Sunteți pe pagina 1din 68

CĂRTICICA MEA DE SUFLET

CĂRTICICA MEA
DE SUFLET

Viaţa trebuie trăită frumos şi nu irosită în zadar!

2018
„Deci iarăşi le-a vorbit Iisus zicând: Eu sunt
Lumina lumii; cel ce Îmi urmează Mie nu va umbla în
întuneric ci va avea lumina vieţii.” ( Ioan 8, 12)

„Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa. Nimeni nu vine


la Tatăl Meu decât prin Mine.” (Ioan 14, 6)

„Fără Mine nu puteţi face nimic.” (Ioan 15, 5)

„ ...Cine este drept, să facă dreptate mai departe.


Cine este sfânt, să se sfinţească încă. Iată, vin curând, şi
plata Mea este cu Mine, ca să dau fiecăruia după cum
este fapta lui. Eu sunt Alfa şi Omega, Cel dintâi şi cel de
pe urmă, Începutul şi Sfârşitul.” (Apocalipsa 22, 11-13)
Dragii mei,

Peste puţin timp în viaţa voastră va începe un nou


capitol. Aveţi curaj, credinţă, iubiţi, iertaţi şi fiţi milostivi.
Mântuitorul ne spune: „Îndrăzniţi, Eu am biruit lumea!”.
Viaţa e frumoasă şi are sens doar alături de Dumnezeu.
Sensul şi menirea noastră este ca prin viaţa aceasta să
câştigăm fericirea veşnică alături de Hristos.
Pentru a dobândi această fericire trebuie să fiţi
înţelepţi, să înţelegeţi că viaţa aceasta nu înseamnă doar
mâncare, băutură şi distracţie. E mai mult decât atât. Viaţa
înseamnă echilibru în toate şi principii sănătoase. Ce vă
doriţi în viaţă? Fericire? Exact. Toţi o dorim dar trebuie să
ştim unde să o căutăm. Ea este aproape de noi, dar trebuie să
avem ochi să o vedem. Fericirea, liniştea şi pacea sufletească
le primim în dar de la Dumnezeu, care ca un Părinte iubitor
ne spune să avem încredere deplină în El. Noi trebuie să
căutăm mai întâi să facem voia lui Dumnezeu, iar apoi totul
vine de la sine: „Căutaţi mai întâi Împărăţia lui
Dumnezeu şi dreptatea Lui, şi toate acestea se vor adăuga
vouă.” (Matei 6, 33) „Toate acestea” se referă la toate cele
de trebuinţă omului: hrană, îmbrăcăminte, sănătate etc.
Aşa cum trupul are nevoie de hrana, pentru a nu
muri, la fel şi sufletul nostru are nevoie de hrană spirituală,
are nevoie de rugăciune şi fapte bune. Rugăciunea ne apropie
de Dumnezeu iar prin ea putem primi orice dar, orice lucru
bun şi folositor. Însuşi Mântuitorul făgăduieşte acest lucru,
când zice: „şi toate câte veţi cere, rugându-vă cu credinţă,
veţi primi” (Matei 21, 22) Şi iarăşi: „Cereţi şi vi se va da
vouă”. Să nu uitaţi rugăciunea inimii, să o spuneţi în gând,

5
ori de câte ori vă aduceţi aminte, ea ne umple gândul şi inima
şi nu mai lasă loc răutăţii, fricii şi nesiguranţei. Deci să
zicem: „Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu,
miluieşte-ne pe noi păcătoşii!” Spunem „miluieşte-ne”
pentru că avem nevoie zilnic de mila Sa, spunem „pe noi”
pentru că nu vrem să fim egoişti, dorim să ne rugăm şi
pentru familie şi toţi cei dragi şi spunem „păcătoşii” pentru
că recunoaştem lucrul acesta, ne smerim. Cel ce se
îndărătniceşte şi nu se roagă la necaz, nu are drept să se
plângă.
Mântuitorul ne îndeamnă să ne rugăm zicând
rugăciunea „Tatăl nostru”, o rugăciune ce conţine şapte
cereri: Tatăl nostru, Care eşti în ceruri, sfinţească-se
numele Tău; Vie Împăraţia Ta, facă-se voia Ta, precum
în cer aşa şi pe pământ. Pâinea noastră cea spre fiinţă dă-
ne-o nouă astăzi; Şi ne iartă nouă greşalele noastre
precum şi noi iertăm greşiţilor noştri; şi nu ne duce pe
noi în ispită, ci ne izbăveşte de cel rău. Că a Ta este
Împărăţia şi puterea şi slava în veci. Amin.

Aţi remarcat ce spunem? Şi ne iartă nouă greşelile


noastre precum şi noi iertăm greşiţilor noştri. Însuşi
Mântuitorul ne zice: „Iar de nu veţi ierta oamenilor
greşalele lor, nici Tatăl vostru nu vă va ierta greşelile
voastre.” Când Sfântul Apostol Petru l-a întrebat pe Domnul
de câte ori trebuie să iertăm pe cel ce ne greşeşte, (oare de
şapte ori) răspunsul a fost: „Nu zic ţie până de şapte ori, ci
până de şapte ori câte şapte.” Deci Dumnezeu ne iartă în
măsura în care şi noi suntem capabili să iertăm pe semenii
noştri.
„Lăsaţi copiii şi nu-i opriţi să vină la Mine, că a
unora ca aceştia este Împărăţia cerurilor.” (Matei 19, 14)
Ce înţelegem de aici? Înţelegem că în Împăraţia lui
Dumnezeu intră doar oamenii cu sufletul curat, pur şi
6
nevinovat ca al pruncilor. Reuşim oare să ne păstrăm sufletul
curat? De cele mai multe ori nu reuşim dar avem „baia” celui
de al doilea botez, spovedania.
Pe parcursul anilor de studiu am învăţat despre Cele
zece porunci pe care Dumnezeu le-a dat lui Moise pe
muntele Sinai. Deşi au trecut aproape 3500 de ani de atunci,
ele sunt valabile şi astăzi. Să ni le amintim:
1. Eu sunt Domnul Dumnezeul tău, să nu ai alţi
dumnezei afară de Mine!
2. Să nu-ţi faci chip cioplit şi nici un fel de
asemănare a nici unui lucru din câte sunt în
cer, sus, şi din câte sunt pe pământ, jos, şi din
câte sunt în apele de sub pământ! Să nu te
închini lor, nici să le slujeşti!
3. Să nu iei numele Domnului Dumnezeului tău
în deşert, că nu va lăsa Domnul nepedepsit pe
cel ce ia în deşert numele Lui.
4. Aduţi aminte de ziua odihnei ca să o sfinţeşti.
5. Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta, ca să-ţi fie
bine şi să trăieşti ani mulţi pe pământul pe
care Domnul Dumnezeul tău ţi-l va da ţie.
6. Să nu ucizi!
7. Să nu fii desfrânat!
8. Să nu furi!
9. Să nu mărturiseşti strâmb împotriva
aproapelui tău!
10. Să nu doreşti nimic din câte are aproapele tău!

Poruncile, aceste legi divine, ne sunt necesare, ele


pun o ordine în viaţa noastră. Despre ele Dumnezeu zice:
„Mă milostivesc până la al miilea neam către cei ce Mă
iubesc şi păzesc poruncile Mele.”
Primele patru porunci fac referire la cum trebuie să
ne raportăm la Dumnezeu şi înţelegem aici că trebuie să
7
avem un singur Dumnezeu, pe El, Făcătorul cerului şi al
pământului, să nu avem alţi dumnezei. Astăzi oamenii nu se
mai închină la idoli mincinoşi ca pe timpul lui Moise dar şi-
au făcut alţi idoli, cum ar fi banul, luxul exorbitant, tutunul,
alcoolul etc. În continuare ni se interzice luarea în râs a
numelui lui Dumnezeu, şi aici vorbim de glume, înjurii,
blesteme aduse Lui. A patra poruncă ne aduce aminte de ziua
de odihnă pe care trebuie să o sfinţim în primul rând prin
participarea la Sfânta Liturghie şi prin fapte bune. Trebuie
subliniat faptul că Sfânta Liturghie este cea mai importantă
slujbă a Bisericii, deoarece doar în cadrul ei pâinea şi vinul
din Sfântul Potir se prefac (la epicleză) în Trupul şi Sângele
Domnului. Această slujbă cuprinde cele trei forme ale
rugăciunii: de cerere, de mulţumire şi de slavă.
Următoarele şase porunci fac referire la cum trebuie
să ne comportăm cu semenii noştri. Observăm că acestea
încep cu părinţii. De ce? Pentru că aceştia sunt cele mai
importante persoane din viaţa noastră. După Dumnezeu, lor
le datorăm viaţa. În Vechiul Testament legile erau drastice
pentru cei ce nu îşi cinsteau părinţii. La Ieşire 21, 15 găsim
scris: „Cel ce va bate pe tată sau pe mamă să fie omorât.”
Iar în Noul Testament găsim: „Cinsteşte pe tatăl tău şi pe
mama ta, iar cine va blestema pe tată sau pe mamă, cu
moarte să se sfârşească.” Înţelegem din această poruncă
faptul că trebuie să ne cinstim părinţii pentru a fi bine-
cuvântaţi de Dumnezeu. Următoarele porunci interzic
uciderea (care poate fi şi sufletească), desfrânarea, furtul,
minciuna şi invidia.
Mântuitorul Iisus Hristos rezumă toate cele zece
porunci astfel „Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău din
toată inima ta, din tot sufletul tău, din tot cugetul tău şi
din toată puterea ta” Aceasta este cea dintâi poruncă . Iar
a doua e aceasta: „Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine
însuţi.” (Marcu 12, 30-31).
8
Tot Domnul ne învaţă: „Ci toate câte voiţi să vă
facă vouă oamenii, asemenea şi voi faceţi lor, că aceasta
este legea şi proorocii.” (Matei 7, 12). Sau cum am învăţat
la şcoală: „Ce ţie nu-ţi place, altuia nu-i face!”

Ni se spune să iubim pe semenii noştri, dar oare ştim


să iubim în adevăratul sens al cuvântului? Cum putem
verifica acest lucru? În acest sens ne învaţă Sfântul Apostol
Pavel în Epistola I Corinteni, la capitolul 13 versetele 1-8.

Dragostea şi bunurile ei

1. De aş grăi în limbile oamenilor şi ale îngerilor,


iar dragoste nu am, făcutu-m-am aramă sunătoare şi
chimval răsunător.
2. Şi de aş avea darul proorociei şi tainele toate le-
aş cunoaşte şi orice ştiinţă, şi de aş avea atâta credinţă
încât să mut şi munţii, iar dragoste nu am, nimic nu sunt.
3. Şi de aş împărţi toată avuţia mea şi de aş da
trupul meu să fie ars, iar dragoste nu am, nimic nu-mi
foloseşte.
4. Dragostea îndelung rabdă, dragostea este
binevoitoare, dragostea nu pizmuieşte, nu se laudă, nu se
trufeşte.
5. Dragostea nu se poartă cu necuviinţă, nu caută
ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândeşte răul.
6. Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de
adevăr.
7. Toate le suferă, toate le crede, toate le
nădăjduieşte, toate le rabdă.
8. Dragostea nu cade niciodată.

9
Pentru a verifica dacă suntem pe drumul cel bun
trebuie să vedem dacă urmăm învăţătura Sfântului Apostol
Pavel. Deci iubim atunci când:

Ø suntem răbdători
Ø suntem binevoitori
Ø nu invidiem
Ø nu ne lăudăm
Ø nu ne mândrim
Ø ne purtăm cuviincios
Ø nu căutăm doar interesul nostru
Ø nu ne enervăm
Ø nu gândim răul
Ø nu ne bucurăm de nedreptate
Ø ne bucurăm de adevăr

Am vorbit până acum de Legea Veche şi despre cum


trebuie să ne iubim aproapele, însă Mântuitorul a venit în
lume şi a adus o Lege Nouă, o Lege a Iubirii. Dacă în Cele
zece porunci ni se spune ce nu trebuie să facem, în cadrul
Fericirilor, Mântuitorul ne spune ce să facem pentru a fi
fericiţi. Aceste fericiri au fost rostite de Domnul în Predica
de pe Munte, şi le găsim în Evanghelia de la Matei capitolul
5, versetele 3-12.
1. Fericiţi cei săraci cu duhul, că a lor este
Împărăţia cerurilor.
2. Fericiţi cei ce plâng, că aceia se vor mângâia.
3. Fericiti cei blânzi că aceia vor moşteni
pământul.
4. Fericiţi cei ce flămânzesc şi însetează de
dreptate, că aceia se vor sătura.
5. Fericiţi cei milostivi, că aceia se vor milui.
6. Fericiţi cei curaţi cu inima, ca aceia vor vedea
pe Dumnezeu.
10
7. Fericiţi făcătorii de pace, că aceia fiii lui
Dumnezeu se vor chema.
8. Fericiţi cei prigoniţi pentru dreptate, că a lor
este Împărăţia cerurilor.
9. Fericiţi veţi fi când vă vor ocărî şi vă vor
prigoni şi vor zice tot cuvântul rău împotriva voastră,
minţind, din pricina mea.
Bucuraţi-vă şi vă veseliţi, că plata voastră multă
este în ceruri!

Dacă citim cu atenţie observăm că aceste Fericiri


cuprind o scară a virtuţilor. Dobândindu-le pe acestea ne
apropiem de Dumnezeu şi devenim moştenitori ai Împărăţiei
Sale.
9. RĂBDAREA
8. SUFERINŢA
7. PACEA
6. CURĂŢIA INIMII
5. MILA
4. DREPTATEA
3. BLÂNDEŢEA
2. POCĂINŢA
1. SMERENIA

În Evanghelia de la Ioan cap 8, versetele 31-32


Mântuitorul ne spune: „Dacă veţi rămâne în cuvântul
Meu, sunteţi cu adevărat prietenii Mei; Şi veţi cunoaşte
adevărul, iar adevărul vă va face liberi.” Ce este mai
măreţ decât a fi liberi şi mai mult decât atât să fim numiţi
prietenii lui Iisus?

Mântuitorul a venit în lume pentru a ne da tuturor


posibilitatea mântuirii. Dumnezeu doreşte ca toţi oamenii să
se mântuiască şi la cunoştinţa adevărului să vină, însă noi
11
avem libertatea de a alege drumul pe care dorim să îl urmăm:
către Dumnezeu, sau departe de El. Dragostea de Dumnezeu
se dovedeşte prin dragostea faţă de semenii noştri, prin
faptele bune pe care noi le săvârşim. Pentru a înţelege mai
bine valoarea faptelor bune, iată cum ni le prezintă
Mântuitorul, în Evanghelia de la Matei 25, 31-46.
„Când va veni Fiul Omului întru slava Sa şi toţi
sfinţii îngeri împreună cu El, atunci va şedea pe tronul
slavei Sale. Şi se vor aduna înaintea lui toate neamurile,
şi-i va despărţi pe unii de alţii precum desparte păstorul
oile de capre. Şi va pune oile de-a dreapta Sa, iar caprele
de-a stânga. Atunci va zice Împăratul celor de-a dreapta
Lui:
Veniţi, binecuvântaţii Tatălui Meu, moşteniţi
Împarăţia cea pregătită vouă de la întemeierea lumii.
Căci flămând am fost şi Mi-aţi dat să mănânc; însetat am
fost şi Mi-aţi dat să beau; străin am fost şi M-aţi primit;
gol am fost şi M-aţi îmbrăcat; bolnav am fost şi M-aţi
cercetat; în temniţă am fost şi aţi venit la Mine. Atunci
drepţii Îi vor răspunde, zicând: Doamne, când Te-am
văzut flămând şi Te-am hrănit? Sau însetat şi Ţi-am dat
să bei? Sau când Te-am văzut străin şi Te-am primit, sau
gol şi Te-am îmbrăcat? Sau când Te-am văzut bolnav sau
în temniţă şi am venit la Tine? Iar Împăratul,
răspunzând, va zice către ei: Adevărat zic vouă: Întrucât
aţi făcut unuia dintre aceşti fraţi ai mei prea mici, Mie
Mi-aţi făcut. Atunci va zice şi celor de-a stânga: Duceţi-
vă de la Mine, blestemaţilor, în focul cel veşnic, care este
gătit diavolilor şi îngerilor lui. Căci flămând am fost şi nu
Mi-aţi dat să mănânc; însetat am fost şi nu Mi-aţi dat să
beau; Străin am fost şi nu M-aţi primit; gol, şi nu M-aţi
îmbrăcat; bolnav şi în temniţă, şi nu M-aţi cercetat.
Atunci vor răspunde şi ei zicând: Doamne, când Te-am
văzut flămând, sau însetat, sau străin, sau gol, sau
12
bolnav, sau în temniţă şi nu Ţi-am slujit? El însă le va
răspunde, zicând: Adevărat zic vouă: Întrucât nu aţi
făcut unuia dintre aceşti prea mici, nici Mie nu Mi-aţi
făcut. Şi vor merge aceştia la osândă veşnică, iar drepţii
la viaţa veşnică.” (Matei 25, 31-46)

Citind cu atenţie aceste versete ne putem da seama de


faptul că Judecata universală va fi făcută de Mântuitorul prin
prisma faptelor bune săvârşite sau nu de către noi. Sfântul
Vasile cel Mare ne spune: „Dumnezeu nu se uită la fapte, ci
la dragostea cu care au fost făcute. Nu e nimic mult când
oamenii iubesc puţin, aşa cum nu este puţin când oamenii
iubesc mult.” Este important ca faptele bune să le săvârşim
cu dragoste de semeni, nu din obligaţie, pentru că avem mult
şi nu ne mai foloseşte sau pentru că este la modă să ajutăm.
Dumnezeu nu rămâne dator niciodată. Faptele bune îl
fac pe creştin plăcut lui Dumnezeu, mulţumit în viaţa
pământească dar mai ales fericit în viaţa veşnică. Motivul
pentru care săvârşim fapte bune este iubirea: iubirea de
Dumnezeu, de aproapele şi de sine. Prin faptele izvorâte din
iubire, firea noastră înaintează de la calitatea de chip a lui
Dumnezeu, pe treptele asemănării cu Dumnezeu, spre
îndumnezeire. Să ne amintim faptul că suntem creaţi după
chipul lui Dumnezeu, adică avem raţiune, voinţă şi
sentimente urmând să ajungem la asemănarea cu El prin
viaţa noastră.
Faptele bune sunt de două feluri: faptele milei
trupeşti şi faptele milei sufleteşti. Faptele milei trupeşti sunt
următoarele:
Ø a da de mâncare celui flămând;
Ø a da de băut celui însetat;
Ø a îmbrăca pe cel gol;
Ø a cerceta pe cel bolnav;
Ø a cerceta pe cel închis;
13
Ø a primi pe cel străin;
Ø a îngropa pe cel mort;

Aceste fapte trebuiesc făcute cu discreţie: „Tu însă,


când faci milostenie, să nu ştie stânga ta ce face dreapta
ta. Ca milostenia ta să fie într-ascuns, şi Tatăl tău, Care
vede în ascuns, îţi va răsplăti ţie.” (Matei 6, 3-4). Sfântul
Iacov ne invaţă: „Căci judecata este fără milă pentru cel
ce n-a făcut milă. Şi mila biruieşte în faţa judecăţii.”
(Iacov 2, 13) Credinţa fără fapte este moartă.
Pentru cei ce nu pot săvârşi aceste fapte bune din
motive obiective (de ex. sunt prea săraci şi aşteaptă şi ei mila
altora) există faptele milei sufleteşti pentru care nu ai nevoie
de niciun ban ci doar de un suflet bun. Aceste fapte sunt:
Ø a îndrepta pe cel ce greşeşte;
Ø a învăţa pe cel neştiutor;
Ø a da sfat bun celui ce stă la îndoială;
Ø a ne ruga pentru aproapele nostru;
Ø a mângâia pe cel întristat;
Ø a suferi cu răbdare asuprirea şi a întări şi pe
alţii;
Ø a ierta pe cei ce ne-au greşit;

Prin săvârşirea acestor fapte bune, noi ne adunăm


comori pentru viaţa veşnică. Acestea constituie adevărata
noastră bogăţie. Mântuitorul nostru Iisus Hristos ne învaţă
astfel: „Nu vă adunaţi comori pe pământ, unde molia şi
rugina le strică şi unde furii le sapă şi le fură. Ci adunaţi-
vă comori în cer unde nici molia, nici rugina nu le strică,
unde furii nu le sapă şi nu le fură. Căci unde este
comoara ta, acolo este şi inima ta.” Sfântul Apostol Iacov
ne spune în epistola sa, la cap 3 versetul 26: „Căci precum
trupul fără de suflet mort este, astfel şi credinţa fără de
fapte moartă este.”
14
Cu trupul suntem legaţi de pământ iar cu sufletul de
Dumnezeu. Sufletul mereu va tinde spre Dumnezeu acolo
unde el îşi află liniştea şi pacea. Dacă noi suntem departe de
Domnul, sufletul va fi nefericit, deşi poate avea toate
bogăţiile pământului. Lucrurile materiale nu pot aduce
sufletului ceea ce el are nevoie: harul dumnezeiesc. „Veniţi
la Mine, toţi cei osteniţi şi împovăraţi, şi Eu vă voi odihni
pe voi.” (Matei 11, 28)
Mântuitorul ne atrage atenţia la importanţa şi
valoarea sufletului nostru: ”...ce-i foloseşte omului să
câştige lumea întreagă, dacă-şi pierde sufletul? Sau ce va
da omul în schimb pentru sufletul său?” (Marcu 8, 36-37).
Este foarte important să ştim ce trebuie să facem
folositor pentru suflet, însă cred că este la fel de important să
ştim şi ce nu trebuie să facem, deoarece faptele rele ne
îndepărtează de Dumnezeu şi de harul Său. Persistenţa în
astfel de fapte aduc moartea sufletească. Dumnezeu doreşte
„ca toţi oamenii să se mântuiască şi la cunoştinţa
adevărului să vină.” (I Tim. 2, 4) Cu toate acestea, omul
fiind liber, poate alege între a face voia lui Dumnezeu sau a o
încălca. Vorbind despre păcat Mântuitorul spune:
„Adevărat, adevărat vă spun: Oricine săvârşeşte păcatul
este rob al păcatului. Iar robul nu rămâne în casă în
veac; Fiul însă rămâne în veac.” Nu vă ruşinaţi de
Domnul! Ruşinaţi-vă de păcat.
Din epistola I a Sfântului Apostol Petru, în cap. 3
versetele 9-12 aflăm: „Nu răsplătiţi răul cu rău sau ocara
cu ocară, ci, dimpotrivă, binecuvântaţi, căci spre aceasta
aţi fost chemaţi, ca să moşteniţi binecuvântarea. Cel ce
voieşte să vadă zile bune să-şi oprească limba de la rău şi
buzele sale să nu grăiască vicleşug; Să se ferească de rău
şi să facă bine; să caute pacea şi să o urmeze; Căci ochii
Domnului sunt peste cei drepţi şi urechile Lui spre

15
rugăciunile lor, iar faţa Domnului este împotriva celor ce
fac rele”.
Faptele rele le-am putea clasifica astfel:
- păcatul strămoşesc (păcatul neascultării săvârşit de
Adam şi Eva în rai; acest păcat se moşteneşte de fiecare om
prin naştere, dar se iartă prin Taina Sfântului Botez)
- păcate personale

Păcatele personale pot fi uşoare sau grele.


În categoria păcatelor grele intră următoarele fapte rele:
CAPITALE (se numesc astfel deoarece din ele izvorăsc
alte păcate):

-mândria (este păcatul din cauza căruia îngerii cândva frumoşi au


devenit diavoli)
-iubirea de arginţi (bani)
-desfrânarea
-invidia
-lăcomia
-mânia
-lenea

STRIGĂTOARE LA CER (suferinţa provocată de


aceste păcate este auzită grabnic de Dumnezeu)

- uciderea săvârşită cu voie (aici intră şi păcatul


avortului)
- asuprirea văduvelor, orfanilor şi săracilor
- oprirea plăţii lucrătorilor
- lipsa de cinste şi mulţumire faţă de părinţi

PĂCATE ÎMPOTRIVA DUHULUI SFÂNT (aceste


păcate nu sunt iertate niciodată)
- ateismul (negarea lui Dumnezeu);
- deznădejdea ( sinuciderea);
16
- încrederea nesocotită în bunătatea lui Dumnezeu,
crezând că va fi iertat, indiferent câte păcate ar face,
necăutând să-şi îndrepte niciodată viaţa;

Despre greutatea acestor păcate împotriva Sfântului


Duh vorbeşte Mântuitorul când zice: „Celui care va zice
cuvânt împotriva Fiului Omului, se va ierta lui; dar celui
care va zice împotriva Duhului Sfânt, nu se va ierta lui,
nici în veacul acesta, nici în cel ce va să fie.” (Matei 12,
32) Cel ce săvârşte aceste păcate nu primeşte iertarea,
fiindcă el nu voieşte să fie iertat şi nu voieşte să asculte de
porunile lui Dumnezeu. Ştim foarte bine că Dumnezeu este
iubire infinită. Noi nu putem greşi cât poate ierta El. Însă e
nevoie de pocăinţă, de mărturisirea păcatelor.

Taina Spovedaniei (a mărturisirii) este cea prin care


ni se iartă păcatele mărturisite. Din dragoste pentru noi,
Mântuitorul a lăsat preoţilor puterea de a dezlega păcatele
noastre. După învierea Sa din morţi, Domnul a dat această
putere a iertării păcatelor Apostolilor şi urmaşilor lor,
preoţilor: ”Luaţi Duh Sfânt! Cărora veţi ierta păcatele, le
vor fi iertate, şi cărora le veţi ţine, vor fi ţinute.” (Ioan 20,
22-23)
Este important de ştiut faptul că păcatele ne aduc
boală trupească. Deci uneori suferim din cauza faptelor rele
pe care le-am săvârşit cu fapta, cu cuvântul sau cu gândul.
Acest lucru îl deducem din unele vindecări săvârşite de
Mântuitorul Iisus Hristos. Ca exemplu putem aminti
vindecarea slăbănogului din Capernaum, cel adus pe o targă
de cei patru prieteni ai săi înaintea lui Iisus şi a paraliticului
de la scăldătoarea Vitezda, bolnav de 38 de ani, cărora
Domnul le spune: „Fiule, iertate îţi sunt păcatele tale!”
(Marcu 2, 5) (şi sculându-se îndată a ieşit înaintea tuturor) şi
respectiv „Iată că te-ai făcut sănătos. De acum să nu mai
17
păcătuieşti, ca să nu-ţi fie ceva mai rău.” (Ioan 5, 14) (şi
îndată omul s-a făcut sănătos).
Mântuitorul a întemeiat şi a lăsat Bisericii şapte
Sfinte Taine. Acestea ne sfinţesc şi ne pregătesc pentru viaţa
veşnică în Împărăţia lui Dumnezeu. Acestea sunt:
v Botezul
v Mirungerea
v Impărtăşania
v Spovedania
v Maslul
v Cununia
v Preoţia

Botezul este uşa de intrare în Biserica lui Hristos.


Acesta este esenţial pentru mântuirea noastră: „Iisus a
răspuns: Adevărat, adevărat zic ţie: De nu se va naşte
cineva din apă şi din Duh, nu va putea să intre în
Împărăţia lui Dumnezeu.” (Ioan 3, 5). Prin Taina Botezului
ni se iartă păcatul strămoşesc şi toate păcatele personale
săvârşite până în acel moment.
Mirungerea este taina prin care cel botezat primeşte
darurile Sfântului Duh ca să sporească şi să se întărească în
viaţa duhovnicească. „Se unge în chip văzut cu mir, iar
sufletele se sfinţesc în chip tainic.” (Sf. Chiril al
Ierusalimului). Sfântul şi Marele Mir se foloseşte doar la
săvârşirea acestei Taine. Nu trebuie confundat cu mirul şi
miruirea de la sfârşitul altor slujbe.
Sfântul Apostol Pavel ne spune în epistola către
galateni: „Iar roada Duhului este dragostea, bucuria,
pacea, îndelungă-răbdarea, bunătatea, facerea de bine,
credinţa, blândeţea, înfrânarea, curăţia; împotriva unora
ca acestea nu este lege.” (Galateni 5, 22-23)
Spovedania este Taina prin care Dumnezeu iartă,
prin preot, păcatele creştinilor care se căiesc sincer şi le
18
mărturisesc la scaunul de spovedanie. Preotul are puterea de
a dezlega păcatele noastre, iar Dumnezeu este cel care are
puterea iertării lor. Această Sfântă Taină a fost întemeiată
după Învierea Mântuitorului din morţi, când, arătându-Se
Apostolilor, le-a zis: „Pace vouă! Precum M-a trimis pe
Mine Tatăl vă trimit şi Eu pe voi. Şi zicând aceasta, a
suflat asupra lor şi le-a zis: Luaţi Duh Sfânt! Cărora veţi
ierta păcatele, le vor fi iertate, şi cărora le veţi ţine, vor fi
ţinute.” (Ioan 20, 21-23). Spovedania este ca un al doilea
Botez, deoarece ne curăţeşte de toate păcatele. Spovedania
trebuie să fie completă, făcută de bună voie şi cu părere de
rău. Trebuie subliniat faptul că preotul nu are voie să spună
nimănui ceea ce a auzit la spovedanie, deoarece a jurat în
faţa lui Dumnezeu că va pastra secretul acestei Sfinte Taine.
Împărtaşania este cea mai importantă dintre toate
tainele deoarece este Însuşi Trupul şi Sângele Mântuitorului,
prin ea ne unim cu Hristos, ne îndumnezeim. Dacă prin
celelalte Sfinte Taine noi primim harul divin, prin această
Taină primim pe Hristos în mod real. Taina a fost întemeiată
de Mântuitorul Hristos la Cina cea de Taina, când, „luând
pâinea, mulţumind, a frânt şi le-a dat lor, zicând: Acesta
este Trupul Meu, care se dă pentru voi, aceasta să faceţi
spre pomenirea Mea. Asemenea şi paharul, după ce au
cinat, zicând: Acest pahar este Legea cea nouă, întru
Sângele Meu, care se varsă pentru voi.” (Luca 22, 19-20) .
Împărtăşania are loc în timpul Sfintei Liturghii,
această slujbă fiind o rememorare a vieţii Mântuitorului de la
Naştere la Înălţare. Este cea mai importantă slujbă deoarece
doar în cadrul ei pâinea şi vinul din Sfântul Potir se
transformă în Trupul şi Sângele Mântuitorului, acesta fiind
un mister de nepătruns pentru mintea noastră. Ne putem
împărtăşi doar dacă ne-am spovedit şi am primit dezlegare de
la duhovnic.

19
Fără Sfânta Împărtăşanie nu ne putem mântui,
indiferent câte fapte bune am face. Mântuitorul ne spune
clar: „Eu sunt Pâinea vieţii. Eu sunt Pâinea cea vie, Care
S-a coborât din cer. Cine mănâncă din Pâinea aceasta viu
va fi în veci. Iar Pâinea pe care Eu o voi da pentru viaţa
lumii este trupul Meu.” (Ioan 6, 48, 51). „Cel ce mănâncă
trupul Meu şi bea sângele Meu are viaţă veşnică, şi Eu îl
voi învia în ziua cea de apoi.” (Ioan 6, 54). „Cel ce
mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu rămâne întru
Mine, şi Eu în el.” (Ioan 6, 56).
Trebuie să ne împărtăşim în cele patru posturi de
peste an sau măcar o dată în Postul Paştelui. Efectele
împărtăşirii sunt: unirea reală cu Hristos, curăţirea de
păcate, progres în viaţa duhovnicească şi făgăduinţa învierii
şi a vieţii veşnice. Trebuie să avem totuşi grijă deoarece dacă
ne împărtăşim cu nevrednicie, efectul este pedeapsa veşnică:
„Căci cel ce mănâncă şi bea cu nevrednicie, osândă îşi
mănâncă şi bea, nesocotind trupul Domnului.”
Maslul este Taina prin care primim iertare de păcate
şi sănătate trupească. Prin rugăciunile preoţilor şi prin
ungerea cu untdelemn sfinţit se împărtăşeşte creştinilor
bolnavi harul divin necesar pentru vindecarea de bolile
sufleteşti şi trupeşti, precum şi pentru iertarea păcatelor.
„Este cineva bolnav între voi? Să cheme preoţii Bisericii
şi să se roage pentru el, ungându-l cu untdelemn, în
numele Domnului. Şi rugăciunea credinţei va mântui pe
cel bolnav şi Domnul îl va ridica, şi de va fi făcut păcate
se vor ierta lui.” ( Iacov 5, 13-15). Putem uşor observa că
Dumnezeu ne-a lăsat soluţii pentru tot, chiar şi pentru
vindecarea de boli. Însă trebuie să facem apel şi la medic
deoarece şi pe el l-a făcut Dumnezeu, iar Dumnezeu lucrează
prin oameni. Cu ajutorul lui Dumnezeu şi al medicului
trecem mai uşor peste orice boală.

20
Cununia este Sfânta Taină prin care un bărbat şi o
femeie care se iubesc şi s-au hotărât să trăiască împreună
întreaga lor viaţă primesc de la Dumnezeu, prin rugăciunile
preotului, harul divin ce sfinţeşte unirea lor. Prima familie a
fost cea a lui Adam, în rai. Prima minune în văzul oamenilor
a fost săvârşită de Mântuitorul la nunta din Cana Galileii,
când a preschimbat apa în vin. Atunci El a ridicat Cununia la
demnitatea de Sfântă Taină.
Preoţia este Sfânta Taina prin care cei chemaţi de
Dumnezeu şi anume pregătiţi de a sluji Bisericii Sale
primesc de la Dumnezeu, prin rugăciunea şi prin punerea
mâinilor episcopului, harul Sfântului Duh necesar pentru a-i
învăţa, pentru a-i sfinţi pe credincioşi prin săvârşirea
Sfintelor Taine şi pentru a-i conduce la mântuire.

Toate acestea enumerate mai sus se numesc Sfinte


Taine pentru că au o parte văzută şi una nevăzută. De
exemplu la spovedanie partea văzută reprezintă pocăinţa şi
mărturisirea păcatelor, iar partea nevăzută este iertarea
acestora de către Dumnezeu. La Sfânta Împărtăşanie partea
văzută este pâinea şi vinul din Sfântul Potir, iar partea
nevăzută este Trupul şi Sângele Domnului din Potir şi unirea
noastră cu Hristos.
Dintre cele şapte Taine se repetă de mai multe ori în
viaţă spovedania, împărtăşania şi maslul.

Hristos este capul Bisericii iar noi suntem mădularele


ei. „În afara Bisericii nu există mântuire... Cine n-are
Biserica de mamă, nu poate avea pe Dumnezeu de Tată.”
(Sf. Ciprian). Mântuirea generală a oamenilor s-a realizat
prin Jertfa Mântuitorului, pe Crucea Golgotei, însă mântuirea
fiecărei persoane în parte se face prin unirea cu Hristos.
Locul de întâlnire duhovnicească şi de vieţuire împreună cu
Hristos este Biserica Sa. Biserica Ortodoxă este cea care
21
păstrează şi transmite adevărurile de credinţă revelate de
Dumnezeu.
Ca şi creştini trebuie să cunoaştem şi poruncile
Bisericii. Acestea sunt în număr de nouă:
· Să ascultăm cu evlavie Sfânta Liturghie în
fiecare duminică şi sărbătoare.
· Să ţinem toate posturile de peste an.
· Să cinstim feţele bisericeşti.
· Să ne spovedim şi să ne împărtăşim în fiecare
din cele patru posturi mari de peste an, sau
dacă nu putem, măcar în Postul Paştelui.
· Să ne rugăm pentru conducătorii ţării.
· Să ţinem posturile pe care le-ar orândui
episcopul sau mitropolitul locului în vreme de
primejdii, de molime sau alte necazuri.
· Să nu citim cărţi eretice sau ale sectarilor.
· Să nu înstrăinăm, nici să folosim, spre scopuri
străine, lucruri bisericeşti sau averea Bisericii.
· Să nu facem nunţi şi ospeţe, sau alte petreceri,
în timpul posturilor.

La începutul creştinismului cei ce lipseau de la


biserică trei duminici la rând erau excluşi. Nu era de ajuns să
te numeşti creştin, trebuia să şi faci ceea ce era creştineşte.
Aşa cum de altfel e şi la şcoală, nu este de ajuns să fii înscris
în catalog ca să promovezi, ci trebuie să şi frecventezi
cursurile, iar ca să iei premiu trebuie să înveţi.
A doua poruncă bisericească ne îndeamnă să postim
în cele patru posturi de peste an. Vă amintiţi care sunt
acestea? Cel mai lung şi aspru post este Postul Paştelui,
durata lui este de şapte săptămâni şi îl ţinem pentru a ne
aduce aminte de patimile Domnului nostru Iisus Hristos.
Următorul post ca şi durată este Postul Crăciunului, acesta

22
ţine din 15 noiembrie până pe 24 decembrie. Între 1 şi 14
august avem Postul Adormirii Maicii Domnului iar în iunie
avem Postul Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel care are durată
variabilă, poate avea 30 de zile sau 2 zile, în funcţie de data
Paştelui.
Postul este folositor nu doar sufletului ci şi trupului
nostru. Studiile au demonstrat că dacă ne-am hrăni doar cu
carne nu am supravieţui, la fel şi dacă ne-am hrăni doar cu
lapte. Însă dacă omul s-ar hrăni doar cu fructe şi legume ar fi
sănătos. Uneori şi medicii recomandă consumul moderat de
carne. Cred că cel mai bine ar fi să avem un echilibru în
toate, să nu exagerăm cu hrana prea procesată şi plină de
aditivi alimentari. În fiecare săptămână avem ca zile de post
miercurea şi vinerea. Miercurea ţinem post pentru a ne
aduce aminte de faptul că Iuda l-a vândut pe Iisus pentru 30
de arginţi, iar vinerea postim pentru a ne aminti de patimile
Domnului din Vinerea Mare, când a fost batjocorit, biciuit şi
răstignit pentru păcatele noastre. Dacă episcopul locului
hotărăşte să se tină post pentru a trece cu bine peste necazuri
sau boli venite peste oameni, trebuie să-l respectăm.
Ni se spune că trebuie să cinstim feţele bisericeşti.
Preoţii sunt slujitorii lui Dumnezeu, care se roagă permanent
pentru mântuirea noastră. Ei sunt alături de noi de la botez
până la mormânt. Fiecare dintre noi trebuie să-şi caute
duhovnicul cel mai bun aşa cum ne căutăm de altfel medicul
cel mai bun. Datoriile faţă de preoţi sunt înmănunchiate în
cuvântul: „Cine îl cinsteşte pe preot, acela pe Dumnezeu îl
cinsteşte.”
Biserica ne îndeamnă să ne mărturisim pentru a ne
curăţi sufletul de greutatea păcatelor şi pentru a putea înainta
mai uşor pe drumul ce duce spre mântuire. Să nu uităm că
Domnul ne avertizează despre faptul că în Împărăţia lui
Dumnezeu intră doar oamnenii curaţi sufleteşte.

23
O altă poruncă ne îndeamnă să ne rugăm pentru cei
ce conduc ţara, ca Dumnezeu să le dea înţelepciune pentru a
conduce poporul cu dreptate şi spre bine.
Ni se spune să nu citim cărţi sectare pentru a nu ne
rătăci din cauza neştiinţei noastre. Uneori când nu eşti
pregătit, poţi fi amăgit uşor.
De asemenea nu avem voie să folosim în scopuri
proprii ceea ce este a Bisericii. Ce aparţine Bisericii, aparţine
lui Dumnezeu. Nu se cuvine să folosim ceea ce este afierosit
Casei Domnului.
Ultima poruncă ne învaţă că nu se cuvine să facem
nunţi şi petreceri în posturi, deoarece postul este o perioadă
de reculegere pentru sufletul nostru.

Pentru că noi suntem creştini ortodocşi trebuie să


cunoaştem învăţătura de credinţă a Bisericii noastre. Aceasta
a fost aşternută în scris la cele două Sinoade Ecumenice din
anii 325 şi 381, sinoade ţinute la Niceea şi respectiv la
Constantinopol.
Deci Crezul sau Simbolul credinţei este mărturisit
neîncetat de creştinii ortodocşi de mai bine de 1600 de ani în
această formă prescurtată.
Crezul se rosteşte la Botez, la Sfânta Liturghie,
diferite slujbe sau rugăciuni particulare.
1. Cred într-Unul Dumnezeu, Tatăl atotţiitorul,
făcătorul cerului şi al pământului, al tuturor celor
văzute şi nevăzute.
2. Şi într-Unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu,
Unul Născut, Care din Tatăl S-a născut mai înainte
de toţi vecii: Lumină din Lumină, Dumnezeu
adevărat din Dumnezeu adevărat, născut iar nu
făcut, Cel de o fiinţă cu Tatăl, prin Care toate s-au
făcut;

24
3. Care, pentru noi oamenii şi pentru a noastră
mântuire, S-a pogorât din ceruri şi S-a întrupat de la
Duhul Sfânt şi din Fecioara Maria şi S-a făcut om;
4. Şi S-a răstignit pentru noi în zilele lui Pilat din Pont
şi a pătimit şi S-a îngropat;
5. Şi a înviat a treia zi după Scripturi;
6. Şi S-a înălţat la ceruri şi şade de-a dreapta Tatălui;
7. Şi iarăşi va să vină cu slavă să judece viii şi morţii, a
Cărui împărăţie nu va avea sfârşit.
8. Şi întru Duhul Sfânt, Domnul de viaţă făcătorul,
Care din Tatăl purcede, cel ce împreună cu Tatăl şi
cu Fiul este închinat şi slăvit, Care a grăit prin
prooroci.
9. Într-una, sfântă, sobornicească şi apostolească
biserică;
10. Mărturisesc un botez spre iertarea păcatelor;
11. Aştept învierea morţilor;
12. Şi viaţa veacului ce va să vie. Amin.

Până aici am dorit să vă reamintesc câteva din


noţiunile de bază pe care eu am considerat că este bine să le
aveţi aproape pentru urcuşul vostru duhovnicesc. Pentru mai
multe detalii şi informaţii vă recomand cu căldură
Învăţătura de credinţă creştin ortodoxă şi Noul Testament
în care veţi găsi izvorul înţelepciunii. Dacă oamenii ar
cunoaşte pe Dumnezeu şi voia Sa, şi ar împlini poruncile
Sale, în lume nu ar mai fi atâta suferinţă. Mântuitorul ne
spune: „Fără Mine nu puteţi face nimic.” (Ioan 15, 5)
Dacă este aşa, de ce oamenii îl exclud pe Dumnezeu din
viaţa lor? Când aveţi nelămuriri în ceea ce priveşte credinţa,
adresaţi-vă preoţilor sau celor care au studii teologice.
Biserica păstrează adevărurile de credinţă şi tot ea le
transmite mai departe credincioşilor săi.

25
Nu uitaţi să vorbiţi cu Dumnezeu, să aveţi încredere
în El şi să îi cereţi ceea ce vă doriţi. În măsura în care vă sunt
de folos, le veţi primi. Iată ce spune Măntuitorul în acest
sens: „Cereţi şi vi se va da; căutaţi şi veţi afla; bateţi şi vi
se va deschide.” (Matei 7, 7). „Iar Iisus i-a zis: De poţi
crede, toate sunt cu putinţă celui ce crede.”( Marcu 9, 23)
„Dacă rămâneţi întru Mine şi cuvintele Mele rămân în
voi, cereţi ceea ce voiţi şi vi se va da vouă.” (Ioan 15, 7)
Domnul ne oferă ceea ce noi ne dorim şi în măsura în care
credem în El. „Iisus i-a întrebat: Credeţi că pot să fac Eu
aceasta? Zis-au Lui: da, Doamne!... După credinţa
voastră fie vouă!” (Ioan 9, 28-29). Deci, credinţa are un rol
important în viaţa noastră.
Dumnezeu este iubire, iar noi, ca fii ai Lui, trebuie să
iubim, să iertăm şi să nu judecăm pe semenii noştri. „Nu
judecaţi, ca să nu fiţi judecaţi; Căci cu judecata cu care
judecaţi veţi fi judecaţi şi cu măsura cu care măsuraţi vi
se va măsura.” (Matei 7, 1-2).
Lumea în care trăim se îndepărtează tot mai mult de
Dumnezeu, tinzând doar spre cele pământeşti. Mântuitorul
ne spune în Evanghelia de la Matei: „Oricine va mărturisi
pentru Mine înaintea oamenilor, mărturisi-voi şi Eu
pentru el înaintea Tatălui Meu, Care este în ceruri. Iar
de cel ce se va lepăda de Mine înaintea oamenilor, şi Eu
Mă voi lepăda de el înaintea Tatălui Meu, Care este în
ceruri.” (Matei 10, 32-33).
Mântuitorul Iisus ne cere IUBIRE, IERTARE ŞI
MILĂ. În viaţă ce dăm aceea şi primim. Dăm bunătate,
primim bunătate, semănăm răutate, primim răutate. Totul se
întoarce la noi asemenea unui bumerang. „Aceasta este
porunca Mea: Să vă iubiţi unul pe altul, precum v-am
iubit Eu. Mai mare dragoste decât aceasta nimeni nu are,
ca sufletul lui să-l pună pentru prietenii săi. Voi sunteţi
prietenii Mei dacă faceţi ceea ce vă poruncesc!” (Ioan 15,
26
12-14) „Aceasta vă poruncesc: Să vă iubiţi unul pe altul.”
(Ioan 15, 17). „Întru aceasta vor cunoaşte toţi că sunteţi
ucenicii Mei, dacă veţi avea dragoste unii faţă de alţii.
(Ioan 13,35).
„Cel ce nu iubeşte n-a cunoscut pe Dumnezeu,
pentru că Dumnezeu este iubire.” (I Ioan 4, 8). „Şi această
poruncă avem de la El: Cine iubeşte pe Dumnezeu să
iubească şi pe fratele său.” (I Ioan 5, 21).

27
RUGĂCIUNILE DIMINEŢII
Sculându-te din somn, fără lene şi trezindu-te, să te depărtezi de aşternut
şi îndată să te închini de trei ori, zicând:

Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie.


După aceasta, să stai puţin tăcând, până ce se vor alina toate simţirile
tale, şi atunci să faci trei închinăciuni până la pămînt. Şi apoi zici:

Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, pentru


rugăciunile Preacuratei Maicii Tale şi ale tuturor sfinţilor,
miluieşte-ne pe noi. Amin.
Şi să zici:

Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie. Împărate


ceresc, Mângâietorule, Duhul Adevărului, Care pretutindeni
eşti şi toate le împlineşti, vistierul bunătăţilor şi dătătorule de
viaţă, vino şi Te sălăşluieşte întru noi, şi ne curăţeşte pe noi
de toată spurcăciunea, şi mântuieşte, Bunule, sufletele
noastre.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte,
miluieşte-ne pe noi. (de 3 ori)
Slavă Tatălui, şi Fiului şi Sfântului Duh. Şi acum, şi pururea
şi în vecii vecilor. Amin.
Preasfântă Treime, miluieşte-ne pe noi. Doamne,
curăţeşte păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre.
Sfinte, cercetează şi vindecă neputinţele noastre, pentru
numele Tău.
Doamne, miluieşte. (de 3 ori)
Slavă... Şi acum...

28
Tatăl nostru care eşti în Ceruri, sfinţească-se numele
Tău. Vie împărăţia Ta. Facă-se voia Ta, precum în Cer aşa şi
pe pământ. Pâinea noastră cea spre fiinţă dă-ne-o nouă astăzi.
Şi ne iartă nouă greşelile noastre, precum şi noi iertăm
greşiţilor noştri. Şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne
izbăveşte de cel rău.
Că a Ta este Împărăţia, şi puterea şi slava: a Tatălui,
şi a Fiului şi a Sfântului Duh, acum, şi pururea şi în vecii
vecilor. Amin.

Sculându-ne din somn, cădem către Tine, Bunule, şi


cântare îngerească strigăm Ţie, Puternice: Sfânt, Sfânt, Sfânt
eşti Dumnezeule; pentru rugăciunile îngerilor Tăi, miluieşte-
ne pe noi.
Slavă...
Din pat şi din somn m-ai ridicat, Doamne, mintea
mea o luminează, inima şi buzele mele le deschide ca să Te
laud pe Tine, Sfântă Treime: Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti
Dumnezeule; pentru tuturor sfinţilor Tăi, miluieşte-ne pe noi.
Şi acum...
Fără de veste Judecătorul va veni şi faptele fiecăruia
se vor descoperi; ci cu frică să strigăm în miezul nopţii:
Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti Dumnezeule; pentru Născătoarea de
Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.
Doamne, miluieşte. (de 12 ori)
Şi rugăciunile acestea:

Din somn sculându-mă, mulţumescu-Ţi Ţie,


Preasfîntă Treime, că, pentru multă bunătatea Ta şi
îndelungă-răbdarea Ta, nu Te-ai mâniat pe mine, leneşul şi
29
păcătosul, nici nu m-ai pierdut cu fărădelegile mele, ci ai
făcut iubire de oameni, după obicei, şi, întru deznădăjduire
zăcând eu, m-ai ridicat ca să mânec şi să slăvesc puterea Ta.
Deci acum, luminează-mi ochii gândului, deschide-mi gura,
ca să învăţ cuvintele Tale, şi să înţeleg poruncile Tale, să fac
voia Ta; să-Ţi cânt întru mărturisirea inimii şi să laud
Preasfânt numele Tău: al Tatălui, şi al Fiului şi al Sfântului
Duh, acum, şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Altă rugăciune:

Slavă Ţie, Împărate, Dumnezeule atotputernice, Care


cu purtarea Ta de grijă cea dumnezeiască şi de oameni
iubitoare m-ai învrednicit pe mine, păcătosul şi nevrednicul,
a mă scula din somn şi a dobândi intrare în sfântă casa Ta.
Primeşte, Doamne, şi glasul rugăciunii mele, ca şi al sfintelor
şi înţelegătoarelor Tale Puteri; şi binevoieşte ca, din inimă
curată şi cu duh de smerenie, să Ţi se aducă Ţie laudă din
necuratele mele buze; ca şi eu să mă fac părtaş fecioarelor
celor înţelepte, cu luminată făclia sufletului meu, şi să Te
slăvesc pe Tine, Dumnezeu-Cuvântul, Cel slăvit în Tatăl şi
în Duhul Sfânt. Amin.
Apoi:

Veniţi să ne închinăm Împăratului nostru Dumnezeu.


Veniţi să ne închinăm şi să cădem la Hristos, Împăratul
nostru Dumnezeu. Veniţi să ne închinăm şi să cădem la
Însuşi Hristos, Împăratul şi Dumnezeul nostru. (trei
închinăciuni).

Şi, îndată, Psalmul 50:

Miluieşte-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta şi,


după mulţimea îndurărilor Tale, şterge fărădelegea mea. Mai
30
vârtos mă spală de fărădelegea mea şi de păcatul meu mă
curăţeşte. Că fărădelegea mea eu o cunosc şi păcatul meu
înaintea mea este pururea. Ţie unuia am greşit şi rău înaintea
Ta am făcut, ca să Te îndreptezi întru cuvintele Tale şi să
biruieşti când vei judeca Tu. Că iată, întru fărădelegi m-am
zămislit şi în păcate m-a născut maica mea. Că iată, adevărul
ai iubit: cele nearătate şi cele ascunse ale înţelepciunii Tale
mi-ai arătat mie. Stropi-mă-vei cu isop, şi mă voi curăţi;
spăla-mă-vei, şi mai mult decât zăpada mă voi albi. Auzului
meu vei da bucurie şi veselie; bucura-se-vor oasele cele
smerite. Întoarce faţa Ta de către păcatele mele şi toate
fărădelegile mele şterge-le. Inimă curată zideşte întru mine,
Dumnezeule, şi Duh drept înnoieşte întru cele din lăuntru ale
mele. Nu mă lepăda pe mine de la faţa Ta şi Duhul Tău cel
Sfânt nu-L lua de la mine. Dă-mi mie bucuria mântuirii Tale
şi cu Duh stăpânitor mă întăreşte. Învăţa-voi pe cei fără de
lege căile Tale, şi cei necredincioşi la Tine se vor întoarce.
Izbăveşte-mă de vărsare de sânge, Dumnezeule, Dumnezeul
mântuirii mele; bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta.
Doamne, buzele mele vei deschide, şi gura mea va vesti
lauda Ta. Că, de ai fi voit jertfă, aş fi dat; arderile de tot nu le
vei binevoi. Jertfa lui Dumnezeu: duhul umilit; inima
înfrântă şi smerită Dumnezeu nu o va urgisi. Fă bine,
Doamne, întru bunăvoirea Ta, Sionului, şi să se zidească
zidurile Ierusalimului. Atunci, vei binevoi jertfa dreptăţii,
prinosul şi arderile de tot. Atunci, vor pune pe altarul Tău
viţei.

31
Apoi, Rugăciunea întâi,
a Sfântului Macarie cel Mare:
Doamne, curăţeşte-mă pe mine, păcătosul, că nimic
bun înaintea Ta n-am făcut. Izbăveşte-mă de cel rău şi
învredniceşte-mă ca, fără de osândă, să deschid gura mea cea
nevrednică şi să laud preasfânt numele Tău: al Tatălui, şi al
Fiului şi al Sfântului Duh, acum, şi pururea şi în vecii
vecilor. Amin.
Rugăciunea a 2-a,
a Sfântului Macarie cel Mare:
Din somn sculându-mă, cântare în miez de noapte
aduc Ţie, Mântuitorule, şi, înaintea Ta căzând, strig: Nu mă
lăsa să adorm în moartea păcatelor, ci mă miluieşte, Cel ce
Te-ai răstignit de voie, şi pe mine, cel ce zac în lene; grăbind,
mă scoală şi mă mântuieşte ca să stau înaintea Ta întru
rugăciuni; iar după somnul nopţii, să-mi luminezi ziua fără
de păcat, Hristoase Doamne, şi mă mântuieşte.
Rugăciunea a 3-a,
a Sfântului Macarie cel Mare:
Sculându-mă din somn, către Tine, Stăpîne,
Iubitorule de oameni, scap şi spre lucrurile Tale mă nevoiesc.
Mă rogu Ţie, Ajută-mi cu milostivirea Ta în toată vremea, în
tot lucrul. Izbăveşte-mă de toate lucrurile lumeşti cele rele şi
de sporirea drăcească izbăveşte-mă şi mă du întru Împărăţia
Ta cea veşnică. Că Tu eşti Făcătorul meu, şi Purtătorul de
grijă, şi Dătătorul a tot binele, şi întru Tine este toată
nădejdea mea. Şi Ţie slavă înalţ, acum, şi pururea şi în vecii
vecilor. Amin.
Rugăciunea a 4-a,
a Sfântului Macarie cel Mare :
Doamne, Cel ce cu multa Ta bunătatea şi cu
îndurările Tale cele mari, mi-ai dat mie, robului Tău, de am
trecut timpul nopţii acesteia fără de ispită de toată răutatea
32
pizmaşului, Tu Însuţi, Stăpâne a toate câte sunt, Făcătorule,
învredniceşte-mă cu adevărată lumina Ta, ca să fac voia Ta
cu inimă luminată, acum, şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Rugăciunea a 5-a,
a Sfântului Macarie cel Mare:
Doamne Dumnezeule Atotţiitorule, Cel ce primeşti
de la puterile Tale cereşti cântarea Sfintei Treimi, primeşte şi
de la noi, nevrednicii robii Tăi, cântarea Sfintei Treimi şi ne
dăruieşte ca, în toţi anii vieţii noastre şi întru tot ceasul, Ţie
slavă să-Ţi înălţăm: Tatălui, şi Fiului şi Sfântului Duh, acum,
şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Rugăciunea a 6-a,
a Sfîntului Vasile cel Mare:
Doamne Atotţiitorule, Dumnezeul puterilor şi al
tuturor trupurilor, Care între cei de sus locuieşti şi spre cei de
jos priveşti; Cel ce ispiteşti inimile şi rărunchii şi tainele
oamenilor le ştii cu adevărat; Lumină fără de început şi
pururea fiitoare, în care nu este mutare sau umbră de
schimbare. Însuţi, Împărate fără de moarte, primeşte
rugăciunile noastre, pe care le aducem Ţie din gurile noastre
cele necurate în acest ceas al nopţii, îndrăznind pentru
mulţimea milelor Tale. Lasă nouă greşelile ce am greşit
înaintea Ta: cu cuvântul, cu fapta, din ştiinţă şi din neştiinţă.
Curăţeşte-ne pe noi de toate întinăciunile trupeşti şi
sufleteşti, făcându-ne pe noi casă cinstitului şi Sfântului Tău
Duh. Şi ne dăruieşte nouă, cu inimă veghetoare şi curată să
trecem toată noaptea acestei vieţi, aşteptând luminata şi
sfânta zi a unuia născut Fiului Tău, a Domnului
Dumnezeului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos, când va
veni pe pământ cu slavă, să judece pe toţi şi să plătească
fiecăruia după faptele lui. Ca să nu ne aflăm zăcând şi
dormind, ci priveghind şi sculaţi întru lucrarea poruncilor
Lui şi să fim gata a intra în bucuria şi în cămara slavei Lui
33
celei dumnezeieşti, unde este glasul cel neîncetat al celor ce
Te laudă şi nespusa dulceaţă a celor ce văd pururea
frumuseţea cea nespusă a slavei Tale. Că Tu eşti Lumina cea
adevărată, Care luminezi şi sfinţeşti toate, şi pe Tine Te
laudă toată făptura în veci. Amin.
Rugăciunea a 7-a,
a aceluiaşi Sfânt Vasile:
Pe Tine Te binecuvântăm, Dumnezeule preaînalte şi
Doamne al milelor, Cel ce faci cu noi pururea lucruri mari şi
cu anevoie de urmat, slăvite şi preaminunate, care nu au
număr; Cel ce ne-ai dat nouă somn spre odihna neputinţelor
noastre şi spre repaos de ostenelile trupului, mulţumindu-Ţi
că nu ne-ai pierdut pe noi cu fărădelegile noastre, ci, după
obicei, Te-ai arătat iubitor de oameni şi ne-ai ridicat pe noi a
mâneca şi a slăvi stăpânirea Ta. Pentru aceea ne rugăm
bunătăţii Tale celei neasemănate: Luminează ochii gândului
nostru, şi ridică mintea noastră din somnul cel greu al lenei,
şi deschide gura noastră şi o umple de laudele Tale, ca să
putem în linişte a cânta, şi a striga, şi a ne mărturisi pururea
Ţie, Dumnezeului celui slăvit în toate şi de toţi: Tatălui celui
fără de început, împreună şi Unuia-Născut Fiului Tău, şi
Preasfântului, şi bunului, şi de viaţă făcătorului Tău Duh,
acum, şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Rugăciunea a 8-a,
a Sfântului Ioan Gură de Aur,
după numărul ceasurilor nopţii şi ale zilei:
Pentru ceasurile nopţii.
Doamne, nu mă lipsi de binele Tău cel ceresc.
Doamne, izbăveşte-mă de chinurile veşnice. Doamne, de am
greşit fie cu mintea, fie cu gândul, sau cu cuvântul, sau cu
lucrul, iartă-mă. Doamne, izbăveşte-mă de toată neştiinţa, şi
uitarea, de neîndrăznirea şi de nesimţirea cea împietrită.
Doamne, izbăveşte-mă de toată ispitirea. Doamne,

34
luminează-mi inima, pe care a întunecat-o pofta cea rea.
Doamne, eu ca un om am greşit, iar Tu, ca un Dumnezeu
îndurător, mă miluieşte, văzând neputinţa sufletului meu.
Doamne, trimite mila Ta întru ajutorul meu, ca să
preaslăvesc Preasfînt numele Tău. Doamne Iisuse Hristoase,
scrie-mă pe mine, robul Tău, în cartea vieţii şi-mi dăruieşte
sfârşit bun. Doamne Dumnezeul meu, deşi n-am făcut nici
un bine înaintea Ta, dă-mi, după darul Tău, să pun început
bun. Doamne, stropeşte inima mea roua harului Tău.
Doamne al cerului şi al pământului, pomeneşte-mă pe mine,
păcătosul, ruşinatul şi necuratul robul Tău, întru Împărăţia
Ta. Amin.
Pentru ceasurile zilei:

Doamne, primeşte-mă întru pocăinţă. Doamne, nu mă


lăsa pe mine. Doamne, nu mă duce pe mine în ispită.
Doamne, dă-mi cuget bun. Doamne, dă-mi lacrimi şi aducere
aminte de moarte şi umilinţă. Doamne, dă-mi cuget să-mi
mărturisesc toate păcatele mele. Doamne, dă-mi smerenie,
curăţie şi ascultare. Doamne, dă-mi răbdare, şi voie nebiruită
şi blândeţe. Doamne, sădeşte întru mine rădăcina bunătăţilor
şi frica Ta în inima mea. Doamne, învredniceşte-mă să Te
iubesc cu tot sufletul şi gândul meu şi să fac în toate voia Ta.
Doamne, apără-mă de oamenii gâlcevitori, de diavoli, şi de
patimile trupeşti şi de toate alte lucruri necuvioase. Doamne,
ştiu că faci precum vrei Tu, deci să fie şi întru mine,
păcătosul, voia Ta, că binecuvântat eşti în veci. Amin.
Rugăciunea a 9-a,
către Sfântul Înger, păzitorul vieţii:
Îngerul cel sfânt al lui Hristos, către tine cad şi mă
rog, păzitorul meu cel sfânt, care eşti dat mie de la Sfîntul
Botez spre păzirea sufletului şi al păcătosului meu trup. Iar
eu, cu lenea mea şi cu obiceiurile mele cele rele, am mâniat
35
preacurată lumina ta şi te-am gonit de la mine cu toate
lucrurile cele de ruşine: cu minciunile, cu clevetirile, cu
pizma, cu osândirea, cu trufia, cu neplecarea, cu neiubirea de
fraţi şi cu ţinerea de minte a răului, cu iubirea de argint, cu
desfrânarea, cu mânia, cu scumpetea, cu mâncarea cea fără
de saţ, cu beţia, cu multa vorbire, cu gândurile cele rele şi
viclene, cu obiceiurile cele rele şi cu aprinderea spre
desfrânare, având osebită voire spre toată pofta cea
trupească. O, rea voire a mea, pe care nici dobitoacele cele
necuvântătoare nu o au. Dar cum vei putea să cauţi spre mine
sau să te apropii de mine, cel necurat? Sau cu ce ochi,
îngerule, al lui Hristos, vei căuta spre mine, cel ce m-am
încurcat aşa rău în lucruri întinate? Sau cum voi putea să-mi
cer iertare faptelor mele celor amare, rele şi viclene, în care
cad în toate zilele şi nopţile, şi în tot ceasul. De aceea cad
înaintea ta şi mă rog, păzitorul meu cel sfânt: Milostiveşte-te
spre mine, păcătosul, şi-mi fii ajutor şi sprijinitor asupra
pizmaşului meu celui rău, cu sfintele tale rugăciuni, şi
Împărăţiei lui Dumnezeu mă fă părtaş cu toţi sfinţii, acum, şi
pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Rugăciunea a 10-a,
către Preasfânta,
de Dumnezeu Născătoarea:
Preasfântă Stăpâna mea, de Dumnezeu Născătoare,
cu sfintele şi preaputernicele tale rugăciuni, izgoneşte de la
mine, smeritul şi ticălosul robul tău: deznădăjduirea, uitarea,
necunoştinţa, nepurtarea de grijă şi toate gândurile cele
întinate, cele rele şi hulitoare, de la ticăloasa mea inima şi de
la întunecata mea minte. Şi stinge văpaia poftelor mele, că
sărac sunt şi ticălos. Şi mă izbăveşte de multe rele şi aduceri-
aminte şi năravuri, şi de toate faptele cele rele mă slobozeşte.
Că binecuvântată eşti de toate neamurile şi preacinstitul tău
nume se slăveşte în vecii vecilor. Amin.

36
Rugăciune către Preasfânta, de Dumnezeu Născătoarea:
Împărăteasa mea preabună şi nădejdea mea,
Născătoare de Dumnezeu, primitoarea săracilor şi ajutătoarea
străinilor, bucuria celor mâhniţi, acoperitoarea celor necăjiţi,
vezi-mi nevoia, vezi necazul meu, ajută-mă ca pe un
neputincios, hrăneşte-mă ca pe un străin; necazul meu îl ştii,
dezleagă-l precum vrei, că nu am alt ajutor afară de tine, nici
altă folositoare grabnică, nici altă mângâietoare bună, ci
numai pe tine, Maica lui Dumnezeu, ca să mă păzeşti şi să
mă acoperi în vecii vecilor. Amin.

Apoi:
Cuvine-se cu adevărat să te fericim pe tine,
Născătoare de Dumnezeu, cea pururea fericită, şi prea
nevinovată, şi Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce eşti mai
cinstită decât Heruvimii şi mai slăvită fără de asemănare
decât Serafimii, care fără stricăciune pe Dumnezeu Cuvântul
ai născut, pe tine, cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu,
te mărim.

Slavă... Şi acum... Doamne, miluieşte. (de 3 ori)

Şi Otpustul:

Doamne Iisuse Hristoase, Fiule şi Cuvântul lui


Dumnezeu, pentru rugăciunile Preacuratei Maicii Tale, şi ale
tuturor sfinţilor Tăi, miluieşte-ne pe noi. Amin.

37
RUGĂCIUNILE DE SEARĂ,

Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie. Împărate ceresc…


Sfinte Dumnezeule… Preasfântă Treime… (pagina 28) Şi,
după Tatăl nostru...,
Apoi, Troparele acestea:

Miluieşte-ne pe noi, Doamne, miluieşte-ne pe noi;


căci, nepricepîndu-ne de nici un răspuns, această rugăciune
aducem Ţie, ca unui Stăpân, noi, păcătoşii robii Tăi ;
miluieşte-ne pe noi.
Slavă...
Doamne, miluieşte-ne pe noi, că întru Tine am
nădăjduit; nu Te mânia pe noi foarte, nici pomeni
fărădelegile noastre, ci caută şi acum, ca un milostiv, şi ne
izbăveşte pe noi de vrăjmaşii noştri, că Tu eşti Dumnezeul
nostru şi noi suntem poporul Tău, toţi lucrul mâinilor Tale, şi
numele Tău chemăm.
Şi acum...

Uşa milostivirii deschide-o nouă, binecuvântată


Născătoare de Dumnezeu Fecioară, ca să nu pierim cei ce
nădăjduim întru tine, ci să ne mântuim prin tine din nevoi, că
tu eşti mântuirea neamului creştinesc.
Doamne, miluieşte. (de 12 ori)

38
Şi Rugăciunea întâi,
a Sfântului Macarie cel Mare,
către Dumnezeu Tatăl:
Dumnezeule cel veşnic şi Împărate a toată făptura,
Cel ce m-ai învrednicit a ajunge până în acest ceas, iartă-mi
păcatele ce am făcut în această zi cu lucrul, cu cuvântul şi cu
gândul; şi curăţeşte, Doamne, smeritul meu suflet de toată
întinăciunea trupului şi a sufletului. Şi-mi dă, Doamne, întru
această noapte, a trece somnul în pace, ca, sculându-mă din
ticălosul meu aşternut, bine să plac preasfântului Tău nume
în toate zilele vieţii mele şi să calc pe vrăjmaşii cei ce se
luptă cu mine, pe cei trupeşti şi pe cei fără de trup. Şi mă
izbăveşte, Doamne, de gândurile deşarte, care mă întinează,
şi de poftele cele rele. Că a Ta este Împărăţia, puterea şi
slava, a Tatălui, şi a Fiului şi a Sfântului Duh, acum, şi
pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Rugăciunea a 2-a,
a Sfântului Antioh, către
Domnul nostru Iisus Hristos:
Atotţiitorule Cuvinte al Tatălui, Însuţi fiind
desăvârşit, Iisuse Hristoase, pentru multă milostivirea Ta, nu
te dezlipi de mine, robul Tău, ci odihneşte întru mine
pururea, Iisuse, Cel ce eşti Păstor Bun al oilor Tale. Nu mă
da ispitei şarpelui, nici nu mă lăsa în pofta satanei, că
sămînţa putrejunii este întru mine. Tu, Doamne Dumnezeule,
Cel căruia ne închinăm, Împărate Sfinte Iisuse Hristoase,
păzeşte-mă în timpul somnului cu lumina cea neîntunecată,
cu Duhul Tău cel Sfânt, cu Care ai sfinţit pe ucenicii Tăi.
Dă-mi, Doamne, şi mie, nevrednicului robului Tău,
mântuirea Ta întru aşternutul meu. Luminează mintea mea
cu lumina înţelegerii Sfintei Tale Evanghelii, sufletul meu cu
dragostea Crucii Tale, inima mea cu curăţia cuvintelor Tale,
trupul meu cu patima Ta cea nebiruită, cugetul meu, cu
smerenia Ta îl păzeşte, şi mă ridică, la vreme cuvioasă, spre
39
a Ta slăvire, că preaslăvit eşti cu Cel fără de început al Tău
Părinte şi cu Preasfântul Duh, în veci. Amin.
Rugăciunea a 3-a,
către Preasfântul Duh:
Doamne, Împărate ceresc, Mîngâietorule, Duhule
adevărate, milostiveşte-Te spre mine, păcătosul robul Tău, şi
mă miluieşte, şi-mi iartă mie, nevrednicului, toate câte am
greşit Ţie astăzi ca un om, şi nu numai ca un om, ci şi mai
rău decât dobitocul. Păcatele mele cele de voie şi cele fără de
voie, cele ştiute şi cele neştiute, care sunt din tinereţe şi din
obiceiul cel rău, şi care sunt din voia cea slobodă şi din lene:
ori de m-am jurat cu numele Tău, ori de l-am hulit în gândul
meu, sau pe cineva am ocărât, sau am clevetit în mânia mea,
sau am scârbit, sau m-am mâniat, sau am minţit, sau fără de
vreme am dormit, sau vreun sărac a venit la mine şi nu l-am
socotit, sau pe fratele meu l-am scârbit, sau m-am sfădit, sau
pe cineva am osândit, sau m-am mărit, sau m-am trufit, sau
m-am mâniat, sau, stând la rugăciune, mintea mea s-a îngrijit
de vicleniile acestei lumi, sau răzvrătire am cugetat, sau prea
m-am săturat, sau m-am îmbătat, sau nebuneşte am râs, sau
ceva rău am cugetat, sau frumuseţe străină am văzut şi cu
dânsa mi-am rănit inima, sau ce nu se cuvine am grăit, sau de
păcatul fratelui meu am râs, iar păcatele mele sunt
nenumărate, sau de rugăciune nu m-am îngrijit, sau altceva
rău am făcut şi nu-mi aduc aminte; că acestea toate, şi mai
mari decât acestea, am făcut. Miluieşte-mă, Stăpâne şi
Făcătorul meu, pe mine, leneşul şi nevrednicul robul Tău, şi
mă uşurează, şi mă slobozeşte, şi mă iartă, ca un bun şi de
oameni iubitor. Ca în pace să mă culc şi să dorm eu,
păcătosul, şi necuratul, şi ticălosul, şi să mă închin, şi să
cânt, şi să preaslăvesc preacinstit numele Tău, împreună cu
al Tatălui şi cu al Unuia-Născut Fiului Lui, acum, şi pururea
şi în vecii vecilor. Amin.

40
Rugăciunea a 4-a:
Doamne Dumnezeul nostru, orice am greşit întru
această zi cu cuvântul, cu lucrul şi cu gândul, ca un bun şi
iubitor de oameni, iartă-mi. Somn cu pace şi fără scârbă
dăruieşte-mi. Pe îngerul Tău apărător îl trimite, să mă
acopere şi să mă păzească de tot răul. Că Tu eşti păzitorul
sufletelor şi al trupurilor noastre, şi Ţie slavă înălţăm,
Tatălui, şi Fiului şi Sfântului Duh, acum, şi pururea şi în
vecii vecilor. Amin.

Rugăciunea a 5-a:
Doamne Dumnezeul nostru, întru Care am crezut şi al
Cărui nume mai vârtos decât tot numele Îl chemăm, dă-ne
nouă iertare sufletului şi trupului, celor ce mergem spre
somn; păzeşte-ne pe noi de toată nălucirea şi, fără întunecată
dulceaţă, potoleşte pornirea poftelor, stinge aprinderea
zburdării trupeşti şi ne dă nouă în curăţie a vieţui cu lucrurile
şi cu cuvintele, ca, dobândind viaţă cu fapte bune, să nu
cădem din binele Tău cel făgăduit, că binecuvântat eşti în
veci. Amin.
Rugăciunea a 6-a,
către Preasfânta,
de Dumnezeu Născătoarea:
Preacurată şi binecuvântată de Dumnezeu Născătoare
Marie, Maica cea bună a bunului Împărat, varsă mila Fiului
tău şi Dumnezeului nostru spre pătimaşul meu suflet şi, cu
rugăciunile tale, mă îndreptează spre fapte bune, ca cealaltă
vreme a vieţii mele fără de prihană să o trec şi, pentru tine,
raiul să dobândesc, Fecioară de Dumnezeu Născătoare, care
eşti una curată şi binecuvântată.
Rugăciunea a 7-a,
către Sfântul Înger, păzitorul vieţii:
Îngerul lui Hristos, păzitorul meu cel sfânt şi
acoperitorul sufletului şi al trupului meu, iartă-mi toate câte
41
am greşit în ziua de astăzi şi de toată viclenia vrăjmaşului
meu celui potrivnic mă izbăveşte, ca să nu mânii cu nici un
păcat pe Dumnezeul meu; şi te roagă pentru mine, păcătosul
şi nevrednicul rob, ca să mă arăţi vrednic bunătăţii şi milei
Preasfintei Treimi, şi Maicii Domnului meu Iisus Hristos, şi
tuturor Sfinţilor. Amin.

Apoi, Condacul Născătoarei de Dumnezeu:

Apărătoare Doamnă, pentru biruinţă mulţumiri,


izbăvindu-ne din nevoi, aducem ţie, Născătoare de
Dumnezeu, noi, robii tăi. Ci, ca ceea ce ai stăpânire
nebiruită, slobozeşte-ne din toate nevoile, ca să strigăm ţie:
Bucură-te, Mireasă, pururea Fecioară.
Fecioară pururea slăvită, de Dumnezeu Născătoare
Marie, Maica lui Hristos Dumnezeului nostru, primeşte
rugăciunile noastre şi le du Fiului tău şi Dumnezeului nostru,
ca să mântuiască şi să lumineze, pentru tine, sufletele
noastre.
Toată nădejdea mea spre tine o pun, Maica lui
Dumnezeu, păzeşte-mă sub sfânt acoperămîntul tău.
De Dumnezeu Născătoare Fecioară, nu mă trece cu
vederea pe mine, păcătosul, cel ce am nevoie de ajutorul tău
şi de folosinţa ta, că spre tine nădăjduieşte sufletul meu, şi
mă miluieşte.
Rugăciunea Sfântului Ioanichie:

Nădejdea mea este Tatăl, scăparea mea este Fiul,


acoperământul meu este Duhul Sfânt; Treime Sfântă, slavă
Ţie.

42
Apoi:Cuvine-se cu adevărat... Slavă... Şi acum... Doamne,
miluieşte. (de 3 ori)
Otpustul:

Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, pentru


rugăciunile Preacuratei Maicii Tale, ale preacuvioşilor
părinţilor noştri, şi ale tuturor sfinţilor, mântuieşte-mă pe
mine, păcătosul.
Rugăciunea Sfântului Ioan Damaschin

Aceasta să o zici arătând spre patul tău:

Stăpâne, Iubitorule de oameni, au doar nu-mi va fi


mie acest pat groapă? Sau încă vei mai lumina cu ziua
ticălosul meu suflet? Iată, groapa îmi zace înainte şi, iată,
moartea îmi stă înainte. De Judecata Ta, Doamne, mă tem şi
de munca cea fără de sfârşit, iar a face rău nu mai contenesc.
Pe tine, Domnul Dumnezeul meu, pururea Te mânii, şi pe
Preacurată Maica Ta, şi pe toate puterile cereşti, şi pe sfântul
înger, păzitorul meu. Şi ştiu, Doamne, că nu sunt vrednic de
iubirea Ta de oameni, ci vrednic sunt de toată osânda şi
munca. Ci rogu-Te, Doamne, mântuieşte-mă după mulţimea
bunătăţii Tale, că, de vei mântui pe cel drept, nu este lucru
mare; şi, de vei milui pe cel curat, nu este nicio minune, că
sunt vrednici milei Tale; ci spre mine, păcătosul, să faci
minuni cu mila Ta; întru aceasta să arăţi iubirea Ta de
oameni, ca să nu biruiască răutatea mea bunătatea şi
milostivirea Ta cea nespusă; ci, precum voieşti, tocmeşte
pentru mine lucrul.
Deci, cu închinăciuni până la pământ, zi:

Mă închin Ţie, Preasfântă Treime, Care eşti o Fiinţă


de viaţă făcătoare şi nedespărţită: Părinte, Fiule şi Duhule

43
Sfinte; cred întru tine, şi te mărturisesc şi te slăvesc; Îţi
mulţumesc, şi Te laud, Te cinstesc, şi Te preaînalţ, şi Te rog:
Miluieşte-mă pe mine, nevrednicul robul Tău, pentru numele
Tău. (de 3 ori)
Mă închin Ţie, Preasfântă Născătoare de Dumnezeu,
care ai arătat nouă Lumina cea adevărată cu Naşterea ta,
Împărăteasa Cerului şi a pământului, nădejdea celor fără de
nădejde, ajutătoarea neputincioşilor şi împăcarea cu
Dumnezeu a tuturor păcătoşilor. Tu mă acoperă şi mă apără
de toate nevoile şi împresurările sufleteşti şi trupeşti. Şi îmi
fii folositoare cu preaputernicile tale rugăciuni. (o închinăciune)
Preasfîntă Stăpână, de Dumnezeu Născătoare,
primeşte această puţină rugăciune, şi o du Fiului tău şi
Dumnezeului nostru, ca să mântuiască şi să lumineze, pentru
tine, sufletele noastre. (o închinăciune)
Toate puterile cereşti: Scaunele, Domniile,
Începătoriile, Stăpâniile, Puterile, Heruvimii, Serafimii,
Arhanghelii şi Îngerii, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru mine,
păcătosul. (o închinăciune)
Sfinte şi mare Proorocule Ioane, Înaintemergătorule
şi Botezătorule al Domnului, cel ce ai pătimit pentru Hristos
şi ai luat îndrăzneală către Stăpânul, roagă-te pentru mine,
păcătosul, ca să mă mântuiesc pentru rugăciunile tale. (o
închinăciune)

Sfinţilor ai lui Dumnezeu: Apostolilor, proorocilor,


mucenicilor, arhiereilor, postitorilor, temătorilor de
Dumnezeu, drepţilor, locuitorilor în pustie, călugărilor,
patriarhilor şi toţi sfinţii care aţi pătimit pentru Hristos şi aţi
câştigat îndrăzneală către Stăpînul, rugaţi-vă pentru mine,

44
păcătosul, ca să mă mântuiesc cu rugăciunile voastre. (o
închinăciune)

Sfinte Ioane Gură de Aur, cu Vasile cel Mare, cu


Grigorie de Dumnezeu Cuvântătorul, cu făcătorul de minuni
Nicolae şi cu toţi sfinţii începători ai preoţiei, ajutaţi-mi şi
miluiţi-mă cu rugăciunile şi cu ajutorul vostru. (o închinăciune)
Toate sfintele femei: mironosiţe, muceniţe, temătoare
de Dumnezeu şi fecioare, care aţi slujit lui Hristos cum se
cuvine, rugaţi pe Dumnezeu pentru mine, păcătosul. (o
închinăciune)

Cea nebiruită şi dumnezeiască putere a cinstitei şi de


viaţă făcătoarei Cruci a Domnului, nu mă lăsa pe mine,
păcătosul, ci, cu puterea ta, mă acoperă de toată ispita
trupească şi sufletească. (o închinăciune)
Preacurată Stăpână, de Dumnezeu Născătoare,
nădejdea tuturor creştinilor, pentru că altă îndrăzneală şi
nădejde nu am, fără numai pe tine, cea cu totul nevinovată,
Stăpâna mea şi Doamnă de Dumnezeu Născătoare, Maica lui
Hristos Dumnezeului meu, pentru aceea mă rog: Miluieşte-
mă şi mă izbăveşte de toate răutăţile mele; şi roagă pe
milostivul tău Fiu şi Dumnezeul meu, ca să miluiască
ticălosul meu suflet, şi să mă izbăvească de veşnicele munci,
şi să mă învrednicească Împărăţiei Sale. (o închinăciune)
Sfinte Îngere, păzitorul meu, acoperă-mă cu aripile
bunătăţii tale, şi goneşte de la mine toată lucrarea cea rea a
diavolului, şi roagă pe Dumnezeu pentru mine, păcătosul.
Şi aşa, vrând să şezi pe aşternut, zi acestea:

45
Luminează ochii mei, Hristoase Dumnezeule, ca nu
cândva să adorm întru moarte, ca nu cândva să zică
vrăjmaşul meu: Întăritu-m-am asupra lui.
Slavă...
Sprijinitor sufletului meu fii, Dumnezeule, că umblu
prin mijlocul a multe curse; izbăveşte-mă de dânsele şi mă
mântuieşte, Bunule, ca un iubitor de oameni.
Şi acum...
Preaslăvită Maică a lui Dumnezeu, care eşti mai
sfântă decât sfinţii îngeri, neîncetat te cântăm cu inima şi cu
gura, mărturisind că tu eşti de Dumnezeu Născătoare, căci cu
adevărat ai născut nouă pe Dumnezeu Întrupat şi te rogi
neîncetat pentru sufletele noastre.
Apoi, să-ţi săruţi crucea ta şi să faci semnul Crucii pe locul unde
vrei să te culci, de la cap până la picioare. Asemenea şi spre toate laturile,
grăind:

Rugăciunea Cinstitei Cruci:

Să învie Dumnezeu, şi să se risipească vrăjmaşii Lui,


şi să fugă de la faţa Lui cei ce-L urăsc pe Dânsul. Să piară
cum piere fumul; cum se topeşte ceara de faţa focului, aşa să
piară diavolii de la faţa celor ce iubesc pe Dumnezeu, şi se
însemnează cu semnul Crucii, şi zic cu veselie: Bucură-te,
Preacinstită şi de viaţă făcătoare Cruce a Domnului, care
alungi pe diavoli cu puterea Celui ce S-a răstignit pe tine, a
Domnului nostru Iisus Hristos, şi S-a pogorât la iad, şi a
călcat puterea diavolului, şi te-a dăruit nouă pe tine, cinstită
Crucea Sa, spre alungarea a tot pizmaşului. O, Preacinstită şi
de viaţă făcătoare Cruce a Domnului, ajută-mi cu Sfânta
46
Doamnă Fecioară de Dumnezeu Născătoare şi cu toţi Sfinţii
în veci. Amin.

Apoi, făcându-ţi semnul Sfintei Cruci, şi cu rugăciunea pe buze adormind,


gândeşte-te la ziua judecăţii, cum vei sta înaintea lui Dumnezeu.

„Doamne Iisuse
Pănă vei adormi spune în gândul tău:
Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine
păcătosul!”

47
CINSTITUL PARACLIS

al Preasfintei Născătoare de Dumnezeu

Ce se cântă la întristarea sufletului şi la vreme de nevoie, fiind


foarte folositor pentru tot creştinul.

Sfinte Dumnezeule... Preasfîntă Treime... Tatăl


nostru... Doamne, miluieşte. (de 12 ori)

Slavă... Şi acum... Veniţi să ne închinăm…

Psalmul 142:

Doamne, auzi rugăciunea mea, ascultă cererea mea,


întru credincioşia Ta. Să nu intri la judecată cu robul Tău, că
nimeni din cei vii nu-i drept înaintea Ta. Vrăjmasul
prigoneşte sufletul meu şi viaţa mea o calcă în picioare ;
făcutu-m-a să locuiesc în întuneric ca morţii cei din veacuri.
Mâhnit e duhul în mine şi inima mea încremenită înlăuntrul
meu. Adusu-mi-am aminte de zilele cele de demult; cugetat-
am la toate lucrurile Tale, la faptele mâinilor Tale m-am
gândit. Tins-am către Tine mâinile mele, sufletul meu ca un
pământ însetoşat. Degrab auzi-mă, Doamne, că a slăbit duhul
meu. Nu-Ţi întoarce faţa Ta de la mine, ca să nu mă asemăn
celor ce se coboară în mormânt. Fă să aud dimineaţa mila Ta,
că la Tine mi-e nădejdea. Arată-mi cale pe care voi merge, că
la Tine am ridicat sufletul meu. Scapă-mă de vrăjmaşii mei,
că la Tine alerg, Damne. Învaţă-mă să fac voia Ta, că tu eşti
48
Dumnezeul meu. Duhul Tău cel bun să mă povăţuiască la
pământul dreptăţii. Pentru numele Tău, Doamne, dăruieşte-
mi viaţă. Întru dreptatea Ta, scoate din necaz sufletul meu.
Fă bunătate de stârpeşte pe vrăjmaşii mei şi pierde pe toţi cei
ce necăjesc sufletul meu, că eu sunt robul Tău.

Dumnezeu este Domnul şi S-a arătat nouă, bine este


Şi îndată:
cuvântat Cel ce vine întru numele Domnului. (de 3 ori)

Apoi,
Troparele acestea, Glas 4:
Către Născătoarea de Dumnezeu acum cu osârdie să
alergăm noi, păcătoşii şi smeriţii, şi să cădem cu pocăinţă,
strigând dintru adâncul sufletului: Stăpână, milostiveşte-te
spre noi şi ne ajută; grăbeşte, că pierim de mulţimea
păcatelor; nu întoarce pe robii tăi deşerţi, că numai pe tine,
singură nădejde te-am câştigat. (de 2 ori)

Slavă... Şi acum...

Niciodată nu vom tăcea noi, nevrednicii, a vesti


puterile tale, Născătoare de Dumnezeu, că, de nu ai fi stat tu
rugându-te pentru noi, cine ne-ar fi izbăvit dintru atâtea
nevoi? Sau cine ne-ar fi păzit până acum slobozi? Nu ne vom
depărta de la tine, Stăpână, că tu mântuieşti pe robii tăi
pururea din toate nevoile.

Psalmul 50: Miluieşte-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta…


(la pagina 30) Şi începem:

49
CANONUL
Preasfintei Născătoare de Dumnezeu

Cântarea întâi, Glas 8


Irmosul:

Apa trecând-o ca pe uscat şi din răutatea egipteanului


scăpând, israiliteanul striga: Izbăvitorului şi Dumnezeului
nostru să-I cântăm.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuieşte-ne pe


noi.
De multe ispite fiind cuprins, către tine alerg căutând
mântuire: O, Maică a Cuvântului şi Fecioară, de rele şi de
nevoi mântuieşte-mă.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuieşte-ne pe


noi.
Asupririle chinurilor mă tulbură şi de multe necazuri
se umple sufletul meu; alină-le, Fecioară, cu liniştea Fiului şi
Dumnezeului tău, ceea ce eşti cu totul fără prihană.

Slavă...

Pe tine, ceea ce ai născut pe Mântuitorul şi


Dumnezeu, te rog, Fecioară, izbăveşte-mă din nevoi, că la
tine, scăpând acum, îmi tind şi sufletul şi gândul meu.
Şi acum...
Fiind bolnav cu trupul şi cu sufletul, cercetării celei
dumnezeieşti şi purtării tale de grijă învredniceşte-mă, una
Maică a lui Dumnezeu, ca ceea ce eşti bună şi Născătoarea
Celui bun.
50
Cântarea a 3-a
Irmos:

Doamne, Cel ce ai făcut cele de deasupra crugului


ceresc şi ai zidit Biserica, Tu pe mine mă întăreşte întru
dragostea Ta, că Tu eşti marginea doririlor şi credincioşilor
întărire, unule Iubitorule de oameni.
Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuieşte-ne pe
noi.

Folositoare şi acoperământ vieţii mele te pun pe tine,


Născătoare de Dumnezeu Fecioară; tu mă îndreptează la
adăpostirea ta, ceea ce eşti pricina bunătăţilor şi
credincioşilor întărire, una întru tot lăudată.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuieşte-ne pe


noi.

Te rog, Fecioară, risipeşte-mi tulburarea sufletului şi


viforul scârbelor mele; că tu, Mireasă dumnezeiască, pe
Hristos, începătorul liniştii, ai născut, ceea ce eşti de
Dumnezeu fericită.

Slavă...

Ceea ce ai născut pe făcătorul de bine, Care este


pricina bunătăţilor, bogăţia facerii de bine izvorăşte-o
tuturor; că toate le poţi, ca ceea ce ai născut pe Hristos, Cel
puternic întru tărie, una Preacurată.

Şi acum...

51
Cu neputinţe cumplite şi cu chinuri de boli fiind
cuprins, Fecioară, tu îmi ajută; că pe tine te ştiu comoară de
tămăduiri neîmpuţinată şi necheltuită, ceea ce eşti cu totul
fără de prihană.
Izbăveşte din nevoi pe robii tăi, Născătoare de
Dumnezeu, că toţi, după Dumnezeu, la tine scăpăm ca şi
către un zid nestricat şi folositor.
Caută cu milostivire, cu totul lăudată Născătoare de
Dumnezeu, spre necazul cel cumplit al trupului meu şi
vindecă durerea sufletului meu.
Doamne, miluieşte. (de 12 ori)
Şi îndată zicem:

Ceea ce eşti rugătoare caldă şi zid nebiruit, izvor de


milă şi lumii scăpare, cu dinadinsul strigăm către tine,
Născătoare de Dumnezeu, Stăpînă: Vino degrab şi ne
mântuieşte pe noi din nevoi, ceea ce eşti una grabnic
folositoare.
Cântarea a 4-a
Irmos:

Am auzit, Doamne, taina rânduielii Tale, am înţeles


lucrurile Tale şi am preaslăvit dumnezeirea Ta.
Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuieşte-ne pe
noi.
Tulburarea patimilor mele şi viforul greşelilor mele
alină-le, ceea ce ai născut pe Domnul-Îndreptătorul,
Dumnezeiască Mireasă.

52
Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuieşte-ne pe
noi.
Chemând eu adâncul milostivirii tale, dă-mi-l mie,
ceea ce ai născut pe Cel milostiv şi pe Mântuitorul tuturor
celor ce te laudă pe tine.
Slavă...
Îndulcindu-ne, Preacurată, cu darurile tale, ţie cântare
de mulţumire cântăm, ştiindu-te pe tine Maica lui
Dumnezeu.
Şi acum...
Nădejde, şi întărire şi zid de mântuire nemişcat
câştigându-te pe tine, ceea ce eşti întru tot lăudată, de tot
necazul ne izbăvim.
Cântarea a 5-a
Irmos:

Luminează-ne pe noi, Doamne, cu poruncile Tale şi


cu braţul Tău cel înalt pacea Ta dă-ne-o nouă, Iubitorule de
oameni.
Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuieşte-ne pe
noi.
Umple, Preacurată, de veselie viaţa mea, dăruindu-mi
bucuria ta cea nestricată, ceea ce ai născut pricina veseliei.
Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuieşte-ne pe
noi.

53
Izbăveşte-ne pe noi din nevoi, Născătoare de
Dumnezeu curată, ceea ce ai născut izbăvirea cea veşnică şi
pacea care covârşeşte toată mintea.
Slavă...
Risipeşte negura greşelilor mele, dumnezeiască
Mireasă, cu strălucirea luminii tale, ceea ce ai născut Lumina
cea dumnezeiască şi veşnică.
Şi acum...
Tămăduieşte, Curată, neputinţa sufletului meu,
învrednicindu-mă cercetării tale, şi sănătate, cu rugăciunile
tale, dăruieşte-mi.
Cântarea a 6-a
Irmos:

Rugăciunea mea voi vărsa către Domnul şi Lui voi


spune scârbele mele, că s-a umplut sufletul meu de răutăţi, şi
viaţa mea s-a apropiat de iad, şi ca Iona mă rog:
Dumnezeule, din stricăciune scoate-mă.
Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuieşte-ne pe
noi.
Cum a mântuit de moarte şi de putrejune firea mea,
care era ţinută de moarte şi de putrejune, Însuşi pe Sine
dându-Se spre moarte, Fecioară, roagă-te Fiului şi
Dumnezeului tău să mă izbăvească de răutăţile vrăjmaşilor.
Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuieşte-ne pe
noi.
Pe tine te ştiu folositoare şi păzitoare prea tare vieţii
mele, Fecioară, care risipeşti tulburarea năpastelor şi goneşti
54
asupririle diavolilor; ci mă rog totdeauna: Izbăveşte-mă de
stricăciunea chinurilor mele.
Slavă...
Pe tine, Fecioară, te-am dobândit ca un zid de
scăpare, şi sufletelor mântuire desăvârşită şi desfătare întru
necazuri, şi de lumina ta pururea ne bucurăm. O, Stăpînă, şi
acum ne izbăveşte din nevoi şi din chinuri.
Şi acum...

Acum zac în patul durerilor şi nu este tămăduire


trupului meu; ci mă rog ţie, celei bune, care ai născut pe
Dumnezeu şi Mântuitorul lumii, şi tămăduitorul bolilor:
Ridică-mă din stricăciunea durerilor.
Izbăveşte din nevoi pe robii tăi, Născătoare de
Dumnezeu, că toţi, după Dumnezeu, la tine scăpăm ca şi
către un zid nestricat şi folositor.
Caută cu milostivire, cu totul lăudată Născătoare de
Dumnezeu, spre necazul cel cumplit al trupului meu şi
vindecă durerea sufletului meu.
Condac, Glas 6:

Ceea ce eşti păzitoare creştinilor nebiruită şi


rugătoare neîncetată către Făcătorul, nu trece glasurile cele
de rugăciune ale păcătoşilor; ci sârguieşte ca o bună spre
ajutorul nostru, care cu credinţă strigăm către tine: Grăbeşte
spre rugăciune şi te nevoieşte spre îmblânzire, apărând
pururea pe cei ce te cinstesc pe tine, Născătoare de
Dumnezeu.

55
Prochimen, Glas 4:

Pomeni-voi numele tău întru tot neamul şi neamul.


Stih: Ascultă, fiică, şi vezi, şi pleacă urechea ta, şi uită
poporul tău şi casa părintelui tău.
Din Sfînta Evanghelie de la Luca citire (1, 39-49, 56):

În zilele acelea, sculându-se Maria, s-a dus în grabă


la munte, într-o cetate a seminţiei lui Iuda. Şi a intrat în casa
lui Zaharia şi a salutat pe Elisabeta. Iar când a auzit Elisabeta
salutarea Mariei, pruncul a săltat în pântecele ei şi Elisabeta
s-a umplut de Duh Sfânt. Şi cu glas mare a strigat şi a zis:
Binecuvântată eşti tu între femei şi binecuvântat este rodul
pântecelui tău. Şi de unde mie aceasta, ca să vină la mine
Maica Domnului meu? Că iată, cum veni la urechile mele
glasul salutării tale, pruncul a săltat de bucurie în pântecele
meu. Şi fericită este ceea care a crezut că se vor împlini cele
spuse ei de la Domnul. Şi a zis Maria: Măreşte sufletul meu
pe Domnul, şi s-a bucurat duhul meu de Dumnezeu,
Mântuitorul meu, că a căutat spre smerenia roabei Sale. Că,
iată, de acum mă vor ferici toate neamurile. Că mi-a făcut
mie mărire Cel Puternic şi sfânt este numele Lui. Şi a rămas
Maria împreună cu ea ca la trei luni; s-a înapoiat la casa sa.
Slavă...
Părinte, Cuvinte şi Duhule, Treime Sfântă, curăţeşte
mulţimea greşelilor noastre.
Şi acum...
Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu,
Milostive, curăţeşte mulţimea greşelilor noastre.

56
Miluieşte-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta, şi după
Stih:
mulţimea îndurărilor Tale curăţeşte fărădelegea mea.
Şi Stihirile, Glas 6:

Ajutorului omenesc nu ne încredinţa pe noi,


Preasfântă Stăpână, ci primeşte rugăciunea robilor tăi; că
necazurile ne cuprind şi nu putem să răbdăm săgetările
diavolilor; acoperământ nu ne-am agonisit nicăieri unde să
scăpăm noi, păcătoşii, pururea fiind biruiţi, şi mângâiere nu
avem afară de tine; Stăpâna lumii, nădejdea şi folositoarea
credincioşilor, nu trece rugăciunile noastre, ci le fă de
folosinţă.
Nimeni din cei ce aleargă la tine nu iese ruşinat,
Născătoare de Dumnezeu Fecioară; ci, cerând dar bun,
primeşte dăruire către cererea cea de folos.
Prefacerea celor necăjiţi, izbăvirea celor neputincioşi
fiind, izbăveşte pe robii tăi Născătoare de Dumnezeu
Fecioară, pacea celor din războaie, liniştea celor înviforaţi,
singura folositoare a credincioşilor.
Doamne, miluieşte. (de 12 de ori)
Ecfonis: Cu mila, şi cu îndurările, şi cu iubirea de oameni...
Cântarea a 7-a
Irmos:

Tinerii cei ce au mers din Iudeea în Babilon


oarecând, cu credinţa Treimii, văpaia cuptorului au călcat-o,
cântând: Dumnezeul Părinţilor noştri, binecuvântat eşti.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuieşte-ne pe


noi.
57
Când ai vrut să rânduieşti mântuirea noastră,
Mântuitorule, Te-ai sălăşluit în pântecele Fecioarei, pe care
ai arătat-o folositoare lumii; binecuvântat eşti, Dumnezeul
Părinţilor noştri.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuieşte-ne pe


noi.
Maică Preacurată, roagă pe Domnul milei, pe Care L-
ai născut, să izbăvească de păcate şi de întinăciunea
sufletească pe cei ce strigă cu credinţă: Binecuvântat eşti,
Dumnezeul Părinţilor noştri.
Slavă...
Comoară de mântuire şi izvor de curăţie, turn de tărie
şi uşă de pocăinţă, pe ceea ce Te-a născut pe Tine ai arătat-o
celor ce cântă: Binecuvântat eşti, Dumnezeul Părinţilor
noştri.
Şi acum...
De neputinţele trupeşti şi de păcatele sufleteşti, pe cei
ce vin cu dragoste către acoperământul tău cel Dumnezeiesc
învredniceşte-i să se tămăduiască, Născătoare de Dumnezeu,
care ai născut nouă pe Mântuitorul Hristos.
Cântarea a 8-a
Irmos:

Pe Împăratul ceresc pe Care-L laudă oştile îngereşti,


lăudaţi-L şi preaînălţaţi-L întru toţi vecii.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuieşte-ne pe


noi.

58
Nu trece cu vederea pe cei ce au trebuinţă de ajutor
de la tine, Fecioară, care cântă şi te preaînalţă întru toţi vecii.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuieşte-ne pe


noi.
Tămăduieşte neputinţa sufletului meu şi durerile
chinurilor mele, Fecioară, ca să te slăvesc, Curată, în veci.
Binecuvântăm pe Tatăl, pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.
Bogăţie de tămăduiri verşi, Fecioară, celor ce te laudă
cu credinţă şi preaînalţă naşterea ta cea de negrăit.
Şi acum...
Tu izgoneşti asuprirea ispitelor şi năvălirea patimilor,
Fecioară; pentru aceea te lăudăm întru toţi vecii.
Stih: Să lăudăm, bine să cuvântăm şi să ne închinăm
Domnului, cântându-I şi preaînălţîndu-L pe Dânsul întru toţi
vecii.
Cântarea a 9-a
Irmos:

Cu adevărat, Născătoare de Dumnezeu, te mărturisim


pe tine Fecioară curată noi, cei izbăviţi prin tine, „slăvindu-te
cu cetele cele fără de trup”.
Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuieşte-ne pe
noi.

Să nu te întorci faţa ta de la izvorul lacrimilor mele,


Fecioară, care ai născut pe Hristos, Cel ce a şters toată
lacrima de pe faţa tuturor.

59
Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuieşte-ne pe
noi.
Umple de bucurie inima mea, Fecioară, ceea ce ai
primit plinirea bucuriei şi ai pierdut grija păcatului.
Slavă...
Cu strălucirea luminii tale luminează, Fecioară,
negura neştiinţei şi o izgoneşte de la cei ce cu credinţă te
mărturisesc pe tine Născătoare de Dumnezeu.
Şi acum...
Pe mine, care zac de boală în locul cel de răutate,
tămăduieşte-mă, Fecioară, şi mă întoarce din boală în
sănătate.
CATAVASIE:

O, prealuminate nor, Maica lui Dumnezeu, pe cei ce


se luptă cu noi surpă-i cu dreapta ta cea stăpânitoare şi
atotputernică, şi celor ce sunt în scârbe le ajută; pe cei
asupriţi îi mântuieşte şi dezleagă de păcate pe cei ce se roagă
ţie, că toate le poţi, câte le voieşti.
Apoi:
Cuvine-se cu adevărat să te fericim, Născătoare de
Dumnezeu, cea pururea fericită, şi prea nevinovată, şi Maica
Dumnezeului nostru. Ceea ce eşti mai cinstită decît
Heruvimii şi mai slăvită fără de asemănare decât Serafimii,
care, fără stricăciune, pe Dumnezeu Cuvântul ai născut, pe
tine, cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te mărim.

Apoi, Stihirile acestea, Glas 2

Podobie: Când de pe lemn…


60
Pentru toţi care scapă cu credinţă întru acoperământul
tău cel puternic te rogi, ceea ce eşti bună; că noi, păcătoşii,
nu avem altă izbăvire către Dumnezeu în nevoi şi în
necazuri, pururea fiind încărcaţi cu multe păcate, Maica
Dumnezeului Celui de sus. Pentru aceea cădem înaintea ta,
să ne izbăveşti pe noi, robii tăi, dintru toate nevoile.
Stih: Pomeni-voi numele tău întru tot neamul şi neamul.
Tuturor necăjiţilor bucurie, şi asupriţilor folositoare,
şi flămânzilor dătătoare de hrană, străinilor mângâiere, celor
învăluiţi adăpostire, bolnavilor cercetare, celor neputincioşi
acoperământ şi sprijinire, toiag bătrâneţelor tu eşti,
Preacurată Maică a Dumnezeului celui de sus, şi ţie ne
rugăm: Grăbeşte de mântuieşte pe robii tăi.
Stih: Ascultă, fiică, şi vezi, şi pleacă urechea ta, şi uită
poporul tău şi casa părintelui tău.
Bucură-te, Fecioară Preacurată; bucură-te, cinstitul
sceptru al Împăratului Hristos; bucură-te, ceea ce ai crescut
strugurul cel de taină; bucură-te, uşa Cerului şi rugul cel
nears; bucură-te, lumina a toată lumea; bucură-te, bucuria
tuturor; bucură-te, mântuirea credincioşilor; bucură-te,
apărătoarea şi scăparea tuturor creştinilor, Stăpână.
Slavă... Şi acum... Glas 8:
Bucură-te, lauda a toată lumea; bucură-te, casa
Domnului; bucură-te, munte umbrit; bucură-te, scăpare;
bucură-te, ceea ce eşti sfeşnic de aur; bucură-te, Preacurată,
care eşti slava creştinilor; bucură-te, Marie, Maica lui Hristos
Dumnezeu; bucură-te, rai; bucură-te, masa cea
dumnezeiască; bucură-te, biserică; bucură-te, năstrapă de
aur; bucură-te, bucuria tuturor.

61
Cântăm acesteTropare
ale Născătoarei de Dumnezeu, Glas 8:
Pe ceea ce este mai înaltă decât Cerurile şi mai curată
decât strălucirile soarelui, care ne-a izbăvit pe noi din
blestem, pe Stăpâna lumii, cu cântări să o cinstim.
Pentru păcatele mele cele multe, mi se îmbolnăveşte
trupul, şi slăbeşte sufletul meu; la tine scap, ceea ce eşti plină
de daruri: Nădejdea celor fără de nădejde, tu îmi ajută.
Stăpână şi Maica Izbăvitorului, primeşte rugăciunea
nevrednicilor robilor tăi, ca să fii folositoare către Cel ce S-a
născut din tine, o, Stăpâna lumii fii mijlocitoare.
Cântăm cu osârdie acum cântare cu bucurie ţie, celei
întru tot lăudate, Născătoare de Dumnezeu; cu
Înaintemergătorul şi cu toţi sfinţii roagă-L, Născătoare de
Dumnezeu, să ne mântuiască pe noi.
Toate oştile îngereşti, Înaintemergătorul Domnului,
cei doisprezece Apostoli şi toţi sfinţii, împreună cu
Născătoarea de Dumnezeu, faceţi rugăciune ca să ne
mântuim.
Mută să fie gura păgânilor care nu se închină cinstitei
icoanei tale, celei zugrăvite de Sfântul Apostol şi
Evanghelist Luca, ceea ce se cheamă Povăţuitoarea.
Milostivă fii mie, smeritului, că fără de tine altă
nădejde nu ştiu; pe mine, cel ce sunt plin de tot felul de
păcate, miluieşte-mă, nădejdea creştinilor.
Apoi: Sfinte Dumnezeule… Preasfîntă Treime… Tatăl
nostru… Şi Troparele, Glas 6: Miluieşte-ne pe noi, Doamne...
Slavă... Doamne, miluieşte-ne pe noi... Şi acum... Uşa
milostivirii... (pagina 38).
62
Însemnările mele …………………………………………...
………………………………………………………………
………………………………………………………………
………………………………………………………………
………………………………………………………………
………………………………………………………………
………………………………………………………………
………………………………………………………………
………………………………………………………………
………………………………………………………………
………………………………………………………………
………………………………………………………………
………………………………………………………………
………………………………………………………………
………………………………………………………………
………………………………………………………………
………………………………………………………………
………………………………………………………………
………………………………………………………..………
………………………………………………………………
………………………………………………………………
………………………………………………………………
………………………………………………………………
………………………………………………………………
………………………………………………………………
………………………………………………………………
………………………………………………………………
………………………………………………………………
………………………………………………………………
………………………………………………………………
………………………………………………………………
………………………………………………………………
………………………………………………………………
………………………………………………………………
63
………………………………………………………………
………………………………………………………………
……………………………………………..…………………
………………………………………………………………
………………………………………………………………
………………………………………………………………
………………………………………………………………
………………………………………………………………
………………………………………………………………
………………………………………………………………
………………………………………………………………
………………………………………………………………
………………………………………………………………
………………………………………………………………
………………………………………………………………
………………………………………………………………
………………………………………………………………
………………………………………………………………
………………………………………………………………
………………………………………………………………
…………………………………..……………………………
………………………………………………………………
………………………………………………………………
………………………………………………………………
………………………………………………………………
………………………………………………………………
………………………………………………………………
………………………………………………………………
………………………………………………………………
………………………………………………………………
………………………………………………………………
………………………………………………………………
………………………………………………………………
………………………………………………………………
64
………………………………………………………………
………………………………………………………………
………………………………………………………………
………………………………………………………………
………………………..………………………………………
………………………………………………………………
………………………………………………………………
………………………………………………………………
………………………………………………………………
………………………………………………………………
………………………………………………………………
………………………………………………………………
………………………………………………………………
………………………………………………………………
………………………………………………………………
………………………………………………………………
………………………………………………………………
………………………………………………………………
………………………………………………………………
………………………………………………………………
………………………………………………………………
………………………………………………………………
……………..…………………………………………………
………………………………………………………………
………………………………………………………………
………………………………………………………………
………………………………………………………………
………………………………………………………………
………………………………………………………………
………………………………………………………………
………………………………………………………………
………………………………………………………………
………………………………………………………………
………………………………………………………………
65
………………………………………………………………
………………………………………………………………
………………………………………………………………
………………………………………………………………
………………………………………………………………
………………………………………………………………
…..……………………………………………………………
………………………………………………………………
………………………………………………………………
………………………………………………………………
………………………………………………………………
………………………………………………………………
………………………………………………………………
………………………………………………………………
………………………………………………………………
………………………………………………………………
………………………………………………………………
………………………………………………………………
………………………………………………………………
………………………………………………………………
………………………………………………………………
………………………………………………………………
………………………………………………………………
………………………………………………….……………
………………………………………………………………
………………………………………………………………
………………………………………………………………
………………………………………………………………
………………………………………………………………
………………………………………………………………
………………………………………………………………
………………………………………………………………
………………………………………………………………

66
CUPRINS

Introducere …………………………………………… 5
Declogul ……………………………………………… 7
Imnul dragostei creştine ……………………………… 9
Fericirile ……………………………………………… 10
Faptele bune …………………………………………. 13
Faptele rele (clasificarea păcatelor) ………………….. 16
Sfintele Taine ………………………………………… 18
Poruncile bisericeşti ………………………………….. 21
Crezul ………………………………………………… 24
Rugăciunile dimineţii ………………………………… 28
Rugăciunile de seară …………………………………. 38
Paraclisul Maicii Domnului ………………………….. 48