul mesii, cu
ochii tot după prăjituri.
— &u,
culcare şi sănu-i
n-oîncă diminea
superi ţă. m
pe iata 9reuie
ămica. s!ltfel
ă te nu-
duci
ţi dlaă
prăjitura cu zahăr pe deasupra.
— emi iueşte pe tăticu, zise el şiret, încercînd să
se caţere pe genunchii lui John şi să ajungă la 'plăcerile
interzise(.
ar John clătină din cap, nemulţumit, şi se adresă lui
Meg.
— acă i-ai spus să se culce, f ă-l să se culce. !ltfel
nu te mai ascultă niciodată.
— a, sigur/ :ai, emi/
*i Meg îşi luă fiul de acolo. !vea poftă să-i tragă
cîteva micului încurcă-lume, care ţopăie vesel pe lîngă
ea. igur că sus îşi va recăpăta răsplata dorită.
Chiar aşa se şi întîmplă, căci Meg, slaă de înger, îi
d ădu o ucat
plimare, pînăă ade zahzi
doua ăr,deîl diminea
înveli ine
ţă. şi-i interzise orice
— Mh/, răspunse neascultătorul de emi care, cu
ucata de zihăr în mînă, era acum în al noulea cer,
mîndru de reuşita primei Ltic încercări.
Meg se întoarse în sufragerie şi totul părea că merge
strună, cînd stafia mică şi ucălată apăru iar în prag şi
dădu pe faţă isprava mamei, cerînd cu îndrăzneală%
— Mai vleau zahăl, mămico.
— Ei, asta nu mai merge, zise John sever, hotărî să-l
facă pe micul păcătos să asculte de părinţi. &u mai avem
pace în casă, pînă nu învaţă copilul ăsta să se culce, cînd
i se spune. +e-ai fost destulă vreme roaă. ă-i o lecţie şi
să terminăm odată. uie-l în pat şi lasă-l singur, Meg.
— &-are să stea. &u adoarme niciodată dacă nu sînt
eu lîng
—ă8l el.
fac eu să stea. emi du-te sus şi suie-te în pat,
cum a zis mămica.
— &u melg, protestă ăieţelul, apucînd prăjitura

mult dorită şi muşcînd din ea cu poftă.
— &u se răspunde aşa lui tăticu. 9e duc eu sus, dacă
nu vrei să mergi de unăvoie.
—
*i u-te de ascunse
emi se aiţi. emi
în nu iueşte
fustele pe tălui.
mamei ticu.
ar adăpostul nu-i servi la nimic, căci fu dat pe mîna
duşmanului, cu priviri rugătoare% '6ii lînd cu el, John/(,
care sperie de tot pe vinovat, căci, cînd îl părăsea
mămica, apoi ştim ca nu mai e departe ziua judecăţii.
6ără prăjitură, fără petrecere şi dus de o mînă care nu-l
slăea deloc spre patul lui nesuferit, ietul emi nu-şi
putut ţine furia şi se răzvrăti pe faţă, ţipînd şi zătîndu-se
cu putere, tot drumul, pînă sus. Cînd era ăgat în pat pe
o parte, se răsucea şi ieşea pe partea cealaltă şi fugea
spre uşă, ca să fie prins de poala 'togii lui şi pus iar la
loc. !cest joc ţinu, pînă-l părăsiră puterile pe ştrengar şi
atunci începu s ă urle, cît îl ţinea gura. !cest e0erciţiu
vocal de oicei o înmuia pe Meg, dar cu John nu merse.
El răămase
alint ri, nicicazah
deăpiatră şi
r, nici nici nunici
cîntece, se poveşti,
mişcă depîn
acolo. &ici
ă cînd şi
lumina îi fu stinsă şi numai tăciunii roşii din soă mai
înveseleau '8ntunericul cel mare( pe care emi îl privea
mai mult cu curiozitate decît cu frică. !ceastă nouă stare
de lucruri îl revoltă şi, aducîndu-şi aminte de sclava cea
iuitoare, care-i făcea toate voile, începu să ziere 'să
vie mămica(. cîncetul plîngător care urmă urletelor
pasionate merse lui Meg drept la inimă, şi ea dădu fuga
sus, rugîndu-se fierinte%
— +asă-mă să stau cu el. 3are să fie cuminte acuma,
John.
— &u, dragă/ 7-am spus că treuie să se culce, aşa
cum ai zis tu şi are să se culce, de-ar fi să stau şi toată
noaptea aici.
Meg,—
făar are simput
cîndu-şi ă se îmoln ăveasc
ări că şi-a deăatîta
părăsit iatul.plîns, stărui
— &-are să se îmolnăvească deloc. E aşa de oosit,

că i se închid ochii de pe acuma. *i pe urmă, lucrurile s-
au şi aranjat. înt sigur că a înţeles că treuie să asculte.
&u te mai amesteca. *tiu eu cum să-l iau.
— E copilul
capricios, meu
din cauza şi nuţeivreau
indulgen să devin
tale. u-te un ăom
jos,ădrag , şi
lasă ăiatul în seama mea.
Cînd John vorea pe acest ton poruncitor, Meg
asculta întotdeauna şi nu-i părea rău niciodată.
— Mă laşi să-l mai sărut o dată, John
— igur că da/ emi, spune 'noapte ună(
mămichii, care e oosită, căci stă toată ziua după tine.
Meg ţinea la acest gest matern, pentru că ştia că cu
o sărutare cîştiga întotdeauna lupta. !şa se întîmplă şi
acuma, căci după aceea aia se mai auziră suspinele
ăieţelului, care rămase nemişcat, tocmai în celălalt colţ
al patului, unde ajunsese, tot zvîrcolindu-se.
'$ietul de el/ E istovit de plîns şi nesomn. !m să-l
acopăr ine şi pe urmă mă duc să o liniştesc pe Meg(, se
gîndi
găseasc John, venind
ă adormit pe uşor la capul
neast;mp ăratul patului, sperînd să
moştenitor.
ar emi nu adormise încă, fiindcă atunci cînd tatăl
său se plecă să-l privească. emi deschise ochii, ăria
începu s ă-i tremure şi întinse raţele, zicînd cu un sughiţ
de căinţă%
— înt cuminte acuma.
tînd afară pe trepte, Meg se întreă ce-o fi cu
liniştea aceea din odaia copiilor şi, după ce-i trecură prin
minte tot felul de gînduri imposiile, se furişă înăuntru,
să vadă ce e. emi dormea dus, nu cu aerul lui semeţ de
altădată, ci strîns ghem în jurul unui raţ al tatălui lui,
ţinîndu-l de un deget, ca şi cum ar fi înţeles că dreptatea
merge mînă în mînă cu iertarea. John aşteptase cu o
rîdare de mamă să-i dea drumul mîna cea mică şi
aşteptînd, adormise,
fiul lui, decît oosit
de munca mai mult
din timpul zilei.de neînţelegerea cu
*i Meg, uitîndu-se la cele două capete de pe pernă,

zîmi ca pentru ea, apoi ieşi tiptil, zicîndu-şi mulţumită%
— e acum încolo n-am să mă mai tem că John va fi
prea aspru cu copiii mei. *tie cum să-i ia şi-mi va fi de
mareCînd
ajutor,
Johnfiindcă emijos
se coorî îmiînscoate peri
cele din ali.
urm ă, aşteptîndu-
se să-şi găsească soţia tristă sau gata să-i facă reproşuri,
fu fericit s-o vadă pe Meg cosind liniştită la o pălărie, şi
mirarea lui nu mai avu margini, cînd ea îl rugă să-i
citească ceva despre alegeri, dacă nu e prea oosit. John
inţelese imediat că se petrece o revoluţie la el în casă,
dar se feri să întree, ştiind că Meg nu poate ţine o lamă
pentru nimic în lume şi-i va spune tot imediat. Citi cu
plăcere o lungă dezatere şi apoi o e0plică cît putu mai
clar, în timp ce Meg căuta să pară că o intereseaza
grozav, punînd întreări cît mai inteligente şi încercînd
să-şi ţină gîndurile să n-o ia razna, de la starea naţiunii la
starea pălăriei. 9otuşi în adîncul sufletului ei îşi zise că,
pentru ea, politica face tot atîtea parale cît matematica
şi că rolul
altul) dar oamenilor politici ea
îşi ţinu pentru e doar să sepăînjure
aceste unul
reri cu pe
totul
feminine şi, cînd John se opri, ea clătină din cap şi zise cu
o frază pe care ea o găsea foarte diplomatică%
— &u ştiu zău .unde o să ajungem/
John rîse şi se uită o clipă la ea, cum îşi aranja pe
mînă pălăria din tul şi flori, privind-o cu un interes pe
care discursul său nu izutise să-l trezească.
'Ea încercă să arate interes pentru politică, doar ca
să-mi facă mie plăcere. !m să încerc să arăt şi eu interes
pentru mode, ca să-i fac ei plăcere. !şa e drept/ se
gîndea John, adăugînd tare%
— E foarte drăguţ ce faci tu acolo. !sta se cheamă
oneţică de dimineaţă
— #, nu/ !sta e o pălărie. Cea mai ună pălărie a
mea de teatre şi concerte.
— 8mi cer scuze. E aşa de mică, încît am crezut că e

unul din mofturile alea care zoară de pe cap. Cum o ţii
să nu fugă
— $ucăţile astea de dantelă se leagă su ărie şi
se prind cu oocul
*i Meg îşi puseăsta
pedecaptrandafir,
pălăriauite
şi-l aşa.
privi, zîmind
mulţumită.
— 8mi place pălăria, dar prefer chipul de su ea,
pentru că e iar tînăr şi fericit.
*i John o sărută, turtind oocul de su ărie.
— 8mi pare ine că-ţi place, fiindcă aş vrea să mă
duci într-o seară la un concert. !m nevoie de muzică să
mă mai înveselesc puţin. 1rei să mergem
— igur că vreau, la concert sau unde ai poftă. !i
stat închisă în casă atîta vreme, că puţină distracţie are
să-ţi facă ine şi mie la fel. ar cine ţi-a ăgat astea în
cap, mămico
— =ite/ 4ilele trecute stăteam de voră cu mama şi-i
spuneam că sînt nervoasă şi prost dispusă şi atunci ea
m-a
să-misfajute
ătuit la
să copii
mai schim
şi eu să pu
văţdinmai
felulmult
de via
de ţă % :annah
gospod ărie
şi să mă distrez cîte puţin din cînd în cînd, ca să nu
îmătrînesc înainte de vreme. E numai o încercare pe
care o fac de dragul tău, John, dar şi pentru inele meu,
pentru că mi-e ruşine, cînd mă gîndesc ce prost m-am
purtat cu tine, în ultima vreme şi vreau să-i dau iar casei
înfăţişarea de altădată. per că n-ai nimic împotrivă/
&u-i nevoie să mai spunem că John a luat-o în raţe
şi că pălăria aia a scăpat să nu fie făcută toată ucăţele.
ingurul lucru care ne priveşte pe noi fu c ă John n-avu
nimic împotrivă, judecind după schimările care avură
loc treptat în casă şi în sufletul locuitorilor ei. &u era de
loc un 'rai(, cum vrusese Meg, dar, după ce munca
fusese împărţită, totul merse mai ine. Copiii crescură
su
careîngrijirea părinteasc
făcu ordine ă a lor,
în regatul tatăiar
lui,Meg
om integru
îşi recăpşiăthot ărît,
ă una
dispoziţie şi-şi potoli nervii, făcînd mişcare, distrîndu-se
din timp în timp şi stînd de voră prieteneşte cu soţul ei

cel înţelept. Căminul deveni iar cămin şi lui John nici prin
gînd nu-i mai trecu să-l părăsească, doar dacă venea şi
Meg cu el.
oamna
$roo?e şi toatşiă domnul
lumea fucott
de venir
părereă încăvizit la familia
nică ieri, ca în
căsuţa lor, nu e atîta fericire. Chiar şi lui allie Moffat cea
veselă îi plăcea să vină pe la ei.
'E întotdeauna atîta linişte şi ucurie aici, îmi face
ine, Meg( zicea ea, uitîndu-se în jurul ei cu ăgare de
seamă, vrind parcă să descopere farmecul odăilor lui
Meg, ca să-l ducă şi ea dincolo, în casa cea mare, în care
domnea o splendidă singurătate, c ăci la ea nu găseai
copii ucălaţi şi zgomotoşi, iar &ed trăia într-o lume a lui,
aparte, unde nu putea pătrunde ea.
upă multe diuiri, John şi Meg descoperiră astfel
cheia fericirii casnice şi fiecare an al vieţii lor împreună le
ajuta s-o folosească mai din plin, dezvăluînd culorile
adevăratei iuiri de familie şi a ajutorării reciproce, pe
care
nu lelepot
potcump
aveaăra.
şi cei săraci,sens
8n acest dar se
pe poate
care oamenii ogaţi
spune despre
tinerele soţii şi mame că sînt 'aşa cum treuie să fie(,
departe de frămîntările lumeşti, iuite de fiii şi fiicele lor,
care se agaţă de ele, neînspăimîntaţi încă de suferinţe,
sărăcie şi vîrstă înaintată, păşind, pe vreme ună sau pe
vreme rea, alături de prietenul credincios, care e în
adevăratul înţeles al cuvîntului un 'stăpîn( şi învăţînd, ca
Meg, că cea mai fericită împărăţie a femeii e căminul şi
că cea mai mare cinste pentru ea este să-l conducă, nu
ca o regină, ci ca o mamă şi o soţie înţeleaptă.
CAP. XVI
LAURENCE CEL LENEŞ
+aurie se dusese la &isa, cu gînd să stea o

săptămînă, şi rămase o lună. e săturase să tot
rătăcească mereu singur, dar cu !m" alături, colţurile de

natură din aceste ţări îndepărtate păreau să capete un
farmec deoseit, amintindu-i de casa lor. 8i era dor să fie
iar alintat ca pe vremuri, căci nimic nu-l incinta aşa de
mult
răsfăţacacaiuirea de sor
şi celelalte, a celor
ă era
dar foartepatru fete.ă s!m"
ucuroas nu-l
ă-l vadă,
el fiind singurul reprezentant al familiei sale dragi de
acasă care-i lipsea mai mult decît voia ea s-o
mărturisească. Cum e lesne de înţeles, se simţeau foarte
foarte ine unul cu celălalt şi stăteau mult împreună,
călărind, plimîndu-se, dansînd, pierzînd vremea, fiindcă
la &isa, nimeni nu poate să se ţină de un lucru în timpul
sezonului. ar, în vreme ce în aparenţă, se distrau fără
grijă, ei se studiau reciproc şi-şi întăreau anumite păreri,
unul despre celălalt. 3e zi ce trecea, !m" se ridica în
stima prietenului ei, iar el se coora într-a ei şi amîndoi
simţiră această stare de lucruri, înainte ca vreunul din ei
să fi rostit vreun cuvînt. !m" căuta să placă şi reuşea,
căci îi era recunoscătoare pentru nenumăratele plăceri,
pe care i le fă
persoanele cea el, şi-lştiu
feminine răsplsătea
le cudea
miciHservicii,
un farmec cărora
de
nedescris. +aurie nu făcea nici un fel de sforţare, ci se
lăsa dus de împrejurări, încercînd să uite, zicîndu-şi că
toate femeile treuie să fie amaile cu el, pentru că una
fusese rea. 3entru el, să fie generos, era simplu ca ună
ziua şi i-ar fi cumpărat lui !m" toate fleacurileH din &isa,
dacă ar fi avut poftă. ar în acelaşi timp simţea că-i va fi
foarte greu să schime parerea pe care şi-o făcuse !m"
despre el şi începuse să-i fie teamă de ochii ei alaştri,
care-l cercetau fără milă, cu o privire tristă şi
dispreţuitoare.
— Ceilalţi s-au dus să petreacă ziua la Monaco. Eu
am fost mai ucuroasă să rămin acasă şi s ă scriu scrisori.
!cum le-am terminat şi vreau să mă duc la 1alrosa să fac
schiţa. 1ii şipetu care-l
la +aurie, cu mine,
găsi între
întinsă !m",
pe unvenind pe lacaprînz
şezlong, de
oicei.
— a, dacă ţii/ ar nu crezi că e prea cald pentru o

asemenea plimare, întreă el alene, căci salonul
răcoros părea mult mai plăcut decît lumina oritoare de
afară.
— +u
altceva ămfătr
de ăsura
cut decîtşi smîn
ă-ţiăţii$aptise,
umrela aşa
şi csăă tu
nu-n-ai
ţi păsătezi
ai
mănuşile, i-o întoarse !m", uitîndu-se cu un zîmet ironic
la mănuşile lui imaculate, care erau slăiciunea lui.
— !tunci merg cu plăcere.
*i întinse mîna să-i ia caietul de schiţe. ar ea şirl
vîrî su raţ şi-i răspunse grăită%
— &u te deranja. 3e mine nu mă ooseşte şi tu nu
eşti demn să-l duci.
+aurie ridică sprîncenele a mirare şi o urmă domol,
în vreme ce ea coora scările în goan ă, dar, cînd se suiră
în trăsură, luă el friul şi-l lăsă pe micul $aptiste să moţăie
pe scaunul de la spate.
Ei nu se certau niciodată, !m" era prea ine
crescută şi +aurie prea leneş, deocamdată, ca să se
aprind ă,fur
zîmi şi aşa
ă iar
încît, cînd uni
prieteni el oca
privi pe su pălărie, ea îi
înainte.
Era o plimare minunată, pe un drum ce şerpuia
printre colţuri pitoreşti de natură, care încîntau ochiul
iuitor de frumos. 7ci o mănăstire veche, de unde coora
psalmodierea gravă a călugărilor. incolo, un cioan cu
picioarele goale în pantofi de lemn, cu pălărie ţuguiată şi
cu o sarică aruncată pe un umăr, stătea pe o piatră şi
cînta din fluier, în vreme ce unele din caprele lui săreau
din stîncă în stîncă, iar altele stăteau cuminţi la
picioarele lui. 9receau măgari cenuşii, lînzi, încărcaţi cu
coşuri cu iară proaspăt cosită şi purtînd în spate o fată
cu o 'capaline(, stînd intre grămezile verzi sau o femeie
ătrînă, ce torcea legănîndu-şe. Copii oacheşi, cu ochi
frumoşi, se iveau din coliele de piatră şi le întindeau
uche ţeleacopereau
noduroşi de flori dau portocale
dealurile cu cracălor
cu frunzişul cude
tot.
unMverde
ăslini
prăfuit. 3oame aurii atîrnau în pomi şi anemone mari,
purpurii se înşirau pe marginea drumului) iar dincolo de

pov;rnişurile stîncoase. !lpii Maritimi se înălţau semeţi şi
ali, profilîndu-se pe alastrul cerului italian.
1alrosa îşi merita numele, căci în această regiune cu
var ă veşnicăşe
pretutindeni, , cmul ţimepe de
ăţărau trandafiri
arcade, se vîrauînfloreau
printre
gratiile porţilor, plecînd capul în faţa trecătorilor şi se
întindeau tot drumul pînă la vila de pe deal, şerpuind
printre lămîi şi palmieri. 6iecare colţ umros unde ăncile
îmiau pe oameni sa se oprească o clipă, era o grămadă
trandafirie. in fiecare peşteră racoroasă, o muză de
marmură zîmea de su un văl de flori şi flecare fîntînă
răsfrîngea chipurile surîzătoare ale unor trandafiri roşii
aprins, ali sau roz. 9randafirii îmrăcau zidurile caselor,
învăluiau în falduri largi cornişele, îmrăţişau coloanele
şi-şi dădeau drumul, fără număr, paste alustrada terasei
largi, de unde se zărea Mediterana însorită şi ţărmul
nisipos al oraşului cu ziduri ale.
— !ici e un adevărat rai pentru cei ce. vin să-şi
petreac
vreodată luna de miere,
trandafiri aşa de nu frumoşi
găseşti !i mai
întreă v!m",
ăzut
rezemîndu-se cu coatele pe alustrada, să privească
departe, şi trăgînd în piept mireasma florilor.
— &u, nici nu m-am înţepat cu asemenea spini,
răspunse +aurie, sugîndu-şi degetul cel mare, după ce
încercase în zadar ă pună mîna pe o floare purpurie, la
care nu putea ajunge.
— 8ncearcă şi tu mai jos şi culege pe cele care n-au
spini, zise !m", rupînd cu îndemînare trei flori gălui de
pe zidul din spatele lui.
7 le prinse la utonieră, în semn de pace, şi el se uită
cîteva clipe în jos 7a ei, cu un zîmet ciudat, căci italianul
din el era superstiţios şi, în starea de melancolie plăcută
şi uşor dureroasă în care se găsea, imaginaţia lui dădea
un înţeles adînc
trandafirul roşu unor lucruri
cu ţepi, se de nimic. la
gîndise 7ntinzîndu-se
Jo, fiindcă dup
ei ăîi
stăteau ine florile de culori vii şi le purta de multe ori în
păr sau la cingătoare. 9randafirii gălui pe care îi dăduse

!m" aduceau cu cei pe care italienii îi pun în mîna
mortului — dar nu-i împletesc niciodată în cununiile de
nuntă — şi la un moment se întreaă dacă prevestirea e
pentru
practic el
dinsauel pentru Jo.
îndepărt ă ar imediat
acest val de!mericanul solid şi
sentimentalism
+aurie rîse cu o voioşie pe care !m" nu i-o mai văzuse de
mult.
— Crede-mă, ai face ine să mă asculţi, ca să nu-ţi
mai însîngerezi degetele, zise ea, închipuindu-şi că
vorele ei îl înveseliseră.
— Mulţumesc de sfat. !m să te ascult, răspunse el în
glumă.
Cîteva luni mai tîrziu îi urmă sfatul chiar în serios.
— +aurie, cînd te întorci la unicul tău întreă ea,
aşezîndu-se pe o ancă de lemn necioplit.
— 8n curînd.
— pui asta mereu de trei săptămîni încoace.
— e poate/ &u vreau să ma oosesc, dînd
răspunsuri prea lungi.
— 9e aşteapt ă şi ar treui să te duci odată.
— 1ăd că-ţi pare ine că am rămas aici/ *tiu că mă
aşteaptă.
— !tunci de ce nu pleci
— 3entru că sînt un rău din născare, cred.
— 3entru că eşti un leneş din născare, vrei să zici. E
îngrozitor/
*i !m" se uită la el cu severitate.
— &u-i chiar aşa. de mare păcatul, fiindcă dacă m-aş
duce l-aş necăji, aşa încît mai rămîn aici, să te supăr pe
tine. 9u suporţi mai ine. !ş putea să spun chiar c ă-ţi
face plăcere.
*i +aurie se pregăti să se întindă pe marginea lată a
alustradei.
!m"
cu un clătinde
suspin ă din cap şi-şi dar
resemnare, deschise caietulînde
îşi pusese schi
cap e
săţ-l
certe ine pe 'ăiatul acela( şi după cîteva clipe începu

iar%
— Ce faci acum
— =rmăresc o şopîrlă.
— &u, vreau osăţigar
ă fumez spun ce ai
ă dac de dai
ă-mi gîndvoie.
să faci
— Eşti un om imposiil. &u-mi place să te văd
fumînd şi-ţi dau voie numai cu condiţia să mă laşi să te
desenez. 8mi treuie o figură în peisaj uj meu.
— Cu toată plăcerea. Cum mă vrei în mărime
naturală, de trei sferturi, în picioare sau în mîini îmi
permit să-ţi propun o postură de om adormit, să te agi
şi pe tine înăuntru şi să scrii dedesut% 'olce far
niente(.
— tai cum vrei, poţi să tragi şi un somn, dacă vrei.
Eu am de gînd să muncesc serios, nu să-mi pierd
vremea, zise !m" cu vioiciune.
— Ce entuziasm încîntător/
*i +aurie se rezemă cu totul de o urnă înaltă, cu un
aer de— mul ţumire
Ce-ar zice deplină. ă te-ar vedea acum întreă
Jo, dac
!m", scoasă din rădări, sporind să-l facă să se
trezească la auzul numelui sorii ei celei energice.
— Ca de oicei% '3leacă de aici, 9edd"/ !m treaă(.
4icînd acestea el rîse, dar un rîs silit, şi se întunec ă
la faţă, căci numele de Jo atinsese o rană care nu era
ine vindecată% 9onul cu care spuse aceste vore şi
umra care-i trecu peste faţă nu-i scăpară lui !m",
fiindcă le mai văzuse şi altădată, şi acum, ridicînd capul,
îi prinse e0presia fugară în care se amesteca suferinţa,
amărăciunea, părerea de r ău şi nemulţumirea de sine.
ar, înainte de a-şi da seama ea dispăruse şi se ivise iar
aerul lui de nepăsare, îl oservă cîteva clipe cu ochi de
artist, minunîndu-se ce mult seamănă a italian, cum
stătea la
pierdut ă, soare,
visînd.să se prăjească cu capul gol şi cu privirea
— 3arcă ai fi un cavaler adormit săpat în piatră pe

un mormînt, zise ea, urmărindu-i cu grijă pe hîrtie profilul
ce se desena net pe piatra neagră.
— !ş vrea să fiu/
— e via
nenorocit ce &-are
ţa. Eşti aşanici un rost.deoar
de schimat cîtăvadacă ţi-ai
vreme că
uneori îmi zic...
*i !m" se opri, uitîndu-se la el cu o privire timidă,
care spunea mai mult decît orice vore.
+aurie văzu şi înţelese privirea ei de îngrijorare
iuitoare pe care şovăia s-o rostească şi, privind-o drept
în ochi, zise cum răspundea altădată mamei ei%
— &ici o grijă, doamnă/
!ceasta o mulţumi şi-i risipi îndoielile, care
începuseră s-o chinuiască de cîtva timp. Mişcată de
vorele lui, !m" i se adresă pe un ton prietenos%
— Mă ucur de asta. &u te credeam ăiat rău, dar
mă speriasem că ai pierdut ani la lestematul acela de
$aden-$aden, că ţi-a furat inima vreo franţuzoaică
măritată, tinerii
închipuie sau cdin
ă aiziua
intrat
de azi
în cvreo încurc
ă e de ăturlor
datoria ă, scum
ă facîşi
ă,
atunci cina se duc în străinătate. &u mai sta acolo în
soare, ci mai ine vino şi te întinde aici, pe iară, şi 'să
stăm de voră pe îndelete(, cum zicea Jo, cînd ne
îngrămădeam toate într-un colţ al sofalei, ca să ne
spunem secretele una alteia.
+aurie, ascultător, se aruncă imediat pe pajişte, la
picioarele ei, şi începu să se distreze, prinzînd margarete
în panglicile de la pălăria +ui !m", care stătea aruncată
acolo.
— Ce secrete ai înt numai urechi.
*i-i aruncă o privire care trăda un interes deoseit.
— Eu n-am nici unul. 8ncepe tu.
— in nefericire, nu pot să mă laud că am vreunul.
Credeam
— !poică ai primitde
veştile ceva deăacasa.
acas le-ai auzit. Ţie nu-ţi vin
scrisori Credeam că Jo îţi scrie volume întregi.
— E foarte ocupată şi pe urmă eu mă plim dintr-un

oraş într-altul. E imposiil să-mi vie regulat poşta. Cînd
începi marea ta operă de artă, >affaello întreă el,
schimînd vora pe neaşteptate, după o lungă tăcere, în
care
vrut s+aurie se ăîntrease
ă i-l spun . dacă !m" ştie secretul lui şi ar fi
— &iciodată/ r ăspunse ea hotărîtă, dar resemnată.
6rumuseţile >omei mi-au luat toate speranţele că voi
produce vreodată ceva, care să rămînă omenirii.
— &u văd de ce le-ai lăsa. !i atîta unăvoinţă şi
talent.
— 9ocmai de asta, pentru că talentul nu e geniu,
oricîtă unăvoinţă ai avea. 1reau s ă devin o pictoriţă
celeră sau să nu fiu nimic. &u ţin să ajung o aşa-zisă
'artistă(, care nu se pricepe decît să mîzgălească nişte
ucăţi de pînză.
— 3ot să te între ce ai de gînd să faci acum
— ă-mi dezvolt celelalte talente şi să fiu o podoaă
a societăţii, dacă izutesc să intru în lumea mare.
sunau!sta
camnumai
îndrăzne!m"
ţ înputea sădar
gura ei) -şi dorească şi st
îndrăzneala vorele
ă ine
oamenilor tineri şi amiţia lui !m" pornea de la fapte
concrete. +aurie zîmi. 8i plăcea să vadă cu cîtă voie
ună pornea ea la un drum, cînd se vedea silită să-l
părăsească pe cel vechi şi iuit şi nu-şi pierdea vremea
cu regrete inutile.
— $un/ *i mi se pare că aici intră 6red 1aughn/
!m" păstră o tăcere mai elocventă decît un răspuns,
pe care +aurie i-l citi şi pe faţă, deşi ţinea capul în jos şi,
sculîndu-se în picioare, zise cu seriozitate%
— !m" ia spune tu tot lui +aurie, ca unui frate. au
mai ine să-ţi pun eu întreări
— &u promit că voi răspunde.
— +asă că te cunosc eu după faţă. &-ai trăit destul,
ca să ştii
despre 6redsăşi-ţdespre
i ascunzi
tinesentimentele.
anul trecut şi -a voritmea
impresia mult
e
că, dacă n-ar fi fost chemat acasă în graă şi reţinut atîta

vreme, lucrurile ar fi decurs altfel. &u Ce zici
— !sta nu pot s ă ştiu, răspunse !m" înţepată, dar
uzele ei zîmeau şi o trădă licărirea din ochi, care arăta
că-şi —
cunoaşte
per că puterea
nu te-ai şi că-i place să se ştie acest lucru.
logodit
*i +aurie o privi cu un aer de frate mai mare.
—&u/
— ar ai să te logodeşti, dacă se întoarce şi-ţi cade
în genunchi şi se roagă de tine să-l iei de ărat.
— 6oarte posiil.
— !tunci îl iueşti pe 6red
— !ş putea să-l iuesc, dacă mi-aş da osteneala.
— ar nu vrei să-ţi dai osteneala, pînă n-o fi nevoie
oamne/ Ce prudenţă/ E un ăiat un, !m", dar nu e
omul care credeam că-ţi place ţie.
— E noil, ogat, manierat... 8ncepu !m", încercînd
să pară demnă şi sigură de ea.
e simţi totuşi puţin cam ruşinată, cu toate că era
foarte—sincer ă. oamnele din lumea mare nu pot să
8nţeleg/
trăiască fără ani mulţi şi tu vrei să faci o partidă ună,
ca să-ţi ajungi scopul E drept, aşa gîndesc oamenii în
zilele noastre, dar sună ciudat în gura uneia din fiicele
mamei tale.
— 8n orice caz, e purul adevăr/
:otărîrea cu care fură rostite aceste vore contrasta
straniu cu tinereţea fetei. +aurie simţi acest lucru şi-şi
dădu drumul iar pe iară, apăsat de un sentiment de
dezamăgire, pe care nu-l putea e0plica. 9ăcerea care
urmă, precum şi privirea de dezaproare a propriei sale
purtări, pe care !m" i-o citi pe faţă, o tulurară adînc şi o
hotărîră să spună fără întirziere, ceea ce avea de spus%
— !i vrea să-mi faci plăcerea să te trezeşti puţin din
iiinor—
ţeal
6iiă,fat
zise
ă drea cuţăasprime.
ăgu şi trezeşte-mă tu.
— Crezi că n-aş putea, dacă aş încerca
*i !m" păru gata să-şi pună ameninţarea în aplicare

şi să ier mine repede cu el.
— 8ţi dau voie să încerci, i-o întoarse +aurie, care era
încîntat c! a găsit pe cineva să tachineze, distracţia lui
favorit—ă!ide
săalt dată. pînă nici nu încep ine.
teăsuperi,
— &u mă supăr niciodată pe tine. Ca să aprinzi focul,
îţi ircuie două pietre, şi tu eşti moale şi rece ca zăpada.
— &u mă ştii de ce sînt în stare/... ar mi se pare că
indiferenţa ta nu e tocmai sinceră şi, dacă te-ar scutura
cineva puţin, imediat ţi-ar trece.
— cutură-mă, cît vrei. &u mă supără, a poate că
mă distrează R hiar, cum zicea  ăratul acela, înalt şi
voinic, cînd l-a ătut soţia :a de-o şchioapă.
8nchipuieşte-ţi că sînt un soţ sau un covor şi ate-mă,
pînă cazi jos de ooseală, dacă-ţi place acest gen de
e0erciţii fizice.
6urioasă de răspunsurile lui şi doritoare să-l vadă
scuturîndu-şi apatia, care-l schima aşa de mult, !m" îşi
ascuţ— i lima
6lo şi ocudat ă cu ţcreionul
mine i-am scosşi începu%
un nume '+aurence cel
leneş(. 8ţi place
Credea că are să se simtă atins, dar el îşi puse
raţele su cap şi răspunse imperturail%
— &u-i rău/ 1ă mulţumesc domnişoarelor.
— 1rei să ştii ce gîndesc eu despre tine
— Mor de nerădare.
— !flă că te dispreţuiesc.
acă ar fi zis '9e urăsc( cu un aer de cochetărie, ar
fi rîs şi poate că i-ar fi plăcut) dar tonul trist cu care rosti
acele vore îl făcură să ridice capul şi se întreă repede%
— e ce, mă rog
— 3entru că ai putea să fii cuminte, folositor altora şi
fericit, iar tu eşti un păcătos, un leneş şi un nenorocit.
— Cam
9e rogtari e0presii,
chiar, mademoiselle.
e foarte interesant.
— 8mi închipuiam că ai să spui asta/ #amenilor

egoişti le place, cînd li se voreşte numai de ei
— *i eu sînt egoist
8ntrearea îi scăpă fără voie şi pe un ton de mirare,
cera
ăcigenerozitatea
singura lui calitate cu care seă.mîndrea întotdeauna
lui inecunoscut
— a, foarte egoist/ continuă !m", pe un ton calm,
mult mai impresionant decît dacă i-ar fi vorit pe un ton
mînios. *i să-ţi e0plic în ce sens. 3entru că te-am studiat,
în timp ce ne plimam peste tot. &u-mi place deloc cum
eşti acuma. =ite, se împlinesc şase luni, de cînd ai plecat
în străinătate, şi tot răstimpul ăsta n-ai făcut altceva,
decît să-ţi pierzi timpul şi să risipeşti ani, spre marea
nemulţumire a prietenilor tăi.
— ar ine, n-are dreptul uib om să se disreze puţin,
după ce a muncit patru ani din greu
— &-ai aerul că te distrezi prea ine. 8n orice caz nu
ţi-a ajutat la mare lucru această distracţie, după cît mi se
pare piie. 8n ziua cînd ne-am întîlnit, ţi-am spus că arăţi
mult
de ămai
iatuline. 8mi iau
pe care l-amvora
lăsatînapoi,
acasă, fiindc eştian.
acumă un departe
9e-ai
făcut îngrozitor de leneş. 8 ţi place să îrfeşti. 9e declari
satisfăcut, dacă te răsfaţă şi te admiră nişte oameni de
nimic în loc să fii iuit şi respectat de oameni
cumsecade. Cînd ai ani, talente, situaţie, sănatate şi
frumuseţe, a, da/ îţi place să le auzi înşijate, încrezutule/
ar ăsta este adevărul, treuie să-l spun. 8nzestrat cu
atîtea calităţi, tu trîndăveşti, în loc să devii ăratul care
ar treui şi care ai putea să devii. Eşti doar...
!ici se opri şi-l privi cu milă şi cu durere în ochi
— fintul +aurence pe grătar, îi termină el fraza
zîmind.
ar se vedea că începuse să simtă mustrarea, părea
mai treaz şi nu mai avea aerul indiferent de adineauri, ci
se încrunt
— 8miă,închipuiam
oarecum jignit.
că ai să iei lucrurile uşor. 1oi,
ăraţii, ne spuneţi că sîntem îngeri şi că putem să
scoatem ce vrem din voi şi, cînd încercăm să vă facem

ine, rîdeţi de noi şi nu ne ascultaţi, ceea ce arată cîte
parale face linguşirea voastră.
!m" vorea cu amărăciune şi întoarse spatele
martirului
# clipde la picioarele
ă mai ei, care omîna
tîrziu, el întinse scotea din rcaietul
peste ădări. ei,
aşa încît ea nu mai putu desena şi se auzi vocea lui
+aurie, rugîndu-se ca un copil care cere iertare%
— !m să fiu cuminte/ 4ău, am să fiu cuminte/
ar !m" nu rîse, doar vorise serios şi, lovind cu
creionul peste mînă, zise necruţătoare%
— &u ţi-e ruşine de o mînă ca asta E moale şi ală
ca o mînă de femeie, de parcă n-ar fi făcut altceva decît
să poarte mănuşi de la Jouvin şi să culeagă flori pentru
doamne. lavă omnului, nu eşti un om care ascultă
oreşte de modă şi mă ucur că nu văd nici diamante,
nici inele cu peceţi cît toate zilele, doar inelul simplu pe
care ţi l-a dat Jo, cu atîţia ani în urmă. raga de ea/ Ce
păcat că nu e aici, să mă ajute/
— *i mie
Mîna dispîmi
ărupare
pe rneaşteptate,
ău/ aşa cum venise, şi
energia cu care laurie răspunse vorelor ei o mulţumi pe
!m". ar, în această clipă, un gînd îi trecu prin minte.
8ncercă să-i vadă ochii, dar el stătea culcat cu pălăria pe
faţă. 1ăzu doar cum i se ridica şi i se lăsa pieptul, ca şi
cum ar fi respirat greu, şi-şi ăga pumnul cu inelul în
iară, parcă ar fi vrut sa ascundă un lucru drag, de care
nu treuie să voreşti. 8ntr-o clipă, aluzii şi gesturi
neăgate în scamnă se legară între ele în mintea lui !m"
şi ea înţelese ceea ce Jo nu-i mărturisise niciodată. 8şi
aminti că +aurie nu vorea niciodată de Jo, de ună voie,
apoi umra care trecuse peste faţa lui, schimarea lui,
inelul cel mic pe care-l purta el, ce nu era o podoa ă
pentru o mînă frumoasă. 6etele înţeleg repede asemenea
semne
acestei şi le simt
schim ărigreutatea. !m" îşi închipuise
sînt nişte necazuri de dragostecăşipricina
acum
avusese dovada. #chii i se umplură de lacrimi, şi vori

iar, de data asta cu voce lîndă şi dulce%
— *tiu c ă n-am dreptul să-ţi voresc aşa, +aurie, şi
dacă n-ai fi ăiat un, te-ai supăra foarte rău pe mine.
ar
că mne eşti aşa
ă doare de drag
inima, cîndşimsîntem aşa ce
ă gîndesc de dezam
mîndreăgi
deţi tine,
ar fi
acasă, dacă te-ar vedea aşa, deşi ei ţeleg poate mai
ine, decît mine această schimare.
— 3roail c-o înţeleg, se auzi o voce înăuşită de
su pălărie.
— !r fi treuit să-mi spună, nu să mă lase să fac
gafe şi să te cert, cînd ar treui să fiu ună şi
îngăduitoare cu tine. &u mi-a plăcut niciodată
domnişoara >andal, dar acuma o urăsc, zise !m" şireată,
vrind să-şi risipească îndoielile.
— -o ia dracu de domnişoară >andal/
*i +aurie zvîrli cît colo pălăria, cu o privire care arăta
limpede care-i sînt sentimentele faţă de această
domnişoară.
—
*i 7art
!m" ă-m , credeam...
seăopri discretă.
— &u credeai nimic, ştiai foarte ine c ă n-am iuit
niciodată pe nimeni decît pe Jo.
+aurie zise aceste vore cu aprinderea de altădată şi
întoarse capul.
— !şa îmi închipuiam şi eu, dar cum nimeni nu
pomenea nimic de toate astea, mi-am zis că voi fi greşit
eu. *i Jo n-a fost drăguţă cu tine oar eram sigură că te
iueşte foarte mult
— ! fost drăguţă, dar nu aşa cum aş fi dorit eu şi e
mai ine că nu mă iueşte, dacă, după cum zici tu, eu nu
sînt un de nimic. 9otuşi e vina ei, şi poţi să i-o spui.
4icînd acestea, +aurie se uită iar cu privirea
încruntată de adineauri, în care se strecura amărăciunea,
că !m" se simţi foarte tulurată.
— &-am ştiut asta. 7artă-mă. 8mi pare foarte rău că

am fost aşa de furioasă, dar aş vrea să înduri mai ine
suferinţe de felul ăsta, 9edd" dragă.
— &u-ţi dau voie să rosteşti numele ăsta. &umai ea
îmi
parczicea
ă şirulaşa. *i +aurie
vorelor ridicăîn repede
spuse mîna,
felul lui să opreascşi
Jo, certîndu-l ă
mîngîindu-l în acelaşi timp. ă treci şi tu printr-astea şi
pe urmă să voreşti, adăugă el încet, smulgîgd smocuri
întregi de iară.
— 8n orice caz, eu aş suporta durerea ca un ărat,
ca să fiu cel puţin respectat, dacă. nu iuit, strigă !m",
cu aerul hotărît al unui om care nu se pricepe la astfel de
lucruri.
!cum, +aurie se mîndrea că-şi suportase destul de
ine durerea. &u gemuse, nu ceruse să fie consolat şi
plecase departe, ca să-şi suporte singur necazul. ojana
lui !m" pusese lucrurile într-o lumină nouă şi pentru
prima oară avea impresia că a dat dovadă de slăiciune
şi de egoism, cînd s-a descurajat după cea dintîi
neizînd
!cum i seă pşiărus-acă ls-a
ăsatdeşteptat
pradă indiferen
dintr-unţei
vis şişi cnep ăsămai
ă nu rii.
poate adormi iar. >ămase cîteva momente pe gînduri,
apoi se sculă şi întreă încet%
— Crezi că Jo m-ar dispreţui şi ea
— a, dacă te-ar vedea cum eşti acuma. &u poate
să sufere leneşii. e ce nu faci ceva e0traordinar, ca să
se îndrăgostească de tine, fără voia ei.
— !m făcut tot ce-am putut, dar tot n-a servit la
nimic.
— Că ţi-ai luat licenţa cu succes, vrei să spui $ine,
dar acelaşi lucru l-ai cut şi de dragul unicului tău. !r fi
fost ruşinos să ieşi prost, după ce el a cheltuit atîţia ani
cu tine şi mai ales cînd se ştia că poţi să ţi-o iei aşa de
ine.
— egeaa/
mă iueasc orice +aurie,
ă, începu ai spune tu, dacă Jodezn
sprijinindu-şi n-a ăvrut să
dăjduit
capul pe mîini.
— Eu cred că n-a fost degeaa, şi mai tîrziu ai să

vezi că am avut dreptate, fiindcă ţie ţi-a prins ine şi ai
dovedit că poţi să faci cevH\. dacă vrei. acă te-ai pune
iar pe muncă, ai fi iar fericit şi vesel ca altădată şi ai uita
necazul.
— !cuma nu mai pot/
— 8ncearcă/ &u da din umeri, ca şi cînd ai zice% 'Ce
ştie ea despre asta( &-am pretenţia să ştiu, dar m-am
uitat şi eu în jurul meu şi am văzut mai mult decît îţi
închipui. Mă interesează încercările prin care trec
oamenii şi greşelile pe care le fac şi nu pot să-ţi e0plic
cum se face, dar mi le amintesc şi mă folosesc de
e0perienţele lor. 7ueşte, cît vrei pe Jo, dar nu te lăsa
răpus de durere, pentru că n-are rost să dai cu piciorul la
atîtea daruri pe IA re ţi le-a dat umnezeu, numai
fiindcă nu poţi să ai pe cel care-l vrei. !sta e, şi acuma
nu te mai cert, pentru că ştiu că ai să te trezeşti singur
din amorţeală şi fata ceea cu inima de piatră n-are să ie
impiedice niciodată ca sa rămii un 'ărat(.
deget 9ăşicură amîndoi
!m" o vreme.
puse ultimele tră+aurie
sături îşi
deînvîrtea inelul
creion schi ţatpe
la
care lucrase, cît stătuse de voră. 3uţin după aceea i-o
puse pe genunchi.
— 8ţi place
— +aurie se uită la,desen şi nu se putu ţine să nu
zîmească. 8l prinsese foarte ine. 8ntins alene pe iară,
cu pleoapele grele a somn, cu aerul lui de indiferenţă şi
ţinind într-o mînă o ţigară, din care ieşea un nor de fum,
ce-i învăluia capul.
— Ce ine desenezi/ zise el uimit de îndemînarea ei
şi adăugă cu un rîs uşor% a, eu sînt/
— !şa cum eşti acuma, iar aci eşti aşa cum erai.
*i !m" puse o altă schiţă lîngă cea dintîi.
&u era aşa de ine făcută ca cealaltă, dar avea o
viaţă şi o ctrecutul
rechemau ăldură, care te făputere,
cu atita ceau s ă încît
uiţi greşelile
ăiatul seşi
schimă deodată la faţă. Era doar o schiţa făcută în fugă
şi reprezenta pe +aurie, îmlînzind un cal. 7 ra cu capul

gol şi fără haină, într-o atitudine mîndră, cu o figură
hotărîtă, energică în care fiecare trăsătură vorea. Calul,
un animal frumos şi voinic, îşi încorda gîtul su zăală,
izind nervos
ascultînd parcăcuvocea
un picior în pămînt,
stăpînului. Coamacuzîrlit
urechile ciulite,
ă a calului,
ca şi atitudinea semeaţă şi părul în vînt al c ălăreţului
sugerau doar un moment dintr-o mişcare şi o forţă, un
curaj, un avînt tineresc, care contrastau puternic cu
graţia molatecă a acelui ,Jolce far niente(. +aurie nu
zise nimic, dar, trecînd cu privirea de la o schiţă la alta,
se făcu roşu la faţă şi-şi încleştă pumnii, ca şi cum ar fi
înţeles lecţia ce-i fusese dată. !m" îl văzu şi fu
mulţumită de succesul dojanei ei şi, lără să mai aştepte
părerea lui, zise cu vioiciune%
— Ţi-aduci aminte, cînd l-ai strunit pe 3uc? şi noi am
stat de o parte, să privim. Meg şi $eth se speriară, dar Jo
ătea din palme şi sărea în jurul tău şi eu m-am aşezat
pe gard şi te-am desenat. 4ilele trecute am regăsit schiţa
în mapa
— 8ţişisînt
am scos-o, caător/
recunosc să ţi-o
!i arfăăcut
t. mari progrese de
atunci şi te felicit.
— eşi sîntem într-un adevărat rai, îmi dai voie să-ţi
aduc aminte că la ora cinci se ia masa la hotel
4icînd acestea, +aurie se ridică în picioare, îi dădu
înapoi foile, înclinîndu-se zîmind, apoi se uită la ceas,
vrînd parcă să-i amintească că şi predicile treuie să aiă
un sfîrşit. 8ncerca să-şi reia aerul nepăsător de mai
înainte, dar aceasta nu mai era acum decît o afectare,
căci vorele lui !m" îl mişcaseră, deşi el nu voia s-o
recunoască. 6ata simţi răceala din purtarea lui şi-şi zise%
— !cuma ce să fac că l-am jignit ar, dacă i)o
prinde ine, mă ucur. acă s-o supăra pe nine, îmi pare
rău. Ăsta e adevărul şi eu nu-mi iau vorele înapoi(.
>îserăcoco
$aptiste, şi ţat
vorir tot drumul
pe ăscaunul de la spre
spate cas , şi micul
îşi ăînchipui că
'!fonsieur(, şi ,Mademoiselle( sînt foarte ine dispuşi.
ar amîndoi se simţeau prost. &u mai era prietenia lor

deschisă şi vioaie de mai înainte, căci, deşi se prefăceau
că sînt veseli, aveau impresia că-i roade ceva pe suflet.
— &e vedem diseară, 'mon frire( întreă !m", cînd
se desp ărţirpare
— 8mi ă la uşa mătuşei
foarte rău, ei.
dar sînt ocupat. ' #u revoir
mademoiselle<(
*i +aurie se plecă cu eleganţa-i oişnuită,Hsă-i sărute
mîna, după moda europeană. 9otuşi, ceva în figura lui o
făcu pe !m" să-i spună repede%
— &u/ Cu mine să fii tu însuţi +aurie şi să ne
despărţim ca altădată/ Mai ine strînge-mi mîna
englezeşte şi să lăsăm saluturile astea sentimentale.
— +a revedere, dragă/
*i cu aceste cuvinte, spuse cu tonul care-i plăcea să-
l audă. +aurie o p ărăsi, după ce-i strîse mîna aproape
dureros de tare.
! doua zi de dimineaţă, în locul vizitei lui oişnuite,
!m" primi un ilet care o eu să zîmească la început şi
să ofteze la sfîrşit%
+ragul meu mentor,
(e rog salută pe mătuşa ta din partea mea şi
bucură-te şi te înveseleşte, căci „aurie cel leneş s-a
dus la bunicul lui, ca un băiat cuminte ce este. 6 ţ i urez
petrecere bună iama asta şi să-ţi d ăruiască zeii o lun ă de
miere fericită la 'alrosa. "red că Fred va avea de
cîştigat, luînd de so ţie o femeie care ştie să scuture
oamenii Spune-i asta şi transmite-i felicitări din partea
mea.
#l tău veşnic recunoscător,
(==M#"A
'E ăiat un +aurie. 8mi pare ine că s-a dus(, zise
!m", dînd
întunecă ladin cap
faţă şi mul ţumită,o dar
aruncînd în clipa
privire prin următoare
odaia goalse
ă,
adăugă oftînd fără voie%
'a, îmi pare ine... dar ce dor are să-mi fie de el(.
CAP. XVII
VALEA UMBREI
upă ce trecură primele clipe de amărăciune,
familia se resemnă şi încercă să suporte cu tărie durerea,
ajutîndu-se unul pe altul cu acea iuire fără margini, care
leagă pe oameni în vremuri de restrişte. &u se mai
gîndiră la durerea lor, ci fiecare îşi dădu micul lui prinos
de muncă, pentru a-i face fericit ultimul an de viaţă.
7 se dădu lui $eth cea mai frumoasă cameră din
casă, iar acolo strînseră tot ce-i plăcea ei mai mult% flori,
talouri, pianul ei, masa de lucru şi pisicile ei dragi. 9ot
acolo se mutară cărţile cele mai une ale tatii, fotoliul
mamei, iroul lui Jo, schiţele cele mai reuşite ale lui !m",
iar Meg îşi aducea în fiecare zi copilaşii, ca să o sărute pe
mătuşica $eth, John puse de o parte în tăcere, o mică
sum ă depe ani,
fructele care lecudorea
careatît
sădepoată $
mult. cump
ătrînăăra:annah
olnavei
nu
oosea gătind, cu lacrimi în ochi, mîncăruri delicate,
doar, doar ar ispiti-o) iar de peste mări şi ţări veneau mici
daruri şi scrisori vesele, părînd să ducă cu ele un val de
căldură şi miresme de pămînturi ce nu cunosc iarna.
8n această odaie venerată ca pe un sfînt al casei,
pus la loc de cinste într-o raclă, stătea $eth, harnică şi
liniştită ca întotdeauna, căci nimic nu putea să schime
firea ei dulce şi ună. *i chiar cînd se pregătea să
părăsească viaţa, sa căuta totuşi să aducă o picătură de
fericire celor ce aveau să rămînă în urma ei. egetele
slae nu se odihneau o clipă, şi una din plăcerile ei era să
facă lucruşoare pentru copiii de şcoală ce treceau în sus
şi în jos, pe stradă. =neori lăsa să cadă de la fereastra ei
o
depereche de moătestea
frig, alteori nuşi dedelinace,
ă, pentru
pentrunişte mîini
o feti înroşite
ţă, mam ă a
nenumărate păpuşi, ştergătoare de peniţe pentru micii
scriitori ce v, chinuiau prin pădurea de eţe a

alfaetului, alume pentru cei iuitori de frumos şi tot
felul de lucruri mărunte, presărînd cu flori calea atît de
amarnică a învăţăturii, pentru micii îndărătnici, care o
socoteau ca un fel
unde răspîndea de zîn
daruri, ceă,se
cepotriveau
stătea susminunat
la fereastr , de
de ăine
cu gusturile şi nevoile lor. >ăsplata lui $eth, pentru
aceste lucruri une, erau feţele luminoase ce o priveau
de jos, salutînd-o zîmind, şi scrisorile caraghioase pline
de recunoştinţă şi de pete de cerneală.
3rimele luni fură foarte fericite şi $eth se uita în jurul
ei şi spunea%
'Ce frumos e/( e strîngeau toţi în odaia ei însorită,
copiii se jucau gungurind pe covor, mama-şi surorile îşi
vedeau de lucru, iar tatăl citea cu vocea lui gravă din
cărţi vechi şi înţelepte, ogate în cuvinte de mîngîieri, tot
atît de une acuma, ca şi în veacurile trecute, cînd
fuseseră scrise. # capellă unde preotul le propovăduia
credinţa şi resemnarea, speranţa şi iuirea. Erau predici
simple,
ascultau, care mergeau din
căci tremurul drept
voceala luiinim
dăădeacelor care-l
mai multă
tărie vorelor pe care le rostea sau le citea.
!ceste zile paşnice îi ajutară să îndure mai uşor
ceasurile grele ce aveau să vină, căci în curînd $eth zise
că acul e 'prea greu( şi-l puse de o parte, pentru
totdeauna. # oosea să vorească sau să vadă oameni în
jurul ei şi liniştea de totdeauna fu tulurată de suferinţa
ce o chinuia fără milă. #, oamne/ Ce de zile apăsătoare,
ce de nopţi lungi fără sfîrşit, ce de inimi îndurerate, ce de
rugăciuni din inimă, cînd mîinile străvezii se întinseră
spre ei, rugătoare, cerîndu-le ajutor, atunci cînd nu se
mai putea da nici un ajutor.
ufletul ei senin se întunecă, viaţa tînărului se lupta
cu moartea, dar această răzvrătire nu dură mult şi pacea
se aşternu
sufletul iar. Cînd
ei deveni maitrupul ei pl
tare şi, cuăpînd
toateaia se mai pu
că vorea văţzu,
in,
cei din jurul ei simţiră că cea dintîi pelerină e pregătită
pentru drumul cel lung şi aşteptară cu ea pe mal, să

vadă pe drept fericiţii, care aveau s-o întîmpine cu
raţele deschise.
Jo n-o mai părăsi o clipă, de cînd $eth mărturisise%
'M simt mai
un ădivan, tare cînt eştide
deşteptîndu-se tu multe
aici(. ormea în noapte,
ori peste cameră pe
s ă
age un lemn în foc, să-i dea de mîncare, s-o întoarcă pe
o parte şi pe alta şi să vadă de fiinţa rădătoare, care
arareori cerea cîte ceva, căutînd să nu le fie o 'pacoste
pe cap(. 9oată ziua era în cameră, geloasă pe oricine ar
fi vrut să stea lîngă $eth, şi mai mîndră de a fi fost aleasă
de sora ei, decît de orice altă cinste din lume. 6ură
ceasuri grele, dar ceasuri preţioase pentru Jo, căci acum
învăţa mai ine ca oricînd să fie rădătoare, să ierte şi să
uite răul ce i se putea face şi să creadă, fără să se
îndoiască.
e multe ori, cînd se deştepta Jo, o g ăsea pe $eth
citind din cărticica ei cu colţuri roase, o auzea cîntînd
încet, ca să treacă mai iute nopţile fără somn, saii o
vedea
printre sprijinindu-şi
degetele su capul
ţiri. înJo,
mîini,
stăiar
tealacrimile îi picurau
lîngă ea, prea
îndurerată să mai plîngă, simţind că $eth încerca să se
despartă cu simplitate de viaţa ei dragă de pînă acum şi
să se întărească pentru viaţa viitoare, prin cuvinte de
mîngîiere, prin rugăciuni t ăcute şi cu ajutorul muzicii, pe
care o iuea aşa de mult.
-o mai vadă astfel pe $eth însemna pentru Jo, mai
mult decît predicile cele mai înţelepte, decît imnurile cele
mai sfînte şi decît rugăciunile cele mai fierinţi, pe care
le pot rosti uzele unui muritor, căci cu ochii limpeziţi
acum de lacrimi şi cu sufletul sfîrşit de această mare
durere, ea înţelese frumuseţea vieţii lui $eth. Copila
trăise o viaţă fără fapte mari, fără amiţii, dar străătută
de virtuţile adevărate, care miros frumos şi înfloresc
chiar şi în
de sine, gunoi.
are face 1ia a-i fusese
ca ţacei umiliţi luminat ă însţăi cu
să fie primi de drag
uitarea
în
ceruri, iar acum răsplata ei era,să vadă ucuria celor din

jurul ei.
8ntr-o noapte, pe cînd căuta printre lucruşoarele ei
de pe masă ceva cu care să-şi mai uite puţin ooseala de
moarte,
suferinţa care era totfoile
întorcînd aşa cde
ărţiigreu de suportat
ei favorite ca şi
3rogresul
pelerinilor, $eth găsi o hîrtiuţă mîzgălită de mîna lui Jo. 8i
atrase luarea aminte numele ei, iar petele nenumărate îi
dădură să înţeleagă că versurile fuseseră udate cu
lacrimi.
'$iata Jo/ ! adormit. &-o mai deştept, să-i cer voie.
Ea îmi arată tot. &u cred că are să se supere, dacă mă uit
la asta( zise $eth, aruncînd o privire sorei ei, care se
lungise pe covoraş, cu cleştele în mînă, gata să se
deştepte, dacă utucul s-ar întoarce într-o parte.
>!<! ME! $E9:
7
6n aşteptarea
Stau zilei cea
cu răbdare-n umbr plin ă de
ă, în ă cuăamaruri
lumin
lupt
?lîndă, dulce fiinţă, curată şi senină,
Sfin ţeşte casa noastră, atinsă de necazuri
Speran ţ e, bucurii ca şi dureri în văluri
6n veşnică mişcare se sparg azi furioase,
+e-a rîului înalte şi mult ripoase maluri,
!e care odi$neşte a tale scumpe oase.
77
&, dragă surioară< !lecînd de lîngă mine,
+eparte, în eternul lipsit de griji şi trudă,
asă-mi în dar, iubito, virtu ţ i care la tine,
6mpodobeau via ţa-ţi, ce-a fost şi e de laudă.
#ş vrea să-ţ i moştenesc a ta sfîntă răbdare,
"e
Un cu bun şi ăvesel,
neînfrînat
suflet forţă sputea
ă plîngca să sus
ă nu e-nţstare,
ină
+eşi-n slăbuţul corp durerea nu-i puţină
777
+ă-mi încă, surioară, căci am multă nevoie
+e acel curaj cuminte, domol, numai blînde ţ e,
"are a fă ţ
Sub paşi- cut poteca,
i înverzi ducînd
ţi, plin ă delafrumuse
datorie,ţ e.
+ă-mi firea-ţi cea bogată şi dezinteresată
?unătate îngerească, dar de la +umnezeu,
"e iartă şi răul, pornit din iubire curată,
nimă nobilă, bună, iartă-l şi pe al meu.
71
# noastră despărţire, plină de întristare,
Scade pu ţ in amarul ce ne-a fost cauzat
Suport nenorocirea, cu multă resemnare.
+in pierderea avută multeram mai învăţ at
"ontactul cu durerea, o, mult scumpă fetiţă<
#-mblînzit, potolind firea-mi cea aspră de sălbatic,
ar via ţa-mi s-a-ndreptat spre altă năzuinţă,
6ntărind credinţ a în "el atotputernic.
3ătate de lacrimi şi de cerneală şi pline de greşeli,
cum erau versurile, îi aduseră o uşurare nespusă lui
$eth, căci singura ei părere de rău fusese că făcuse aşa
aepuţin pentru ceilalţi. !ceste rînduri păreau însă s-o
încredinţeze ca viaţa ei nu fusese zadarnică şi că nu
treuia să moară cu deznădejdea în suflet. Cum stătea
cu hîrtia în mînă, utucul căzu într-o parte. Jo se trezi din
somn şi sări ca arsă în sus, aţîţă focul şi apoi veni în vîrful
picioarelor, la patul lui $eth, sperînd că doarme.
— &u dorm şi sînt aşa de fericită/ =ite am găsit asta
şi am citit-o. *tiam că n-ai să te superi. !m însemnat eu
chiar aşa de mult pentru tine Jo întreă ea, privind-o
întreător.
—prin
spune a, vore.
$eth dragă, foarte mult/ Mai mult decît îţi pot
*i Jo, îşi puse capul pe pernă, lîngă al sorei ei.
— !tunci, n-o sa mai cred că mi-am risipit viaja. &u

sînt chiar atît de perfectă, pe cît mă socoţi tu, dar e drept
ca am încercat să fac ce am crezut eu că e ine şi
acuma, cînd e prea tîrziu s-o mai iau de la capăt, e o
mare
aşa demîngîiere pentru
mult şi are minecăsăam
impresia ştiuajutat-o
că cineva mţă
în via ă .iueşte
— Mai mult decît orice pe lume, $eth. !cum cîtava
timp credeam că nu te pot lăsa să te duci de lîngă mine,
dar acuma am înţeles că nu te pierd, că vei fi mereu
alături de mine, că moartea nu ne poate despărţi.
— e asta nu mă mai tem de mult. înt sigură că am
să fiu întotdeauna draga mea $eth, care te va iui şi te
va ajuta mai mult ca oricînd. 9u treuie să-mi iei locul, Jo,
şi să fii mereu lîngă mama şi tata. Ei vor căuta mîngîierile
tale. ă nu-i părăseşti. acă ţi-e greu să lupţi singură,
adu-ţi aminte că eu nu te uit şi că, mîngîindu-i pe ei, te
vei simţi mai fericită, decît dacă ai scrie cărţi frumoase,
ori dacă ai vedea toată lumea, căci iuirea e singura
lucru pe care-l putem lua cu noi, cînd plecăm departe.
—
*i,!m
dinsăcînd
încerc,
în $eth.
cînd, Jo renunţă la amiţia ei de
altădată, dedicîndu-se din tot sufletul unei alte amiţii
mai frumoase faţă de care cea dinţii e trecătoare stearpă
fără ucurii adinei.
*i cu acestea veni şi trecu primăvara, cerul se
limpezi, pămîntul înverzi, florile se treziră iar vesele, dis-
de-dimineaţă şi păsările călătoare se întoarseră la vreme,
ca să-şi ia rămas un de la $eth, care, ca un copil oosit,
dar plin de încredere se prinde de mîinile celor care i-au
condus paşii toată viaţa. *i acum, în ceasul din urmă,
tatăl şi mama ei o purtară plini de dragoste, prin valea
umrei şi o dădură lui umnezeu.
&umai în cărţi, cei de pe patul morţii rostesc cuvinte
de care se va vori mai tîrziu, au viziuni sau par
transfigura ţi, şi cei ceştiu
căpătîiul muriunzilor au cstat de multe
ă sfîrşitul vineori
fărde veghe ca
ă durere, la
somnul. Cum se rugase $eth 'reflu0ul se duse uşor( şi în
zori, la pieptul de la care supsese prima picătură de

lapte, îşi dădu ultima ei suflare, cu un suspin, după ce-i
privise cu drag pe toţi.
Cu lacrimi şi rugăciuni, mîinile iuitoare ale mamei şi
surorilor
mai tulurao gămoartea.
tiră pentru
3esomnul
chipul cel
rălung, pe care
zdat de nuţă
suferin -l va
îşi
făcuse iar loc seninătatea, c ăci, pentru ea, moartea era
un înger al şi zîmitor, nu o arătare înspaimîntătoare.
Cînd se făcu dimineaţă, pentru întîia oară după
atîtea luni, focul era stins. Jo nu mai era acolo şi în
cameră era linişte deplină. oar o pasăre cînta veselă pe
o cracă înflorită. +a fereastră ghioceii înfloreau ca de
oicei, iar primăvara intra pe geam, dînd parcă
inecuvîntarea ei chipului paşnic de pe perne, atît de
paşnic, că cei care îl iuiseră atît de mult, zîmiră printre
lacrimi şi mulţumiră lui umnezeu că $eth s-a făcut în
sfîrşit sănătoasă.
CAP. XVIII
ÎNCERCÎND SĂ UITE
Mustrarea făcută de !m" îi prinse ine lui +aurie,

deşi, se înţelege, el n-a vrut s-o recunoască decît mult
mai tîrziu. >areori recunosc ăraţii sfatul femeilor.
&umai cînd s-au convins singuri că şi ei ar fi avut de gînd
să facă e0act la fel, atunci le urmează povaţa. acă le
merge ine, jumătate din merit e al neputincioasei lor
roae dar dacă merg rău, toată vina o pun pe spinarea
ei.
+aurie se întoarse la unicul lui şi, timp de cîteva
săptămîni, fu aşa de îndatoritor şi de cuminte, că unicul
se minună de schimările pe care le făcură &isa şi-l
îndemnă să se mai întoarcă. 6ireşte că tînărul ar fi fost
fericit să-i fipoat
lume n-ar ă urma
făcut îndemnul,
asta, după dojanadar
pepentru
care o nimic în
primise.
Era doar în joc amorul lui propriu şi, de cîte ori îl
cuprindea dorul, îşi întarea hotărîrea luată, repetînd

frazele, care îşi lăsaseră pecetie adîncă în sufletul său
'9e dispreţuiesc(, '6ă ceva e0traordinar, ca Jo să se
îndrăgostească de tine, fără voia ei(.
cele +aurie
din urmse gîndi ine
ă ajunse la cele ce-i
la concluzia c ă espusese !m"
într-adev şi în
ăr leneş
şi egoist, deşi îşi spunea el, cînd un om trece printr-o
mare supărare, i se pot ierta anumite stări sufleteşti,
pina se mai potoleşte puţin. imţea că durerea legată de
iuire a mai pierit din sufletul lui şi, cu toate că era sigur
c-o va plînge pe Joe încă multă vreme, găsea că nu-i
nevoie să poarte ostentativ haina de doliu. Jo nu voia să-l
iuească, dar în orice caz nu putea s-o facă să-l respecte
şi să-l admire, printr-o faptă care să-i dovedească, sus şi
tare, că un '&u( al unei fete nu-i poate nenoroci viaţa.
!vusese întotdeauna de gînd să facă ceva măreţ şi sfatul
lui !m" era cu totul de prisos. !şteptase doar ca durerea
iuirii să fie înmormîntată, după aceea putea să-şi
ascundă inima sfişiată şi să se trudească mai departe.
oriceup ă cum
durere, tot<oethe punea
astfel şi înse
+aurie versuri
hotărîorice
să-şi ucurie şi
aline prin
muzică necazul lui de dragoste. e hotărî deci să
compună un >eWuiem, care să-i stoarcă lacrimi lui Jo şi să
emoţioneze pe orice ascultător. !şa încît prima oară cînd
ătrînul îl găsi iar neliniştit şi nervos şi-l trimise să se
plime, se duse la 1iena, unde avea mulţi prieteni în
lumea muzicală, şi se apucă de lucru, ferm hotărît să
producă ceva ne mai auzit. ar fie că durerea lui era
prea puternică, pentru a se manifesta prin muzică, fie că
muzica e prea eterică, pentru ca un muritor să-şi poată
ridica o suferinţă pînă la ea, fapt este că el descoperi în
curînd că >eWuiemul este peste puterile lui. &u se găsea
încă în dispoziţie de lucru. !vea nevoie să-şi mai
limpezească ideile, fiindcă deseori, în mijlocul unei fraze
muzicaie triste,grozav
care-i aducea se trezea fredonînd
aminte un cîtecdin
de petrecerea de !junul
dans,
Crăciunului de la &isa, mai ales de 6rancezul acela
voinic, şi se lăsă şi de compoziţia tragică, pentru

moment.
!poi încercă să scrie o operă, fiindcă la început totul
părea posiil, dar şi aici întîmpină greutăţi neprevăzute.
1oia ca eroina
scenele duioasesă fie Jo şiromantice
sau se căzni săale
-şi aminteasc ă toate
iuirii lor, dar
memoria îşi ătea joc de el, de parcă ar fi fost pusă pe
posne. &u-i veneau în minte decît ciudăţeniile, cusururile
şi capriciile lui Jo. &-o vedea decît în atitudini care n-
aveau nimic sentimental, măturind prin casă legată la
cap cu un fular, ătîndu-se cu perna de pe sofa, sau
repezindu-l şi potolin-du-i pasiunea, ca doamna
<remnjidge din javid Copperfield. +aurie nu se putea
ţine s ă nu rîdă şi imaginea tristă pe care se silea s-o
zugravească dispărea. Jo nu voia să fie eroina de operă şi
pace/ 3înă cînd, în cele din urmă, se lăsă şi de această
ocupaţie oftînd. '#, oamne, mult mă mai chinuieşte şi
fata asta(, şi se apucă de păr, în culmea disperării, cum
face orice compozitor care se respectă.
puţinCînd se uit
reele, peă care
în jurul
ar lui, în căutarea
putea-o unei femei prin
face nemuritoare mai
muzică, memoria se grăi să i-o aducă fără întirziere.
!ceastă arătare îşi schima mereu trăsăturile, dar avea
întotdeauna ucle aurii şi plutea uşor în faţa ochilor
minţii lui, într-un nor diafan de trandafiri, păuni, căluţi
ali şi panglici alastre. &u dădu un nume acestei umre,
ci îi spuse numai 'eroina(. e îndrăgosti de ea, pe cît era
în stare, şi, înzestrind-o cu toate darurile din lume, o
scoase teafără din încercări, ce ar fi nimicit pe orice altă
muritoare.
atorită acestui motiv de inspiraţie, cîtăva vreme
totul merse de minune, dar, după un timp, lucrul îşi
pierdu farmecul şi +aurie uita să compună, stînd visător
cu tocul în mînă, ori rătăcind prin oraşul cel vesel, în
ciarna
ăutare de idei
aceea noiînsau
nu era poate
toate pentru
apele lui. a se linişti, c ăci în
&u compuse mult, dar gîndi mult, conştient de o

schimare ce se petrecuse în el, fără voia lui.
'e vede c ă fiere geniul în mine. L!m să-l las să
fiară, să vedem ce iese(. !vea totuşi o ănuială ascunsă
cnatur
ă nuă eargeniul,
fi fost ci cevaă cu
aceast mult maidin
'fierere( oişnuit.
sufletul e
lui,orice
fapt
este că +aurie fu din ce în ce mai nemulţumit de viaţa
zvăpăiata pe care o ducea şi dori să aiă ceva serios de
Jucru, o munca adevărată, căreia să i se dedice cu trup şi
suflet. 8n cele din urmă, ca om de un simţ ce era, ajunse
la concluzia că nu oricine, căruia îi place muzica, e un
compozitor. 7ntorcîndu-se de la una din operele lui
Mozart, minunat cîntată la #pera de stat, le răsfoi şi pe
ale lui, cîntă la pian cîteva pasaje mai une, se uită apoi
ţintă la usturile lui Mendelsohn, $eethoven şi $ach,
care-l priviră cu indulgenţă, apoi deodată luă foile una
cîte una şi le rupse pe toate, iar cînd ultimele ucăţele de
hîrtie îi căzură din mînă, îşi zise fără părere de rău%
— !re dreptate/ 9alentul nu e geniu, orice ai face/
#pera
compune aceea
cevami-a
de luat toatedup
valoare, speran
ă cumţele,>oma
că voii-aputea
luat
speranţele ei şi nu vreau să mai fiu un fanfaron. ar ce
să fac eu acuma
Chestiunea părea foarte complicată, aşa încît +aurie,
mai, mai că ar fi dorit sa fie silit să-şi cîştige pîinea de
toate zilele. !cum era momentul 'să se ducă la dracu ,
cum zicea el uneori, cu o e0presie tare, fiindcă avea ani
mulţi, dar nu ştia ce să facă cu ei şi diavolul e gata să-şi
vîre coada, cînd un om stă degeaa. $ietul ăiat avu
ispite şi din afară şi dinăuntru, dar se ţinu ine, căci oricît
ar fi preţuit liertatea, preţuia şi mai mult încrederea pe
care ceilalţi o aveau în el. Cuvîntul dat unicului lui şi
dorinţa de a se putea uita drept în ochii femeilor care-l
iuesc şi de a le spune cu capul sus% '9oate une(, îl
ajutaresigur
ă să iascăăviu şi nev
vreo ătămat
doamn din aceste
ă <rund" încurcături.
va zice%
'&u cred/ $ăieţii sînt ăieţi, tinerii se ţin de neunii

şi femeile nu treuie să se aştepte la minuni(. 8mi
închipui că nu ne crezi, doamnă <rund", dar e adevărat,
cu toate astea. 6emeile fac o mulţime de minuni şi sînt
convins că ele
spre o ăcale maiarunfi în
ă, stare
dacă chiar să îndrepte
ar refuza omenirea
să repete şi să
creadă asemenea vore, cu atît mai ine/ 9inerii să se ţie
de neunii, dacă vor, dar mamele, surorile şi prietenii
treuie să nu-i lase să facă prea multe, pentru ca
neghina să nu înăuşe grîul, păstrînd credinţa în
realitatea virtuţilor, care fac ca un ărat să e ărat în
ochii unei femei. acă femeilor le place să se înşele
singure cu astfel de iluzii, să le lăsăm în pace, fiindcă fără
ele ar dispărea jumătate din frumuseţea vieţii şi ne-am
pierde speranţele în ăieţi curajoşi şi cu inima ună,
care-şi iuesc mamele, mai mult decît pe ei înşişi şi nu le
e ruşine s-o mărturisească. +aurie îşi închipuia că-i
îreuie.ani de zile, ca s-o uite pe Jo, dar, spre marea lui
mirare, descoperi că-i vine din ce în ce mai uşor. +a
început
el însuşi.nu-i venea
7nima nusmai
ă cread ă csăă-le adev
voia doară.rat şi fu furios
Continu ă să pe
se
vindece cu o repeziciune care-l uimea şi, în loc să încerce
să uite, se trezi încercînd să-şi aducă aminte. &u
prevăzuse această întorsătură a lucrurilor şi nu era deloc
pregătit pentru ea. Era dezgustat de el însuşi, mirat c ă
poate fi aşa de uşuratic şi în acelaşi timp uşurat, dar
dezamăgit, pentru că-şi revine aşa de uşor, dintr-o
lovitură atît de puternică. 8ncercă să aţîţe iar tăciunii
fostei lui iuiri, dar aceştia nu voiau deloc să se aprindă.
ădeau doar o căldură plăcută care-i trecea prin tot
corpul, fără să-i producă emoţii şi, în cele din urmă, fu
silit să recunoască adevărul. 3asiunea sa de licean se
transformase într-un sentiment cu mult mai liniştit şi
duios, trist, deşi mai purta încă pică lui Jo. ar şi asta
avea
frate, spîn
ă treac cu vremea
ă la ăsfîrşitul vieţii şi-i
lui.va
+apcuvîntul
ăstra doar
de o'frate(,
iuire de
el
zîmi şi se uită o clipă la portretul lui Mozart din faţa lui.
— a, el a fost într-adevar un om mare, căci, atunci

cînd nu putu avea pe una dintre surori, o luă pe cealaltă
şi fu fericit.
+aurie nu rosti vorele acestea, dar le gîndi, şi, o
clipă dup
deget, ă aceea, se uită la inelul mic pe care-l purta în
zicîndu-şi%
— &u, să nu fac asta. &-am uitat încă şi nu voi uita
niciodată. Mai încerc o dată şi, dacă nici acum nu
reuşesc, atunci...
+ăsînd fraza neterminată, luă toc şi hîrtie şi începu
să-i scrie lui Jo, spunindu-i că nu poate face nici un pas,
cîtă vreme mai are insă o farîmă de nădejde că ea se va
răzgindi. &-ar putea, n-ar vrea să-l iuească şi să-l lase
să vie acasă, fericit !şteptînd răspunsul, nu fu în stare
să facă nimic, de nerădător ce era. osi în cele din urmă
şi răspunsul mult dorit, care spunea hotărît. Jo nu putea
şi nu voia să-l iuească. 9răia acum numai pentru $eth şi
mei nu dorea să mai audă de cuvîntul 'dragoste(. !poi îl
ruga să fie fericit cu altcineva, dar să păsţreze un colţişor
în inima lui îlşiruga
post-script, pentru Jo, sora
să nu-i spunlui
ă luicea iuitoare.
!m" că $eth 8ntr-un
e mai
rău. !vea să se întoarcă la primăvară şi nu era nevoie să-
i întristeze restul zilelor, pe care le mai avea de petrecut
în străinătate. # să fie şi aşa vreme destulă, să se
întristeze, spunea ea, dar +aurie să-i scrie des, ca să nu
se simtă prea singura şi apăsată de dor.
— !şa am să fac. $iata fetiţă/ 9ristă întoarcere acasă
va avea.
*i +aurie se aşeză la irou, ca şi cum a-i scrie lui
!m" ar fi fost sfîrşitul cel mai potrivit al frazei pe care o
lăsase neterminată cu cîteva săptămîni în urmă.
ar nu scrise în ziua aceea, căci, căutînd prin
sertare, dădu peste ceva, care-i schimă hotărîrea.
!mestecate printre note de plată, paşapoarte şi hîrtii de
afaceri de tot
o altă desp felul,
ărţitură, gasi nişte scrisori
trei ilete de ale
de la !m", lui Jocu
legate şi,grij
într-
ă,
cu o panglică alastră, care amintea de trandafirii ofiliţi,
păstraţi cu atenţie într-un plic. Cu un zîmet uşor, +aurie

strînse toate scrisorile de la Jo, le îndoi şi le puse frumos
într-un sertar al iroului, apoi căzu pe gînduri, învirtind
inelul în deget. upă cîteva clipe îl scoase încet, îl puse
al ături de
Messa, descrisori, încuie sertarul
la Catedrala fintul şi*tefan,
se duse să asculte
avînd parcă
impresia că vine de la o înmormîntare. *i, cu toate ca nu
era copleşit de durere, i se păru mai potrivit să-şi
petreacă astfel timpul, decît să scrie ilete dulci
domnişoarelor.
Corespondenţa continuă fără încetare şi toată
primăvara veniră şi se duseră scrisori, cu o regularitate
de ceasornic. +aurie îşi vîndu usturile, puse pe foc opera
şi se întoarse la 3aris, sperînd că cineva va veni acolo. !r
fi plecat la &ica cu primul tren, dar nu îndrăznea, pînă
nu-l chema ea. *i !m" nu-l chema, fiindcă tocmai acuma
trecea prin anumite încercări şi nu voia să aiă în faţă
ochii iscoditori ai 'ăiatului nostru(.
6red 1aughn se întoarse şi-i puse întrearea la care
ea hot
îmi ărîse
pare să cu
r ău(, răspund 'a/(
lîndeăţe, dar f!cuma
ără şovîns ă îi7 se
ăire. spuse%
părea'nu,
că
anii şi o situaţie strălucită nu pot potoli dorul din sufletul
ei, unde se amestecau speranţe şi temeri duioase. 8i
reveneau mereu în minte cuvîntele lui +aurie% '6red e un
ăiat un, dar nu e omul care credeam că-ţi place ţie(,
apoi privirea lui, cînd le rostise, şi vorele ei, pe care nu
le înfrumuseţase, dar pe Wire el le înţelesese atît de ine%
'!m să mă mărit pentru ani(. 8i venea să plîngă, cînd îşi
aducea aminte, şi ar fi vrut să-şi ia înapoi vorele, care
erau aşa de puţin potrivite pentru o femeie. &u voia ca
+aurie să-şi închipuie că e o fată interesată, fără inimă.
&u mai ţinea să ajungă o 'doamnă din lumea mare(. e
mulţumea doar să fie o femeie iuită. Era fericită, că el
nu se supărase pe ea, după lucrurile îngrozitoare pe care
i ţle
în elegspusese, ci dimpotriv
ător. crisorile ă era mare
lui îi aduceau şa de un şi căde
mîngîiere, ci
veştile de acasă veneau foarte neregulat şi n-o
mulţumeau pe deplin, ca ale lui. &u era pentru ea numai

o plăcere, ci şi o datorie să-i răspundă, căci ietul ăiat
era singur şi nu-l mai alinta nimeni, de cînt Jo era aşa de
rea cu el. !r fi treuit să facă o sforţare şi să-l iuească,
doar
ştie cănuunera mare
ăiat aşalucru.
de drăMulte
guţ cafete ar fiţine
+aurie fostlamîndre,
ele, dar sJoă
nu făcea niciodată ceea ce face toată lumea, aşa că lui
!m" nu-i rămînea decît să fie ună cu el, să se poarte ca
o soră.
acă toţi fraţii ar avea surori iuitoare ca !m",
desigur că ar fi nişte fiinţe cu mult mai fericite decît sînt.
!m" nu-l mai certa, îi cerea părerea în diverse chestiuni.
# interesa tot ce făcea el, îi trimitea mici daruri şi cîte
două scrisori pe săptămînă, cu o mulţime de descrieri
amănunţite, de tot ce se întîmplă acolo, însoţite de
desene. 3uţine surori fac fraţilor lor cinstea de a le puria
scrisorile în uzunar, de a le citi şi reciti cu grijă, plîngînd,
cînd erau prea scurte şi sărutîndu-le, cînd erau lungi.
Cred că nu mai e nevoie să adăugăm că !m" se
comporta e0act
palidă şi mai în felul acesta,
gînditoare în primăîn orice
vara caz, &-o
aceea. era mai
mai
interesa 'societatea( şi se ducea de multe ori să
deseneze singură. Cînd venea acasă, nu prea avea ce
arăta. 3roail că studia natura, stînd ceasuri întregi cu
mîinile în poală, pe terasa de la 1alrosa, sau desena cu
gîndul aiurea, tot ce-i trecea prin cap% un cavaler voinic
săpat pe o piatră de mormint, un tînăr adormit în iară,
cu pălăria pe ochi, sau o fată cu păr inelat în rochie de
gală, plimindu-se printr-o sală de al, la raţul unui
L7mn înalt amîndouă figurile fiind doar nişte pete, o
mărturie a discreţiei artistului, aşa cum cerea ultima
moda în artă.
Mătuşa ei îşi închipuia că-i pare rău de răspunsul pe
care i-l dăduse lui 6red, dar !m", văzînd că în zadar
tcread
ăgăduieşte
ă ce vreaşi ştiind că nu-i
şi-i scrise poate ce0plica,
lui +aurie ă 6red aoplecat
lăsă sîn
ă
Egipt. El înţelese, păru uşurat şi-şi zise, dînd din cap%
— Eram sigur că are să se răzgîndească. $ietul

ăiat/ !m trecut şi eu prin toate astea şi-l înţeleg.
+aurie oftă din adîncul inimii, şi, prin aceasta, parcă
se descărca de o datorie faţă de trecut. !poi îşi puse
picioarele pe divan,
8n vreme ce însă guste
străinădin
tateplinsescrisoarea
petreceaului aceste
!m".
schimări, acasă se apropia nenorocirea) dar scrisoarea
în care spuneau că $eth se duce, nu ajunse niciodată lui
!m" şi, cînd primi pe cea de a doua, crescuse de mult
iara pe mormîntul sorei ei. Era la 1eve", cînd îi venir ă
aceste veşti triste, căci în mai îi gonise căldura de la &isa
şi porniseră spre Elveţia, trecînd prin <enova şi pe la
lacurile din &ordul 7taliei. uportă ştirea cu resemnare şi
se supuse voinţei familiei, care-i spunea să stea pe loc,
fiindcă tot nu mai ajungea la vreme acasă, să-şi ia rămas
un de la $eth şi să lase în seama timpului, ca să-i
îndulcească suferinţa. ar îşi simţea inima grea. !r fi vrut
să fie acasă şi în fiecare zi se uita cu dor peste lac şi
aştepta pe +aurie să vină, s-o mîngîie.
Curînd
aceeaşi după ăaceea,
zi fuseser +aurie
e0pediate veni într-adev
amîndou ăr, cdar,
ă scrisorile, ăci în
el
fiind în <ermania, a lui făcuse mai mult timp pe drum.
Cum o primi, +aurie îşi făcu rucsacuî, îşi luă ziua ună de
la tovarăşii lui de drum şi plecă, să-şi ţină făgăduiala, cu
o inimă plină de ucurie şi de durere, de speranţă şi de
neîncredere.
Cunoştea ine oraşul 1eve", şi, cum ajunse arca la
ţărm, se îndreptă cu pas grăit spre la 9our, unde stătea
familia Carrol 'en pension(. 1aletul era disperat, că toată
familia plecase, să facă o plimare pe lac. upă o clipă
de gîndire, îi spuse că poate 'la blonde mademoiselle( să
fie în grădina castelului. acă 'monsieur( e aşa de un
să ia puţin loc, o pofteşte, cît ai clipi din ochi. ar
'monsieur( nu putea s ă aştepte 'cît ai clipi din ochi(. 8l
l'ămademoiselle
să cu fraza (.începută şi porni să caute singur pe
Era o grădină frumoasă pe marginea lacului, cu

castani ătrîni ce foşneau, de cîte ori îi mîngîia vîntul cu
iederă ce se căţăra pretutindeni, jar umra neagră a
turnului întuneca pînă departe apa însorită. 8ntr-un colţ,
lîngă zidul
venea lat şi!m",
deseori jos ce
cu olucrul
împrejmuia, era o anc
sau cu cartea, ă. !colo
încercînd s ă
se mîngîie cu priveliştea minunată din faţa ei. !ci stătea
şi acum, sprijinindu-şi capul în mînă, cu inima plină de
dor, şi cu ochii grei de plîns, gîndindu-se la $eth şi
întreîndu-se de ce nu vine +aurie. &u-i auzi pasul prin
curte, nici nu-l văzu oprindu-se su arcadă, unde gangul
suteran răspunde în grădină. El rămase pe loc o clipă şi
o privi cu alţi ochi, cu ochii care vedeau ceea ce nu mai
văzuse nimeni pînă atunci, duioşia din inima lui !m".
9oată fiinţa ei vorea numai de dragoste şi de durere.
crisorile pătate de lacrimi din poală, panglica neagră din
păr, suferinţa şi rădarea ce i se citea pe faţă chiar şi
cruciuliţa de eonit de la gîtul ei îl mişcă pe +aurie, căci
era de la el, şi era singura podoaă pe care o purta.
Chiar de ar
ănuielile i sefi risipir
fost ăîngrijorat de cum
, în momentul cînd=eavaridic
primi ea,
ă capul
şi-l văzu, căci, lăsînd să cadă toate pe jos, dădu fuga la el
şi-l luă de gît, zicînd cu o voce înnecată de emoţie%
— #, +aurie/ *tiam că ai să vii.
!ceste vore lămuriră tot, căci, stînt tăcuţi unul
lîngă altul, capul cel negru plecîndu-se cu un aer
protector asupra capului lond, !m" simţi că nimeni ca
+aurie n-o putea mîngîia şi sprijini, şi +aurie îşi spuse c ă
!m" e singura femeie din lume, care poate să ia locul lui
Jo şi să-l facă fericit.
# clipă după aceea, !m" fu iar la locul ei şi, în
vreme ce ea îşi usca lacrimile, +aurie strînse hîrtiile
împrăştiate şi scrisorile cu colţuri roase, ca şi schiţele de.
pe iară îi spuneau că poate avea speranţe de viitor.
Cînd seaducîndu-şi
înroşi aşeză jos, lîngă ea,de
aminte !m"
ce se simţi cu
făcuse iar cîteva
timidă clipe
şi se
mai înainte.
— &u m-am putut opri să nu-ţi sar de gît. Mă

simţeam aşa de singură şi de tristă şi-mi părea aşa de
ine, că te văd. 8ţi închipui, să ridic capul, să te văd în
faţa mea, tocmai cînd începusem să mă tem că nu mai
vii, zise ea, încercînd
— Cum am auzitcu greu strist
vestea ă-şiăascundă emospre
, am pornit ţia. tine.
!ş vrea să-ţi spun un cuvînt de mîngîiere pentru
pierderea dragii noastre $eth, dar nu ştiu...
*i +aurie se simţi şi el timid deodată şi nu mai putu
merge mai departe. !r fi vrut ca !m" să-şi lase capul pe
umărul lui şi să plîngă, să se uşureze, dar nu îndrăzni să
spună asta. 8i luă doar mîna şi i-o strînse într-ale lui, şi
asta însemna mai mult decît orice cuvinte.
— &u-i nevoie să spui nimic, şi asta e destul, zise ea
cu voce dulce. '$eth e fericită acolo sus. &u treuie să
ne pară rău, că s-a dus, dar mă îngrozesc, cînd mă
gîndesc la întorsul acasă, deşi mi-e foarte dor de ei. Eh,
să nu mai vorim de asta acum. Mă face să _Yling şi
vreau să mă distrez, cît stai tu aici. 9reuie să pleci
curînd— înapoi
acă ai nevoie de mine, nu, dragă.
'Cum să n-am nevoie/ Mătuşa şi 6lo sînt foarte
drăguţe, n-am ce zice, dar tu eşti ca un frate pentru mine
şi ar fi aşa ine să te am mai mult timp lîngă mine.
!m" vorea ca un copil cu inima grea de dor, că lui
+aurie îi pieri deodată timiditatea şi o mîngîie, cum
fusese ea învăţată ueasă.
— $iata fetiţă/ -a îmolnăvit de atîta supărare. +asH
că am eu grijă de ea/ &u mai plînge/ 1ino să ne plimăm
puţin prin grădină. E cam rece vîntul ăsta. &u treuie sa
stai pe loc, zise el, pe ţin ton dezmierdător, care-i plăcea
lui !m".
8i legă pălăria şi, trecîndu-i un raţ pe su al lui,
începură să se plime în sus şi în jos, pe poteca însorită,
su
largulcastanii cumergea,
lui, cînd frunze fragede.
şi !m" g+aurie
ăsea cseă esimţea mai
foarte la
plăcut
să te sprijini de un raţ puternic, să-ţi zîmească un chip
prietenos şi să auzi o voce dragă, care-i voreşte numai

ei.
<rădina aceasta ciudată mai văzuse multe perechi
de îndrăgostiţi şi, aşa cum era, plină de soare şi închisă
între
&u-i ziduri
vedeagroase,
nimenipădecît
rea făturnul
cută parcă anume
înalt, pentru
iar lacul ei.
larg,
încredinţîndu-se de vînt, purta pînă deaprte ecoul
vorelor lor. 9imp de o oră, cei doi stătură de voră, se
plimară, se odihniră pe marginea zidului, pătrunşi de
farmecul clipei pe care o trăiau şi, cînd un clopot foarte
puţin romantic, îi vesti că se apropie ora mesei, !m"
simţi că lasă în uriWă toată povara ei de singurătate şi de
suferinţă.
8n clipa în care doamna Carrol văzu faţa zîmitoare
a fetei, se lămuri îndată şi-şi zise%
'!cuma înţeleg eu/ 6ata se prăpădea de dorul lui
+aurence. Maică 3recistă/ *i eu care nu vedeam nimic/(
Cu o discreţie demnă de laudă, mătuşa nu le arătă
că s-a luminat acuma asupra cauzei tristeţii ei, ci-l pofti
pe +aurieă sde
îngrijeasc ă mai r ămîie
el, iar ea îşicuîndeplini
ei şi !m" o rugă cu
îndatorirea, să un
se
farmec şi o drăgălăşenie nespusă.
+a &isa, +aurie îşi pierdea vremea şi !m" îl certa. +a
1eve", +aurie nu stătea niciodată degeaa, ci se plima,
călărea, vîslea sau citea, cu o rîvnă fără pereche, iar !m"
admira tot ce făcea el şi-i urma e0emplul, pe cît putea,
zicîndu-şi, şi unul şi celălalt, că schimarea se aatoreşte
climatului.
E drept, mişcarea în aerul viu şi proaspăt le făcea
ine la amîndoi şi în curînd apărură semnele schimării
ce se petrecea în sufletul lor. !colo, sus, printre dealurile
nemuritoare, căpătară o viziune mai limpede a vieţii şi a
datoriei faţă de semenii lor. 1întul răcoritor ducea
departe îndoieli deznădăjduite închipuiri înşelătoare,
neguri
năzuinţi mohorîte, soarele
noi, speran cald şi
ţe duioase de gînduri
primăvară aducea
une, lacul
părea să spele toate necazurile trecutului, iar munţii
ătrîni îi priveau de sus, cu unătate şi le spuneau%

'7uiţi-vă, copii/
Cu toată durerea care venise de curînd asupra lor fu
o epocă foarte fericită, aşa de fericităucă +aurie nu
îndr ăznea
treui s-ovreme,
cîtăva tulurepîncuă vore, poate
să-şi vin nelalocul
ă în fire lor. 8i
din uimirea
care-l cuprinsese, dîndu-şi seama că i-a trecut de tot
ceea ce credea el ca va fi 'prima şi ultima iuire(. e
dezvinovăţi faţă de el însuşi de această aparentă
necredinţă, gîndindu-se că sora lui Jo e acelaşi lucru cu Jo
şi zicîndu-şi că i-ar fi imposiil să iuească pe altcineva
decît pe !m", aşa de repede şi aşa de puternic. 3rima lui
iuire fusese aprigă, furtunoasă. !cum, uitîndu-se înapoi,
i se părea că trecuseră mulţi ani de atunci şi o privea cu
un sentiment de milă amestecată cu părere de rău. &u-i
era ruşine de ea, dar acum, după ce trecuseră clipele de
suferinţă, se gîndea la ea, ca la o e0perineţă oarecare din
viaţa lui. ! doua lui iuire avea să fie potolită, fără
accente deznădăjduite.
+a ce
nu mai ar fi servit
treuia o scen
să-i spun ă că ca aceea cuEaJo,
o iueşte. încînd lui !m"
ţelesese şi-i
dăduse doar de mult răspunsul. +ucrurile decurseră aşa
de firesc, că nimeni n-ar fi avut nimic de zis, a
dimpotrivă, toată lumea ar fi fost mulţumită, chiar şi Jo,
căci, cînd prima noastră pasiune a fost înăuşită sîntem
mai prudenţi la a doua încercare, şi astfel trecură zilele,
una după alta, şi +aurie se ucura din plin de fiecare oră,
lăsînd în seama timpului acele vore care treuiau să
pună capăt primei şi celei mai frumoase părţi a
romanului său de dragoste.
8şi închipuise că Je dănouement( avea să aiă loc în
grădina castelului pe lună, dar se întîmplă tocmai pe dos,
căci evenimentul avu loc în arcă, la amiaza, în cîteva
cuvinte. e plimaseră toată dimineaţa pe lac, de la
întunecatul
avoiei de ot. <ingolf
parte, Montla Montreu0 celşiînsorit,
t. $ernard ent duavînd
Midi!lpii
de
cealaltă, 1eve" în vale şi +ausane departe, peste deal.
easupra capului, un cer alastru iară pată, dedesut

lacul adînc şi mai alastru însemnat cu puncte ale, ărci
ce aduceau a pescăruşi.
1oriră de $onnirard cînd trecură pe lîngă Chillon şi
de >ousseau,
scrisese el +acînd îşi ridicar
nouvelle ă privirea
:eloise. spren-o
&iciunul Clarens,
citise,unde
dar
ştiau că e o poveste de dragoste şi amîndoi se întreară
în sinea lor dacă e tot aşa de frumoasă ca a lor. 8n
tăcerea care se lăsă între ei, !m" îşi muie degetele în
apă, şi cînd ridică capul, +aurie se sprijinea în vîsle şi se
uita la ea cu o privire care o făcu să zică repede, doar ca
sş spună ceva%
— 9reuie să fii oosit. #dihneşte-te puţin şi lasă-mă
pe mine să văslesc. &-are să-mi strice că, de cînd ai
venit, eu stau ca o prinţesă şi nu fac nimic.
— &u sînt oosit, dar, dacă vrei, ia şi tu o vîslă. =ite,
vino incoace/ E loc pentru amîndo+ Eu am să stau mai
spre mijloc, s ă nu se răstoarne arca, răspunse +aurie,
avînd aerul că-i place propunerea ei. !m" îşi dădu seama
caşez
ă n-a îndreptat
ă totuşi lîngă prea
el, îşimult
dădulucrurile
părul dincu fraza
ochi şi, luei, dar se
ă vîsla.
1îslea ine, după cum ine făcea multe lucruri, şi, cu
toate că ea trăgea cu amîndouă mîinile şi +aurie cu una
singură, vîslele se mişcau în tact şi arca înainta lin.
— Ce ine vîslim împreună/, zise !m", care nu ţinea
de loc să tacă în acest moment.
— !şa de ine, încît aş vrea să vîslim mereu la
aceeaşi arcă. 1rei !m" zise el cu multă dragoste.
— a, +aurie/ răspunse ea 6oarte încet.
!poi se opriră amîndoi şi prin îmrăţişarea lor,
întregiră peisajul pitoresc din jurul lor, cu o scenă
duioasă de iuire omenească.
CAP.
SINGUR XIX
Ă-SINGURIC Ă
6usese uşor să promită că se va jertfi pe ea pentru

alţii, atîta timp cît trăise într-adevăr numai pentru
surioara ei dragă şi-şi simţea inima şi sufletul mai curate
cînd avea în faţă e0emplul ei dulce) dar cînd nu-i mai
auzi
fiinţavocea, cîndlăsase
iuită nu se sfîrşise
în urmcu lecţiasingur
ă decît de fiecare
ătate zi
şi şi cînd
dureri,
atunci Jo găsi că-i e foarte greu să-şi ţină făgăduiala.
Cum putea ea să 'Mîngîie pe tata şi pe mama(, cînd ea
însăşi simţea atît de mult lipsa sorei ei, şi-i era dor de ea.
Cum putea 'să aducă voie ună în casă( cînd toată
lumina, căldura şi ucuria ei părea că au părăsit-o o dată
cu $eth. *i unde în lume putea 'să se găsească o muncă
folositoare şi frumoasă(, care să înlocuiască acea
străduinţă pornită din iuire, care era ea însăşi o
răsplată. Căută să-şi faca oreşte datoria, revoltîndu-se
însă în fundul sufletului ei, căci i se părea nedrept ca
puţinele ei ucurii să fie lot mai puţine la număr, iar
îndatoririle tot mai apăsătoare şi viaţa cu atît mai grea,
cu cît se trudea mai mult. e ce unii oameni să se ucure
numai de îşilumin
drept/ Ea ă, mai
dădea şi almult
ţii numai de întuneric
ă osteneală decît !m"&usăera
fie
ună şi cu toate astea viaţa o răsplătea numai cu
dezamăgiri şi suferinţe.
$iata Jo/ 6ură zile tare grele pentru ea/ # apuca
disperarea, cînd se gîndea că treuie sa-şi petreacă toată
viaţa în casa asta tăcută, mereu cu aceleaşi îndatoriri pe
cap, cu aceleaşi griji monotone de fiecare zi şi cu
aceleaşi plăceri, care n-aduceau nimic nou.
'&u mai pot/ &u mai pot/ Eu n-am fost făcută pentru
o astfel de viaţă şi într- zi am să-mi pierd rădarea şi
am să fac ceva nesocotit, dacă nu vine cineva să mă
ajute(, îşi zise ea, cînd primele ei sforţări păreau că
izesc în gol şi o cuprinse o deznădejde cumplită, aşa
cum se întîmplă oamenilor înzestraţi cu o voinţa
puternică, atunci cînd se văd siliţi să o cedeze în faţa
inevitailului.
9otuşi veni cineva, s-o ajute, deşi Jo nu înţelese la

început că ea este îngerul ei păzitor, pentru că îi apărea
într-o forma prea ine cunoscută, ca să-i ghicească
menirea. eseori, noaptea, se deştepta tresărind, crezînd
că a strigat-o
începea $eth,
să plîng dar cînd secuuita
ă, chemînd-o ajnăşirăvedea
ciuneapatul
unei ei gol,
dureri
ce nu se potoleşte '$eth scumpă/ întoarce-te, întoarce-
te(. Jo nu întindea însă zadarnic raţele după ea, căci
mama ei, care-i auzea chemarea în şoaptă, venea şi-o
mîngîia cu dezmierdări pline de iuire, cu lacrimi care
aminteau de o durere mai mare decît a lui Jo şi şoapte
întretăiate de suspine, mai voritoare decît o rugăciune.
Momente sfînte, cînd o inimă vorea inimii în puterea
nopţii, cînd suferinţa devenea o inefacere, care purifică
durerea şi întăreşte iuirea. +ui Jo i se păru acum povara
mai uşoară, datoria devenea mai plăcută şi viaţa putea fi
suportată mai uş#r, la adăpostul sigur al raţelor mamei
ei.
Cînd i se mai potoli suferinţa inimii, încercă să-şi
liniştească gîndurile.
plecîndu-se 8ntr-ocăun
peste capul ă zicare
runt, se duse în irou s-o
se ridicase şi,
privească în ochi, cu un zîmet liniştit, ea zise cu
umilinţă%
— 9ată, voreşte-mi cum îi voreai altădată lui $eth.
!m nevoie mai mult decît ea de sfaturile dumitale,
fiindcă am păcătuit.
— raga mea, nimic nu mă mîngîie mai mult decît
rugămintea ta, răspunse el cu un tremur în voce,
înconjurîndu-i mijlocul cu raţele, ca şi cum şi el ar fi
avut nevoie de ajutor şi i-ar fi fost teamă să-l ceară.
!tunci, stînd pe scăunelul lui $eth, alături de tatăl ei,
Jo îi povesti toate necazurile ei, toate sforţările ei
zadarnice de a fi ună, care-o descurajaseră. 8i mai spuse
de toată acea necredinţă a ei care făcuse ca viaţa ei să i
se
rătăpar ă un
cire, pe întuneric
care noi ofănumim
ră margini
deznşi de toată acea tristă
ădejde.
Ea îi arătă că are încredere deplină în el, iar el o

ajută din toată inima, şi amîndoi se simţiră mai mîngîiaţi,
căci venise vremea cînd putea sta de voră, nu ca tată şi
fiică, ci ca ărat şi femeie, care se înţeleg şi se iuesc
unul
vechi,pepealtul.
care3etrecu
Jo îl clipe
numea fericite acolo,cuîn un
'iserica iroul cel
singur
memru(, de unde ieşea cu forţe noi şi cu mai multă voie
ună, căci părinţii care învăţaseră pe un copil să aştepte
fără teamă moartea, încercau acum să înveţe pe altul să
întîmpine viaţa cu încredere.
8i mai veni ajutor lui Jo şi din altă parte, şi amime din
îndatoririle şi ucuriile umile, dar sănătoase ale casei, pe
care se învăţa cu încetul să le cunoască şi să le
preţuiască. Măturile şi cîrpele de pahare nu i se mai
păreau nesuferite ca altădată, fiindcă $eth se folosise de
ele şi ceva din spiritul ei de gospodină părea că mai
trăieşte încă în pămătuful de praf şi în peria veche, pe
care n-o aruncară niciodată. 6olosindu-se de ele, Jo se
trezi fredonînd cîntecele pe care le fredona $eth, imitînd
firea ei rînduit
un scaun, , îndreptînd
miciăgesturi care dici un covor,
ădeau un aeraşezînd
de undincolo
ă stare
şi de ordine, aceasta fiind primul pas spre a face casa
fericită. Ea nu-şi dădea seama de această stare de
lucruri, pînă cînd într-o ună zi :annah îi luă mîna i-o
strînse cu căldură într-a ei, zicînd%
— 9are mai eşti ună, domnişoară/ 1rei să nu ne mai
fie dor de mieluşelul nostru drag. &oi nu vorim mult, dar
vedem tot. !re să te răsplătească umnezeu pentru
fapta dumitale ună. !i să vezi.
3e cînd lucrau împreună, Jo ăgă de seamă ce mult
se schimase Meg, de cînd se măritase, ce frumos ştia să
vorească, ce ine cunoştea gîndurile şi sentimentele ce
fac cinste unei femei, ce ferîcită era alături de soţul şi
copii ei şi ce mult se ajutau unul pe altul.
— !şadar,
între dacă, mcăăritîndu-m
sătoria nu-i lucru
ă, aş rău lasăurma
ajunge fiu urmei.
măcar M ă
pe
jumătate aşa de pricepută, cît eşti tu, zise Jo, în timp ce
făcea un zmeu pentru emi, în camera copiilor, unde era

o haraaură fără margini.
— ar nici nu încape voră, şi asta ar scoate tocmai
la iveală latura ta duioasă. Eşti ca o castană. !i ţepi pe
dinafar
dacă poăţişiajunge
eşti moale pe dinăar
la el. 7uirea untru,
face iar miezul
să cad e dulce,
ă coaja şi să
iasă la lumină acest sîmure.
— *i gerul deschide castanele, doamnă, şi e de ajuns
să le scuturi, ca să cadă jos. #rice ăiat se poate duce să
culeagă şi, dacă mă agă în sac, ce-mi pasă mie, i-o
întoarse Jo, lipind înainte la zmeu, pe care nici un cuvînt
din lume nu-l putea ridica vreodată, căci ais" se legase
de el, în loc de coadă.
Meg rîse, îi păru ine că vede o licărire din
vioiciunea de altădată a lui Jo, dar găsi că e de datoria ei
să-şi menţie punctul de vedere, prin tot felul de
argumente, dintre care cel mai puternic erau copiii, pe
care Jo îi iuea nespus de mult. 7nima lui Jo, grea de
suferinţă, era ca acea castană coaptă, cu care am
asem
copac,ănat-o,
căci îndar nu unui
curînd mînaăunui
ieţelîiărat
era dat s-oăscuture
în toat din
firea avea
s-o desprindă uşor de pe cracă şi, deschizînd cu grijă
coaja, avea să vadă că miezul e sănătos şi dulce. acă ar
fi ănuit acest lucru, Jo s-ar fi închis şi mai mult în ea
însăşi şi ar fi fost mai ţepoasă ca oricînd, dar din fericire
nu se gîndea la ea, aşa încît, cînd veni vremea, căzu
singură ca o castană coaptă.
acă Jo ar fi fost eroina unei povestiri cu scop moral,
desigur că ar fi treuit să devină acum sfîntă, să renunţe
la viaţa ei lumească şi să pornească să predice, cu o
cămaşă de penitentă pe ea şi cu cărţi de rugăciuni în
uzunar. ar Jo nu era o eroină de roman. Era doar o fată
ca toate fetele, care se luptă cu viaţa şi era aşa, cum îi
era firea, cînd tristă sau veselă, cînd nepăsătoare sau
plin ă de dar
fii un, energie. esigur
deodat e foarte
ă nu se poate uşor să spui
ajunge că vrei sciă
la rezultat,
treuie să depui sforţări îndelungate, ca să te vezi pe
drumul cel un. 3înă acum, Jo învăţase să-şi facă

conştiincios datoria şi să se simtă foarte nenorocită, cînd
nu şi-o face) dar să şi-o îndeplinească cu voie ună, asta
era cu totul altceva. pusese de multe ori că vrea să facă
ceva
dorinţe0traordinar, oricît de
a, fiindcă ce putea greufrumos
fi mai ar fi. !cum
decît isse
ă-şiîndeplini
închine
viaţa părinţilor ei şi să încerce să aducă fericire în casă
*i dacă mai avea să învingă şi anumite greutăţi, ce-şi
putea dori mai mult o fată amiţioasă, care nu-şi găseşte
liniştea, decît renunţînd la propiile ei plăceri şi trăind
voioasă, doar pentru alţii
umnezeu o ascultase şi-şi dăduse această
îndatorire, care cuprindea mai mult decît ceruse ea,
pentru că era cu totul dezinteresată, dar întrearea era,
putea ea s-o aducă la îndeplinire e hotărî să încerce, şi
de la primii paşi îi veni acel ajutor neaşteptat, de care
am mai vorit. ar în curînd sarcina îi fu uşurată prin
ceva, pe care ea-l luă nu ca răsplată, ci ca alinare, cum
se răcori creştinul din 3rogresul pelerinilor, la copacul
cela de pe drum, pe unde urca spre dealul numit
'<reutatea(.
— e ce nu mai scrii Jo 3arcă asta te liniştea pe
vremuri, zise mama ei într-o zi, cînd o văzu iar aătută.
— &-am nici o tragere de inimă şi, chiar dacă aş
avea, cui îi pasă de ce scriu eu
— &ouă ne pasă. crie ceva pentru noi şi nu te mai
uita la ce zice lumea. 8ncearcă, dragă, sînt sigură că are
să-ţi facă ine şi nouă are să ne placă.
— &u cred că mai sînt în stare/
ar Jo se aşeză la irou şi începu să-şi revadă
manuscrisele lăsate în părăsire.
# oră după aceea, cînd mama ei îşi ăgă capul pe
uşă, Jo stătea la masă, cu şorţul negru dinainte, şi scria
repede, cu un aer foarte preocupat. oamna March zîmi
şi se retrase
propunerii ei. Jofănu
ră înzgomot, mulţumit
ţelese niciodat ă de
ă de succesul
ce povestea
aceasta a ei merse drept la inimă, caci după ce tamilia o
ascultă rîzînd şi plîngînd, după cum era cazul, tatăl ei o

trimise la o revistă cu toate protestările ei, şi, spre marea
ei mirare, nu numai că fu plătită ae editură, dar fu cerută
şi de alţii. upă apariţia poveştii, primi mai multe scrisori
de
ea. la cîtevaopersoane,
4iarele reproduseraăcşi
ăror
plălaud ă era o cinste
cu deopotriv ă şi strpentru
ăinilor
şi prietenilor.
3entru un lucru aşa de mic, se poate spune c ă
succesul fu răsunător. Jo fu mai mirată decît atunci, cînd
romanul ei fusese lăudat şi pus la inde0 în acelaşi timp.
— &u înţeleg ce pot să găsească oamenii într-o
istorioară ca asta, ca s-o laude aşa de mult, zise ea
foarte nedumerită.
— E viaţa trăită de Jo, asta e taina. e simte în ea şi
veselia şi suferinţa şi tu ţi-ai găsit în sfîrşit stilul. e data
asta n-ai scris nici pentru faimă, nici pentru ani, ci tu ai
pus tot sufletul în ea. 3înă acum ai gustat amărăciunea
vieţii, acum vine partea dulce. ă-ţi osteneala
întodeauna şi fii mulţumită, cum sîntem şi noi, atunci
cînd —
ai ac
succese.
ă e ceva un în ce am scris eu, nu e meritul
meu, ci al dumitale, al mamei şi al lui $eth,( zise Jo, mai
mişcată de vorelfe tatălui ei, decît de toate laudele din
lume.
*i, astfel, iuirea şi suferinţa o ajutară pe Jo să-şi
scrie poveştile pe care le trimise în lumea largă, să-şi
găsească prieteni, descoperind că lumea e foarte miloasă
cu asemenea călători priegi, căci erau primiţi cu raţele
deschise, pretutindeni, şi trimiteau acasă veşti une
mamei lor, ca nişte copii cuminţi, care nu-şi uită părinţii,
cînd se căpătuiese şi ei.
Cînd !m" şi +aurie scriseră acasă că s-au logodit,
doamnei March îi fu teamă că Jo n-o să se ucure din
toată inima, dar i se risipi în curînd teama, căci, deşi Jo
păru foartede serioas
crisoarea la începu
ă şi
două ori început, niciă planuri
s ă fac nu citipentru
ine
'copii(. crisoarea era un fel de duet, în care fiecare urca
în slăvi pe celălalt, ca doi îndrăgostiţi ce erau, lămurind

lucrurile spre mulţumirea tuturor.
— 8ţi pare ine mamă întreă Jo, Cînd lăsară din
mînă foile mărunt scrise şi se uitară una la alta.
cina — a/ îmi
a scris !m"închipuiam că are
că l-a refuzat să seEram
pe 6red. întimple
sigurasta, de
ă că un
suflu mai un decît acel 'spirit interesat(, cum îi ziceai
tu, a trecut peste ea, şi anumite aluzii din scrisori m-au
făcut să ănuiesc că dragostea lui +aurie va învinge pînă
la urmă.
— Ce ine ai văzut tu, mămică, şi ce tăcută ai fost.
Mie nu mi-ai spus nimic.
— Mamele treuie să vadă, dar să nu vorească
mult, cînd au fete mari. &u voiam să-şi ag în cap ideea
asta, ca nu cumva să-i feliciţi înainte de vreme.
— &u mai sînt încurcă lume, ca altădată, mamă.
!cuma poţi să ai încredere în mine şi s ă mă iei drept
'confidentă(.
— !sta aşa e dragă şi te-aş fi făcut confidenta mea,
dar mă temeam
că +aurie iueşte cpe
ă ai să suferi prea mult, cînd ai să afli
altcineva.
— 1ai, mamă/ Cum puteai să-ţi închipui că sînt aşa
de egoistă şi de rea, după ce eu nu i-am primit
dragostea.
— *tiam că ai fost sinceră atunci, Jo, dar mai tîrziu
m-am gîndit că, dacă s-ar întoarce şi te-ar cere iar în
căsătorie, poate că i-ai da un alt răspuns. 7artă-mă,
dragă, dar cum să nu vad că te simţi aşa de singură
Cîteodată îţi citesc în ochi cîte o privire îndurerată, care
mă întristează. Mi-am zis atunci că numai ăiatul tău ar
putea umple acest gol din sufletul tău.
— &u, mama/ E mai ine aşa, cum e, şi mă ucur că
!m" ţine aşa de mult la el. ar ai dreptate, mă simt
foarte singură şi, dacă 9edd" ar mai fi încercat o dată,
poate că aşci fipentru
mai mult, primit csă -iţin
fiumai
soţie, nu spentru
mult că îlă,iuesc
ă fiu iuit decît
atunci cînd ne-am despărţit.
— Mă ucur, Jo, pentru că asta arată că ai evoluat.

înt atîţia oameni pe lume, care te iuesc, aşa că
încearcă şi tu să te mulţumeşti cu părinţi, surori, fraţi,
prieteni şi copii, pînă va veni cel care ţi-e sortit să-ţi fie
logodnic şi atunci
— &imeni pe îlume
ţi vei cnu
ăpata răsplata.
mă poate iui mai mult decît
mama, dar nu mă sfiesc să-i şoptesc la ureche mămicnii,
că mi-ar plăcea să fiu iuită şi altfel. E foarte ciudat. Cu
cît m ă simt mai mult iuită, cu atît simt nevoia de mai
multă afecţiune. &u mi-am închipuit niciodată că o inimă
poate să fie aşa de largă. !ltădată îmi ajungea iuirea
voastră. !cuma vreau din ce în ce mai multă dragoste şi
înţelegere. &u mai înţeleg deloc/
— Eu înţeleg, şi doamna March zîmi înţeleaptă, iar
Jo reciti pasajul unde !m" vorea de +aurie.
'E aşa de frumos să fii iuită, cum mă iueşte el.
+aurie nu e deloc sentimental. &u voreşte mult, dar îi
simt iuirea în toate 2csturile. înt aşa de fericită, parcă
n-aş mai fi fata de altă dată/ &-am ştiut niciodată ce un,
ce
inimgeneros
ă şi o vşi
ădce afectuos
plin poateşisăsperan
ă de gînduri fie laurie. 8i citesc
ţe noile în
şi sînt
aşa de mîndră, să ştiu că e a mea. 4ice că parcă ar fi într-
o călătorie minunată, pe o coraie unde eu aş fi singurul
marinar,-iar iuirea ar fi usola. !ş vrea să putem face
această călătorie şi eu să fiu într-adevăr tot ce îşi
închipuie el că sînt, căci imi iuesc căpitanul din toată
inima şi nu-l voi părăsi niciodată, atîta timp cît ne va
îngădui umnezeu să fim împreună. #, mamă/ &-am
ştiut niciodată ce frumoasă poate fi viaţa, cînd doi
oameni se iuesc şi trăiesc numai unul pentru altul(.
— *i asta e !m" a noastră cea interesată şi
măsurată/ 4ău, iuirea face minuni/ Ce fericiţi treuie să
fie/
*i Jo împături cu grijă scrisoarea, cum închizi o carte,
unde
ajuns ai
la gsfîrşit,
ăsit o ai
poveste
lăsat-o frumoasa dete-ai
din mînă şi iuire şi, dup
trezit ă ce ai
iar singur,
în viaţa monotonă de fiecare zi.
e multe ori, cînd ploua afară şi nu putea să se

plime, Jo îşi căuta de lucru pe sus, în odăiţa ei, din pod.
&eliniştea ei veche pusese iar stăpînire pe ea, dar fără
amărăciunea de altă dată şi Jo şe întrea întristată de ce
o sorăărteze
îndep are tot ce doreşte,
acest gînd dinşiminte,
alta nimic. 8ncercalui
dar fericirea totuşi
!m"săîi
aprindea iar în ochi privirea ei aprigă, de dor după
cineva, care s-o iuească din toată inima şi să n-o
părăsească niciodată, atîta timp cît le va îngădui
umnezeu să fie împreună.
us, la pod, unde era capătul rătăcirilor pline de
nelinişte ale lui Jo, se g ăseau patru dulăpioare de lemn,
puse la rînd, însemnate cu cîte un nume, în care se
găseau amintiri din copilăria lor, acum apusă. Jo le
deschise, le cercetă în fugă, pe toate şi, cînd ajunse la al
ei, rămase cu ăria pierdută la feluritele oiecte
dinăuntru. eodată, privirea i se opri asupra unui teanc
de caiete cu e0erciţii. +e scoase de acolo, le răsfoi,
retrăind iarna minunată pe care o petrecuse la doamna
2ir?e,
gînduri,laapoi
&eKse Vor?. +aăînceput
întrist şi, cînd zîmi
ajunseşi la
le un
privi,
ilestînd pe
ţel scris
de profesor, uzele începură să-i tremure, caietele îi
alunecară din poală şi Jo reciti cuvîntele lui prietenoase,
simţind că ele au căpătat parcă un alt înţeles, şi atingeau
o rană din sufletul ei.
— !şteaptă-mă, prietena mea dragă, poate că am să
întîrzii, dar voi veni totuşi în cele din urmă.
— # de ar veni numai/ ragul meu 6ritz, aşa de un,
aşa de rădător cu mine/ &u l-am preţuit destul, cînd l-
am avut lîngă mine, dar acuma aş fi fericită să-l văd, căci
toată lumea parcă se depărtează de mine şi eu rămîn
singură de tot.
*i, strîngînd tare hîrtiuţa în mînă, ca şi cum prin

acele cuvinte domnul $haer ar fi făcut un jurămînt de
credinţa, Jo îşi lăsă capul pe un sac cu petece şi plînse,
făcînd parcă oare
3lîngea ecou din
ploiimil
care ătea ea
ă pentru în îns
geam.ăşi sau pentru că
se simţea aătută şi singură #ri se deşteptase în ea un
sentiment, care aşteptase atîta amar de vreme, cu
aceeaşi rădare ca şi inspiratorul lui, pînă să iasă la
iveală
CAP. XX
SURPRIZE
Jo era singură în amurg, culcată pe sofaua cea

veche şi se uita la foc, stînd pe gînduri. !ici îşi petrecea
ea totdeauna aceste clipe ca învăluite într-o ceaţă.
&imeni n-o tulura şi, cu capul pe perniţa roşie a lui $eth,
n
peăscocea
care o poveşti, visa, oriaproape.
simţea mereu se gîndea cu drag
3ărea oositlaă,surioara
tăcută,
chiar tristă, căci a doua zi era ziua ei de naştere şi se
gîndea ce repede trec anii, cum îmătrîneşte şi ce puţin
a realizat pînă acum din amiţiilei ei. !vea douăzeci şi
cinci de ani şi nu făcuse nimic, de care să se mîndrească.
esigur, Jo nu-şi putea da seama de frumuseţea vieţii ei,
de cînd plecase $eth de lîngă ea.
'!m să rămîn o fată ătrînă, care se ocupă de
literatură, care are drept soţ condeiul, drept copii o
groază de poveşti şi, după douăzeci de ani de muncă,
poate şi un pic de faima. Cînd, ca ietul Johnson, voi fi
ătrînă şi nu mă voi putea ucura de acest lucru,
singură, şi nu voi putea să împărtăşesc nimănui gîndurile
mele, tot independentă, cînd nici nu voi mai avea nevoie
de aşa ceva.
degeaa/ *i Ei, la urma
fetele urmeisece simt
ătrîne să măine,
mai am
dndărăse
sc
oişnuiesc cu un anumit fel de viaţă. 9otuşi...(
*i Jo oftă, ca şi cum ideea nu i-ar fi suris.

&u prea incintă pe nimeni acest lucru la început şi,
dnd ai douăzeci şi dnci de ani, ţi se pare că la treizeci se
sfirşeşte pămîntul, dar nu e chiar aşa de rau, pe dt pare
la prima
ceva vedere.ei,
în sufletul # femeie
pe carepoate
să sefisprijine.
chiar fericit
+a ă , daca
dou ăzeciare
şi
cinci de ani, fetele încep să spună că au să rămînă
nemăritate toată viaţa, dar în fundul sufletului lor îşi spun
că asta nu se poate. +a treizeci de ani nu mai zic nimic şi
se resemnează şi, dacă sînt femei de un simţ, se
gîndesc că mai au înainte încă cel puţin douăzeci de ani,
pe care-i pot întreuinţa cu folos şi în care pot să se
oişnuiască să imătrinească, fără să fie chiar prăpădite.
&u rîdeţi de fetele ătrîne, dragi cititoare, căci de multe
ori o dragoste duioasă şi tristă se ascunde în inima lor,
care ate aşa de liniştit su rochia închisă, şi multe
sacrificii tăcute ale tinereţii, sănătăţii, amiţiei şi i hiar
ale iuirii fac ca feţele lor zîrcite să pară frumoase în
ochii lui umnezeu. Chiar şi cu femeile posomorîte,
înnăcrite
numai de vreme,
pentru că ele,irautreui să partea
pierdut vă purtaţi frumos,
cea poate
mai duias ă a
vieţii. 6etele care acum sînt în hoarea vieţii, ar treui să
se uite cu milă la eleRnu cu dispreţ, pentru că ar treui
să-şi aducă aminte că şi ele îşi vor pierde în curînd
frumuseţea feţii lor, că orajii rumeni nu durează o
veşnicie, că fire argintii se vor amesteca prin părul lor
castaniu şi că unătatea şi respectul vor însemna pentru
ele tot atît de mult, ca iuirea şi admiraţia din zilele
tinereţii.
9ineri, fiţi amaili cu fetele ătrîne, oricît ar fi ele de
sărace, de înţepate şi de plicticoase, căci adevărata
politeţe este să fii respectuos cu cei ătrîni, să ocroteşti
pe cei slai, să fii îndatoritor cu femeile, fără deoseire
de titlu, vîrstă sau culoare. !duceţi-vă aminte de
mătuşile
îngrijit dragi,
şi v-au care de
alintat v-au certat
atîtea ori —cîte o deseori,
prea dată, darfărv-au
ă să
le mulţumiţi — v-au scos din încurcături, v-au dat ani
din micul lor venit, au cusut cu rădare pentru voi şi

arătaţi-vă recunoştinţa, înconjurindu-le cu atenţii, care
plac întotdeauna femeilor. 6etele vioaie înţeleg repede
aceste gesturi şi vă vor simpatiza şi mai mult şi, dacă
moartea, singura
v-ar răpi-o putere
de lîng ă voi,care
fiţi desparte
siguri că pe
vemam
ţi găăsi de fiu,
într-o
mătuşe '3riscill(, oarecare, o femeie grijulie şi iuitoare
care a păstrat un colţişor în inima ei, pentru 'un nepot
ţum nu mai e altul pe lume(.
Jo treuie să fi adormit Dcum îmi închipui că s-a
întîmplat şi cu cititorul meu, în timpul acestei predici,
căci, deşteptîndu-se pe neaşteptate, i se păru că vede
umra lui +aurie în faţa ei. =n +aurie în carne şi oase,
care nu era deloc o umră, se plecă asupra ei, cu o
privire pe care o avea pe vremea cînd o iuea şi nu voia
să i-o arate, dar ca Jenn" din cîntec% 'Ea nu-şi credea
ochilor că-i el(, şi-l privea neîncrezătoare, pînă cînd
+aurie se plecă şi o sărută. !tunci ştia că e el şi sări în
sus de ucurie, strigînd%
— 9edd",
!tunci îdragul
ţi pare meu
ine 9edd"/
că mă vezi, dragă Jo
— acă-mi pare ine/ $ăiatul meu drag, n-am
cuvinte să-ţi spun ucuria mea. =nde-i !m"
— Mama ta a reţinut-o la Meg. 8n drum, spre casă,
ne oprisem acolo şi n-a mai fost chip să-mi smulg soţia
din îmrăţişările lor.
— ă-ţi smulgi ce strigă Jo, căci +aurie pronunţase
aceste două cuvinte cu un aer de mîndrie, care-l trădase.
— Ei, acum am spus-o/
*i se uită la ea cu un aer de vinovat, că Jo se repezi
asupra lui cu întreări.
— 9e-ai însurat
— a, mă rog, dar nu mai fac
*i căzu în genunchi, împreunîndu-şi mîinile cu un aer
pocă—
it şi cu ote-ai
Chiar privire mucalit
însurat ă. inelea
de-a
— Chiar dera inelea/
— umnezeule/ *i ce lucru îngrozitor ai de gînd să

mai faci acuma
*i Jo se lăsă să cadă pe scaun, aia respirînd.
— 6elicitarea nu prea mă măguleşte, dar e e0act în
genul tău,
atitudine de i-o întoarse
umilinţă, dar +aurie, care st
i se luminase faăţtea
a de în aceeaşi
fericire.
— +a ce te poţi aştepta, cînd sperii pe oameni,
intrînd peste ei în casă ca un hoţ, şi-ţi dai toate tainele
pe faţă, fără -să mă laşi să-mi vin în fire, după o
asemenea surpriză coală-te, caraghiosule, şi
povesteşte-mi cum s-au petrecut lucrurile
— &u scot o voră, pînă nu mă laşi să vin în colţul
meu de altă dată şi-mi făgăduieşti că nu te mai
aricadezi.
Jo rîse, cum nu mai rîsese de mult şi, lovind uşor
divanul cu mîna, zise prietenoasă%
—3erna ceea e sus la pod. !cuma nu mai avem
nevoie de ea. :ai, 9edd", vino şi mărturiseşte-ţi păcatele
— Ce plăcut e să aud că-mi zici iar '9edd"(. &imeni
nu m*iă mai strigăseaşa.
+aurie aşeză jos, cu un aer de deplină
mulţumire.
— Cum îţi zice !m"
— omnul meu.
— a, asta e în felul lui !m" şi ţi se potriveşte.
*i ochii lui Jo spuneau limpede că-l găseşte mai ine
ca oricînd.
3erna dispăruse, dar simţeau totuşi o arieră între
ei, o arieră naturală pe care o ridicase timpul,
despărţirea şi schimarea sentimentelor. # clipă, se
uitaseră unul la altul, ca şi cum această stavilă nevăzută
ar fi aruncat o umră între ei, dar +aurie încercă s-o
înlăture, zicînd pe un ton ce căuta să fie foarte demn.
— pune, n-am aerul unui om însurat şi cap de
familie
— eloc şi nici n-ai să-l ai vreodată. 9e-ai făcut mare
şi frumos, dar tot ştrengarul de altădată ai rămas.
— 4ău, Jo, ar treui să ai mai mult respect pentru

mine, începu +aurie care se amuza grozav.
— Cum să am respect, cînd numai cînd mi-aduc
aminte că eşti însurat şi la casa ta, mă ufneşte rîsul,
ramindoi
ăspunse începur
Jo şi ăveselia
să rîdă ei apoi
fu aşa de molipsitoare,
se potoliră, se aşezarcă
cuminte pe divan, să stea de voră, ca doi prieteni uni.
— &u te mai osteni să ieşi afară în frig, ca s-o aduci
pe !m". 8n curînd au să vină toţi aici, eu n-am putut
aştepta. !m vrut să-ţi spun eu însumi surpriza cea mare,
ca să iau 'crema(, cum spuneam noi, cînd eram mici şi
ne ăgăm nasul la oala cu smîntînă.
— igur, ca să-i strici tot farmecul, începînd să-mi
spui lucrurile de la sfîrşit. !scultă, începe cu începutul şi
spune-mi cum s au petrecut lucrurile. &u vezi că mor de
nerădare să aflu
— 3ăi, m-am căsătorit, ca să-i fac pe plac lui !m",
începu laurie, cu o licărire în ochi, care o făcu pe Jo să
e0clame%
facă —ţie!sta
pe eplac/
prima4iiminciună. !m" s-a
mai departe, căsătoritşicaspune
domnule, să-ţi
adevărul, dacă eşti în stare.
— !cuma iar m ă ceartă. &u-i o fericire s-o auzi, se
adresă +aurie focului, şi focul făcu scîntei şi lumină mai
tare, parcă i-ar fi întărit spusele. *tii, e acelaşi lucru,
devreme ce ea şi cu mine sintem una şi aceeaşi
persoană. !vusesem de gînd să ne întoarcem cu familia
Carr#l, acum vreo lună şi ceva, dar ei s-au răzgîndit
deodată şi au hotărît să mai petreacă o iarnă la 3aris.
$unicul însă voia să vină acasă, plecase doar ca să-mi
facă mie plăcere, aşa că nu-l puteam lăsa singur pe drum
şi n-o puteam părăsi nici pe !m". 3e de altă parte
doamna Carrol nu voia s-o lase, zicea că a plecat su
paza ei şi prostii de astea. !tunci, ca să împac pe toată
lumea
vrem. am zis să ne căsătorim şi pe urmă putem face ce
— igur, tu aranjezi întotdeauna lucrurile, cum îţi

convine ţie.
— &u totdeauna.
*i ceva în vocea lui +aurie o făcu pe Jo să adauge
repede%
— ar cum a-ţi convins-o pe mătuşa
— ! fost greu de tot, dar noi aveam atîtea motive
'pro(, că n-a mai avut ce zice. &u mai era vreme să
scriem acasă şi să vă întreăm, pentru că ştiam că o să
aproaţi şi treuia 'să nu scăpăm momentul prielnic,
cum zice soţia mea.
— &u sîntem mîndri de aceste vore şi nu ne place
să le rostim îl întreă Jo, adresîndu-se focului la rîndul ei
şi privind cu încîntare lumina de ucurie ce strălucea în
ochii ce fuseseră atît de posomoriţi, cînd îi văzuse ea
ultima oară.
— Mda, puţin/ !re un farmec de nespus, că mă simt
mîndru de ea, fără sa vreau... Ei, şi atunci unchiul şi
măţuşa treuiau s ă facă pe martorii. &oi eram aşa de
preocupa ţi unul de
soluţia aceasta înlăaltul, că nu piedicile
tura toate eram unişi de
aşanimic şi
ne-am
căsătorit.
— =nde Cînd şi cum întreă Jo, fierînd de
curiozitate, fiindcă nu putea de loc să-şi închipuie astfel
de lucruri.
— !cum şase săptămini, la consulatul american din
3aris. !m făcut o nuntă foarte modestă ineînţeles,
fiindcă nici în fericirea noastră n-o putem uita pe draga
noastră $eth.
Cînd zise aceste vore, Jo îşi puse mîna într-a lui şi
+aurie mîngîie uşor perna roşie pe care o cunoştea aşa
de ine.
— e ce nu ne-aţi spus imediat întreă Jo, mai
liniştită după o clipă de tăcere.
— 1ream
credeam că o să venim
vă facem
directoacas
surpriz ă. cum
ă, dar, +a început
ne-am
căsătorit, ătrînul a zis că el nu-i gata de plecare înainte
de patru săptămîni şi ne-a trimis să ne petrecem undeva

luna de miere. !m" zisese odată că 1alrosa e un
adevărat rai pentru îndrăgostiţi şi atunci ne-am dus acolo
şi am fost fericiţi cum numai o dată sînt fericiţi oamenii în
viaţa#lor.
clipoamne/
ă, +auriece
pădragoste au văpe
ru c-o uitase zutJo,
trandafirii
şi lui Jo îiaceia/
păru
ine, căci faptul că-i putea povesti astfel de lucruri pe un
ton,aşa de firesc o încredinţau că o iertase şi o uitase de
tot pe ea. 8ncercă să-şi tragă mîna dintr-a lui, dar ca şi
cum i-ar fi ghicit gîndul, +aurie i-o ţinu mai strîns şi zise
cu o gravitate de ărat, pe care Jo n-o mai văzuse la el%
— Jo, dragă, voiam să-ţi mai spun un lucru şi pe
urmă nu mai vorim niciodată de asta. Cum îţi scriam în
scrisoarea mea, cînd îţi spuneam ce ună fusese !m" cu
mine, eu n-am încetat o clipă de a te iui, dar felul iuirii
s-a schimat şi am înţeles că e mai ine aşa. !m" şi cu
tine aţi schimat locurile în inima mea, asta-i tot. Cred că
aşa a fost scris să fie şi lucrurile ar fi decurs de la sine în
modul ăsta, dacă aş fi aşteptat cum voiai tu să mă faci să
în
mţăeleg, darăvisem
îmoln eu n-aveam
de dor.răEram
darepesăatunci
aşteptdoar
şi aproape
un ăieţcel
ă
încăpăţînat şi iute la mînie şi am avut mult de suferit,
pînă să-mi văd greşeala. Căci era o greşeală, Jo, cum
ziceai şi tu, dar mi-am dat seama, de-aia după ce m-am
făcut de rîsul lumii. Crede-mă, eram aşa de zăpăcit într-o
vreme, că nu ştiam pe care o iuesc mai mult, pe tine
sau pe !m", şi încercam să vă iuesc pe amîndouă la fel,
aar asta nu se putea şi, cînd am văzut-o pe !m" în
Elveţia, lucrurile s-au lămurit imediat. 6iecare aveţi locul
care vi se cuvine în inima mea şi am avut grijă să mă
cercetez şi să-mi dau seama că s-a terminat cu vechea
dragoste, înainte de a porni spre cea nouă, şi că nu pot
împărţi cinstit afecţiunea între cumnata mea, Jo, şi soţia
mea, !m", şi că le voi iui pe amîndouă din tot sufletul.
1rei
iar lastimpurile
ă mă crezi că-ţi spun
fericite de altadev
ă datăărul şi sne-am
, cînd ă ne întoarcem
cunoscut
prima oară
— 9e cred din toată inima dar, 9edd", nu vom mai

putea fi iar copii niciodată, căci timpurile fericite de altă
dată nu se mai întorc, oricît am vrea noi. !cum sîntem
oameni în toată firea. 9reuie să ne vedem serios de
lucru.
!mîndoi-au dusschimat,
ne-am vremurile de dăjoac
şi ne ă şi de
m seama de distrac
asta. !mţii/
să simt lipsa ăiatului meu, dar am să iuesc pe ăratul
de azi cu tot atîta drag şi am să-l preţuiesc mai mult
pentru că el e pe cale să devină ceea ce doream eu. &u
mai putem fi tovarăşi de joacă, dar vom fi frate şi soră şi
ne vom iui şi ne vom ajuta unul pe altul pînă la moarte.
&u-i aşa +aurie
El nu răspunse, ci îi luă mîna pe care i-o întinsese ea
prietenoasă, şi-şi lipi o clipă orazul de ea, simţind că din
mormîntul iuirii sale de licean se ridicase o prietenie
puternică, ce-i unea strîns pe amîndoi. ar Jo n-ar fi vrut
ca întoarcerea lui acasă să fie tristă şi, după o clipă de
tăcere, zise cu vioiciune%
— &u-mi poate intra în cap că s-au căsătorit copiii şi
că în curînd
încheiam vor întemeia
pe !m" la şorţ şi ote gospod
trăgeamărie.
pe 3arc
tineădeieri o
păr,
cînd mă necăjeam prea de tot. oamne, cum mai trece
timpul/
— Cum unul din copii e mai mare decît tine, nu-ţi
mai lua aerul ăsta de unică. Eu mă mîndream că sînt un
ărat în toată firea, cînd ai s-o vezi pe !m", ai să zici că
e un copil precoce, zise +aurie, pe care-l distra grozav
aerul ei matern.
— 3oate că eşti mai mare decît mine ca vîrstă, dar
eu sînt mai ătrînă, fiindcă am mai multă e0perienţă,
9edd". !şa se întîmplă întotdeauna cu femeile. *i anul
acesta a fost aşa de greu. Mă simt de patruzeci de ani/
— $iata Jo/ 9e-am lăsat să înduri toate singură şi noi
ne-am ţinut numai de distracţii. e vede că eşti mai
ătrînă. =ite
zîmeşti, ochiiaici ai otrişti
tăi sînt cutăşi şicînd
dincolo alta.perna,
am atins Cînd am
nu
simţit o lacrimă pe ea. !i avut multe de îndurat şi nici

unul nu te-am ajutat. !m fost un egoist/
*i +aurie îşi zurli tot părul, plin de remuşcări.
ar Jo, întoarse perna pe partea cealaltă şi zise pe
un ton care !m
—&u/ ar fi avut
vrut spe
ă fietata
vesel%
şi pe mama, care m-au
ajutat, pe urmă m-am mîngîiat şi cu copiii şi-mi părea
ine c ă tu şi !m" sînteţi s ănătoşi şi fericiţi. Mă simt
singura cîteodată, dar îmi prinde ine.
— &-ai să mai fii niciodată singură, o întrerupse
+aurie şi-i trecu un raţ pe după umăr, cu un aer
protector, să nu se mai atingă parcă relele de ea. !m" şi
cu mine nu puteam trăi fără tine. 9u treuie să vii, să
înveţi pe copii cum să ţie gospodărie şi o să împărţi toate
cu noi, ca pe vremuri, şi o să te alintăm şi o să fim iar
fericiţi împreună.
— acă crezi că nu vă încurc, ar fi foarte frumos.
*tii, mă simt iar tînără, de cînd eşti lîngă mine. &u ştiu
cum se face, dar cînd ai intrat tu pe uşă, parcă mi-au
pierit toatemea,
mîngîierea grijile şi necazurile. 9u ai fost întotdeauna
9edd".
*i Jo îşi lăsă capul pe umărul lui, întocmai cum
făcuse cu mulţi ani în urmă, cînd $eth era olnavă, şi
+aurie îi spusese să se sprijine de el.
El se uită la ea, întreîndu-se dacă ea îşi mai aduce
aminte de ziua aceea, dar Jo zîmea, ca pentru ea, ca şi
cum ar fi dispărut într-adevăr toate grijile la venirea lui.
— 9ot aşa eşti Jo, zise el. !cuma plîngi, acuma rîzi. 7a
spune-mi ce ghiduşie îţi mai trece prin minte, de
zîmeşti, unicuţo
— Mă întream cum vă înţelegeţi voi doi.
— umnezeieşte/
— e asta nici nu m ă îndoiesc, dar cine porunceşte
în casă
puţin—aşa
&u omi-e
las sruşine
ă creadsăă,-ţca
i spun c ăăea
să-i fac plăporunceşte. Cel
cere. ar peste
cîtva timp vom face cu schimul, fiindcă, în căsnicie, ştii
tu, drepturile se împarte pe din două şi îndatoririle

sporesc.
— # să continuaţi, cum aţi început, şi !m" o să
poruncească în casă toată viaţa. !scultă-mă pe mine.
— $ine,
ag de seamdar
ă. E oo face cu care
femeie mult ştie
tact,săcăporunceasc
aproape nici
ă, fănu
ră
să te jignească. !ş putea spune chiar că-mi place. *tie sa
te sucească cum vrea ea şi cu toate astea tot timpul ai
impresia că-ţi face o mare cinste, dîndu-ţi ordine.
— $ine că am ajuns să trăiesc să văd că la tine în
casă cîntă găina/ strigă Jo mirată şi ridicînd mîinile în sus.
Era o plăcere să-l vezi pe +aurie ridicînd fruntea şi
zîmind cu un dispreţ masculin la această insinuare, cînd
răspunse cu aerul lui 'semeţ(.
— !m" e prea ine crescută, ca să facă asta. Eu nu
sînt omul care s ă mă supun. oţia mea şi cu mine ne
respectăm prea mult pe noi înşine şi unul pe altul, ca să
ne tiranizăm sau să ne certăm.
Jo găsi că acest aer de demnitate îi stă foarte ine,
dar vedea
repede om încutoat
păărere
firea.de rău că ăiatul devine prea
— e asta sînt sigură/ !m" şi cu tine nu vă certaţi
niciodată, cum ne certam noi. Ea e soarele şi eu sînt
vîntul din faulă şi, dacă-ţi aduci aminte, soarele ştia mai
ine cum să ia pe om.
— !m" ştie tot aşa de ine să-ţi tragă un perdaf şi să
te farmece cu zîmetul ei, rîse +aurie. Ce ceartă am
mîncat la &isa. ! fost mai rău decît toate dojanele tale.
*tiu că m-a scuturat ine.
!m s ă-ţi povestesc într-o zi. Ea n-are să-ţi spună
fiindcă, după ce mi-a declarat că mă dispreţuieşte şi că-i
e ruşine de mine, a început să suspine după acest domn
care nu face doi ani şi s-a măritat cu el.
— Ce lipsă de demnitate/ Ei, dacă se poartă rău cu
tine, —
vii!m
la mine, să te ap
eu aerul ăr. om care are nevoie să fie
unui
ocrotHt întreă +aurie sculîndu-se în picioare şi luîndu-şi
un aer impunător. ar deodată se lumină la faţă, căci

auzise vocea lui !m", care striga%
— =nde-i draga mea Jo =nde-i
9oată familia intră în casă cu zgomot şi se sărutară
şi
ceisetrei
îmr
căăţişarăizutir
lători toţi, cu
ă săo se
ucurie de nedescris.
liereze din raţele8nlorsfîrşit,
şi se
aşezară jos, ca să fie priviţi cu dragoste de toţi ceilalţi.
omnul +aurence părea mai sănătos ca oricînd. Călătoria
în străinătate îi făcuse lui mult ine. &u mai era
posomorît şi încruntat ca altădată, şi politeţea lui de
moda veche era acum de o eleganţă fermecătoare. Era o
plăcere să-l vezi zîmind 'copiilor mei(, cum îi numea el
pe tinerii căsătoriţi. !m" îl înconjura cu o dragoste de
noră, care-l fermeca, iar +aurie se învîrtea în jurul lor şi
parcă nu se mai sătura, privindu-i.
8n momentul cînd o văzu pe !m", Meg îşi dădu
seama că rochia ei n-are deloc un aer 'parisian(, că
tînără doamnă Moffat va fi lăsată în umră de tînăra
doamnă +aurence şi că 'omnia ei( e o femeie elegantă
şi plină de graţie. *i, uitîndu-se la tînără pereche. Jo îşi
zise%
'Ce potriviţi sînt/ !m cut ine, că l-am refuzat pe
+aurie. =ite, el şi-a găsit acum o femeie frumoasă şi
talentată, care se va simţi mai ine decît Jo cea
neîndemînatecă în casa lui lu0oasă şi va fi pentru el o
mîndrie, nu un chin(.
oamna March şi soţul ei zîmeau fericiţi şi se uitară
unul la altul, căci cei mai tineri făcuseră ine că se
căsătoriseră, de vreme ce se iueau şi se înţelegeau.
!m" era radioasă, ceea ce dovedea că e cu cugetul
împăcat. 1ocea ei avea o dulceaţă necunoscută pînă
atunci şi felul ei rece şi înţepat, era acum plin de
demnitate, aşa cum se cade unei femei măritate.
ispărură toate afectările ei şi felul prietenos de a se
purta cuţii oamenii
frumuse se ei,
sau graţiei datora maică mult
pentru simpatie
acesta decît
este semnul
după care se cunoaşte 'adevărata doamnă( şi spre

aceasta tinsese ea întotdeauna.
— 7uirea a schimat mult pe fetiţa noastră, zise
mama ei cu vocea dulce.
draga—mea! avut
îi rătoat ă viaînţaşoapt
spunse un e0emplu
ă domnul un în fa
March, ţa ei,
uitîndu-
se cu dragoste la faţa oosită şi la capul cărunt de lîngă
el.
ais" nu-şi mai lua ochii de la 'tanti cea frumoasă(
şi se agăţa ca un căţeluş de fustele acestei minunate
castelane. emi se uită la început cu neîncredere la noile
sale rude. 8n cele din urmă însă se hotărî să primească
darul adus anume pentru el, de la $erna% o familie
întreagă de ursuleţi de lemn. +aurie se uită zîmind la el
şi zise%
— 9inere, cînd am avut cinstea să te cunosc, mi-ai
dat un pumn în oraz. !cum îţi cer satisfacţie, ca unui
ărat care se respectă/
*i, zicînd aceasta, tînărul unchi luă în raţe pe
nepo ţel şi începu
demnitatea să-l dea
sa de filozof, dar îluţîncînta
a, lucru care-i zdruncina
la culme.
— 4ău dacă nu-i din mătase din cap pînă-n picioare
şi-i frumoasă ca o icoană, at-o s-o ată. 3arcă ieri era de
o şchioapă şi acum îi doamna +aurence/ se minună
ătrînă :annah, care nu se putea ţine să nu se uite
mereu prin uşa cu geam, punînd masa, cum îi trecea prin
cap.
oamne, cît au mai vorit/ +a început îşi aşteptară
rîndul cu rădare, dar apoi se porniră toţi deodată, vrînd
să spună într-o jumătate de oră ce se întîmplase în trei
ani. 6u o fericire că ceaiul era gata, ca să se mai
odihnească şi să capete puteri, altfel ar fi răguşit şi ar fi
leşinat de foame, dacă mai continuau multă vreme aşa,
cum începuseră. Ce procesiune de oameni fericiţi se
îndrepta
March se spre mica
rezema tot sufragerie în ăziua
aşa de mîndr aceea/
de ra oamna
ţul 'fiului ei(,
iar ătrînul o luă pe Jo, aruncînd o privire spre colţul lui
$eth, unde nu mai stătea nimeni, de cînd se dusese ea

de lîngă ei. 8i şopti%
— 9u treuie să fii fata mea de acum încolo.
Jo răspunse tot aşa de încet, cu uzele iremurînde%
— 1oi încerca
<emenii să-i ţin locul.
se zenguir ă la spatele lor, zicîndu-şi că
acum e acum. 9oată lumea era aşa de ocupată cu noii
veniţi, că nu se mai uita nimeni la ce făceau ei şi fiţi
siguri că nu lăsară să le scape prilejul. $ăură ceai din
elşug şi se indopară cu turtă dulce 'ad libitum(. 3useră
mîna ecare pe cîte un pesmete fierinte şi, ca o culme,
şterpeliră cîte o tartă şi o ăgară în uzunar, unde se
făcu firimituri şi se lipi de căptuşeală. Cu conştiinţa
încărcată şi temîndu-se să nu-i prindă 'oda(, micii
vinovaţi se agăţară de 'tata mare(, care n-avea ochelari
pe nas. !m" care stătea de voră cînd cu unul, cînd cu
altul, se înoarse în salonaş, la raţul tatălui +aurence şi
ceilalţi porniră înapoi, aşa cum veniseră. Jo rămase acu.n
fără tovarăş. +a început nu ăgă de seamă, căci rămase
în urm să-i răspund
—ăuduia !m" ăo :annei,
să umlecare întrea
numai curioasăşi% o să
în cupea
mănînce la masă numai în farfurii de argint, ca alea
frumoase de dincolo
— &u m-aş mira să se plime într-o trăsură trasă de
şase cai ali şi să mănînce cu furculiţe şi cuţite de aur şi
să poarte diamante şi dantele în fiecare zi. 9edd" zice că
nimic nu-i prea frumos pentru ea, răspunse Jo mîndră de
sora ei.
— !sta aşa-i. 3entru mîine dimineaţă vrei tocătură
sau găluşti de peşte, întreă :annah, care amesteca
poezia cu proza, ca o femeie înţeleaptă ce era.
— 7ndiferent/ 6ă ce crezi, şi Jo închise uşa de la
ucătărie, simţind că în momentul ăsta n-o interesa
mîncarea.
cum >dispar
ămasetoun moment
ţi sus, pe sc în
ări prag, urm
şi, cînd ărindu-i cu
picioarele privirea
mititele cu
ciorapi cadrilaţi ai lui emi urcaseră şi ultima treaptă, se
simţi deodată aşa de singură, încît, cu privirea

împăienjenită, căută ceva în jurul ei, de care să se
sprijine, căci pînă şi 9edd" o părăsise. acă ar fi ştiut ce
dar frumos de ziua ei se apropia cu fiecare clipă nu şi-ar
fi spus%
'+asă că am să plîng diseară, cînd mă culc. !cum nu
treuie să fiu tristă(.
!poi îşi trecu mîna peste ochi, căci, ca pe vremea
cînd era mică şi avea apucături ăieţeşti, nu ştia
niciodată unde-i e atista şi aia încercase să schiţeze un
zîmet, cînd se auzi ătînd la uşa din faţă.
Jo, primitoare, o deschise în graă, dar tresări şi se
dădu înapoi, de parcă venise încă o stafie, să o sperie,
căci în prag stătea un domn voinic, cu ară, care-i
zîmea din întuneric, ca un soare luminos.
— omnul $haer/ # ce ine-mi pare că te văd, strigă
Jo, apucindu-l de mînă, ca şi cum i-ar fi fost teamă să nu-l
înghită noaptea, pînă nu-l ăgă înăuntru.
— *i mie îmi pare ine că văd pe 'domnişoara
Marsch(, dar mi senu
*i profesorul pare
îndrcăzni
avesţăi musafiri
intre auzind zgomot, de
voci şi tropăituri sus, ca şi cum ar fi dansat cineva.
— &u, nu/ oar familia. ora mea aia s-a întors
acasă, cu soţul ei, şi sîntem cu toţii foarte fericiţi. 3oftim
înăuntru, te rog, doar eşti tot prieten de-al casei.
eşi era un om foarte sociail domnul $haer ar fi
fost gata să dea ir cu fugiţii şi ar fi venit altă dată, dar
cum era să mai plece, cînd Jo închisese uşa după el şi-i
luase pălăria din mînă. 3oate mai curînd îl făcu să rămînă
ucuria pe care o citi pe faţa ei şi pe care ea nu căuta s-o
ascundă, căci domnul $haer nu se aşteptase nici pe
departe la această primire.
— acă nu sînt ,Monsieur de trop(, rămîn ucuros. !i
fost olnavă, prietena mea
atîrnă8i puse
haina întrearea aceasta
în cui, lumina îi căfzu
ărădin
ocol,
plinc ăpe
ci, fa
cînd
ţă şiJo elîi
înţelese că s-a întîmplat ceva între timp.
— &-am fost olnavă, doar tristă şi oosită. !m avut

multe supărări, de cînd ne-am despărţit.
— !, da, ştiu/ !m fost alături de dumneata cu
sufletul, în durerea care te-a încercat.
simţi*i-i
că strînse iar mîna
nimic n-ar cu atîta
fi putut s-o simpatie în glas,
mîngîie mai ine,încît Jo
decît
privirea ochilor lui uni şi strîngerea prietenoasă a mîinii
lui mari.
— 9ată, mamă, vă prezint pe prietenul meu domnul
$haer, zise ea cu atîta mîndrie în voce, că, dacă ar fi
deschis larg uşa şi ar fi sunat din trompetă, nu i-ar fi
impresionat mai mult.
acă străinul ar fi avut vreo îndoială de felul cum va
fi primit, temerile i se risipiră, îndată ce intră pe uşă.
9oată lumea se arătă foarte prietenoasă cu el, la început,
să-i facă plăcere lui Jo, dar curînd el deveni simpatic
tuturora. *i nici nu se putea să fie altfel, căci el cunoştea
farmecul ce deschidea toate inimile şi oameni aceştia
simpli se însufleţiră îndată la vederea lui, arătîndu-se mai
uni cu
îmog el, tocmi
ăţeşte pe celpentru că eradeasupra
ce trăieşte sărac, cei.
ăci omnul
sărăcia
$haer se uită în jurul lui, ca un călător care a ătut la uşă
străină, şi, cînd i se deschide şi intră înăuntru, se simte
ine printre oamenii de acolo, ca şi cum i-ar fi cunoscut
de cînd lumea. Copii veniră la el, ca alinele la orcanul
cu miere şi, aşezîndu-se fiecare pe cîte un genunchi, îl
fermecară de tot scotocindu-i prin uzunare, trăgîndu-l
de ară şi vrînd să vadă cum merge ceasornicul, cu o
îndrăzneală lesne de înţeles. oamnele se uitară una la
alta, dînd din cap mulţumite. omnul March, dîndu-şi
seama că a găsit un suflet care-l înţelege, îi deschise
toate comorile sale de om citit, iar John asculta tăcut
conversaţia, şi domnul +aurence nu se îndură să se ducă
să se culce.
acpurtarea
grozav ă Jo n-arluifi +aurie,
fost ocupat
căci ăo cu
licălucrul,
rire dearăfinuial
distrat-o
ă, să
nu-i zicem de gelozie, îl făcură pe tînăr să fie rezervat la
început cu profesorul şi să-l oserve cu neîncredere. ar

starea aceasta sufletească nu-l ţinu mult, căci, fără voia
lui, se simţi atras, şi el în cercul celor ce discutau, fiindcă
domnul $haer vorea din inimă în această atmosferă
vesel ă şi pl
uită ine laăcut ă. uneori
el şi Cu +aurie stătu
o umr ă îiputrecea
ţin de vor , dar
pe faăţă se
, căci,
văzîndu-l, îşi aducea aminte cu părere de rău de
tinereţea lui, care se dusese. !poi, privirea lui se întorcea
spre Jo, care ar fi răspuns întreării sale tăcute, dacă ar fi
prins-o, dar Jo nu voia s-o trădeze ochii şi-i ţinea cu
îndîrjire plecţi în jos, pe ciorapul la care împletea, ca o
mătuşă model de rea.
ar, din cînd în cînd, îi arunca cîte o privire pe furiş,
ca o răscoală, cum te răcoreşte o soritură de apă
proaspătă, după o plimare prin praf, căci domnul $haer
arăta mult mai ine ca altădată. Mai întîi nu mai avea
privirea cea distrată de acum cîţiva ani, ci părea
dimpotrivă plină de însufleţire. -ar fi putut zice chiar că
e tănîr şi frumos, se gîndea Jo, uitînd să-l compare pe
+aurie,
lor. !poicum făcea de
vorea ca regul ă cu strădeşi
un inspirat, inii, înoiceiurile
dezavantajul
de
înmormîntare, spre care alunecase conversaţia, nu
puteau fi considerate ca un suiect prea pasionat. +ui Jo
îi străluciră ochii, cînd îl văzu pe 9edd" luînd parte cu
aprindere la discuţie şi, uitîndu-se la tatăl ei, care părea
cu totul asorit în voră, se gîndi%
'Ce mult i-ar plăcea tatii, să aiă un om, ca
profesorul, cu care să stea de voră în fiecare zi(.
*i, în sfîrşit domnul $haer era îmrăcat într-un
costum de haine negre nou nouţ, care-i dădea un aer de
adevărat domn. 3ărul lui des era tăiat scurt şi periat lins,
dar nu-i stătea mult aşa, căci, cînd se aprindea mai tare,
i se zîrlea, cum făcea pe vremuri. *i lui Jo îi plăcea să-l
vadă stînd drept în sus. <ăsea că-i descoperă mai ine
fruntea
Jo/ Cumluiîlfrumoas ă şi-i da
mai ridica în înf viişare
slăăţ de zeuom
pe acest grec. $iata
simplu,
împletind acolo de zor, dar, văzînd tot, pînă şi utonii de

aur de la manşetele lui imaculate.
'ragul de el/ &u s-ar fi îmrăcat mai cu grijă, dar s-
ar fi dus în peţit(, îşi zise Jo, dar ultimele vore fără să-i
vină înaşa
înroşi gînd
deideea
tare, că treuie
poate asta i-o fighemul
să dea fost intenţia şi se
pe jos să
se aplece după el, ca să-şi ascundă faţa.
9otuşi, maniera aceasta nu-i reuşise aşa de ine, pe
cît dorise, căci, deşi tocmai se pregătea să dea foc la un
rug, profesorul dădu drumul torţii din mînă — la figurat
vorind — şi se repezi şi el după ghemul alastru.
$inenţeles, se ciocniră cap în cap, văzură stele verzi, se
ridicară rîzînd şi roşii la faţă, dar fără ghem, şi se aşezară
iar pe scaun, la locul lor, zicîndu-şi că mai ine nu s-ar fi
sculat.
&imeni nu-şi dădu seama cum a trecut seara, c ăci
:anah dispăruse devreme cu copiii, care-şi luaseră
rămas un de la toată lumea, rumeni în oraji ca nişte
ujori, şi domnul +aurence se dusese acasă ca să se
odihneasc
de timp şiăde. Ceilal i răămaser
tot, ţpîn de vor
cînd ăMeg, ă lîng
căreia foc, uitînd
îi ăintrase şi
în cap
că ais" a căzut din pat şi că emi şi-a dat foc la
cămăşuţa de noapte, se sculă să plece.
— Mai întîi treuie să cîntăm ca pe vremuri, fiindcă
acum sîntem iar cu toţii împreună, zise Jo, care simţea
nevoia să-şi dea frîu lier sentimentelor ei şi se găsea că
i-ar.face ine să cînte tare, în cor.
&u erau chiar toţi acolo, dar nimeni nu fu de părere
că vorele ei erau nesocotite, căci $eth părea să trăiască
încă printre ei, nevăzută, dar mai scumpă lor decît
oricînd, de vreme ce moartea nu putuse să rupă aceste
legături, pe care iuirea le ţinea atît de strîns unite.
căunelul stătea tot la locul lui de totdeauna. Coşul
rînduit cu lucrul rămas neterminat, cînd acul i se păruse
prea
cărui greu,
clapeera pe ori
rare raft,le camai
de atingea
oicei. 3ianul
cinevaei acum,
drag, ale
nu
fusese mişcat din loc, iar $eth însăşi îi privea de sus,

zîmitoare şi senină ca totdeauna, şi părea să le spună%
'6iţi fericiţi/ Eu sînt tot cu voi(.
— Cîntă ceva !m"/ !rată-le ce progrese ai făcut,
zise +aurie,
sa, care mîndru
promitea — de
aşa aşamult.
cum era şi natural — de eleva
ar !m" şopti, cu ochii plini de lacrimi, învîrtind
scaunul vechi de la pian.
— &u astă-seară, dragă, altădată.
ar le arătă ceva mai mult decît diăcie şi
cunoştinţe muzicale, căci le cînta cîntecele lui $eth, cu o
dulceaţă în voce pe care n-ar fi putut s-o înveţe de la nici
un profesor, care mişca pe ascultători pînă în adîncul
inimii. e făcu linişte în cameră cînd vocea limpede tăcu.
upă ultimul vers al imnului preferat al lui $eth aproape
că o năpădită lacrimile, cînd spuse%
7u-i durere pe pămînt pe care cerul să n-o vindece.
*i !m"
ei, sim ţind secă sprijini
ucuriade întoarcerii
soţul ei, care stăătea
acas nu înpoate
spatele
fi
deplină, fără sărutarea lui $eth.
—*i acum o să încheiem cu cîntecul lui Mignon, pe
care-l ştie şi domnul $haer, zise Jo, înainte ca tăcerea să
fie prea apăsătoare.
omnul $haer, încîntat, îşi limpezi vocea şi veni
lîngă Jo, zicînd%
— Cînţi dumneata cu mine. &e potrivim foarte ine
împreună.
!sta era o închipuire de a lui, fiindcă Jo haar n-avea
de
muzică, dar ar fi primit s-o fi rugat să cînte şi o
operă întreagă şi merse înainte cu curaj uitînd în fericirea
ei şi de ton şi de măsură. ar asta n-avea importanţă,
cgerman,
ăci domnul
şi în $haer cînta
curînd Jo ine
îngîn şi cuîncet
ă numai inimcu ca corice
ă el, ă să
asculte vocea plină şi caldă, ce părea să cînte doar

pentru propria ei plăcere.
"unoşti tu ţ ara unde înfloresc lămîii
era altînsemna
Fas +and( ădată versul preferat
<ermania al profesorului
pentru el dar acumfiindc ă ,
p ărea
să apese cu multă căldură pe vorele%
#colo, o, acolo, aş dori eu cu tine iubita mea să
merg.
şi una dintre ascultătoare, fu atît de emoţionată de

această invitaţie plină de dragoste, că aia se putu
aţine să nu-i spună că nu ştie ur.de e ţara asta
fermecată şi că s-ar duce ucuroasă cu el, acolo.
Cîntecul plăcu foarte mult şi cîntăreţui se retrase
timid într-un colţ, copleşit de laude, dar cîteva clipe după
aceca îşi uită de tot unele maniere şi holă ochii la
!m", care-şi punea pălăria în cap, căci ea fusese
prezentat
pronunţaseă doar canume
noul ei 'sorademea( şi nimeni
familie. 7ar cînd nu-i maiîi
+aurie
spuse, la despărţire, în felul său cel mai prietenos%
— oţia mea şi cu mine sîntem încîntaţi că te-am
cunoscut, te rog adu-ţi aminte că şi casa de peste drum
te primeşte cu raţele deschise, profesorul se însenină
deodată şi-i mulţumi cu atîta vioiciune, că +aurie îşi zise
că n-a mai văzut un om mai fermecător mai plin de viaţă
decît acest neamţ.
— *i eu am să plec, dar dacă îmi daţi voie, scumpă
doamnă, am să mai vin pe la dumneavoastră. # mică
afacere mă mai ţine în oraşul acesta încă vreo trei zile.
e adresă doamnei March, dar se uita la Jo şi vocea
mamei, ca şi ochii fiicei consimţiră cu aceeaşi ucurie,
căci doamna March nu era chiar aşa de indiferentă la
interesele
— Credcopiilor
că e unei, om
cum
încredea
ţelept, doamna
îşi dădu Moffat.
liniştit părerea
domnului March, întorcînd ceasul.
— *tiam că are să vă placă, fu tot ce zise Jo şi plecă

fără zgomot în cămăruţa ei.
+ungită în pat, Jo se întreă ce afacere l-ar fi adus pe
domnul $haer în oraş şi în cele din urmă îşi zise că i s-a
dat desigur
modest, ca vreun
s ă le loc deă.cinste
spun acă undeva,
i-ar fi vdar
ăzutcăfael
ţa,e stînd
prea
singur în cămăruţa lui şi uitîndu-se la portretul unei fete
tinere cu mult păr şi cu o căutătură încruntată, poate că
ar fi înţeles motivul venirii lui, mai ales cînd după ce
stinse lumina sărută în întuneric portretul.
CAP. XXI
DOMNUL ŞI DOAMNA
— 1ă rog, doamnă mamă, îmi puteţi împrumuta

nevasta pentru o jumătate de oră ! venit agajul şi am
răscolit toată lenjeria de la 3aris, ca să găsească nişte
lucrări de care avem nevoie, zise +aurie, intrînd a doua zi
pe uşăpe
ei, ca , ca s-o găcînd
vremea seasc ă pe
era feti!m"
ţă micstînd
ă. în raţele mamei
— igur că da/ u-te dragă. =itasem că mai ai o altă
casă, afară de asta.
*i doamna March strînse mîna ală, care purta inelul
de logodnă, ca şi cum ar fi cerut iertare că a îndrăznit s-o
fure pentru un moment.
— &-aş fi venit, dacă m-aş fi putut descurca şi
singur, dar eu nu pot trăi fără nevestica mea, cum nu
poate trăi...
— Morişca de vînt, fără vînt, completă Jo, cînd el. se
oprise să caute o comparaţie, căci Jo se făcuse iar
oraznică, de cînd se întorsese 9edd".
— E0act/ !m" mă ţine aproape tot timpul la est,
cu cîte o oscilaţie din cînd în cînd spre ud. e răsărit nu
mai ştiuănimic,
niciodat . 1edede
ţi crind m-am
ă sînt însurat,
mereu şi la şi
spilcuit nord n-am
ine stat
dispus.
umneavoastră, ce părere aveţi, doamnă
— a, pînă acum a fost mereu vreme ună. &u ştiu

cît are să mai ţie, dar de furtună nu mă tem, fiindcă am
să învăţ să-mi cîrmesc coraia. :ai acasă, dragă, să-ţi
găsesc lima de pantofi. $ăraţii sînt aşa de nepricepuţi
mamă, zise
îndelung !m" cu
ă e0perien aerul ce-l
ţă, ceea uneiînveseli
persoane carepeare
grozav o
soţul
ei.
— Ce aveţi de gînd să faceţi, după ce vă aranjaţi
casa, întreă Jo, încheind-o pe !m" la pelerină, cum o
încheia pe vremuri la şorţ.
— #, avem planuri măreţe, nu degeaa sîntem tineri
şi plini de entuziasm, dar deocamdată nu vrem să vi le
spunem cu de-amănuntul, pentru că nu ştim cum are să
iasă pînă la urmă. 8n orice caz sîntem hotărîţi să nu stăm
degeaa. Eu intru în afaceri cu o rîvnă care-l va incinta
pe unicul şi-i va dovedi că sînt totuşi un la ceva. M-am
săturat să-mi tot pierd mereu vremea. 1reau acum să
muncesc ca un ărat.
— !m" ce are de gînd să facă întreă doamna
March, mulţumită de energia şi aerul hotărît cu care
vorea +aurie.
— upă ce vom termina cu vizitele de politeţe, vă
vom uimi cu primirile elegante din palatul nostru, cu
oamenii de vază care vor veni la noi în casă şi cu
influenţa inefăcătoare pe care o vom avea asupra lumii
în general. Cam asta ar fi în linii mari intenţiile noastre.
Ce zici, 'M-me >ecamier(, întreă +aurie, uitîndu-se cu
un zîmet ironic la !m".
— 1om mai vedea. :ai oraznicule, şi nu mai face
familia să rîdă, cu poreclele astea pe care mi le dai,
răspunse !m" care se hotărîse să fie mai întîi o soţie
unăH şi apoi o 'oamnă din lumea mare(, cu un 'salon
deschis( oricînd celor din una societate.
— Ce fericiţi par copiii ăştia, zise domnul March,
cdup
ăruia îi plecase
ă ce venea tîn
greu
ăraspereche.
ă se adîncească iar în !ristotel,
— a, şi cred că va dura fericirea lor, adăugă

doamna March, cu aerul liniştit al unui pilot care şi-a
adus coraia fără primejdie în port.
— e asta sînt sigură. 6ericită fată e !m"/
*i Jo oft$haer,
profesorul ă, apoi care
se lumin ă toatîmpingea
tocmai ă la faţă, cînd
nerăzd
ăriător
pe
poarta.
eara tîrziu, cînd se liniştise cu lima de pantofi,
+aurie zise deodată către soţia lui, care se învîrtea de
colo pînă colo, aşezîndu-şi comorile ei artistice.
— oamnă +aurence.
— omnul meu
— #mul ăla vrea să se însoare cu Jo a noastră.
— ă se însoare. &u ţi-ar place, dragă
— e, scumpo/ E un om de treaă, dar păcat că nu-i
puţin mai tînăr şi ceva mai ogat.
— !scultă, +aurie, nu fii pretenţios şi interesat. acă
se iuesc, nu mai interesează nici vîrstă, nici averea.
6emeile n-ar treui să se mărite niciodată, pentru ani...
!m"şiseseopri
spusese uităscurt,
la soţcînd
ul ei,îşicare
dădu seama de
răspunse ceea pe
zîmind ce
su mustaţă.
— igur că nu, deşi auzi pe cîte o fată drăguţă
spunind că vrea să se mărite pentru acest unic scop.
acă nu mă înşeală memoria, chiar o domnişoară pe
care o cunoaştem noi ine, a zis c ă e de datoria ei să
facă o partidă ună. 3oate de asta a luat pe un pierde
vară ca mine.
— 9e rog nu spune asta, ăiatul meu drag. =itasem
că eşti ogat, cînd am primit să-ţi fiu soţie. M-aş fi
măritat cu tine şi dacă n-ai fi avut nici un an şi cîteodată
aş vrea să fii sărac, ca să-ţi arăt cît de mult de iuesc. *i
!m", care era aşa de demnă în pulic, îşi sărută soţul cu
multă dragoste. Cum şi acum îţi închipui că sînt tot fata
de
dacalt datm-ai
ă ănu ă, care se uita
crede numai
că trag dinla tot
ani !ş fi nenorocit
sufletul ă,
la aceeaşi
arcă cu tine, chiar dacă ar fi să-ţi cîştigi e0istenţa,

vîslind toată viaţa.
— 9reuie să fiu un prost şi un rău, ca să cred asta,
cînd ştiu că ai refuzat pe un om mai ogat decît mine şi
nu
tot mă laşi s-o
dreptul ă-ţifac.
dăruiesc
# multot ce de
ţime aş fete
vrea se
eu,mcînd
ărităaşpentru
avea
ani, fiindcă li se spune că numai aşa pot avea un loc în
una societate, dar tu ai avut e0emple mai une la tine
acasă şi, deşi odată am tremurat pentru soarta ta, nu m-
ai dezamăgit, căci fiica s-a dovedit demnă de mama ei. 8i
spuneam asia ieri mamei şi s-a uitat la mine cu o privire
de recunoştinţă, de parcă i-aş fi dat un cec de un milion
pentru opere(de inefacere. ar nu asculţi ce-ţi spun eu
doamnă +aurence, şi +aurie se opri căci deşi se uita la ei,
!m" părea să fie cu gîndul aiurea.
— $a da, dar ştii, îmi place grozav gropiţa ta din
ărie. &u vreau să fii încrezut, dar treuie să-ţi
mărturisesc că sînt mai mîndră de frumuseţea soţului
meu decît de toată averea lui. &u rîde/ &ici nu-ţi închipui
cît m*i
ă consoleaz nasulcu
!m" trecuă uşor tău.
mîna pe el, cu o satisfacţie de
artist.
+ui +aurie i se făcuseră multe complimente în viaţa
lui, dar nici unul nu-l incinta mai mult decît acesta — cum
o şi arătă limpede de altfel — cu toate că rîse de gustul
nevestei lui, care zise încet.
— 3ot să te între ceva, dragă
— igur că da
— Ţi-ar părea rău, dacă Jo s-ar mărita cu domnul
$haer
— !, asta te nelinişteşte pe tine Credeam că
gropiţa are ceva ce nu-ţi place. e vreme ce nu sînt un
om ursuz, ci un om lin de viaţă, te asigur că am să joc
fără grijă şi din toată inima la nunta lui Jo. &u mă crezi
'mon amie(.
!m" îl prvi şi fu mulţumită. =mra de gelozie, care i

se strecurase în uflet, se risipi pentru totdeauna şi pe
figura ei nu mai citeai acum decît iuire şi încredere.
— !ş vrea să facem ceva pentru profesorul acela,
care
ogateă,uncare
om de
să inim . &-am
ne ăfac ă plăputea
cerea ssăă-i nmoar
ăscocim o rud
ă acolo ă
în
<ermania şi să-i lase o avere frumuşică zise +aurie,
plimîndu-se cu nevestica lui, raţ la raţ, în sus şi în jos,
prin salonul cel lung, cum făceau de multe ori în
amintirea grădinii castelului din 1eve".
—Jo ar pricepe imediat şi ar strica tot. E foarte
mîndră de ei, aşa cum e. Chiar ieri îmi spunea% '<ăsesc
că sărăcia e ceva foarte frumos(.
— Ei, n-o s ă mai zică aşa, cînd o avea pe cap un
ărat care se ocupă cu literatura şi vreo zece mici
profesori şi profesoare. ă nu ne amestecăm acum, dar
să pîndim prilejul şi să le jucăm o festă, cum ştim noi.
3arte din educaţia mea i-o datorez lui Jo, şi ea e de
principiu că oamenii treuie să-şi plătească cinstit
datoriile, aşa incit am
această împrejurare săs-o
şi am măajut.
folosesc cu şiretenie de
— Ce plăcut e să fii în stare să ajuţi pe alţii, nu-i aşa
+aurie !sta a fost unul din visurile mele, şi mulţumită ţie
s-a îndeplinit
— a, o să facem mult ine noi. E0istă un gen de
sărăcie, pe care îmi place să-l ajut. Cerşetorii de meserie
ştiu ei să se strecoare prin viaţă, dar oamenii săraci, de
familie ună, o duc rău, pentru că le e ruşine să ceară, şi
cei care au nu îndrăznesc să le dea. 9otuşi sînt zeci de
feluri de a-i ajuta, dacă ştii să te porţi delicat, ca să nu-i
jigneşti. Ce să spun, eu prefer să ajut pe un domn de
neam un, care stă prost, decît pe un cerşetor, care se
milogeşte să-i dai ceva. &u ştiu, poate că e un rău ce
cred eu. 8n orice caz e mult mai greu să faci asta.
ştii s—
ă-l3entru
ajuţi, cfăărtreuie să fiisşi
ă să-l faci ă tu un omprimind,
sufere de suflet,
adca
ăugsă
!m".
— Mulţumesc, nu ştiu dacă merit acest

compliment... puneam că, în timp ce eu stăteam
degeaa, pierzînd vremea prin străinătate, am văzut o
mulţime de tineri talentaţi, care făceau sacrificii peste
sacrificii
vadă visulşicuindurau tot dintre
ochii. =nii felul de mizerii,
ei erau ăienumai
ţi foartecauni
să-şi
şi
munceau, pînă le ieşea sufletul, fără ani şi ră prieteni,
dar amiţioşi, plini e curaj şi de rădare, îndt mi-era
ruşine de mine şi aş fi vrut să le dau o mînă de ajutor. E o
ucurie să le fii de folos unor astfel de oameni, fiindcă,
dacă au talent, e o cinste să-i poţi ajuta şi să nu-i laşi să
se piardă, din cauza lipsurilor materiale. acă n-au, e o
plăcere să-i mingii şi să le ridici morlul, ca să nu devie
nişte rataţi, atund dnd îşi dau seama că n-au talent.
— a, ai dreptate/ *i mai e o categorie de oameni,
care nu cer şi suferă în tăcere. *tiu şi eu ceva, pentru că
am făcut parte din ea, înainte de a fi prinţesa care m-ai
făcut tu, cum a rdicat feciorul de împărat pe cenuşăreasa
din poveste, din sărăcia în care trăise. 6etele amiţioase
o duc
lîng greuşide
ă ele tot, ţ+aurie,
tinere e şi săşi
năde multe
tate ori vădăcum
şi împrejur trec pe
ri prielnice,
pentru că nu se găseşte nimeni să le dea o mînă de
ajutor, atund cînd ar avea nevoie. #amenii au fost foarte
uni cu mine şi, de dte ori văd o fată zătîndu-se în
greutăţi, cum ne zatem noi, aş vrea să-i întind mîna, s-o
ajut, cum am fost ajutată şi eu.
— Ce ună eşti tu, !m"/ igur, că o să le ajutăm,
strigă +aurie. *i în acest moment, plin de entuziasm
filantropic se hotărîră să fondeze şi să înzestreze, o
societate pentru '3rotecţia fetelor cu talente artistice(.
#amenii ogaţi n-au dreptul să stea şi să se distreze, ori
să strîngă ani, pe care-i vor cheltui alţii. ecît să-ţi laşi
averea unei instituţii, mai ine întreuinţează-i cu
socoteală cît trăieşti. &oi ne vom distra, dar vom avea şi
ucuria
fii o micde a dărui altora
ă orcas şi să din prinosul
mergi nostru.
din cas 1reiă,şilătu
ă în cas s ă
sînd
pretutindeni ucurie şi făcînd viaţa uşoară oamenilor, ca

apoi să-ţi umpli coşul cu fapte une
— in tot sufletul, dacă şi tu vrei să fii un t. Martin,
care să călărească prin lume, în căutare de aventuri şi
să-şi —
împart haina
-a făcut/ cu un som
9reuie săţrac
ă ne inem de cuvînt.
oţul şi soţia îşi dădură mîna în semn de înţelegere
şi apoi păşiră mai departe, fericiţi, prin salon, simţind că
acest cămin al lor e mai plăcut, fiindcă doreau să
încălzească şi alte cămine, încredinţaţi că picioarele lor
vor călca mai uşor pe cărarea smălţuită cu flori ce li se
deschidea în faţă, dacă netezesc drumul anevoios al altor
fiinţe, şi înţelegînd că inimile lor sînt mai strîns unite
printr-o iuire care-i face să-şi aducă aminte de cei mai
puţin fericiţi decît ei.
CAP. XXII
DAISY ŞI DEMI
*i acum, cînd ne apropiem de sfîrşitul istoriei

familiei March, să spunem cîteva cuvinte şi despre doi
din cei mai importanţi şi mai iuiţi memri ai ei. ais" şi
emi crescuseră şi se făcuseră deştepţi şi frumoşi, căci
în secolul acesta al vitezei, copiii de trei-patru ani îşi cer
drepturile lor şi le capătă, ceea ce nu se întîmplă
întotdeauna cu cei mari. Micii $roo?e erau într-o mare
primejdie să ajungă nişte răsfăţaţi fără pereche. e
înţelege, copii minune ca ei n-au mai e0istat — e de
ajuns să spunem că la opt luni umlau, la un an voreau
curat şi la doi ani erau puşi la asă cu ceilalţi şi cu
manierele lor alese fermecau pe toţi musafirii. +a trei ani,
ais" ceru un ac şi din patru împunsături făcu D.Hpungă,
apoi se apucă de gospodărie, pe care o instală în ufet.
&u-i lipseagdesigur
a văzut-o o minuscul
ătind :annah, ă soă delacrimile,
au podidit-o ucătărieiarşi,emi
cînd
învăţă alfaetul cu unicul său, care inventă o nouă
metodă de a-i face să înţeleagă literele, formîndu-le cu

mîinile şi cu picioarele. $ăiatul arătă din fragedă vîrstă
aplicare spe mecanică, fapt care incintă pe tatăl lui şi
sperie pe mamă, căci încerca să imite orice maşină vede
şi
defăcusut,
cuse o haraaur
o construc ă ţîn
ie camera copiilor
misterioas ă, încucare
maşina lor
intrau
scaune, sfoară, ace de gămălie şi oinaşe, pe care să se
învîrtească roatele 'mereu, mereu(, apoi un coş atîrnat
de speteaza unui scaun în care încerca în zadar s-o urce
pe sora lui cea încrezătoare, care se lăsa s-o ată, pînă
săreau ceilalţi s-o scape şi tînărul inventator se revolta%
— $ine mămico, de asta e 'macalaua( şi vleau s-o
lidicsus.
eşi nu se asemănau deloc la fire, gemenii.se
înţelegeau foarte
ine şi rareori se certau mai des de trei ori pe zi.
esigur, emi o tiraniza pe ais", dar o apăra
cavalereşte, de orice alt agresor, iar ais" îl asculta
oreşte, ca o roaă. Era o fetiţă grăsuţă, rumenă în oraji
şi
unulmereu
dintrezîmitoare,
acei copii care-şi
fermecăfători,
cea care
loc în
parinima
făcuţtuturor,
i să fie
doar sărutaţi, alintaţi şi veneraţi ca nişte mici zeiţe, scoşi
într-un salon la zile mari, ca să fie lăudaţi de toţi. Era aşa
de dulce, că ai fi zis că e un înger căzut din cer, dacă n-ar
fiT avut micile ei cusururi, care arătau că e totuşi un pui
de om. 8n lumea ei era numai vreme ună şi în fiecare
dimineaţă dădea fuga la fereastră, în cămăşuţa ei de
noapte, să vadă ce-i afară şi, de ploua ori strălucea
soarele, ea zicea la fel% '4i frumoasă/ zi frumoasă .
#ricine era un prieten pentru ea şi era gata să sărute un
străin, fără umră de încredere, încît şi urlacii cei mai
convinşi începeau să dea înapoi, iar cei care iueau copiii
îi găseau şi mai drăguţi.
— ais" iueşte toată lumea, zise ea odată,
deschizînd larg ăra
ceaşca în cealalt ţele,
, parc cufi lingura
ă ar într-o
fost gata mîn
să îmr şi cu
ăţăişeze şi
să hrănească întreaga omenire.
3e măsură ce creştea, mama ei începu să simtă că şi

'Căsuţa porumeilor( va fi inecuv;ntată cu prezenţa
unei fiinţe senine şi zîmitoare, ca aceea care luminase
casa ei părintească şi se rugă să fie cruţată de pierderea
care îi făcuse
un înger lîngă sei.
ă-şi$unicul
dea seama că avuseser
ei îi zicea ă fori
de multe ără '$eth(,
să ştie
iar unica ei veghea asupra ei cu neoosită grijă,
încercînd parcă să-şi dea seama de vreo greşeală din
trecut, pe care numai ochiul ei o putea prinde.
Ca orice american care se respectă, emi era un
ăieţel foarte curios. orea să ştie tot şi de multe ori
rămînea foarte nedumerit, cînd nu i se răspundea cum
voia el, la veşnicul lui 'e ce(
!vea el o oarecare înclinaţie spre filosofîe, ceea ce
încînta grozav pe unicul lui, care stătea de voră cu el,
ca un ocrate cu învăţăceii lui, şi de multe ori elevul
precoce încurca pe profesor, spre marea veselie a
mătuşilor.
— Ce face să mealgă picioalele mele, tata male
între tînărul filosof,
acesteă memre uitîndu-se
ale trupului său, cu un aer
în timp ce meditativ la
se odihnea,
după ce se zenguise ca de oicei prin casă, înainte de a
se duce la culcare.
— Mintea ta mică, emi, răspunse înţeleptul,
mîngîind cu dragoste capul lond.
— Ce-i aia minte
— E ceva care pune corpul tău în mişcare, cum pune
în mişcare roţile arcul de la ceasul meu, ştii Ţi l-am
arătat odată.
— eschide-mi-l/ 1leau să văd cum se învîlteşte.
— !sta nu pot s-o fac, cum nici tu nu poţi să deschizi
ceasul. &umai umnezeu te învîrteşte şi tu mergi, pînă
te opreşte El
— a *i emi făcu ochi mari de mirare la acest
lucru—ciudat. *i nu
a, dar pe pot
minesăm învîlteşte
-ţiăar ca peăceas
ăt cum, fiindc asta se tace,
cînd noi nu vedem.
emi se pipăi la spate, crezînd că o fi şi al lui la fel

cu al ceasului. !poi zise foarte serios%
— 7o zic că od mă învîlteşte, cînd dorm.
=rmă o lungă e0plicaţie, la care el asculta cu atîta
 ăgare
pun ă capde
ăt%seamă că unica lui îngrijorată încerca să-i
— Crezi că e ine, dragă, să spui asemenea lucruri
unui copil. =ite i s-au înroşit ochii şi, de învaţă rău, pune
întreări la care nu poţi să răspunzi.
— acă e destul de mare să pună întreări,
înseamnă că e destul de mare să primească şi
răspunsurile cuvenite. Eu nu-i ag idei noi în cap, ci îl
ajut doar să le lămurească pe cele pe care le are deja.
Copiii ăştia sînt mai înţelepţi decît noi şi sînt sigur că
ăiatul a înţeles tot ce i-am e0plicat. 7a spune, emi,
unde îţi ţii tu mintea
acă ăiatul ar fi răspuns ca !lciiade% '3e toţi zeii,
ocrate, nu ştiu(, unicul lui n-ar fi fost mirat, dar emi,
după ce stătu un moment într-un picior, ca o arză
meditativ , răspunse
amîndoi, ăîncepur ă să convins% '8n ultic
rîdă şi renun ţară ăla(, metafizic
şi unicii
ă
pentru ziua aceea.
Mama lui ar fi avut motive să fie îngrijorată de el,
dacă emi nu ar fi dat dovezi convingătoare că e un
ăieţel ca toţi ceilalţi, nu numai un filosof în devenire.
upă o astfel de discuţie, :annah dădea din cap, zicînd
că-i semn rău% 'Copilul ăsta nu-i făcut să trăiască mult
dar se liniştea repede, că odată făcea emi o ispravă
dintr-acelea, cu care ştrengarii ăştia neascultători şi
murdari, dar atît de dulci, sperie şi încîntă pe părinţii lor.
Meg pornise în căsnicie cu anumite principii morale
şi încerca să se ţie de ele, dar ce mamă poate să reziste
şireteniilor iscusite şi îndrăznelii calme ale acestor
omuleţi, care sînt nişte şireţi fără pereche
zicea—'&u
mamamai mînca care
ăiatului, stafide, emi/să9e
se oferea îmoln
-i ajute ăveşti(,
regdlat la
ucătărie, de cîte ori se face udincă.
— 8mi place să fiu olnav.

— ar mie nu-mi place. 7a mai ine dă fuga sus şi
ajută pe ais" să facă pateuri.
El pleca supărat, dar nedreptatea ce i se făcea îi
rodea sufletul şi, cînd se ivi prilejul, o prinse pe mama lui
cu vora.
— !cum pentru că aţi fost cuminţi, am să vă fac
orice poftă, zise Meg, ducînd sus de mînă pe ajutorul ei
de ucătar, după ce ăgase udinca în cuptor.
— 4ău, mămico întreă emi, căruia îi venise o
idee năstruşnică.
— 4ău, orice vrei, răspunse mama, care aştepta s-o
pună să cînte de şase ori la rînd 'Cei trei pisoi( sau să
ceară să-i ducă la '+uaţi un corn de un an(, fără să-i
pese că o dor picioarele şi e vînt afară.
— !tunci să mîncăm toate stafidele.
Mătuşa odo era tovarăşa de neunii şi 'confidenta(
celor doi copii şi acest trio întorcea casa pe dos. M ătuşa
!m" nu era pînă acum decît un nume pentru ei, mătuşa
$eth
odo era
era odoar o amintire
realitate vie şi eivagă şi pl
făceau ceăcută, dar
voiau măceea
cu ea, tuşa
ce o încînta pe Jo. ar cînd veni domnul $haer, Jo începu
să-i lase în părăsire, şi amîndoi copiii fură miraţi şi
întristaţi de această schimare. ais" fu supărată, că nu
mai are pe cine săruta, căci ca mătuşa odo nimeni nu
se lăsa sărutată. emi, isteţ cum era, ăgă de seamă că
lui odo îi place să se joace cu 'ursarul( mai mult decît
cu el, dar, deşi jignit, îşi ascunse supărarea, fiindcă nu-l
lăsa inima să insulte pe un rival, care avea o mînă de
pastile de ciocolată în uzunarul de la vestă şi un ceas
le care putea să-l scoată din cutie şi să-l scuture, cît
vrea.
=nii oameni ar putea crede că domnul $haer nu
zicea nimic c ă se purtau astfel copiii cu el, ca să nu le
trezeasc ănuial
această ălumin , dar emi
ă şiăcontinua nu arate
să se considera
foartelucrurile în
prietenos
cu 'ursarul(, iar ais" nu se lăsă mult rugată şi-şi
revărsa cu drag iuirea ei asupra lui, simţindu-se fericită

pe genunchii lui şi găsind că darurile lui sînt nepreţuite.
3e domni îi apucă cîteodată o dragoste suită pentru
copiii din familia domnişoarei pe care o onorează cu
simpatia
ine şi nulor, dară aceast
înşeal ă atitudine
pe nimeni. prefădomnului
!fecţiunea cută nu le stă
$haer
era însă sinceră şi dădu roade, căci mijloacele cinstite hu
dau greş în iuire, nici în viaţa de toate zilele. e simţea
la largul lui cu copiii pe genunchi şi-i plăcea să aiă un
oraz de copil lipit de orazul lui răzdat de vreme.
!facerea lui — care o fi fost aceea — 8l făcea să rămînă
în oraş din ce în ce mai mult şi nu trecea seară, să nu
vină să vadă... să zicem pe domnul March, fiindcă pe el îl
căuta totdeauna. !cest tată minunat trăia cu iluzia că el
atrage pe domnul $haer în casa lor şi era încîntat. tătea
ore întregi de voră cu acest suflet, care-l înţelegea, pînă
cînd îl lămuri deodată o oservaţie întîmplătoare a
nepotului său, care avea mai mult spirit de oservaţie
decît el.
8ntr-o
pragul searămirat
iroului, , domnul $haer
de ce vedeaintrind în. cas
în faţă ă, se opri
omnul Marchîn
era culcat pe spate pe podea, cu picioarele lui
respectaile ridicate în sus, iar lîngă el. tot culcat, stătea
emi, care încerca să-i imite mişcarea cu picioarele lui
scurte, încălţate cu ciorapi stacojii. !mîndoi erau aşa de
preocupaţi, încît nici nu ăgară de seamă că au
spectatori, pînă cînd domnul $haer începu să rîdă cu
poftă, aşa cum rîdea el, şi Jo strigă scandalizată%
— 9ată, tată, a venit profesorul.
3icioarele negre se l ăsară în jos şi capul cărunt se
ridică, şi domnul March zise, fără să-şi piardă cumpătul%
— $ună ziua domnule $haer. 7artă-mă numai un
moment, te rog. 9ocmai terminam lecţia. :ai, emi, ia
fă-mi litera şi spune-mi cum îi zice.
— *tiu/
*i după cîteva încercări neizutite, picioarele roşii se

desfăcură ca un compas şi elevul inteligent strigă
triumfător% E '1(, tata male, e '1/(
— Mare ştrengar îmi eşti, rîse Jo, în timp ce tatăl ei
se ridicăsăînstea
încerca picioare,
în cap,scuturîndu-se de praf,
singurul lui mod iar e0prima
de a-şi nepotul
ucuria că s-a terminat învăţătura.
— e ce pozne te-ai mai ţinut azi, '$uchen(,
întreă domnul $haer ridicînd pe acroat.
— !m fost la Mar".
— *i ce ai lăcut acolo
— !m sărutat-o, răspunse emi fără înconjur.
— 3rut/ începi devreme, flăcăule/ *i Mar" ce a zis de
asta, întreă domnul $haer, continuînd să-l descoase pe
micul păcătos, care stătea în genunchi şi-i scotocea prin
uzunare.
— #, i-a plăcut şi m-a sărutat şi ea, şi mie mi-a
plăcut. $ăieţilor nu treuie să le placă fetiţele adăugă
emi cu gura plină şi cu un aer foarte satisfăcut.
cap— 9are
zise Jo,mai eşti isteţ,cupuiule/
distrîndu-se Cine ţi-a
mărturisirile -luiănevinovate,
gat asta în
tot atît cît şi profesorul.
— &u-i în cap, e în gură, răspunse emi, şi îşi scoase
lima să le arate pastila de ciocolată din gură, crezînd că
voreşte de omoane, nu de idei.
— !r treui să duci şi prietenei tale, cîteva lucruri
dulci pentru cei dragi, mititelule, şi domnul $haer
întoarse cutia lui Jo cu o privire care o făcu s ă se întree,
dacă nu era ciocolata hrana de fiecare zi a zeilor.
emi văzu şi el zîmetul, înţelese că e ceva la mijloc
şi întreă fără înconjur.
— ar ăieţilor mari nu le plac fetele mari, domnule
profesor
Ca tînărul ashington, domnul $haer, 'nu putea să
mintă—( a/
aşa cCîteodat
ă îi dădu un răcspuns
ă cred vag%
ă le plac.
9onul cu care spuse acestea îl făcu pe domnul

March să pună peria de haine şi să arunce o privire lui Jo,
care întoarse capul apoi se lăsă în fotoliu cu, un suspin,
de parcă 'puiul cel isteţ(, i-ar fi ăgat lui în cap o idee
care 3entru
era şi dulce şi amar
ce odo, ă. îl prinse la ufet o jumătate de
cînd
oră după aceea, aproape îl înnăuşî, strîngîndu-l în raţe,
în loc să-l ia de urechi. e ce îi mai dădu apoi o felie
mare de pîine cu marmeladă, rămase o enigmă pentru
emi, care-şi ătu cîtva timp capul cu ea şi în cele din
urmă se văzu silit s-o lase nedezlegată.
CAP. XXIII
SUB UMBRELĂ
8n vreme ce +aurie şi !m" păşeau zîmitori pe

covoarele lor de catifea, aşezîndu-şi casa şi făcînd planuri
mari pentru viitorul lor strălucit, domnul $haer şi Jo
fmargini
ăceau altfel de plim
de timpuri ri, ap
plineăde peă.drumuri noroioase şi pe
'Eu ies întotdeauna spre seară, să fac puţină
mişcare şi nu văd de ce aş renunţa la această plăcere,
doar pentru că mă întîlnesc de multe ori cu profesorul(,
îşi zise Jo după cîteva întîlniri întîmplătoare, căci, deşi
erau două drumuri care duceau la casa lui Meg pe
oricare îl lua, ştia sigur că are să dea peste el, fie la dus,
fie la întors. El mergea întotdeauna repede şi, cînd
ajungea lîngă ea, aia atunci se prefăcea c-o vede. !poi,
dacă se ducea la Meg el avea întotdeauna ceva pentru
copii în uzunar. acă ea venea spre casă, el spunea că
fusese să se uite la rîu şi tocmai pornise spre ei, doar
dacă nu-i plictisesc vizitele lui prea dese.
8n aceste împrejurări, ce putea face Jo decît să-i
rse
ăspund ă politicos
săturase la salut
de vizitele lui, şi
în sorice
ă-l pofteasc în casă. ac
caz îşiăascundea ă
ine
'neplăcerea( de a-l vedea şi avea grijă să fie întotdeauna
cafea la masa de seară, pentru că lui 6riedrich — vreau

să spun domnului $haer — nu-i plăcea ceaiul.
upă o săptămînă, toată lumea înţelese ce se
petrece cu ei. Cu toate astea, toţi se prefăcură că nu văd
cît
cîndselucreaz
schimase Jo. îşi
ă, de ce &-o întreau
face niciodat
părul de dezice
trei oriă pe şi cîntă,
de ce
se întoarce aşa de înviorată, după plimările de seară, şi
nimeni nu părea să aiă nici cea mai mică ănuială că, în
vreme ce discuta filosofie cu tatăl, profesorul $haer
dădea lecţii de dragoste fiicei.
Jo nu era o fată potolită şi măsurată, ca să-şi
ascundă sentimentele. ar încerca totuşi să şi le înăuşe,
pentru că îi era frică să nu rîdă ceilalţi de ea, că s-a lăsat
prinsă, după atîtea declaraţii înfocate de independenţă.
e temea mai ales de +aurie, dar, mulţumită soţiei sale,
+aurie fu de o amailitate fără margini. &u-l numea
niciodată pe domnul $haer 'un ătrîn de treaă( în
pulic, nu făcea niciodată aluzie, nici pe departe, la
schimările din înfăţişarea lui Jo şi nu dădea nici cel mai
mic semn
pălăria de mirare,pe
profesorului cînd vedea
masa aproape
familiei în fiecare
March. sear
ar rîdea peă
înfundate, cînd era singur şi aia aştepta clipa cînd îi va
dărui lui Jo o tavă de argint, pe care va săpa un urs, şi un
ăţ rupt, ca semne ale înfrîngerii ei de netăgăduit.
9imp de două săptămîni, profesorul veni şi se duse
seară de seară, ca un îndrăgostit ce era. !poi, trei zile la
rînd, nu mai dădu nici un semn de viaţă. 9oată lumea fu
foarte nedumerită şi Jo c ăzu pe gînduri la început, apoi
deveni nervoasă.
— igur că s-a săturat şi a plecat acasă pe
neaşteptate, aşa cum a venit. $ineînţeles că asta n-are
nici o importanţă pentru mine, dar un om ine crescut ar
fi venit să-şi ia rămas un mai întîi, îşi zise ea, aruncind
priviri disperate spre poartă, în timp ce se îmrăca să
pornească la plimarea ei oişnuită, într-o zi înnorată.
— &-ar fi rău să-ţi iei umreluţa, dragă. 3arcă stă să

plouă, zise mama ei, care ăgase de seamă că-şi pusese
pălăria cea nouă, dar nu zise nimic.
— a, mămico/ 1rei să-ţi iau ceva din oraş Eu
treuie
hîrtie, răsăspunse
dau o Jo,
fugălegîndu-şi
pînă în centru, să-misu
panglicele cump r nişte
ăărie în
faţa oglinzii, ca să n-o privească în ochi pe mama ei.
— a, îmi treuie nişte percal ţesut pe olic, o
testea de ace de cusut nr. @ şi doi metri de panglică mov,
îngustă. Ţi-ai pus pantofii groşi şi ţi-ai luat ceva su
pelerină
— !şa cred/ răspunse Jo, cu gîndul aiurea.
— acă cumva te întîlneşti cu domnul $haer,
pofteşte-l să ia ceaiul cu noi. Mi-ar face mare plăcere să-l
văd, adăugă doamna March.
Jo auzi aceste vore dar nu răspunse nimic. ărută
doar pe mama ei şi ieşi repede pe uşă, gîndindu-se
recunoscătoare, cu tot dorul din inima ei%
— Ce ună e cu mine/ Ce se fac fetele care n-au o
mamMagazinele
ă să le ajute,decînd sîntnu
stofe într-un
erau necaz marecu irouri,
în cartierul
ănci şi antrepozite de mărfuri 'en gros(, pe unde se
întîlnesc numai domni, dar Jo se trezi în această parte a
oraşului, înainte de a face o singură tîrguială. 8ncepu să
se plime de colo pînă colo, ca şi cum ar fi aşteptat pe
cineva, e0aminînd cu un interes foarte puţin feminin,
nişte instrumente mecanice într-o vitrină şi nişte mostre
de lînă într-alta. e împiedică de nişte utoaie, fu
aproape strivită de nişte aloturi, care veneau de sus cu
macaraua şi oameni grăiţi o îmrînciră, fără să se
jeneze, avînd aerul să se întree% 'Cum dracu a ajuns
fata asta aici( # picătură de ploaie pe oraz o făcu să
uite deodată de desamăgirea ei şi-i aduse aminte că are
pălărie nouă în cap şi, fiind îndrăgostită, dar şi femeie, se
gîndi că!ia
pălărie. e mai
acumine să rămîn
îşi aminti că, ăîn fgraa
ără iuire, decît
cu care fără
plecase,
uitase să-şi ia umrela) dar la ce un să se mai tînguie.
!cum nu-i mai rămînea decît să împrumute una, sau să

meargă mai departe prin ploaie, pînă s-o uda leoarcă. e
uită la cerul plumuriu, apoi la panglicele roşii, de acum
pătate. Măsură strada plină de noroi ce i se deschidea în
fa ţă, mai arunc
antrepozit ă o privire
înnegrit plin
de fum, ă de
pe carepăscria%
rere de'Aoffmann,
rău la un
Sc$:artz et "o( şi se certă singură cu asprime%
'!şa-mi treuie/ Ce nevoie aveam să-mi pun hainele
cele mai une şi să mă ag prin ălţi, în căutarea
profesorului Jo, mi-e ruşine de tine/ &u, n-ai să
împrumuţi nici o umrelă şi n-ai să mai umli după el, ci
ai să mergi aşa cum eşti şi ai să-ţi faci cumpărăturile pe
ploaie şi, dacă te îmolnăveşti şi-ţi strici pălăria, n-ai
decît ce meriţi. :ai, porneşte/(
4icînd acestea în gînd, dădu uzna în stradă cu atîta
furie, că era Cît p-aci să intre su un camion, apoi se
aruncă în raţele unui domn ătrîn care zise% 3ardon,
domnişoară, cu un aer foarte ofensat. 7ntimidată de
atîtea orooaţe, Jo încetini puţin goana, îşi întinse
atista peste sim
mai departe, panglici
ţind cşi,
ă ifăs-au
ră săudat
se mai
ineuite înapoiar,
ciorapii. porni
la
un moment dat, ăgă de seamă că o umrelă alastră
rămăsese nemişcată deasupra pălăriei ei, lăsată acum în
voia sorţii şi, ridicînd capul pe cine să vadă 3e
profesorul $haer/
— Mi se pare că o cunosc pe domnişoara care se vîră
cu atîta curaj su otul cailor şi umlă aşa de repede prin
noroiul ăsta. Cu ce treaă pe aici, prietena mea
— 6ac cumpărături.
omnul $haer zîmi, căci, cît vedeai cu ochiul, nu
zăreai decît o farică de conserve şi, mult mai departe,
un magazin pentru pielării 'en gros(. 9otuşi, el se oferi
politicos%
— &-ai umrelă. 8mi dai voie să te însoţesc şi să-ţi
duc pachetele
— Mulţumesc, cu plăcere/
Jo se făcuse roşie la faţă, ca panglicele ei, şi se

întrea ce-o fi crezînd profesorul despre ea) dar în fond,
puţin îi păsa, şi peste o clipă se trezi mergînd la raţ cu
profesorul ei. 7 se părea că ieşise iar soarele şi că
str ăluceşte
fericit ca niciodat
ă, umlînd , că viaţa e iar frumoasă şi că e
prin ăăltoace.
— Credeam că ai plecat, zise Jo, ca să spună ceva,
fiindcă vedea că se uită la ea — pălăria ei nu era destul
de mare ca să-i ascundă faţa şi-i era teamă ca el să nu
interpreteze greşit ucuria, care i se citea pe faţă.
— Cum era să plec, fără să-mi iau rămas un de la
cei care au fost aşa de uni cu mine întreă el pe un ton
de reproş, încît ea înţelese că l-a jignit şi răspunse cu
însufleţire%
— &u, nu/ *tiam că sînteţi foarte ocupat cu treurile
dumneavoastră, dar v-am simţit toţi foarte mult lipsa,
mai ales tata şi mama.
— *i dumitale nu ţi-am lipsit
— Eu mă ucur întotdeauna, cînd v ă văd, domnule
profesor.
8n grija ei de a nu se trăda, Jo vorise cu răceală şi
ultimele vore îngheţară de tot pe profesor. 4îmetul îi
pieri de pe uze şi el zise cu gravitate%
— 8ţi mulţumesc, am să mai vin odată înainte de a
pleca.
— Cum, plecaţi
— &u mai am treuri pe aici. +e-am terminat.
— Cu ine, sper, zise fo, simţind amărăciunea ce se
strecurase în vorele lui.
— a, să zicem că e ine, pentru că am un drum
deschis în faţă, ca să-mi cîştig pîinea, să pot ajuta pe cei
doi 'Jungling( ai mei.
— 3ovesteşte-mi, te rog. 1reau să ştiu tot ce se
întîmplă ăieţilor, zise Jo, nerădătoare să afle.
— Eşti
prietenii meifoarte
mi-auamail ă cpost
găsit un ă te lainteresezi de ei.pot
un liceu, unde =ite,
să
dau lecţii ca acasă la mine şi o să cîştig destul, ca să
netezesc drumul pentru 6ranz şi Emil. 3entru asta ar

treui să fiu mulţumit, nu
— a, sigur/ Ce minunat ar fi să puteţi face ce vă
place şi noi să vă putem vedea mai des şi pe ăieţi de
asemenea, strig
pentru ucuria ă Jo, str
care-i agăăţ indu-se
lucea de ăieţi, ca o scuză
în ochi.
— !, dar mă tem că n-o să ne întîlnim prea des.
*coala e tocmai în cartierul de vest al oraşului.
— !şa departe/
*i Jo dădu drumul fustelor din mînă, să se tirască
prin noroi, ca şi cum nu mai avea nici o importanţă ce se
întîmplă cu ea sau hainele ei.
omnul $haer ştia mai multe limi dar firea femeilor
nu învăţase încă s-o înţeleagă. e lăuda că o cunoştea
destul de ine pe Jo, dar îl lăsară foarte nedumerit
schimările din privirea, vocea şi felul ei de a fi, care se
perindară cu mare repeziciune în ziua aceea. Cînd
dădură cu ochii de el, păruse foarte mirată, deşi ătea la
ochi că pentru el venise acolo. Cînd el îi oferise raţul, ea
i-l luase cu dac
întrease o privire care-llipsa,
ă-i simte umpluse
îi rde fericire) dar
ăspunsese cu cînd o
atîta
răceală, că-l apucase disperarea. !uzind de norocul care
dăduse peste el, aproape c ă nu ătuse din palme de
ucurie. ă fi fost numai pentru ăieţi !poi, aflînd unde
va locui, zisese% '!şa departe/(, pe un ton aşa de
deznădăjduit, că profesorului i se umple sufletul de
speranţă. ar în clipa următoare, ca şi cum asta ar fi fost
singurul lucru care o interesa pe lume%
— !ici e magazinul meu. 1reţi să intraţi şi vs. &-
are să dureze mult.
Jo ar fi vrut să impresioneze pe tovarăşul ei cu
priceperea şi repeziciunea cu care ştia ea să tîrguiască.
ar azi era aşa de emoţionată, că toate merseră
alandala. >ăsturnă sertarul cu ace, uită că percalul
treuie
se făcu sde
ă fie ţesutcerînd
ruşine, pe olic, nu ădămauve
panglic du anii
la ce treuia
raionul şi
unde
se vinde americă. omnul $haer stătea de o parte şi o
vedea cum se înroşeşte şi se fistîceşte, şi pe măsură ce o

privea, nedumerirea sa se risipea, fiindcă începuse să-şi
dea seama că femeile sînt pe dos, ca şi visele.
Cînd ieşiră, el puse pachetul su raţ, cu un aer mai
vesel—şi&u
intreşti
ă prin
de păăltoace,
rere săfăcump
ră săăse uite pe
r ceva unde calc
şi pentru ă.
copii,
să facem diseară un ospăţ în regulă, de vreme ce asta e
ultima mea vizită în casa dumneavoastră aşa de
primitoare întreă el, oprindu-se în faţa unei vitrine
pline cu flori şi fructe.
— Ce-aţi vrea să cumpăraţi zise Jo, făcîndu-se că n-
a auzii sfîrşitul frazei lui şi avînd aerul că-i plac foarte
mult mirosurile felurite din prăvălia aceea, cînd intrară
— +e plac portocale şi smochinele întreă domnul
$haer cu un aer patern.
— Cînd au, mănîncă.
— ar dumneata ce-i zice de nişte nuci
— +e ronţăi ca o veveriţă.
— ă luăm şi nişte strugutri :amurg, ca să-i
mînc Jo
ămse
înîncrunt
amintirea
ă la patriei
aceastămele.
risipă şi se întreă de ce nu
cumpără mai ine o cutie cu curmale, o ladă cu struguri
şi un sac cu alune, să nu se mai încurce cu atîtea lucruri.
ar domnul $haer îi interzise să plătească ea ceva, ci
scoase portofelul lui şi sfîrşi tîrguielile, cumpărînd mai
multe ?ilograme de struguri, un ghiveci cu margarete şi
un orcănel cu miere, potrivit cu micul emi, căruia îi era
hărăzit. !poi, deformîndu-şi uzunarele cu pachetele
colţuroase pe care şi le vîrî pretutindeni şi dînd florile lui
Jo, să le ţină, deschise, umrela şi porniră mai departe.
— omnişoară March, am să-ţi fac o mare
rugăminte, începu profesorul, după ce merseră cale ună
prin ploaie.
— Mă rog, domnule profesor/ şi inima ei începu să
ată —
aşa
8mideiau
tare, că-i
îndr fu team
zneala săă-ţisăspun,
n-o audă şi
deşi el.ă, pentru
plou
că mai am numai puţin timp de stat aici.
— Ce este, domnule $haer

*i... aproape sfărîmă ghiveciul cu flori, aşa de tare îl
strînse în raţe.
— !ş vrea să cumpă r o rochiţă pentru 9ina şi eu sînt
foarte
—nepriceput. Eşti ună să mă ajuţi puţin
a, cu plăcere/
*i Jo se simţi deodată iar stăpînă pe ea.
—3oate şi un şal pentru mama 9inei. E aşa de
săracă şi de olnavă. a, da, un şal gros, care să-i ţină
de cald ar fi un dar folositor gentru mămica.
— a/ igur, domnule $haer/
'Eu merg aşa de repede cu imaginaţia şi lui parcă
puţin îi pasă de mine(, îşi zise Jo în gînd.
!poi se scutură de toate aceste gînduri şi se ţinu de
promisiune, cu o energie care-ţi făcea plăcere.
omnul $haer lăsă totul în seama ei şi ea alese o
rochiţă de mai mare dragul pentru 9ina şi ceru să vadă
nişte şaluri. 1lnzătorul, fiind un om însurat, îşi permise
să-şi dea şi el părerea, discutînd cu cei doi, care
cump—ărau
3oatedaruri pentru rude,
c ă doamna crezu
preferă peel.
acesta. E un articol
de ună calitate şi de o culoare minunată, foarte dulce,
zise el, desfăcînd un şal mare, gri, şi aruncîndu-l pe
umerii lui Jo.
— 1ă place, domnule $haer întreă ea, întorcîndu-i
spatele, 7cricită că-şi poate ascunde un moment faţa.
— 6oarte mult/ îl luăm, răspunse domnul \haer,
zîmind ca Yentru el, în timp ce plătea şi Jo continua să
scotocească prin prăvălie, vrind să vadă ce-ar mai fi de
cumpărat.
— !cum mergem acasă întreaă el, ca şi cum
vorele i-ar fi sunat plăcut la ureche.
— a, e tîrziu şi sînt aşa de oosită.
1ocea lui Jo era mai tristă decît ar fi vrut ea să lase
sneaşteptate.
ă se vadă, c1iaăciţasoarele
era iar părea să fişiintrat
oositoare aia acum
în nori,
simpe
ţi
că-i sînt îngheţate picioarele, că o doare capul şi că inima
îi e mai jngheţată decît picioarele şi mai îndurerată decît

capul. omnul $haer pleca. Ţinea la ea doar ca la o
prietenă. egeaa îşi făcuse ea iluzii. ă se termine totul
cît mai repede şi să nu mai audă vorindu-se de asta. 8n
disperarea
care trecea,ei,căfămargaretele
cu semn cucăatîta
zură gra ă unui şi
din ghiveci autouz
avură
mult de suferit.
— Ăsta nu e autouzul care ne treuie nouă, zise
profesorul, făcînd semn maşinii încărcate să plece şi
aplecîndu-se, să culeagă ietele floricele.
— 7artă-mă, n-am văzut ine numărul. ar n-are mei
o importanţă. înt învăţată să umlu prin noroaie,
răspunse Jo, clipind tare din ochi, fiindcă mai ine ar fi
murit, decît s-o vadă el că-şi şterge ochii.
omnul $haer oservă lacrimile de pe orajii ei, cu
toate că ea întoarse capul, şi fu foarte mişcat. e aplecă
asupra ei şi zise cu multă dragoste în glas%
— cumpa mea, de ce plîngi
acă Jo ar mai fi trecut prin astfel de încercări, ar fi
rcum
ăspuns
ştiucsăănu plînge, căfemeile.
inventeze are guturai
8n locsau
deoasta,
altă minciună,
Jo dovedi
că n-are amor propriu, izucnind, cu un suspin ce nu mai
putea fi înăuşit%
— 3entru că pleci dumneata/
— #c$, mein %ott< !sta-mi face atîta ine, strigă
uomnul $haer, încercînd să ată din palme, deşi ţinea şi
umrela şi pachete. Jo, eu nu-ţi pot da nimic decît iuirea
mea. 1enisem să văd dacă ţii la mine mai mult decît la
un prieten. Ce zici, Jo, poţi să faci puţin în inima dumitale
şi pentru ătrînul 6ritz, zise el pe nerăsuflate.
— #, sigur/ răspunse Jo, şi el fu cît se poate de
mulţumit. Ea îi luă un raţ cu amîndouă mîinile şi se uită
la el cu o privire care arăta limpede că ar N fericită să
poată merge prin viaţă alături de el, chiar de n-ar avea
un alteadgăăpost
sea decît
într-oumrela
situaţie lui veche.
foarte grea domnul $haer,
cînd îi ceru mîna, căci, chiar dacă ar fi vrut, n-ar fi putut
să-i cadă în genunchi, fiindcă era noroi pe jos, nici n-ar fi

putut să-i dea lui Jo mîna decît la figurat pentru că erau
pline amîndouă. Cu atît mai puţin ar fi putut să facă
demonstraţii de dragoste în plină stradă, deşi aia se
putu
lui felţine
de sa-şi
ă nu-şi arateucuria
e0prima sentimentele)
era s-oaşa încît ăsingurul
priveasc cu un
zîmet, care-i însenină toată faţa, iar lumina felinarelor
făcea să-i scînteieze picăturile de ploaie din ară. acă
n-ar fi iuit-o foarte mult pe Jo, nu cred că s-ar fi
îndrăgostit de ea în momentul acela, fiindcă ea era
departe de a fi frumoasă, cu poala fustei plină de noroi,
cu pantofii murdari, cu pălăria ca vai de ea. ar domnul
$haer îşi zicea că e cea mai frumoasă femeie de pe
lume, iar ea găsea că el aduce mai mult ca oricînd a
Jupiter, deşi i se pleoştise pălăria de şiroaie care-i
curgeau pe umeri Dcăci ţinea umrela numai deasupra lui
Jo şi toate degetele de la mănuşi erau rupte.
8n acel moment, Jo şi profesorul ei nu mai călcau pe
pămînt. =itaseră de tot să mai ia autouzul şi porniseră
înainte,
întuneric,fănici
ră gra ă, ţă
de cea făr. ă3usţăin mai
le păţie
sa seam ă nici
ce cred de
ceilalţi
despre ei, căci trăiau aceea clipă fericită pe care o
întîjneşte rareori omul în viaţă, acel moment plin de
farmec, care întinereşte pe cel ătrîn, înfrumuseţează pe
cel lipsit de frumuseţe, îmogăţeşte pe cel sărac şi face
pe om să presimtă ce va fi fericirea cerească.
3rofesorul, parcă ar fi cucerit un regat, găsea că
ucurie mai mare nu putea e0ista pe pămînt, atît era de
fericit, iar Jo păşea lîngă el cu atîta siguranţă, de parcă
acolo i-ar fi fost locul de cînd lumea. $ineînţeles, ea vori
cea dinţii — cu oarecare sens — căci toate acele izucniri
de iuire ce au urmat după năvalnicul ei% '#, sigur/( n-
aveau şir şi nu puteau fi reproduse pe hîrtie.
— 6riedrich, de ce n-ai spus...
mai —strigat
!ch, cerule/
nimeni8midezicecînd
pe numele
a muritcu 9ina/,
care nustrig
m-aă
profesorul, oprindu-se într-o ăltoacă s-o privească cu

încîntare.
— !şa îţi zic eu în gînd... !m uitat, iartă-mă, dar nu-ţi
mai zic aşa, dacă nu-ţi place.
poate— e0ista.
acă nu-mi
4i-miplace/ arşiunam
şi 'tu(, nume maicădulce
spus limanicitanu
e
aproape tot aşa de frumoasa ca a mea
— &u crezi că 'tu( e puţin cam sentimental
întreaă Jo, în sinea ei găsind că e un cuvînt minunat.
— entimental a laă omnului/ &oi/ germanii,
creden încă în puterea sentimentului şi asta ne
întinereşte pe noi. 6elul vostru de a vori e aşa de rece.
pune-mi tu, scumpa mea. !ceasta înseamnă aşa de
mult pentru mine, se rugă profesorul, parcă ar fi fost un
student, nu un profesor în toată firea.
— $ine, de ce nu mi-ai spus asta mai de mult
întreaă Jo timidă.
— Ca să-ţi e0plic asta, ar treuie să-ţi dezvălui toată
inima mea şi o fac cu ucurie, doar tu treuie să ai grijă
de ea de
nume acum!ş
nostim. încolo.
fi vrut=ite
să-de ce, draga
ţi spun ceva mea Jo/cînd
în ziua !ch,ne-
ce
am despărţit, la &eK Vor?, dar credeam că eşti logodită
cu prietenul tău cel frumos, aşa că am tăcut. !i fi primit
să-mi fii soţie, dacă te-aş fi întreat atunci
— &u ştiu/ Cred că nu, pentru că pe atunci n-aveam
inimă.
— 3rut/ !sta nu cred. Erai adormită, pînă cînd a
trecut fiul de împărat prin pădure, te-a văzut şi te-a
deşteptat. !, să ştii de la mine, ,Jie ertse +iee ist die
este(, dar crede că eu n-o merit.
— a, prima iuire e cea mai sinceră, aşa încît fii pe
pace. &-am mai fost îndrăgostită pînă acum. 9edd" era
doar un ăieţel şi i-a-trecut repede slăiciunea care a
avut-o pentru mine, zise Jo, dorind să-i risipească toate
îndoielile.
— $un, atunci am să dorm liniştit şi am să caut să-ţi
cîştig toată iuirea. !m aşteptat aşa de mult, încît am
devenit un egoist, cum ai să-ţi dai singură seama,

professorin.
— #, ce mult îmi place/ strigă Jo, încîntată de noul ei
nume. ar spune-mi ce te-a adus în calea mea, tocmai
cînd —îmi!sta,
era mai
şi dor de tine
domnul $haer scoase din uzunar o
hîrtiută ruptă pe la colţuri.
Jo o desfăcu. Era una din contriuţiile ei la un jurnal,
care cinta versuri.
— ar cum să te aducă hîrtiuţa asta întreă ea,
neînţelegînd ce vrea să spună.
— !m dat peste ea într-o zi, din întîmplare. !m ştiut
că e făcută de tine după numele dinăuntru şi după
iniţialele de la sfîrşit şi am găsit în ea un vers care mă
chema. Citeşte şi găseşte-l, am să ag eu de seamă să
nu calci prin ălţi.
Jo ascultă şi trecu repede cu privirea peste versurile
pe care le otezase%
8& #Ă7Ţ! 7& 3#

!atru dulăpiare stau în şir, în pod,
"$eile din broască au toate un nod
+e panglică roşie, semn de veselie,
"e au pus în ele, +umnezeu mai ştie<
!raful de un deget aici s-a aşternut/
"ele patru fete de mult au crescut
Se mai văd şi astăzi nume-n lemn săpate
+e mîna lui aurie, cu grijă lucrate,
"înd stropii de ploaie cîntau într-o vară,
ar fetele în pod veneau de afar ă
Mă uit cu drag la dulăpior,

= al lui Meg. "a printr-un nor
' ăd tot cîte-un
ci-colo avutu-i dar
de copil,
umil,
#poi o roc$ie de mireasă, vec$e.
& buclă, un papuc fără perec$e.

+e jucărie, nici o urmă..
e-a luat şi dus la-ai ei copii
)i lor le trebuie jucării
!arcă şi acuma
6n semn ploaia în jg$eaburi
de dezmierdare pentrupică, cea
Meg
mică.
+ulapul lui 2o ; nici nu e de mirare ;

ustru, balamale, de mult nu mai are.
"ărţi fără coperte, păpuşi f ăr ă cap,
Una-n roc$ie roşie, alta un $arap,
!ăsări animale cu resort stricat,
Mărturie toate-a unui trecut uitat.
Stau înc$ise acolo vise ne-mplinte,

'ersuri sau romane, începute, plăsnuite,
Scrisori galbene, scrise prima oară,
+e mult, odată-n zi de primăvară
6nsemn ăriiubire
+oruri de mărunte
ce-ipe colţ de carte,
vreundeparte
duceau
!loaia de afară şi acum şopteşte/
„#şteaptă, iubirea şi la tine se-opreşte.
!ioase lacrimi au spălat

(ot praful ce s-a adunat
!e dulăpiorul micei ?et$,
)i moartea parcă a sfinţ it
Memoria-acestui copil iubit,
)i to ţ i ai casei acolo-au pus
#vutul micu ţ ei ce s-a dus
Un clopo ţ el de-argint ce-avea
Un sunet trist, cînd îl mişca,
)i bone ţ ica ce-a purtat
!în ă ce,
6n cer şi înger, a zburat
lin de pe pămînt,
Fără să rostească un cuvînt/
ar ploaia repede de vară

6ngînă în cea din urmă oară
"întecul trist al micei ?et$.
!e uşi ţa#m1,
!entru minuscul ă aurie demodat.
un cavaler... a mai desenat,
+ar pe scutu-i aurit,
)cris e numele iubit.
6năuntru poţi găsi
Funde, care-n bucle aurii
S-au înnodat. )i pantofi de bal,
+e prea multe valsuri, ajunşi într-un $al<...
Flori uscate, adunate an cu an,
=vantaie şi dantele în noian,
Fleacuri care povestesc
luzii deşarte, vreun vis copilăresc.
!loaia cade în geamuri ca o perdea vie,
Rvonul unui clopot ca de cununie.
— E proast
am scris-o. poezia,
Eramă aşa dar ăaşa
de sigur , căsim
amţeam
pus în ziuapecînd
capul un
sac cu petece şi am plîns. &ici nu visam că o să se ducă
şi o să spună oamenilor ce se petrece în sufletul meu, şi
Jo rupse în ucăţi hîrtiuţa cu versurile pe care profesorul
le purtase la el cu atîta dragoste şi grijă.
— ă se ducă în lume/ *i-a făcut datoria
deocamdată. # să mai am eu multe altele, cînd o să
citesc tot caietul cu scoarţe roşii în care-şi ţine ea
tainele, zîmi domnul $haer, urmărind cu ochii cum
zoară ucăţelele de hîrtie, purtate de vînt. 'a(, adăugă
el serios, am citit asta şi mi-am zis% !re o durere mare pe
suflet şi se simte singură. # dragoste sinceră o va
mîngîia. 7nima mea e plină de iuire pentru ea. e ce să
nu mă duc să-i spun% 'acă asta nu e prea puţin pentru
ceea ce vreau eu să-i cer în schim, ia-o în numele
omnului(.
— *i atunci ai venit şi-ai descoperit că nu e prea

puţin, ci tocmai ceea ce doream eu din tot sufletul, şopti
Jo.
— +a început n-am îndrăznit să cred că poate-fi
adev ărat, ă.cu
călduroas artoate că primirea
în curînd am începutta săfusese
sper şiaşa de
mi-am
spus% '# voi avea, chiar de-ar fi să-mi dau viaţa pentru
asta( şi aş fi gata să mi-o dau şi acuma, strigă domnul
$haer, dînd din cap hotărît, ca şi cum zidurile de ceaţă
ce-i strîngeau ca un cerc ar fi fost nişte ariere pe care ar
fi treuit să le treacă sau să le sfărime cu curaj.
Jo fu prinsă şi ea de avîntul lui şi se hotărî să fie
demnă de cavalerul ei, deşi el nu venise legănîndu-se pe
un cal focos şi îmrăcat în zale 'cu totul şi cu totul de
aur(.
— Ce te-a făcut să nu mai vii pe la noi atîta vreme
întreaă ea după cîteva clipe, găsind că e aşa de plăcut
să-l facă să-şi dezvăluie tainele ascunse ale sufletului lui.
— *tii, nu mă înduram să te iau din casa
p
că-rinteasc ă, unde p
ţi pot întemeia ăreai
eu un cfericit
ămin,ă,şipînă n-aveam
asta după mulsiguran ţa
ţi ani de
muncă. Cum puteam să-ţi cer să renunţi la atîtea pentru
un iet ătrîn, care n-are drept avere decît învăţătura
lui
— Mă ucur că eşti sărac. &-aş fi putut suferi un soţ
ogat, zise Jo hotărîtă, adăugînd pe un ton mai lînd% &u-
ţi fie teamă de sărăcie. !m trăit atîta vreme cu ea că nu
mă mai sperie şi sînt fericită că pot munci pentru cei ce-
mi sînt dragi) şi nu mai spune că eşti ătrîn. 9e-aş fi iuit,
şi dacă ai fi avut şaptezeci de ani/
3rofesorul fu aşa de mişcat la auzul acestor vore,
că şi-ar fi scos atista, dacă ar fi putut) dar cum nu
putea, îi şterse Jo lacrimile şi-i zise rîzînd, luîndu-i din
mînă vreo două pachete%
poate—zice
înt coă fat ă foarte
nu-mi fac şi încăpăţînat
datoria deă,femeie%
dar nimeni
adică nu
să
şterg lacrimile oamenilor şi să duc poveri. 9reuie să-mi
fac şi eu partea care mi se cuvine 6riedrich, şi să-ţi ajut

să ne înjgheăm un cămin. $agă-ţi ine asta în cap,
astfel nu mă prind, zise ea neînduplecată, cînd el încercă
să-i ia pachetele.
— !sta
vreme, vom vedea.
Jo 9reuie !i rsăădare
să plec, să aştepţisingur
-mi îndeplinesc atîta
partea mea de muncă. !m să ajut mai întîi pe ăieţi,
fiindcă nici pentru tine nu mi-aş călca cuv;ntul dat
Minnei. 3oţi să-mi ierţi asta şi să mă aştepţi
— a/ înt sigură că am să te pot aştepta, pentru că
ne iuim şi asta e de ajuns. !m şi eu datoria şi munca
mea. &-aş putea să mă simt ine, dacă le-aş lăsa în
părăsire, chiar şi pentru tine, aşa că nu-i nevoie ă ne
grăim. 9u-ţi faci datoria ta în cartierul de vest şi eu mi-o
fac aici, şi amîndoi vom fi fericiţi, în aşteptarea unor zile
mai une, iar viitorul îl vom lăsa în voia omnului.
— !, tu îmi dai atîta speranţă şi curaj şi eu n-am să-ţi
dau nimic, decît o inimă plină de iuire şi mîinile astea
goale, strigă profesorul, copleşit de emoţie.
Jo n-avea
cumsecade, căci, scînd
ă înve ţe asta,
el zise niciodat ă să cesese aşezau
în vreme poarte
pe trepte, ea îi apucă amindouă mîinile şi-i şopti cu
dragoste% '!cum nu mai sînt goale/( şi, aplecîndu-se,
sărută pe 6rederich al ei su umrelă. Era o faptă
grozavă, dar Jo ar fi făcut asta, chiar dacă toate vrăiile
de pe gard ar fi fost fiinţe omeneşti, fiindcă acum n-o mai
interesa nimic decît propria ei fericire. !cesta fu
momentul culminant din viaţa amîndorura. 1enind din
noapte, furtună şi singurătate, spre lumina, căldura şi
pacea căminului, fură întîmpinaţi în prag de vocea
mamei, care le ură un sosit. Jo pofti înăuntru pe iuitul
ei şi închise uşa.
CAP.CULESULUI
VREMEA XXIV
9imp de un an, Jo şi profesorul ei munciră, aşteptînd,

şi se iuiră plini de speranţă. e întîlneau din cînd în cînd
şi-şi scriau scrisori aşa de voluminoase, că numai asta
e0plica de ce se ridicase atîta preţul hîrtiei, zicea +aurie.
nu se!l ar
doilea an îlun
ăta nici începur
semnă cu
de mai puţină voie
îndreptare ună, căiar
la orizont, ci
mătuşa March muri pe neaşteptate. ar cînd li se mai
potoli puţin durerea, căci o iueau pe ătrînă, deşi avea
o gură aşa de rea, descoperiră că aveau motive să se
ucure, fiindcă mătuşa lăsase 3lumfield lui Jo, ceea ce
îmunătăţea foarte mult situaţia.
— E o moşie, frumos aşezată între dealuri şi are să-ţi
aducă o sumă frumuşică, fiindcă îmi închipuiam că ai de
gînd să-o vinzi, nu-i aşa zise +aurie. pe cînd discutau toţi
chestiunea, cîteva săptămîni mai tîrziu.
— $a deloc/ veni răspunsul hotărît al lui Jo, care
tocmai mîngîia căţelul gras, pe care-l luase la ea, din
respect pentru fosta lui stăpînă.
— oar n-ai de gînd să locuieşti acolo
— $a
ar,da/
fată dragă, e o casă nesfîrşită şi şi-ar treui o
mulţime de ani s-o ţii în ordine. &umai pentru livadă şi
grădină treuie doi sau trei oameni şi cred că îngrijirea
unei moşii nu intră în ocupaţiile lui $haer.
— !re să încerce şi asta, dacă-l rog eu.
— *i ai de gînd să trăieşti din venitul moşiei ar
ine, e foarte frumos ca idee, dar treuie să munceşti,
pînă-ţi iese sufletul.
— >ecolta pe care o vom avea ne va mulţumi pe
deplin, şi Jo rîse.
— -Ce fel de recoltă o să fie, doamnă
— e copii. 1reau să deschid o şcoală de ăieţi, o
şcoală în care să se simtă fericiţi, ca la ei acasă. Eu voi
avea grijă de ei, iar 6ritz le va da lecţii.
minte—aşa
Ce ceva/
plan ' la Jo(/ &umai ţie putea să-ţi vină în
*i +aurie se întoarse spre familie, care părea tot aşa

de mirată ca şi el.
— 8mi place, zise doamna March, hotărîtă.
— *i mie, zise soţul ei, care era încîntat că va avea
prilejul
educaţie săa-şitineretului
pună la încercare
modern. metodele sale socratice de
— 8şi ia mare grijă pe cap, zise Meg, mîngîinu părul
singurului ei fiu, care-i lua tot timpul lier.
— Jo e în stare să-l aducă la îndeplinire şi va fi
fericită cu această ocupaţie. E o idee minunată. 7a spune-
ne, ce mai ai de gînd să faci, întreaă domnul +aurence,
care ar fi dorit grozav să poată ajuta pe logodnici, dar
ştia că nu vor primi.
— Mă gîndeam eu că dumneavoastră n-o să mă
părăsiţi, domnule, şi nici !m", i-o citesc în ochi, şi
prudentă cum e ea, se gîndeşte ine, înainte de a vori.
!cuma, dragii mei, continuă Jo foarte serioasă, înţelegi că
asta nu e o ideie care mi-a venit peste noapte, ci e un
plan la care visez eu de multă vreme. 8nainte de a-l
cunoaşte pe 6ritz,
avere şi nimeni mămai
nu va gîndeam că, dup
avea nevoie ce voiacas
deă mine, face
ă,
să închiriez, o casă mare, să strîng de pe drumuri cîţiva
ăieţi săraci şi orfani, să am grijă de ei şi să le înveselesc
puţin viaţa, pînă nu e prea tîrziu. 1ăd atîţia ăieţi care se
dau pierzării pentru că nu-i ajută nimeni, atunci cînd au
nevoie. Mi-ar fi drag să fac ceva pentru ei. !m impresia
că simt ce le lipseşte şi că le înţeleg necazurile şi aş vrea
aşa de mult să fiu ca o mamă pentru ei/
oamna March întinse mîna lui Jo, care o luă
zîmind, cu lacrimi în ochi, şi vori mai departe, cu
entuziasmul ei de altădată, pe care nu i-l mai văzuseră
de multă vreme%
— 7-am spus odată planul meu lui 6ritz şi el a, zis că
tocmai A asta ar fi vrut şi el şi s-a învoit să punem în
practică, atunci
făcut toat ă viaţa.cînd vom pe
! ajutat fi oga
copiiiţi.săragul de el,săasta
raci, vreau a
spun,
nu că a făcut avere. !sta n-are să se întîmple niciodată,
pentru că anii nu stau multă vreme în uzunarul lui.

ar, acum, mulţumită mătuşii mele, care m-a iuit mai
mult decît meritam, pot să zic că sînt ogată — cel puţin
aşa mă simt eu — şi putem trăi perfect la 3lumfield, dacă
ne merge
şcoal ă. Casa ine şcoala.
e înc Moşia
ăpătoare, pote stocmai potrivit
ă intre zeci de ăăpentru
ieţi în
ea, moila solidă, fără ornamente şi au afară loc destul
de joacă. !r putea să ne ajute şi la lucratul grădinii şi al
livezii. &u sînteţi de părere că e o muncă sănătoasă
!poi 6ritz poate să-şi înveţe o mulţime de lucruri pe care
numai el le ştie şi tata are să-i dea o mînă de ajutor. Eu îi
voi îngriji, le voi da de mîncare, îi voi alinta şi-i voi certa,
urmărind sfatul mamii. !m vrut întotdeauna să am o
mulţime de ăieţi şi niciodată n-am avut destui. !cuma
pot să-mi umplu casa, cît vreau. <îndiţi-vă ce fericire/ ă
am o moştenire ca 3lumfield şi zeci de ăieţi, care să mă
înveselească/
4icînd acestea, Jo făcu un gest larg cu mîna şi
scoase un suspin de satisfacţie, la care toată familia
izucni într-unopri
se mai putea hohor decît
şi era rîs,p-aci
iar domnul +aurence nici nu
să se înece.
— &u văd deloc de ce rîdeţi, zise ea serioasă, cînd se
mai potoliră puţin. &imic nu e mai firesc pentru profesor,
decît să deschidă o şcoală şi pentru mine, să-mi văd
singură de moşie.
— =itaţi-vă la ea, cum îşi dă aere, zise +aurie, care
privea toate ca o glumă foarte reuşită. ar îmi dai voie
să te între cu ce ai de gînd să întreţii această şcoală
acă toţi elevii vor fi nişte golani, mă tem că recolta nu
vă va mulţumi pe deplin, din punct de vedere financiar
voresc, doamnă $haer.
— Ei, 9edd", acuma nu mă mai descuraja şi tu. igur
că o să avem şi copii ogaţi, poate chiar să începem cu
ei, şi pe urmă, după ce ne-am urnit din loc, putem să
lu
puăţm
in. şi*ivreun
copiiigolan sau doi,
de oameni aşa,
oga ţi, ca
ca să
şi mai
cei schim m
săraci, ăau
nevoie de îngrijire şi de înţelegere. !m văzut cum se
nenorocise o mulţime de copii, pentru că au fost lăsaţi pe

mîna servitorilor) sau copii întîrziaţi, împinşi cu de-a sila
de la spate, ca să fie în frunte, cînd nu sînt în stare, ceea
ce e o adevărată cruzime. =nii sînt răi, pentru că au fost
neglija
mamă.ţioar
sau ştiu
n-auşiştiut părindespre
eu ceva ţii cumlucrurile
să-i ia, astea,
iar alţpentru
ii n-au
că am avut de crescut un ăiat, care acum face cinste
familiei lui.
— 3ot să depun mărturie, că ai încercat să-l faci să
devină un astfel de( ăiat, zise +aurie, uitîndu-se la ea
plin de recunoştinţă.
— *i rezultatul a întrecut aşteptările. !i devenit un
om de afaceri priceput, corect, generos cu cei săraci,
strîngînd mai de graă inecuv;ntări, decît ani. înt
mîndră de tine, 9edd" fiindcă văd că faci progrese pe zi
ce trece. *i, cînd îmi voi întemeia şcoala, te voi arăta cu
degetul şi voi spune% '$ăieţi, iată modelul nostru. Călcaţi-
i pe urmă/(
$ietul +aurie nu ştia unde să se mai uite, fiindcă,
deşi
de altera acum
ădat ă îl făun
ceaăsrat
ă se înînroşeasc
lege, ceva din timiditatea
ă uneori, lui
ca acum de
e0emplu, cînd toţi ochii erau aţintiţi asupra lui, cu un
zîmet de aproare.
— &u zău, Jo, asta e prea de tot, începu el, ca un
licean lăudat în faţa clasei întregi. &u pot să-ţi arăt
mulţumirea mea pentru ce ai făcut pentru mine, decît
încercînd să nu te dezamăgesc. 8n ultimul timp m-ai cam
părăsit, Jo dar mi-au venit alţii într-ajutor şi, dacă am
izutit să merg înainte cu ine, treuie să mulţumeşti la
aceşti doi, şi +aurie puse cu lîndeţe o mînă pe capul al
al unicului şi alta pe părul auriu al lui !m", căci cei trei
erau nedespărţiţi.
— Cred că familia e cel mai frumos lucru din lume,
izucni Jo, care era plină de entuziasm în seara aceea.
per
care les ăiuesc.
fie şi aac
mea
ă arlotfi aşa de şifericit
şi John , ca casa
6ritzăaici, cele trei
asta pe
ar
fi raiul pe pămînt a ţinut să adauge ea.
*i ducîndu-se în camera ei în seara aceea, după ce

făcuse atîtea planuri frumoase de viitor, inima îi era aşa
de plină de fericire, că nu putu adormi, pînă nu
îngenunche lîngă patul gol de lîngă al ei şi se gîndi cu dor
la $eth.
!nul trecut cu o repezeciune uimitoare şi, într-o
ună zi, Jo se trezi măritată şi instalată la 3lumfield.
>ăsăriră ca din iară vreo douăzeci de ăieţi, care o
duceau foarte ine. Erau copii ogaţi şi copii săraci, căci
domnul +aurence mereu le găsea vreunul în mizerie şi se
ruga de $haer-i să-l ia la ei, zicînd că plăteşte el o parte
din întreţinere. *i astfel, prin şiretenie, ătrînul izuti s-o
facă pe Jo să primească oarecare sume de ani el
aducîndu-i tocmai genul de ăieţi care-i plăceau ei.
igur că a fost foarte greu la început şi Jo făcu o
mulţime de greşeli, dar profesorul, om înţelept, o duse
de mînă şi-i arătă drumul cel un, şi astfel pînă şi ăieţii
cei mai îndărătnici se cuminţiră în cele din urmă. Cît îi
mai plăcea lui Jo ăieţii ei şi ce s-ar mai fi tînguit mătuşa
March, dacă ar
sărind gardul fi văzut
moşiei pe to
ei aşa deţi îngrijite.
acei 9om, +aic?
urmaşiurmei,
:arr"
ieşise dreptatea la lumină. 3e vremuri, ătrînă fusese
spaima ăieţilor cale de o poştă împrejur. !cum, toţi
ştrengarii se căţărau în pomi după prune, sfărîmau
pietrişul fin cu ocancii lor ăieţeşti, necertaţi de nimeni
şi jucau cri?et pe terenul unde 'taurul cu coarne
răsucite( poftea pe tinerii mai îndrăzneţi să vină la el, să-
i zvîrle în aer. 3lumfield devenise raiul ăieţilor şi +aurie
o oteză '$haer-garten( Dgrădina urşilor, ca un semn de
cinste pentru stăpîn şi foarte potrivit cu locuitorii.
&u era deloc o şcoală elegantă şi scumpă, şi
profesorul nu făcu avere, dar era într-adevăr ceea ce
visase Jo% 'o şcoală în care să se simtă fericiţi ca la ei
acasă, ăieţii ce au nevoie de învăţătură, de îngrijire şi
de înţelegere(.
fiecare 8n p
colţişor de curînd
ămînt se
îşi umplur toatesăînc
avu stăăpînul 8nperile
u. ă şopronşi
şi în hamar îşi eu loc o adevărată menajerie, căci orice
copil avea cîte un animal acolo, şi de trei ori pe zi Jo

zîmea lui 6ritzi al ei din capul unei mese lungi, cu dou ă
şiruri de chipuri fericite, care se întorceau spre 'Mama
$haer(, cu un zîmet de iuire, încredere şi recunoştinţă.
!cum avea ăieţde
erau deoparte i destui
a fi şi nu se
nişte mai siar
îngeri, ătura de ei, deşi
profesorul şi
doamna profesor aveau multă ătaie de cap cu ei. ar
credinţa lui Jo că e0istă un fond de unătate şi în
ştrengarul cel mai rău şi mai oraznic, o,făcea să fie
rădătoare şi, pînă la urmă, reuşea să-i îmlînzească. 8i
era foarte dragă lui Jo prietenia lor, şoaptele lor de
pocăinţă, confidenţele lor mişcătoare sau caraghioase,
speranţele şi planurile lor, căci toate acestea strîngeau şi
mai mult legăturile dintre ei. Erau ăieţi înceţi la minte şi
ăieţi timizi) ăieţi potoliţi şi ăieţi zgomotoşi) ăieţi care
sîsîiau şi ăieţi care se îlîiau, vreo doi şchiopi şi o ceată
de ăieţi neunatici, de care nu voia să aiă nimeni grijă,
dar care fură primiţi cu raţele deschise la '$haer-
garten(, deşi unii ziseră că aceşti copii vor aduce
prăuşirea
a/ Jo şcolii.
era o femeie fericită, cu toate că muncea din
greu. !vea multe griji pe cap şi trăia într-o gălăgie
asurzitoare. e simţea foarte ine între ăieţii ei şi
preţuia mai mult entuziasmul lor, decît toate laudele
criticilor din lume, căci acum nu mai spunea poveşti decît
grupului ei de admiratori. Cu timpul veniră pe lume doi
ăieţi cu adevărat ai ei, care să pună vîrf fericirii lor.
=nuia i se zise >o după unicul lui, şi altuia 9edd", un
ăieţaş zgloiu şi zîmitor, care moştenise firea senină a
tatălui şi vioiciunea mamei. Cum puteau să crească între
atîţia ăieţi de tot felul, era un minister pentru unica şi
mătuşile lor, dar ei se făceau mari şi frumoşi, îngrijiţi cu
dragoste de aceste doici cu mîini aspre.
Erau multe vacanţe la şcoala de la 3lumfield. =na
dintre
fiindcă cele
atuncimai
se frumoase eraneamul
strîngea tot ziua culesului
şi o sărmerelor,
ătoreau
cum se cuvine după tradiţia locului.
&e găsim acum la un cules de mere, după cinci ani

de la căsătoria lui Jo. E o zi senină de octomrie, cu un
aer care te înviorează şi face să zvîcnească sîngele în
vine. +ivada cea ătrînă s-a îmrăcat în haine de
ssprintene
ărătoare.
prin1iiara
ţa seuscat
caţă
ă,răşi greierii
pe ziduri,
ţîrîie, lde
ăcustele
parcă arsar
fi
la o petrecere. 1everiţele sînt ocupate să-şi strîngă
proviziile de iarnă, păsările îşi iau rămas un, ciripind pe
aninii de la marginea potecuţii şi copacii aia aşteaptă să
fie scuturaţi, ca să reverse o ploaie de mere rumene şi
aurii. înt toţi aici, şi toţi rîd, cîntă. Copiii se caţără prin
pomi sau aleargă voioşi prin iară, cad şi se ridică. 9oţi
sînt de părere că o zi frumoasă ca asta n-au mai văzut şi
oameni veseli ca ei nici că mai e0istă, şi toţi trăiesc din
plin ucuriile acestui ceas trecător, uitînd cu totul de griji
şi de necazuri.
omnul March se plimă domol prin grădină,
discutînd cu domnul +aurence pe 9usser, pe CoKle" şi pe
Columeli, muşcînd din cînd în cînd cîte un măr gustos.
3rofesorul
cavaler porneşteculao culesul
teuton, înarmat prăjină înfructelor, ca un
loc de lance şi
urmat de ceata de ăieţi cu eţe lungi şi scări, deşi unii
sînt foarte pricepuţi în a sări jos din copac. +aurie vede
de cei mici, îşi plimă fetiţa într-un coş, urcă pe ais" în
pom după cuiuri de pasări şi-l păzeşte pe >o, să nu-şi
spargă capul. oamna March şi Meg stau lîngă grămezile
de mere şi le aleg, pe măsură ce sînt aduse, iar !m"
schiţează diferitele grupuri şi se uită cu grijă de mamă la
un ăieţel palid, care are o cîrjă şi o soare din ochi.
Jo se simte la largul ei în forfota asta. *i-a prins
poalele fustei în rîu, îşi tot îndreaptă pălăria care nu
vrea să-i stea pe cap şi cu ăieţelul ei cel mic în raţe, se
învîrteşte de colo pînă colo, cu treaă. 9edd" parcă e
fermecat, pentru că nu i-se întîmplă niciodată nimic, deşi
 ăie
tat ălţiiluiîl naiv
urcă ca
mereu în pom,
un copil, îi dalearg
ă să mă ăcu el în
nînce circăacre,
mere , iar
închipuindu-şi, aşa cum e credinţa la &emţi, că un copil
poate digera orice, începînd cu varză acră şi sfîrşind cu

nasturi, cuie şi chiar pantofiorii lui. ar Jo nu e îngrijită de
soarta lui. *tie că peste puţin timp va veni la ea iar
rumen, zîmitor şi murdar, şi-l va primi cu raţele
deschise,
+a oracăpatru
ci Jo îşiseiueşte multşicopiii.
odihnesc culegătorii. Ei se întrec
care mai de care să arate cîte coşuri au cules şi cîte
vînătăi au căpătat. !poi, Jo şi Meg cu cîţiva dintre ăieţii
mai mari pun masa pe iară şi toţi se pregătesc de clipa
cea mai plăcută a zilei. e poate spune cu drept cuvînt
că la 3lumfield plouă cu lapte şi miere, căci ăieţii au
voie să mănînce pe unde vor şi ce vor. 9oţi se ucură de
o liertate fără margini şi profită de ea din plin. 6iecare
copil face ce-i trece prin cap% unii încearcă să ea laptele,
stînd cu picioarele în sus, alţii mănîncă pateuri, pe care le
găsesc din elşug pe masa de pe iară, sărind capra sau
stînd cocoţaţi pe crăci, parcă ar fi un neam nou de
păsări. 6etiţele iau masa de o parte, iar 9ed se înfruptă
cît pofteşte din unătăţi.
upă-mas
paharul ă, cînd s-au
în memoria săturat,
mătuşi profesorul
March, cum ridic ă
făcea
întotdeauna la ziua aceasta, zicînd din toată inima%
'umnezeu s-o ierte/( El nu uită niciodată cît de mult îi
datorează, iar ăieţii închină şi ei în linişte, căci fuseseră
învăţaţi să-i păstreze o amintire duioasă.
— *i acum să em în sănătatea unicii, care
împlineşte azi şaizeci de ani. ă ne trăiască mulţi ani/
9oţi izucnesc în urale pline de veselie, că aia îi
mai poate potoli cineva. e ea, pe rînd, în sănătatea
domnului +aurence şi apoi a tuturor celor prezenţi,
sfîrşind — 8n glumă — cu o urare pentru un iepure de
casă, care se rătăcise pe acolo căutîndu-şi stăpînul.
Ca unul ce era cel mai mare dintre nepoţi. emi
vine cu darurile pentru sărătorită, aşa de numeroase, că
a treuit să dar.ceea
caraghioase, le aducă ce
într-o roa
pentru alăţii. =nele dinfăele
ar fi fost sînt
ră pre ţ,
pentru unica are un farmec în plus, căci toate sînt
făcute de copii. 6iecare împunsătură cu care degeţelele

rădătoare ale lui ais" au tivit atistele, e mai de preţ
decît o roderie. Cutia de pantofi a lui emi e o minune
de îndemînare, deşi capacul nu se închise tocmai ine.
c unelul
e ămai plăfcut.
ăcut *i
de nici
>o una
se cam
dinmişc ă, dar cea
paginile ărţzice că aşa
ii scumpe,
dăruită de fetiţa lui !m" nu e mai frumoasei decît aceea
pe care stau scrise cu litere strîme, aceste cuvinte%
'$unicii mele dragi, de la mica ei $eth(.
ar în timpul acesta, ăieţii au dispărut ca prin
farmec şi cînd doamna March vrea să le mulţumească,
mişcată, şi 9edd" îi şterge lacrimile cu şorţuleţul lui,
profesorul începe deodată să cînte. *i atunci copii
nevăzuţi, unul cîte unul, reiau melodia, care din copac în
copac răsună ca un ecou plăcut. Este cîntecul pe care Jo
îl compusese. +aurie îl pusese pe muzică şi profesorul
învăţase pe ăieţi cum să-l cînte. !sta era ceva cu totul
nou şi avu un succes nemaipomenit, căci doamna March
nu-şi mai reveni din surpriză şi ţinea morţiş să dea mîna
cu toate
Emil, acumpăsăărelele astea
ieţi înalţi şi fvoinici,
ără pene, începînd
şi sfîrşind cucu 6ritzde
ceata şi
ştrengari, care avea vocea cea mai plăcută dintre toţi.
upă aceea, ăieţii se împrăştie, să se mai joace
puţin şi doamna March rămîne în tovărăşia fiicelor ei, su
copacul sărătoririi.
— !cum nu mai am dreptul să spun că sînt
nenorocită, fiindcă mi-am văzut visul cu ochii, zise
doamna $haer, scoţînd mînuţa lui 9edd", din oala cu
lapte, unde o ăgase.
— *i cu toate astea viaţa ta nu seamănă deloc cu
cea pe care o visai pe vremuri, şi aduciH aminte planurile
pe care ni-le făceam noi întreaă !m", urmărind cu ochi
zîmitori pe John şi pe +aurie, jucînd crochet cu ăieţii.
— ragii de ei/ Mă ucur cînd îi văd că uită de
afaceri
a, îmi şi se distreaz
aduc puţacum
aminte, ădar in, zise
mi Josepe un egoist
pare ton matern.
şi rău
ceea ce doream pe atunci. &u mi-am pierdut speranţa,
că voi scrie o carte frumoasă într-o ună zi, dar pot să
aştept, nu-i graă. *tiu că-mi va fi de mult folos tot ce
văd acum în jurul meu.
*i Jo privi pe rind pe ăieţii care se jucau sprinteni în
dep ărtare,
soare, pe tatde
sprijinit ăl ei
racare
ţul se plima încoace
profesorului şi în adînci
amîndoi Colo, ţla
i,
într-una din acele conversaţii care le plac aşa de mult şi
apoi pe mama ei ce sta mîndră între fiicele ei, cu copiii
lor în poală sau jucîndu-se la picioarele lor, ca şi cum
numai lîngă femeia aceasta care nu "nătrineşte în ochii
lor, găsesc ajutor şi mîngîiere.
— 1isul meu s-a realizat mai mult decît al vostru.
1oiam lucruri măreţe, e drept, dar în fundul sufletului
meu ştiam că voi fi mulţumită, dacă voi avea o căsuţă a
mea, un soţ ca John şi copii frumoşi şi uni ca aceştia.
Mulţumesc lui umnezeu, am căpătat ce am voit şi sînt
femeia cea mai fericită de pe lume.
*i Meg mîngîie uşor capul ăieţelului ei înalt,
privindu-l cu dragoste.
— 1ia
eu, dar ţa mea
n-aş e diferit
schima-o ă de cea
pentru nimicpeîncare o pl
lume, ănuisem
zise !m",
deşi nici eu nu vreau să renunţ la toate speranţele mele
artistice şi nu mă mulţumesc să ajut numai pe alţii să-şi
realizeze visurile lor de frumos. !m început să modelez
un copil şi +aurie zice că e opera mea cea mai reuşită. *i
eu sînt de aceiaşi părere şi am de gînd s-o fac în
marmură, aşa încît, orice s-ar întîmplă, să-mi rămîie,
chipul îngeraşului meu.
4icînd acestea, o lacrimă grea cade pe părul auriu al
copilului adormit în raţele ei, c ăci fetiţa ei iuită este
cam plăpîndă şi teama de a o pierde umreşte fericirea
lui !m". 6aptul acesta îndurerează deopotrivă pe mamă
şi pe tată, căci iuirea şi grija pentru aceeaşi fiinţă îi
uneşte şi mai mult. !m" se făcuse mai duioasă, mai
dulce,
mai ămai
rat,înamîndoi
ţelegătoare, iar +aurie
înţelegînd devenise
că frumuse ţea,mai serios,
tinere ţea
norocul şi chiar iuirea nu pot îndepărta grijile şi
suferinţele nici de la oamenii cei mai dăruiţi de

umezeu) căci
8n orice viaţă e şi vreme rea, Cu zile triste, ploaie,
ger şi nea
necă—
jită-a
, ci mai îndreptat,
încrede-te draga mea.şi &u
în umnezeu mai ăfii, zise
fii fericit aşa
doamna March, căci ais", drăgăstoasă, se lasă jos de pe
hii i i i li t  l d  ăj l lid

Dokumen - Tips - Louisa M Alcott Fiicele Doctorului Marchpdf PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Dokumen - Tips - Louisa M Alcott Fiicele Doctorului Marchpdf PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

8/10/2019 Louisa-M-Alcott-Fiicele-Doctorului-March.

— Crăciunul nu-i Crăciun fără daruri, mormăi Jo de

— Eu aveam de gînd să-mi cumpăr nişte note de

— &u vă mai certaţi copii. #, de am avea acuma

port rochii lungi şi să fiu înţepată, de parcă aş fi înghiţit

ine, deşi covorul era cam ros şi moila foarte simplă. 3e

vremea ca mama lor să se întoarcă şi toate doreau să o

sărutările, dar era îngrozitor, cînd stăteaţi toate grămadă

— <ăsesc că e frumos din partea tatei să ceară să

am spus, cînd ne-am despărţit şi nu mă îndoiesc că vor fi

Cînd mama lor ajunse la ultimele rînduri, toată

— a, ce ine ne distram, cînd treceam pe la lei şi

— !r fi ine să ne aducem iar aminte de jocul ăsta

Jo se deşteptă cea dintîi în zorii cenuşii ai dimineţii

sprijinindu-şi orazul de el ei, citi şi ea, cu o e0presie

— Cum, nu e ine !m crezut că e mai potrivit aşa,

— ărători fericite, fetiţelor/ 8mi pare ine că aţi

— #c$, mein %ott , au venit nişte îngeri uni la noi,

March fu foarte surprinsă şi, emoţionată, zîmi cu ochii

deasupra şi decorurile. Era un e0erciţiu e0celent pentru

aprecierea pulicului, se îndreptă, tiptil spre peşteră şi

Spiriduş din zarea albastră,

#du-mi dă-mi ascultare,

e auzi o arie liniştită, dulce şi apoi în fundul peşterii

şi lăsînd să cadă o sticluţă aurită la picioarele vrăjitoarei,

Cu o e0traordinară prezenţă de spirit, on 3edro

!ctul al patrulea arăta pe >oderigo desnădăjduit,

!ceasta fu o adevărată surpriză, chiar şi pentru

— 1oreşti de cei care locuiesc în casa cea mare de

Mama e de părere să mergem, dar cum ne

8n ajunul anului &ou, salonul era gol, că cele două

upă alte cîteva accidente mai puţin importante,

— &u, o fată ine crescută nu face cu ochiul. !m să

— !h/ &-am ştiut că e cineva aici/ se îlîi Jo,

— &ici eu nu pot să sufăr numele meu. E aşa de

— a, îmi aminteşte de unele nemţoaice. E aşa de

— ă trăiesc în 7talia şi să mă distrez cum vreau eu.

picioare şi nici nu ştiu cum am să merg pînă acasă, zise

Era +aurie, cu o ceaşcă plină într-o mînă şi o farfurie

— Eu plec întotdeauna devreme, zău, crede-mă, Jo/

elegante(, şi toată lumea se linişti, cînd auziră

— # oamne, ce greu e să reluăm viaţa de muncă,

pisoiul care i se căţăra pe spate, tocmai unde nu-l putea

— &u mai întreuinţa asemenea cuvinte, se revoltă

un loc de guvernantă şi se simţi ogata cu mica ei leafă.

foarte ine cu ăuţa cicălitoare. in cînd în cînd aveau

comic şi patetic. E0perienţa pe care o făcea la mătuşa

dragoste îl îngrijea, cred că ar fi fost mişcaţi, chiar dacă

una pe cealaltă, dar fiecare luase în grija ei pe una din

— Mi se pare că vă plictiseşte. 1reţi să mă opresc

vină cu tăliţa la catedră. Era ca 'paralizată( de frică, dar

upă ce au rîs de întîmplarea lui $eth, rugară pe

— !u fost odată patru fete, care aveau îndejuns să

— Eu nu mă plîng nici pe jumătate de cît se plîng

— =nde umnezeu te duci, Jo întreă Meg după-

şi pajişti, grădini mari şi străzi liniştite. 7ntre cele două

e0amineze casa din faţa. +inişte. 3erdelele trase la

fereastra ca un ăiat cuminte ce eşti şi aşteaptă, pînă mă

— !r putea fi, dacă aş ţine-o în ordine, dar fetele din

geam şi, cînd aprindeţi lampa, am impresia că mă uit la

— !sta e rău/ !r treui să-ţi iei inima în dinţi şi să te

marea ei ucurie, descoperi c ă +aurie le preţuia tot aşa

vreo vină din cauza asta, zise Jo, recăpătîndu-şi calmul,