Sunteți pe pagina 1din 22

UNIVERSITATEA DE STIINTE AGRONOMICE SI MEDICINA

VETERINA BUCURESTI
FACULTATEA DE IMBUNATATIRI FUNCIARE SI INGINERIA
MEDIULUI
MASTER: MANAGEMENTUL INVESTITIEI IN ECOSISTEME
ANUL II

PROIECT
EVALUAREA PERFORMANTEI SI A RISCULUI
PROIECTELOR DE INVESTITII

Coordonator Științific MASTERAND

București – 2020
1
CUPRINS
CAPITOLUL I - EVALUAREA PERFORMANŢEI ŞI A RISCULUI PROIECTELOR DE
INVESTIŢII .................................................................................................................................... 4
1.1. Noţiuni despre investiţii şi proiecte de investiţii .............................................................. 4
Activitatea de investiţii ocupă un loc central, atât în sfera producţiei de bunuri şi servicii, cât şi
în sfera consumului, fiind factorul care influenţează simultan cererea şi oferta. ........................ 4
Activitatea de investiţii are dublu rol: - Agenţii economici declanşatori de acţiuni
investiţionale, care implementează proiecte de investiţii, îşi sporesc oferta de bunuri şi/sau
servicii prin creşterea capacităţii lor productive, realizând venituri suplimentare. ..................... 4
- Orice proiect de investiţii generează nevoi/cereri suplimentare în sectoarele conexe din
amonte (furnizori de materii prime, materiale, utilităţi) sau în aval (distribuitoare şi/sau
consumatoare a bunurilor şi serviciilor oferite). ......................................................................... 4
1.2. Elementele definitorii ale conceptului de investitii .......................................................... 4
1.3. Elementele unei investiţii ................................................................................................. 4
1.4. Dimensiunile conceptului de investiţii ............................................................................. 5
1.5. Clasificarea investiţiilor ................................................................................................... 5
1.6. Proiectul de investiții........................................................................................................ 6
1.7. Participanții la realizarea proiectelor de investiții ............................................................ 7
1.8. Ciclul de viaţă al unui obiectiv de investiţii ..................................................................... 7
1.9. Participanții la realizarea proiectelor de investiții ................................................................ 7
CAPITOLUL II PERFORMANTA PROIECTELOR DE INVESTITII ........................................ 9
2.1. Concept............................................................................................................................. 9
2.2. Factorii care impun performanta .................................................................................... 10
2.3. Performanta .................................................................................................................... 11
CAPITOLUL III – TEHNICI SI INDICATORI DE EVALUARE A PERFORMANTEI .......... 14
3.1. Evaluarea tehnica ........................................................................................................... 15
3.2. Evaluare economico-sociala........................................................................................... 15
3.3. Etapele Analizei Cost-Beneficiu .................................................................................... 15

2
3.4. Evaluarea financiara ....................................................................................................... 19
CAPITOLUL IV - AUDITUL PERFORMANŢEI PROIECTELOR DE INVESTIŢII ÎN
ACTIVE CORPORALE ............................................................................................................... 20
4.1. Indicatori de măsurare a performanţei după faza de concepere ..................................... 21
4.2. Indicatori de măsurare a performanţei după implementare - la terminarea lucrărilor ... 21
4.3. Indicatorii de măsurare a performanţei proiectelor după darea în exploatare ................ 21

3
CAPITOLUL I - EVALUAREA PERFORMANŢEI ŞI A RISCULUI
PROIECTELOR DE INVESTIŢII
1.1. Noţiuni despre investiţii şi proiecte de investiţii

Activitatea de investiţii ocupă un loc


central, atât în sfera producţiei de bunuri şi
servicii, cât şi în sfera consumului, fiind factorul
care influenţează simultan cererea şi oferta.

Activitatea de investiţii are dublu rol:


- Agenţii economici declanşatori de acţiuni
investiţionale, care implementează proiecte de
investiţii, îşi sporesc oferta de bunuri şi/sau
servicii prin creşterea capacităţii lor productive, realizând venituri suplimentare.

- Orice proiect de investiţii generează nevoi/cereri suplimentare în sectoarele conexe


din amonte (furnizori de materii prime, materiale, utilităţi) sau în aval (distribuitoare
şi/sau consumatoare a bunurilor şi serviciilor oferite).
Acestea duc la creşterea în lanţ a veniturilor agenţilor economici antrenaţi.

1.2. Elementele definitorii ale conceptului de investitii


INVESTIŢIILE reprezinta plasarea de fonduri în industrie, agricultură, comerţ şi în alte
ramuri cu scopul asigurării bazei materiale şi a forţei de muncă necesare desfăşurării şi extinderii
activităţii în aceste domenii

Elemente definitorii ale Investitiei:

 DURATĂ - orice proiect de investiţii are o perioadă de viaţă proprie caracterizată prin
etape şi momente bine definite şi pe parcursul căreia parametrii economici ai proiectului
au o evoluţie proprie descrisă, de regulă, în fluxul de numerar
 RISC - decurge din eşalonarea pe perioade viitoare a efectelor aşteptate (care sunt
speranţe, nu certitudini)
 EFICIENŢĂ - investitorul acceptă schimbarea unor disponibilităţi prezente de resurse
pentru o serie de efecte (încasări) viitoare, care în sumă totală să fie superioare
cheltuielilor iniţiale

1.3. Elementele unei investiţii


1. SUBIECTUL INVESTIŢIEI - Investitorul – persoană fizică sau juridică
2. OBIECTUL INVESTIŢIEI - Obiectele sau mijloacele în care se investeşte
3. COSTUL INVESTIŢIEI - Mijloacele financiare alocate / efortul făcut de investitor
4. EFECTUL INVESTIŢIEI - Valoarea economică rezultată în urma investiţiei
4
1.4. Dimensiunile conceptului de investiţii
1. Dimensiunea contabilă - Toate bunurile mobile şi imobile, corporale şi necorporale,
achiziţionate sau create în întreprindere, destinate a rămâne constant sub aceeaşi formă
2. Dimensiunea economică - Toate consumurile de resurse care se fac în prezent în
speranţa obţinerii în viitor a unor efecte economice (venituri, încasări) eşalonate în timp
şi care sunt superioare cheltuielilor iniţiale de resurse
3. Dimensiunea financiară - Toate cheltuielile de resurse care generează venituri şi/sau
economii pe o lungă perioadă de timp în viitor, iar recuperarea lor se face pe mai mulţi
ani.

1.5. Clasificarea investiţiilor


 După natura lor
 Investiţii corporale - Activul fizic al firmei (în special mijloacele fixe) + Activul
circulant (în special stocurile)
 Investiţii necorporale - Activele necorporale sub formă de fond de comerţ, brevete, etc.
+ cheltuieli cu formarea pesonalului de exploatare, de publicitate, etc.
 Investiţii financiare - Tiluri de participare (imobilizări financiare), împrumuturi pe
termen lung
 După obiectivul urmărit
 Investiţii productive - de expansiune – crearea de noi capacităţi de producţie
- de menţinere – înlocuirea, reutilarea capacităţilor existente
- de modernizare – creşterea performanţelor tehnice
- de inovare – diversificarea activităţii
 Investiţii obligatorii - pentru a respecta anumite angajamente şi/sau anumite
reglementări legale
 Investiţii strategice - din sfera cercetării-dezvlotării sau pentru ameliorarea climatului
de muncă
 După gradul de risc pe care îl prezintă
 Investiţii cu risc scăzut - Investiţiile de menţinere şi ameliorare
 Investiţii cu risc sporit - Investiţiile de expansiune sau de diversificare
 După rolul funcţional din cadrul proiectului
 Investiţii directe - cheltuielile materializate în obiectele de bază ale proiectului: secţii
de producție, spaţii de depozitare, ateliere, etc. care concură nemijlocit şi realizarea
scopurilor proiectului
 Investiţii colaterale - cheltuielile de resurse legate teritorial şi funcţional de investiţia
directă cu destinaţia de a crea condiţii normale de funcționare a obiectivului, respectiv,
de a asigura infrastructura şi utilităţile necesare
 Investiţii conexe - cheltuielile care se fac în ramuri sau domenii conexe celui în care se
realizează proiectul, fiind generate de nevoia a asigura cu materii prime şi energie
exploatarea proiectului iniţial
 După structura tehnologică a cheltuielilor

5
 Investiţii în mijloace fixe
- Cheltuieli cu echipamentele
- Cheltuieli de montaj-instalare
- Achiziţii şi amenajare teren
- Construcţii, clădiri, echipamente
- Alte mijloace fixe
 Cheltuieli preliminare - Costul proiectelor, formare de personal de exploatare, licenţe,
cheltuieli de constituire, etc.
 Fond de rulment - Capitalul de lucru
 După cronologia intrărilor şi ieşirilor de trezorerie
 singură intrare – o singură ieşire (investiția este angajată în totalitate la un moment t0
iar efectele se obțin o singură dată la un moment viitor)
 Intrări multiple în mai multe etape și o singură ieșire
 O singură intrare și ieșiri multiple continuu pe o perioadă mai lungă de timp
 Intrări multiple – ieșiri multiple
 După modul de constituire
 Investiţii nete - Reprezentate de fondurile bănești ce provin din produsul național net
(la nivel macro) sau din profitul agentului economic, credite, emitere de acțiuni, etc.
(la nivel micro); au ca scop sporirea capitalului fix și a stocurilor de materii prime și
materiale
 Investiţii brute - Rezultă din adăugarea amortizărilor la investițiile nete; au ca scop
creșterea absolută a capitalului fix pentru sporirea, modernizarea și înlocuirea
mijloacelor fixe uzate.
 Investiții materializate în mijloace fixe
 Clădiri
 Construcții speciale
 Mașini, utilaje și instalații de lucru
 Aparate de măsură, control și reglare
 Mijloace de transport
 Animale și plantații
 Unelte dispozitive, mobilier și aparatură birotică
 Alte active corporale mobile

1.6. Proiectul de investiții


Proiectul de investitii reprezinta un ansamblu optimal de acțiuni de investiții bazate pe o
planificare sectorială, globală și coerentă, pe baza căreia, o combinație definită de resurse umane,
materiale, etc. provoacă o dezvoltare economică, socială, determinată

o Din punct de vedere al relațiilor de intercondiționare dintre proiectele de investiții avem:


 Proiecte incompatibile - d.p.d.v. tehnic-constructiv se exclud reciproc deoarece
îndeplinesc aceleași funcțiuni

6
Proiecte compatibile - d.p.d.v. tehnic-constructiv se pot realiza simultan, fără a fi
afectate performanțele unui sau altuia
o După modul de asigurare a sursei de finațare, proiectele de investiții pot fi:
 Finanțate din sursele proprii ale întreprinzătorului
 Finanțate din surse străine
 Finanțate prin alocații bugetare
o După modul de execuție, proiectele de investiții pot fi
 În regie proprie, de către investitor
 În antrepriză, de către agenți economici specializați
 În sistem mixt, prin conlucrarea investitorului cu antreprenorul

1.7. Participanții la realizarea proiectelor de investiții


Investitiile se realizează în scopul creării de noi mijloace fixe, iar realizarea acestora
necesită un timp îndelungat în principalele faze: proiectare, execuție, atingerea parametrilor
proiectați.

1.8. Ciclul de viaţă al unui obiectiv de investiţii


a) Apariţia necesităţii unei investiţii
b) Fundamentarea necesităţii noii investiţii
c) Adoptarea deciziei de a investi
d) Elaborarea documentaţiilor tehnico-economice
e) Atingerea parametrilor proiectaţi
f) Punerea în funcţiune a investiţiei Recepţia lucrărilor de către beneficiar
g) Realizarea lucrărilor de investiţii
h) Aprobarea doc. tehnico-economice Deschiderea finanţării lucrărilor de investiţii
i) Funcţionarea noului obiectiv în regim normal
j) Scoaterea din funcţiune a obiectivului

1.9. Participanții la realizarea proiectelor de investiții


BENEFICIARUL
- Cunoaşte necesitatea investiţiei şi solicită fonduri pentru realizarea acesteia
- Răspunde de utilizarea judicioasă a fondurilor alocate
- Este factor decizional în materie de investiţii – determină priorităţile în repartizarea
învestiţiilor şi eşalonarea execuţiei în timp
- Determină mărimea obiectivului de investiţii şi stabileşte structura lucrărilor
PROIECTANTUL
- Concepe obiectivul de investiţii, de la definirea principiilor de funcţionare a acestuia până la
elaborarea documentaţiilor tehnico-economice
- Stabileşte profilul viitorului obiectiv, principiile sale de funcţionare, modul de executie,
utilajele, instalaţiiie tehnologice, obiectivele de construcţii, amplasamentul şi mărimea
teritoriului afectat noului obiectiv, precum şi celelalte elemente necesare pentru execuţia
investiţiei

7
- Stabileşte locul tuturor clădirilor, construcţiilor speciale şi utilajelor, instalaţiilor tehnico-
sanitare, obiectivelor cu caracter social, etc.

PROIECTAREA poate fi de 2 feluri:

 PROIECTAREA TEHNOLOGICĂ - se concretizează în obiective de investiţii de înalt


nivel tehnic, cărora le este proprie o eficienţă economică sporită
- urmăreşte realizarea a două deziderate: obţinerea unei economii de muncă socială cât
mai mare şi punerea în valoare a resurselor
 PROIECTAREA CONSTRUCŢIILOR - cerinţa de bază care trebuie respectată este
cheltuirea unor fonduri minime

Pentru obţinerea unei eficienţe economice cât mai ridicate, în faza de proiectare tehnologică
trebuie avute în vedere următoarele aspecte:

 Introducerea în proiecte a soluţiilor şi proceselor tehnologice cele mai moderne;


 Crearea şi punerea în funcţiune a acelor utilaje tehnologice capabile să funcţioneze cu
parametri ridicaţi, compatibili cu nivelul atins de tehnica mondială;
 Proiectarea de utilaje şi instalaţii cu gabarit şi greutate redusă;
 Prevederea în proiectul noului obiectiv, a utilajelor cu o productivitate ridicată;
 Proiectarea de utilaje care asigură un consum redus de materii prime şi materiale, în
acelaşi volum de producţie.
 Adoptarea acelor soluţii tehnologice care prevăd folosirea raţională a resurselor
energetice.
 Proiectarea noilor investiţii ţinând seama de necesitatea reducerii la minimul necesar a
cheltuielilor.
 Participanții la realizarea proiectelor de investiții
 Includerea în proiectele de investiţii a acelor utilaje, prin care se realizează produse cu
caracteristici superioare;
 Proiectarea utilajelor caracterizate prin siguranţă în funcţionare, durabilitate.
 Includerea în proiecte a pieselor, subansamblurilor şi chiar a utilajelor tipizate şi
standardizate, care sunt uşor de produs, au performanţe testate, sunt interschimbabile.
 Introducerea în proiecte a acelor utilaje care, respectând condiţiile de mai sus, necesită
cheltuieli minime pentru achiziţionarea şi montarea lor, pentru exploatare şi intretinere.
 Dimensionarea optimă a capacităţilor de producţie.
 Elaborarea proiectelor de execuţie a noilor investiţii pe baza celor mai raţionale metode
de organizare a procesului de producţie.

Pentru realizarea clădirilor şi construcţiilor speciale cu cheltuirea unor fonduri minime


proiectarea trebuie făcută ţinând cont de:

 Reducerea suprafeţelor construite, prin dimensionarea strictă a clădirilor şi construcţiilor


speciale în funcţie de noile capacităţi de producţie.

8
 Economia de teren ocupat cu construcţiile, prin analiza minuţioasă a posibilităţilor de
realizare.
 Concentrarea activităţilor într-un număr cât mai mic de clădiri.
 Realizarea construcţiilor acordându-se prioritate elementului funcţional.
 Proiectarea unor finisaje simple, necostisitoare.
 Necesitatea unei analize temeinice în cazul construirii obiectivelor administrative şi a
celor cu caracter auxiliar, căutându-se renunţarea la unele dintre ele care nu sunt de
strictă necesitate.
 Reducerea pe cât posibil a spaţiilor de circulaţie din interiorul clădirilor, pentru
diminuarea cheltuielilor.
 Proiectarea clădirilor având în vedere consumuri minime de materiale de construcţii
 Folosirea proiectelor tip, ceea ce permite obţinerea de economii atât în faza de proiectare,
cât şi în procesul de execuţie a construcţiilor.
 Reducerea ponderii clădirilor în ansamblul investiţiilor.
 Eşalonarea judicioasă a investiţiilor.
 Asigurarea asistenţei tehnice necesare pentru soluţiile alese.
EXECUTANTUL - Este agentul economic, persoană juridică (indiferent de forma de
organizare sau de constituire a capitalului social) care, având capacitatea de a materializa
conţinutul documentaţiei de proiectare, execută, la comanda beneficiarului (în urma atribuirii
contractului de execuţie a lucrării scoase la licitaţie), lucrările de construcţii-montaj.

Pentru realizarea clădirilor şi construcţiilor speciale cu eficienţă economică a investiţiei cât


mai ridicată construcţiile trebuie executate ţinând cont de:

 Reducerea duratei de execuţie a lucrărilor pe şantiere;


 Reducerea dispersării frontului de lucrări (concentrarea activităţii pe un număr mai redus
de şantiere) are drept consecinţă executarea mai rapidă a unor obiective de investiţii şi
grăbirea punerii lor în funcţiune.
 Reducerea cheltuielilor de organizare a şantierelor contribuie direct la ieftinirea
investiţiilor.
 Îmbunătăţirea organizării muncii şi a proceselor de execuţie, introducerea metodelor
moderne de management.
 Îmbunătăţirea proiectelor de execuţie, cu acordul proiectanţilor, are menirea să sporească
performanţele noii investiţii.
 Înlocuirea materialelor scumpe, prevăzute în proiecte, cu altele mai ieftine.

CAPITOLUL II PERFORMANTA PROIECTELOR DE INVESTITII


2.1. Concept
Termenul „performanţă” poate fi definit diferit, în funcţie de subiectul la care se raportează: - -- -
- performanță, rezultat (deosebit de bun) obținut de cineva într-o întrecere sportivă; p. ext.
realizare deosebită într-un domeniu de activitate;
9
- cel mai bun rezultat obținut de un sistem tehnic, de o mașină, de un aparat etc. (despre un
sistem, un aparat, o maşină) susceptibil de un randament ridicat; (despre un produs) foarte
competitiv. (DEX 2009).

2.2. Factorii care impun performanta


1. Concurenţa
2. Criza
3. Motivarea
4. Nivelul de educaţie şi de pregătire profesională
5. Cercetarea ştiinţifică şi inovarea

Concurenţa (competiţia) reprezinta principalul factor de stimulare a performanţei în toate


domeniile de activitate

Beneficii ale concurenţei:

 în zona administraţiei publice, performanţa se concretizează prin:


- asigurarea celui mai bun mod de alocare a resurselor,
- optimizarea gradului de valorificare a acestora,
- sporirea beneficiilor în folosul populaţiei şi comunităţii prin utilizarea eficientă a banului
public,
- îmbunătăţirea calităţii şi diversificarea serviciilor publice
 în zona privată, concurenţa determină agenţii economici să pună accent pe îmbunătăţirea
performanţelor în satisfacerea cerinţelor şi aşteptărilor pieţei.

Fiecare agent economic se află într-o competiţie permanentă pentru: câştigarea clientelei, prin
ofertă de bunuri şi servicii mai performante la preţuri accesibile si a aduce plus-valoare firmei,
comunităţii şi mediului de afaceri din care aceasta face parte.

In contextul relaţiilor interumane, concurenţa duce la aşezarea fiecărui individ acolo unde merită.

Criza - impune alocarea eficientă a resurselor, salubrizează viaţa economică şi socială de cei
lipsiţi de performanţă, impune crearea unei scări a valorilor pe baza competenţei, moralităţii,
eticii.

Ieşirea din criză se poate face numai prin performanţă, prin promovarea şi susţinerea
acelor domenii care au şansă de supravieţuire şi care trebuie identificate şi susţinute prin
educaţie, cercetare şi din punct de vedere financiar.

Efecte negative ale crizei:

 în zona economică, se manifestă prin crearea unor bariere la intrare pe piaţă si diminuarea
calităţii, a costurilor şi preţurilor, influenţând negativ regulile concurenţei şi competiţiei
 în zona socială, se manifestă prin: amplificarea corupţiei, stagnarea creşterii demografice,
creşterea mortalităţii şi a morbidităţii, reducerea speranţei de viaţă.
10
Efecte pozitive ale crizei:

 în zona economică poate duce la concentrarea pieţei, a agenţilor economici prin reducerea
lanţului comercial de la producţie la cumpărătorul final conducând în mod natural la reducerea
costurilor unitare, la diferenţierea ofertei şi uneori la reducerea preţurilor de vânzare,
avantajarea cumpărătorilor, stimularea progresului general, stimularea agenților economici la
iniţiativă, creativitate şi inovare, la găsirea unor soluţii mai bune pentru utilizarea resurselor.
 în zona administraţiei publice şi a instituţiilor deconcentrate poate duce la diminuarea
politizării şi la promovarea personalului pe principii de competenţă.

În concluzie:

- Numai prin performanţă şi calitate companiile vor crea plus-valoare pentru asigurarea
conservării sau dezvoltării afacerii respective în condiţii de criză.
- Criza impune statului ca prin instituţiile sale să fie un garant al performanţei, moralităţii şi
eticii în toate domeniile vieţii.

Motivarea personalului reprezinta un instrument cheie pentru obtinerea performantei.

Motivarea este de doua feluri:

1. Financiare
2. Non – financiara – Respectul societatii, al breslei si al institutiei, Premierea meritelor,
Respectul colegilor, Respectul managerilor, Existenta unui sistem de evaluare unitar, bazat
pe criterii obiective.

Factorii care diminuează motivarea:

- ambiguitatea, când nu ştii unde trebuie sa ajungi şi ce se aşteaptă de la tine (apare în lipsa unor
obiective clare şi a unor proceduri de lucru bine gândite şi elaborate);
- necorelarea între performanţă şi recompensă;
- salarizarea (inclusiv bonusuri şi alte beneficii) insuficientă;

Nivelul de educatie si de pregatire profesionala este esential pentru eficienta agentilor economici,
pentru atragerea investitorilor, angajarea in activitatie economice si sociale..

2.3. Performanta
Performanţa reprezintă acel nivel al rezultatelor care satisfac, în timp şi spaţiu, concomitent
societatea/antreprenorul, cât şi pe cei angajaţi (desemnaţi) să producă rezultate dorite,
prestabilite.

Practic, performanţa reprezintă rezultate sustenabile indiferent de ce natură (economice,


financiare, tehnice, sociale), iar mărimea rezultatelor măsoară nivelul performanţei.

11
Criterii de evaluare a performanţei

Pentru a se putea evalua performanţa este necesar să fie stabilite o serie de criterii generale pe
domenii (educaţie, sănătate, agricultură, construcţii, etc.) şi pe categorii de instituţii, criterii care
să fie adoptate ca standarde de performanţă.

Criterii generale de evaluare a performantei: Interesul national, Vocatia nationala, Aptitudine,


Competenta, Echitate sociala, Integritate morala, Respectarea legii, Calitate, Siguranta si
securitate nationala.

Interesul national reprezinta preocuparea permanentă a ţării de a fi pe o traiectorie economico-


financiară-socială-culturală din a cărei evoluţie să câştige toţi cetăţenii, atât generaţiile prezente
cât şi generaţiile viitoare, respectând generaţiile trecute.

Vocatia nationala reprezinta criteriul care ar trebui să stea la baza auditării în toate domeniile, a
politicilor, programelor de dezvoltare a proiectelor, dar şi la elaborarea strategiilor de dezvoltare
a comunităţilor şi a ţării. Vocație este o aptitudine deosebită pentru o anumită artă sau ştiinţă;
predispoziţie înclinaţie, chemare pentru un anumit domeniu de activitate, pentru o anumită
profesiune, pentru un anumit mod de viaţă etc.

Aptitudine reprezinta criteriul care ar trebui luat în considerare în procesul de audit al


performanţelor individuale în toate domeniile. Aptitudinea este o însuşire psihică individuală
care condiţionează îndeplinirea în bune condiţii a unei munci, a unei acţiuni; aplicaţie, înclinaţie,
dar.

Competenta este un criteriu care trebuie să stea la baza auditului tuturor instituţiilor publice şi
private care oferă servicii şi produse populaţiei, dar şi la nivel individual în toate domeniile de
activitate. Competența reprezinta capacitatea cuiva de a se pronunţa asupra unui lucru, pe
temeiul unei cunoaşteri adânci a problemei în discuţie; capacitatea unei autorităţi, a unui
funcţionar etc. de a exercita anumite atribuţii.

Echitatea socială – poate fi asociată, accesului egal la libertățile, drepturile și oportunitățile


oferite de societate dublate de o asumare a unor responsabilități față de cei mai defavorizați
oameni din societate.

Integritate morală – acest criteriu trebuie să stea la baza auditării tuturor instituţiilor publice şi
private care furnizează servicii şi produse populaţiei, dar şi la nivel individual în toate domeniile
de activitate. Integritate morală reprezinta acea capacitate psihică şi intelectuală de a fi
incoruptibil din punct de vedere al cinstei, să demonstrezi în orice situaţie şi oricând probitate
morală şi obiectivitate.

Respectarea legii - acest criteriu ce trebuie să stea la baza auditării tuturor instituţiilor publice şi
private care furnizează servicii şi produse populaţiei, a politicilor, programelor de dezvoltare a
proiectelor, dar şi la nivel individual în toate domeniile de activitate.

12
Calitatea - criteriu ce trebuie să stea la baza auditării activităţii tuturor instituţiilor publice şi
private care furnizează servicii şi produse populaţiei precum şi a produselor şi serviciilor
acestora. Calitate = 1. totalitatea însușirilor și laturilor esențiale în virtutea cărora un lucru este
ceea ce este, deosebindu-se de celelalte lucruri. 2. însușire (bună sau rea), fel de a fi (bun sau
rău); p. restr. caracteristică pozitivă, însușire bună (DEX 2009).

Calitatea este un concept complex şi dinamic care implică exigenţe multidisciplinare: inginerie,
socio-economice, juridice, estetice, mediu, management etc. care se măsoară prin gradul de
utilitate şi eficienţă pe care îl asigură produsul/serviciul sau activitatea unei instituţii
beneficiarilor direcţi sau indirecţi în timp şi spaţiu.

In domeniul calităţii au fost adoptate următoarele standarde:

- ISO 9001 - Sistem de management al calităţii;


- ISO 14001 - Sistem de management de mediu;
- ISO 27001 - Standard pentru securitatea informaţiei;
- ISO 17025 - Standard pentru acreditare laboratoare;
- SA 8000 - Standard pentru responsabilitate socială;
- OHSAS 18001 - Sănătate şi securitate ocupaţională

In domeniul construcţiilor, criteriul calitate poate fi exprimat prin următoarele criterii specifice:

- rezistenţă şi stabilitate;
- siguranţă în exploatare;
- siguranţă la foc;
- igienă, sănătatea oamenilor, refacerea şi protecţia mediului; izolaţia termică, hidrofugă şi
economie de energie;
- protecţia împotriva zgomotului;
- economicitatea;
- eco-eficiența;
- confortul şi estetica.

Siguranţa şi securitatea naţională - asigurarea în permanenţă a calităţii vieţii, a climatului de


pace, linişte şi încredere faţă de orice riscuri şi ameninţări, a stabilităţii politice, economice,
financiare, sociale şi de mediu pentru toţi cetăţenii de pe teritoriul ţării în condiţiile create de
cadrul Unionii Europene.

1) Menţinerea în permanenţă a calităţii vieţii impune asigurarea următoarelor condiţii:


- condiţii de calitate privind locuirea: acces la apă, canalizare, energie electrică;
- reducerea poluării;
- acces la infrastructura de transport şi telecomunicaţii;
- asigurarea serviciilor publice: sănătate, educaţie, asigurări, financiar-bancare şi cult;
- rezolvarea crizei spaţiului urban prin realizarea unei structuri urbane flexibile,
capabilă să răspundă unor reformulări complexe.

13
2) Asigurarea şi menţinerea securităţii habitatelor umane faţă de riscurile naturale şi
antropice impune respectarea următoarelor cerinţe:
- autorizarea executării construcţiilor în zonele expuse la riscuri naturale (alunecări de
teren, inundaţii) şi tehnologice, precum şi în zonele de servitute şi de protecţie ale
sistemelor de alimentare cu energie electrică, conductelor de gaze, apă, canalizare,
căilor de comunicaţie şi a altor lucrări de infrastructură trebuie să se realizeze în
condiţiile respectării prevederilor legii;
- atragerea în zona vetrelor de sat a gospodăriilor răspândite pe terenuri silvice sau
accidentale;
- refacerea ecologică a habitatelor umane afectate de alunecări de teren, de inundaţii şi
de poluare cu hidrocarburi
- limitarea densităţii şi înălţimii construcţiilor în zonele vulnerabile la seism;
- realizarea hărţilor de zonare a perioadei de vibraţie a pământului specifică fiecărei
localităţi, în vederea calculului structurii de rezistentă la acţiunea seis-mică şi
dimensionarea corectă a elementelor de rezistenţă;
- reactualizarea standardelor româneşti privind încărcările din zăpadă, vânt,
temperatură, ploi;
- urmărirea comportării în timp şi exploatare în siguranţă a barajelor, a lacurilor de
acumulare şi a altor lucrări hidrotehnice, în vederea exploatării în siguranţă a
acestora.
3) Reconstrucţia ecologică şi protecţia capitalului natural impune următoarele:
- refacerea prin lucrări de artă şi inginereşti a malurilor râurilor;
- refacerea şi dezvoltarea lucrărilor de îmbunătăţiri funciare: îndiguiri, canale de
irigaţii, combaterea eroziunii solurilor şi a alunecărilor de teren;
- stabilizarea malurilor a pantelor şi a versanţilor.

CAPITOLUL III – TEHNICI SI INDICATORI DE EVALUARE A


PERFORMANTEI
Performanţele proiectelor de investiţii reprezintă acel nivel al rezultatelor tehnice,
economico-sociale şi financiare pe care le poate genera un activ pe perioada exploatării,
funcţionării sau pe durata de viaţă, rezultate care satisfac investitorii şi/sau beneficiarii
investiţiei.

Evaluarea performanţei proiectelor stă la baza luării deciziei privind realizarea sau nu a
investiţiei prin analiza următoarelor aspecte:

- durata de recuperare a capitalului investit;


- rentabilitatea;
- valoarea investiţiilor pentru protecţia mediului (nu aduc valoare, presupun o creştere a
valorii investiţiei şi a duratei de recuperare a capitalului investit);
- costurile de reconstrucţie a mediului afectat de investiţie;
- durata de aducere a mediului la starea naturală după închiderea investiţiei;
14
- interesul naţional;
- sustenabilitatea;
- siguranţa şi securitatea naţională.

3.1. Evaluarea tehnica


1) Evaluarea performanţelor echipamentelor şi a utilajelor aferente proiectelor de investiţii –
randament, consum de utilităţi, gabarit, calităţi ergonomice, fiabilitate, mentenanţă
2) Evaluarea performanţelor procesului tehnologic - gradul de automatizare a diverselor
operaţii, durata ciclului de fabricaţie, productivitatea muncii, siguranţa şi securitatea în
exploatare, calitatea produselor finite, mărimea cheltuielilor de întreţinere, flexibilitatea
procesului tehnologic pentru a răspunde evoluţiei cererii
3) Performanţele clădirilor/construcţiilor inginereşti se apreciază pe baza unor indicatori
care vizează - calitatea (rezistenţă şi stabilitate, siguranţa la foc, igiena, sănătatea
oamenilor, economia de energie, izolaţia termică, hidrofugă şi fonică), economicitate
(durata de execuţie, productivitatea muncii în execuţie, consumul de energie şi materiale,
POT, SU), confortul şi estetica, flexibilitatea (posibilitatea de adaptare la noi cerinţe de
exploatare - schimbarea destinaţiei)
4) Performanţele terenurilor se apreciază în funcţie de destinaţie - destinaţie agricolă - se
evaluează capacitatea productivă a terenurilor pe baza indicatorilor de bonitare, destinaţie
construcţii - evaluarea se bazează pe următorii parametri: accesul la utilităţi şi
infrastructura de transport, deschiderea parcelei la drumul de acces, clima, poluarea,
caracteristicile topografice ale terenului, vegetaţia, zona seismică, peisajul, vecinii.

3.2. Evaluare economico-sociala


Evaluarea economico-socială - este cea mai complexă şi completă evaluare a unui proiect de
investiţii.

Tehnica utilizată este Analiza Cost-Beneficiu (ACB) = analiza complexă a costurilor şi


beneficiilor pe care le generează în prezent şi viitor un proiect de investiţii publice.

Trăsăturile ACB:

- Beneficiul este definit ca orice câştig în bunăstarea umană, iar costul este definit ca o pierdere
în bunăstare;
- Câştigul în bunăstare (beneficiul) reprezintă costul pe care un individ este dispus să-l
plătească pentru a-şi asigura câştigul în bunăstare, sau mărimea compensaţiei pe care este
dispus să o accepte pentru a nu avea un câştig în bunăstare;
- Pierderea în bunăstare reprezintă costul pe care un individ este dispus să-l accepte pentru a
tolera o pierdere, sau mărimea costului pentru a preveni o pierdere;

3.3. Etapele Analizei Cost-Beneficiu


1) Analiza bazei de date
2) Evaluarea veniturilor şi cheltuielilor de investiţii şi exploatare pe baza documentaţiei
tehnice, a studiilor de piaţă, a condiţiilor de finanţare şi a asistenţei financiare
15
3) Stabilirea ratei de actualizare
4) Analiza financiară
5) Analiza economică
6) Analiza multicriterială
7) Analiza de risc

Analiza bazei de date

Baza de date furnizează informaţii complexe şi complete care ajută la identificarea,


cuantificarea şi monetizarea externalităţilor şi beneficiarilor direcţi şi indirecţi ai investiţiei,
identificarea şi evaluarea riscurilor şi pentru evaluarea multicriterială.

Analiza bazei de date trebuie să ofere răspunsuri clare la o serie de întrebări privind
amplasamentul investiţiei, resursele necesare, oportunitatea investiţiei, facilităţile oferite de
comunitate, încadrarea investiţiei în opţiunile sociale economice şi de mediu ale comunităţii,
lipsurile şi nevoile locale pe care le acoperă investiţia.

Evaluarea veniturilor şi cheltuielilor de investiţii şi exploatare

Veniturile şi cheltuielile de investiţii şi exploatare trebuie determinate pentru minim trei


variante de proiecte

 varianta fără proiect


 varianta cu proiect, cu cheltuieli de investiţii mici, (varianta medie)
 varianta cu proiect cu cheltuieli de investiţii mari, (varianta maximă)

Cheltuieli de investiţii:

- costuri de capital - costul investiţiei şi costul capitalului împrumutat


- costuri de operare şi întreţinere şi costuri de înlocuire - costuri post investiţionale care
trebuie calculate pentru întreaga durată de viaţă a investiţiei varianta cu proiect si
varianta fără proiect

Stabilirea ratei de actualizare

În general, rata de actualizare se stabileşte la un nivel egal cu nivelul ratei dobânzii aferente
investiţiilor fără risc (bonuri de trezorerie).

 rată de actualizare prea mare - se acordă o atenţie mică viitorului


 rată de actualizare prea mică - se acordă o atenţie mare viitorului

Analiza financiară

Analiza financiară se realizează pentru a evalua capacitatea investiţiei de a-şi acoperi din
propriile venituri cheltuielile de exploatare, cele legate de costul capitalului şi investiţie.

16
Indicatori de performanţă financiară:

 Fluxul de numerar
 Venitul net actualizat (VNA)
 Rata internă de rentabilitate (RIRF)

 fluxul de numerar, se determină ca diferenţă între veniturile totale anuale şi cheltuielile anuale de
exploatare şi investiţii şi cele legate de costul capitalului.
Fh=Vh - )Ch + Ih)

în care:

Fh – fluxul de numerar;

Vh – venitul anual;

Ch – cheltuielile anuale (inclusiv costul capitalului);

Ih – investiţia anuală.

 Venitul net actualizat (VNA)


- se determină ca diferenţă între veniturile totale anuale actualizate şi cheltuielile totale de
exploatare şi de investiţii şi cele legate de costul capitalului actualizate;
- exprimă valoarea actuală a fluxului de numerar pe parcursul execuţiei şi exploatării
investiţiei.
- Pentru ca un proiect de investiţii să fie acceptat: VNA>0;
- Nu toate investiţiile pot să-şi asigure din venituri cheltuielile. Decizia de acceptare sau nu a
proiectului în cazul în care VNA 0 va fi luată în funcţie de analiza economică.
𝒅+∆
𝟏
VNA= ∑𝒅+∆
𝒉=𝟏 𝐕𝐡 − ∑ (𝑰𝒉 + 𝑪𝒉)𝒙
𝒉=𝟏 (𝟏+𝒂) 𝒉

în care:

d – durata de execuţie;

h – durata de funcţionare;

- durata de exploatare;

Vh – venitul anual;

a – rata de actualizare;

Ih – costurile anuale ale investiţiei;

Ch – costuri anuale postinvestiţionale.

17
 Rata internă de rentabilitate financiară a investiţiei (RIRF) măsoară capacitatea investiţiei de a
suporta costurile de investiţie şi exploatare şi se determină cu relaţia:
𝑽𝑵𝑨+
𝑹𝑰𝑹𝑭 = 𝒂𝒎𝒊𝒏 + (𝒂𝒎𝒂𝒙 − 𝒂𝒎𝒊𝒏)𝒙
𝑽𝑵𝑨+ + |𝑽𝑵𝑨− |

în care:

amin, amax – rate de actualizare minime şi maxime;

VNA+ = VNA aferent amin;

VNA- = VNA aferent amax.

Analiza economică

Analiza este necesară pentru susţinerea proiectului pe baza aportului său la creşterea
bunăstării unei comunităţi şi/sau regiuni, deoarece nu întotdeauna analiza financiară este
favorabilă execuţiei proiectului de investiţie.

În analiza economică se au în vedere externalităţile pozitive aduse de proiect pentru


comunitate, nu numai pentru beneficiarul proiectului, prin prisma aspectelor de ordin social,
ecologic, economic.

Analiza economică se desfăşoară în 4 faze:

Faza 1 - Corecţiile fiscale


Faza 2 - Identificarea, cuantificarea şi monetizarea externalităţilor
Faza 3 - Conversia factorilor de piaţă în preţuri contabile
Faza 4 - Calculul indicatorilor

Analiza multicriterială
Rolul analizei este acela de a completa analiza financiară şi cea economică cu o serie de
obiective cum ar fi:
- echitatea între generaţii şi în interiorul aceleiaşi generaţii,
- protecţia mediului
- identificarea câştigătorilor şi perdanţilor afectaţi de proiect.

Etapele analizei multicriteriale sunt următoarele:

a. exprimarea obiectivelor în variabile măsurabile şi ponderarea obiectivelor cu ponderi


între 0 şi 1 după importanţa lor relativă;
b. identificarea criteriilor de apreciere care pot fi priorităţi, efecte şi stabilirea scorurilor
(preferinţelor) aferente fiecărui criteriu;
c. evaluarea impactului - efectele produse de obiective în funcţie de criteriile stabilite.

18
Analiza de risc

Obiectivul acestei analize este de a identifica riscurile majore şi probabilitatea producerii


lor, pentru a evalua gradul de incertitudine care ar afecta indicatorii financiari ai proiectului.

Pentru evaluarea riscului se impune mai întâi evaluarea senzitivităţii proiectului la o serie
de factori exogeni şi endogeni în vederea testării impactului asupra evoluţiei indicatorilor
financiari.

Factori de risc

 subevaluarea costurilor de investiţii


 supraevaluarea veniturilor
 modificarea costurilor de exploatare
 întârzieri de execuţie, etc.

3.4. Evaluarea financiara


Scopul evaluării financiare este acela de a estima rezultatele financiare ale proiectului de
investiţii.

Tehnica utilizată este cea a Băncii Internaţionale de Reconstrucţie şi Dezvoltare (BIRD).

Evaluarea trebuie făcută pe minim două variante de proiect care diferă prin soluţii tehnice.

Analiza este specifică proiectelor de investiţii private, finanţate din surse private sau din
credite bancare cu garanţia statului (guvernamentale).

a) Raportul dintre venituri şi cheltuieli (poate fi asimilat cu raportul beneficiu/cost făcând


abstracţie însă de orice externalitate pe care o generează investiţia).
Indicatorul se calculează ca raport între suma veniturilor încasate şi suma cheltuielilor de
investiţii şi producţie care se fac pe parcursul funcţionării investiţiei.
Pentru ca proiectul să fie acceptat, indicatorul trebuie să fie >1.
Raportul reprezintă capacitatea investiţiei de a recupera integral cheltuielile legate de
investiţie şi de a produce profit.
1
∑𝑑+∆
ℎ=1 𝑉ℎ𝑥 (1 + 𝑎)ℎ
𝑅=
1
∑𝑑+∆
ℎ=1(𝐼ℎ + 𝐶ℎ)𝑥 (1 + 𝑎)ℎ

în care:
d – durata de execuţie;
h – durata de funcţionare;
∆- durata de exploatare;
Vh – venitul anual;
a – rata de actualizare;
Ih – costurile anuale ale investiţiei

19
Ch – costuri anuale postinvestiţionale.
b) Fluxul de numerar (cash-flow)
Indicatorul se calculează la fel ca la ACB şi arată capacitatea investiţiei de a acoperi
cheltuielile de exploatare şi de autofinanţare a ciclului de producţie, de dezvoltare a afacerii
şi costurile legate de capitalul investit.
Pe parcursul execuţiei investiţiei indicatorul poate înregistra valori negative ca urmare a
costurilor legate de execuţie.
c) Venitul net actualizat (VNA)
Formula de calcul al indicatorului şi semnificaţia este aceeaşi ca la ACB.
VNA > 0 pentru ca proiectul să fie acceptat.
d) Rata internă de rentabilitate economică (financiară) a investiţiei
Calculul şi semnificaţia indicatorului este acelaşi ca la ACB.
Pentru ca proiectul să fie acceptat valoarea raportului trebuie să fie mai mare decât costul
creditului.
e) Pragul de rentabilitate (PR)
Se calculează ca raport dintre cheltuielile fixe anuale şi diferenţa dintre veniturile anuale şi
cheltuielile variabile.
Arată nivelul anual de folosire a capacităţii de producţie la care veniturile sunt egale cu
cheltuielile (profit=0)
𝐶𝐹
𝑃𝑅 = 𝑉−𝐶𝑉 𝑋100
Pentru a obţine profit şi pentru a recupera cheltuielile de investiţie şi producţie investiţia
trebuie să fie folosită la o capacitate mai mare decât pragul de rentabilitate.
f) Senzitivitatea, incertitudinea şi riscul.
Modul de calcul este la fel ca la ACB.

CAPITOLUL IV - AUDITUL PERFORMANŢEI PROIECTELOR DE


INVESTIŢII ÎN ACTIVE CORPORALE
Auditul unui proiect reprezintă o examinare clară, imparţială şi în detaliu a
managementului, bugetului, gradului de realizare a obiectivelor şi sustenabilităţii proiectului, în
vederea stabilirii nivelul de performanţă al proiectului, identificării cauzelor nerealizării
rezultatelor propuse şi face recomandări / oferă soluţii în vederea creşterii nivelului de
performanţă.

•Importanţa care trebuie acordată auditului performanţei proiectelor de investiţii în active


corporale rezidă din următoarele cOsiderente:

- investiţiile de acest tip nu pot fi testate înainte de a fi date în exploatare, aşa cum pot
fi testate echipamentele, maşinile, utilajele
- sunt proiecte unicat, chiar dacă au aceeaşi destinaţie, capacitate, dotări;
- sunt proiecte complexe datorită mulţimii specialiştilor implicaţi în realizarea
proiectului şi mărimii sau importanţei lui;

20
Riscurile la care sunt supuse majoritatea proiectelor de investiţii sunt determinate în
principal de următoarele cauze:
- lipsa bazelor de date: ideea proiectului este acceptată fără a avea suficiente informaţii
şi date despre amplasament (date geologice, hidrologice, arheologice, seismologice,
pedologice şi cele legate de biodiversitate, poluare şi de resursele locale).
- lipsa datelor poate determina abandonarea proiectului fiindcă nu mai poate fi adaptat
sau modificat, fie nu-şi atinge scopul, depăşeşte bugetul şi timpul alocat.

4.1. Indicatori de măsurare a performanţei după faza de concepere


Indicatorii de măsurare a performanţei după faza de concepere trebuie să cuantifice nivelul
de performanţa a proiectului din punct de vedere tehnic, economico-social, financiar şi al
sustenabilităţii.

Pentru evaluarea performanţei conceperii şi managementului proiectului se impune


examinarea următoarelor aspecte:

 Acurateţea informaţiilor utilizate în conceperea proiectului.


 Aprobarea şi avizarea proiectului
 Costurile proiectului
 Rezultatele proiectului.

4.2. Indicatori de măsurare a performanţei după implementare - la terminarea


lucrărilor
Indicatorii de performanţă la terminarea lucrărilor se stabilesc astfel încât să justifice eficienţa,
eficacitatea şi economicitatea cheltuirii banilor publici în execuţia proiectului.

Nivelul de eficienţă al execuţiei proiectului se măsoară prin nivelul cheltuielilor pe care


constructorul/proiectanţii/ consultanţii/dirigintele de şantier, trebuie să le suporte pentru ca
investiţia să funcţioneze aşa cum a fost aprobată de beneficiar, investitor şi finanţator. Cu cât
nivelul acestor cheltuieli şi termenele de remediere sunt mai mici, cu atât nivelul de performanţă
al execuţiei proiectului este mai ridicat.

Indicatorul de eficacitate, se calculează ca raport dintre valoarea cheltuielilor efectuate cu


execuţia şi valoarea cheltuielilor programate iniţial cu execuţia:

Economicitatea se obţine atunci când valoarea indicatorului este mai mică sau egală cu 1,
cauzele pot fi găsite atât la proiectare cât şi la execuţie, exemplu:

4.3. Indicatorii de măsurare a performanţei proiectelor după darea în


exploatare
Măsurarea nivelului de performanţă al proiectelor de investiţii în faza de exploatare se face prin
intermediul unor indicatori de performanţă stabiliţi în faza de aprobare a realizării investiţiei a
căror valori/nivele sunt planificaţi a se realiza pe parcursul exploatării.

21
Indicatorii de performanţă, prin mărimea lor, trebuie să surprindă modul în care investiţia
răspunde sau intenţionează să contribuie în viitor la îmbunătăţirea sau deteriorarea condiţiilor
economice, sociale şi de mediu ale comunităţii, zonei sau la nivel naţional, global după caz.

Indicatorii de performanţă pentru investiţiile din industrie trebuie să măsoare performanţă


investiţiei din punct de vedere economic, al sustenabilităţii, din punct de vedere social şi
financiar.

Indicatorii economici măsoară contribuţia investiţiei la starea economică la nivelul


comunităţii/regiunii/naţionali după caz.

Indicatorii sustenabilităţii măsoară contribuţia investiţiei la


menţinerea/refacerea/deteriorarea/ecosistemelor naturale, seminaturale şi antropice.

Indicatorii sociali măsoară aspecte legate de condiţiile de muncă, responsabilitatea investiţiei


faţă de societate, sănătatea şi siguranţa consumatorilor, informarea şi etichetarea produselor.

Indicatorii financiari cuantifică atât soliditatea investiţiei, cât şi succesul investiţiei pe piaţă în
condiţiile în care asistăm la prăbuşirea unor pieţe şi la evoluţii imprevizibile ale cursurilor
valutare.

Cei mai relevanţi indicatori de performanţă care măsoară soliditatea şi succesul investiţiei pe
piaţă sunt următorii: cifra de afaceri, gradul de îndatorare (efectul de levier), valoarea adăugată,
venitul pe acţiune, etc.

22