Cântecul de leagăn

Cântecul de leagăn a luat naştere in cadrul familiei traditionale din necesitatea practică de
a crea o atmosferă de calm, de monotonie, necesară adormirii copilului mic.
Prin cuvinte si modul de adresare, cantecul de leagan este “inganat” de mama pentru a
transmite linistea momentului si sentimentul de duiosie, cu scopul de a adormii pruncul.
Aceste creaţii destinate prin excelenţă celor mici se caracterizează prin simplitate,
muzicalitate şi bogate valori afective. Pe lângă intenţia practică, mama exprimă propriile stări
sufleteşti, gândurile sale în legătură cu viitorul copilului, relevate artistic într-un context de
„stabilitate stilistică” generat de tradiţie. Prin sfera tematicii, cât şi prin trăsăturile muzicale se
apropie de folclorul copiilor.
Deoarece cântecul de leagăn este rostit de mamă cu emoţie şi ardoare, într-o atmosferă
caldă de seninătate şi duioşie, el are aspect de urare şi incantaţie.
Culcă-mi-te mititel
Şi te scoală măricel
Să te duci cu vacile
Pe câmpul cu fragile
Să te arză soarele,
Să te duci cu oile
Pe câmpul cu florile
Să te plouă ploile.
Versurile sunt scurte, melodioase, predomina rima imperecheata, repetitiile si
diminutivele, invocatiile si exclamatiile duioase.
Cantecul de leagan are functia “ terapeutica” a unei incantatii magice menite sa-l
adoarma pe copil.Cântecul de leagăn conservă tonalităţi de poezie arhaică. Unele expresii par să
descindă dintr-o magie a adormirii, prin formule ezoterice sau invocaţii adresate animalelor:
Haide, luică / De mi-l culcă; / Şi tu cioară / De mi-l scoală; / Şi tu peşte / De mi-l creşte; / Şi tu
raţă / De-l răsfaţă; / Şi tu ţarcă / De-l îmbracă.
Diferenţiate după sex, cântecele de leagăn urează fetei să fie frumoasă, iar băiatului să fie
voinic, harnic şi viteaz:Nani, nani, copiliţă / Draga mamii garofiţă / Că mama te-a legăna / Şi pe
faţă te-a spăla / Cu apă de la izvoare / Ca să fii ruptă din soare sau Culcă-mi-te mititel / Şi te
scoală măricel, / Să te faci un viteaz mare / Ca domnul Ştefan cel Mare.
Cântecele de leagăn sunt spuse şi de copii, fraţilor sau surorilor şi chiar păpuşilor:
Nani, nani, draga mamei / Nani, nani, cu oiţa / Nani, nani, cu văcuţa, / Nani, nani, cu viţelul, /
Nani, nani, na / Că mama ţi-o da ceva, / Bombonele sau halva.
Diminutivele puişor, măricel, bujorel, merişor, prânzişor, copiliţă, îngeraş, mititel sunt
corespondente ale sufletului copilului şi psihologiei acestuia pentru primii ani de viaţă. Mama,
moaşa, bunica desfăşoară un veritabil ritual atunci când fac baie copilului asociind cuvintele şi
magia în dorinţa de a-l feri de forţele malefice şi pentru a-i determina un drum norocos pentru
perioada în care va deveni adult. În apa scăldătorii se pune busuioc aducător de dragoste şi
frumuseţe, bani de argint să aducă bogăţie, iar după baie trupul este uns cu mir pentru a fi
puternic şi rezistent.
Concepţia populară a conservat în legătură cu viitorul copilului o gândire mitică în care
ursitoarele – ca personaje fabuloase „urzesc” calea vieţii în „întâia noapte a naşterii” sau, după
alte mărturisiri, în primele trei nopţi de la venirea pe lume. Ursitoarele vin noaptea şi se aşează la
„masa ursitoarelor” unde se pune „ceapă, pâine, ţuică, vin, carte” (băieţi), „cusături şi fuioare”
(fete), spre a hotărî zodia omului până la moarte.
Cântecul îl imaginează pe copil umblând în casă şi făcând treburi gospodăreşti întocmai
ca părinţii:
Să faci mamii trebuşoară / Care ţi-o fi mai uşoară / S-aduci mamii surceluţe / Apuşoară la cofiţă
/ Să te văd umblând la şcoală / Să-mi fii ajutor la boală / Lui, lui, lui, puiul mamii, / Să te văd
umblând la şcoală / Să te văd în câmp lucrând, / Şi cu fete mai giucând / Sara cu flăcăi umblând
/ Logodnică alergând, / Să te ieie la cătane / Să mănânci prifont cu carne / Şi-apoi, mamă, să te-
nsori, / Să fii mamii de ajutor.
In concluzie, cantecul de leagan cuprinde aspect variate din intimitatea vietii de familie,
precum sentimente de dragoste fata de copil si sot, sperante in depasirea greutatilor vietii.
Monologul lorici al mamei este cel predominant si compune imagini imprumutate din basm,
pentru a-si putea vedea pruncul ferit de toate relele.