Sunteți pe pagina 1din 218

Constantin N.

Străchinaru

VARIAŢIUNI SIMFONICE

poeme
Constantin N. Străchinaru

Cuvânt înainte

Orice titlu se străduieşte să sugereze înţelesul unui


conţinut. Este cheia firului verde al unui text. El aruncă
lumină pe suprafaţa şi în intimitatea textului. Dă
perdelele-n lături, deschide ferestre, descuie uşi, asigură
accesul la conţinut. Creează audienţă.
Variaţiuni simfonice şi portativele de pe coperţile
exterioare volumului trimit mai degrabă la domeniul
muzicii.
Cum poezia beneficiază, prin excelenţă, de factori
simfonici, rima şi ritmul, armonia ideatorie, adecvarea
intitulării la poezie nu mai deconcertează pe nimeni.
Rima şi ritmul sunt prezenţe active ale coeziunii
melodice care ne face să afirmăm că poezia îşi are
muzica ei, realitate care motivează dubla semnificaţie a
cuvântului carmen, în latină, = poezie şi cântec şi un
întreg registru de semnificaţii adiacente : vrajă,
exprimare magică, profeţie, cheie orientativă, etc, etc.
Un exemplu : « In nova fert animus mutatas dicere
formas Corpora : di, coeptis nam vos mutastis et illas
Adspirate meis, primaque ab origine mundi Ad mea
perpetuum deducite tempora carmen ! »1

1
Metamorphoseon Libri – Liber Primus. Lectorul poate observa
familialitatea limbii române cu limba latină încât traducerea nu o
mai considerăm necesară.

7
Variațiuni simfonice

Scandarea textului ovidian face şi mai sensibilă


simfonia căreia portativul nu are ce-i mai adăuga.
Şi dacă rima şi ritmul acopăr cel de-al doilea
termen al sintagmei titlului, diversitatea conţinutului îl
motivează pe cel dintâi.
Motivaţia dezordinii tematice şi cronologice ţine
de aceeaşi logică explicativă pe care am folosit-o şi-n
prefeţele volumelor anterioare: preîntâmpinarea
plictisului, căruia o ordine tematico-aritmetică i-ar face
loc, şi-n al doilea rând, un rol activ l-a avut recuperarea
unor manuscrise ascunse prin cufere, valize, mape, în
lunga noapte bolşevică. De altfel, descoperirea lor a fost
impulsul decisiv al realizării acestui volum pe care îl
dedic lectorilor mei, tineri de preferinţă dar indiferent de
ani, tuturor le urez reconfort intelectual şi sensibilizator
în suişul spre umanitate.

Constantin N. Străchinaru

8
Constantin N. Străchinaru

Consonanţa Mărţişorului
Drei Prof. Univ. Dr. Cristina Ghiciuc

Nici o dată, în an nu mi-i


intimă ca ziua-n care
seva suie-n orice floare
idealurile lumii.

Vii emoţii sunt în stare,


în acest prim pas al lunii,
să ne lege cu-al minunii
aur răspândit de soare.

Perspectiva nemuririi,
din simboluri, creşte-n dorul
din miracolul Iubirii.

Arderea se dă pe faţă
şi ne-nvaţă că izvorul
este Dragostea de Viaţă.

2018

9
Variațiuni simfonice

Stare de iubire

În toate sferele
sunt gânduri încinse,
în august, perele
sunt becuri aprinse.

Pe o axă de aur
aleargă un taur.

Acestea-s nişte concepte suspecte


pe care, iubire, tu le dictezi,
arzând, ca-n nişte amiezi,
bârfelile mahalalei abjecte.

Sunt tânăr şi nu sunt cuminte,


umblu ca Adam prin livadă,
când din cer stau gata să cadă
stele cu tezaurul lor de cuvinte.

Căldura din mine şi cea de afară...


trag linii şi fac socoteli:
mireasa are prea multe beteli,
şuieră trenul plecarea din gară.

1947

10
Constantin N. Străchinaru

Poezia

Când soarta lumii e pusă-n joc,


poezia îi sare în ajutor,
caută repede-un ac de cojoc
lăcustelor năvălite-n ogor.

Şi ca să aibă mai mult spor,


îşi căleşte tăişul satiric în foc
de stejar şi brad, la un loc
cu şfichiul pamfletelor.

E bine ca oricine să ştie:


să nu se lege la cap de nu-l doare,
să stea atent în picioare,
ca poezia la datorie.

Cu această orientare anume,


poezia-i făcută să circule-n lume.

1968

11
Variațiuni simfonice

Pamflet actual

Şleahta asta de penali


ar vrea să le fim hamali;
sunt aproape trei decenii
de când hoţii se cred genii;
și-ncă s-ar mai vrea stăpâni
pe Ţară şi pe Români.

Au promis lapte şi miere


ca să-i ţină la putere
cei ce i-au votat, ca proştii,
pe aceşti şacali şi monştri.

Mustăcioară şi ai lui
stau la cârma jafului,
secundaţi de un scorţos,
impostor şi veninos...
restul sunt de gelatină,
sfertodocţi plini de toxină,
bolşevici ce-acuşi-acuşi
o să-i văd prinşi în cătuşi.

2018

12
Constantin N. Străchinaru

Indiscreţie

Între intenţie şi dor,


uşor îşi face loc o sete:
să scriu mai multe consonete
pe înţelesul tuturor.

Ideile, nişte vedete,


din sfera înălţimilor,
sunt cheile oricărui zbor
pe neştiutele planete;

Sunt exerciţii de-ntreţinere


a tonusului din mişcarea
apelor ce lărgesc marea
şi rămân veşnic tinere,

amplificând speranţele
şi reducând distanţele...

2018

13
Variațiuni simfonice

Majoritatea e o jalnică minoritate

Hoţii strigă: „Prindeţi hoţii!”


dar ei sunt tâlhari cu toţii;
trei decenii de când stau
la conducere şi au
supt de vlagă-acest popor,
şi-n prezent, încă mai vor
să-l sugă şi-n viitor...

Repet, de-acu-s trei decenii


de când ne fură viclenii,
sub pretext că ei ar fi
în majoritate şi
au tot dreptul ca să-şi facă
de cap, pe aceeaşi placă
bolşevică şi opacă.
Dar ei nu spun, că la vot
din popor, s-a dus un ciot,
care s-a simţit netot,
crezând că le-ór pune-n bot
purcei cu subcozi cu tot.

şi-astfel o minoritate
a pus mâna pe cetate
şi-o stoarce ca pe-o lămâie
din dovleacă în călcâie.

14
Constantin N. Străchinaru

Istorie

Trăim cu arma la picior,


de veghe, în Carpaţi, ca brazii
cinstim cu-altare camarazii –
eroi de-a lungul veacurilor.

Luptând cu orişice invazii


de stoluri ale corbilor,
prin ei suim în viitor
cu-ale istoriei ocazii.

Căci, dacă azi suntem ce-am fost


daco-români, în Ţara noastră,
e că o Pasăre Măiastră

cântă-n credinţa strămoşească


şi-n limba noastră românească,
al nostru mesianic rost.

2011

15
Variațiuni simfonice

Contrastele în joncţiune

Între efemer şi etern,


discern
petale de nea ce s-aştern
pe mâna mea,
revenind la forma anterioară:
de ape.

Totu-i atât de aproape!...


în această seară,
departele este colea,
Moş Crăciun,
plin de mister,
vine din cer
bun,
sfânt,
pe întregul pământ.

Lumea îi iese în cale


cu prunci, colinde şi osanale.

1998

16
Constantin N. Străchinaru

Aduceri aminte

Cireşile au dat în pârg,


sporesc aromele grădinii,
măicuţa este dusă-n târg,
eu sunt la masa de cărţi plină.

Scriu poezii, fac rezumate,


uşa-i deschisă ca să intre
soarele verii, jucând printre
atâtea visuri ce-mi dau coate.

Ies în ograda numai pui


şi păsări care îşi fac veacul,
m-aşteaptă-n rama lui cerdacul
din care în cireş mă sui.

Am ale veseliei chei,


funcţia lor e ca o miere;
aud portiţa... oare cine-i?
Măicuţa vine-ntre panere.

17
Variațiuni simfonice

Mă prinde sărutarea ei,


vin şi pisici şi căţeluşa
şi toţi ajungem pân’la uşa
deschisă, uşă-a dragostei.

Răţuşti, găini vin colorate,


spre prag, înflorind locul tot
cu romaniţă şi troscot;
Doamne, ce clipe minunate!

1977

18
Constantin N. Străchinaru

Noutate

Iubire în muguri, ce dulce mă-nţepi


şi-n zori, uneori, mă şi usturi!
Gândule, ştiu că tot nu pricepi
de ce florile se deschid între soare şi musturi.

De ce ca şi ele muzical mă-ndrept


să râd dimineţii în prag?
Măicuţa m-a-nvăţat o baladă cu drag,
ce-mi naşte pui de mierlă în piept.

Uneori mi se pare, că pe undeva


cineva, în emoţii, m-aşteaptă...
Dragostea mea e la prima treaptă,
mugurii ei nu mă pot întreba;

alteori mă simt ca în cleşti


din care nimeni nu iese;
Iubire, iubire, ce dulce eşti
cu tainele tale neînţelese.

1944

19
Variațiuni simfonice

Contrast

Ne încearcă-adesea norii
propriilor slăbiciuni,
nu vedem ce mari minuni
scot la suprafaţă zorii.

de nu semeni, ce s-aduni?
n-ai ce da la valul morii!
cântecul privighetorii
nu-l auzi prin meri şi pruni.

şi ce naltă sărbătoare
e ziua de Sântilii!
Ceru-i plin de ciocârlii

şi copiii merg la scaldă;


Sfântul coace pe ogoare
cuptoare de pâine caldă.

2018

20
Constantin N. Străchinaru

Definire – pamflet

Impostorii sunt penalii,


toţi canalii,
ca şacalii, atacând justiţia,
extinzând corupţia...

Nişte obiele, numai colţi,


numai măsele,
de nu poţi să te dezvolţi
de aceşti limbuţi, fudui,
ieşiţi parcă din Bahlui

şi din fundul iadului,


dându-se izvor de volţi,
ca lumea să-i vadă bine
şi în timpul care vine
cum au fost,
ce-au fost şi cine...

2018

21
Variațiuni simfonice

Schiţă de portret

Incultura e în stare
să se ia la braţ cu ura,
nu-şi ţine limba în gura
ieşită la drumul mare.

Nu ştie ce e căldura
verii când plouă cu soare
şi când plantele în floare,
reîntineresc natura.

Trăieşte din indiscreţii –


le propriilor ei ciulini;
ar vrea ca să tragă-n spini

şi să dea de toţi pereţii


dragostea dintre lumini –
le frumuseţilor vieţii.

2018

22
Constantin N. Străchinaru

Preeminenţa naturii

Plouă
cu rouă
şi soare;
inima mea,
însetată, bea,
această distilată licoare.

Mă bucur că lumina
ia în braţe grădina
şi o umple de floare.

Este o zi
cum poate fi
numai înflorirea
de nuferi pe ape;
bujorii încep să crape,
că nu-i mai încape
iubirea.
1947

23
Variațiuni simfonice

Dragostea face minuni

Postesc miercuri, vineri, luni


şi mă simt mult mai în stare
ca să ies la o plimbare
cu-ale mării acţiuni;

marea vieţii noastre care


are-atâtea pasiuni,
făcătoare de minuni,
la a dragostei chemare.

Căci iubirea, doar ea are


energia din izvoare
să-nfrunte orice dezastre,

ea-i colacul de salvare-


a armoniei dintre astre
şi a mântuirii noastre.

2018

24
Constantin N. Străchinaru

În vacanţa mare

Este-o vară, ca-n poveşti!


Încep să se coacă
româneştele mere domneşti
şi strugurii de busuioacă

Se plimbă copilul ce-am fost


pe sub arcade policrome
pline de forme, vitamine şi-arome,
toate cu rost
în acest post
al Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel.

Între atâtea poame,


uiţi de foame,
uiţi de mâncare
şi laşi spiritul să zboare
ca ciocârlia
în cerul senin,
ce apără glia
satului meu, Bohotin.

1943

25
Variațiuni simfonice

Şi totuşi

Trec săptămânile, trec anii...


când tragi linie şi-aduni,
vezi, că printre-aluviuni,
unele-amintiri sunt stranii.

Doar iluzii, mere în pruni,


castele în nişte Spanii
unde nobili tocau banii
de aur, în pasiuni.

Autentice regrete îţi încearcă inima..


oftezi şi, pe îndelete,
ştergi adrese, telefoane, rupi caiete

şi te luminezi de minima
satisfacţie că, totuşi,
ai plantat pe valuri lotuşi.

2018

26
Constantin N. Străchinaru

Cu ochii peste tot

De când mă ştiu,
timpul nu e
bătut în cuie;
în mine suie
un cântec viu.

Dau ochii roată,


prin lumea toată:
edificii şi-avarii,
micii şi marii,
bucurii şi tristeţi,

relele şi bunele acestei vieţi;


biologism şi vis,
exuberanţă şi plictis,
aripă deschisă
şi o tinereţe ucisă...

Dacă nu aş fi poet
aş muri încet, încet...

1978

27
Variațiuni simfonice

Ascultă şi înţelege

Există un izvor de viaţă vie


din care orice însetat poate să bea;
acest izvor dăruitor e dragostea
de Dumnezeu, de semeni şi de glie.

Şi-n ea se află-o altă bucurie,


profundă, luminoasă – asemenea
colindului de îngeri de sub stea,
la ieslea Pruncului Iubirii din Vecie.

Depinde cum gândeşti şi în ce crezi,


ca să te simţi că zbori în viaţa ta;
ascultă, înţelege, nu uita

fluenţa sevei ce aleargă prin conducte,


nici înfrăţirea vrajei din livezi
când florile îşi trec vitalitatea-n fructe.

2018

28
Constantin N. Străchinaru

Timp august

Ale căldurii fluide oglinzi


dau energia
ce coace via,
pe-ntinderi cât cu ochii cuprinzi.

Pe un covor,
de mohor,
sunt în rol,
florile de troscot şi muşetel
pe care ne dăm rostogol,
printre arome de otonel.

Toată natura
râde cu gura
copiilor, în vacanţa mare:
libertate şi timp ,
pui de zei în Olimp
şi-o atmosferă de sărbătoare.

2000

29
Variațiuni simfonice

Preadolescenţa

E şi foc, este şi pară,


nu-şi mai află statu-n loc,
oală-n fierbere pe foc,
tren ce şuieră în gară.

Este ca o căprioară,
ziua, noaptea-s ale ei,
simte pulsul dragostei,
nu suportă tras pe sfoară.

Visul ei, precum un cerb e


cu oricine se măsoară,
simte-n inimă că-i fierbe
sângele şi-ntâia oară,

vrea să zboare unde-acum e


numai dorul şi-a lui lume.

2018

30
Constantin N. Străchinaru

Pe Rarău

Aeru-i viu
ca un rachiu,
flămânzii de iubire şi vis
suie Golgota, spre Paradis:

sunt cruciaţii
oricăror naţii,
sunt rugul aprins,
în adins,
de cei ce vor
un alt viitor,
al tuturor,
vis-dor
în continuă înflorire,
prin iubire.

Mi-e pieptul plin


de-acest divin
spaţiul carpatin
ce mă-nconjoară,
ca o comoară
în care, fericit, mă-nchin.

1981

31
Variațiuni simfonice

Preadolescenta

Este foarte evidentă


o decentă constatare:
dulce-i prima sărutare
pentru-o preadolescentă!

Făt Frumos, desprins din soare


e-o prezenţă permanentă;
fata-i uneori, absentă
la cerinţele şcolare.

E cu mult mai grijulie


la uitatul în oglindă,
are multă energie

încât ar putea să prindă,


în intim caietul ei,
tot misterul dragostei.

2018

32
Constantin N. Străchinaru

Ulysse

Când pe sub val, şi când pe val,


suntem mereu în căutare
de linişte pe-ntinsa mare
a dragostei de ideal.

În taina dintre crez şi ape,


dintr-un adânc şi ceru-nalt,
gonim pe-al timpului asfalt
dorind de ziuă să se crape.

Când, uneori, mai slab e-avântul,


ispitele ne înghit clipele,
dar noi ne ţinem legământul
şi nu-nchidem aripele.

Căci viaţa noastră un galop e,


şi prea ades ne-ncearcă vântul;
Ulysse, unde e pământul
cu ale noastre Penelope?...

Să ne-ncălzim la pieptul lor,


pansându-ne şi rănile
şi să ne umple cănile
cu visul - dor
mântuitor.
1960-Periprava

33
Variațiuni simfonice

Preadolescentul

Îl încercă-o răsculare –
a simţurilor, împreună
cu ce nu ar vrea să spună,
are-ngândurări bizare...

Preferă-n nopţile cu lună,


să nu doarmă, şi e-n stare
ca să meargă în picioare
pe o mare în furtună.

Uneori are vedenii:


e-n vacanţă şi pe plajă
o naiadă ca o vrajă

îl îndeamnă ca să guste
seva unui măr ce-n must e
ca o miere de Sânzienii
2018

34
Constantin N. Străchinaru

Afirm

Cu cât mai fierbinte e raza de soare,


cu atât mai aproape-s de el;
centrul gândurilor are
caratele unui inel.

Magnetismul său intrinsec


e sensul faptic ce-l are iubirea,
mâna întinsă, ca omenirea
să se poată salva de înec.

Timpul e nerăbdător, zbor;


norocul apelor e că au mal.
Tot ce se-mprăştie se pierde uşor,
doar spiritul este monumental.

Să luăm exemplu de la rădăcini,


care prin obstacole s-ajung între ele,
şi pomul are ramuri grele
de fructe - ciorchini de lumini.

2018

35
Variațiuni simfonice

Relaţii

Florile-s ca horele:tresaltă când


seva, în căldura, plină de energii,
face în natură numai nunţi şi cununii
şi se mută cu emoţiile-n gând.

Nu poţi sta indiferent şi intri în rând


cu miresmele spre cerul de-armonii;
florile-s cum ochişorii de copii,
vrând să afle totul, întrebând;

Deşi-i transparent, cristalul e fragil


ca emoţiile dragostei dintâi,
te face-ntruna să rămâi,

ca verdele lunii april


Şi ale florilor multiple arme ce,
prin iubire, cresc în oameni farmece.
2018

36
Constantin N. Străchinaru

Întrebări şi răspuns

Mă-ntreb, de ce nu mai pot să cânte


mierlele, privighetorile?
De ce nu mai macină morile
virtuţi victorioase în trânte?

De ce tăcerile-n noi sunt adânci?


De ce Românii luptă-n munţi?
De ce spre viitor nu sunt punţi
Şi Ţara sfâşiată e pe brânci?!.

De ce-s puzderii de-nchisori


şi lagăre de muncă silnică?
Şi fărdelegea zilnică
trage în cetate sfori?

Cenzura ne închide gura,


şi libertatea e la abator;
proliferează-n oameni ura
şi peste tot, cozi de topor.

37
Variațiuni simfonice

Când Ţara e în chingi şi căpestre,


mă-ncearcă o răzvrătire de dac,
aş scrie manifeste, aş sparge ferestre,
ceva trebuie sa fac!
.........................................................

Simt o sufocare acută,


bolşevismul usucă acest pământ;
de aceea Românul n-acceptă să-l f...
orice sălbatic adus de vânt...

August 1968

38
Constantin N. Străchinaru

Primăvara e în toi

Când căldura şi-ale sale


energii scapără zalele,
florile-şi deschid petalele
şi rămân sub soare goale.

Parcă-s la nudism pe-o moale


iarbă, unde-astralele
iubiri îşi bronzează şalele
în nuanţe ideale.

Ce sensibilă-i simţirea
la aceste frumuseţi!
ale dragostei dintâi

ce te face să rămâi
tot mai mult lângă iubirea
trecătoarei noastre vieţi!

2018

39
Variațiuni simfonice

Se ştie că

Păcatul
străbate lumea de-a lungul,
de-a latul,
întunecă pământul
împiedică avântul
strâmbă cuvântul...

Deşi paralitic,
e foarte prolific:
are gura mare
şi e în stare
să se însoare,

să facă pui,
cu mersul pe urma lui,
gata, oricând,
să-l vezi călcând
în picioare:
voinţă, conştiinţă, onoare.

2018

40
Constantin N. Străchinaru

Omul negru
-1-
Nu ştie cine-i Cuvântul,
e-ntocmit numai din rele,
duce-n el porniri mişele
care-ntunecă pământul.

Viu, da’i oale şi ulcele,


prea străin este de-avântul
aripilor din preasfântul
zbor de spirit printre stele.

Calcă strâmb, îndrugă multe,


fierbe-o ciorbă de potroace
şi-o dă la proşti să-l asculte,
preferând pe cel ce tace.

Este-un ins plin de fitile,


pe frunte cu cinci ştampile,
viaţă numărată-n zile...

2018

41
Variațiuni simfonice

În vie

Îmi urmăresc gândurile:


se duc şi vin;
vin cu pelin
pe toate rândurile.

Adânc e cerul
nopţii de vară,
adânc, misterul
ce mă-nconjoară.

Se aprind stele –
ceresc tezaur
luna-ntre ele
e numai aur.

Un alt univers...
o altă lume...
Poetul anume-
i cu mersul invers.

1968

42
Constantin N. Străchinaru

Omul negru
-2-
De el lumina se ascunde,
îl lasă ca să calce-n gropi,
să taie, la câini, frunze snopi,
nu crede-n florile rotunde.

Nu se întreabă nici de unde


aurul toamnei râde-n plopi
şi nici de unde-atâţia stropi
de-argint leagă pe ramuri funde.

Nu vede becurile-aprinse –
ale perelor de prin grădini,
nu vede jocul de lumini

în perlele de ciorchini prinse,


nici bucuria ce-o au zorii
când văd că intră-n nunţi feciorii.

2018

43
Variațiuni simfonice

Nerăbdarea

Argint viu pe-oglinzi de foc,


este trează şi visează
să descopere o rază
purtătoare de noroc.

Nu mai poate sta în loc,


e o mânză ce nechează
şi mereu este pe fază
între gânduri ce se coc.

Rimele îi ies în cale


s-o servească adecvat –
mire cu mireasa-n pat
şi-n ei ritmuri ideale.

Câte fete şi băieţi vin în casa asta plină


de atâtea dimineţi cu izvoare de lumină!...

2018

44
Constantin N. Străchinaru

Gândul erotematic

Din a lacrimilor vale,


nicio cale n-are acces
la mirificu-Nţeles
al Luminii ideale.

Gândul se întreabă-ades,
încercând zboruri fatale;
Doamne, marginile Tale,
dacă-s margini, unde ies?!?..

Oare unde-s, să respire?!?...


nici un cerc nu se închide,
riglele lui Euclide

n-au izvorul în Iubire!


Limitele nu creează,
sunt terestre, nu visează...

2018

45
Variațiuni simfonice

Cu neastâmpărul meu tineresc

Mă gândesc la Adam, cel dintâi


bărbat într-o grădină cum n-a fost vreodată;
fac nudism între un măslin şi-un lămâi
şi dau constelaţii prin spată.

Trec pe alături rânduri de vie ce va


avea acuşi sânii de coacere grei,
nu-mi dau seama Eva pe unde-i,
probabil, mă caută pe undeva...

Liniştea creatoare-i rezemată de zare,


stimulat de un altfel de jind,
nu-s obişnuit cu această stare
la flacăra căreia bujorii s-aprind.

46
Constantin N. Străchinaru

Circul lejer, pretutindeni,


cu neastâmpărul meu tineresc;
dar, vai! timpu-i trecut de Armindeni
şi-un demon mă-ndeamnă şi eu să greşesc.

Mă întreb, perechea mea, pe unde


s-ascunde, în ce crâng?
Aş vrea s-o mângâi, aş vrea s-o strâng
între ale-admiraţiei mele unde.
1947

47
Variațiuni simfonice

Fata din vis


-1-
Astă-noapte, înspre zori,
am visat o minunată
şi întrebătoare fată,
cu aripi şi în braţ cu flori.

Zorile dădeau prin spată,


eufonice splendori,
mierle şi privighetori
se-ntreceau cu ea şi, iată,

că-n feericul meu vis


ce mă-ntinerea anume,
mă doream poet c-un nume,

înscris într-un manuscris,


ce ar arăta la lume
cine e fata din vis.

48
Constantin N. Străchinaru

Adresare

Moarte,
stai mai la o parte
şi tu, vreme, nu mai geme,
mai rezolvă trei probleme
şi pune mâna pe carte,
la sfârşitu-acestui mers
să nu ai nimic de şters.

Alte doruri nu înşir,


decât să pot să respir
un aer ca cel de mir,
să ignor tot ce-i pervers
şi-n linişte să admir
ordinea din univers.

2016

49
Variațiuni simfonice

Fata din vis


-2-
Fascinanta fată din vis
este un mit, o viziune,
izvorul iubirii ce nu ne
lasă pradă vreunui plictis.

Am trăit-o cu pasiune,
căci ea a salvat studentul închis
paisprezece ani, în roşul abis,
de unde l-a scos doar prin rugăciune.

Simfoniile ei intrând în cuvinte,


ca o revelaţie repetată în gând,
minune simţită şi când

eram ţintuit pe crucea fierbinte.


Fata din Vis
îmi este în fire: poezie, credinţă, iubire.

50
Constantin N. Străchinaru

Antiteze

Mă uit cum tata se suie pe-o scară


în singurul măr din grădina strâmtată,
are o vârstă, acuşi seculară
şi încredere în viaţa de altădată.

El ştie că iadul o să dispară,


oricât de lungă ar fi şi de lată
a bolşevicilor satanică ceată,
blestemată de întreaga Ţară.

Măicuţa se află şi ea pe o treaptă


a casei făcută cu trudă şi chin,
aşteaptă fetele-i ce nu mai vin,
dar ea se roagă şi le aşteaptă.

51
Variațiuni simfonice

Cu-acestă încredere-a îndurat


şi doi din băieţii ei să se-ntoarcă
din închisorile unde, parcă,
îi înghiţise pământul bolşevizat.

Şi după ani de bezne şi gheaţă,


s-au întors numai piele şi os,
mulţumind Domnului nostru Hristos,
că şi-au găsit părinţii în viaţă.

1965

52
Constantin N. Străchinaru

Doamne, Doamne

Sensibilitatea este
pasăre cu-aripi deschise;
este zboru-atâtor vise
şi mai dincolo de creste.

Toată marea lor poveste


într-un fel de paradis e,
locul vieţilor promise,
dacă nu-ncerci să dai peste

semenul, ce iată-l suie


din lume-n umanitate,
unde este tot ce nu e -

n viaţa asta pe-apucate.


Doamne, Doamne, numai Tu ne
apropii de-nţelepciune.

1977

53
Variațiuni simfonice

Notaţii

Se mişcă aerul încetişor:


incolor, puţin sonor;
plantele-n cor
încep să cânte
din foile lor,
ca nişte orchestre de copii
sau zbor de ciocârlii,
când învaţă puii, uşor,
în slavă să se avânte.

Ceru-n fiori
se umple de nori;
orchestrele din frunze şi flori
devin fanfare
ce fac să tresare
toată natura,
ca un descânt
ce-şi ia avânt

să străbată întregul pământ,


cu Sfântul Ilie grăbindu-şi trăsura.
1945

54
Constantin N. Străchinaru

Cârcotaşul

Vede paiu-n ochi la altul,


nu bârna din ochii lui,
pare-un om şi totuşi nu-i,
cade ca la strunguri şpaltul.

N-are cum să facă saltul


peste-al său în sine cui
şi nu spune nimănui
de ce-i vânăt ca asfaltul.

Nu vede bradul înaltul,


nici umanitatea lui;
nu aude când îi spui

să se uite-n el mai bine,


nu cumva să se înspine,
în absenţa leacului.

1999

55
Variațiuni simfonice

Atitudine

Ezitările
sunt cum cărările,
iubesc cotiturile
ca viiturile,
sau ca vântul:
nu ştii încotro se-ndreaptă.

Spre deosebire de scepticismul,


care cunoaşte alpinismul,
şi nu se grăbeşte,
orbeşte;
precaut, suie treaptă cu treaptă;

Lor, le lipseşte avântul,


nu ştiu să-şi dea cuvântul
şi să-l respecte;
sunt pline de defecte:
n-au voinţa,
nici credinţa
de-a promova miracolul,
luând drept, în piept
obstacolul.

2018

56
Constantin N. Străchinaru

Studenţie

Leagănul atâtor vise


care-şi cresc puii pe creste,
zborurile mele peste
frontierele admise;

esenţa a tot ce este -


n lumea mea de manuscrise,
credinţa că-n Paradis e
locul liniştii promise.

Şi-astăzi mai aud chemarea


curcubeului, în stare
să ţină de toartă marea

şi pământul de sub soare.


Studenţie, simfonie,
ieşim la lucrat în vie.

2018

57
Variațiuni simfonice

După 23 august 1944

Prin Ţară şi prin Popor,


bate-un vânt ucigător
cu jafuri şi-asasinate,
în oraşe şi în sate,
peste-orice normalitate
şi sărmana Libertate...

Gândul unde să respire


aerul curat din fire,
când întreaga noastră viaţă
spânzură de-un fir de aţă
agăţată-n cimitire?...

Constaţi şi nu-ntrebi ce-nseamnă


vitregia în istorie;
toată logica în nori e...
Ce trist început de toamna!...

1944

58
Constantin N. Străchinaru

Segment de ciornă la o cronică

Răbdarea depăşea orice stoicism!


Tu, cel de azi, aş vrea să ştii
că-a fost un timp de mişelii,
în infernalul comunism.

Nu mai aveau loc cununii,


a fost o vreme de mutism,
cuvântul legionarism
punea ştampila pe cei vii;

nu mai aveau loc nici botezuri,


creşteau copiii, ca păgânii,
lipsea din casă chipul pâinii
şi câinii roşii mâncau crezuri.

Cenzura-nchidea la toţi gura,


şi ura-n semeni dihonea;
partidul, roşie căţea,
scotea la suprafaţă zgura.

Şi-o promova în posturi cheie,


de preferinţă alogenii,
ale partidului vedenii
şi lătrători la o scânteie.

59
Variațiuni simfonice

Toţi puturoşii şi calicii,


cu uscăturile pădurii
şi hămesiţii lupi ai urii
erau practicieni ai fricii;

extraşi din fabrici şi uzine,


de prin gunoaie, din băltoace
şi, echipaţi la şapte ace,
li se dădea puteri depline.

Pistoale, mape şi stilouri


erau partidu-n orice clipă,
ciocane, fulgere în nouri
de crime toţi făceau risipă.

Securitatea ucigaşă
Era în fruntea tuturor:
tortură, arestări, omor
chiar şi-n faşă-a copiilor;

şefi în oraş, stăpân pe sate


au umplut ţara de-nchisori
acești satrapi schingiuitor
erau fiinţe scelerate.

60
Constantin N. Străchinaru

Cozi de topor, ucigătoare


în abatoarele lor roşii
Şi-au vândut taţii, fraţii, moşii
şi tot ce-i românesc sub soare;

vampiri din cap până-n picioare


au supt vlaga acestui Neam,
nu s-au ferit ca să omoare
şi puii mierlei de pe ram.

Nu aveai unde te ascunde


de colţii lor vicleni ai morţii
răscolitori şi-n miezul nopţii
cu-ale lor vipere imunde.

Tăiau şi spânzurau pe-oricine


nu înclina spre partea lor;
a fost un timp cu mare spor
în arestări, torturi şi crime.

Păzeau fundul partidului


aceste fiare ale urii
sfâşiind chipul Neamului
cu iataganele torturii...

1967

61
Variațiuni simfonice

Arşiţa

Arde cerul,
se topeşte asfaltul,
eterul,
înaltul,
arde tot,
gurile scot
numai suspine

Sfârşitul vine,
seacă izvoarele
natura şi vara
ard ca para
ce-mi frige picioarele.

Nervoase-s fiinţele
de disperare,
focul e tare,
slabe’s ştiinţele,
caută-n spaţii
explicaţii
şi-ajung la improvizaţii...

62
Constantin N. Străchinaru

Când de pe creste,
curg valuri de foc
peste cei ce se coc,
încerc să descriu
ce mai e viu
la roata morii
când, din senin,
norii vin
şi-adună ploile
pe care le varsă
cu toate zoile
pe faţa pământului arsă.

Valuri pe valuri
ies dintre maluri,
îşi taie cale
şi-nvolburate
îşi varsă desagii
şi iau la vale
dealuri şi sate,
făcând ravagii.

Aceste contraste,
nefaste
aduc cu ele
numai rele
pe arii vaste
2018

63
Variațiuni simfonice

Lumea actuală

Între computer şi disperare,


lumea actuală se clatină;
tulbure, această mare
nu mai are strălucire de platină.

La distanţă de Dumnezeu şi de datină,


viaţa de azi pare-o eroare,
luată-n stăpânire de patimă,
calcă iubirea-n picioare.

Are-nfăţişarea crispată,
eşuată în egoism, laşitate, orgolii,
roasă de omizi şi de molii;

Nu crede că e vinovată.
Omule, uită-te socratic în tine
şi-ai să scapi de o mare ruşine.

2018

64
Constantin N. Străchinaru

În Penitenciarul Piteşti

E ziuă, dar noaptea m-apasă,


apa e rece, podul rupt,
mă zvârcolesc în plasa deasă
spre-un mal, dar malu-i abrupt.

Zbateri de mâini şi simt cum cad


bucăţi de mal, de stânci mă prind,
înalte valuri mă cuprind,
mă zbat şi nu dau de un vad.

Vremea de-acasă-aş vrea s-o strig,


balaurii din val mă strâng,
mă arde-un dor şi îmi e frig,
timpul e pe piciorul stâng.

Izbit de valuri, sunt năuc


gândesc la cel ce-am fost şi acu-s,
o rugăciune-n gând şi-apuc
şi evadez pe-un drum nedus.

1950,Camera 4 spital

65
Variațiuni simfonice

Conotaţii festive

Un aer de sărbătoare
ne face mai veselă viaţa;
s-a dus frigul, s-a dus ceaţa,
ne pregătim de vacanţa cea mare.

Joacă lumina pe faţa


fetelor când ies la plimbare,
sunt flori în deschidere, iar dimineaţa
este sărutată cu pasiune de soare.

Existenţa e numai vibraţii


ce mă îndeamnă să spun că
astrul zilei aruncă

aur românesc în spaţii.


Ce discretă partitură
e orchestra din natură!
1967

66
Constantin N. Străchinaru

Focul

Ieşirea din beznă-i intrarea în foc-


amnarul, cremenea, iasca,
dacă-i în inimă, am noroc:
imi coace idei, cozonacul şi pasca.

El m-a-nvăţat să mă comport,
orice latură din triunghi e jăratic,
văpăile m-aprind şi mă port
haiduceşte şi primăvăratic.

Sclipiri de aur dogoritor


îmi vin din inimă-n minte
şi mă păstrează ca înainte:
romantic, universal, slujitor la cuvinte.

Pasărea Măiastră-n luminile ei


dă-n lături perdelele ceţilor:
revelaţie, euforie, multiplicate scântei,
lauri pe fruntea poeţilor.

1999

67
Variațiuni simfonice

Impostorii

Furişaţi pe uşa din spate,


îi întâlneşti oriunde nu te aştepţi,
înfipţi în scaune, se dau de deştepţi:
roşii lacăte şi chei la toate...

Săpători, muşcători, dând din coate,


s-ajungă deşi-s seci,
naivii i-au votat pe-aceşti berbeci,
şi-acum poporul îi duce-n spate.

Parlamentari, guvernanţi, premieri,


unii dorindu-se şi preşedinţi,
o-ntreagă ciumă venind din ieri,

scoţând România din minţi.


Doar strada, creatoare de istorie, mai are
puterea să-i trimită la-nchisoare.

2018

68
Constantin N. Străchinaru

În situaţie limită

Speranţă, aş vrea să mai trăieşti o clipă,


o zi, o lună, un an, o veşnicie:
aş vrea, dar nu mai pot, am ruptă o aripă.
Marea-i cu altă apă: sărată şi sălcie.

Săgeată-n omoplatul lui Siegfried,


cuibar de şerpi, rotindu-se în loc,
zeamă de cucută pusă în blid
şi-n inimă un ac mai otrăvit ca acul de cojoc.

Tăiere-n lung şi-n lat pe viu


şi-n sufletul ce nu se vede.
În ce să crezi, când n-ai în ce mai crede?
Unde-o fi calea? Nu mai ştiu!

Şi-ntârzii mut pe malul mării,


intrat ca val-vârtej în lacul
cu ape tulburi; disperării
nu îi găsesc niciunde leacul.

1969

69
Variațiuni simfonice

Iubito,

Când m-am trezit, geamul din faţă era


totuna cu cerul – petală de in,
soarele, cu razele lui secera
firele fânului oricărui splin.

Elogiile opresc timpul, lărgesc universul;


deschide, iubito, toate ferestrele
să intre primăvara cu zestrele
şi-orchestrele ei ce-mi tonifica versul.

Eufonice ritmuri se intersectează


în orice vibrare de-aripă;
fiorul naturii regenerează

şi clipa-i lumină şi nu mai e clipă,


topeşte zăpezile, schimbă-anotimpul
şi-aduce printre noi tot Olimpul.

1970

70
Constantin N. Străchinaru

Alternativa împăcării

Ca timpul să se lumineze
şi seva să rodească-n pom,
destăinui-te-odată şi-om
fi ca încinsele amieze.

Ca cireşarul să dureze,
prin bucuriile de ieri,
ceva trebuie să-nvieze
în cimitirul de căderi.

Şi apele-şi uni-v-or mersul


sub mângâieri clătite şi,
intraţi cu dragostea în zi,
vom strânge-n braţe universul.

1970

71
Variațiuni simfonice

Destăinuire

Pe frunze de trifoi cu patru foi


scriu pe-ndelete poemele mele:
emoţii şi gânduri, salvate din grele
sub tălpi de iad, îngheţuri şi ploi.

Cu noroiul subistoriei năvălind peste noi,


şuvoi de jivine dintre acele,
cu colţi şi măsele de roşii stele
ale abatoarelor ce-mping lumea-napoi

Doar rugăciunea, poezia-nsuşirea


de-a evada din schingiuiri,
cu duhul iubirii, căci numai iubirea

ne mai păzea raiul din amintiri.


Şi astăzi, Doamne, îţi cer iertare
pentru cei care m-au călcat în picioare.

72
Constantin N. Străchinaru

Altă destăinuire

Disperarea bate-n porţi


şi plânge cu lacrimi de sânge,
simte pământul c-o strânge
cu funia vitregei sorţi.

Te sărut, Dante, pe frunte,


în Paradisul tău visat...
purgatoriul pentru mine nu-i punte,
nu am nimic de spălat.

Iubirea are chip etern,


nu-şi face parte, nu se împarte;
când florile-n cale-i s-aştern,
ease deschide precum o carte,

pe care-o citesc pe îndelete


şi-ncerc să-nţeleg tensiunile ei;
poate, anii ce vin n-or mai fi aşa grei,
ca să mai evadez pe alte planete

1969

73
Variațiuni simfonice

Şi eu mă-ntreb

Mi-am dat liniştea la vânt


şi vântul s-a făcut furtună,
unde mai e acel avânt
care staţiona pe lună?

Unde e gura mea de rai


ce aspira la fericire?...
ciulini de Bărăgan, în plai
dau buzna-n sfânta amintire.

Crispat e câmpul fără ploaie,


seceta este-o pacoste,
un paltin în păduri se-ndoaie
ca-n despărţire-o dragoste.

Focu-i încins, intins pe plită,


stau pe dogori şi false scuze,
îmi simt vigoarea jefuită
de false-mbrăţişări şi buze.

1969

74
Constantin N. Străchinaru

Primejdiile sunt peste tot

Măicuţă, aici viaţa-i amară


şi greu e de urcat acest munte;
a mai rămas un cui la scară
şi el ne e singura punte

să nu cădem în apele adânci,


primejdiile sunt peste tot
şi diavolii coarnele-şi scot
să ne arunce de pe stânci

şi tare e mult până-n plaiuri florine


şi noaptea e deasă şi panta e-n loc,
ale Jilavei mii de suspine
ne coc, măicuţă şi ne răscoc.

Lumină nu e niciunde,
răbdarea-şi usucă tulpina
speranţa şi ea se ascunde,
fac efort să-i păstreze rădăcina.

75
Variațiuni simfonice

Te văd, măicuţa mea, ca acasă –


izvor de îndemn la credinţă,
trăiesc în adânc de fiinţă
icoana ta preacuvioasă.

Mă iau cu toţi dracii la trântă,


continui să cred într-o lume mai dreaptă
măicuţa mea răbdătoare şi sfântă
m-aşteaptă, Doamne, m-aşteaptă...

1956 – Jilava

76
Constantin N. Străchinaru

Aventura copilului

Pe-al luminii smalţ,


cânt şi mă înalţ,
dintr-un plai de pluş
c-un zmeu jucăuş-
un fantastic fluture
azurul să-l scuture
peste aventura mea
care este-asemenea
cu un zbor de ciocârlie
în a cerului câmpie,
unde razele de soare
ţes în univers covoare
de aur şi idealuri
peste ale lumii valuri,
valuri care o îneacă
fiindcă-i slabă şi buimacă.
Şi de va rămâne-aşa,
sigur va cădea din şea.
1943

77
Variațiuni simfonice

Copil fiind

Mă fierb emoţiile-n pârg


şi tare curios acu-s!
Măicuţa vine de la târg
şi vreau să văd ce mi-a adus...

-o muzicuţă, mamă, iată,


încearcă zărilor să cânţi
şi-n lumea lor să te avânţi
pe acest cal de ciocolată!
..........................................................

O, ce-amintiri şi cât alint


în ale inimii urcuşuri,
copilăria mea de-arcuşuri
ce niciodată nu mă mint!

Această undă cristalină


vrăjeşte-al vieţii mele mers
de ies şi azi prin univers
cu-aceeaşi sursă de lumină.

78
Constantin N. Străchinaru

De când mă ştiu tot ea îmi place,


că e mereu alăturea
şi pot porni la drum cu ea
să fac tot ce şi azi pot face.

Şi numai pe ale ei unde


ajung oriunde şi oricând,
căci gându-n inimă pătrunde
şi inima se suie-n gând.

1943

79
Variațiuni simfonice

Scrisoare târzie

Dacă te-aş fi cunoscut,


mai devreme, draga mea,
rămâneam de la-nceput
cu viaţa alăturea.

Mi-ar fi fost cu mult mai treze


zilele-acum fân de coasă
şi-ale timpului amieze
n-ar mai fi plecat din casă

Ca la brazii prinşi de stânci,


ne-ar fi fost viaţa de verde
copilaşi venind pe brânci,
dragostea să-i tot dezmierde;

în acelaşi grai şi rai,


ca muşcata din fereastră,
n-ar fi fost o viaţă mai
fericită ca a noastră.

1970

80
Constantin N. Străchinaru

În Dacia Felix

Este-un timp de cununii,


se coc cireşele de dor;
Românii vin la vatra lor,
şcolile-s pline de copii.

Aceste sfinte armonii


sunt un exemplu tuturor
străinilor care mai vor
să ne-ngropăm la ei de vii.

Dacia Felix e-un Eden,


de Cosânzene şi feciori,
de nunţi cu raiuri şi viori,

de fenomene de-orice gen.


Din inima Carpaţilor
ne vine apa de izvor...
2018

81
Variațiuni simfonice

Ce frumos ard plopii, toamna, Merveille!

În Octombrie se colorează fascinant orice pom,


soarele-i de un aur mai stins
alături, iubita mi-arată, cu braţul întins,
livada colorată policrom.

Mă luminează-acest tablou,
real, autumnal, ieşean;
unii copaci ard armuri de mărgean.
Ce simfonic e al naturii ecou!

Mă plimb cu iubita
pe sub aurul eminescienilor tei,
în faţă sunt pomii de fructe grei,
la poartă, brazii, prietenii mei...
Ce frumos ard plopii, toamna, Merveille!

1967

82
Constantin N. Străchinaru

Între ai tăi

Dulce-i viaţa de acasă,


unde tot românul vine;
nicăieri nu e mai bine
ca în ţara ta mănoasă.

Verdele-n brazi gata-i ca să


ne arate carpatine
plaiuri, raiuri şi divine
naşteri de-o fostă mireasă.

Ştim c-orice copac se ţine


bine, când pădurea-i deasă,
şi românului îi pasă,
să nu moară-n ţări străine.

Chiar când ceasu-ţi este scris,


dintre-ai tăi pleci ca-ntr-un vis...

2018

83
Variațiuni simfonice

Florile

Într-o zi
am îndrăznit, şi
am rupt o floare
cu nuanţe multicolore;
gestul şi acum mă doare
la gândul că peste câteva ore,
se va ofili.

Când eram copil,


în vacanţa de Paşti şi sfârşit de April,
conservam flori de cuişoare-aurii
în caiete, în câte-o carte;
aceste vedete,
pentru mine rămâneau vii
şi mă bucuram că le-am salvat de la moarte.

Gestul acesta mă făcea mai visător,


mai în drept să spun tuturor
că ce înfăptuiam eu,
nu erau capricii,
doar sacrificii,
plăcute lui Dumnezeu.
1999

84
Constantin N. Străchinaru

Dacă ai...

Rătăcim prin ţări străine,


ducem dorul, iar acasă,
untul, laptele pe masă,
stau cu fagurii de-albine.

Dacă ai vigoare-n tine


şi-o familie mai deasă,
ai să vezi că-ţi intră-n plasă
sturionii, de la sine.

Vin străinii de oriunde,


nu mai pleacă înapoi,
fac, aici, averi rotunde,

se îmbogăţesc la noi...
Bine e să ştii în viaţă,
cu ce marfă mergi la piaţă!

2007

85
Variațiuni simfonice

Sinceritate
Prolog

În viaţă, întâlnim de toate,


mai bune, mai rele,
uneori, cel de-alături îţi pune beţe în roate,
sau şi mai rău, te sapă pe la spate
cum mi s-a-ntâmplat mie,
în studenţie

Actele

Întâi m-am sprijinit de birou,


prietenul meu cel mai bun;
din atâtea proiecte, a rămas un
ecou pe care doar lui îl spun.

Apoi m-am rezemat de spătarul


scaunului meu de stejar,
întrebând în zadar...
destinul dăduse cu zarul..

86
Constantin N. Străchinaru

În sfârşit, am simţit nevoia, acut,


să mă-ntind în patul visărilor mele –
Don Quijote la han, lângă lance şi scut
hotărât să-şi salveze iubita dintre căţele

Epilog

Un bărbat s-alungă cu alt bărbat,


şi el se vindecă, aflând o altă fată!..
Parşivă logică! Dar ea există,
inteligenţa luptă şi rezistă,
scoate din strat orice scaieţi, pe hat,
şi viaţa-naintează... dar firul e-nnodat!

87
Variațiuni simfonice

Mărturisire

Ca-ntr-o poveste
era să mă-nec,
de când tot trec
prin apele-aceste...

Noaptea şi apa,
vremuri de fum,
luna cu sapa
îmi face drum.

Lumea adoarme,
şi eu tresar
printre alarme –
n acest bazar.

Se vând de toate,
părinţi şi copii
vremi blestemate,
cu morţi şi vii.

1971

88
Constantin N. Străchinaru

Stâlpii Dacoromâniei

Am motiv să fiu senin,


că Românii vin acasă!
Legea din străbuni nu-i lasă
ca să moară-n pat străin.

Copiii-nvaţă-n clasă,
c-acest leagăn e divin
şi românului îi pasă
de al lui înalt destin.

Ca un vin de Bohotin,
viaţa-i veselă în casă,
copilaşii stau la masă
lângă-al mamei dulce-alin.

Mamă, tată şi copii –ei,


stâlpii Dacoromâniei..

2018

89
Variațiuni simfonice

Dulce-i pâinea coaptă-n casă

Cerul nostru de acasă,


chiar când plouă, e senin,
de-acest spatiu carpatin,
românaşilor le pasă.

Dulce-i pâinea coaptă-n casă


şi hambarul când e plin;
traiul este mai deplin,
ciorba este mai gustoasă

Săruţi pruncii că-s de-o mamă


ce-a dat vieţii un imens
plin de fericire sens
cu iubirea de o seamă.

Când trăieşti în armonie


şi viaţa e mult mai vie.
2018

90
Constantin N. Străchinaru

Pe plaja de la Costineşti – vapor

Nu-mi găsesc loc,


deschid o carte,
plaja de foc
mă dă pe-o parte.

Colegele mele
expun la soare
formele-acele
fermecătoare.

Toate ascund
în luminişuri
de dor tăişuri
cu vârf rotund.

Iubirea-i pe faţă-
ntre cei ce caută
o mai precaută
intrare în viaţă.
1966

91
Variațiuni simfonice

La datorie

Sculându-ne de dimineaţă,
facem peste zi minuni:
săpăm fântâni, plantăm goruni
şi ne simţim stăpâni pe viaţă.

Cultivăm legea din străbuni,


suntem mai luminoşi la faţă,
firava vieţii noastră aţă
e trainică de-o faci cununi.

Iluzii, deziluzii, vaiuri


şi chiar ciocnirile de nori
dispar din calea noastră-aşa

încât ale vieţii graiuri


pe naiuri fac să nu mai mori,
ştiind ce laşi în urma ta.

2018

92
Constantin N. Străchinaru

Epitaf

Doamne, izbăveşte-mi vina


de-a fi stat în acest trup
de care acum mă rup,
făcând nuntă cu Lumina.

Stau deasupra de abis,


punte prinsă de Cuvânt,
scara unui tainic vis
între ceruri şi pământ.
2018

93
Variațiuni simfonice

Viaţă cu rost

Când zorii se aprind la geamul


dinspre stradă, toţi suntem
în picioare, ştim ce-avem
de făcut, care-i programul.

Strâng nevasta-n braţe cu


tot respectul ce i-l port;
al iubirii sfânt resort
şi copiii nu spun: nu!

Al trăirii noastre ghem


se deşiră-atât de lin!
n-am de cine să mă tem,

şi când plec, tot parcă vin.


Râd de omul cârcotaş,
sunt al vieţii mele naş.
2018

94
Constantin N. Străchinaru

Doina dorului

-Hai, murgule, hai


nu mai e mult;
-Stăpâne, te-ascult,
dar nu ştiu ce ai;
sufletul, glasul
n-au locul lor,
te mână cu-n zor
mai iute ca ceasul!

-Şi mie îmi par de


o vreme schimbate,
un foc mă arde
în inimă, frate.
......................................
Şi tainic vine
la setea din om...
Ce ramuri pline
are-acest pom!

Pomul iubirii,
salvarea
atâtor zboruri

95
Variațiuni simfonice

în stoluri şi doruri
peste marea
de muzici din ape
Ce-aduc aproape
curcubeul şi zarea,
cu armonia florilor din plai,

un mit şi un cult..
Hai, murgule, hai!
Nu mai e mult,
până în Rai.

Căldurile-asupra lui vin rebele,


cerul deasupra e numai stele;
luna pe ramuri topeşte argint,
zorii, la geamuri, bat şi nu mint;
pe-al dragostei plaur e viaţa vie,
luna cu aur pe codri scrie
doina dorului când se sufocă,
e apa izvorului ce trece prin
rocă.

2000

96
Constantin N. Străchinaru

Botez cireşar

Plouă
cu rouă
cristalină de vară,
sparge-te, uşă, fereastră şi iară
sărim cu fraţii, surorile, şase,
aud romaniţa prin troscot cum coase
ii şi pieptare
pe sub boabe ce vin,
din senin
şi fiecare
calcă-n picioare
bănuţi de soare.

97
Variațiuni simfonice

Tot glasul ne este


foarte guraliv
cu-această poveste
ce se repetă oridecâte ori
norii călători
sunt plini
de fluide lumini,
binefăcătoare
pentru grădini
şi ogoare.

Părinţii privesc pe fereastră


zbenguiala noastră
plină de osanale
Cerului Măriei Sale.

1943

98
Constantin N. Străchinaru

Există un simbolic pom

Al vieţii pom are-o corectă


deschidere în flori rotunde;
acasă,-n public şi oricunde,
dacă-l respecţi, el te respectă.

Natura-i mare arhitectă,


suportă-oricâte şi răspunde
când nu te-aştepţi, dac-o pătrunde
o aşchie în corp suspectă.

Există limite-ntre care


se manifestă-orice răbdare,
iar omul, dacă e în stare,

să urce, făr’ să dea din coate,


va înţelege că se poate,
trăi ca-n rai, cu toţi, cu toate.
2018

99
Variațiuni simfonice

Copile,

Aş vrea să fiu ramura


cu rodul întinzându-ţ-il,
frate copil
cu ochii ca flamura.

Ai fost cu mine,
în zile grele,
mi-ai dat acele
remedii divine,

şi din abatoarele
stelelor roşii,
mi-ai scos strămoşii
cu toate izvoarele.

Mergem spre creste


cu tot trecutul,
el, doar ne este
spada şi scutul

ca Ianus, zeul
previne dezastre,
el este leul
istoriei noastre.

1977

100
Constantin N. Străchinaru

Vară

Dă-n pârg rodul în podgorii,


bate-n uşi vacanţa mare,
bucuriile-s în stare
să intre-n inimi prin toţi porii.

Studenţii dau la roata morii


examenele lor finale,
măriri de note, pun la cale
proiecte aurii ca zorii.

Cu zile lungi şi cu mult soare,


să mergem câţi mai mulţi la mare
cu fetele-flori date-n floare:

băi de tot felul şi-a mirare,


când nu te-aştepţi, gata-i vacanţa
şi iar e-n decalaj balanţa...

1997

101
Variațiuni simfonice

Noapte de Sânziene

Înlătur perdelele, deschid ferestrele,


luna şi stelele îşi joacă zestrele.
Noaptea aceasta-i de-o vrajă aparte,
mă uimeşte vasta cerului carte;
emoţii, idei se ţin la braţ,
mă suie-ntre zei un dulce nesaţ;
petrec cu ei, c-aşa e-n Olimp
cu paşi uşurei, ies din timp.

Că-s îndrăgostit, nu ştie oricine,


prin infinit, mă simt mai bine;
aceste virgine spaţii mă cheamă,
iubito, cu tine, să fiu de-o seamă.

Ce mult aş da, să fie-aşa


şi viaţa mea s-o leg de-a ta.
Mă uit la punţile ce unesc maluri
şi visez nunţile din idealuri,
daco-româncele, scumpe soţii,
minuni sunt între soţi şi copii.

2001

102
Constantin N. Străchinaru

Chemare

Vino, iubito, diseară-n balcon,


să fim mai aproape de cer,
de inima aprinsă a Marelui mister,
arcuit pe oraşul scăldat în neon.

Eu şi aud eufonice vibrări de eter,


cântă îngerii în acest fără margini amvon,
în care dragostea înalţă un tron,
ca un altar în care sper.

În iubire, materia dispare-n uitare,


spiritul se află între aripile lui
şi nu este dată oricui

această viziune purificatoare.


Stilizez axiologia-ntr-o piramidă
în care n-are acces lumea opacă, aridă.

103
Variațiuni simfonice

Puncte de sprijin

Destinul ciocârliei
e să zboare vertical
din pieptul câmpiei,
în ideal.

Nimeni nu-mi vede aripile mele


deschise spre vise, soare, stele
de puţini ştiute, totdeauna avute,
să dau, celor ce n-au, vesmintele,
mie, oprindu-mi cuvintele
din semnificaţii,
spre alte spaţii...

Le simt,
le presimt,
pe fiecare,
chemând aproape,
orice depărtare
ce-ar vrea să ne scape.

104
Constantin N. Străchinaru

Şi vin
cum vine
în nişte albine,
un divin gând,
cântând
cu emoţii şi segmente
prezente
în căni
şi pahare,
să vindece răni,
să-nalţe altare,
încât drumeţii
vieţii
să afle, că prin iubire
pot ajunge la Mântuire.

2018

105
Variațiuni simfonice

Consens

Cu un schimb de sărutări,
ne ia-n braţe dimineaţa
şi ne-arată c-astfel viaţa-
i cu răspunsuri la-ntrebări.

N-avem griji, nici supărări,


ni se-mbujorează faţa
şi ne place că măreaţa
nuntă-a verii joacă-n zări.

Nimenea nu stă degeaba,


ştie ce-are de făcut;
al copiilor sărut
ne-ajută să facem treaba.

Timpul trece mai cu spor,


în consensul tuturor.

106
Constantin N. Străchinaru

Lumină, lume, iubire

Pentru mine lumină, înseamnă a fi!


O pasăre are ochiul rotund,
de forma aceasta mă pătrund,
de câte ori mă gândesc la zi.

Spun zi şi văd lumea în sărbătoare,


ziua a şaptea e peste tot
şi acesta-i gândul cu care socot,
că brazii fac muntele mai înalt şi mai mare

Culoarea lor înseamnă unire


ce-o probează rădăcinile
care se caută precum luminile,
din visuri, din doruri, din iubire.

1969

107
Variațiuni simfonice

Consecinţe

Adevăratele iubiri
ne-ntind atâtea braţe tandre!:
cerul aprinde policandre
la ale lumii împliniri

Sunt energii la noi zidiri,


cu care trecem de meandre-
le eventualelor casandre
ce-şi petrec viaţa-n clevetiri...

Timpul nu este o risipă


de perspective, ce pot fi
livezi cu fructe într-o zi

sau, în noi vii bătăi de-aripă


când vulturul din stema firii
creşte-n români Hora Unirii.

2018

108
Constantin N. Străchinaru

Aş...

Din inimă îndemnurile fug în picioare,


grăbesc paşii, faptele mâinii,
căci nu mai pot suporta câinii
sălbatici muşcând din onoare.

Fiecare avem un înger,


raţiunea noastră de a fi!
O, cum aş vrea să mai sânger,
aparându-te, zi!

Aş izgoni orice toxine


aduse pe tancuri străine,
aş trage clopotele pe întregul pământ

să dispară tot ce nu-i sfânt...


rânjesc atâtea jivine
ce nu-mi dau pace să cânt.

2015

109
Variațiuni simfonice

Viaţa

Ce înseamnă să trăieşti,
să vezi plinul din pahar?
Ţara noastră va fi iar
în hotarele fireşti!

Viaţa ca să fie Viaţă,


cu botezuri, cununii
este ca s-o iei în braţe
cu nevastă şi copii.

Omul care este harnic,


nu se plânge că nu are...
Cerul cu el este darnic,

soarele-n casă-i răsare,


timpul scapără amnare,
focul arde şi mai tare....
2018

110
Constantin N. Străchinaru

Draga mea,

Între noi,
există un război
nevăzut,
ca-ntre spirit şi lut.

Lumina îşi reduce vederea,


ziua nu mai are puterea
să vadă: geme!:
Se înserează prea devreme
şi eu mai am de făcut câteva teme...
de scris nişte poezii,
pentru copii -
minunile lumii,
iată de ce, acum, nu mi-i
de căsătorii.

S-aşteptăm natura
să-şi termine partitura.

1969

111
Variațiuni simfonice

Eco

Nimic nu e întâmplător
pe planeta noastră care
este într-o-ncăierare
cu zig-zagul oamenilor.

Cine nu este în stare,


să cultive-acest ogor,
n-are niciun viitor
şi trăieşte-n disperare.

Nu ar fi mai cu temei,
s-ascultăm de glasul ei
şi, mai mult decât atât,

să n-o mai strângem de gât


cu capcane şi toxine...
Să fim oameni, nu jivine!

2018

112
Constantin N. Străchinaru

Anchete securisto-comuniste

Tremur în zig-zag,
mi-e frig;
călăii rag,
nu pot să strig:
daţi-mi liniştea să mă-ncălzesc!

Vai, ce şerpi se-ncolăcesc


pe mine,
de nu mă mai pot ţine
pe picioare!

Lovitura din cot e


ca o electrocutare;
aceste centuri, ciomege, ciubote
date de fiecare haidău
mai rău decât un câine-n turbare,
sunt trepte la scara
pe care Ţara
le suie,
frumos
lângă Domnul nostru Hristos,
bătut în cuie.

1948-Penit. Suceava

113
Variațiuni simfonice

Notaţii

De mic ştiu cum să mă port,


Măicuţa m-a-nvăţat de toate;
din lecţiile-i minunate,
am aflat drumul spre efort.

Fără acesta nu se poate –


nţelege al vieţii resort,
şi-n cămăşuica mea de tort,
mi-ascultam inima cum bate

şi mă gândeam că-n ritmul ei


s-aşez idei, să cresc emoţii
şi-n pangeometria roţii

destinului, să chem pe zei


să mă iniţieze-n roluri
ce-ar face plinuri peste goluri.
2018

114
Constantin N. Străchinaru

După leşin

Un călău m-a lovit


c-un pumn de granit, repetat;
am căzut, leşinat
şi, n-am mai văzut, decât

un al doilea, tuciuriu la chip,


cum mă strânge de gât,
încât nu puteam să ţip,
limba-mi ieşise de-un cot...

al treilea a-nceput să dea


c-o scândură udă, grea,
peste braţe, spinare...
„uite, mă, că nu moare
duşmanul clasei muncitoare!”

cum să te mai ţii pe picioare?


şi-am căzut secerat,
însângerat, leşinat...

Penit. Suceava, 1948

115
Variațiuni simfonice

Fragilitate

Căldura verii n-are milă,


ne coace în cuptorul ei,
ca şi văpaia dragostei
la vârsta când e doar copilă.

Mă duc la iaz, apa-i fierbinte,


şi sălciile-abia respiră;
uscate, strunele la liră
îşi bate-n corzi –vocale, ţinte.

Ştiinţa este-un lemn de tei,


bicisnică şi infantilă ,
de te cuprinde-un fel de milă

când vezi fragilitatea ei...


Ne-am depărtat de vis şi dor,
e timpul răzvrătirilor...
2016

116
Constantin N. Străchinaru

August, 1989

De-acum beznele se sparg,


aurora pe-un cal şarg,
fără frâu, fără căpestre,
deschide mii de ferestre
ca să joace a ei zestre
la al vrerilor catarg.

Ceasul biologic este


fără greş, la datorie:
noaptea moare, ziua-nvie
şi, ajunge de pe creste,
ca o veste-n tot ce este
deşteptare în aceste
piepturi, dulce Românie!

Iată, mămăliga crapă


şi, a Libertăţii sapă
sângerează, dar şi-ngroapă
iadul care nu mai scapă
de a valurilor apă
şi înaltă şi adâncă
şi cu lovituri de stâncă...

1989

117
Variațiuni simfonice

Este-o atmosferă de romanţă

Au plecat elevii în vacanţă,


a rămas oraşu-aproape gol;
regretăm răcoarea de la pol,
ziua are luciu de faianţă.

Este-o atmosferă de romanţă,


nostalgia joacă-un mare rol,
selectate, amintirile vin stol
cu aripile suite în speranţă.

Imperfectul verbului e ideal,


mai ales, în cânt şi-n poezie,
el aduce din a mării veşnicie

numai ce e ziditor la mal.


În oraşu-aproape rămas gol
plictiseala îmi tot dă ocol.
2018

118
Constantin N. Străchinaru

La film în grădina de vară

Poetul era ca magul,


ceru-şi expunea şiragul
de stele peste grădină;
noaptea muşca din lumină
şi îşi adâncea tot hăul,
plin de răul,
ce dezbină.

Eu întârziam de dragul
de-a vedea rulând „Baltagul”...

Pe deasupra treceau stoluri


de cocori, măsurând cerul
şi-adâncind în poet goluri
şi nămoluri ca misterul
unor state,
sechestrate...

1967, Iaşi

119
Variațiuni simfonice

Repaus

Este o Duminică aparte,


ceru-şi clatină eterul
şi absoarbe tot misterul
armoniei dintre arte.

Cât de cald e lăicerul


romaniţei care-mparte
leacurile, ca la carte,
omul ajungând ca fierul.

Mulţumirea-i calmul vieţii


şi a liniştii din haos,
ea îi face tinereţii

cel mai preţios adaos:


ani la viaţă şi proiecte-
le cu teme predilecte...
2017

120
Constantin N. Străchinaru

În comunism

De-atâta noapte,
de-atâta frig,
dorm covrig,
ceasul biologic sună când,
trebuie să prind rând,
la lapte

Oamenii stau,
ca oile-n strungă,
fiecare-n pungă
cu o sticlă sau,
cel mult două.
Asta-i viaţa nouă!

Lumea tace,
n-are ce face
aşteaptă, aşteaptă maşina
să vină cu lumina
laptelui alb, ca zăpada
ce-nalţă trotuarul şi strada.
..............................................

121
Variațiuni simfonice

Sigur, cei de mâine


vor afla ce pâine
am mâncat noi si câte nevoi...
şi ce viaţă de câine
am dus noi
în deceniile de după război...

1967

122
Constantin N. Străchinaru

Libertatea

Libertatea nu se lasă!
Luptă cât trăieşte, ca să
iasă-n lume de sub masă

E în felul ei de-a fi
să înveselească şi
să trăiască-n plină zi!

Asta şi explică de
ce tinerii sar de pe
mal s-o scoată repede,

din năvălitoare valuri


ce o rup de idealuri
şi-o implică în scandaluri.

Pentru libertatea ei
s-au bătut atâţia zei
şi-au murit atâţia lei!...

1987

123
Variațiuni simfonice

Ştiu

Epoca în care-atomul
schimbă faţa lumii, ştiu
că lenea, de timpuriu,
otrăveşte încet omul.

Seceta usucă pomul,


îl osifică de viu,
despre ea încerc să scriu
cum târăşte-n sicriu, omul

Aerul de dimineaţă
te menţine mult mai tânăr,
dacă pui şi tu un umăr

la orice problemă-n viaţă!


Cine-ajunge-ntâi la moară
are, -n tot ce face, scară.
2018

124
Constantin N. Străchinaru

Semnale

De-un timp, în încheieturi,


se aud scârţâieturi;
chiar vederea-i mai confuză,
şi urechea mai ursuză;
nimic nu mai este clar,
timpul e un timp bizar;
lumea-i lume de miopi
calcă-n străchini,dă în gropi,
şi acest năduf cu tuse
strânge firul tot pe fuse
de nu mai avem ce zice;
vremea dă în cai cu bice
şi-i grăbeşte, şi-i goneşte,
dar omul e tot în cleşte:
între-atâtea aparate
este sclav în libertate;
nedorita amnezie
e şi ea o moarte vie;
traiu-acesta sedentar
strâmbă acul la cântar,
strânge funia la par...
2018

125
Variațiuni simfonice

Reflexie de fost deţinut anticomunist

Lumina din spatele zidurilor


nu e o enigmă, este un răspuns,
este credinţa care ne-a uns
pe calea strâmtă a martirilor.

Rugăciunea, poezia şi-un dor


de-a evada, nicicând îndeajuns,
este lumina ce ne-a pătruns
cu cel mai plin de vigoare izvor,

în sfera armoniei ce-aşterne


liniştea - îndemn la creaţie,
de ieşire din platitudine, graţie
iubirii de valori eterne.

Trupul, rămas în mizerie,


nu mai avea motiv să se sperie.

2018

126
Constantin N. Străchinaru

Altitudine

Sufletul meu, în taină, ţese


cea mai lirică dintre poveşti –
emoţii fireşti, emoţii cereşti
şi gândul la dragostea unei mirese.

Dumnezeu să-ţi semene-n cale succese!


Destinul să te ţină frumoasă, cum eşti,
poete, fă să fiarbă în ceşti
nectarul acestei piese,

să-şi oprească timpul euforia


nunţilor şi să rămână aşa
de senin ca petalele de nu-mă-uita,
când se deschid, sărutând armonia.

Fericirea-i cu iubirea asemeni-


dumnezeieştilor mântuirii termeni!
2000

127
Variațiuni simfonice

Şi totuşi ...

Stau întrebările la rând,


iscoditoare şi fertile,
unde se duc aceste zile
de nu mai ştiu cum trec şi când?!..

Spre ce zări mai alergi, copile,


să dai de curcubeul bând
din apa vieţii şi-ntr-un gând,
cu el să umpli mii de file...

Şi, totuşi, soarele apune,


fermoare de-aur se închid,
şi umbrele consumă-avid
atâtea amintiri comune...

Dar, iată, pe cer creşte turma


de aştri ce le-adună urma!
2018

128
Constantin N. Străchinaru

Romanţă

În parcul cu-amintiri discrete,


mă plimb şi azi, când port baston
şi al trecutului balon
îl joacă-amurgul prin boschete.

M-aşez pe-o bancă, sub neon,


pe altele-s studenţi şi fete;
în straturi, flori de margarete
cântă cu ei, pe-acelaşi ton.

Seara, cu farmecele ei,


poartă miresmele din tei
pe-ale iubirilor alei...

Iar eu, cu paşii mult mai grei,


şi însoţit de-al lor ecou,
mă simt mai nou, cu aceste clipe, în Copou.

2018

129
Variațiuni simfonice

Singurătatea soţiei abandonate

La cine să mai fac apel


ca să-l întoarcă? E târziu!
Inima ţipă ca-n pustiu
de viu, abandonat căţel.

Nu mai sunt zilele la fel,


respir un aer cenuşiu,
mi-e tare greu şi nu mai ştiu
unde e soţul meu model?

Singurătatea mă apasă
cu toate pietrele de moară;
fără copii, casa nu-i casă!

Un tren a deraiat în gară!


Unde-am greşit? Răspunsul tace,
şi viaţa merge ca pe ace...

1999

130
Constantin N. Străchinaru

Sondaj

Mă-ncearcă-un fel de nerăbdare


când văd, că în societate,
ai noştri nu mai au dreptate,
şi monştrii ies la drumul mare.

Au tulburat întreaga mare,


ca ei să pescuiască-n toate
apele şi, pe-apucate,
să care-n proprii buzunare.

Nu-şi fac probleme, nu se-ntreabă,


de timpul e de partea lor...
iar omul, omul cel de treabă,

descumpănit şi răbdător,
mai crede încă-n viitor
şi tot ascute un topor...

2018

131
Variațiuni simfonice

Tăinuirea tace

Măiastra zboară spre soare-apune


în urmă, Septembrie începe să suspine,
cerul mai scund, se ţine de coline,
poetul ştie ce se-ntâmplă, dar nu spune.

Desigur, undeva, există o vină, cine


nu ştie că medicamentele nu ne
mai pot scoate de sub tensiune,
ca edificiul să nu se dezbine.

Adevăratele secrete ştiu să tacă,


precum adâncurile de sub mări;
o iluzie este ipoteticul dacă

între intrare şi etaj nu mai sunt scări!


L’Oiseau Bleu, Pasărea Măiastră-a lui Brâncuşi,
este şi-a poeziei mele : deschizătoare de uşi!

2018

132
Constantin N. Străchinaru

Cu ele-am descuiat o lume


pentru Oana şi Casiana

Aflate, pentru-n timp în Franţa,


Prinţesa şi Mămica ei
îşi fac, la focul dragostei,
pe Coasta de Azur, vacanţa.

Poetul, ca de obicei,
apropie, discret, distanţa
şi scrie-n inimă romanţa
unor visate, cândva, chei...

Cu ele-am descuiat o lume


a simfoniilor din versuri
şi-am cunoscut, cu-ale lor mersuri,
noi universuri fără nume.

O lume-a marelui vis-dor


mă poartă şi-azi în preajma lor...

2018

133
Variațiuni simfonice

Amintiri

La vârsta mea, aproape seculară


îmi vin în minte-atâtea amintiri...
desigur, printre ele sunt şi rătăciri,
ce-au tras naivitatea mea pe sfoară.

Cele mai multe însă-au fost şi sunt zidiri


ale profesiunii-primăvară,
prin care inima-vioară
a trăit marile iubiri...

Sar peste iadul comunist,


şi-nnod două treimi din viaţă
cu-adevărata dimineaţă,
prin care încă mai exist.

Azi amintirile sunt raiul


ce-mi întreţin traiul şi graiul...

2018

134
Constantin N. Străchinaru

Tablou

Ce verticalitate de flăcări în plopi e!


Căldura macină lumină,
seara din văi vine senină,
sfârşitul verii se apropie...

Sunt pe o bancă, în grădină,


şi aud la radio c-orice scorpie
politicianistă-i copie
a vieţii roase de rugină.

Si, prin contrast atâtea flori


de nuferi luminează lacul
de-i găsim vieţii noastre leacul
de-a nu umbla cu capu-n nori!

Sădind în ţară mai mulţi brazi,


vom fi mai altfel decât azi.
2018

135
Variațiuni simfonice

Conexiuni

Când vezi natura că învie,


nu este-o viaţă mai senină
decât a muncii în grădină,
printre copii, lângă soţie.

E-atâta bucurie-n glie,


când inima de gânduri plină
îşi creşte puii în lumină
şi le dă drumu-n veşnicie!

S-avem recunoştinţă pentru


străbunii ce-odihnesc în centru
istoriei oricăror neamuri!

Ne-am învăţat să rupem hamuri,


şi, împlinindu-ne-aşa treaba,
să ştim, că n-am trăit degeaba.

136
Constantin N. Străchinaru

Corespondenţe

Adâncă, senină, vara se-nclină,


belşugul toamnei îşi face loc;
verdele verii, încet, ia foc
şi fructe de-aur apar în grădină.

Mi-e inima plină de-această lumină


a bucuriei ce-mi poartă noroc;
arome de-ortensii şi de busuioc,
spre slava Cerului, cu mine se-nchină.

Cresc în podgorii până-n zări rânduri


de perle scumpe, multicolore,
proliferare de emoţii şi gânduri

ce-ndeamnă serile la marele hore,


între generaţii, printre nunţi şi botezuri,
sigure punţi spre sfintele crezuri.

2018

137
Variațiuni simfonice

Spirit şi materie

Ne-om aminti, ne-om aminti


de-această zi şi, fiecare
va şti că doar spiritul are
puterea de a dăinui.

Ce-i ziditor rămâne şi


ne dă iluminarea care
face, uşor, discriminare
în enigmaticul a fi.

Destinul nu-i o întâmplare,


nici nu se lasă păcălit,
ne va convinge, în sfârşit,
că trupurile-s trecătoare.

Iar spiritul oricând, oriunde


va fi dăinuitor prin unde.

2018

138
Constantin N. Străchinaru

A noastră sfântă rugăciune

Vacanţa-i plină de elanuri,


iubito, fii, cum sunt, convinsă
că de-un fierbinte grai cuprinsă
e toată floarea de pe ramuri.

Hai să ne facem, totuşi, planuri


de fericire şi-n cuprins să
fie dragostea aprinsă
de focul macilor din lanuri;

să-i împletim cu-al mântuirii


simbol de proaspăt busuioc
şi să ne punem reciproc
pe frunţi cununile iubirii.

Un legământ ca-n veci să nu ne


uite a noastră rugăciune

1946

139
Variațiuni simfonice

Un timp anapoda

Mă simt sigur între cărţi,


uit de foame şi de frig,
ochii caută în părţi
şi îmi vine ca să strig:

de ce spânzură-n cârlig
LIBERTATEA? Şi-n cetăţi
marii strâmbă, pe glob, hărţi
şi m-acuză că instig

lumea ca să se răscoale,
lanţurile să le rupă...
fapte uimitoare, după
care-ar merge drept pe cale.

Să-nvăţăm această lecţie,


făcându-i vremii corecţie!

1974

140
Constantin N. Străchinaru

Instantaneu 2018

Se dau decizii infernale,


atac la justiţie, din interior;
cine se simte inferior
dă fuga între haimanale;

lichelele sunt între ele


cu stele roşii, sape, cazmale,
pun pe-ntuneric furt la cale
de nu-şi mai încap în curele.

Făpturi cu-apucături scălâmbe


care de care mai borfaş,
mai impostor, mai pătimaş,
strâmbi ce s-acopăr, dând legi strâmbe.

Românilor, cuţitul e la os,


să dăm din pomi omida jos!

141
Variațiuni simfonice

Totuşi spun

Cu aceste ritmice litanii


eufoniei mă supun,
lăsându-i lumii ce-i într-un
suflet pe care-l ajung anii.

Mai pe tăcute, totuşi spun,


chiar prin discrete spovedanii,
că ce-i bun circulă ca banii
de care oamenii dispun.

Iubito, sunt cuptor încins


că te iubesc atât de mult,
făcând din dragoste un cult
de care-ascult, căci m-a învins.

Arta e o descătuşare-
aripi dă puilor să zboare

1975

142
Constantin N. Străchinaru

Sondaj

Nu-i linişte pe continente,


mor în explozii copii, şi
părinţii mor în accidente,
aproape-n fiecare zi.

Când legile fireşti, s-absente,


oamenii nu-şi ţin drumul ci,
departe de a se iubi,
merg pe trasee violente.

Iubito, cu sânii precum


bujorii când se-ntredesfac,
hai, să plecăm din acest veac
întunecat de fum şi scrum!

Vom poposi pe altă stea


şi-om fi cu ea asemenea.

1964

143
Variațiuni simfonice

Vita beata

Fericirea-i în Iisus
căci Iisus iubire este-
Adevăr care-n aceste
clipe mă poartă pe sus.

Îţi spun tot ce am de spus:


largă e ziua pe creste,
de unde se uită peste
zările ce n-au apus.

Tu în mine-ai să rămâi,
eu, devenind astfel, noi,
şi-om da timpul înapoi
pân’ la ziua cea dintâi.

Dragoste şi fericire-
scară înspre mântuire.

144
Constantin N. Străchinaru

Profeţie

Şi va veni o vreme când,


nu vor mai bate în geam zorii,
şi noaptea îşi va rupe norii
de ploi cu pietre mari, smulgând

acoperişuri, rând pe rând,


copaci, maşini, creând fiorii
ce înscriu pagini de istorii
nemaivăzute nici în gând!..

Se schimbă clima, lumea şi


nu va mai şti unde-i izvorul,
care să ne salveze dorul
şi felul românesc de-a fi.

Se schimbă modul de-a gândi.


Tare incert e viitorul!..

145
Variațiuni simfonice

Plus şi minus

N-am înţeles un timp, nicicum


de ce-s aşa multe contraste
pe ale lumii spaţii vaste,
şi m-am convins, abia acum!

Binaritatea este cum


axa în existenţe caste,
o lege peste toate aste
contrarii ce ne ies în drum.

Plus şi cu minus egal plus,


şi unitatea se salvează
căci numai plusul este rază
şi luminează ce v-am spus.

Materia, chiar de nu vrea,


e sub a spiritului şea.
2018

146
Constantin N. Străchinaru

Estetică

Frumosul nu-i plural în lume,


el este ceea ce tu crezi
că-nseamnă-orchestra din livezi
a cărei mierlă-n tine-acum e.

Ce albă-i horbota de spume,


când tu pe mal de ape şezi,
în dreapta cu un cârd de iezi
sărind, ca pruncii printre glume.

Încerci cu inima s-acorzi


atâtea melodii campestre,
ale iubirii din orchestre-
le milioanelor de corzi.

Sfârşit de cireşar şi-o zestre


joacă-n a zărilor ferestre...
2018

147
Variațiuni simfonice

Precauţii

Mi-am luat costum nou, cum se cere


unui drumeţ care nu ştie
cum va ajunge-n veşnicie
şi-n spaţii pline de mistere.

Tot călătorul trebuie să spere


că unde-ajunge este armonie,
mai multă linişte şi o sofie
profundă ca şi forma unei sfere,

centrată pe iubirea care duce


pe om spre ce e ziditor, frumos
şi mai aproape de Iisus Hristos,
de Adevărul consfinţit pe cruce.

Trăirea-n certitudini garantează


puterea spiritului ce creează.

2018

148
Constantin N. Străchinaru

Dezvăluiri

Cu penali la guvernare,
cum să fim în rând cu lumea
Occidentului ce nu ne-a
pus încă nicio-întrebare!?..

Nu suntem şi noi în stare


să stârpim corupţia,
care permanent ne ia
tot; şi-o ducem în spinare...

Hoţii strigă: „Prindeţi hoţii!”


am mai spus-o şi-o mai spun,
parlamentul este un
blid murdar ce-l ling cu toţii

Alb la cap şi mustăcioară


hoţul hoţilor se însoară...
2018

149
Variațiuni simfonice

Impostorul – pamflet

A-mbătrânit în fel de fel de rele,


are capul alb şi mustăcioară gri-pătat
de patimi tâlhăreşti, de neiertat,
dovleaca-i plină de-nroşite stele.

Îi stau în cârcă, roi, dosare grele,


cum să mai ieşi basma curată-n stat,
de-atâtea murdării şi de păcat..
cine mai poate să te spele?

E văduvoi, se dă de cavaler,
urmează pe colegul său scorţos,
mai scoate-n văz o tânără cu chip frumos
şi personalitatea în cuier.

Gunoaiele acestea cred că-s de capul lor


ele nu ştiu ce forţe sunt în acest popor...

2018

150
Constantin N. Străchinaru

Uimire

De unde-atâtea străluciri de aur


pe plante şi pe straie se extind?
Plutesc pe marea de lumină ca pe-un plaur
în care mii de nuferi se aprind.

Lucrează în natură al primăverii faur,


în urmă plantele cântă-nflorind;
emoţiile-n oameni se aprind,
natura îşi deschide-al ei tezaur...

Ce minunate fenomene se cunună!


Ce muzici însoţesc aceste nunţi!
Lumina vieţii-aici întinde punţi,
ca toţi să ne simţim, azi, împreună.

Rămâi uimit când vezi cât de divină


este-n esenţa ei Sfânta Lumină.
2018

151
Variațiuni simfonice

Socratism

În mine când dau să mă sui,


intrările-s baricadate,
mă uit perplex şi zic că, poate,
aflu o cheie să descui.

Voinţa e pe jumătate,
aş vrea s-o spun, dar nu am cui,
m-a pus comoditatea-n cui
pentru nişte mai vechi păcate.

Acese confidenţe, toate,


analizate,-s o minciună,
cum mi-a spus chiar, acum, o lună,
un frate bun al lui Socrate:

A face-n tine curăţenie,


e primul pas înspre sfinţenie.

2018

152
Constantin N. Străchinaru

Alpinism

Cobor pe pantă şi iar sui


spre piscurile translucide,
vremurile sunt acide,
oriunde calci, este un cui.

Parcă-i un spaţiu-al nimănui,


toate cărările-s aride,
şi vânturile pot ucide
parafa jurământului.

Suspini si iar grăbeşti urcuşul,


impulsurile ne indeamnă
spre-nţelepciunea care-nseamnă,

să învăţăm şi-alunecuşul.
Esenţa sintezei vis-dor
este un crez izbăvitor.

2016

153
Variațiuni simfonice

Ecou

Viaţa pentru mine-i viaţă,


în idealuri când mă sui;
în urma timpului şi-n faţă
încerc secrete să descui.

O altă lume e acolo,


iubirile nu sunt flotante,
ascult pe-Orpheu cum cântă solo
atâtor vietăţi şi plante.

E spaţiul armoniei unde


doar liniştile întâlnesc,
eufonia unor unde
când moleculele-şi foşnesc.

Poetul este mulţumit


că ce-a dorit s-a împlinit.

2000

154
Constantin N. Străchinaru

Rodnicie

Când iubirea se cunună,


viaţa este-n largul ei,
oamenii sunt împreună,
ca la nunta dragostei.

Înfloreşte vara-n tei,


mierea este-n a ei lună
ploaia-i rouă, nu furtună,
plină-i pajiştea de miei.

Horele sunt o cunună,


de-armonii cu flori în ii,
casele cu mulţi copii
sunt izvor de voie bună.

Din Gorj, Pasărea Măiastră


are cuib în firea noastră.

2003

155
Variațiuni simfonice

Gândind socratic

Bat vânturi prin epocă, sunt ruperi de nori,


suntem bântuiţi de-ndoieli şi năpaste,
cădem din suişuri, se sparg nişte coaste,
sunt tot mai multe fabrici de sfori.

Uităm de lecturi, uităm de viori


şi de ariile cerului vaste;
unde mai sunt fetele caste
şi ai altor timpuri feciori?

Tot mai mulţi copii ajung la gunoi,


nu ne mai interesează perspectivele noastre,
cu umbrele morţii înfipte-n noi,
căutăm loc de case pe alte astre.

Suntem preocupaţi, de o vreme


doar de prezentul care geme...

2018

156
Constantin N. Străchinaru

Curiozitate

Ce multe melodii îmi umblă prin minte,


parcă-s în interiorul unui concert!
Timpu-i mai mult decât alert,
dar nu mai aleargă-nainte.

Sare-napoi şi este mai cert,


are aripa cu mult mai cuminte,
că-i lângă şcolarul care-n cuvinte
îi spune: ceasul e patru şi-un sfert,

se crapă de ziuă, mă cam ustură ochii,


cobor din pătulul cu mere domneşti;
zorii foşnesc pentru ziua lor rochii
de borangic şi ii româneşti.

În Ţara aceasta ruptă din Rai,


orchestrele-s, în ziua de vară, şi mai!...

2001

157
Variațiuni simfonice

Antiteze

La ţărmul mării de spice,


vara se întinde la soare;
Orpheu cântă pentru Euridice
o melodie fermecătoare.

De-mi întorc privirea spre zare,


văd ielele jucând din şold şi burice
joc, în gând şi eu arşice
cu rimele, în închisoare.

Ce iaduri, Doamne, ce abatoare!


Suceava, Piteşti, Aiud, Jilava,
tăiatul de stuf la Periprava...
şi comunismul călcând Ţara-n picioare.

Să faci din chinuri o chilie –


i mai mult decât o veşnicie.

1963

158
Constantin N. Străchinaru

Odihnă

Opresc cititul, opresc scrisul, las uşa deschisă la atelier.


E un reconfort să intru-n grădină,
unde tata e într-un măr, lângă cer,
între fructele- pui de lumină.

Fac fotografii şi, din inimă, sper,


că şi eu voi ajunge la vârsta lui, plină
de-aproape un secol, e vesel că Ţara înclină
să iasă din lanţuri şi din postura de gunoier

la care-au adus-o valuri de lipitori


pe viaţa-n suiş a Românilor,
istoria asta-i de-atâtea ori,
perfidă şi plină de cozi de topor.

Strâmtată grădina-a ajuns ca o aţă...


nelegiuirile-şi dau arama pe faţă...

1965

159
Variațiuni simfonice

Precauţii

Distanţa dintre piept şi masă


este un spaţiu prea îngust,
nu este patul lui Procust
dar strâmtu-acesta mă apasă.

S-aude prin trifoi o coasă,


proiectele-s făcute must
o băutură ce n-o gust
c-adeseori este o plasă.

Dacă mă uit pe-al ei făgaş,


îi văd şi inima şi trupul,
sunt vânător dar şi hăitaş
nu-mi scapă nici vulpea nici lupul.

Ce bine e să fii precaut,


s-asculţi, imaginar, un flaut...
1976

160
Constantin N. Străchinaru

Semnificaţii

Biblioteci, menaj, creaţii


ocupă fiece secundă
ca-ntotdeauna să pătrundă
eufonia din vibraţii.

Indiferenţa, la ovaţii,
e un semn bun, viaţă rotundă,
simţi cum emoţiile-abundă
în orice clipe, -n orice spaţii.

Ideile-şi caută rime,


şi ritmul le uneşte lin,
adeverind că e divin
tot ce-i Spirală-n Înălţime.

Ale eufoniei unde-


s în armonia de oriunde.
2018

161
Variațiuni simfonice

Tentaţiile sunt ispite

Viaţa-i plină de tentaţii


care ne pun la încercare,
depinde în ce situaţii
se găseşte fiecare.

Din atâtea altercaţii,


mai nocive, mai uşoare,
unele trag la cântare
pentru multe generaţii...

Cele care au tendinţa


să devină obicei
fac din victime, atei
care nu ştiu ce-i căinţa.

Vremea, viaţa-s fugărite


zi şi noapte, de ispite.
1977

162
Constantin N. Străchinaru

Ipoteză

Dacă seara ar fi dimineaţă,


m-ar aştepta o zi plină de spor
şi aş jura că viaţa-i mai viaţă
şi că visarea-i drum spre izvor.

Există în mine un dor


ce topeşte şi-un munte de gheaţă,
satisfacţia mă-ntinereşte la faţă
când ştiu c-am lucrat fiecare ogor.

Ce este-ndoit nu iau de drept,


dar multe poţi face când vrei;
te poţi lupta c-o turmă de zmei,
când ai mai multe inimi în piept.

Clipa devenind eternitate,


ai putea să le faci mai bine pe toate.

1999

163
Variațiuni simfonice

Adolescenta se întreabă

Unde sunt florile din vis,


crescute-n nopţi de suspin dulce?!?.
Vîntul viclean le face-un sul ce
îl dă de-a dura în abis.

Fereastra zilei s-a închis,


dar fata nu vrea să se culce,
nu ştie încotro s-apuce,
să dea de-un visat Paradis,

ca Dante-n trilogia lui,


ghidat fiind de Beatrice,
cu fericirea-n doi complice,
că-n unul, niciodată nu-i!...

Este vreo vârstă mai de treabă


decât aceasta care-ntreabă!?...

1968

164
Constantin N. Străchinaru

Lumină şi întuneric

Lumină-nseamnă vedere corectă,


idei în acţiune ziditoare;
omul absolut ştie, că sub soare,
există şi o lume - abjectă.

Puterea noastră-i circumspectă


faţă de-aceste târâtoare,
insectele-s dăunătoare
dacă normalitatea n-o respectă.

Lumea cârtiţelor, exclusiv, subterană


roade la plante rădăcina
şi ochilor noştri lumina-
medicamentului de pus pe rană.

Nu-i nicio conciliere


între toxine şi miere.
2018

165
Variațiuni simfonice

Adevăruri

Visam ca lumea să nu fie rea,


şi muntele atâtea văi să-nvingă;
de câte ori nervozitatea mă rodea,
doream o rouă calmă să o stingă.

Nu orice om se poate ţine-n şea,


nu orice of e doină pe tilingă;
ca aurul din zori să se prelingă,
ziua dă-n lături orişice perdea.

Atunci, fac ochii mari spre-afară


şi admir toate culorile din pom;
un sentiment feeric vom
trăi cu fiecare nuntă-n Ţară.

Esenţa, din izvoare, e eternă,


ne-aşează busuioc sub pernă.
2018

166
Constantin N. Străchinaru

În lunga noapte bolşevică

Merg Românii cu privirea-n jos,


nici unul nu e sigur pe el!
În timpul acesta mişel,
ierarhiile-s întoarse pe dos.

Pasul meu este altfel.


Cineva din spini m-a scos!
Am scăpat de cancer mâncând pătrunjel
şi rugându-mă la Domnul Hristos.

Aici vrăjmaşu-i de capul lui,


şi-n familii se vorbeşte în şoapte...
cozi nu sunt numai de topor si la lapte,
de-această noapte suntem sătui.

Ştergându-ne sudoarea de pe frunţi,


înălţăm rugi pentru cei din închisori şi din munţi...

1977

167
Variațiuni simfonice

Democraţie

Îţi mulţumesc că nu eşti de-aceeaşi părere cu mine,


sigur aşa vom ajunge mai uşor la izvor;
dacă vom crede că viespiile-s albine,
ciulinii şi toţi spinii vor creşte-n ogor.

Tineri şi vârstnici vor continua să dezbine


vor fi chiar magazie cu cozi de topor,
generaţii vor crede că e mai bine
să n-ai nevoie de iubire, prietenie, vis, dor...

Vom fi tot mai departe de noi şi de-Adevăr


eroarea, amnezia, grandomania, glod
vor sta precum lăcustele, omizile în măr,
şi bietul pom fără laborator, nu va mai face rod.

Voi, satisfacţii egolatre ce luaţi viaţa în răspăr,


sunteţi departe de-a-nţelege care e calea spre-Adevăr...

2018

168
Constantin N. Străchinaru

Poetul

În noaptea ce apasă-acest prezent,


poetul aprinde o lampă;
hoţu-i cu mâna pe clampă,
vântul bate violent.

Poetul este foarte atent


să afle istoria cât e de amplă,
ştiind că laşitatea este o vampă
şi zilnic se întâmplă câte-un accident.

Handicapaţii, sfertodocţii-s la tribune,


debitând promisiuni şi minciuni,
filosofii sunt consideraţi nebuni,
doar iluminaţii mai prezic o minune

pe care poetul o vede-n depărtare...


Oameni buni, mai aveţi puţintică răbdare!

1964

169
Variațiuni simfonice

După anchete securiste

Ajunsesem, într-un an, numai piele şi os


din care ieşeam, după apelul de seară,
într-un alt univers, pe o scară,
nevăzută celor de jos.

În răspântia vremilor, întoarse pe dos,


bolşevicii aduseseră tot răul în ţară,
cu o mai aprigă sete de fiară
să roadă tot ce era mai frumos.

Elita României scrâşnea


în lanţuri, cătuşe şi carceri,
pe tronul ţării, roşia stea
grăbea malaxorul nelegiuitelor stoarceri.

Numai poetul ştia că într-o zi va


veni Libertatea şi ne va salva.

1968

170
Constantin N. Străchinaru

Noi

Credinţa omului nu poate fi ştearsă


precum într-o frază, un cuvânt de prisos,
noi credem în tot ce este frumos,
chiar când circumstanţele ne joacă o farsă.

Când noaptea e densă şi ceru-i noros,


nu-i bine să mergi cu faţa întoarsă;
noi vom păstra credinţa neştearsă
în tot ce-n viaţă e de folos.

Vom crede-n poezie şi-n visare,


vom crede-n voinţa ce trece prin zid,
mereu vom crede-n iubire, căci are
farmecul florilor când se deschid.

Când plin e de fructe al vieţii pom,


omul este mai mult decât om.

2018

171
Variațiuni simfonice

Legea dublei frenezii

Urbea este mai goluţă-


au plecat elevii în vacanţă,
fiecare-n inimă cu-o Franţă
sau chemaţi în sat de-o bunicuţă

Nostalgia nu te cruţă
strâmbă acul la balanţă,
toţi aflăm, că la distanţă
viaţa este mai drăguţă.

Pleci şi uiţi de roase-arcuşuri


pe plictisitoare strune
care niciodată nu ne
scapă de alunecuşuri.

Legea dublei frenezii


e sursă de bucurii.
2018

172
Constantin N. Străchinaru

Ieşit din închisoare

Ceaţa aceasta de jur-împrejur


dublează noaptea prin care trec,
îmi ţin calmul să nu înjur,
că pe stradă nu-i niciun bec.

Traseul nu e fără cusur,


uneori simt că mă-nec,
aerul este tot mai sec
şi gândul mi-e tot mai obscur.

Aş vrea, dar mersul nu are spor


căci vremea-i cu picioare de lut;
nu-mi este deloc uşor
să iau viaţa de la început.

Ieşit din închisoare într-un ev obez


mi-e foarte greu, Doamne, să înaintez

1964

173
Variațiuni simfonice

Coeziune

Dimineaţa şi seara,
şi ori de câte ori mă-nchin,
în faţa icoanelor vin,
din vremi depărtate şi-n inimi, cu Ţara,

străbunii mei, cu chipul senin,


urcând spre mâine cu vara
vieţii unui neam de istorie plin,
credinţa-n Hristos, fiindu-le scara.

Sărutul lor a rămas pe icoane-


le pe care şi eu le sărut,
că-n ele este-un lung trecut
al atâtor martiri şi prigoane.

Această coeziune între generaţii


o avem în suflete şi-n articulaţii.

2018

174
Constantin N. Străchinaru

Cu Radu Gyr şi-atâtea visuri ...

Aripile ne sunt deschise,


să trecem teferi peste-abisuri,
cu Radu Gyr şi-atâtea visuri
câte au fost cu noi închise.

Le-am ferit, Doamne, de plictisuri


şi le-am purtat în sinea noastră,
cu-a lui Brâncuşi scumpă Măiastră,
pe nevăzutele înscrisuri,

comunicate prin perete,


trecute de la om la om,
cu-ale memoriei discrete,
caiete pe care le vom

păstra în Sfintele Altare


din Dacoromânia Mare.
2018

175
Variațiuni simfonice

Familie şi mulţumire

Viaţa oricât de frumoasă


are ofurile ei;
au căzut din cer şi zei
dacă au lipsit de-acasă.

O soţie nu se lasă
singurică-ntre copii!
Caută, soţule, să fii
c-un buchet de flori, la masă!

O familie, se ştie,
răspândeşte-n jur lumină
c-o nevastă gospodină
şi un soţ la datorie.

2018

176
Constantin N. Străchinaru

Copii şi viitor

Dragii mei, casa-i izvor


de nespuse bucurii,
când auzi cântând copii
în cel mai sensibil cor.

Nu există un alt dor,


mai cu spor, decât să ştii,
că unde-s mai mulţi copii,
este mai mult viitor

mai dai tu, mai lasă ea


sfatul reciproc e-o cale
plină, de asemenea,
de săruturi ideale.

Viaţa este mult mai vie,


între prunci, lângă soţie.

2018

177
Variațiuni simfonice

Ruga soldatului

Doamne, tare îmi e dor


de nevastă şi copii,
singurele bucurii
ce sporesc rodu-n ogor.

Nu ştiu cum să îi dau zor


la atâtea datorii,
să m-apropii de copii
şi nevastă, mai uşor.

Îi visez şi zi şi noapte,
parcă nici nu mai sunt eu
şi mă rog lui Dumnezeu,
s-aibă miere, unt şi lapte.

Şi să fim cu toţii iară


un arcuş pe o vioară...

178
Constantin N. Străchinaru

Un şi o...
Un sculat de dimineaţă
e un sfat şi-un sens la viaţă.

O albină pe o floare
e-o lumină creatoare.

Un copac plantat de tine


e un viitor ce vine.

O mireasă ruşinoasă
e o viaţă-armonioasă.

Un copil cu-o carte-n faţă


este dragoste de viaţă.

Un cuvânt ţinut anume


e un sfânt venit în lume.

O casă este mai plină


c-o nevastă gospodină.

Un poem e cum era


pe un ghem etcaetera...

1947

179
Variațiuni simfonice

Traseul împlinirii

Ale visurilor zări


au cele mai limpezi ape,
presimţite-mbrăţişări
şi săruturi sunt aproape.

Este un urcuş pe scări


c-un clavir vibrând din clape,
foarte-atent ca să nu scape
o întoarcere pe mări.

Mirele lângă mireasă


este un dor împlinit;
soare ajuns la zenit,
pâine şi cuţit pe masă.

Apa vieţii dar şi podul,


pomu-n floare-aşteaptă rodul.

2018

180
Constantin N. Străchinaru

Fiule,

Nu te lua cu acei
care sunt o lene crasă
şi nu ştiu cum să mai iasă
la lumină din bordei!

Nici cu-acei ce cred că ei


sunt zmei şi lipsesc de-acasă,
doar când află, că îi lasă
nevestele, se fac miei.

În acest caz, despărţirea


e-o decizie de-oţel;
dă la trap, nu fi mişel
şi-nţelege ce-i iubirea!

Soţ, soţie şi copii...


Ce izvor de bucurii!
2018

181
Variațiuni simfonice

Izbăvire

Am suit pante abrupte,


pe-alocuri întortocheate,
m-am scuturat de păcate
şi de crengi uscate, rupte.

Deşi spatele-mi sunt supte


de poverile purtate,
azi m-am scuturat de toate-
apucăturile corupte.

Au fost paşii răstignirii


mele prinsă în urcuş;
am pus mâna pe arcuş
şi-am cântat oda iubirii.

Sensul este-al izbăvirii


de ce nu stă-n firea firii

2018

182
Constantin N. Străchinaru

Frumoase-s florile oriunde

Între încredere şi tăgadă,


entuziasm şi apatie,
să lăsăm scumpa ciocârlie,
să zboare-n cer fără să cadă.

Eram copil şi, în ogradă,


creştea-ntr-un colţ o iasomie,
copilul vesel începea să scrie
a frumuseţii ei baladă

Frumoase-s florile oriunde


şi, mai ales, când se oferă
mămicilor ce-ntr-una speră
să aibă o familie rotundă.

De te uiţi bine-n orice floare,


există-o pulbere din soare.

1981

183
Variațiuni simfonice

Jurnalism

S-a pervertit viaţa socială,


părinţii au uitat de rolul lor,
mulţi copii fug de la şcoală,
bate-un vânt risipitor.

Nimeni nu sare-n ajutor


prin ceaţă-şi poartă lumea boala,
şi timpul a dat foc la oala
ce fierbe zeama dracilor.

În oameni traiul e pe sferturi


cetatea-i plină de dispute
acest dramatic vino-du-te
are în temelie certuri...

Cade mortar din cazinoul


unde prezentu-şi ţine oul...

2018

184
Constantin N. Străchinaru

Îngrijorare

Incertitudinea ne ia în braţe viaţa,


ne este astăzi cald şi tot azi ne e frig;
lumea îşi dă cu mâna ei, după gât aţa...
şi cât de-aproape-aşteaptă un cârlig!

Prea mult desfrâu atârnă în cântar


şi strâmbă echilibrul vieţii;
se înmulţesc, la piaţă, precupeţii,
iau cu un preţ şi dau cu altu-amar.

Îşi apără doar ale lor principii,


făcându-şi socotelile, abil;
întinde degetul acuzator, vai! un copil
spre ale noastre-apucături ajunse vicii.

1977

185
Variațiuni simfonice

Poetul, despre azi deţine-o ştire

Răul înaintează-n noi, tiptil,


nici nu ştim când ne ia în stăpânire;
stăm la calculator, ca la desene un copil,
şi inversăm a noastră fire.

Osificarea-i un proces subtil


ce ne îndepărtează de iubire;
se mută iarna în April,
poetul, despre azi deţine-o ştire!

Ieşiti din iadul comunist,


sechelele îşi scot căţelele,
că nu le-am rupt, la timp măselele,
să nu mai muşte orice-artist

Şi iată, că, acum, puhoiul


de rele intră-n viitor,
călcând orice aspirator
ar vrea s-adune tot gunoiul...
2018

186
Constantin N. Străchinaru

Recunoaştem

Sub noi, pământul e fragil,


se mişcă precum o meduză,
şi omul n-are nicio scuză
că se comportă infantil.

Al precauţiei copil
întinde-un deget şi acuză;
de ce lumea este-ursuză
şi nu merge pe el tiptil?!..

Suntem pe-un spaţiu fugitiv,


între ciocniri şi respirare,
maşina vieţii trage-un tiv
la viitorul ce-i în stare

să ne înşele efectiv,
spunând că totu-i o-ntâmplare
2018

187
Variațiuni simfonice

Oricărui tânăr

Stai la distanţă de jigodii!


Trezvia e un fel de-a fi
superior, e-un miez de zi
care detestă mersu-n dodii.

Nu te lua cu somnul, ci,


când te trezeşti, să ştii ce ai
de-nfăptuit şi să nu mai
scurtezi durata zi de zi!

Programul are mare rost,


nicio secundă nu revine,
iar lenea când de om se ţine,
omul acela e anost.

Viaţa se scutură de cine


nu ştie să ţină şi post.
2018

188
Constantin N. Străchinaru

Opinii estetice

Urâtul în artă-
i fereastră spartă,
vântul nu iartă
şi intră-n casă,
cară gunoaie
nici nu-i pasă
că pe masă
este o foaie
cu un proiect...

Tot ce-i abject


destructurează
şi nicio rază n-are efect;
echilibrare-
i o altă ciorbă,
scumpă la vorbă
şi la purtare.

189
Variațiuni simfonice

Urâtul fată
artă pătată
de neglijenţe,
comoditate,
de indecenţă,
dusă în spate,
de ignoranţă
şi impostură

şi lectoru-ndură,
cu orice risc,
schimbarea de disc,
şi face o cură
de improvizaţii,
până avântul
vede că,
nu se vindecă,
e pe moarte;
prin geamuri sparte
bate vântul
în semnificaţii...
2016

190
Constantin N. Străchinaru

Boema este o ispită

Mă urmăreşte un principiu,
că trebuie să am un stil
de viaţă cu mult mai fertil
decât boema ce-i un viciu.

Cum poţi să crezi că-i un deliciu


sârma ghimpată? ea-i exil,
de care fuge-orice copil,
ştiind că este un supliciu.

Oricând un pas făcut greşit


este-un efect ce nu ne iartă;
de undeva, din infinit,
un ochi ne vede şi ne ceartă.

Eroarea este un cuţit,


şi desfătarea-i casă spartă.

2018

191
Variațiuni simfonice

În vacanţa de vară

Liniştea serii de vară e rotundă


precum sunt merii de becuri grei;
secera lunii începe să tundă
mohorul umbrelor, cu aurul ei.

Mireasa nopţii deschide-o comoară


ce luminează, în creştere, toate
aceste minuni ce mă înconjoară
şi-aduc în prezent vremi îndepărtate.

O lume de mituri cu tot mirul lor


consfinţit şi de-ale lunii creaţii
în raiul pătulului meu unde vor
da graiul acestor edenice spaţii.

Mi-aşez sub cap câteva cronici


în care-s bunii mei şi străbunii,
gospodărindu-se şi mereu dornici
să lumineze ca aurul lunii.

Timpul în sat altfel se măsoară,


după simboluri, aceleaşi de veacuri,
cu ale florilor, sigure leacuri
şi trepte de cremene la a viitorului scară.

1946

192
Constantin N. Străchinaru

Noiembrie spre asfinţit

Scârţâie noiembrie din încheieturi,


nopţile-s reci şi adânci;
viaţa se târăşte pe brânci
cu vesmintele dezbrăcatei naturi.

Anotimpul acesta sur şi sălciu


mă plictiseşte şi-ngândură,
doar vânăt vântul mai este viu
şi smulge la portiţă o scândură.

Grădinile prind mucegai,


iniţiativele se retrag la birou,
al amintirilor ecou
e în memorie singurul rai.

Umblu-n albume, ascult o romanţă


mai deschid şi televizorul,
dar nu scap nicicum de fiorul
sfârşitului de toamnă şi de vacanţă.

2017

193
Variațiuni simfonice

Tragedie în Mati

Căldură mare,
cum n-a mai fost!
Vara-i la Focă,
vietăţile se sufocă,
viaţa cade din picioare!
Greşelile au un cost...

Satul-staţiune e lângă mare,


dar malu-i abrupt
şi-ngustele căi de acces,
brusc, s-au rupt.

Din uscături ies


fire de fum,
limbi de foc;
de-acum,
pădurea s-aprinde
vântul dogoritor extinde
văpaia la case;
iadul se grăbeşte,
prinde în cleşte
turiştii fugând la maşini,
învălmăşeală ca-n plase
ce ard grămezi de răşini,

194
Constantin N. Străchinaru

de oameni pe-alături şi în maşini;


dogoritor vânt!
Iadul pe pământ...
ard îmbrăţişaţi:
mame, copii, taţi...

ce să mai faci,
când flăcări cad şi din copaci?!...
şi chiar cei ce-au sărit în ape
n-au mai avut cum să scape!...

destinul a aruncat mănuşa...


În urmă, vântul scurmă
cenuşa...

Jalea se extinde-n lung şi-n lat


peste fosta staţiune-sat!...
Toţi mai avem multe de învăţat!
Am dori ca nimeni să nu se certe,
Dumnezeu să ne, şi să-i ierte!

Iulie, 2018

195
Variațiuni simfonice

Spre linişte

Gândul suie-o cărăruie


spre un schit mai solitar
ca să afle-n om ce nu e,
deocamdată, un amnar.

Cu o cremene pe-o iască


nu poţi da peste scânteia
care să-ţi ofere cheia
la-ntrebarea ta firească.

De unde venim şi unde


vrem s-ajungem şi cu ce,
când vremea-i din petece
şi lumina se ascunde?!..

Trebuie să fiu mai iute,


unde liniştea să-mi dea
ghiont s-arunc blidul ce pute
şi-l mai ţin în casa mea.

Şi-am să văd cum vrerea-mbină


rolul cremenei pe-amnar
scânteia-i itinerar
spre izvorul de Lumină.

196
Constantin N. Străchinaru

Imn

Primăvara este mireasa,


ieşită pe terasa
naturii-
tron împărătesc;

lumea vine spre ea,


asemenea
cu dulcele gurii
tuturor mugurilor ce o slăvesc.

Zefirii
sunt mirii
ce clatină,
în cerul de platină,
imnul iubirii
şi-argintul viu
din versul ce-l scriu.

197
Variațiuni simfonice

Deschid geamurile,
se umplu ramurile
de foi şi flori;
mierle şi privighetori;

mii de păsărele,
din nevăzute flaute de aur
dau glas acestui tezaur
încât, la zece Mai
cerul se umple de rândunele
şi România-i un colţ de rai.

2001

198
Constantin N. Străchinaru

Metamorfoze

Un copil învârte pe-un cui un patrulater


şi, curios, încearcă să pătrundă,
cum de acest geometric mister
cu unghiuri drepte, devine formă rotundă.

Începe să bănuie că orice poligon


pe-un ax, trecându-i prin centru,
în învârtire, pledează pentru
forma discului de patefon.

Forma rotundă începe să-l intereseze


şi-o vede generalizată
în toată existenţa dintre nadir şi amieze,
numai absenţa
obiectului şi a mişcării
poate să deformeze chipul zării,
al conceptului de roată
şi frecvenţa undelor mării...

.....................................................

199
Variațiuni simfonice

mă întreabă, că e sfătos,
dorind, ca Goethe şi mai multe să ştie,
de exemplu: cu ce formă se intră-n veşnicie?..
căci forma rotundă
este şi cerc şi undă;
este materie şi duh,
forma astrelor din văzduh,
spirala a tot ce este,
în om şi peste
orice creste
în stare să se manifeste...

1965

200
Constantin N. Străchinaru

Prietenele mele

Cuvintele sunt ca albinele:


se ajută între ele, lucrând
adevărul-frumosul-binele,
esenţe oglindite-n sinteza: emoţie-gând

Mierea are culoarea luminii


lecuitoare de anomalii;
poezia deschide crinii
intrării contrastelor în eufonii.

Geometria din fagurii plini


e asemenea celei din coduri rimate,
scoate omul din spini
şi-l suie în Umanitate.

Ideea de unu în toate,


trimite la un singur Părinte,
şi spiritul, pe cât se poate,
încearcă să-şi aducă aminte...

Tânjeşte după locul pierdut,


după liniştea şi veşnicia
armoniei de deasupra oricărui lut,
când omu-şi lucra cu dragoste via.

2018

201
Variațiuni simfonice

Tinereţe numai aripi


Prolog

Stă la mansardă şi, fizic, îi prea ajunge


acest spaţiu îmgust care-o ţine
mai aproape de cer, de unde iubita poeţilor unge,
cu mir strălucitor urbea suită pe mai mult de 7 Coline.

De aici, tinereţea vede mai bine


atâtea plinuri şi-atâtea visuri cu pasu-n proiecte,
dă foc la defecte şi cheamă, la floarea de tei, albine
să culeagă pulbere de aur şi leacuri pentru oricine.

Se simte mai în apele ei, se îngrijorează de cei din


castele, palate, cetăţi, grădini suspendate...
De aici, mai uşor ajunge în spaţii de unde vin
ecouri – exemple de-armonii doar de ea căutate.

Aura-i pe care n-o stinge nicio bătaie de vânturi


este smerenia-drum spre împlinire,
este iubirea, născătoare de cânturi –
ghid tinereţii spre mântuire.

202
Constantin N. Străchinaru

Cum mă suiam cu-aripile reflexiei în slava


ce nu se poticnea de amintiri terestre,
zburam peste înalţii munţi aruncându-şi slava
deschiderii de suflet pe-atâtea largi ferestre,

spre alte lumi decât această lume şchioapă,


ideile din inimă-mi veneau ca aspiraţii,
alunecam prin aer precum delfinii-n apă
şi măsuram cu-aripile ale visării spaţii.

Puţin neliniştit, când pe sub mine stoluri


de păsări călătoare plăteau la instinct vamă,
lăsam în urmă-o lume de plinuri şi de goluri
şi ascultam de-o voce care şi-acum mă cheamă.

Nemarginile minţii îmi dădeau spor la mersuri,


peste livezi în floare, şi nu mă-ntrebam cum
acest voiaj mirific ia-n braţe universuri,
făcându-mi loc în viaţă la un altfel de drum...

203
Variațiuni simfonice

Mai liber de constrângeri şi de căderi lumeşti,


din când în când luând câte un piept de-azur,
suişurile mele îmi păreau foarte fireşti,
căci dincolo de ele, domnea spiritul pur.

Nu auzeam decât mişcările de aer,


când printre toate, îngeri şi serafimi voioşi,
slăveau în cânt iubirea peste al lumii vaier,
căci oameni se lasau de-atâtea patimi roşi.

În zborul meu aripile nu-ncercau să citească


în ariile cerului, profund nemărginit,
alunecau din ele, c-o linişte cerească,
fotonii revelaţiei spre un alt infinit.

Ştiam că mai deasupra exită-o altă faţă


a trancendenţei, unde Izvorul de lumină,
spre El suia căzutul, de-atâtea ori, în viaţă
dar ridicat jertfelnic, din balta de şerpi plină.

Eram convins că nu căderea este vina,


cât e plăcerea de a te ridica din ea;
fugeam de întuneric, mă fascina lumina
ce-i răspândită, Doamne, de Tine-n orice stea.

204
Constantin N. Străchinaru

Şi-n noapte, tot fotonii îmi conduceau suişul,


căci astrele erau aprinse peste tot
şi-ntruna m-ajutau să fac şi ce nu pot
ca-n drum să nu le stau şi eu de-a curmezişul.

Astfel, oricare zbor e-atât de roditor!


Mulţimile de raze care te-nconjoară,
te suie printre astre numai cu visul-dor,
care oricând şi oriunde-i cea mai de preţ comoară.

Nocturna feerie, îl uimea şi pe Kant,


precum legea morală ce o trăia profund,
căci în al existenţei nemărginit rotund
acestea şi iubirea au funcţii de liant.

Asemeni rugăciunii, smerit când mă apropii


oricând de Dumnezeu Atoatefăcător,
acesta-mi este drumul prin care-ncerc să-l copii
pe Kant în transcendenţa supremului vis-dor.

Cât e de minunat să vezi c-atâtea astre


ne rotunjesc proiecte, atitudini, caractere,
când omul slăniciunilor şi-al pacostelor noastre
făcut e ca să lupte, iubească şi să spere.

205
Variațiuni simfonice

Atâtea universuri, şi-n ele stele pui,


se-nvârt în constelaţii pe axe nevăzute
şi-n dubla lor mişcare, spre largul cerului,
esenţa este axul rotaţiilor mute.

Dar zborul e înotul care înseamnă undă –


cercul cu bucle-ntoarse-n contraste deruntante,
că existenţa este-n ansamblu ei, rotundă,
şi-n cercul ei deschis sunt fel de fel de pante.

Acest nucleu prolific în orişice spirală,


deschis e ca şi legea, suind spre Transcendent;
ce liberă-i aripa în zbor pe verticală
cu sursa în iubire, emoţii permanent.

Iubirea, ea mă cheamă c-o insistenţă care


nu are loc şi timp, căci este-asemenea
cu focul care arde din ce în ce mai tare
peste orice hotare, cum ştie numai ea.

Izvor de energie intrată în aripă


de pot şi eu cu spiritul să umblu peste tot
şi în mulţimea veacurilor, care-s de fapt o clipă,
în care ştiu să fac mai mult chiar decât pot.

206
Constantin N. Străchinaru

Să ai penaj de raze şi zori înloc de puf,


care şi prin pustiuri îţi scot în cale oaze
să gâdili tinereţea cu-al astrelor zuluf
şi să parcurgi în clipe-ale existenţei faze.

Este o alchimie a spiritului viu,


care mereu renaşte, ca tânăr să rămână,
în veci nemuritor, de ziua şaptea fiu
al Providenţei care pe toate e stăpână.

Spre Ea ne îndreptăm iubirea născătoare


de-ncredere-a întoarcerii în leagănul dintâi
şi va veni o zi-n suişul nostru care
va părăsi pământul incert de sub călcâi.

207
Variațiuni simfonice

II

Cu voioşia mea m-am învăţat s-ajung


în spaţiul unde doar visarea are-acces,
dar pe traseu atâtea ispite-n cale-mi ies,
şi mersul ideal este profund şi lung.

Din când în când, simţeam un jind că-mi dă fiorii


regretului, văzând cum rândunele vin
la casele românilor, să-şi crească puişorii
şi să-mplinească-o lege sădită în destin.

Vedeam prin a văzduhului deschisă larg fereastră,


rotind pe sate stoluri de berze-n primăvară
şi mă-ntrebam de-n lume exită-o altă ţară
aşa de primitoare cum este Ţara noastră?

Miresmele din crânguri, livezi, grădini şi lanuri


se deschideau la soare, ca la izvoare macii
spre vara lui cuptor, când ale lui elanuri
coceau, in văzul lumii, pe-ogoare cozonacii.

Carpaţii, scutul nostru şi leagănul de veacuri,


îşi înălţau cu brazii, cu ulmii şi gorunii,
atâtea mănăstiri, şi-n pajişti, flori de leacuri,
şi cerbii păzind stânele, alături cu străbunii.

208
Constantin N. Străchinaru

M-a copleşit neliniştea, nemărginitul jind


după un spaţiu plin de câte sunt în Rai,
simţeam acut nevoia de vis să mă desprind
şi să revin la stânele cu doina noastră-n grai.

Izvoarele-s o vrajă şi toate stau s-aline


pe românaşii noştri-n picioare când dau zorii;
pe praguri nevăzute am reflectat mai bine
la sfatul ciocârliei şi al privighetorii.

Vara era la coasă, fructe-aurii şi dese,


pe deal via în rod şi ea mă aştepta
cu braţele deschise şi cele mai alese
ortensii şi senine flori de nu-mă-uita.

Mi-am strâns uşor aripile şi-am coborât din zbor


într-un răsfăţ de roduri, eram acasă iară;
umblarea mea fusese-nvinsă de un dor
ce mă năştea acum precum întâia oară.

Desigur, este bine să ştim şi cât mai multe


din ce-am putea cunoaşte din ce ne e permis,
dar omul să-nţeleagă, s-aleagă şi s-asculte
de glasul tinereţii şi-al marelui ei vis.

209
Variațiuni simfonice

Epilog

Poetul nu are instrumente-ndeajuns,


să-ţi mulţumesc de câte-ai făcut pentru mine
mi-ai apărat inima să nu se înspine
când paisprezece suliţi m-au străpuns.

Mi-ai dat răbdarea, vigoarea, seninul


şi-nflăcărarea de-a ieşi cu bine
din pădurea cu pantele abrupte, mlaştini, jivine
şi să fiu iar imun la tot veninul.

Mi-ai dat zorii şi muzica florilor,


plaiul din raiul sublimelor graţii,
tinereţe, mi-ai dat aripile tuturor zborurilor,
vibraţiile reîntoarcerii în străbunele spaţii.

Ce experienţe, confidenţe, armonie


soluţii enigmelor, ax şi roată
a vieţii şi cheie la toată
iubirea de Dumnezeu, de Neam şi de Glie!

210
Constantin N. Străchinaru

Copil-ndrăgostit de zări

Dorul are preţ ca banii


şi din el, cu pas tiptil,
amintirea schimbă anii
şi mă văd din nou copil.

Pe colinele cu jocul
focurilor arse ieri,
printre cer şi adieri
văd copilului norocul;

văd treptele de fân verde


cum le sare, grăbind pasul;
zările ca să-l desmierde-
şi potrivesc la mână ceasul.

Trifoiuri cu patru foi


îndesesc al vieţii plaur
însetetat de zări de aur,
nu se uită înapoi.

Suie, intuind ce este


în adâncu-acestui dor
unde-al zărilor izvor
se ascunde pe-alte creste.

211
Variațiuni simfonice

Nu-i uşor ca să urci pante


şi în urmă să laşi văi,
să te-nspini în mii de plante
cu colţi cum au câinii răi

să ştii c-ai în faţă munţi


cu păduri pline de fiare
şi că zarea-n depărtare,
te îndeamnă să-i înfrunţi.

Hai, copile, mai departe


cu credinţa ta spre-a lor
unde raiul zărilor
vrea din el să-ţi facă parte.

.................................................

Dar pădurea se-ndeseşte,


dealurile-s munţi fanatici
şi tu trebuie să-nfrunţi
fiarele cu colţi sălbatici.

Greul muntelui descuie


lada ştiută din vechimi
şi puzderii de jivini
vor să-i suie trupu-n cuie...

212
Constantin N. Străchinaru

Stau jivinile la pândă,


altele sar la atac
şi suişul e-o osândă
care nu-şi mai are leac

decât strigătul la îngeri


ca să-ţi vină-n ajutor,
să te scape de constrângeri
şi de greul colţilor;

să-ţi aduni încet, încet


toate mădularele
câte au smuls fiarele
unui viitor poet.

Şi lăsându-le în urmă,
să poţi merge înainte
unde dorurile scurmă
cu un aur mai fierbinte.

.....................................................

213
Variațiuni simfonice

S-au rărit brazii pădurii


şi-au ieşit în urma lor
multele cozi de topor,
pe ele cu semnul urii.

Limba nu se mai dezleagă,


s-a închis în sinea lui,
că-n mlaştina răului
nu mai ştie ce s-aleagă.

Doar credinţa din străbuni,


care nu-i vorbă în vânt
te mai umple de minuni
care-ţi dau un nou avânt.

Şi dând umbrele-ntr-o parte,


îţi faci drumul tot mai lin,
dincolo de-orice suspin,
dincolo de orice moarte.

214
Constantin N. Străchinaru

C-ai ştiut să te înalţi,


din căderi, cum spune Gyr,
sub acelaşi patrafir,
şi cu fraţii tăi ceilaţi.

Să ajungeţi chiar în plai


unde toate zările
aduc depărtările
şi deschid poarta la rai.

Unde, al dragostei sân


ştie c-aici vor veni,
într-o mare-bună zi,
tot Neamul Dacoromân.

2018

215
Cuprins

Cuvânt înainte ................................................................ 7


Consonanţa Mărţişorului ................................................. 9
Stare de iubire ............................................................... 10
Poezia ............................................................................ 11
Pamflet actual ............................................................... 12
Indiscreţie ...................................................................... 13
Majoritatea e o jalnică minoritate ................................ 14
Istorie ........................................................................... 15
Contrastele în joncţiune ................................................ 16
Aduceri aminte .............................................................. 17
Noutate .......................................................................... 19
Contrast ......................................................................... 20
Definire – pamflet ......................................................... 21
Schiţă de portret ............................................................ 22
Preeminenţa naturii ....................................................... 23
Dragostea face minuni .................................................. 24
În vacanţa mare ............................................................. 25
Şi totuşi ......................................................................... 26
Cu ochii peste tot .......................................................... 27
Ascultă şi înţelege ......................................................... 28
Timp august .................................................................. 29
Preadolescenţa............................................................... 30
Pe Rarău ........................................................................ 31

216
Preadolescenta............................................................... 32
Ulysse ............................................................................ 33
Preadolescentul ............................................................. 34
Afirm ............................................................................. 35
Relaţii ............................................................................ 36
Întrebări şi răspuns ........................................................ 37
Primăvara e în toi .......................................................... 39
Se ştie că ....................................................................... 40
Omul negru -1- ............................................................. 41
În vie ............................................................................. 42
Omul negru -2- ............................................................. 43
Nerăbdarea .................................................................... 44
Gândul erotematic ......................................................... 45
Cu neastâmpărul meu tineresc ...................................... 46
Fata din vis -1................................................................ 48
Adresare ........................................................................ 49
Fata din vis -2- ............................................................. 50
Antiteze ......................................................................... 51
Doamne, Doamne ......................................................... 53
Notaţii ........................................................................... 54
Cârcotaşul ..................................................................... 55
Atitudine ....................................................................... 56
Studenţie ....................................................................... 57
După 23 august 1944 .................................................... 58
Segment de ciornă la o cronică ..................................... 59
Arşiţa ............................................................................. 62
Lumea actuală ............................................................... 64
În Penitenciarul Piteşti .................................................. 65

217
Conotaţii festive ............................................................ 66
Focul ............................................................................. 67
Impostorii ...................................................................... 68
În situaţie limită ............................................................ 69
Iubito ............................................................................. 70
Alternativa împăcării .................................................... 71
Destăinuire .................................................................... 72
Altă destăinuire ............................................................. 73
Şi eu mă-ntreb ............................................................... 74
Primejdiile sunt peste tot............................................... 75
Aventura copilului ........................................................ 77
Copil fiind ..................................................................... 78
Scrisoare târzie .............................................................. 80
În Dacia Felix ................................................................ 81
Ce frumos ard plopii, toamna, Merveille ...................... 82
Între ai tăi ...................................................................... 83
Florile ............................................................................ 84
Dacă ai .......................................................................... 85
Sinceritate ..................................................................... 86
Mărturisire..................................................................... 88
Stâlpii Dacoromâniei .................................................... 89
Dulce-i pâinea coaptă-n casă ........................................ 90
Pe plaja de la Costineşti – vapor ................................... 91
La datorie ...................................................................... 92
Epitaf ............................................................................. 93
Viaţă cu rost .................................................................. 94
Doina dorului ................................................................ 95
Botez cireşar.................................................................. 97

218
Există un simbolic pom................................................. 99
Copile .......................................................................... 100
Vară ............................................................................. 101
Noapte de Sânziene ..................................................... 102
Chemare ...................................................................... 103
Puncte de sprijin.......................................................... 104
Consens ....................................................................... 106
Lumină, lume, iubire ................................................... 107
Consecinţe ................................................................... 108
Aş ................................................................................ 109
Viaţa ............................................................................ 110
Draga mea ................................................................... 111
Eco .............................................................................. 112
Anchete securisto-comuniste ...................................... 113
Notaţii ......................................................................... 114
După leşin ................................................................... 115
Fragilitate .................................................................... 116
August, 1989 ............................................................... 117
Este-o atmosferă de romanţă ....................................... 118
La film în grădina de vară ........................................... 119
Repaus ......................................................................... 120
În communism ............................................................ 121
Libertatea .................................................................... 123
Ştiu .............................................................................. 124
Semnale ....................................................................... 125
Reflexie de fost deţinut anticommunist ...................... 126
Altitudine .................................................................... 127
Şi totuşi ....................................................................... 128

219
Romanţă ...................................................................... 129
Singurătatea soţiei abandonate .................................... 130
Sondaj ......................................................................... 131
Tăinuirea tace .............................................................. 132
Cu ele-am descuiat o lume .......................................... 133
Amintiri ....................................................................... 134
Tablou ......................................................................... 135
Conexiuni .................................................................... 136
Corespondenţe............................................................. 137
Spirit şi materie ........................................................... 138
A noastră sfântă rugăciune .......................................... 139
Un timp anapoda ......................................................... 140
Instantaneu 2018 ......................................................... 141
Totuşi spun .................................................................. 142
Sondaj ......................................................................... 143
Vita beata .................................................................... 144
Profeţie ........................................................................ 145
Plus şi minus ............................................................... 146
Estetică ........................................................................ 147
Precauţii ...................................................................... 148
Dezvăluiri .................................................................... 149
Impostorul ................................................................... 150
Uimire ......................................................................... 151
Socratism..................................................................... 152
Alpinism...................................................................... 153
Ecou ............................................................................ 154
Rodnicie ...................................................................... 155
Gândind Socratic ......................................................... 156

220
Curiozitate ................................................................... 157
Antiteze ....................................................................... 158
Odihnă ......................................................................... 159
Precauţii ...................................................................... 160
Semnificaţii ................................................................. 161
Tentaţiile sunt ispite .................................................... 162
Ipoteză ......................................................................... 163
Adolescenta se întreabă............................................... 164
Lumină şi întuneric ..................................................... 165
Adevăruri .................................................................... 166
În lunga noapte bolşevică............................................ 167
Democraţie .................................................................. 168
Poetul .......................................................................... 169
După anchete securiste ................................................ 170
Noi............................................................................... 171
Legea dublei frenezii................................................... 172
Ieşit din închisoare ...................................................... 173
Coeziune ..................................................................... 174
Cu Radu Gyr şi-atâtea visuri ....................................... 175
Familie şi mulţumire ................................................... 176
Copii şi viitor .............................................................. 177
Ruga soldatului ........................................................... 178
Un şi o... ..................................................................... 179
Traseul împlinirii ........................................................ 180
Fiule ............................................................................ 181
Izbăvire ....................................................................... 182
Frumoase-s florile oriunde .......................................... 183
Jurnalism ..................................................................... 184

221
Îngrijorare ................................................................... 185
Poetul, despre azi deţine-o ştire .................................. 186
Recunoaştem ............................................................... 187
Oricărui tânăr .............................................................. 188
Opinii estetice ............................................................. 189
Boema este o ispită ..................................................... 191
În vacanţa de vară ....................................................... 192
Noiembrie spre asfinţit ................................................ 193
Tragedie în Mati .......................................................... 194
Spre linişte .................................................................. 196
Imn .............................................................................. 197
Metamorfoze ............................................................... 199
Prietenele mele ............................................................ 201
Tinereţe numai aripi .................................................... 202
Epilog .......................................................................... 210
Copil-ndrăgostit de zări............................................... 211

222