Sunteți pe pagina 1din 6

ORAȘUL MEU IDEAL

Sitișco Ghertruda

Anul III,Semianul B

2018-2019
ORAȘUL MEU IDEAL

Sitișco Ghertruda

Semian B

CUVINTE CHEIE: Urbanism,Istorie,Utopie,Oraș ideal, Amplasament, Populație, Zonă,


Divertisment, Transport, Societate.

Consider că orașul ideal nu este decât o construcție utopică sau un proiect foarte greu de
realizat. Un oraș ideal este vibrant, autentic, inclusiv sigur, rezistent și durabil. Așadar, o utopie este
un loc ori o stare de viață proiectată în viitor, întruchipând modelul unei ordini social politice și
religioase ideale, cu alte cuvinte, un model perfect.

Foarte important de menționat ca argument este faptul că nu orașul, ca locație de sine


stătătoare, va fi denumit ideal, ci acele persoane desemnate spre a-l popula vor face din acel loc
unul ideal. Ei vor fi guvernanți ,totodată vor inspira valori precum respectul, grijă, toleranță,
curățenia și nu în ultimul rând, iubirea.

În orice moment, "orașele ideale" erau proiectele societății viitorului. Acestea nu pot exista
fără a avea o bază istorică, de aceea am decis să încep cu o scurtă analiză a orașelor trecutului și
câteva exemple de orașe utopice.

În timp ce urbanismul de tip hippodamic , caracterizat prin claritate și simplitate, rămâne fidel
spiritului orașului grec, epoca elenistică se afirmă prin căutarea grandorii și monumentalitatii. Cea
mai mare parte a orașelor eleniste au fost implantate în situri ce permiteau realizarea unor trasee
ortogonale.

În marile principii ale urbanismului roman, totul se începea de la ritualul fondării orașelor,
apoi se trecea la plan care se caracteriză prin folosirea sistematică a traseului ortogonal.

În Renaștere, dacă urbanismul nu ignoră chestiunile de ordin practic, el era în căutarea unui
model de oraș ideal. Această epocă nu şi-a realizat idealul asupra proporţiilor, asupra centralităţîi,
asupra regularităţii datorită motivaţiilor susţinute în cursul anterior. Totuşi faţă de un oraş utopic,
oraşul ideal presupune întotdeauna un context dat. Oraşul ideal conţine intenţii care clarifică
raportul dintre conducătorului unei comunităţi şi membrii ei.
Idealurile urbane în secolele al XVII-lea și al XVIII-lea ale preocupării de ordin practice a
refuzululi gigandismului urban sunt: legislația regală, motivațiile puterii, imperativele circulației,
exigentile salubritățîi, circulația aerului, igienă urbană, dotările urbane. Estetică urbană constă
în regularitatea stazilor, traseul urban, unitatea arhitecturală a fațadelor, orașul și natură.

Eu cred că modelul orașului ideal se bazează pe termeni de tipologie, asemeni unui obiect cu
putere de exemplu în domeniul urbanismului. Regula principală după care mi-am formulat ideile
este conform modelelor de urbanism: progresist,culturalist și naturalist. Consider că metodă cea
mai rațională constă în studiul minuțios al acestora în scopul formării unei idei de ansamblu.

Ca exemplu în care se încadrează aceste 3 mari categorii, sunt proiectele de orașe utopice care
au atins punerea în aplicare, sunt: “orașul grădina” a lui Ebenezer Howard, „orașul regional” al lui
Patrick Geddes și al lui Lewis Mumford, monumentalismul lui Haussman, megalomania
totalitaristă a lui Hitler, Stalin, Mussolini și Franco. De asemenea, mai sunt și conceptele originale
generate de urbanismul modern: „orașul deschis” ( “anti-urban”) al lui Wright, „orașul linear” al lui
Soria, “orașul-radios” al lui Le Corbusier, care se leagă de tradiția orașului-grădina , cât și de cea a
orașului monumentelor și constituie versiunea modernizată și așezată pe verticală a falansterului.

Urbanistul englez Ebenezer Howard,în jurul anului 1898 a avut fantastică intuiție de a
propune o nouă formă de așezare urbană la care nimeni înaintea lui nu se gândise și care a influențat
mult gândirea urbanistică contemporană. Din analiză celor două fenomene, acela de suprapopulare a
orașelor industriale și acela de despopulare a provinciilor, Howard, a dedus că soluția problemelor
specifice orașului și exteriorului său trebuia să fie găsită în mod unitar. Această a făcut că Howard
să propună guvernului englez să realizeze așezări urbane noi, de interes regional, cumulând
avantajele legate de igienă cu cele de mediu ale așezărilor rurale, cu cele socio-culturale ale
orașului.

Acestei noi forme de așezare umană i s-a dat numele de „oraș-grădina” unde, așa cum a spus
de multe ori Howard, „urbanul și ruralul se unesc și din unirea lor se naște o nouă viață, o nouă
civilizație”.

Modelul progresist îl putem defini pornind de la lucrările lui Owen, Fourier, Cabet,
Richardson, Proudhon, care sunt foarte diferite, dar care au totuși aceeași concepție despre om și
despre rațiune, care le subîntinde și determină propunerile privitoare la oraș. Aceștia se înscriu pe
linia de gândire a raționalismului filosofiei luminilor: explicarea fenomenelor prin relația cauza-
efect, gândirea lor este orientate spre progres și viitor.
Modelul ideologic culturalist pleacă de la pierderea coeziunii culturale și are ca principali
reprezentanți pe August Welby, Northmore Pugin, John Ruskin, William Morris etc. Acești
gânditori sunt strâns legați de tradiția romantismului englez, iar ideea de baza este ca orașul pre-
industrial a reprezentat un moment excepțional al istoriei, iar realizarea individuală și înflorirea
culturii s-a făcut grație mediului urban.

Modelul naturalist american, care îi are că principali gânditori pe Thomas Jefferson și Henry
Adams nu depășește țărmurile Americii și poate fi considerat ca o varianta locală a modelului
culturalist, dar prezentând unele diferențe care, paradoxal, vor putea fi încadrate în linia de gândire
progresistă : spațial urban este liber, geometrizat și omogen, iar organicitatea și închiderea spațială
se regăsesc la nivelul edificiilor.

În imaginația mea, văd un oraș care are o combinație de istorie, o viață culturală vitală, este
prosperă, dotată cu trăsături fizice interesante, cum ar fi râuri mari, golfuri și porturi, lanțuri de
munte, cu cel puțîn un sezon cu un climat blând și confortabil. Visez că acest oraș să fie bine
gestionat și administrat, relativ curat și lipsit de congestie, oferind mobilitate, acces, capacitatea de a
se bucura în viața urbană.

Orașul pe care îl propun ca un oraș perfect,ar fi cât mai aproape de un oraș ecologic,acesta
prevede un raport între zona verde și cea construită,optim. Acesta o să respecte normele de poluare.

Amplasamentul. Acesta va fi construit într-o zona cât mai verde, foarte aproape de o pădure,
un lac sau râu, mare, aceasta pentru a oferi cetățenilor posibilitatea de a avea o sursă de apă potabilă
cât mai aproape de civilizație, într-o zona de munte, sau pe o câmpie cu o cotă mai ridicată, această
pentru a preveni inundațiile. Pe lângă faptul că ar deveni un punct de atracție turistică, această
poziție va oferi mereu venituri mai mari și mai multe locuri de muncă.

Populație. Orașul o să aibă o populație de aproximativ 500.000 de locuitori.

Nu mai puțîn importantă este etapă de zonificare a orașului în: zona “rezidențială”,zona
“industrială” și zona “administrativă”. Pentru realizarea acestora, arhitectura va juca un rol
definitoriu. Acestea vor fi realizate într-un stil modern și proiectate în așa fel încât să creeze un
echilibru vizual. Punctele de atracție (clădiri importante) se vor regăsi în centrul orașului. Nu mai
puțînă atenție voi acorda instituțiilor culturale și religioase: teatre, opere, muzee, biblioteci, biserici.
Sunt importante legături pietonale între zonele “rezidențiale” și centru, prin terase ,magazine ,baruri
etc. Instituții educaționale se vor situa la o mică distanță de locuințe, pentru a ajunge rapid.

Zona “rezidențială” se va organiza în: grupe de locuințe, cvartale, cartiere și sectoare, care vor
înlesni circulația, vor asigura condițiile de viață confortabile ,igienice ,agreabile și va permite
desfășurarea relațiilor dintre zona de locuit și celelalte zone. Cartierele vor fi delimitate de zone
plantate,care vor pătrunde cât mai mult zona această , că după modelul orașului “grădina”. Un
regim de înălțime optim, din punctul meu de vedere ar fi de 5-7 etaje ,pentru a nu crea o impresie de
masiv. Pentru a evita monotonia,este tratarea diferită a volumetriilor.

Zona “Industrială”, respectând principiul orașului ecologic, se va amplasa la extremitățile


orașului, pentru a diminua poluarea acestuia, dar să fie ușor de ajuns pentru personalul acestuia. În
preajma acestor zone va fi locuri pentru relaxare sau pauză de masă pentru muncitori,în acest fel va
delemita zona “industrială” de restul orașului.

Zona “administrativă”: instituții administrative, judacătorești ,primăria, consiliile orășenești,


bănci, poștă ,procuratura ,va fi în centrul orașului,fiind foarte importante și cerute de locuitori.

Divertisment. Orașul va avea multe zone verzi, parcuri, alee ,zone de relaxare. În parcuri
oamenii se vor relaxa, vor petrece timpul lor liber,va fi o zonă pentru jocuri interactive pentru orice
vârstă, o zonă amenajată special pentru grătare și pescuit,în apropierea unui lac, un spațiu amenajat
pentru copii ar trebui să fie nelipsit. Spații mari pustii în tot orașul, le voi transformă în locuri de
joacă pentru copii/adolescenți. Zona de divertisment al orașului meu ideal este variată și cuprinde
începând de la diferite terase și restaurante, ajungând până la grădina botanică și chiar un zoo.

Pentru nevoile electrice, aș sugera că orașul să aibă o centrală solară. Vor exista servicii de
colectare a deșeurilor solide, care vor împiedica acumularea gunoiului. Aproape totul va fi dus în
orașele din apropiere la fabricile de reciclare. Doresc ca întreaga canalizare, galeriile edilitare să fie
amplasate sub trotuare, deoarece în cazul în care vor fi necesare lucrări, consider că este mai ușor de
reamenajat trotuarul ulterior decât de readus asftaltul la nivelul inițial.

Transportul. Mijlocul de transport perfect pentru mine este metroul, este cel mai rapid, cel mai
comod și cel mai ușor accesibil. Acesetea vor fi trenuri electrice de mare viteză, ce se vor deplasa
prin tuneluri subterane sau parțial sub ori supraterane, având propriile căi de transport, sisteme de
control și semnalizare. Încă un mijloc de transport ar fi autobuzul,care se vor deplasa foarte rapid
dintr-un capăt în altul al orașului și care vor fi dotate cu:aer condiționat,internet,sisteme audio-
video.

Concluzie:

Nu putem crea un oraș “utopic”, considerat după planuri perfect, în care s-au luat în calcul
absolut toate necesitățile umane și să-l considerăm ideal. Orașul poate deveni ideal sau nu în timp,
deoarece civilizația care va evolua acolo îl va desăvârși. Conform legilor echilibrului dinamic și a
evoluției structurilor dissipative, orașele sunt considerate în același timp obiecte și subiecte ale
culturii și civilizației. Consider că perfecțiunea orașului depinde de omul însuși, adică în crearea
acestui oraș ar stă mai degrabă crearea societățîi ideali,care să fie capabilă la construirea unui oraș
ideal.

Sursele bibliografice:

1.Françoise Choay – Urbanismul.Utopii și realităţi, Ed. Paideia, București, 2002


2.Peter Hall – Orașele de mâine. O istorie intelectuală a urbanismului în sec. XX, Ed. All,
București, 1999
3.Jean-Louis Harouel – Istoria urbanismului, Ed. Meridiane, București, 2001