FACULTATEA DE MEDICINA VETERINARA BUCURESTI

Colegiu Medicilor Veterinari din România

Profilul Asistenţă medical-veterinară

LUCRARE PRACTICĂ ÎN VEDEREA OBŢINERII

GRADULUI PROFESIONAL DE MEDIC PRIMAR
VETERINAR

Candidat,
Mihai Bogdan

2018

-1-
FACULTATEA DE MEDICINA VETERINARA BUCURESTI
Colegiu Medicilor Veterinari din România
Profilul Asistenţă medical-veterinară

ETIOPATOGENEZA, DIAGNOSTICUL SI TRATAMENTUL

MAMITELOR ÎNTR-UN EFECTIV DE VACI DE LAPTE

Candidat,
Mihai Bogdan

2018

-2-
 INTRODUCERE

Nevoia implementării unui sistem complet de control al mamitelor si a calitaţii

laptelui intr-o fermă de vaci de lapte, devine tot mai stringentă. Importanţa laptelui in
alimentaţia zilnica este bine cunoscută, de aceea calitatea acestuia trebuie sa fie conformă
cu standardele impuse.
Laptele de vacă destinat consumului uman, ca atare sau prelucrat, este produsul
glandei mamare. Producerea si comercializarea laptelui sunt strict controlate datorită
riscurilor de sanatate asupra omului. Unul din pasii ce trebuie urmaţi pentru a evita
contaminarea laptelui, este mentinerea sanătatii glandei mamare.
In cazul apariţiei mamitelor la nivelul unui efectiv de vaci de lapte, trebuie
studiată cu rigurozitate etiopatogeneza, urmand ca aceasta sa conduca la un diagnostic cât
mai rapid şi de certitudine şi implicit la aplicarea unui tratament eficient. Laptele rezultat
din glanda mamară inflamată poate reprezenta un pericol pentru sănatatea consumatorului,
din cauza modificarilor organoleptice si fizico-chimice, dar şi posibilelor reziduuri de
antibiotic.
Pentru a evita pierderi economice semnificative, pe langa profilaxie, păstrarea
evidenţei afecţiunilor mamare la nivel de efectiv de vaci de lapte are o importanţă
deosebită, in vederea ţinerii sub control a apariţiei ulterioare a mamitelor si a cunoaşterii
tratamentului cel mai eficient.
Importanţa cunoasterii afecţiunilor glandei mamare este importantă atât la nivel de
animal, dar relevanţa este sporită la nivel de fermă, unde mamitele clinice si in deosebi
cele subclinice pot aduce pagube importante.
In condiţiile necesităţii dezvoltării unor ferme mari de vaci de lapte, mamitele
ramân afecţiunile cele mai importante şi costisitoare.

-3-
 Partea I – Studiu bibliografic
1.Morfologia glandei mamare
1.1.Aspect şi poziționare

Glanda mamară la vacă este un organ compus din două perechi de mamele situate de o parte și de alta a
liniei albe, în regiunea inghinala, între piele, peretele abdominal si pubis.

Este suspendată prin intermediul a trei ligamente suspensoare din care unul este
median(ligamentul suspensor median) având origine în tunica abdominală, iar doua sunt
laterale(ligamentele suspensoare laterale) cu proveniența din tendonul prepubian.
Ligamentul suspensor median este constituit cu preponderență din fibre elastice si mai
puțin țesut conjunctiv fibros, fapt ce-i oferă posibilitatea măririi in volum in momentul
umplerii cu lapte. Ligamentele suspensoare laterale sunt structuriîn care primează
colagenul în defavoarea elastinei, ceea ce ii asigură rezistența necesara susținerii glandei.
Fiecare ligament lateral, se uneste ventral cu ligamentul elastic median, formând o centura
de suspensie în formă de Y pentru fiecare jumătate a ugerului. Din punct de vedere
topografic, acestea au un rol bine stabilit in patologia glandei mamare deoarece prin
relaxarea acestora imprimă ugerului caracterul de “mamelădesprinsa”, aceasta fiind poziția
normala mamelei, când vârful mamelonulu se află deasupra jaretului sau poziția de
“mamelă descinsă” cand varful mamelonului depășește ventral această limită.

Ugerul este format din cele patru compartimente mamare sau sferturi de uger (cele patru
mamele), două anterioare si două posterioare strâns unite între ele. Dimensiunea și
greutatea ugerului variază in funcție de mai mulți factori, printre aceștia enumerându-se:
vârsta, stadiul lactației, cantitatea de lapte din uger, zestrea ereditară dar și statusul
patologic. Greutatea și capacitatea ugerului crește odată cu vârsta până la 6 ani, cele mai
remarcabile creșteri înregistrându-se între prima și a doua lactație. De remarcat este faptul
că sferturile posterioare reprezintă 55-60% din greutatea ugerului asigurându-se 55-60%
din producția totală de lapte.
-4-
În cele patru sferturi există în bună masură o independență, deși baza ugerului pare să
formeze un singur organ. Pe lângă cele patru sferturi cărora le corespunde câte un
mamelon, în multe cazuri putând să apară mameloane suplimentare. Dacă la baza acestui
mamelon suplimentar există tesut glandular, aceasta afecțiune poartă denumirea de
polimastie, iar dacă sunt lipsite de țesut secretor – politelie.

Fig.1: Suspensia ugerului ilustrată sub formă a 5 grade de suspensie cu scoruri de la

1 la 9
1.2.Învelișul extern
Acesta este reprezentat de pielea fină și, de cele mai multe ori, prezintă peri foarte
dezvoltați pe tot corpul mamelelor, acesta fiind un indiciu al raselor rustice sau a stării
proaste de întreținere.Sfârcurile sau mameloanele sunt acoperite de o piele lipsită de peri,
adesea cutată și accidentată de șanțuri superficiale neregulate.
Baza mamelei este bogată în glande sebacee și sudoripare. Pielea formează o serie de cute
ce sunt mai evidente la nivelul sferturilor posterioare. La vacile bune producătoare de
lapte, la nivelul învelișului extern sau imediat sub acesta se observă trunchiuri venoase
mari care conferă glandei un aspect special.
La nivelul mameloanelor, pielea se deosebește de cea de pe restul glandei, fiind mai
ingroșată datorită abundenței stratului epidermic, având rare glande sebacee și sudoripare.

-5-
1.3. Capsula fibroasă
Stroma este formată din țesut fibros și elastic, formează câte o lojă comună pentru cele
două mamele din aceeași parte, existând în consecință doi saci, aderenți pe linia mediană,
unde se formează un septum median destul de gros. Fiecare sac, la rândul lui, este impărțit
în două jumatăți, complet separate în așa fel încât fiecare mamelă și respectiv fiecare sfert
este complet izolat de celelalte, deși acest perete separator nu este întotdeauna vizibil.

1.4. Parenchimul glandular

Unitatea morfo-funcțională a glandei este reprezentată de alveola mamara sau acin

glandular constituit din celule mioepiteliale secretorii dispuse monostratificat pe membrana
bazală sferoidală.

Un număr de 150-220 de acini mamari formează un lobul, iar mai mulți lobuli dau naștere
unui lob. Delimitarea dintre lobuli este realizată de septumurile interlobulare, iar cel al
lobilor de cele interlobare. Unitățile morfofuncționale sunt străbătute de structuri vasculare
și de colectare a laptelui. În ceea ce privește culoarea parenchimului într-o glandă
normală, aceasta este galbui-cenușiu.Ugerul vacilor aparținând raselor de lapte conține
aproximativ 5 x 1012 celule secretorii în epiteliul țesutului alveolar. Durata de viață a
acestora este scurtă și sunt rapid inlocuite. Astfel, dacăla inceputul perioadei de lactație
există un câștig net în favoarea numărului total de celule, după atingerea vârfului lactației
asistăm la scăderea treptată anumărului total.

-6-
Fig.2: Schema morfofuncțională a unui acin mamar

1.5. Caile de excreție ale glandei mamare

Întreg parenchimul glandular al unei mamele împreună cu sistemul de excreție al

laptelui formează un singur sistem galactofor. Canalele galactofore(Ducti lactiferi), în
număr de 9-20, se deschid într-un sinus galatofor(Sinus lactiferi), lung de aproximativ 7-12
cm și cu o lărgime de 2-4 cm; acesta este situat o parte în corpul glandei iar cealaltă parte
în baza mamelonului. Din sinusul galactofor pleacă un canal papilar care se deschide la
exterior prin intermediul orificiului sau ostiumului papilar.

Structura histologică a canalelor și sinusului galactofor este formată dintr-o mucoasă cu un

epiteliu prismatic bistratificat și o musculoasă fină alcătuită din fibre netede, dispuse pe
două straturi. La nivelul canalului papilar epiteliul mucoasei devine stratificat pavimentos,
iar fibrele musculare, mai numeroase, se despun cu predilecție circular pentru a da naștere
sfincterului papilar.

-7-
 Fig. 3: Reprezentare schematică a căilor de excreție ale glandei mamare

1.6. Rețeaua venoasă a glandei mamare

Sistemul venos mamar este mai dezvoltat decât cel arterial. În mod schematic se pot
recunoaște trei etaje, constituite de venele mamelonului, venele parenchimului și colectorii
de la baza ugerului.

Peretele fiecărui mamelon prezintă o rețea de venule care începe pritr-un plex inelar situat
în jurul sfincterului, acest ansamblu este drenat prin vene papilare, neregulate, ascendente,
care ajung la baza mamelonului la un plex secundar inelar – cercul venos al mamelonului.

Venele parenchimului dreneaza rețeaua perialveolară și perilobulară, confluând în

septumurile glandei. Cele mai numeroase acompaniază conductele lactifere ajungând la un
bogat plex inelar, în ochiurile căruia este cuprinsă porțiunea glandulară a sinusului lactifer.

-8-
Din rețeaua venoasă perisinusală pleacă vene ascendente, dintre care unele, flexuoase,
situate sub piele, în timp ce altele, mai puțin numeroase, trec în septumurile interlobare și
acompaniază ramurile arteriale. Toate aceste vene ajung în colectorii venoși de la baza
ugerului.

Colectorii venoși vor forma între mamela și peretele abdominal cercul venos al ugerului,
care va fi drenat pe fiecare parte prin trei vene voluminoase respectiv cranială, mijlocie și
caudală. Cea mijlocie reprezintă vena pudendă externă ce însoțește marginea cranială a
arterei omonime. Vena mamară cranială sau vena subcutanată abdominală, reprezintă
echivalentul venei epigastrice caudale superficiale de la alte specii, calibrul acesteia
variază în funcție de stadiul lactației; fiecare venă mamară cranială se constituie la partea
cranio-laterală a bazei ugerului prin confluarea a trei rădăcini. Vena mamară caudală
reprezintă originea rădăcinii caudale a venei pudende externe; ea coboară ventro-cranial,
pe parțile laterale ale extremității caudale a mamelei.

-9-
 1.7. Rețeaua limfatică a glandei mamare

Nodurile limfatice mamare sunt situate în apropierea planului median, sub piele și fascia
superficială a perineului, la nivelul părții caudale a bazei ugerului; la limfonodurile
mamare ajung aferente de la regiunea perineală, organele genitale externe și pielea
regiunilor adiacente coapsei și gambei.

Glanda mamară prezintă unele vase cutanate ale sferturilor anterioare, care nu sunt aferente
ale limfonodurilor mamare, ci a celor subiliace. Aferentele voluminoase ale limfonodurilor
mamare acompaniază vasele pudendei externe în traiectul ingvinal și ajung lanodurile
limfatice ileo-femurale, situate pe traiectul arterei iliace externe.

Fig. 4: Reprezentarea schematică a vasculazației glandei mamare

- 10 -
 2.Fiziologia glandei mamare

2.1.Mamogeneza

Aceasta reprezintă procesul de creștere și dezvoltare a glandei mamare. În timpul perioadei

embrionare, glanda mamară iși are originea în ectodermul și mezodermul embrionar. Ca
prim punct de plecare în vederea dezvoltării glandei este ingroșarea celulelor ectodermale
ale suprafeței ventrale embrionare care vor forma glanda mamară. La bovine, aceasta apare
la 30 de zile de la fecundație, urmând ca după acest stadiu să se formeze mugurii mamari,
în număr de patru la vacă, aceasta fiind principală structură din care se dezvoltă glanda
mamară. Fiecare mugure mamar rezultat din diferențierea celulară embrionară va genera
germenele primar al mamelonului și al cisternei mamare,acesta constituind canalul
galactofor. Celulele germenului primar se multiplică formând germenii secundari. Aceștia
sunt structuri destinate să devină ducte mamare. Patul adipos, o componentă importantă a
glandei mamare se formează din mezoderm în timpul dezvoltării embrionare.

După fătare, rata de creștere a țesutului mamar este similară ratei de creștere a întregului
corp până la vârsta de 3 luni iar după aceasta, rata de creștere se accelerează la o valoare de
3,5 ori mai mare decât rata de creștere a corpului. La bovine, cea mai mare masă mamară
este reprezentată de țesutul adipos astfel, palparea glandei mamare de la naștere la șase luni
nu oferă prea multe date privitoare la producția de lapte.

Începând cu perioada de pubertate, estrogenii stimuleazî proliferarea glandei mamare

acționănd în principal asupra ductelor mamare care cresc în lungime și se ramifică; totuși,
estrogenii nu au efect stimulator prea puternic, ei acționând sinergic cu prolactina și
hormonul de creștere. Progesteronul determină multiplicarea celulelor ductelor și
ductulelor ducând la dezvoltarea ductulelor și lărgirea ductelor. Receptorii pentru estrogeni
și progesteron apar pe aceste structuri la pubertate.

Cea mai amplă dezvoltare a glandei mamare se realizează în timpul gestației. La

aceste femele, țesutul adipos al patului lipidic este înlocuit treptat de ducte, alveole, vase
de sange și țesut conjuctiv. Proliferarea și extinderea ductelor și a alveolelor continuă pe

- 11 -
parcursul întregii perioade de gestație, astfel că în ultimele trei luni are loc o creștere
semnificativă datorită acumulării de secreție in alveole.

În timpul alăptării, creșterea ugerului continuă în timpul perioadei inițiale până are loc
atingerea vârfului lactației. Pierderea de celule secretorii depășește rata de diviziune pe
parcursul intregii perioade de lactație.

3.0. Mecanisme de apărare ale glandei mamare

Glanda mamară este protejată de o varietate de mecanisme de apărare ce pot fi împărțite în

două categorii distincte: imunitatea înnăscută și imunitatea specifică. Imunitatea înnăscută,
cunoscută sub numele de imunitate nespecifică joacă rolul raspunsului imun predominant
în primele perioade ale infecției. Răspunsul nespecific este prezent sau este activat rapid la
locul infecției de numeroși stimuli, cu toate acestea ele nu sunt augmentate prin expunerea
repetată la aceeași insultă. Răspunsul nespecific este mediat de bariera fizică de la capătul
mamelonului, macrofage, neutrofile și celule NK. Recunoașterea factorului patogen, totuși,
este mediat de anticorpi, macrofage și populația de limfocite. Protecția optimăa glandei
mamare la noile infecții intramamare necesită ca ambele mecanisme de protecție să
acționeze în mod coordonat.

4.0.Mamitele la vacă

Mamita sau mastita reprezintă inflamația glandei mamare, care produce modificări fizico-
chimice și de natură patologică ale țesutului glandular și laptelui implicit. Aceasta
reprezintă una dintre cele mai costisitoare afecțiuni în patologia bovină prin:
- Modificarea calitativă și cantitativă a secreției lactate;
- Costuri considerabile datorate folosirii de medicamente pentru tratarea afecțiunii;
- Pierderea cartierului mamar afectat sau chiar pierderea femelei.

Clasificarea mamitelor:

4.1. Clasificare anatomo-patologică

4.1.1. Mamita seroasă sau interstițială

- 12 -
 Reprezintă inflamația țesutului conjunctiv interstițial al mamelei, caracterizată printr-
o infiltrație cu exsudat seros bogat in limfocite, fibroblaste și rare neutrofile. Exsudatul
poate pătrunde în spațiul interlobular și chiar interacinos, reducând treptat activitatea
secretorie a acestora.

Etiologie. Calea de diseminare este de obicei cea limfatică, de la nivelul plăgilor

infectate de la suprafața mamelei, dar și hematogenă, sangele vehiculând flora patogenăde
la nivelul tubului digestiv în caz de enterite sau al aparatului genital, boala fiind favorizată
de hipotonia uterină, retenția învelitorilor fetale, subinvoluția uterină sau de o endometrită
muco-purulentă. Flora bacteriană este de regulă asociată și este reprezentată de streptococi,
stafilococi și colibacili.

Clinic. Compartimentul afectat este mărit în volum, hiperemiat, cald, dureros, mamelonul
devine turgid și foarte sensibil. Secreția lactată scade treptat la început și nu se constată
modificări calitative ale acesteia. Cu timpul, laptele devine seros și conține flocoane de
cazeină. Starea generală a femelei este afectată, se remarcă hipertermie(40-41o C),
animalul prezintă stare de prostrație, apetitul și rumegarea se diminuă;

Diagnostic. Se pune pe baza perioadei de apariție abolii, afecțiunilor existente,

semnelor clinice generale și locale;

Evoluție. Procesul inflamator durează aproximativ 8 zile după care, fie se remite, fie
se cronicizează prin înmulțirea exuberantă a fibroblastelor determinând scleroza cartierului
mamar afectat.

Tratament. Conduita terapeutică urmărește în primul rând înlăturarea tuturor cauzelor

predispozante. De mare importanță este diminuarea tensiunii intratisulare prin mulgeri
repetate de 7-8 ori pe zi și masaje de jos in sus pe uger; sau administrarea de purgative
saline. Se indică de asemenea dietă hidrică și înlăturarea din alimentație a furajelor
suculente. Tratamentul medicamentos constă in sulfamidoterapie și antibioterapie pe cale
locală și generală 3-4 zile. S-au obținut rezultate bune cu instilarea intramamară prin
canalul papilar a 200.000-400.000 U.I. de penicilină plus 10 ml procaină 5%, diluate in 50-
60 ml ser fiziologic.

- 13 -
 4.1.2. Mamita catarală

Aceasta se caracterizează prin inflamația epiteliului secretor din acinii glandulari, a

epiteliului canalelor galactofore și a sinusului mamelonar, consecință a infecțiilor
ascendente.

Etiopatogeneză. În producerea mamitei catarale un loc important îl ocupă factorii

favorizanți ca: deficiențele de alimentație, întreținere și igienă, mulsul brutal.
Determinismul este dat de flora microbiană polimorfă care migrează pe cale ascendentă în
canalul galactofor unde produce o inflamație catarală a epiteliului galactofor. Epiteliul de
acoperire degenerează, se desprinde, apare un exsudat de suprafață și migrează numeroase
leucocite.

Clinic. Primele modificari intereseaza laptele care este mai subțire, cu reflexe
albăstrui și prezintăcoaguli de cazeină precipitată, aceste aspecte sunt evidențiate la
începutul mulsului. Cu timpul, procesul inflamator progresează, coagulii obstruează
canalele galactofore, ugerul devine indurat și extragerea secreției lactate se face cu
dificultate, urmând să se extindă și la acini, în acest caz, laptele devenind modificat în toți
timpii mulsului. Starea generală a femelei este nemodificată, decât în cazul în care procesul
inflamator este foarte extins.

Diagnostic. Se stabilește pe baza semnelor clinice și in mod caracteristic pe baza

secreției lactate modificate la începutul mulsului.

Prognostic. Este in general favorabil și după 8-10 zile mamela se vindecă. În cazul
unei evoluții nefavorabile, fără efectuarea tratamentului adecvat, mamita catarală se
complică cu mamită purulentă.

Tratament. Mulsul repetat de mai multe ori pe zi şi masajul ugerului de sus în jos pentru
zdrobirea coagulilor de cazeină asigură în cele mai multe cazuri vindecarea afecţiunii fără
alt tratament. Dacă aceştia nu au fost zdrobiţi prin masaj, se poate introduce o soluţie
călduţă de bicarbonat de sodiu 3% după care se execută mulsul total. Tratamentul
antinfectios local constă în introducerea în sfertul afectat a antibioticelor sau a

- 14 -
sulfatiazolului, sub formă de unguente, emulsii uleioase sau soluţii. Se poate prepara o
soluţie ex tempore cu Penicilină 200.000-400.000 U.I. şi Streptomicină 1-2 g care se
solubilizează în 40-50 ml ser fiziologic. În cazul în care sinusul este mai voluminos, se
măreşte cantitatea de ser fiziologic până la 70-80 ml sau chiar 100-120 ml şi se
administrează la interval de 12 ore.

4.1.3. Mamita purulentă

Proces inflamator caracterizat prin apariţia unui conţinut purulent în glandă mamară,
putând evolua sub trei forme clinice: mamita catarală-purulentă, abcesul mamar şi
flegmonul mamar.

Etiologie. Factorii favorizanţi ai infecţiei sunt: producţiile mari de lapte, mulsul

mecanic incorect şi incomplet, lactoreea, etc. Factorii determinanţi sunt stafilococii,
streptococii, coliformii, germeni care se pot găsi cel mai adesea în asociaţie.

Clinic. Simptomele apar de obicei brusc. Compartimentul afectat este mărit în volum,
hiperemiat, cald, dureros, îndurat. Dacă reacţia locală este puternică, animalul şchioapătă
de membrul pelvin corespunzător mamelei afectate. Secreţia lactată este înlocuită uneori cu
o serozitate cu aspect hemoragic. Dacă infecţia este determinată de stafilococi, diplococi,
bacterii piogene sau asociaţii între ele, mamită trece rapid în formă acută şi se constată
edemul mamelei, pielea este întinsă, lucioasă, rosie-violacee şi foarte sensibilă.
Mameloanele sunt turgescente, dure, îndepărtate unele de altele iar la muls se obţine cu
greutate o secreţie purulentă hemoragică cu miros fetid. În acest moment starea generală
este alterată, femela prezintă hipertermie, inapetentă şi nu rumegă. De regulă boala trece în
forma cronică, urmată de scleroza mamară.

În cazul abceselor mamare, simptomele variază în raport cu numărul şi numărul şi

mărimea lor. Abcesele au caractere clinice cunoscute: zona îndurată proeminentă, caldă,
apoi fluctuenta. Abcesele profunde determină şi alterarea stării generale, ganglionii
retromamari sunt măriţi în volum şi dureroşi.

- 15 -
 Diagnostic. Se pune pe baza semnelor clinice decelate şi nu întâmpină greutate,
acestea fiind caracteristice. Diagnosticul diferenţial faţă de mamiţa seroasă şi catarală se
face după aspectul secreţiilor.

Prognostic. Acesta este rezervat spre grav. Boala se poate complica cu septicemii sau
piemii.

Tratament. Se va urmări în primul rând înlăturarea cât mai rapidă a secreţiei

patologice din glanda mamară prin mulgere repetată din 3 în 3 ore. După înlăturarea
secreţiei se introduc suspensii cu antibiotice şi sulfamide cu spectru larg: Neomicină,
complexul Penicilină-Streptomicină, Cloramfenicol, Sulfatiazol, etc. De mare importanţă
este şi realizarea antibiogramei şi efectuarea unui tratament precis. Se realizează şi
tratamentul antiinfecţios pe cale generală precum şi stabilizarea marilor funcţii.

Profilaxia. Se realizează printr-un complex de factori, dintre care cei mai importanţi
sunt igiena mulsului şi a adăpostului. Se vor trata celelalte forme de mamită şi se vor izola
animalele bolnave, îngrijitorii vor fi instruiţi pentru a nu difuza germenii.

4.2. Criteriul clinic

4.2.1. Mamite supraacute

4.2.1.1. Mamita gangrenoasă

Gangrena mamelei este un proces septic cu evoluţie rapidă, produs de germeni

diferiţi, un loc special ocupându-l anaerobii.

Etiologie. Infecţia se produce ca urmare a unor traumatisme sau înţepături ce crează

un substrat excelent pentru dezvoltarea florei anaerobe. S-au incrimat o serie de agenţi
patogeni printre care se numără: Bacillus necrophorus, streptococul hemolitic, stafilococul
hemolitic după unii autori sau stafilococul auriu coagulazo-pozitiv iar E.coli şi clostridiile
ca germeni de asociere după alţi autori.

- 16 -
 Clinic. Sfertul sau mamelele afectate se măresc mult în volum şi iau culoarea rosie-
violacee cu pielea întinsă, sunt calde şi dureroase. Secreţia lactată încetează foarte repede
şi este înlocuită cu o serozitate de culoare roșu-brun cu bule de gaz şi cu miros de
putrefacţie. Foarte repede, pielea compartimentelor afectate devine rece şi la palpaţie se
percepe senzaţia de crepitaţie gazoasă. Edemul inflamator se poate extinde şi la regiunile
învecinate: perineu, abdomen, etc. Starea generală este profund afectată iar animalul
prezintă semne de toxiemie: febră(41*C), inapetență, diaree.

Diagnostic. Se stabileşte pe baza semnelor clinice caracteristice şi efectuării

examenului bacteriologic

Evoluţie. Dacă infecţia rămâne limitată la un singur sfert mamar, se observa că după
7-8 zile ţesutul inflamat se mortifică şi devine un sechestru, care se va detaşa sub formă de
sfacele astfel că prognosticul economic este grav deoarece în final se va pierde cartierul
mamar respectiv.

Tratament. Local, tratamentul nu dă rezultate şi se impune antibioterapia pe cale

generală cu penicilină, aureociclina, teramicină. Totodată, de mare importanţă este
efectuarea seroterapiei cu ser antigangrenos polivalent pe cale generală şi chiar injectarea
în mamelă. Se mai poate executa extirparea compartimentului sau a jumătăţii mamare
infectate.

4.2.2. Mamite acute

4.2.2.1 Mamita stafilococică

Etiologie. Factorii predispozanţi ca microclimatul viciat, mulgătorii neintruiti şi

aparatul de muls contaminat oferă un teren favorabil grefării germenilor ce determină
boala, în special stafilococul auriu.

Clinic. Boala apare în primele zile postpartum şi evoluează ca o mamită acută

însoţită de tulburări ale stării generale, femela fiind tristă, abătută, febrilă(40-41*C) şi
inapetentă. Local, semnul caracteristic este zona de induraţie de la baza mamelonului care
apare iniţial, urmând să se extindă apoi la tot sfertul. Unul sau două compartimente sunt

- 17 -
mărite în volum, calde şi dureroase. Din mamelă se extrage un lichid care la început este
sero-fibrinos cu granule de puroi sau sangvinolent, urmând ca după 1-2 zile acesta să
capete aspect purulent. Când afecţiunea tinde către cronicizare, se formează mai mulţi
noduli care se tranforma în abcese. La sferturile neinfectate se instalează agalaxia.

Diagnostic. Se pune pe baza anamnezei, semnelor clinice caracteristice şi

examenului bacteriologic.

Prognosticul. Este grav din punct de vedere economic dar şi epidemiologic deoarece
stafilococii sunt pericol pentru om.

Tratament. Se execută tratament pe cale locală pe bază de infuzii intramamare de

antibiotice(Cloramfenicol, Aureociclină) dar şi pe cale generală precum şi prepararea de
autovaccinuri.

4.2.2.2. Mamita colibacilară

Este o inflamaţie produsă de Escherichia coli, caracterizată prin simptome locale şi

generale dintre care principalele sunt digestive şi nervoase.

Etiologie. Dintre factorii ce predispun la apariţia mamitei se are în calcul stabulaţia

îndelungată, igiena adăpostului sau a maternităţii, alimentaţia, gastroenteritele. Factorul
determinând este E. coli, în asociaţie cu Aerobacter aerogenes şi Klebsiella
pneumoniae.(4,21)

Clinic. Exprimarea clinică este corelată cu prezenţa sau absenţa paraplegiei, de aceea
se disting două forme clinice. Forma fără paraplegie evoluează cu tulburări ale stării
generale; local, sfertul sau sferturile afectate, în principal cele posterioare sunt inflamate şi
extrem de sensibile la palpare, din ele extrăgându-se o secreţie seroasă, roz-galbuie, în timp
ce la sferturile neafectate se instalează agalaxia. Adesea, această formă este însoţită de
enterită fetidă urmată de constipaţie. Formă cu paraplegie debutează cu enterită şi semne
locale şi generale ca în cazul formei anterioare. Tabloul simptomatic este completat de
apariţia parezei sau paraplegiei, femela rămânând în decubit pe partea opusă sfertului
bolnav. În formele grave se poate ajunge până la exitus.

- 18 -
 Diagnosticul. Se stabileşte pe baza semnelor clinice prezentate anterior.

Prognosticul. Este rezervat spre grav.

Tratamentul. Pe cale generală se stabilizează femela prin administrarea de vitamine,

tonice generale, calciterapie şi antiseptice intestinale. Antibioterapia se face cu
streptomicină şi tetraciclină, atât pe cale generală cât şi local.

4.2.3. Mamite cronice

4.2.3.1. Mamita streptococică

Atunci când condiţiile de furajare, igiena şi managementul mulsului sunt precare,

afecţiunea poate căpăta caracter enzootic în unitate, aducând pagube economice foarte
mari.

Etiologie. Boala este produsă sub influenţa factorilor favorizanţi de igienă şi

managementul mulsului iar ca agent microbian este incriminat Streptococcus agalactiae
dar şi alţi streptococi cum ar fi S. disgalactiae şi S. uberis.

Clinic. De regulă este afectată o singură mamelă la care se constată în primă fază
scăderea cantităţii de lapte şi modificare culorii acestuia în uşor albăstrui. Starea generală
este nemodificată. În faza următoare, semnele clinice locale devin din ce în ce mai
evidente, creşte temperatura locală, mamela devine sensibilă la palpare şi îndurata,
roşietică. Secreţia scade cantitativ şi se constată o modificare a acesteia în galben cu
coaguli de cazeină numeroşi. Se modifică şi starea generală drastic cu aparitita febrei,
frisoanelor, scade apetitul şi rumegarea şi apare o diaree fetidă.

Diagnostic. Se pune pe baza semnelor clinice şi a examenului bacteriologic; se mai

folosesc testele rapide(Albrom, Bernburg)

Prognostic. Este rezervat sau grav în funcţie de stadiul diagnosticării

Tratament. Acesta trebuie să înceapă de îndată ce se constată modificări calitative ale

laptelui. Se execută mulgerea completă a mamelei după care se introduce o suspensie de

- 19 -
Penicilină în doze uzuale şi ser fiziologic 60-80 ml. Acest tratament se repeta din 12 în 12
ore timp cel puţin 3 zile. Rezultate foarte bune s-au obţinut cu Quinaldofur sau cu
Eritromicină. Se aplică şi tratament antiinfecţios pe cale generală.

4.2.3.2. Mamita cu Corynebacterium pyogenes

Etiologie. Apariţia bolii este favorizată de anotimp, boala apărând de regulă vara
când vacile păşunează pe păşuni umede dar nu este exclusă şi în perioada de stabulaţie.
Mamita piogenă apare de cele mai multe ori la sfârşitul lactaţiei. Factorul principal este C.
Pyogenes care provine din infecţiile uterului sau enterite iar transmiterea se face prin
aşternutul murdar, insecte şi leziuni cutanate.

Clinic. În primă fază apare cu o evoluţie de scurtă durată care trece de cele mai multe
ori neobservată. În cea de-a două fază se constată formarea abceselor intramamare,
scăderea secreţiei de lapte şi transformarea lui într-o secreţie citrină, apoi purulentă galben-
verzuie sau hemoragică. Starea generală se înrăutăţeşte şi duce la slăbirea progresivă a
femelei.

Diagnostic. Se pune pe baza semnelor clinice caracteristice şi efectuarea examenului

bacteriologic.

Evoluţie. Cea mai frecventă complicaţie a acestei afecţiuni este scleroza şi atrofia
cartierului mamar afectat.

Tratament. De cele mai multe ori este fără rezultat dar se poate încerca prin vidarea
completă a sfertului şi introducerea de antibiotice.

4.2.3.3. Mamita tuberculoasă

Tuberculoză mamară este un simptom al tuberculozei generalizate. Ea este produsă de

regulă de Mycobacterium tuberculosis varietas bovis dar au fost semnalate cazuri şi cu
tipul uman sau aviar. Diseminarea se face de cele mai multe ori pe cale hematogenă ca
urmare a metastazării de la diferite areale.

- 20 -
 Primele leziuni apar la nivelul ganglionilor retromamari apoi se extind la întregul
parenchim glandular. La început, laptele nu este modificat ca mai apoi el să devină apos şi
să conţină coaguli mari de cazeină.

Diagnosticul se presupune efectuarea tuberculinării şi a examenului bacteriologic iar

la apariţia rezultatului pozitiv, animalul este destinat sacrificării.

4.2.3.4. Mamita micoplasmatică

Afecţiunea este produsă de Mycoplasma bovis sau alte micoplasme (M.

bovigenitalium, M. alcalescens, M. Arginini, etc.) şi se transmite prin intermediul mâinilor
mulgătorului, aparatului de muls sau de la un animal la altul

Este caracterizată de lipsa semnelor generale; la nivel local aceasta se tumefiază,

secreţia scade cantitativ, este apoasă-seroasă apoi devine purulentă. Culoarea secreţiei este
gălbuie sau chiar brună. În unele cazuri s-a semnalat faptul că secreţia are aspectul laptelui
normal dar un procent de celule somatice foarte mare.

Diagnosticul se pune pe baza semnelor clinice şi examenului bacteriologic.

Tratamentul este iluzoriu, singura modalitate de a scăpa de acest agent patogen din
efectiv este prin a elimina vacile pozitive la examenul bacteriologic.

4.2.4 Mamite produse de germeni rari

4.2.4.1.Mamita cu Nocardia asteroides

Boala se produce la 3-4 saptamani dupa intarcare sau la scurt timp dupa fatare si
consta in modificarea laptelui din cartierul afectat intr-o secretie vascoasa, de culoare gri si
cu flocoane albe. Reactivitatea locala este prezenta si stara generala este alterata.
Tratamentele cu antibiotice nu au dat rezultate.

- 21 -
 4.2.4.2. Mamita produsă de Prothoteca

Afecțiunea este ca urmare a acțiunii lui P. zopfiși P. wickerhamii și constă în

formarea unei mamite ca urmare a tratamentului cu cefalosporină de lungă durată a vacilor
care în lactația anterioară au prezentat mamite cronice. Singurul tratament medicamentos
care a dat roade a fost cu Nistatin. S-a mai obținut vindecare clinică si microbiologică prin
tratamentul cu propolis în DMSO.

4.2.4.3 Mamita cu Pseudomonas aeruginosa

Afecțiunea se prezintă clinic prin tumefierea mamelei, secreția mamară devine

seroasă și formare de coaguli precum și prin alterarea stării generale sau chiar moartea.
Rezultatele cu antibiotice s-a constatat a fi nesatisfăcătoare.

4.2.5. Mamitele subclinice

Mastita în ambele forme clinice și subclinice este o boală frustrantă, costisitoare și extrem
de complexă, care are ca rezultat o reducere semnificativă a calității și a cantității de lapte
(Harmon, 1994). Pierderile anuale în industria produselor lactate din cauza mastitelor au
fost de aproximativ 2 miliarde de dolari în Statele Unite ale Americii și 526 milioane de
dolari în India, în care mastitele subclinice sunt responsabile de aproximativ 70% dintre
aceste pierderi (Varshney și Naresh, 2004). Mastita subclinică este o problemă majoră care
afectează animalele din toată lumea. Aceasta cauzează pierderi enorme pentru crescători și,
prin urmare, influențează veniturile țării (Ramachandrainh și colab., 1990). Pierderile
economice sunt datorate: scăderii producţiei de lapte, degradarea laptelui anormal și a
celui reținut de la vaci tratate cu antibiotice, degradarea calităţii şi a preţului din cauza
prezenţei celulei bacteriene sau somatice de mare importanţă în industria fabricării
produselor lactate, costul tratamentelor, serviciile veterinare și creșterea costurilor forței
de muncă, creșterea riscului de ulterioară mastită clinică, problemele legate de antibiotice
din reziduurile din lapte și produsele sale (Harmon,1994; Barmely și colab., 1996).

Etiologie. Etiologia este complexă şi presupune apariţia a două categorii de factori:

favorizanţi şi determinanţi.

- 22 -
 Factorii favorizanţi sunt în principal reprezentați de nerespectarea condiţiilor de
igienă şi bunăstare în ceea ce priveşte adăpostul: cuşete de odihnă murdare şi contaminate;
dar şi mulsul: mulgătorii nu fac dezinfecţia riguroasă a mamelonului, aparate de muls
neconforme şi nedezinfectate de la mulsul precedent. Seiciu şi colab.(1997) au constatat că
reacţiile pozitive în două ferme au scăzut de la 25,5% la 16,8% într-una din ferme, şi de la
28,4% la 21,9% în a două fermă, ca urmare a supravegherii mai atente a mulsului.

Factorii determinanţi sunt reprezentaţi de agenţii biotici: bacterii, fungi, virusuri.

Dintre numeroşii agenţi care pot produce mastite (bacterii, fungi, rar virusuri),
infecţia bacteriană este cea mai importantă. Agenţii patogeni frecvent incriminaţi în
apariţia mastitelor subclinice sunt: Staphylococcus aureus, Streptococcus agalactiae,
Streptococcus dysgalactiae, Streptococcus uberis și Escherichia coli.

Într-o altă viziune, Seiciu şi colab. (1997) constată că aceasta a fost reprezentată de:
Streptococcus în proporţie de 37,2%, Staphylococcus 25,6%, Corynebacterium p. 10,3%,
gram pozitivi 7,7%, gram negativi(E. coli) 2,6%, B. cereus 2,6%, actinomicete 1,3% şi
levuri 12,8%.

Simptomatologie. Mamita subclinică poate afecta un sfert, două, trei sau toate cele patru
cartiere mamare.

Depistarea mamitelor subclinice reprezintă o operaţiune mai complexă, întrucât

aspectul exterior al glandei mamare nu este modificat, iar laptele nu suferă modificări
evidente, având aspect aparent normal (încărcat, însă, de celule somatice şi de agenţi
patogeni). Se poate observa însă, scăderea producţiei de lapte, acesta coagulând la
fierbere. Starea generală a femelei este nemodificată.

Cu toate că pot apărea episoade tranzitorii de lapte anormal sau inflamație a ugerului,
aceste infecții sunt în cea mai mare parte asimptomatice și, în cazul în care infecția persistă
timp de cel puțin 2 luni, sunt denumite cronice. Odată stabilit, multe dintre aceste infecții
persistă pentru lactații întregi sau pentru restul vieţii productive.

- 23 -
Diagnostic. Metodele de diagnosticare a mamitelor la vacile specializate în producţia de
lapte sunt complexe şi urmăresc atât aprecierea gradului de degradare fizică a laptelui cât şi
determinarea agentului patogen care a dus la modificarea acestuia.

Diferite metode au fost sugerate pentru detectarea mastitei subclinice, cum ar fi

”California mastitis test” (CMT), SCC, unele metode biochimice, prezența agenților
patogeni în lapte și conductivitate electrică (CE)

Conductivitatea electrică a laptelui se mărește în timpul mastitei că urmare a creșterii

ionilor de Na+ și Cl- și scăderii în K+ și lactoză. Modificări în conductivitate pot fi
detectate prin tehnici manuale sau cu ajutorul sistemului de recoltare al laptelui. Aceasta
din urmă este bazat pe sistemele de muls computerizate care monitorizează măsurătorile de
conductivitate electrică a laptelui de vacă la fiecare muls. Aceste date pot fi analizate prin
programe compturizate la vaci care au lapte cu conductibilitate electrică modificat de la
normal.

Conductivitatea electrică poate arăta variaţii substanţiale din cauza unor factori cum ar fi
stadiul lactaţiei, varsta vacii, intervalul de muls şi estrul. De asemenea, factori cum ar fi
temperatura laptelui, pH-ul şi concentraţia de grăsime în lapte au o influenţă asupra
măsurării conductivităţii electrice. CE a laptelui are o corelaţie pozitivă cu numărul de
celule somatice. (20)

Fig.5:Aparat de măsurare a conductivității electrice(28)

- 24 -
Celulele somatice sunt compuse din celule ale liniei albe(WBC) şi celule epiteliale
descuamate. Celulele găsite în laptele bovin normal din glandele neinflamate includ
neutrofile(1-11%), macrofage(66-88%), limfocite(10-27%) şi celule epiteliale(0-7%).
Macrofagele au un rol important în asigurarea supravegherii în glanda neinfectat. Atunci
când bacteriile invadează şi colonizează glanda mamară, macrofage răspund prin inițierea
răspunsului inflamator care atrage celulele polimorfonucleare (PMN) în lapte pentru a
îngloba şi să distruge bacteriile.SCC-ul unei vaci care nu este infectată cu mastita este de
obicei mai mic de 200.000 celule / ml dar multe vaci menține SCC-ul la valori mai mici de
100.000 celule/ml.(20,24) Numărul de celule somatic poate creşte chiar dacă nu este vorba
de o mastită subclinică atunci sunt administrate substanţe iritante sau în primele zile de
lactaţie.

”California mastitis test” rămâne singurul test de screening fiabil pentru mamite
subclinice, ce poate fi folosit cu uşurinţă în exploataţiile de vaci. CMT a fost dezvoltat
pentru a testa lapte din sferturi individuale, dar a fost, de asemenea, utilizat pentru lapte
colectat și lapte în vrac. Laptele proaspăt sau refrigerat poate fi testat folosind CMT timp
de până la 12 ore, citiri sigure pot fi obținute din lapte la frigider timp de până la 36 ore. În
cazul în care se utilizează laptele stocat, eșantionul de lapte trebuie să fie bine amestecat
înainte de testare deoarece celulele somatice au tendinţa de a segrega cu materii grase.
Reactivul CMT este pur și simplu un detergent plus bromcresol mov (folosit ca un
indicator de pH). Gradul de reacție între detergent și ADN-ul din nucleul celulelor este un
indice de măsurare a numărului de celule somatice din lapte. Interpretarea CMT se face
după 15 secunde de amestecare deoarece reacţiile slabe vor dispărea după această dată.

- 25 -
Fig.6:Diferite aspecte ale testului de determinare a numărului de celule somatice

Examenul microbiologic se impune în majoritatea cazurilor pentru un diagnostic de

certitudine. Cele mai multe programe de control includ utilizarea culturilor individuale
pentru a determina ce agenţi patogeni ai mastitei sunt prezenţi într-o fermă. Cultivarea
poate fi utilizată în mod focalizat pentru programele specifice de control(cum ar fi
planurile de segregare a mastitei contagioase) sau de supraveghere pentru a detecta
prezenţa agenţilor patogeni noi sau în curs de dezvoltare. Cultivarea, este de asemenea,
utilizată pentru a evalua eficacitatea tratamentului şi pentru a stabili modele de sensibilitate
pentru a ajuta la dezvoltarea strategiilor de tratament raţionale.

Tratament. Tratarea vacilor cu mamita este un subiect pe deplin disputat datorită

neînţelegerii relaţiei dintre pierderi/costuri şi beneficiu. În majoritatea fermelor, tratarea
cazurilor de mamita subclinică, numeroase de altfel, este percepută ca o practică
neînţeleasă, care atâta timp cât nu pune în pericol viaţa animalului, nu necesită soluţionarea
problemei în detrimentul cazurilor cu exprimare clinică. Totuşi, conştientizarea problemei
se face atunci când degradarea laptelui se ridică la cote alarmante ce duc la refuzarea
preluării acestuia de către procesator. În acest moment se impune tratarea cazurilor de
mamită subclinică din efectiv, căutându-se calea echitabilă între costuri şi beneficiu.

Tratarea mastitei reprezintă o utilizare importantă a substanţelor antimicrobiene la

vacile de lapte dar de multe ori tratamentul este utilizat fără a specifica informaţii privind
cauza infecţiei. Selecția substanţelor antimicrobiene adecvate este bazată pe principii
farmacocinetice și farmacodinamice, aceasta trebuie să fie luată în considerare atunci când

- 26 -
se face selectarea medicamentului, concentrația de doză și frecvența de dozare pentru a
atinge concentrațiile minime inhibitorii la locul infecției. Formulele antimicrobiene
intramamare disponibile comercial sunt sub formă de infuzii, administrate prin canalul
papilar folosind seringi cu doză unică.

Circumstanțele care influențează decizia de a trata mastita subclinică sunt similare cu

cele care au fost descrise pentru mastita clinică. Cu toate acestea, decizia de a trata mastita
subclinică este percepută ca fiind mai puțin urgentă și poate fi considerată facultativă. Din
punct de vedere istoric, tratamentul mastitei subclinice a fost întârziat până la perioada
repausului mamar. Înalta eficacitate a terapiei în repaus mamar pentru cura bacteriologică
şi reducerea costului tratamentului pentru vacile ”secate”, comparativ cu costurile laptelui
aruncat pentru terapia de lactație, au influențat deciziile de tratament a mastitei.

- 27 -
 Partea a II-a – Studiu de caz
5.1. Scopul lucrării
Mamita este o afecțiune tot mai des întâlnită în fermele de vaci cu regim intensiv de
exploatare ce duce la numeroase pierderi de natură economică prin deprecierea calitativă și
cantitativă a laptelui.
Afecțiunea poate trece de multe ori neobservată daca in exploatație nu este impus un
program de diagnostic periodic. De asemenea, procesatorul poate observa in condițiile de
igienă a mulsului și sănătate a vacilor deprecierea treptată a laptelui materie prima apărând
inițial neîncrederea acestuia si cu timpul, dacă problema nu va fi rezolvată, va duce la
întreruperea contractului.
Scăderea producției de lapte in cazul mamitelor se realizează treptat și poate merge până
la aproximativ 30% din producția individuală. Nu rare sunt cazurile când o mamită
subclinică se poate transforma in forma clinică, in cazul acesta producția fiind sistată,
laptele capătă aspecte caracteristice in funcție de patogenul ce infectează sfertul sau
sferturile respective, instituindu-se terapie medicamentoasă antiinfecțioasă, izolarea
animalului și aruncarea laptelui provenit de la aceasta pe o perioadăcel puțin echivalentă cu
timpul de așteptare înscris în prospectul produsului folosit, putându-se a se complica cu
pierderea definitivă a cartierelor afectate. În unele cazuri, chiar dacă din punct de vedere
clinic, episodul se consideră încheiat, aceasta se poate croniciza, animalul fiind
compromis. Pierderile economice în acest caz rezultă din: compromiterea animalului,
costurile medicației, imposibilitatea valorificării laptelui, alocarea de spații izolate pentru
animalele afectate, riscul transmiterii la animalele sănătoase.
Pierderilor cantitative li se adaugă și deprecierea calitativă a laptelui încat va apare
reducerea valorilor principiilor nutritivi, astfel că lactoza va regresa cu 18%, grasimea cu
10% și cazeina cu 15%; ceea ce inseamnă că se vor obține cantitați mai mici de produse
lactate, în principiu brânză și unt din laptele mamitic. Totodată, germenii prezenți in laptele
mamitic vor realiza o concurență și vor inhiba dezvoltarea bacteriilor din maia, îngreunând
procesul tehnologic al produselor lactate fermentate.

- 28 -
Rezolvarea acestor probleme s-a dovedit necesară în momentul în care în ferma unde s-a
realizat studiul, numărul animalelor cu mamită subclinică dar și clinică creștea de la o zi la
alta, numărul de celule somatice mare atrăgea neînțelegeri intre producător și procesator, se
ajunsese la un numeric însemnat de animale cu sferturi de uger nefuncționale sau ”secate”.
Apariția acestei problemese punea pe funcționarea defectuoasă a aparatelor de muls dar
după realizarea mentenanței sălii de muls, problema nu a regresat.
S-a hotărât demararea unui program de diagnostic și tratament complex care să reducă
substanțial cauza afecțiunii. Aceasta s-a realizat cu întreg colectivul fermei care a participat
în mod direct la soluționarea problemei prin diagnosticul mamitelor în fermă, efectuarea
corectă a tratamentului după indicații, lotizarea animalelor în tratament, schimbarea
frecventă a așternutului.

5.2. Material si metoda

5.2.1. Descrierea fermei

STATIUNEA DIDACTICA BELCIUGATELE are sediul în sat MOARA

DOMNEASCA, comuna GANEASA, județul ILFOV. Domeniul de activitate este
mixt,vegetal si zootehnic, creșterea vacilor si palmipedelor, pentru studiu interesând în
pricipal ferma de vaci de lapte.

Ferma de vaci de la Moara Domneasca este situata in judetul Ilfov, comuna

Ganeasa, sat Moara Domneasca, apartinand Statiunii Didactice Belciugatele, din
subordinea Universitatii de Stiinde Agronomice si Medicina Veterinara Bucuresti.

In anul 2010 Statiunea a importat din Franta 20 de juninci, care in anul urmator au
dat produsi. Vacile s-au adaptat conditiilor din tara noastra si au performat foarte bine mai
ales la productia de lapte, avand in vedere diferenta de habitat dintre Franta si Romania.
Vacile importate depasesc cu mult performantele vacilor locale si intra in competitie cu
vacile din rase precum Friza, varietatea rosie sau neagra. Potentialul genetic al vacilor
Montbeliarde depaseste cu mult potentialul vacilor locale. Din studiile efectuate la prima
lactatie, au reiesit urmatoarele rezultate : durata medie de lactatie a fost de 289 de zile, iar
media de lapte a fost de 6921 litri lapte, in comparatie cu media nationala a Frantei de 6671
litri lapte.
5.2.2 Conditii organizatorice
Adapostul pentru vaci are o lungime de 74m, latime 8.7m si inaltime de 2.7m, fiind
compartimentat astfel :
Zona de odihna;
Zona de stationare la frontul de furaje, miscare si evacuarea dejectiilor;
Aleea de acces pentru administrarea furajelor.
Intrarea in adapost se face prin doua usi glisante care permit iesirea animalor in zona se
stabulatie amplasata in curtea fermei. Suprafata minima asigurata de padoc este de 12 m2
pe cap de animal.

- 29 -
Vechile cladiri amplasate in sectorul zootehnic au fost amenajate pentru adapostirea
bovinelor pe categorii de varsta si sex, astfel : juninci, taurine la ingrasat, vitele 6-18 luni,
vitele 3-6 luni si boxe individuale pentru vitei/vitele 0-3 luni. Au fost amenajate padocuri
cu iesle pentru asigurarea hranei si sisteme de adapare tip „prea-plin”.

5.2.3. CONDITIILE PEDOCLIMATICE

Teritoriul Statiunii Didactice Belciugatele este situat la N-E de Bucuresti, pe
partea dreapta a soselei Bucuresti-Constanta.Se invecineaza la vest cu teritoriul comunei
Afumati, la est cu comuna Ganeasa, iar la sud este despartit de Bucuresti prin linia de
centura.
Relieful
Situat in Campia Vlasiei, teritoriul fermei Moara Domneasca este o subunitate a
Campiei Romane. Aspectul general este un plan, cu mici denivelari si numeroase crovuri
de marimi si forme diferite.
Teritoriul este traversat de la N-V la S-E de o vale adanca cu latimea de 150-200 m,
amenajata ca helesteu. Versantii vaii sunt asimetrici, cel nordic abrupt cu panta variand
intre 10o si 20o, iar cel sudic prelung cu panta de 3o-5o.
Localitatea Moara Domneasca se afla situata in partea de S-E in zona de tranzitie de la
stepa la silvostepa, la 44o 30' latitudine nordica si 29o 31' longitudine estica, la o altitudine
de 90 m fata de nivelul marii.

Clima de la Moara Domneasca:

- climat temperat cu ierni aspre, in care temperatura medie a lunii celei mai reci coboara
sub -3oC, iar cea mai calda prezinta temperatura mai mare de +10oC;
- precipatiile sunt repartizate pe tot timpul anului;
- veri calduroase, temperatura medie a lunii celei mai calde fiind mai mare de 22oC;
- cele mai putine precipitatii cad la inceputul verii, perioada anului cuprinsa intre lunile
mai-iunie, ce despart cele doua perioade secetoase;
- perioada de seceta este cuprinsa in intervalul limitat de lunile iulie-octombrie.

Precipitatiile
Din datele pluviometrice inregistrate la Statiunea Meteorologica Afumati,
din rezulta ca media anuala a precipitatiilor in decursul anului este neuniforma, luna cea
mai ploioasa fiind mai, cu o medie lunara pe 25 ani de 73.6 mm; in lunile august si
septembrie cad cu aproximativ 22 mm mai putine precipitatii.
Luna cea mai secetoasa este octombrie, cu o medie lunara de 30,5 mm, urmata de luna
aprilie cu o medie lunara de 32,7 mm.
Ploile cazute in lunile mai-iunie au un caracter torential, constituind un obstacol in
infiltrarea apei in sol; din acest motiv infiltratia se face greu, o parte se pierde prin
evaporatie sau se colecteaza in crovuri, plantele avand de suferit din cauza lipsei de apa, in
perioadele de vegetatie critice

- 30 -
Temperatura
Media anuala pe 25 de ani este de 10,4oC cu aproximativ 1oC mai mare decat
temperatura medie anuala a Romaniei, de 9,5oC. Cele mai calduroase sunt iulie si august,
care au inregistrat o medie lunara de 21,7oC, cu media lunara a intervalului perioadei de
vegetatie (lunile aprilie-octombrie) oscileaza in jurul valorii de 17oC, ceea ce denota ca
toate plantele de cultura, din punct de vedere al temperaturii gasesc conditii optime. In ceea
ce priveste perioada rece a anului, aceasta se caracterizeaza prin temperaturi scazute, cea
mai scazuta temperatura fiind de -3,66oC in luna ianuarie.

Umiditatea relativa a aerului

Din datele inregistrate la Statiunea Meteorologica Afumati, rezulta ca media anuala a
umiditatii atmosferice este de 69%, cele mai scazute valori inregistrandu-se in lunile de
vara, cuprinse intre 68-71%, iar cele mai ridicate in sezonul rece cuprinse intre 83-94%.

Hidrologia si hidrografia
Teritoriul Moara Domneasca apartine din punct de vedere hidrologic raului Arges,
ce curge la 22 Km in sudul teritoriului.
Singura apa de suprafata este balta Moara Domneasca, ce apartine raului Arges.
Pe teritoriul Moara Domneasca, apa freatica, in functie de relief, se afla la o adancime de
8m, sub nivelul solului, iar pe formele de relief negative se afla la o adancime de 6-7cm
sub nivelul solului permitand in unele locuri ridicarea ei pana la suprafata solului.

Solul
Ferma Moara Domneasca este situata pe urmatoarele tipuri de sol:
- brun roscat molic, reprezentand 72,4% din totalul suprafetei;
- cernoziom moderat , ceea ce reprezinta 15.36% din suprafata totala;
- cernoziom tipic levigat cu levigare slaba, reprezentand 4.48% din suprafata totala;
- cernoziom tipic lutos degradat reprezentand 4.48% din suprafata totala.

Vegetatia
Pe teritoriul fermei Moara Domneasca se intalneste vegetatie caracteristica, atat
arbori de stepa cat si de padure, teritoriul e incadrat in zona de tranzitie de la zona de stepa
la padurea de campie. Cea mai reprezentativa e vegetatia lemnoasa formata din specii
apartinand genului Quercus: Q. Cerris, Q. pedunculiflora alaturi de speciile Tillia
tomentosa, Acer campestris si Acer tataricum.
Speciile de arbusti mai des intalnite in zona sunt Ligustrum sp., Rumus spinosa.
Vegetatia ierboasa spontana este intalnita pe marginea drumurilor; se pot identifica: Poa
pratensis, Festuca pseudovina, Lolium perene, Agrostis tenuis, Agropyron repens,
Cynodon dactilon.
Fauna
Cele mai intalnite animale sunt veverita, vulpea, iepurele, soarecele de camp,
popandaul, ariciul, caprioara, iar dintre pasari mentionam ciocanitoarea, cucul, pupaza,
pitigoil, cotofana, vrabia, gugustiucul.

- 31 -
 Fig. 7 : imagine de ansamblu grajdul fermei

Fig. 8: imagine de ansamblu a sălii de muls și a zonei de așteptare

- 32 -
5.2.4. Metode de diagnostic a mamitelor
5.2.4.1.California Mastitis Test(CMT)
În prima parte a studiuluiau fost izolate animalele din lotul de muls care au răspuns pozitiv
la CMT. Testul se bazează pe reacția ADN-ului celulelor somatice cu reactivul CMT.
Testul se realizeazăîn sala de muls după o curățare în prealabil a mamelonului cu o
substanță emolientă și dezinfectantă. După aceasta, se mulg primele jeturi pentru a fi
aruncate deoarece se presupune că acestea conțin o mare încărcătură microbiană provenită
de pe canalul mamelonar.
Dispozitivul în care se efectueazătestul este compus dintr-o paletă formată din 4
compartimente ce corespund pentru fiecare cartier mamar și un flacon cu reactiv care la
fiecare apăsare va elibera câte 2 ml de reactiv în fiecare compartiment al paletei.
După mulsul celor câteva jeturi reziduale, se mulg aproximativ 2 ml în fiecare
compartiment al paletei și se acționează pompa care va elibera reactivul peste lapte,
urmând a se omogeniza timp de aproximativ 15 secunde. După expirarea timpului se
apreciază numărul aproximativ de celule somatice din fiecare sfert în funcție de
omogenitate și culoarea reacției. Animalele ce au răspuns pozitiv la test pe cel puțin un
sfert au fost izolate și s-a format un lot de animale cu mamite.

- 33 -
Fig. 9: Pasul 1 – aplicarea spumei de curățare a mameloanelor

- 34 -
Fig. 10: Pasul 2 – curățarea mameloanelor cu șervetel de unică folosință

- 35 -
 Fig. 11: Pasul 3 – adăugarea reactivului, omogenizarea și citirea rezultatului
5.2.4.2. Examen microbiologic și antibiogramă
Din lotul primar ales în urma efectuării testului CMT s-a ales un număr de 8 animale.
Probele s-au recoltat din sferturile afectate pe mediu de transport dupa ce s-a realizat
asepsia riguroasăa mameloanelor. La fel ca în cazul testului anterior, s-au eliminat primele
jeturi de lapte. Examenul a fost realizat la un laborator de analize medical-veterinare
specializat. Au fost izolați patru patogeni, o parte din animale fiind infectate cu două sau
trei bacterii. Patogenii care colonizau glanda mamară la aceste animale: Streptococcus
agalactiae, Escherichia coli, Klebsiella pneumoniae și Serratia marcescens.
Bacteriilor izolate le-a fost testată sensibilitate la un număr de 19 antibiotice și
combinații ale acestora după cum urmează: Amoxicilină, Ampicilină, Amoxicilinăcu Acid
clavulanic, Eritromicină, Penicilină P, Tetraciclină, Trimetoprim/Sulfamethoxazole SXT,
Ceftiofur, Oxitetraciclină,Enrofloxacin, Marbofloxacin,
Penicilină+Novobiocină,Pirlimicină, Cefquinomă, Framycetin+Penicilină G,
Cefalexin+Kanamicină, Neomicină, Doxiciclină, Cefoperazonă.

- 36 -
 Tabel nr. 1:Tulpinile patogene izolate din glanda mamară la lotul diagnosticat cu mamite
Nr. Crotaliu Streptococcus Escherichia Klebsiella Serratia
crt. animal agalactiae coli pneumoniae marcescens
1 0400 X
2 2786 X
3 1551 X
4 8457 X X
5 1564 X
6 1554 X X
7 5621 X X X
8 0420 X

10%

30%
Streptococcus agalactiae
Escherichia coli
30%
Klebsiella pneumoniae
Serratia marcescens

30%

Fig. 12: Patogenii care colonizează ugerul la animalele diagnosticate cu mamite

- 37 -
5.2.5. Metode de tratament
Tratamentul a urmărit efectuatuarea tratamentului curativ in timpul perioadei de lactatie.
5.2.5.1. Tratamentul în timpul perioadei de lactație
În timpul perioadei de lactație s-a folosit produsul Cobactan LC, acesta fiind ales în urma
unui test de sensibilitate(tabel nr. 2) realizat pe baza antibiogramei.
Cobactan LC a reieșit căeste produsul ideal datorită sensibilității tulpinilor patogene la
acesta(100%). Acesta este produs de MSD Animal Health Gmbh și se gasește sub formă de
seringi intramamare ce conțin 8 ml de unguent intramamar cu 75 mg cefquinomă,
antibioticul făcând parte din clasa cefalosporine, fiind destinat vacilor în lactație. Fiecare
seringă vine dotată cu câte un șervețel impregnat în propanolol 70% pentru dezinfecția
mamelonului înainte de administrare.
Produsul a fost administrat lotului format din 8 de vaci în lactație. După ce s-a realizat
mulsul complet, pe sferturile afectate s-a administrat produsul după o prealabilă dezinfecție
a mameloanelor. Numărul de administrări a fost respectat conform prospectului, respectiv
3 administrări la un interval de 12 ore. După administrare s-a realizat masarea cartierului
mamar afectat pentru o mai bună difuzare a medicamentului. Laptele provenit de la
animalele cărora li s-a aplicat tratamentul a fost denaturat atât pe perioada tratamentului cât
și după aceasta timp de 84 ore din cauza restricțiilor privind perioada de așteptarea
reziduurilor de antibiotic. Timpul de așteptare este de 2 zile pentru carne și 84 de ore
pentru lapte, echivalentul a 7 mulsori succesive.
La finele tratamentului s-a efectuat o retestare inițiala cu ajutorul CMT, urmând ca la un
interval de o lună sa fie apreciată pe baza determinării de celule somatice oferite de
controlul oficial al producției. Rezultatele vor fi înscrise în capitolul de rezultate și discuții.

- 38 -
Fig. 13: Pasul 1 – Dezinfecția mamelonului

Fig. 14: Pasul 2 – aplicarea tratamentului

- 39 -
Fig. 15: Pasul 3 – masarea sfertului după administrarea tratamentului

- 40 -
5.3. Rezultate si discuții
5.3.1.Rezultate obținute în identificarea germenilor patogeni la diferite
antibiotice
În urma cercetărilor și realizării antibiogramelor s-au obținut rezultatele prezente în
tabelul 2 .
Astfel la vacile diagnosticate cu mamită în perioada de lactație s-a realizat
antibiograma folosind următoarele produse: Ubrolexin(Cefalexin+Kanamicină),
Cobactan(Cefquinomă), Mastijet F(Tetraciclină+Neomicină), Synulox(Amoxicilină+Acid
clavulanic);

Tabel nr. 2: Produsele medicamentoase de pe piață și eficacitatea acestora

Nr. Patogen UBROLEXIN COBACTAN MASTIJET F SYNULOX

matricol Cefalexin+ Cefquinom Amoxicilină+
Kanamicină Acid clavulanic
Tetraciclină Neomicină

0400 S. agalactiae S S S R S
2786 K. pneumoniae R S S S S
1551 S. marcescens S S I S R
8457 E. coli I S S S S
1564 S. marcescens S S S S R
1554 E.coli S S S S R
5621 E.coli I S S S S
0420 K.pneumoniae I S S S S
S=sensibil; R=rezistent; I=intermediar

- 41 -
 În cazul produsului Mastijet F, antibiograma s-a realizat cu cele două antibiotice
separat pe când la celelalte 3 produse medicamentoase s-a făcut cu produsul combinat
astfel că se apreciază că este bun pentru tratament doar dacă prezintă sensibilitate pentru
ambele.

5.3.2.Frecvența mamitelor per total animale si per cartiere

Frecventa mamitelor în efectiv se ridică la data de 24.08.2018 la un numar de aproximativ
8 animale afectate de la un sfert la 2 sferturi, reprezentând aproximativ 27%. Determinarea
a fost facută cu ajutorul CMT, modificarea peste numărul de 400.000 de celule somatice pe
un sfert mamar indică prezența mamitei pe acel cartier.
Tabel nr. 3: Frecvența animalelor cu mamita în efectiv și numărul de sferturi afectate
individual
Nr crt Nr. matricol Sferturi afectate
1 0400 2
2 2786 2
3 1551 2
4 8457 1
5 1564 1
6 1554 1
7 5621 1
8 0420 1
Din numărul total de 8 capete se observă faptul că majoritatea o reprezintă animalele
cu un cartier mamare afectate, numărul acestora fiind de 5 de animale(62%), urmate de
cele afectate pe 2 sferturi(38%).

- 42 -
 38%
un sfert afectat
doua sferturi afectate

62%

Fig. 16: Dinamica sferturilor mamare afectate

Ca o observație generală, la majoritatea animalelor testate a reieșit faptul că atâta
timp cât au prezentat cel puțin un sfert afectat, acesta a fost unul din cele două sferturi
posterioare. Nu s-a putut demonstra cărui fapt se datorează acest lucru dar urmărind
animalele s-a observat că o parte dintre acestea au obiceiul sa se poziționeze pe patul de
odihnă mai in spate, această zonă fiind de regulă murdară cu fecale iar mameloanele
sferturilor posterioare intră în contact cu aceasta iar cele ale sferturilor anterioare se
situează în zona curată patului de odihnă, acoperită cu paie și cretă, acest lucru
nepermitând bacteriilor sa se dezvolte și să colonizeze glanda mamară.
6

3
Series 1

0
1 sfert 2 sferturi

Fig. 17: Situația cartierelor afectate de mamite

- 43 -
Un alt aspect ce vizează afectarea glandei mamare a fost reprezentat de numărul de celule
somatice per glanda mamară. S-a apreciat ca fiind acceptat un număr de 400.000 de celule
somatice per animal, acesta fiind standardul acceptat de către procesator.A rezultat ca 8
animale au valoarea celulelor somatice cuprinse între 400.000 și 800.000.

400.000-800.000 celule
somatice

100%

Fig. 18: Situația numărului de celule somatice la vacile cu mamită

5.3.3. Eficiența terapiei in lactație

La lotul tratat în timpul lactației s-a administrat produsul pentru perioada de
lactație(Cobactan LC) iar tratamentul a fost făcut în mai multe zile pentru a nu afecta
producția de lapte la nivel de efectiv. Astfel că, pentru animalele cu crotalia 0400, 2786,
1551tratamentul a început în data de 02.09.2018 de dimineata și s-a încheiat în data de
03.09.2018 de dimineată; pentru animalele cu crotalia 8457, 1564, 1554 tratamentul a
început în data de 06.09.2018 seara și s-a incheiat în data de 07.09.2018 seara, ramânând
ca pentru 5621 si 0420 tratamentul să se efectueze de la 10.09.2018 dimineață la
11.09.2018 dimineață.
S-a stabilit pe baza Raportului de analiză lapte nr. ANZB11182 din 21/10/2018 ce reacție
au avut animalele la tratamentul aplicat, respectiv:

- 44 -
 - vindecată dacă numărul de celule somatice a scăzut sub 400.000 celule
somatice/ml lapte;
- nevindecată în cazul în care numărul de celule somatice s-a situat între 400.000-
800.000 celule somatice/ml;

Tabel nr. 4: Dinamica numărului de celule somatice în urma tratamentului aplicat

Nr. crt. Nr. matricol Înainte de tratament După tratament
Nr. celule somatice x Nr. celule somatice x
1000 1000
(celule/ml) (celule/ml)
1 0400 1384 29
2 2786 758 63
3 1551 1431 230
4 8457 1371 170
5 1564 1095 88
6 1554 1795 258
7 5621 1323 200
8 0420 3446 180
Un alt indice al eficacității terapiei a fost reprezentat de creșterea producției de lapte care s-
aanalizat la 10 zile de la finele tratamentului, considerându-se că acesta este timpul de
refacere al parenchimului mamar.

- 45 -
 Tabel nr. 5: Eficiența tratamentului aplicat
Nr. Nr. Nr. Tratament Interval Vindecată/ Producție Producție
Crt matricol cartiere debut Nevindecată/ lapte lapte
afectate tratament- Cronicizată ante- post-
evaluare tratament tratament
1 0400 2 Cobactan 02.09.2016- V 13 20
21.10.2016
2 2786 2 Cobactan 02.09.2016- V 14 19
21.10.2016
3 1551 2 Cobactan 02.09.2016- V 14 18
21.10.2016
4 8457 1 Cobactan 02.09.2016- V 14 17
21.10.2016
5 1564 1 Cobactan 02.09.2016- V 17 20
21.10.2016
6 1554 1 Cobactan 02.09.2016- V 14 21
21.10.2016
7 5621 1 Cobactan 02.09.2016- V 16 17
21.10.2016
8 0420 1 Cobactan 06.09.2016- N 13 13,5
21.10.2016

In urma studiului s-au obținut următoarele rezultate:

-7 animale din totalul de 8, cu un procent de 87%, respectiv 0400, 2786, 1551,
8457, 1564, 1554, 5621au fost vindecate;
-1 animale din 8, în procent de 13%, respectiv 0420 au avut un răspuns insuficient
față de tratament fiind nevindecate;

- 46 -
 0%

13%

vindecate

nevindecate

87%

Fig.19: Rezultatul tratamentului mamitelor

In ceea ce privește producția de lapte, animalele vindecate au realizat o creștere
semnificativă a producției de lapte care a crescut cu26%.
.

- 47 -
 5.4. Concluzii
1. În urma examenelor de diagnostic al mamitelor au fost identificate 8 vaci
respectiv 40% din efectiv, dinamica afectării cartierelor mamare fiind următoarea:cele mai
multe animale prezintă un cartiere mamare afectate(62%), animalele afectate pe 2 sferturi
mamare(38%);
2. Germenii patogeni responsabili de apariția mamitelor în ferma MOARA
DOMNEASCA au fost: Streptococcus agalactiae, Klebsiella pneumoniae, Escherichia
coli și Seratia marcescens, singuri sau în asociere;
. 3.Sensibilitatea germenilor izolați în timpul perioadei de lactație a fost marcantă pentru
Cobactan LC, sensibilitatea pentru produs fiind de 100%;
4. În urma terapiei mamitelor în perioada de lactație procentul de vindecare,
identificat prin scăderea celulelor somatice a fost de 87%, , la vacile tratate în perioada de
lactație producția de lapte a crescut cu o medie de aproximativ 26%;
5.Tratamentul pe baza de Cefquinome(produsul Cobactan LC) a fost eficient în
proporție de aproximativ 87% pentru vindecarea mamitelor .

- 48 -
 BIBLIOGRAFIE

1. BIRTOIU A., SEICIU F.(2006)-Tratat de patologia reproductiei la animale,Editura

Bic All, Bucuresti
2. CODREANU M. D.(2014)- Terapeutica veterinara, Editura Printech, Bucuresti
3. CONSTANTIN N., COTRUT M., SONEA A., (1998)- Fiziologia animalelor
domestic, Editura Coral Sanivet, Bucuresti
4. CORNILA N. (2001)- Morfologia microscopic a animalelor domestic, Volumul II,
Editura All, Bucuresti
5. COTOFAN V., HRICUT V., PALICICA R., PREDOI G.,DAMIAN A.,
SPATARU C., GANTA C., ENCIU V., (2007)-Anatomia animalelor domestic,
Volumul II, Organologie(Viscerele), Editura Orizonturi Universitare, Timisoara
6. DOJANA N. (2009)- Tratat de fiziologia animalelor de ferma, Editura Academiei
Romane, Bucuresti
7. ERSKINE R.J., EBERHART R.J.,HUTCHINSON L. J., SCHOLZ R. W.(1987)-
Blood selenium concentrantions and gluthathione peroxidase activity in dairz herd
with high and low somatic cell counts, J. Am.Med. Vet. Assoc., 190(11):1417-21
8. GHERARIU S. (1996)- Mecanisme protectoare/compensatoare cu potential
autoagresiv, Revista Romana de Medicina Veterinara, volumul 6, Nr.2:113-133
9. HARMON R. J.,(1994)- Physiology of mastitis and factors affecting somatic cell
count, Journal of Dairy Science 77:2103-2112(electronic version)
10. LEGRAND D.,ELASS ELISABETH, PIERCE A.,MAZURIER J.,(2004)-
Lactofferin and host defence: an overview of its immunomodulatory and
antiinflamatory properties, BioMetals 17:225-229 (electronic version)
11. MACMICKING J., XIE Q. W., NATHAN C.(1997)- Nitric oxide and macrophage
function, Annu. Rev. Immunol. 15:323-50
12. MLAGIU F. C., BIRTOIU A. (2013)- Effects of deficient nutrition on the
reproduction of the milk cows, Scientific works. Series C. Veterinary Medicine.
Vol LIX(1)
13. NEIJENHUIS F., BARKEMA H. W., HOGEVEEN H., NOORDHUIZEN J.
P.(2000)- Classification and longitudinal examination of callused teat ends in dairy
cows, Journal of Dairy Science 83:2795-804
14. NICKERSON S.C., PANKEZ J. W., (1984)- Neutrophil migration through teat end
tissues of bovine mammary quarters experimentally challenged with
staphylococcus aureus, Journal of Dairy Science 67:826-34
15. RAINARD P., POUTREL B.(2000)- Generation of complement fragment C5a in
milk is variable among cows, Journal of dairy science 83:945-951
- 49 -
16. RAINARDP., POUTREL B.,(1995)- Deposition of complement components on
Streptococcus agalactiae in bovine milk in the absence of inflamation , Infection
and immunity 63:3422-3427
17. RAINARD P.(2003)- The complement in milk and defense of the bovine mammary
gland against infections, Veterinary Research 34:647-670(electronic version)
18. RAINARD P., RIOLLET CELINE(2006)- Innate immunity of the bovin mammary
gland, Veterinary Research 37:369-400(electronic version)
19. SĂRACI G.,(2012)- Sistemul complement şi implicaţiile sale in patologie, Revista
Medicală Română volumul LIX, Nr.1, pg. 11-15(format electronic)
20. TĂPĂLOAGĂ DANA(2008)- Sisteme de reproducţie animalieră, Editura VOX,
Bucuresti.

- 50 -