Cand a murit mama, i-am furat adresa de mail.

Adela... Cum a putut sa fie atat de mult o parte din mine, atat de mult "eu", si acum sa nu mai fie deloc.
Asa intreba Ionescu cu un secol de des-medievalizare in urma.

Treaba ramane ca Adela este singura femeie care m-a invatat cum sa urmaresti o femeie, sa o vanezi.
Femeia de hartie din tine va ridica spranceana si se va preface speriata. Sa o inviti, nu sa o vanezi, nu?
Du-te-n pula! Iti da estrogenul in foc numai gandindu-te cum e sa fii vanata, chiar si de cel mai prost
barbat.

Cum era...

Avea barba? Nu avea serviciu? Scria servici fara u? Avea limba fierbinte, croite pe forma labiilor tale?

Cum ar fi...

Ce femeie misto! Nu era perfecta pentru mine. Era cancerul perfect pentru mine. Blestem constant ziua
in care m-am vindecat de ea.

Statea la mile distanta in urma mea si la doi pasi in spate. Era o floare felina din familia vitaminacee.

Ce e in mintea ta, acum? Cand stai si fumezi acolo si iti pute gura de atata sentimente, in fotoliul tau
basinos, cu arcurile mai slabite decat principiile tale de viata, care crezi ca te face sa pari inteligenta.