Superprojects : Obiecte, Monumente, Orase

Superstudio a fost o firma de arhitectura, fondata in 1966 în Florenta, Italia de Adolfo

Natalini si Cristiano Toraldo di Francia. Superstudio a fost o parte importanta a miscarii
arhitecturii radicale a anilor 1960. Fondatorii au plecat la scoala la Universitatea din Florenta cu
fondatorul Archizoom Andrea Branzi si au aratat pentru prima data munca lor in spectacolul
Superarchitettura din 1966.

Acest capitol marcheaza cea mai provocative perioada a Superstudioului din 1969 in
1971. Initial au pornit cu o critica asupra design-ului, arhitecturii si orasului pentru a produce un
uris set conceptual de proiecte printr-o utilizare invoativa a tehnicilor multimedia.

O mare parte din concepte au fost pentru cataloage, reviste de arhitectura si expozitii.
Cele mai frapante imaginii au gasit raspandire, internationala, din Europa pana in Statele Unite si
Japonia.

1. The Continuous Monument ( prezentare audio pentru pastrarea vechilor cladiri ),

2. Histograms ( arhitectura de obiecte, design de obiecte si Interplanetary Arhitecture ,
primul film produs de Superstudio ,
3. Twelve Ideal Cities ( arhictectura oraselor ),
fiecare dintre aceste trei categorii reperezinta un angajament theoretic intr-una dintre
urmatoarele discipline din arhitectura si design : obiectul, monumetul, orasul.

Distrugerea, Metamorfoza si Reconstructia Obiectului

Realizatorii proiectului sustineau ca trebuie luata in considerare idea muncii arhitectului

in societate pentru ca altfel s-ar ajunge la realizarea unor scaune electrice sau munti de gunoi.

Indeaporape se poate vedea o societate in care se tinde catre disparitia obiectelor si a

oraselor. Prin disparitia obiectelor intelegeau eliminarea utilitatii acestora si prin cea a orasului
intelegeau eliminarea unui model social folosit pentru cautarea unui stat cu drepturi egale in care
fiecare poate reusi o dezvoltare personala.

Trebuie clarificat insa urmatorul aspect :

 a. design-ul este pur si simplu impins catre consum,
b. obiectele sunt simboluri de stare propuse de clasa dominanta,
c. posesia obiectelor este expresia motivatiei inconstiente.

Metamorfoza devine un obicei in momentul in care o societate nu are suficient curaj sa se

elimine si nu poate oferi o alta alternativa.

Pentru ca un cititor sa poate rezona cu initiatorii Superproject-ului trebuie sa realizeze ca

arhitectura, este una dintre putinele cai prin care se poate realiza , o asa zisa , ordine cosmic pe
pamant.

In viitor arhitectura isi va recastiga intreaga putere fiind singura alternativa pentru natura.
Un exemplu ar fi o bucata de beton plasata pe pamant ce ne arata ca arhtiectura este elementul de
legatura dintre tehnologie, scralitate si utilitarism.

Superstudio utilizeaza grila si structura grilei pentru a crea un strat de acoperire, care ar
face totalitatea planetei noastre locuibile. In graficele care urmeaza proiectul lor utopic putem
vedea formarea spatială, care este constituita dintr-o grila rectilinie, literalmente in orice mediu
gasit pe planeta noastra. Intr-una dintre cele foarte putine schite putem lua o bucatica din ceea ce
se întampla in interiorul acestei grile. Putem vedea structuri precum cele care sunt folosite pentru
a locui astazi, stivuite una peste alta, ca un oras liniar de proportii. In acest caz, întelegem ca
grila si spatialitatea trebuie sa creeze mediul in structura orasului pentru a invada pretutindeni.
Fatada exterioara a acestui proiect, este capabila sa descrie sau chiar sa interactioneaze cu ceea
ce se întampla in interiorul acesteia. Dar, într-un mod foarte ciudat, exteriorul este singura cale
pentru ca interiorul sa existe.
Acestia considerau munca lor ca fiind o productie continua, o elaborare si transmitere de
idei, o defineau ca fiind proiectarea sistemului de flux ( sistemele de flux sunt sisteme
functionale ce lucreaza impreuna pentru a acoperii anumite functii complexe ( ex. Supermarket,
sistemul postal, aeroporturile etc. ) pozitionarea intregului sistem realizandu-se fara proiectarea
acestuia pe elemente.

In concluzie acestia nu considerau ca este nevoie de noi cladiri pentru a putea dezvolta un
oras ci de dezvoltarea armonioasa a celor deja existente, spuneau ca problema lumii nu este
exploatarea salbatica a resurselor ci neexploatarea mintilor.