Sunteți pe pagina 1din 49

C1 Schizofrenia

Schizofrenia

Etimologie: schizein – a despărţi; fren – minte.

 Afecţiune psihică cu evoluţie îndelungată, continuă, intermitentă sau remitentă, a cărei

expresivitate clinică complexă şi polimorfă are drept caracteristică esenţială disocierea autistă a

personalităţii

 Sunt incluse entităţi clinice ilustrate prin tulburări ale comunicării, comportamentului,

cogniţiei, senzorialităţii, dispoziţiei şi voliţiei

 entitate nosografică centrală, acreditată cu o sumbră semnificaţie psihopatologică,

elocvent psihotică (G. Ionescu)

Istoric:

 1896, Kraepelin – dementia praecox

 1911, Bleuler – schizofrenie; criteriile de diagnostic (criterii fundamentale, criterii

auxiliare)

Simptomatologie

Simptome pozitive: par a reflecta un exces de distorsionare a funcţiilor normale

 Includ: modificări ale gândirii, percepţiei, limbajului şi comunicării, controlului

comportamentului

 Au două dimensiuni distincte: psihotică (idei delirante, halucinaţii) şi

o dezorganizare (dezorganizarea limbajului şi comportamentului)

Ideile delirante:
 De referinţă: consideră că anumite gesturi, expresii mimice, atitudini, comentarii îi sunt

adresate

 De persecuţie: se consideră observat, spionat sau înşelat de persoane, grupuri sau

instituţii

 De control: convingerea delirantă că actele sau acţiunile sale sunt dirijate, influenţate,

controlate de forţe străine (xenopatice)

 De inserţie a gândului: ideile altei persoane au fost inserate, introduse în propriul psihism

 De extracţie a gândului: ideile proprii i-au fost scoase, extrase de o forţă exterioară

 De otrăvire

Manifestări halucinatorii

 Pseudohalucinaţii

 Halucinaţii propriu-zise: pot apărea la nivelul oricărui analizator

 Cele mai frecvente: halucinaţii auditive – voci care ameninţă sau comentează viaţa,

calităţile pacienţilor sau sunt imperative; percepute ca dialog

Semnificaţia diagnostică a halucinaţiilor:

 Semnificaţie înaltă: pentru halucinaţii auditive, olfactive, gustative, tactile, vizuale

 Trebuie să apară pe fondul unui senzoriu clar

 Semnificaţie minimă: halucinaţii hipnagogice şi hipnopompice

 Experienţe izolate de a se auzi chemat pe nume

Dezorganizarea gândirii

 slăbirea asociaţiilor
 pierderea asociaţiilor

 tangenţialitate: răspunsuri „alături“, nu se referă la conţinutul propriu-zis al întrebării

interlocutorului, tradusă prin

 incoerenţă ideo-verbală

Modificări ale comportamentului

 Dezorganizarea comportamentului

 Acte şi acţiuni particulare lipsite de scop

 Manifestări dezordonate imprevizibile

 Stări de agitaţie psihomotorie

 Comportament halucinator delirant

Comportament catatonic

 Reducerea manifestărilor motorii până la:

 Rigiditate catatonică sau stupor catatonic, în care manifestările motorii sunt anulate

 Posturi catatonice, prin care se adoptă sau se menţin pe perioadă indefinită anumite

poziţii insolite şi incomode

 Agitaţie catatonică: activitate motorie, dezordonată, fără scop, aparent neprovocată

Simptome negative

 Aplatizare afectivă – diminuarea capacităţii de a reacţiona la stimulii ambianţei

 Alogie – reducerea fluxului şi ritmului ideativ, scăderea fondului de cuvinte, răspunsuri

vagi

 Avoliţie – slaba capacitate de deliberare, de implicare, de a lua o hotărâre

1. Schizofrenia paranoidă – simptomatologie


 Ideaţie delirantă persistentă, cu o tematică relativ constantă (persecutorie)

 manifestări halucinatorii congruente cu tematica delirantă

 aplatizare dispoziţională

 simptomatologie negativă

 Forma cea mai uşoară, sub aspectul severităţii

 debutul cel mai tardiv

 evoluţie continuă şi îndelungată, menţinerea în societate este păstrată timp îndelungat

 răspunsul la tratament – relativ bun

2. Schizofrenia hebefrenică

 Denumire anterioară: dezorganizată (are cel mai înalt grad de incomprehensibilitate)

 perplexitate şi stranietate

 comportament dezorganizat

 incoerenţă ideo-verbală

 dispoziţie expansivă inadecvată

 grimase, bizarerii comportamentale

 excentricităţi comportamentale

 debutul cel mai precoce – în adolescenţă

 evoluţie continuă, cu remisiuni de scurtă durată şi de proastă calitate

 este forma cea mai severă

 are cel mai înalt grad de invalidare

3. Schizofrenia catatonică
 Simptome ale activităţii psihomotorii:

 bradikinezie

 rigidizare

 flexibilitate ceroasă

 stare stuporoasă sau agitaţie catatonică

 negativism: alimentar, verbal, sfincterian

 simptome ale comportamentului expresiv:

 posturi particulare – insolite, incomode sau bizare

 stereotipii motorii sau verbale

 ecolalie, ecopraxie

 manierisme şi grimase

4. Schizofrenia nediferenţiată

 Formă lipsită de trăsături caracteristice

 Simptome pozitive: incoerenţă ideo-verbală

 Ideaţie delirantă

 Manifestări halucinatorii

 Simptome negative: slabă rezonanţă afectivă

5. Schizofrenia reziduală

 Ansamblu de simptome negative în aria:

 Psihomotricităţii – reducerea amplitudinii ritmului şi armoniei manifestărilor motorii

 Cogniţiei – scăderea ritmului şi fluxului ideativ, supleţii şi flexibilităţii ideo-verbale


 Dispoziţiei – slaba capacitate de rezonanţă afectivă, detaşare, tendinţă de izolare

Tulburarea delirantă

 Paranoia, psihoza paranoidă

 Ideaţie delirantă persistentă, idei aparent plauzibile, dar neverosimile

 Temele principale: prejudiciu, gelozie, invenţie, filiaţie

 Manifestări halucinatorii: olfactivo-gustative şi olfactive

 Dispoziţie depresivă – pierderea interesului şi a plăcerii

 funcţionarea socio-profesională păstrată mult timp

 În funcţie de conţinutul delirului, sunt cinci forme: de gelozie, de urmărire, erotoman, de

mărire şi grandoare, somatic

 Tipul somatic capătă în ultima perioadă o frecvenţă mai mare

 convingerea delirantă că emană un miros urât, otrăvitor

 aspectul fizic s-a modificat, s-a urâţit

 este observat de cei din jur şi deci rejectat de grup

 Debut tardiv

 evoluţia poate fi: continuă, intermitentă, episodică

 tulburarea apare mai frecvent la rudele pacienţilor cu schizofrenie

Tulburarea schizoafectivă

 Entitate ce cuprinde simultan sau consecutiv simptome schizofrenice sau dispoziţionale

 episoade depresive sau expansive

 episoade mixte unice sau recurente

 episoade halucinator-delirante
Forme:

 schizofrenie afectivă expansivă bipolară: simptomele discordante sunt interferate cu

manifestări expansive sau mixte

 schizofrenia afectivă depresivă: manifestări discordante interferate cu cele depresive

 debutul la adultul tânăr

 evoluţie episodică

 prognostic relativ bun


C2 Tulburările de personalitate

Tulburările de personalitate

Personalitatea – sistem de trăsături psihice generale şi relativ stabile, care definesc un anumit

individ, făcându-l să se deosebească de ceilalţi.

Tulburările de personalitate

 Larousse: „iritabilitate, impulsivitate şi o mare varietate de trăsături de caracter,

manifestându-se prin conduite antisociale şi care nu asociază o culpabilitate conştientă“

 Modele de comportament care persistă, sunt inflexibile, nu se pot adapta la cerinţele vieţii

şi la normele societăţii

Istoric

 Sec. XIX, francezii – dezordini

 30 de ani mai târziu, în Anglia – deranjament mintal

 Freud elaborează teoria personalităţii

Caracteristici ale tulburărilor de personalitate

 Dezvoltări dizarmonice ale personalităţii

 Trăsăturile de inaptabilitate sunt: stabile, durabile, inflexibile

 Indivizii nu încearcă să se schimbe, ci să adapteze societatea la ei

 Indivizii nu îşi consideră comportamentul anormal; nu se consideră niciodată vinovaţi

 Valorile lor etice şi idealurile morale sunt în dezacord cu ale societăţii

 Instabilitate afectivă, cu schimbări rapide ale dispoziţiei

 Frecvent apare impulsivitatea şi violenţa

 Relaţiile interpersonale sunt dificil de iniţiat şi de menţinut


 Asociază frecvent consumul de alcool şi de droguri

1. Tulburare a personalităţii de tip paranoid (fanatică)

 suspiciozitate exagerată

 neîncredere generalizată

 control al autenticităţii şi fidelităţii datelor, acţiunilor

 interpretativitate, tendinţă de succes, de putere

 dificultăţi în relaţionare

 tenacitate

 slabă toleranţă la frustrare

 intoleranţă la minimalizare sau ignorare

 tendinţă de autonomie, incapacitate de cooperare

 tendinţă de autovalorizare

 atitudine de supraestimare, grandoare

 prevalenţă mai înaltă la bărbaţi

2. Tulburare a personalităţii de tip schizoid

 Apare în copilărie: detaşare de relaţiile sociale, izolare, gamă restrânsă de exprimare a

emoţiilor

 retraşi, nu se joacă cu alţi copii, tăcuţi

 nu doresc să aibă relaţii cu alte persoane, sunt total dezinteresaţi în a iniţia prietenii

 nu participă la activităţile grupului


 îşi aleg meserii solitare

 nu se implică emoţional în nici un fel de relaţie sentimentală

 nu ţin cont de părerile celor din jur (critică sau laudă)

 rezonanţă afectivă scăzută

 tendinţă la introspecţie sau reverie

 mai frecvent întâlnită la băieţi

3. Tulburare a personalităţii de tip antisocial

 Apare în copilărie sau adolescenţă

 copiii sunt mincinoşi, fug de acasă, fură, iniţiază bătăi

 chiulesc, nu respectă disciplina şcolară

 perturbă orele, sunt obraznici cu profesorii

 chinuiesc animalele

 asociază de la vârste mici fumatul şi consumul de alcool

 Odată cu înaintarea în vârstă:

 Sunt în conflict permanent cu societatea prin încălcarea legilor – manifestări clasice

sau agresive

 Incorectitudine – minţitul repetat şi manipularea celor din jur pentru profitul personal

 Incapacitatea de a învăţa din experienţele negative

 Incapacitatea de a menţine un comportament şcolar sau profesional stabil

 Asociază consumul de alcool sau droguri


 Dezvoltarea de tip antisocial pare a fi asociată cu mediul urban şi cu nivelul economic

precar

 prevalenţa: 70-75% sunt persoane din penitenciare

 mai frecvent întâlnită la bărbaţi (proporţie de 3/1)

4. Tulburare a personalităţii de tip emoţional instabil

 Manifestări impulsive, nondeliberative

 acte coleroase, violente, manifestări elastice, „explozii comportamentale“

 regrete şi scuze retrospective

 instabilitate emoţională

 prevalenţă mai mare:

 în ţările occidentale decât în cele orientale

 în sud decât în nord

 la popoarele latine decât la cele slave

 evoluţie relativ continuă

 asociază consumul de substanţe

5. Tulburare a personalităţii de tip histrionic

 Apare în copilărie sau adolescenţă: emoţii intens trăite şi nevoia imperioasă de a fi în

centrul atenţiei

 vorbesc tare şi mult, conţinutul discursului este lipsit de substanţă

 labilitate dispoziţională

 sugestibilitate, impresionabilitate crescute


 comportament seducător şi provocator

 se folosesc de aspectul fizic; îmbrăcămintea este intens studiată pentru a atrage atenţia,

pentru a fi în centrul grupului

 orice incitare sau refuz sunt considerate drame

 reacţia este disproporţionată; fac tentative de suicid pentru a obţine beneficii

6. Tulburare a personalităţii de tip obsesiv-compulsiv (anancast)

 Se caracterizează prin înalta valorizare a regulilor, regulamentelor, ordinelor

 performeri ai detaliilor

 perfecţionism extrem, militanţi ai lucrului „bine făcut“

 voluntari ai muncii şi devotamentului

 conştiinciozitate, scrupulozitate, inflexibilitate

 intoleranţă faţă de compromis, corupţie

 adepţi ai standardelor înalte autoimpuse

 exigenţa faţă de ceilalţi, tendinţa de a le impune propriile standarde

 teama de schimbare

 relaţii interpersonale reduse

 indecizie, dificultăţi în deliberare

7. Tulburare a personalităţii de tip evitant

 Elementul esenţial este timiditatea excesivă, neîncrederea în forţele proprii

 sociofobie cu evitarea activităţilor ce implică relaţii interpersonale


 sentimentul de inferioritate indiferent de rezultatele obţinute

 comportamentul este de autodevalorizare, preferă activităţi solitare pentru a evita

eventualele respingeri (teama de a fi rejectaţi)

 nu doresc să se asocieze cu persoane decât dacă sunt apreciaţi

 teama de a fi criticat sau umilit

 ezită în momentul în care trebuie să-şi asume responsabilităţi, refuză orice activitate nouă

care îi poate pune în dificultate

 intră în panică în orice context ce le dă sentimentul insecurităţii

 nu-şi exprimă părerile în public pentru a nu deranja

8. Tulburare a personalităţii de tip dependent

 stimă de sine redusă, subestimarea calităţilor proprii

 nevoie de aprobare şi de suport

 acordă altora girul propriilor responsabilităţi

 dificultatea de a lua decizii

 reducerea iniţiativelor

 nevoia de ataşament

 limitarea relaţiilor sociale la cei de care sunt dependenţi

 evitarea responsabilităţilor

 evoluţia este continuă

9. Tulburare a personalităţii de tip Borderline

 relaţii interpersonale schimbătoare


 reacţii impulsiv-agresive la incitaţii minime

 sentimentul de vid interior

 comportament imprevizibil

 acreditare afectivă exclusivă (univoc pozitivă sau negativă)

 acte autodistructive repetitive

 evoluţia este relativ constantă şi continuă

 se poate decompensa psihotic

 este „de departe cea mai frecventă formă de tulburare a personalităţii“ (J.G. Gunderson,

1989)

10. Tulburare a personalităţii de tip narcisic

 Autoevaluare exagerată, nerealistă, fantezistă

 idealizarea propriei persoane

 conduită arogantă, distantă

 disponibilităţi empatice reduse

 nonreceptivitate la opinii diferite, sfaturi sau îndemnuri

 aviditate pentru titluri, demnităţi, onoruri

 manipulare a relaţiilor interpersonale pentru a obţine onoruri, poziţii sociale

 sentimente ostile faţă de cei care nu-i admiră în mod evident

 agravările apar mai frecvent în urma pierderilor care le afectează orgoliul

11. Tulburarea de personalitate histrionică

 autodramatizare, expresie teatrală, exagerare a emoţiilor


 pacientul – uşor de influenţat de anturaj sau de circumstanţe

 afectivitate labilă şi superficială

 seducţie inadecvată în comportament

 căutarea continuă a senzaţiilor puternice, a admiraţiei celorlalţi şi a activităţilor în care să

fie în centrul atenţiei

 atenţie exagerată acordată atracţiei fizice

 egocentrism

 autoindulgenţă

 comportament manipulativ

12. Tulburarea schizotipală a personalităţii

 Deficit interpersonal şi social marcat

 distorsiuni perceptuale şi cognitive, cu excentricităţi comportamentale

 excentricităţi vestimentare, în dezacord cu normele sociale

 gândire magică

 idei interpretative ce nu ating intensitatea psihotică

 limbaj plin de metafore, stereotipii

 tendinţa la solitudine, meserii solitare

 capacitate redusă de modulare afectivă

 simptome psihotice halucinator-delirante de scurtă durată


C3 Tulburările nevrotice

Tulburările nevrotice

 tulburări anxios-fobice

 tulburări anxioase

 tulburări obsesiv-compulsive

 reacţii la stres şi tulburări de adaptare

 tulburări disociative

 tulburări somatoforme

Caracteristici:

 slabă amplitudine clinică

 nu prezintă tulburări de conştienţă

 sunt considerate de sorginte exogenă

 nu este important elementul traumatizant, ci importantă este semnificaţia ce i se atribuie

 etiologie preponderent psihogenă

 nu ating nucleul personalităţii

 pot fi declanşate de evenimente imediate

 pot necesita perioada de elaborare între apariţia traumei şi instalarea tulburării

 simptomele apar insidios, debut lent

 se dezvoltă clinic în mod treptat

 au perioadă de constituire, organizare şi remisiune

Tulburări anxioase

 Anxietatea – teamă difuză fără obiect


 prezintă un grad mare de generalizare

 este difuză

 este „lipsită de obiect“

 asociată cu un pericol neprecizat

 nu poate fi controlată de pacient

 manifestări somatice şi neurovegetative

 se manifestă: cronic, permanent / paroxistic

Manifestări somatice:

 tahicardie, palpitaţii, creşterea tensiunii arteriale, dureri/arsuri precordiale, senzaţie de

constricţie toracică

 gastrointestinale: greaţă, senzaţie de gol în stomac, crampe abdominale, uscăciunea gurii,

creşterea tranzitului intestinal

 respiratorii: creşterea ritmului respirator, senzaţia de lipsă de aer, senzaţia de sufocare,

senzaţia de „nod în gât“

 alte manifestări: contracţii musculare, tremurături, fatigabilitate, transpiraţii, ameţeli,

cefalee, parestezii

Tulburări anxioase – modificări genetice

 tulburarea de panică şi agorafobia: transmitere între generaţii, cu o rată între 0,3 – 0,6

(medie-înaltă)

 fobia socială: genetică nesemnificativă

 fobii specifice: factorii de mediu şi condiţionarea sunt mai importante decât transmiterea

genetică
Teorii psihologice

 Psihanalitică: consecinţă a frustrării libidinale

 instinctele inacceptabile, încercând să devină conştiente, determină anxietatea

 când anxietatea este mare, ea creează o evitare a mecanismelor defensive

Tulburări anxioase

 Tulburarea de panică: entitate nosografică ilustrată prin:

 atacuri recurente de anxietate severă

 debut brusc, adesea imprevizibil

 senzaţia de moarte iminentă

 teama de pierdere a controlului

 incapacitate de stăpânire şi de testare a realităţii

 depersonalizare, derealizare

 manifestări neurovegetative

 tendinţa de a ieşi din situaţie

 evitarea ulterioară a situaţiei în care s-a produs atacul

 durata episodului: 8-10 minute

Tulburarea anxioasă generalizată

 teamă excesivă, difuză, generalizată, „liber flotantă“

 teamă proiectată în viitor, premoniţia unui pericol iminent

 îngrijorarea faţă de anumite evenimente: incendii, inundaţii, boală


 manifestările apar zilnic, minim 6 luni

 irascibilitate, iritabilitate

 tremor

 manifestări neurovegetative

 astenie, fatigabilitate

 somn redus, superficial

 debut în copilărie, adolescenţă, la adultul tânăr

 evoluţie îndelungată, continuă, cu oscilaţii – ameliorări sau agravări

 prevalenţă: 5% din populaţia generală

 comorbidităţi: depresia majoră, distimia, tulburarea de panică, abuz sau dependenţă de

alcool, substanţe

Tulburări anxios-fobice

 grup de entităţi clinice ilustrate prin:

 anxietate apărută în legătură directă cu stimulul fobic – fobii specifice

 evită situaţiile ce declanşează starea

 sunt trăite cu disconfort

 nelinişte

 depresie

Fobii specifice

 stare de teamă – fobie – teamă cu obiect

 teama este provocată de prezenţa sau anticiparea unei situaţii sau obiect
 recunoaşterea caracterului excesiv, disproporţionat şi nejustificat al fricii sale

 conţinutul fobiilor este influenţat de cultură, vârstă, sex

 vizează cele mai variate aspecte ale existenţei:

 locuri şi situaţii: claustrofobie, talazofobie, hidrofobie

 boli, sânge, moarte: nosofobie, hematofobie, tanatofobie

 obiecte, animale, aspecte: aihnofobia, zoofobia, misofobia

 evitarea elementelor şi situaţiilor fobogene

 cele mai frecvente şi de cele mai multe ori benigne

 prevalenţă: 20%

 pot să debuteze în copilărie (frica de un anumit animal) sau în perioada adultă

 evoluţia este cronică, dar sunt puţin invalidante

1) Agorafobia

 teama de locuri deschise, care asociază frica de a ieşi singur în public şi frica de mulţime

 apar comportamente de evitare, ce limitează viaţa socială

 tendinţa de refugiere rapidă şi imediată

 simptome depresive şi obsesive

 prevalenţă mai ales la femei

2) Fobia socială

 teama de a se afla în atenţia unor persoane:

 necunoscute, nonfamiliare

 diferite de membrii grupului familial sau de prieteni


 înalt investite în plan social, profesional

 teama de a se afla în situaţii sociale nonfamiliare

 teama că poate fi pus în condiţii jenante, umilitoare

 expunerea la aceste situaţii provoacă stări de panică

 evitarea situaţiilor sociale ca vorbitul, mâncatul în public

 relaţii sociale restrictive

 apare o selectare a participărilor sociale şi se realizează o glisare între evitare şi izolare:

 evitare discretă, redusă la manifestări necesare în public

 evitare difuză, extinsă la aproape toate manifestările

 evitare socială cvasitotală

 Invalidare profesională şi socială

 sentimente de incapacitate, cu diminuarea performanţelor profesionale

 debutul în copilărie sau adolescenţă, poate fi brusc sau insidios

 evoluţie continuă pe tot parcursul vieţii

 tulburarea cunoaşte un grad de agregare familială


C4 Tulburări afective

Episodul maniacal

 dispoziţie expansivă sau iritabilă, alături de:

 polipragmazie

 implicare excesivă în activităţi

 acţiuni riscante materiale

 presiune de comunicare verbală

 logoree, fugă de idei

 tahipsihie

 familiaritate excesivă

 supraestimare cu sentimente de grandoare, supravalorizare

 idei delirante, congruente cu starea timică

 scăderea necesarului de somn

 comportament sexual nediscriminativ

 manifestări halucinatorii

 superficializarea atenţiei, cu distractibilitatea ei

 debutul – de la adolescenţă până la senectute

 evoluţie: instituire rapidă; evoluţie câteva săptămâni sau luni; sfârşitul brusc, ca şi

apariţia, pot fi încadrate de episoade depresive

Hipomania

 stare expansivă uşoară sau moderată, alături de:


 euforie sau dispoziţie arţăgoasă

 sentimentul de bine fizic

 sociabilitate crescută

 relaţionare facilă

 logoree

 creşterea stimei de sine

 reducerea şi superficializarea somnului

 hipoprosexie

Mania fără simptome psihotice

 dispoziţie expansivă

 creşterea presiunii de comunicare

 polipragmazie

 creşterea stimei de sine

 creşterea elanului vital, implicare excesivă

 tulburări hipnice

 comportament nonconformist, riscant

Mania cu simptome psihotice

 asociază faţă de cele anterioare:

 tahipsihie, tahikinezie

 manifestări halucinatorii

 idei de supaevaluare şi de grandoare


 toate tipurile de tulburări maniacale pot evolua ca episoade de sine stătătoare sau în

cadrul tulburării afective bipolare

Episodul depresiv

 dispoziţie depresivă sau iritabilitate

 sentimentul durerii morale

 suferinţă semnificativă, ce nu poate fi înţeleasă de cei care nu cunosc depresia

 pierderea interesului

 pierderea plăcerii

 pierderea elanului vital

 retragere socială

 neglijarea activităţilor anterior căutate

 sentiment de incapacitate profesională

 reducerea debitului verbal

 bradipsihie, bradikinezie

 perturbarea activităţii hipnice

 modificarea apetitului

 pierdere ponderală

 hipoprosexie, hipomnezie

 idei şi acte suicidare

Caracteristici:

 debutul la adultul tânăr: brusc sau insidios

 evoluţia minim 6 luni, urmată de remisiune completă sau parţială


 prevalenţa: 7% la femei, 2,5-3% la bărbaţi

Comorbidităţi:

 anxietate şi atacuri de panică

 abuzul de substanţe, frecvent alcool

 suicidul

Episodul depresiv uşor

 dispoziţie depresivă minim 2 săptămâni

 pierderea interesului şi a plăcerii

 reducerea elanului vital

 dificultăţi în îndeplinirea activităţilor profesionale

 manifestări somatice de acompaniament

Episodul depresiv mediu

 simptome cu grad mai mare de severitate

 un număr mai mare de simptome

 evoluţie minim 2 săptămâni

 invalidare socială şi familială

 simptome somatice mai bine conturate

Episodul depresiv sever

 simptome depresive elocvente

 sentimentul de culpabilizare şi autodevalorizare

 risc suicidar
 invalidare profesională, socială şi familială

Simptome psihotice

 ideaţie delirantă: ruină, sărăcie, negaţie, culpabilitate, incapacitate

 halucinaţii auditive: comentative, de acuzaţie, de condamnare

 halucinaţii olfactive: mirosuri dezagreabile

 bradikinezie până la stupoare

Tulburarea depresivă recurentă

 episoade depresive ce apar în al cincilea deceniu de viaţă

 apar mai frecvent la femei

 durata medie – aproximativ 6 luni

 frecvenţă şi intensitate variabile

 remisiuni de bună calitate

Tulburări afective persistente

1) Ciclotimia

 Episoade de depresie uşoară sau de expansivitate

 manifestări de mică amplitudine clinică

 debut timpuriu sau ca adult tânăr

 durata episoadelor – minim 2 ani

 evoluţie ondulatorie, remisiune de maxim 2 luni

2) Distimia

 dispoziţie depresivă îndelungată:


 în cea mai mare parte a zilei

 în cele mai multe zile

 pe o perioadă de minim 2 ani

 cu remisiuni nu mai mari de 2 luni

 reducerea stimei de sine

 sentimente de incapacitate

 reducerea interesului şi a plăcerii

 retragere socială

 reducerea sau pierderea elanului vital

 astenie şi fatigabilitate

 reducerea randamentului şi a performanţelor

 debutul: precoce – sub 21 de ani; tardiv – după 21 de ani

 evoluţie îndelungată, minim 2 ani


C5 Abuzul şi dependenţa de substanţe

Abuzul

Folosire dăunătoare, nocivă

 administrări permanente şi repetate (1 an)

 perturbarea îndeplinirii obligaţiilor sociale şi familiale

 subapreciază consecinţele dezastruoase ale consumului (somatice, condusul maşinii)

 comorbiditate cu o afecţiune somatică

Adicţia

 nevoie psihică de a consuma substanţa

 obişnuinţa

 subordonarea oricărei activităţi aceleia de a-şi procura drogul, indiferent de consecinţe

Toleranţa

 Necesitatea creşterii considerabile a cantităţilor de substanţă, pentru a ajunge la

intoxicaţie sau la efectul dorit

 diminuarea semnificativă a efectului la uzul continuu al aceleiaşi cantităţi de substanţă

Abstinenţa

 Dezvoltarea unui sindrom specific unei substanţe, datorat încetării sau reducerii uzului

substanţei respective (fizic sau psihic)

 apare deteriorare la nivel profesional, social

Dependenţa

 durata consumului – mare (ani)


 starea fizică şi psihică secundară consumului: fizic – nevoia irepresibilă; fizic – toleranţă,

sevraj

Criterii de diagnostic pentru sindromul de dependenţă

 Substanţa luată în cantităţi mari şi pe o durată mai mare de timp decât a intenţionat

 dorinţa puternică şi persistentă sau eforturi infructuoase de a înceta sau controla utilizarea

substanţei

 activităţile sociale sau profesionale sunt abandonate din cauza consumului de substanţe

 pierderea unei mari perioade de timp pentru a procura substanţa, a o folosi sau pentru

recuperarea din efectele sale

 consumul de substanţe se menţine în ciuda consecinţelor nocive ale acesteia

 apariţia sindromului de abstinenţă (sevraj) la oprirea consumului

 evidenţierea toleranţei

Principalele tipuri de droguri

 opiacee (heroină, metadona

 marihuana (canabis)

 cocaină (crack)

 anxiolitice şi sedative (meprobamat, diazepam)

 amfetamine (Ecstasy)

 tutunul

 alcoolul

1. Opiul (heroina, metadona)


 Intoxicaţia: apare în timpul sau la câteva ore de la consum, cu senzaţia de „confort

psihic“

 nervozitate, iritabilitate, agitaţie sau bradikinezie

 tulburări de formă ale gândirii, incoerenţă

 hipoprosexie, hipomnezie

 somnolenţă până la comă

 Delirium de intoxicaţie: stare confuzională, cu deteriorare auto- şi allopsihică

 manifestări psihotice: iluzii şi halucinaţii calopsihice şi ideaţie delirantă

 tulburări dispoziţionale cu expansivitate, disforie

Sevrajul la heroină

 Întreruperea sau reducerea cantităţii de opioid

 timp minim de utilizare – 2 săptămâni

 apare până la 10-20 zile de la ultima administrare

 anxietate

 greaţă, vărsături

 diaree

 rinoree, hiperhidroză, hipersecreţie lacrimală

 mialgii, frisoane, piloerecţie

 insomnii

 midriază

 febră

 durează 6-7 zile


2. Canabis (marihuana)

 Intoxicaţia: consum recent de canabis

 stare de expansivitate pe fundal de anxietate

 necoordonare motorie

 incoerenţă ideo-verbală

 lentoare în mişcări, retragere socială

 perturbarea sentimentului de trăire a timpului (alungire, distorsionare) şi de apreciere a

duratelor

 hiperemie conjunctivală

 tahicardie

 senzaţie de uscăciune a gurii

 stare confuzională cu:

 manifestări senzoriale psihotice: iluzii, halucinaţii calopsice

 ideaţie delirantă

 apar la câteva minute de la administrare, persistă 3-4 ore

 la oprire: greaţă, vărsături, irascibilitate

Anxiolitice şi sedative (meprobamat, diazepam)

Intoxicaţia: datorată consumului recent

 tulburările apar în timpul sau imediat după consum

 familiaritate inadecvată
 labilitate emoţională

 incoerenţă ideo-verbală

 incoordonare motorie

 hipoprosexie, hipomnezie

 blackout-uri, cu amnezia datelor şi evenimentelor recente

 manifestări halucinatorii

 stupor, comă

Sevrajul – datorat opririi sau reducerii dozelor

 apare la 6-7 ore până la zile de la ultima administrare

 după consumul îndelungat şi la doze mari

 tahicardie, tremor

 greaţă, vărsături

 reducerea activităţii hipnice

 anxietate, disforie

 nelinişte sau agitaţie psihomotorie

 iluzii şi halucinaţii auditive, vizuale

 ideaţie delirantă

 durează 2-3 săptămâni

3. Cocaina (crack)

 Administrare prin inhalare, injectare, fumat

 Intoxicaţia: apare în timpul administrării sau la 2 ore după oprirea consumului

 tendinţa exagerată de comunicare, familiarism


 agitaţie psihomotorie

 manifestări halucinatorii

 incoerenţă ideo-verbală

 ideaţie delirantă

 reducerea şi superficializarea somnului

 greaţă, vărsături

 stare confuzională, comă

 tahicardie, oscilaţii tensionale

 activitate onirică amplă, vise dinamice, scenice, cinematografie

 agitaţie psihomotorie

 comiterea de acte antisociale, până la crimă

 Supradoza duce la oprirea inimii şi stop respirator

 Sevrajul datorat opririi sau reducerii consumului de cocaină:

 apare la câteva ore sau zile

 iritabilitate, labilitate dispoziţională

 tulburări ale activităţii hipnice, insomnii

 senzaţie de epuizare fizică

4. Amfetaminele (Ecstasy)

 Intoxicaţia – apare în timpul consumului

 drog sintetic cu posibilitate rapidă de dependenţă

 stare de euforie

 sentimentul de creştere a forţei, a energiei


 senzaţie fizică specială

 scăderea apetitului

 Sevrajul se manifestă prin:

 transpiraţii, tremor, frisoane

 greaţă, vărsături

 nelinişte, irascibilitate

 halucinaţii vizuale caleidoscopice

 ideaţie delirantă, urmată de comportament delirant

5. Tutunul

 35% din populaţia generală

 Intoxicaţia se manifestă prin:

 iritabilitate, irascibilitate

 anxietate, dispoziţie depresivă

 pigmentare a tegumentelor, dinţilor, sclerelor

 voce masculinizată

 apariţia precoce a ridurilor

Indicaţii ale severităţii dependenţei şi abstinenţei:

 aprecierea conform căreia prima ţigară a zilei este cea mai dorită, savurată,

necesară demarării acţiunii

 fumatul imediat după trezire, înaintea oricărei activităţi

 consum mai mare în prima parte a zilei

 continuarea fumatului în condiţiile existenţei unor afecţiuni somatice


Sevrajul

 apare în primele 24 de ore de la oprirea fumatului

 nelinişte, iritabilitate, anxietate

 hipoprosexie

 insomnie

 dispoziţie depresivă sau disforie

 palpitaţii, bradicardie

 creşterea apetitului cu supraponderalitate

 perturbarea funcţionării profesionale şi sociale mai accentuată în prima săptămână a

sevrajului

 simptome ce durează o lună, iar dorinţa persistă 6 luni

6. Intoxicaţia cu cafeină

 Manifestări datorate consumului de cafea ce depăşeşte 250 mg (2-3 ceşti pe zi)

 iritabilitate, excitabilitate, nerăbdare

 tahicardie, cu sau fără aritmie

 creşterea nevoii de comunicare

 congestie facială

 tremor al extremităţilor

 accelerarea tranzitului intestinal

 diureză

 agitaţie psihomotorie

 perturbarea activităţii profesionale (şcolare), sociale


Sevrajul la cafeină

 În cazul consumului zilnic şi în doze semnificative

 Oprirea sau reducerea cantităţii zilnice duce la:

 astenie, surmenaj

 somnolenţă

 anxietate asociată cu depresie

 greţuri, vărsături

 perturbarea activităţii zilnice

7. Alcoolismul

 Dicţionarul Larousse: „dependenţa de alcool şi ansamblul manifestărilor patologice

datorate acestei dependenţe”

 Fouquet: „pierderea libertăţii de a se abţine de la alcool”

 OMS: ansamblul de dizabilităţi provocate de alcool”

 Magnus Huss, 1949: Alcoolism

 Afecţiuni gastro-enterologice, neurologice, psihiatrice, cardiologice, determinate de

consumul de alcool

 Termenul anterior: „darul beţiei”

Istoric

 Preistorie: suc de fructe zaharat – băutură cu proprietăţi psihotrope speciale; scop mistic

şi sacru

 Mierea – primul îndulcitor al băuturilor

 Sumerienii – vinul şi berea


 Chinezii – vinul

 Grecia şi Roma antică: arta cultivării şi selecţionării viţei de vie

 Biblia şi Vechiul Testament: vinul – scop de a elogia sau de a avertiza

 Evreii – foloseau vinul de sărbători

 Sec. VII: Mahomed interzice consumul de alcool (vin), care întinează puritatea sufletului

 Sec. VII – arabii descoperă arta distilării „apei de foc”: prepararea tincturilor, consumate

ca băutură

Clasificări:

Jellinek:

 alfa – de natură psihologică, folosit pentru a suprima durerea

 beta – consumul de alcool de lungă durată, asociază complicaţii somatice

 gamma – pierderea controlului în consum, semne de sevraj, consecinţe socio-profesionale

 delta – incapacitatea abstinenţei, fenomene de sevraj

 epsilon – dipsomania

 Cea mai veche clasificare, cu cea mai lungă validitate

T.F. Babor (1992):

 A – apollinic: debut tardiv; factori de risc în copilărie, dependenţă socială moderată,

consecinţe sociale minore, disfuncţii psihopatologice

 B – bachusian: debut precoce; numeroşi factori de risc în copilărie, pedigree încărcat,

asociază şi consumul de alte substanţe, consecinţe sociale importante

Tradiţii
 ţările nordice: consum de bere sau alcool din cereale; ingerat în afara meselor; relativ

zilnic

 ţările sudice (România): vinul şi alcoolul din fructe; consum în cadrul meselor

Prevalenţa:

 mai mare la bărbaţi decât la femei

 mai mare în medii sociale defavorizate

 mai mare în societăţile care acceptă consumul de alcool

 mai mare la meserii ca: şoferi, barmani

 mai mare la pacienţii cu tulburări de personalitate

Cauzele abuzului de alcool:

1. Teoriile psihologice:

 alcoolul reduce tensiunea psihică

 creşte sentimentul de putere

 scade nervozitatea

 înlătură stresul

2. Teoriile psihodinamice:

 rolul dezinhibitor al alcoolului

 scade anxietatea

3. Teoriile comportamentale:

 rolul de răsplată al alcoolului

 reconfortarea de moment duce la repetarea consumului

4. Teoriile biologice:
 centrate pe genetică

 riscul de consum este de 3-4 ori mai mare la rudele directe ale alcoolicilor

 risc crescut pentru copii ce provin din părinţi alcoolici

Efecte fizice produse de alcool

 SNC: atrofie corticală şi cerebeloasă; convulsii; stări confuzionale; polinevrită periferică;

nevrită optică

 Aparatul digestiv: gastrite, ulcere, pancreatită, hepatită cronică, ciroză

 Sindroame de malabsorbţie: deficite vitaminice, hipoproteinemie, encefalopatie,

hipoglicemie, anemie

 Alterarea funcţiilor imunitare: risc crescut de cancer, TBC

 Aparatul cardio-vascular: cardiomiopatie

Intoxicaţia alcoolică acută (Beţia Vulgaris)

 manifestări clinice datorate consumului recent

 labilitate dispoziţională

 facilitatea comunicării, extraversie, încredere

 hipoprosexie, hipomnezie

 bradipsihie

 incoerenţă ideoverbală

 dizartrie

 incoordonare motorie, obnubilare, comă

Tulburarea de sevraj (delirium tremens)

 urgenţă medicală cu risc vital


 toleranţa şi dependenţa instalate

 durata consumului: ani

 oprirea consumului intempestiv: voluntar sau involuntar

 debut de câteva ore până la 72 ore

Sevrajul necomplicat

 Semne psihice: insomnii, coşmaruri, iritabilitate, anxietate, tulburări de somn

 semne fizice: transpiraţii nocturne, tremor al extremităţilor, tahicardie, greaţă, vărsături,

hiperemie facială, midriază

 se remite prin tratament specific sau reluarea consumului

Sevrajul complicat (delirium tremens)

Semne psihice:

 stare confuzională

 dezorientare temporo-spaţială

 tulburări ale atenţiei şi memoriei

 iluzii şi halucinaţii vizuale

 idei delirante fragmentare (delir profesional)

 anxietate

 agitaţie psihomotorie, hetero- sau autoagresivitate

 insomnii, somn cu vise terifiante, zoopsice

 crize convulsive de tip grand mal

Semne somatice:
 facies hiperemic, transpiraţii, tremor al extremităţilor, tahicardie, febră, greaţă, vărsături,

tegumente deshidratate, polineuropatie

Alte complicaţii:

 tulburări psihotice: halucinoza Wernike

 sindromul amnestic Korsakoff

 demenţa asociată consumului de alcool

 depresia la alcoolici
C6 Alte tulburări

Tulburarea obsesiv-compulsivă

 gânduri obsesive sau acte compulsive recurente

 obsesii: imagini sau impulsuri ce apar sub formă stereotipă în mintea pacientului

 sunt supărătoare

 pacientul încearcă fără succes să le reziste

 sunt recunoscute ca gânduri proprii

 au conţinut neplăcut, lipsit de sens

 compulsiile sau ritualurile: acte sau comportamente repetitive, stereotipe

 se desfăşoară în plan motor sau ideativ

 se produc cu scopul prevenirii sau reducerii manifestărilor obsesive

 debutul în copilărie sau la vârsta adultă

 instalare bruscă sau insidioasă

 evoluţia este continuă, cu ameliorări sau agravări

 prevalenţă 2-3% din populaţia generală

 comorbiditate: tulburare de panică, manifestări depresive, consum de substanţe

TOC cu predominanţa ideilor şi ruminaţiilor obsesive

 idei, imagini mentale sau impulsuri la acţiune

 variabile în conţinut

 provoacă suferinţă

 imagini mentale recurente, străine eului

 ideile au conţinut inutil


 îndoieli, dubitaţii, dificultăţi de deliberare

 acte compulsive (curăţenie) şi verificări repetate pentru a se asigura că nu se dezvoltă o

situaţie potenţial periculoasă

 ritualuri obsesive efectuate pentru a îndepărta riscuri sau pericole imaginare

 substratul comportamentului este teama privind un pericol relativ

Tulburarea posttraumatică de stres

 răspuns întârziat şi/sau prelungit la un eveniment sau situaţie stresantă

 existenţa unei situaţii catastrofale (incendiu, inundaţie, cutremur) care determină:

 stare de suferinţă marcată

 reducerea capacităţii de rezonanţă afectivă

 momente de retrăire a situaţiei catastrofice prin:

 flashback-uri, manifestări onirice terifiante

 manifestări fobic-anxioase declanşate de stimulii evocatori

 teama reeditării situaţiei iniţiale

 evitarea stimulilor asociaţi cu trauma psihică

 anhedonie

 tocire emoţională, detaşare de alţi oameni

 nereactivitate la ambianţă

 reducerea sau pierderea elanului vital

 reducerea dorinţei de a trăi, de a cunoaşte şi a iubi

 manifestări neurovegetative

 reducerea activităţii hipnice


 stări anxios-depresive, cu risc suicidar

 forma poate fi: acută (sub 3 luni) sau cronică (peste 3 luni)

 forma cu debut tardiv: apar manifestări după 6 luni de la situaţia traumatizantă

Tulburarea de adaptare

 Stări de suferinţă subiectivă, de afectare emoţională

 interferează cu performanţele şi cu funcţionarea socială

 existenţa unui eveniment stresant de viaţă sau a unei schimbări majore (imigraţia)

 dispoziţie depresivă, anxietate

 sentiment al incapacităţii de a face faţă sau de a planifica viitorul

 tulburări de conduită (comportament agresiv, antisocial)

 apare la maxim 1 lună de la evenimentul stresant

Tulburări disociative

 pierderea parţială sau completă a unei integrări normale între:

 amintirile trecutului (pe baza cărora operăm)

 senzaţiile (selectate) prin care ne orientăm

 controlul mişcărilor (prin care executăm)

 conştiinţa identităţii şi unităţii eului, care elaborează, armonizează, direcţionează

demersurile

 debutul şi sfârşitul sunt de obicei bruşte

 unele tipuri de tulburări disociative tind să se remită după câteva săptămâni sau luni

 formele cronice (anestezia, paralizia) se pot dezvolta dacă debutul este asociat cu

dificultăţi interpersonale
 cauzalitate psihologică, o clară asociere în timp cu probleme şi evenimente stresante sau

relaţii perturbate

Amnezia disociativă

 pierderea memoriei pentru evenimente recente importante

 amnezia este centrată pe evenimente traumatice, stresante

 tulburarea mnezică este variabilă, diferită:

 de la un moment la altul

 de la un interlocutor la altul

 pacientul este în „căutarea atenţiei” şi în „chetă de afecţiune”

 acceptarea senină a situaţiei – la belle indiference

 perturbarea activităţii profesionale şi sociale

 debutul la orice vârstă, ocazionat de situaţii stresante

 evoluţia este episodică, de la câteva ore la câţiva ani

 prevalenţă mai înaltă la femei

 comorbidităţi: tulburări depresive, acte suicidare, comportament disocial

Fuga disociativă

 plecarea bruscă, imprevizibilă, nemotivată

 departe de domiciliu

 spre locuri cunoscute şi semnificative afectiv

 pentru zile sau săptămâni

 se menţine autoîngrijirea bazală


 îşi poate asuma o nouă identitate

 revenirea, cu reluarea activităţii iniţiale la acelaşi nivel de competenţă

 amnezie asupra perioadei parcurse

 amnezie asupra identităţii pe care a avut-o în timpul acesteia

 durata tulburării: ore, zile, săptămâni, luni

 este cunoscută în unele culturi sub denumirea de:

 amok – în unele zone ale Pacificului

 latah – în Indonezia

 posesiune – în India

 ataque de nervios în America Latină

Stuporul disociativ

 existenţa în antecedentele imediate ale unei situaţii psihotraumatizante

 slabă sau imposibilă comunicare verbală

 slabă responsivitate senzorială

 hipokinezie sau akinezie

 un grad de perturbare a conştiinţei

Tulburarea de transă şi posesiune

 pierderea sentimentului de identitate personală

 pierderea capacităţii de testare a realităţii

 impresia că este condus de altă personalitate, spirit, divinitate

 set restrâns de mişcări, posturi sau verbalizări

Tulburări disociative motorii


 paralizia (parţială sau completă) a unui membru sau a unei părţi dintr-un membru

 ataxie, incoordonarea membrelor inferioare

 astazo-abazie cu incapacitatea de a menţine poziţia ortostatică

 tremor al unui membru sau al întregului corp

Tulburări somatoforme

 grup de entităţi clinice caracterizate prin:

 acuze aparent somatice multiple şi diverse

 convingerea pacientului că suferă de o afecţiune neelucidată

 preocuparea intensă pentru efectuarea sau repetarea unor investigaţii edificatoare

 în realitate, analizele au rezultate negative

 primesc asigurări că nu există nici o afecţiune somatică

 prezenţa unor eventuale semne sau dereglări nu explică îngrijorarea pacientului

 debutul şi evoluţia sunt corelate cu existenţa unor situaţii stresante

Tulburarea de somatizare

 afecţiune clinică ilustrată prin:

 multiple acuze somatoforme recurente, fluctuante

 asociate cu stări depresive sau anxioase

 pot apărea în aria oricărui aparat sau sistem; cel mai frecvent: cardiovascular,

gastrointestinal, cutanat sau sensibilitate dureroasă

 nespecifice şi lipsite de semnificaţie pentru boala invocată

 neconfirmate de investigaţiile paraclinice

 existenţa unui lung istoric de contacte medicale, investigaţii


 un grad semnificativ de perturbare a activităţii profesionale şi sociale

 debut în adolescenţă sau la vârsta adultă

 prevalenţă mai înaltă la femei

 comorbiditate: tulburări anxioase, depresive, tulburarea histrionică a personalităţii

Tulburarea somatoformă nediferenţiată

 entitate clinică reziduală, asemănătoare cu tulburarea de somatizare, dar cu:

 tablou clinic mai puţin elocvent, mai şters, mai estompat

 ilustrat prin manifestări somatoforme în special gastrointestinale sau genitourinare

 evoluţie de minim 6 luni

Tulburarea hipocondriacă

 entitate clinică ilustrată prin:

 grija obsesivă sau convingerea fermă că prezintă o boală somatică severă

 acuze somatoforme persistente ca:

 preocupări intense asupra aspectului fizic, pentru extremitatea cefalică, cu teama apariţiei

unor defecte

 interpretarea ca anormale a unor senzaţii fizice banale

 caracterul migrator al acuzelor şi preocupărilor

 ignorarea rezultatelor negative ale investigaţiilor

 neîncrederea sau minimalizarea asigurărilor asupra stării de sănătate

 debutul are loc în adolescenţă sau la adultul tânăr

 evoluţia este îndelungată (minim 6 luni) şi fluctuantă

 perturbarea sau invalidarea activităţii socio-profesionale


 prevalenţă 6-7%, fără diferenţe între sexe

Tulburarea somatoformă dureroasă

 entitate clinică ilustrată prin:

 durere severă, persistentă

 localizată într-una sau mai multe arii corporale

 produce suferinţă

 determină perturbarea sau invalidarea activităţii socio-profesionale

 etiologia durerii poate fi corelată cu situaţii stresante, frustrante sau cu „factori

psihologici”

 evoluţia durerii poate fi:

 acută – durata maxim 6 luni

 cronică – durata minim 6 luni

 prevalenţa 10-12%, mai ales la femei