Universitatea de Stat de Medicina si Farmacie “Nicolae Testimitanu” din Republica

Moldova

Catedra: Medicină militară şi a calamităților

Sef catedra: Vasile Dumitraş

Referat

Tema: Caracteristica pierderilor generale umane in calamitati

Student: Burduja Veronica S1503

Profesor: Anatolie Bulgac

Chisinau 2019
Cuprins:
1. Noţiune de calamitati şi clasificarea lor

2. Caracteristica pierderilor generale umane in cutremure de pamint

3. Caracteristica pierderilor generale umane in accidente nucleare

4. Caracteristica pierderilor generale umane ca urmare a actelor de terrorism

5. Notiuni generale si principiile de bază privind acordarea asistenţei medicale

populaţiei în cazul producerii incidentelor soldate cu victime multiple sau al
dezastrelor

6. TRIAJUL VICTIMELOR:
1. Noţiune de calamitati şi clasificarea lor
Prin dezastru (catastrofă, calamitate) înţelegem un eveniment spontan, provocat de puterile
naturii sau de activitatea umană, urmat de distrugeri, pierderi materiale şi umane.
În aspect medical dezastrul poate fi definit astfel: eveniment spontan urmat de o situaţie
excepţională care este însoţită de pierderi generale umane şi sanitare, cu patologie specifică,
care necesită asistenţă medicală urgentă, scoaterea din funcţiune parţială ori totală a
instituţiilor medicale şi a cadrelor medicale, iar pentru lichidarea consecinţelor sunt necesare
forţe şi mijloace medicale din afara focarului (raionului accidentat de dezastru).

Criteriile temporare de apreciere a situaţiei excepţionale sunt:

▪ numărul lezaţilor – de la 10 până la 15–25 persoane, dintre care 2–4 decedaţi;
▪ îmbolnăviri în grup de boli contagioase – 50 persoane şi mai mult;
▪ îmbolnăviri în grup de maladii de etiologie necunoscută – 20 persoane şi mai mult;
▪ îmbolnăviri în grup de maladii cu febră necunoscută – 15 persoane şi mai mult;
▪ dacă morbiditatea şi mortalitatea în zona dată depăşeşte de 3 ori indicii precedenţi.

Organizaţia Mondială a Sănătăţii propune următoarea clasificare a calamităţilor:

▪ meteorologice: furtuni (uragane, vârtejuri, cicloane, viscol), geruri şi caniculă;
▪ topologice: inundaţii, avalanşe de zăpadă, alunecări de teren;
▪ telurice şi tectonice: cutremur de pământ, erupţii de vulcan;
▪ avarii: ieşirea din funcţiune a construcţiilor tehnice (baraje, mine, tuneluri, incendii).

Clasificarea calamităţilor în funcţie de:

a) numărul lezaţilor:
▪ minore (numărul răniţilor şi decedaţilor – 25–100 sau necesită spitalizare 10–50 lezaţi);
▪ medii (numărul răniţilor şi decedaţilor – 100–1000 sau necesită spitalizare 51–250 lezaţi);
▪ de amploare (numărul răniţilor şi decedaţilor – peste 1000 sau necesită spitalizare mai mult
de 250 lezaţi);
b) amploarea răspândirii consecinţelor:
▪ locală (cuprinde un compartiment al unei uzine, fabrici);
▪ de obiect (fabrică, uzină, instituţie de învăţământ);
▪ municipală (un oraş);
▪ regională (o regiune, o republică, o ţară);
▪ globală (câteva ţări, continente, întregul glob pământesc).

Clasificarea dezastrelor (după origine)

▪Spontane (naturale): cutremur de pământ(2), inundaţii, uragane, vârtejuri etc.
▪Tehnogene: explozii, distrugeri, incendii, scurgerea substanţelor toxice de acţiune drastic(3)
etc.
▪ Sociale, specific: războaie, acte de terrorism(4), foamete, epidemii etc.
2. Caracteristica pierderilor generale umane in cutremure de pamint

Impactul negativ al hazardurilor seismice au provocat de-a lungul secolelor multiple stagnări în
dezvoltarea societăţii – determinate de așa-zisele „dezastre naturale. Deși în cadrul știinţelor și
tehnologiilor s-au realizat progrese importante în determinarea cauzelor producerii dezastrelor,
aceste realizări nu au putut opri creșterea numărului de victime omenești, de ordinul a milioane
de morţi, și a pierderilor economice masive, înregistrate îndeosebi în ultimele decenii.
Comparativ cu numărul de victime raportate în urma altor hazarduri naturale de-a lungul
timpului, s-a observat că numărul de victime de pe glob în urma cutremurelor are cea mai
ridicată valoare. În zilele noastre creşterea fără precedent a populaţiei lumii, folosirea
inadecvată, respectiv nedurabilă, a teritoriului şi practicile inadecvate de construcţie din ţările
în curs de dezvoltare se numără printre cauzele evidente ale dezastrelor naturale provocate de
cutremure. În particular se poate afi rma că societatea a devenit mai vulnerabilă în faţa
hazardurilor seismice, iar în general, că societătea rămâne inacceptabil de fragilă, prea
vulnerabilă la comportarea normală a Naturii.

▪ Dependenţa dintre vulnerabilitatea societăţii și caracteristicile cutremurelor.

Numărul de victime şi pierderile economice în urma cutremurelor sunt puternic dependente de
magnitudinea seismică şi de distanţa de la epicentrul unui cutremur la zonele locuite. De
asemenea, relaţia dintre pierderile economice şi de vieţi omeneşti este dependentă de factorii
sociali şi economici asociaţi nivelului de dezvoltare al ţării afectate.
În acest sens, s-a observat că la aceleaşi valori ale magnitudinii unui cutremur se înregistrează
cel mai mare număr de victime în ţările în curs de dezvoltare iar pierderile economice sunt mai
mari în ţările puternic dezvoltate economic.
Făcând o analiză comparativă dintre cele mai mari cutremure și cele mai mortale cutremure
(care au dus la un număr ridicat de pierderi de vieţi omenești) de pe glob, din perioada 1990 –
2010, se observă că în ceea ce privește numărul de victime cele mai afectate au fost ţările
sărace sau în curs de dezvoltare din punct de vedere economic și care au un număr ridicat de
locuitori (v. Haiti, 2010; Pakistan, 2005; Sumatra, 2004; Iran, 2003, 1990; India, 2001 etc),
precum și regiunile sărace din unele ţări (v. Provincia Sichuan din China, 2008).
La rândul lor, ţările care au înregistrat o creștere remarcabilă din punct de vedere economic în
secolul trecut și care au fost lovite de cutremure cu magnitudini ridicate au suferit pierderi
economice uriașe (v. Taiwan, 1999; Turcia, 1999; Japonia, 1995).
Pierderile economice în urma cutremurului din Kobe, Japonia, au depășit 100 de miliarde de
dolari americani, fiind cele mai mari pierderi materiale suferite de omenire până acum în urma
producerii unui cutremur major.
Cutremurele care au lovit Japonia (Kobe), Turcia (Izmit), Taiwan au subliniat problemele severe
care rezultă în urma impactului hazardurilor seismice asupra proceselor de urbanizare.
! Cel mai mortal cutremur/cel mai puternic cutremur, două cutremure semnifi cative din anul
2010

Cutremurul din HAITI, 12 ianuarie 2010

Magnitudinea din moment: Mw= 7
Data şi ora: Marţi, 12 ianuarie 2010, la 21:53:10 UTC
Marţi, 12 ianuarie 2010, la 04:53:10 pm la epicentru
Localizare: 18,457°N, 72,533°V Adâncime: 13 km
Distanţe: 25 km VSV de Port-Au-Prince, Haiti
130 km E de Les Cayes, Haiti
150 km S de Cap-Haitien, Haiti
1125 km SE de Miami, Florida
Daune înregistrate: Conform rapoartelor ofi ciale au murit 222570 de oameni, 300000 au fost
răniţi, 13 milioane au rămas fără case, 97294 de case au fost distruse și 188383 au fost avariate
în zona Port – au – Prince și într-o arie întinsă din sudul Haiti. În zona Petit Paradis, lângă
Leogane, 4 oameni au fost uciși de un tsunami. De asemenea, au fost raportate tsunamiuri la
Jacmel, Les Cayes, Petit Goave, Leogane, Luly și Anse a Galets. Ridicări de scoarţă au fost
observate de-a lungul coastei de la Leogane la L’Acul iar subsidenţa de-a lungul coastei de la
Grand Trou la Port Royal.

Cutremurul din vecinătatea coastei regiunii MAULE, Chile, 27 februarie 2010

Magnitudinea din moment: Mw= 8,8
Data și ora: Sâmbătă, 27 februarie 2010, la 06:34:14 UTC
Sâmbătă, 27 februarie 2010, la 03:34:14 am la epicentru
Localizare: 35,909°S, 72,733°V Adâncime: 35 km
Distanţe: 95 km NV de Chile, Chile
105 km NNE de Concepcion, Chile
115 km VSV de Talca, Chile
335 km SV de Santiago, Chile
Daune înregistrate: În urma cutremurului au murit 521 de persoane, 56 de persoane au fost
date dispărute, în jur de 12000 au fost rănite, 800000 de persoane au fost evacuate. Cel puţin
370000 de reședinte, 4013 de școli, 79 de spitale, precum și 4200 de vase au fost avariate sau
distruse atât de cutremur, cât și de tsunami, în zona Concepción – Valparaiso – Temuco. Cel
puţin 1,8 milioane de persoane din regiunile Araucania, Bio-Bio, Maule, O’Higgins, Region
Metropolitana și Valparaiso au fost afectate de cutremur, iar pierderea economică totală a fost
estimată la 30 de miliarde dolari americani. Furnizarea de energie electrică, telecomnunicaţiile
și aprovizionarea cu apă au fost întrerupte iar aeroporturile de la Concepción și Santiago au
suferit avarii. Tsunamiul a avariat, sau distrus, numeroase clădiri și șosele din Concepción,
Constitucion, Dichato și Pichilemu, și a provocat avarii vaselor și docului de la San Diego,
Californa. Cele două exemple alese ilustrează elocvent cât de mari pot fi pierderile aduse
societăţii – raportate în pierderi de vieţi omenești și economice – de către cutremurele majore7
, atunci când nu se ia adecvat în calcul combinaţia fatală dintre hazardul seismic, factorii de
vulnerabilitate și lipsa măsurilor efi ciente pentru a face faţă întregului potenţial negativ pe care
îl poartă cu sine un cutremur major când va lovi societatea.
3. Caracteristica pierderilor generale umane in accidente nucleare
ACCIDENTUL NUCLEAR reprezintă evenimentul care afectează instalaţiile unui reactor nuclear
sau ale unei centrale nucleară-electrice, provocând iradierea şi contaminarea populaţiei şi a
mediului înconjurător peste limitele permise de normele în vigoare.
Radiaţiile sunt prezente în naturã şi pot fi produse artificial fãrã a fi diferite nici ca tip, nici ca
efect. Fiecare dintre noi este expus radiaţiei, mai mult sau mai puţin, în funcţie de iradierea
naturalã a organismului uman, datoritã radiaţiilor ionizante existente în mediul înconjurător. În
aceastã categorie de radiaţii cosmice intrã radiaţiile gamma terestre, având ca sursã
radioactivitatea materialelor scoarţei pământului, produselor de dezintegrare ale radonului şi
thoriului cu concentraţii mai ridicate în locuinţe şi alte spaţii neventilate, precum şi
radioactivitatea alimentelor (K40 reprezintă sursa cea mai importantă de iradiere internã).
Sursele de radiaţii artificiale, în care intrã instalaţiile de radiaţii "X", diferiţi radionuclizi şi
radiaţiile gamma, au întrebuinţare în domeniul medical privind diagnosticarea, investigaţiile şi
terapia (externã şi internã).
Prin specificul muncii, existã un mare număr de persoane expuse la radiaţiile ionizante în
domeniile de cercetare, în industria energeticã, nuclearã etc.
Iradierea suplimentarã a organismului are loc ca urmare a răspândirii radionuclizilor rezultaţi în
experienţele nucleare executate în atmosferã şi depunerilor pe sol a materialelor radioactive.
Se poate aprecia cã ponderea cea mai importantã în iradierea organismului uman o are
iradierea naturalã – circa 66%, urmatã de iradierea medicalã – cca 23%.
Radiaţiile ionizante sunt dăunătoare organismului uman şi este necesar ca populaţia sã fie
protejatã fãţã de o expunere inutilã sau excesivã, dar trebuie luate în consideraţie şi beneficiile
pe care le aduc prin diferite proceduri de tratament.
Deoarece efectele radiaţiilor sunt determinate de doza de radiaţii care asociază un factor de
risc s-au stabilit limite maxime pentru doza admisã care este de 50 mSv/an (500 mRem/an).
Surse de accident nuclear:
▪ sateliţii artificiali care au la bord generatoare de energie electricã în conversie directã,
▪ reactoare nucleare cu plutoniu sau uraniu îmbogãţit;
▪ avioanele care transportã substanţe radioactive cu activitate mare sau arme nucleare;
▪ depozitele de deşeuri radioactive de înaltã radioactivitate de la centralele nucleare electrice şi
de la reţeaua combustibilului iradiat;
▪ instalaţiile de morãrit, concentrare, preparare şi retratare a combustibilului iradiat;
▪ reactoarele energetice sau de cercetare; obiectivele nucleare subterane pentru testare în
scopuri paşnice;
▪ transportul terestru al surselor radioactive.

Accidentul nuclear de la CERNOBÂL (26. 04. 1986)

Pe teritoriul Ucrainei, la 130 km de Kiev a avut loc cel mai tragic accident nuclear din lume care
a fectattoate statele din Europa şi o parte din Asia, ajungând pânã în Japonia şi care a fost dat
publicitãţii la câteva zile de la dclanşarea sa, sub presiunea statelor din Peninsula Scandinavã.
Urmãrile exploziei au fost: aruncarea în aer a planşeului reactorului de 500 To la o înãlţime de
1,5 km şi pulverizarea a peste 100 To combustibil radioactiv sub forma unei sfere mari de foc
întunecate, formatã din aerosoli radiactivi ca dioxid de uraniu, cesiu, stronţiu, iod, plutoniu cât
şi grafitul folosit ca moderator şi expulzat în aer la peste 10 km.
Temperatura miezului reactorului a atins 1 600 – 2 500oC şi timp de 12 zile cât a durat incendiul
izotopii radioactivi de tipul I131 şi Stronţiu90, iar în urma ploilor cãzute radioactivitatea a
crescut de 20 –30 de ori.
Accidentul nuclear de la TOKAIMURA – JAPONIA (30. 09. 1999)
Accidentul s-a produs ca urmare a unei greşeli de turnare a 16 kg uraniu – U 235 ( fãţã de
cantitate normalã de 2,4 kg) într-un recipient de sedimente de acid nitric.
În urma acestei operaţii s-a produs iradierea imediatã gravã a 3 operatori. Ulterior, s-a constat
iradierea a încã 36 de angajaţi ai centrului şi locuitori din apropierea acestuia imediat dupã
accident, pe amplasament s-au detectat debite de dozã de 0, 84 mSv/h fatã de 0,2 mSv/h –
fondul natural.
A fost detectat, de asemenea, un flux de neutroni de 4 mSv/h care a indicat existenţa unei
reacţii nucleare. Aceastã reactţie a fost oprita în ziua de 01. 10. 1999 în jurul prânzului, prin
utilizarea boratului de sodiu.
Mãsurile luate de Guvern, dupã 10 ore de la producerea accidentului, au cuprins:
▪ evacuarea locuitorilor pe o rază de 350 m faţa de locul accidentului;
▪ recomandarea pentru populaţia dispusă pe o rază de 10 km de a izola locuinţele şi de a sta în
interiorul acestora;
▪ restricţii de consum pentru legume şi fructe în vecinătatea accidentului;
▪ închiderea temporară a şcolilor pe o rază de 10 km.
Conform încadrării realizate de Agenţia pentru Ştiinţă şi Tehnologie din Japonia, accidentul a
fost de nivel 4 pe scara INES, fiind apreciat ca cel mai grav din istoria energeticii nucleare din
Japonia.
Surse de risc nuclear în România:
▪ C.N.E. CERNAVODÃ – Constanţa
▪ C.N. COLIBAŞI (MIOVENI) – judeţul Argeş;
▪ F.I.N. MÃGURELE – Bucureşti.

4. Caracteristica pierderilor generale umane ca urmare a actelor de

terorism
“ Terorism înseamnă, în esenţa sa, ca şi în sensul cel mai larg ce se poate atribui acestui termen,
înspăimântarea unei populaţii prin acte de violenţă. Etimologic, terorismul îşi are rădăcina în
termenul latin terror, terroris, termen ce se traduce prin groază, frică, spaimă provocată
premeditat, prin ameninţare sau intimidare.
Terorismul, prin formele sale de manifestare, desemnează acte de natură antiumană care
provoacă, într-un anumit mediu social, acte intimidante prevestitoare a unui rău inevitabil, sub
toate aspectele. Atentatele teroriste sunt săvârşite, de regulă, cu mijloace care pot provoca o
primejdie comună şi care lezează, prin efectele produse (morale, mediatice, victime, distrugeri
materiale), interesele unor grupuri sociale, a unor state sau chiar a umanităţii” (Simileanu,
2008a,p:27)
În epoca modernă războiul nu se mai poartă pe frontul clasic de luptă. Sunt tot mai puţine
confruntările în plan fizic. Astăzi, câştigarea unei bătălii nu mai ţine de forţa militară brută şi nici
de numărul soldaţilor. În câştigarea unui război preponderente sunt elementele ce ţin de
inteligenţa umană: spionajul, diversiunea, manipularea opiniei publice, psihicul luptătorilor,
experienţa comandanţilor ş.a. Terorismul, ca fenomen, şi grupările teroriste, alcătuite la nivel
de reţea sau acţionând ca entităţi independente, constituie una dintre cele mai grave
ameninţări ale acestui început de secol la adresa multor naţiuni ale planetei, în raport cu atât
de fragila securitate pe plan internaţional.
Analiştii prevăd o dezvoltare din ce în ce mai amplă a grupărilor teroriste care funcţionează
drept mişcare de eliberare naţională sau se grefează pe acţiunea acesteia.
,,Terorismul este unul dintre cele mai complexe şi totodată mai complicate fenomene ale lumii
contemporane. El este strâns legat de fenomenele de putere şi anume de zonele cele mai
întunecate ale acestora, de extremele şi de excesele puterii,,(Măgureanu, 2006a,p:500).
Literatura de specialitate clasifică grupările teroriste de pe glob conform următoarelor patru
tipologii: naţionalist-separatiste, fundamentalist-religioase, non-religioase şi social-
revoluţionare.

Principalele organizaţii teroriste

- Al-Qaida şi grupări afiliate acestora (Arabia saudită, Irak, Algeria)
- Ansar al-Sunna (Irak)
- Hezbolah - Brigăzile martirilor Al-Aqsa, comitetul pentru jihad şi rezistenţa populară, Hamas şi
Brigăzile Ezze din Al Qassem (Fâşia Gaza)
- Grupul Islamic armat (Algeria)
- Gruparea jihad din Marea Sirie (Liban)
- Abu Sayaff (Filipine)
- Armata islamică din Irak (Irak)
- Şoimii libertăţii kurdistanului (Turcia)
- Lashkar-e-Jhangvi (Pakistan)
- Grupul Salafist pentru chemare şi lupta (Algeria)
- Congresul poporului din kurdistan KHK-Kongra-Gel (Turcia)
- Brigăzile Abu Hafs al Masri (Marea Britanie)
- Gruparea separatist basca ETA (Spania)
- Grupări ale rebelilor separatist musulmani (India)
- Organizaţia teroristă ISIS (Stat islamic în Irak şi Levant)

Cele mai grave atacuri teroriste ale ultimului secol, după numărul de oameni ucişi şi răniţi sunt
următoarele:
1. Statele Unite, 11 septembrie 2001
Ucişi:2.993
Răniţi:8.900
Atentatele de la 11 septembrie 2001, care au şocat întreaga lume şi au schimbat dinamica politicilor
internaţionale în materie de securitate, au constat în deturnarea a patru avioane comerciale de pasageri
de către 19 terorişti Al-Qaeda. Teroriştii care au preluat controlul avioanelor au prăbuşit două dintre ele
în Turnurile Gemene aleWorld Trade Center din New York. Al treilea avion a fost prăbuşit în clădirea
Pentagonului din Arlington, Virginia, în apopiere de Washington DC. Al patrulea avion a fost prăbuşit pe
un câmp din Pensylvania.

2. Maiduguri, Borno, Nigeria, 26-30 iulie 2009

Ucişi:780
Răniţi:0
În 2009, a avut loc un conflict între Boko Haram, un grup islamist militant şi forţele de securitate
nigeriene. În oraşul Maiduguri, lângă sediul poliţiei, au fost găsite 100 de cadavre. Străzile
oraşului erau împânzite cu alte cadavre ale civililor împuşcaţi. Pe 28 iulie, aramata a lansat o
ofensivă împotriva liderului Mohammed Yusuf. A început o cursă de împuşcături prin tot oraşul.
Pe 30 iulie, forţele nigeriene au ucis 100 de militanţi Boko Haram. Mohammed Yusuf, liderul
Boko Haram, a fost capturat de forţele de securitate şi a fost împuşcat în timp ce era în custodia
poliţiei.

3. Irak, 14 august 2007

Ucişi:530
Răniţi 1.500
Pe 14 august 2007, la ora 19.20, patru maşini-bombă au fost detonate simultan în oraşele comunităţii
Yazidi, Kahtaniya şi Jazeera, în apropiere de Mosul. Acesta era cel mai tragic atac cu bombă din Irak în
perioada marilor operaţiuni de luptă americane. Atacurile poartă semnătura Al-Qaeda – aceştia
obişnuiesc să organizeze atacuri simultane. Totuşi, niciun grup nu a revendicat responsabilitatea pentru
atacuri. Pe 3 septembrie 2007, militarii americani au declarat că l-ar fi ucis pe cel care a pregătit
bombardamentele, Abu Mohammed al-Afri.

4. Abadan, Iran, 20 august 1978

Ucişi:477
Răniţi:10
Până la atacurile de la 11 septembrie, atacul terorist asupra teatrului din Abadan era foarte
bine cunoscut, fiind cel mai grav act de terorism de epoca contemporană. Pe 20 august 1978,
Cinema Rex din Abadan, Iran a fost încuiat pe exterior şi incendiat. Nu există foarte multe
informaţii cu privire la făptuitorii actului şi la motivele pentru care au făcut acest lucru. Totuşi,
se crede că agenţi ai guvernului de atunci, Mohammed Reza Pahlavi, au recurs la acest gest
pentru a lichida câţiva disidenţi care se aflau în interiorul clădirii.

5. Beslan, Osetia de Nord, Rusia, 1-3 septembrie 2004

Ucişi:372
Răniţi:747
Un comando a ocupat o şcoală din Beslan, Osetia de Nord, provincie Federaţiei Ruse, între 1 şi 3
septembrie 2004. Aici au fost ţinute ostatice peste 1.200 de persoane, printre care s-au
numărat şi copii. După intervenţia forţelor ruse au fost ucişi 35 dintre răpitori, dar şi sute de
civili – dintre care 186 de copii. Criza a fost iniţiată de un grup armat de militanţi islamici
separatişti, majoritatea ceceni şi inguşi.

6. Irlanda şi Japonia, 23 iunie 1985

Ucişi:331
Răniţi:4
Pe 23 iunie 1985, avionul Boeing 747-237B al Air India a fost distrus de o bombă, la altitudinea de 9.400
de metri. S-a prăbuşit în Oceanul Altantic, la Cork, când era încă în spaţiul aerian al Irlandei. Au fost ucişi
329 de oameni, majoritatea victimelor fiind de origine canadiană. Bombardarea zborului Air India 182 a
fost sincronizată cu bombardarea unui alt avion, pe Aeroportul Narita, din Japonia. Bomba trebuia să fie
plasată pe zborul Air India 301, însă a explodat înainte, ucigând 2 persoane şi rănind 4. Principalii
suspecţi au fost membrii unui grup militant sikh, Babbar Khalsa. Se crede că atacul a fost un răspuns faţă
de Operaţiunea Steaua Albastră condusă de India împotriva câtorva sute de practicanţi sikh. Singura
persoană condamantă a fost Inderjit Singh Reyat, care a primit 15 ani de închisoare.

7. Mumbai, India, 12 martie 1993

Ucişi:317
Răniţi:1.400
Bombardamente din Mumbai din 1993 au constat în 13 explozii care au avut loc în Bombay
(atunci), Maharashtra, India, vineri, 12 martie 1993. Aceste atacuri coordonate au fost cele mai
distructive explozii din istoria Indiei. Atacurile au fost coordonate de Dawood Ibrahim, lider al
sindicatului de crimă organizată cu baza în Mumbai, numit D-Company. Exploziile au început la
ora 13.30, când o maşină-capcană a explodat în subsolul clădirii Bursei de Valori din Bombay.
Exploziile au continuat până la 15.40 şi au inclus trei hoteluri, bănci, biroul regional de
paşapoarte, clădirea Air India şi zone comerciale.

8. Gamboru-Ngala, Nigeria, 7 mai 2014

Ucişi:310
Răniţi:necunoscut
În noaptea 5 spre 6 mai 2014, militanţii Boko Haram au atacat două oraşe din Nigeria, Gamboru
şi Ngala. Într-un atac ce a durat 12 ore au fost ucişi peste 300 de oameni, iar oraşele au fost
distruse. Înarmaţi cu AK-47 şi RPG-uri, cu vehicule blindate furate de la militarii nigerieni cu
câteva luni înainte, pe motociclete şi camionete, membrii Boko Haram au intrat în cele două
orăşele, deschizând focul în perimetrul unei pieţe foarte aglomerate – pieţele sunt deschise
noaptea, când temperaturile sunt mai mici.

9. Kenya, Nairobi, 7 august 1998

Ucişi:303
Răniţi:4.954
Pe 7 august 1998, au avut loc o serie de atacuri asupra ambsadei Statelor Unite în Nairobi,
Kenya. 244 de oameni au fost ucişi şi 4.877 au fost răniţi în Nairobi, după ce un camion a fost
detonat în faţa ambasadei. La cinci minute distanţă de explozia din Nairobi, a avut loc o alta, în
Dar es Salaam, în Tanzania, unde au fost ucişi 12 oameni. Data la care au avut loc atacurile
corespundea cu cea de-a opta aniversare a sosirii forţelor americane în Arabia Saudită.
Atacurile au fost conectate cu membrii grupului islamist EIJ (Egyptian Islamic Jihad), dar aduc în
prim plan şi organizaţia Al-Qaeda, pe Osama bin Laden şi pe Ayman al-Zawahiri.

10. Beirut, Liban, 23 octombrie 1983

Ucişi:301
Răniţi:161
Pe 23 octombrie 1983, în Beirut, în timpul Războiului Civil din Liban, au avut loc două explozii
produse camioane-capcană. Acestea au lovit două clădiri separate, ce găzduiau forţele militare
ale Statelor Unite şi ale Franţei – membri ai MNF în Liban (Miltinational Force in Lebanon). Cei
care au revendicat actul terorist au fost un grup islamist numit Islamic Jihad.

În Europa ultimilor ani, au existat mai multe atacuri teroriste care au atras atenţia publicului
internaţional:
Atacurile de la11 martie 2004 din Madrid, Spania, care s-au soldat cu 191 de morţi şi 1.876 de
răniţi. Atunci, patru trenuri au fost detonate după ce la bord au fost plasate 10 rucsacuri pline
cu TNT. Autorii atentatului sunt încă necunoscuţi.
Un alt atac care a produs panică pe continent a fost cel din 7 iulie 2005, din Londra. Atunci,
bombardarea a trei metrouri şi a unui autobuz a lăsat în urmă56 de morţi şi 784 de răniţi.Cei
patru terorişti sinucigaşi sunt:Mohammad Sidique Khan, Shehzad Tanweer, Germaine Lindsay şi
Hasib Hussain.
Între 23 şi 26 octombrie 2002, la Moscova, a avut loc o criză similară:Teatrul Dubrovka a fost
ocupat de 40-50 de ceceni înarmaţi, care spuneau că fac parte din mişcarea separatistă
islamistă din Cecenia. Aceştia au luat 850 de ostatici şi au cerut retragerea forţelor ruseşti din
Cecenia şi încheierea celui de-al Doilea Război Cecen.
De asemenea în noiembrie 2015 Parisul a fost ținta unor atacuri. Atentatele teroriste au fost o
serie de atacuri armate, atentate cu bombă și o luare de ostatici, care au avut loc în capitala
Franței în seara zilei de 13 noiembrie 2015 și în primele ore ale zilei următoare, în
arondismentele 10 și 11 și în apropierea stadionului Stade de France, situat în Saint-Denis.
Atentatele au început la ora 22:16, ora României și au fost revendicate de Statul Islamic. Au
avut loc cel puțin trei explozii și șase atacuri armate. Bilantul acestor atentate a fost de 129 de
morți si 352 răniți

În urma analizei asupra mecanismelor de geneză, afirmare şi modelare a fenomenului terorist

pe plan internaţional, se evidenţiază ca fiind relevante următoarele aspecte:
- climatul geopolitic specific procesului de reconfigurare politico-militară şi economică, marcat
de modificarea radicală şi continuă a echilibrului de forţe;
- accentuarea interferenţei dintre terorism şi unele segmente ale crimei organizate. -
Internaţionalizarea unor stări conflictuale a creat condiţii favorizante dezvoltării terorismului,
iar dispariţia unor sponsori tradiţionali ai acestuia a făcut ca organizaţiile extremist-teroriste să
se orienteze, tot mai frecvent, spre crima organizată, ca principală sursă de finanţare.
- pe fondul fenomenului de globalizare, organizaţiile teroriste identifică o multitudine de
oportunităţi specifice, derivate în special de procesele de tranziţie geopolitică spre configurarea
unui alt tip de ordine mondială;
- apariţia unor noi organizaţii, structurate după unele principii extrem de difuze, cu motivaţii
mai puţin inteligibile şi moduri de acţiune mai puţin logice;
- terorismul ideologic va continua să fie favorizat de crizele economice şi dinamica ascendentă a
fluxurilor migraţioniste;
- tendinţa de intensificare a cooperării între organizaţiile teroriste, acestea putând planifica şi
pune în practică acţiuni disperate;
creşterea potenţialului şi agresivităţii acţiunilor care vizează infrastructurile informatice;
atacurile cibernetice oferă teroriştilor o mai mare flexibilitate, ei putând lansa operaţiuni de
oriunde în lume, fără a se expune în mod direct şi fără a suporta contramăsuri politico-militare.
Fenomenul terorist a devenit o realitate dramatică a acestui început de secol. Zilnic, acţiunile
extremist-teroriste aduc în sufletul oamenilor, mulţi dintre ei copii, femei şi bătrâni,
sentimentul de spaimă şi insecuritate. Prezent ca formă de manifestare din vremuri
îndepărtate, terorismul îşi exercită puterea malefică prin acte de cruzime, răpiri, asasinate,
execuţii sau alte forme ale violenţei oarbe, cum ar fi: incendieri, sabotaje, detonarea de bombe
în locuri publice etc. Vizând mai cu seamă lideri politici, şefi de state ori de guverne şi alţi înalţi
demnitari, teroriştii îşi direcţionează deseori acţiunile spre medii cu o cât mai largă audienţă. În
faţa amplificării pericolului terorist, constituirea unor unităţi specializate de ripostă
antiteroristă a devenit o preocupare majoră în întreaga lume.

5. Notiuni generale si principiile de bază privind acordarea asistenţei

medicale populaţiei în cazul producerii incidentelor soldate cu victime
multiple sau al dezastrelor

Victimă (lezat) - persoana, sănătatea căreia a fost afectată în urma acţiunii factorilor care au
cauzat apariţia situaţiei excepţionale şi care necesită acordarea asistenţei medicale.
Incident soldat cu victime multiple - un incident major, provocat de acţiunea factorilor care au
cauzat o situaţie excepţională, soldat cu un număr mare de victime, salvarea vieţii şi păstrarea
sănătăţii cărora necesită concentrarea la maximum a eforturilor şi aplicarea unor acţiuni
speciale de către structurile de salvare şi de acordare a asistenţei medicale.
Convenţional, procesul de acordare a asistenţei medicale populaţiei în cazul producerii
incidentelor soldate cu victime multiple sau dezastrelor (în continuare dezastre) se divizează în
2 etape:
▪ etapa prespitalicească, care reprezintă asistenţa medicală acordată în focarul şi zona
dezastrului, precum şi pe parcursul căilor de evacuare pînă la instituţiile medicosanitare, în care
sunt direcţionate victimele.
 ▪ etapa spitalicească, care reprezintă asistenţa medicală acordată în instituţiile medico-sanitare
(de regulă, spitale), care primesc victimele evacuate din zona dezastrului.

În focarul dezastrului asistenţa medicală victimelor se acordă în formă de prim ajutor de către
efectivul echipelor de salvatori şi pompieri, echipele sanitare, personalul instituţiilor medico-
sanitare care sunt amplasate în zona dezastrului şi şi-au păstrat capacitatea de a activa, precum
şi de însăşi victimele în formă de auto-ajutor sau ajutor reciproc. În caz de necesitate (focar de
contaminare chimică sau radioactivă), se întreprind măsuri speciale de protejare a victimelor
(îmbrăcarea măştii antigaz, înlăturarea şi neutralizarea substanţelor chimice de pe piele şi
mucoase, introducerea antidoturilor etc.).

Concomitent, echipele de salvatori şi pompieri organizează evacuarea victimelor în afara zonei

focarului şi concentrarea acestora în punctele de concentrare a lezaţilor (PCL), desfăşurate de
către echipele AMU şi formaţiunile medico-sanitare (echipele de asistenţă premedicală şi
medicală şi, după caz, echipele de asistenţă medicală specializată), care sosesc primele în zona
dezastrului.
Punctele de concentrare a lezaţilor reprezintă terenuri relativ libere sau adăposturi improvizate,
care se află în apropiere nemijlocită de hotarele focarului, în locuri maximal protejate de pericol
şi accesibile pentru transportul sanitar, unde sunt concentrate victimele imediat după salvare şi
unde acestora li se acordă primul ajutor medical cu o primă examinare în scopul stabilirii
priorităţilor pentru tratament şi evacuarea ulterioară din zona dezastrului. Evacuarea victimelor
din focarele dezastrului şi din PCL se efectuează în instituţiile medico-sanitare (de regulă, în
spitale) din apropiere atît cu transportul sanitar, cît şi cu transportul disponibil de altă
destinaţie (autovehicule, microbuze, autobuze, autocamioane etc.). Transportul sanitar se
foloseşte în primul rînd pentru evacuarea persoanelor cu leziuni grave şi de gravitate medie. În
dependenţă de situaţie, evacuarea poate fi efectuată într-o singură instituţie medico-sanitară
sau concomitent în cîteva instituţii.

In cazul unui aflux excesiv de victime care urmează a fi evacuate sau cînd distanţa de la focarul
dezastrului pînă la cel mai apropiat spital funcţional este mare, la decizia organelor de dirijare
respective, pe căile de evacuare se desfăşoară puncte medicale avansate (PMA), destinate
pentru acordarea asistenţei medicale victimelor a căror stare prezintă pericol de agravare,
precum pentru efectuarea unui triaj intermediar în scopul neadmiterii supraaglomerării
spitalelor în care are loc evacuarea. PMA sunt desfăşurate prin conjugarea eforturilor a mai
multor formaţiuni medico-sanitare (echipe de asistenţă premedicală şi medicală) sau de către
detaşamente medicale. De regulă, PMA se desfăşoară în clădiri şi încăperi adaptate, care au
rezistat la impact şi şi-au păstrat funcţionalitatea, dar, în funcţie de caz, pot fi desfăşurate şi în
corturi. Schema principială de desfăşurare a PMA include: postul de triaj, terenul de triaj,
terenul pentru victimele cu leziuni uşoare, sala de pansament şi/sau sala de reanimare pentru
victimele cu leziuni grave şi medii, sala de pansament pentru victimele cu leziuni uşoare,
terenul (încăperea) de aşteptare a evacuării, terenul (încăperea) pentru tratamentul
muribunzilor şi morga improvizată. În caz de necesitate, suplimentar se desfăşoară terenul
pentru tratare sanitară, izolatorul pentru bolnavi infecţioşi şi pentru persoanele cu dereglări
psihice acute.

In punctele medicale avansate se concretizează şi se precizează deciziile de triaj luate la etapa

anterioară, se evidenţiază şi se direcţionează primordial spre spitale (inclusiv nemijlocit în cele
specializate) victimele care necesită asistenţă medicală imediată, separîndu-i în acelaşi timp pe
cei, care temporar pot fi reţinuţi la PMA: victimele cu leziuni minore şi/sau de gravitate medie,
muribunzii, decedaţii etc. Concomitent în PMA se acordă asistenţa medicală în scopul stabilizării
şi pregătirii lezaţilor pentru evacuarea ulterioară, al prevenirii eventualelor complicaţii, alinării
suferinţelor etc. În caz de necesitate, se precizează şi se completează suplimentar datele în fişa
medicală de triaj.

Spitalele în care se efectuează evacuarea victimelor din zona dezastrului organizează primirea şi
triajul medical intraspitalicesc al acestora, stabilizarea, spitalizarea, acordarea asistenţei
medicale calificate, tratamentul şi/sau evacuarea ulterioară a celor care necesită tratament în
instituţiile medico-sanitare specializate. De regulă, iniţial evacuarea se efectuează în spitale de
profil general, care se întăresc cu echipe medicale specializate; totodată evacuarea poate avea
loc direct în spitale specializate. Asistenţa medicală a victimelor cu leziuni minore, care nu
necesită spitalizare, se acordă în instituţiile de medicină primară.

6. TRIAJUL VICTIMELOR:
- Triajul implică diagnosticarea rapidă (pentru a acoperi un număr mare de victeme), precisă şi
completă pentru a preveni eventualele complicaţii. Diagnosticul este pus de medic

. - Condiţiile în care se face triajul sunt condiţii de improvizaţie şi stres, dar trebuie făcute în
timp util, în linişte şi securitate atît pentru medic, cît şi pentru victimă. Triajul trebuie să dureze
minimum de timp pentru a permite şi salvarea altor răniţi.

- Eticheta roşie: victime care pot fi salvate, dar viaţa cărora se află într-un pericol nemijlocit,
care cere acordarea asistenţei medicale imediat sau în mod prioritar în apropiatele cîteva ore: -
probleme respiratorii ce nu pot fi rezolvate pe loc; - stopul cardiac confirmat; - hemoragii grave
cu pierderi de sînge > 1 litru; - inconştienţă, obnubilare; - perforaţii toracice sau răniri
abdominale profunde;- fracturi multiple de bazin, torace, de vertebre cervicale, fracturi sau
luxaţii cu lipsa pulsului sub zona luxaţiilor sau fracturilor; - comoţii cerebrale grave; - arsuri
complicate cu leziuni ale căilor respiratorii;

Eticheta galbenă: victime a cărora viaţă nu se află într-un pericol nemijlocit şi care au nevoie de
asistenţă medicală urgentă, dar nu imediată: - arsuri de gradul II pe mai mult de 30% din
suprafaţa corporală; - arsuri de gradul III pe 10% din suprafaţa cutanată; - arsuri de gradul III în
locuri critice cum ar fi mîinile, picioarele, şi faţa, dar fară complicaţii respiratorii; - arsuri
complicate de leziuni grave ale ţesuturilor moi sau cu fracturi minore; - victime ce prezintă
leziuni craniocerebrale (suficient de grave pentru a cauza un hematom subdural sau stare de
confuzie) - hemoragii moderate (500-1000 ml); - leziuni dorsale cu sau fară atingerea coloanei
vertebrale; - fracturi ale oaselor tubulare.

Eticheta verde: victime care necesită numai un ajutor medical minim, care poate fi acordat mai
tîrziu sau de către personalul preocupat de îngrijire: - fracturi ale degetelor sau dinţilor; -
excoriaţii, contuzii; - traumatismul minor; - arsuri de gradul II de pînă la 15% din suprafaţa
cutanată; - arsuri de gradul III pe 2% din suprafaţa cutanată; - arsuri de gradul I sub 20% din
suprafaţa cutanată cu excepţia mîinilor, picioarelor şi a feţei.

Eticheta neagră: decedaţi sau victime cu leziuni deosebit de grave şi de un aşa grad, încît ele nu
pot fi salvate în circumstanţele specifice de timp şi loc: - stări preagonale; .477 - arsuri de gradul
II şi III, acoperind mai mult de 80% din suprafaţa corporală considerate ca iremediabil mortale; -
distrugeri şi striviri toraco-abdominale şi craniene cu insuficienţă respiratorie; - leziuni craniene
ce lasă ţesutul cerebral descoperit şi sunt însoţite de inconştienţă; - leziuni ale coloanei
vertebrale cu absenţa sensibilităţii şi motricităţii; - leziuni grave la victimele de peste 60 de ani.

SISTEMUL DE TRIAJ START:

Simple Triage And Rapid Treatment (Triaj Simplu Cu Tratament Rapid):
- Capacitatea de a se mişca.
- Respiraţie.
- Puls capilar.
- Conştienţă.

CONCLUZII

Situatia de urgentă este un eveniment exceptional, cu caracter nonmilitar, care prin amploaresi
intensitate amenintã viata si sãnãtatea populatiei,mediului înconjurãtor, valorile materiale
siculturale importante iar pentru restabilirea stãrii de normalitate sunt necesare adoptarea de
mãsuri si actiuni urgente ,alocarea de resurse suplimentare si managementul unitar al fortelor
si mijloacelorimplicate.

Starea potential generatoare de situatii de urgentã reprezintã complex de factori de risccare

prin evolutia lor necontrolata si iminenta amenintare ar putea aduce atingere vietii si
populatiei,valorilor materiale si culturale importante si factorilor de mediu.

Tipuri de risc: incendii, cutremure, inundatii, accidente, explozii, avarii, alunecãri sau prăbusiri
de teren, îmbolnãviri in masa, prãbusiri ale unor constructii, instalatii ori amenajãri, esuareasau
scufundarea unor nave, cãderi de obiecte din atmosfera ori din cosmos, tornade, avalanse,
esecul serviciilor de utilităti publice si alte calamitati naturale, sinistre grave sau evenimente
publice deamploare determinate ori favorizate de factorii de risc specifici.

Dezastru este un evenimentul datorat declansãrii unor tipuri de riscuri, din cauze naturale
sauprovocate de om, generator de pierderi umane, materiale sau modificãri ale mediului si
care, prin amploare, intensitate si consecinte, atinge ori depãseste nivelurile specifice de
gravitate stabilite prin regulamentele privind gestionarea situatiilor de urgentã, elaborate si
aprobate potrivit legii;
Situatia de protectie civilã este situatia generatã de iminenta producerii sau de
producereadezastrelor, a conflictelor militare si/sau a altor situatii neconventionale care, prin
nivelul degravitate, pun în pericol sau afecteazã viata, mediul, bunurile si valorile culturale si de
patrimoniu.

Înstiintarea este activitatea de transmitere a informatiilor autorizate despre iminentaproducerii

sau producerea dezastrelor si/sau a conflictelor armate cãtre autoritãtile administratieipublice
centrale sau locale, dupã cauzã, în scopul evitãrii surprinderii si al realizării mãsurilor de
protectie.

Avertizarea reprezintă aducerea la cunostinta populatiei a informatiilor necesare

despreiminenta producerii sau producerea unor dezastre. Prealarmarea reprezintã
transmiterea mesajelor semnalelor de avertizare cãtre autoritătidespre probabilitatea
producerii unor dezastre sau a unui atac aerian.

Alarmarea reprezintã transmiterea mesajelor semnalelor de avertizare a populatiei

despreiminenta producerii unor dezastre sau a unui atac aerian. Adăpostirea este o mãsura
specificã de protectie a populatiei, a bunurilor materiale, avalorilor culturale si de patrimoniu,
pe timpul ostilitãtilor militare, împotriva efectelor atacurilor aeriene ale adversarului.

Bibliografie:

1. Managementul medical al dezastrelor p.5-7

2. http://noema.crifst.ro/ARHIVA/2011_3_07.pdf

3.http://www.isujcv.ro/Pagini/Inspectia%20de%20prevenire/Serviciul%20protectie,%20pregati
re%20si%20educatie%20preventiva%20a%20populatiei/PREGATIREA%20POPULATIEI/TEME/N
OTIUNI%20GEN%20DESPRE%20DEZASTRE.pdf

4. Terorismul international - Cristian Jura, editura All Beck - Bucuresti 2004

CONSECINŢELE TERORISMULUI LA ETAPA CONTEMPORANĂ - Мihail BÎRGĂU
IMPACTUL TERORISMULUI ASUPRA SOCIETĂŢII - ALEXE IOANA VALERIA
5. GHID privind triajul medical în incidente soldate cu victime multiple şi dezastre
6. Urgente_medicale_ghid_practic_Crivceanschii_2009/Capitolul_XIV_p.(470-478).pdf