Crearea Centrelor Comunitare

pentru Copii ºi Familii

Ghid practic

Chiðinãu • EPIGRAF • 2006

CZU 37.018.1/.2
L 19

Este editată cu sprijinul UNICEF,

prin concursul Programului Educaţional Pas cu Pas.

Autori: Cassie Landers, Cornelia Cincilei, Liliana Calmaţui

Lector: Ala Rusnac

Machetare computerizată: Anatol Timotin, Veronica Mariţ
Coperta: Ştefan Eşanu

© 2006: UNICEF – pentru prezenta ediţie în limba română.

© 2006: Editura Epigraf – pregătire prepress.

Descrierea CIP a Camerei Naţionale a Cărţii

Landers, Cassie
Crearea Centrelor Comunitare pentru Copii şi Familii: ghid
practic/Cassie Landers, Cornelia Cincilei, Liliana Calmaţui. – Ch.:
Epigraf S.R.L., 2006 (F. E.-P. Tipogr. Centrală). – 80 p.
ISBN 978-9975-924-84-9
1000 ex.
37.018.1/.2

ISBN 978-9975-924-84-9
 Cuprins

CUVÂNT-ÎNAINTE ........................................................................... 4
I. INTRODUCERE ......................................................................... 5
II. RĂSPUNSURI NOI LA REALITĂŢI NOI .................................. 9
A. Provocare la schimbare .................................................................. 9
B. Iniţiative comunitare pentru susţinerea dezvoltării timpurii ......... 10
1. Programe de îngrijire a copilului în mediul de familie ....................... 11
2. Programe de pregătire preşcolară ....................................................... 13
3. Educaţia părinţilor şi iniţiativele de susţinere .................................... 16
4. Programe pentru taţi. Implicarea bărbaţilor în programe
pentru copii mici ............................................................................. 18
5. Centre de resurse pentru familii ........................................................ 20
III. CENTRE DE SUPORT FAMILIAL .......................................... 23
A. Modele de servicii comunitare ................................................... 23
1. Învăţarea timpurie şi pregătirea pentru şcoală ......................................25
2. Activităţi comune pentru părinţi şi copii .......................................... 28
3. Educaţia părinţilor .......................................................................... 29
4. Legăturile comunitare şi sistemul de referinţă comunitar..................32
B. Dezvoltarea şi mobilizarea comunitară ......................................... 33
1. Crearea viziunii ................................................................................. 36
2. Implementarea viziunii...................................................................... 38
3. Menţinerea viziunii ..............................................................................40
4. Campania de implicare comunitară .....................................................42
5. Evaluarea programului. Măsurarea impactului ........................ 44
IV. CENTRE COMUNITARE PENTRU COPII ŞI FAMILII ÎN
MOLDOVA ................................................................................ 46
1. Principii călăuzitoare în crearea serviciilor comunitare.......................46
2. Tipologia serviciilor oferite de Centrele Comunitare din Moldova ... 51
3. Monitorizarea şi evaluarea programelor.............................................54
V. ANEXE............. .................................................................................... 60

I. Introducere 3
 CUVÂNT-ÎNAINTE

Prezentul Ghid este rezultatul colaborării unor instituţii guvernamentale,

agenţii internaţionale, a reprezentanţelor acestora în Moldova şi a
organizaţiilor non-guvernamentale locale – Ministerului Educaţiei,
Tineretului şi Sportului, Ministerului Sănătăţii, UNICEF, UNESCO,
International Step by Step Association (ISSA), Programului Educaţional
Pas cu Pas. Scopul iniţiativei a fost de a crea modele fezabile de servicii
educaţionale pentru familii şi copiii de la 0 la 7 ani, în special pentru cei
care nu frecventează grădiniţele. Aceste modele vin să susţină comunităţile
din zona rurală în soluţionarea problemei golului informaţional şi a lipsei
de asistenţă pentru viitorii părinţi, familiile tinere şi copiii mici, problemă
ce are repercusiuni dramatice atât asupra fiecărei comunităţi în parte, cât şi
asupra societăţii în ansamblu.
Ghidul conţine sugestii practice pentru stabilirea serviciilor comunitare
în funcţie de necesităţile specifice ale comunităţilor prin mobilizarea resurselor
din comunitate. Deşi există mai multe modele de servicii de acest gen,
scopul tuturor este de a susţine familiile şi de a extinde cunoştinţele acestora,
a dezvolta abilităţile lor şi a îmbunătăţi practicile legate de dezvoltarea
timpurie a copiilor.
Prezenta lucrare oferă informaţii despre diverse servicii pentru familii
şi copiii mici care pot fi organizate la nivel de comunitate chiar în lipsa
unor instituţii educaţionale preşcolare. Se vor face, de asemenea, referinţe
la primele experienţe din Republica Moldova obţinute în cadrul proiectului
comun UNICEF/UNESCO/FISM, prin care au fost create 20 de Centre
Comunitare pentru Copii şi Familii în baza unor instituţii educaţionale şi
de sănătate existente – 19 grădiniţe de copii şi un centru de sănătate.
Sperăm că, echipaţi cu informaţiile oferite şi cu deprinderile dezvoltate
prin programele educaţionale comunitare, părinţii vor da dovadă de mai multă
încredere în forţele proprii atunci când se vor confrunta cu noi provocări de-a
lungul continuum-ului dezvoltativ pe care îl parcurge copilul, încurajaţi fiind
de conştiinţa reconfortantă a faptului cât de multe lucruri le fac deja corect
urmându-şi dorinţa de a-i da copilului un start reuşit în viaţă.

4
 I INTRODUCERE

În calitate de primi educatori ai propriului copil, părinţii au o

responsabilitate enormă. Anume influenţa lor va avea impactul cel mai
mare asupra copilului. În timp ce funcţia de părinte este una de importanţă
majoră, nimeni dintre noi nu urmează, de fapt, o instruire specială pentru
a putea exersa această funcţie. Iar pentru o bună performanţă, în orice
domeniu, avem nevoie de competenţe şi abilităţi. Deci, părinţii au nevoie
de sprijin pentru a deveni părinţi mai buni.

În Republica Moldova se înregistreazã o ratã înaltã a deceselor

perinatale, infantile şi materne
• în fiecare zi decedează 2 copii de până la un an;
• 200 de copii decedează în prima lună de viaţă din cauza anemiei severe
în timpul sarcinii.
Multe din aceste cazuri puteau fi evitate, ele fiind provocate de:
• nutriţia precară a viitoarelor mame, inclusiv deficitul de fier, acid folic,
iod;
• cunoştinţele limitate ale gravidelor privind semnele de pericol în timpul
sarcinii, care împiedică apelarea la timp la asistenţă medicală.

Din păcate, în condiţiile Moldovei, prea puţină atenţie se acordă

necesităţilor educaţionale ale părinţilor şi familiilor, mai ales la sate. Din
aceste motive ne confruntăm cu situaţii alarmante legate atât de sănătatea,
securitatea copiilor, cât şi de dezvoltarea lor cognitivă şi socioemoţională.
În acelaşi timp, odată cu închiderea multor grădiniţe, numărul serviciilor
educaţionale pentru copii s-au redus, iar multe dintre cele rămase au carenţe
din punctul de vedere al calităţii. Studiul întreprins de Guvernul Republicii
Moldova cu susţinerea UNICEF a demonstrat că „accesul la programe
educaţionale pentru copiii de la sate este mai restrâns faţă de oportunităţile
existente pentru copiii de la oraş. În localităţile urbane există instituţii preşcolare
în 99 de cazuri dintr-o sută, iar în cele rurale – în 84. În medie, 7 grădiniţe

I. Introducere 5
din zece au un regim continuu de activitate (94 la sută din mediul urban, 49
la sută din cel rural)”1.
Astfel, în multe localităţi rurale copiii sunt privaţi dublu – de un mediu
adecvat şi o susţinere competentă a dezvoltării lor în familii şi de accesul la
programe educaţionale formale. Nu în zadar Strategia de Creştere Economică şi
Reducere a Sărăciei (SCERS), documentul de bază adoptat de Guvern pentru
anii 2004-2006, şi Planul Naţional de Acţiuni în susţinerea strategiei Educaţie
pentru Toţi pentru anii 2004-2008 pun accent pe reducerea inechităţilor în
accesul la serviciile educaţionale, în special pentru perioada timpurie.
Fără îndoială, este pozitivă tendinţa de ultimă oră de a redresa situaţia
privind accesul copiilor la servicii educaţionale. Astfel, Planul Naţional de
Acţiuni Educaţie pentru Toţi presupune ca, până în 2008, numărul copiilor
care au acces la programe educaţionale să sporească până la 75% pentru cei
cu vârsta de 3-5 ani şi până la 100% pentru copiii de 6-7 ani.
Din păcate, însă, realizarea acestor deziderate deseori este văzută doar
prin re-vitalizarea grădiniţelor de copii în formula de altădată, şi nu prin
căutarea unor soluţii alternative sub aspectul cost–eficienţei în condiţii vădit
schimbate.
Totodată, este evident că serviciile oferite de grădiniţe doar în formula
veche nu pot face faţă problemei educaţiei familiilor cu copii mici în general
şi a celor cu vârsta de la 0 la 3 ani în special. În primul rând, din motiv că,
până şi sub aspect tehnic (dar şi raţional), ele nu pot asigura toţi copiii de
această vârstă cu servicii educaţionale: nici pe departe nu toate grădiniţele din
Moldova au grupe de creşă sau grupe de vârstă mică. În tabelul de mai jos
propunem câteva date statistice din 8 localităţi din Republica Moldova, în care
au fost create centre comunitare pentru copii şi familii cu susţinerea UNICEF
şi asistenţa tehnică din partea Programului Educaţional Pas cu Pas.
Datele anului 2005:

Instituţionalizaţi Neinstituţionalizaţi
Localitatea Total Total Total % copii
0-3 3-5 5-7 0-3 3-5 5-7 copii instituţ.
ani ani ani ani ani ani
Cioburciu,
Ştefan-Vodă 40 75 50 165 58 2 0 60 225 73

Îngrijirea şi dezvoltarea timpurie a copiilor în Moldova, Chişinău, Ed.

1

Gunivas, 2004, p.60.

6
Mândreşti,
Teleneşti 4 51 30 85 123 45 72 240 325 26

Limbenii Noi,
Glodeni 0 0 51 51 69 72 0 192 192 27

Vasilcău,
Soroca 30 68 72 170 99 61 75 235 405 42

Bardar,
Ialoveni 39 57 106 202 125 33 6 164 366 55

Mărinici,
Nisporeni 0 0 78 78 90 68 19 177 255 31

Chişcăreni,
Sângerei 38 60 82 180 71 44 17 132 312 58

Varniţa,
Anenii Noi 18 43 49 110 78 34 31 143 253 43

Notă: În comuna Mărinici, Nisporeni nu funcţionează grădiniţa de copii.

Din tabel concludem că până şi în localităţile unde grădiniţele

funcţionează, numărul copiilor de la 0 la 7 ani care nu le frecventează
este, oricum, considerabil. În acest sens, este ilustrativ exemplul comunei
Cioburciu, Ştefan-Vodă, unde situaţia în ce priveşte educaţia formală este
deosebit de bună, şi nu doar în raport cu celelalte 7 localităţi, ci şi cu media pe
ţară. Aici funcţionează 2 grădiniţe de copii, iar rata de acoperire a populaţiei
de până la 7 ani cu serviciile acestor instituţii preşcolare este de 73%. Cu
toate acestea, după cum arată tabelul, până şi în asemenea cazuri în afara
serviciilor instituţiei rămân, practic, copiii de până la 3 ani (58 de copii).
Totodată, trebuie să recunoaştem că, în formula în care au fost concepute
iniţial aceste instituţii, menirea lor era de a trimite familiei mesajul că statul
este cel care are grijă de educaţia copilului de la cea mai fragedă vârstă, cadrele
didactice fiind experţii principali abilitaţi s-o facă. Întrucât, însă, relaţia
dintre ei şi părinţi în acest domeniu era una de inegalitate, superioritate,
părintele rămânea de obicei după prag – în sens direct şi figurat. Astăzi
culegem, de fapt, roadele unei astfel de atitudini. O bună parte dintre părinţi
nu-şi asumă responsabilitatea pentru educaţia copiilor, delegând-o integral
instituţiilor educaţionale. Nu mai vorbim despre efectul malefic al acestei
opţiuni a părinţilor asupra copilului; dar nici cadrele didactice nu sunt
bucuroase de ea: tot mai des le auzim lamentându-se că părinţii îi „depun”
pe copii la grădiniţă (iar în sate deseori nu-i aduc, ci îi trimit singuri) şi nici
măcar nu se interesează de ce li se întâmplă.

I. Introducere 7
 Lipsa unei tradiţii de parteneriat între instituţiile educaţionale şi
familie, bazat pe un schimb reciproc de informaţii, pe negocierea unor
decizii şi pe acţiuni coordonate legate de progresul copilului, a creat între
ele un gol relaţional şi informaţional şi a condus la distorsionări atitudinale
dramatice.
Din aceste motive, ca şi în alte ţări din regiune, educaţia părinţilor în
Moldova a devenit un imperativ al educaţiei timpurii şi preşcolare. Aceasta,
prin influenţele sale directe şi indirecte, are efect pe termen lung şi cu rol
hotărâtor asupra evoluţiei copiilor, dar şi în soluţionarea unor probleme
sociale majore. Astfel soluţionarea problemei devine una de importanţă
strategică pentru stat.

8
 RÃSPUNSURI NOI
II LA REALITÃÞI NOI

A. Provocare la schimbare
În ultimii douăzeci de ani, în lumea modernă s-a constatat o schimbare
dramatică în practicile de familie: mulţi părinţi tineri nu mai pot beneficia
de experienţa de creştere a copiilor pe care le-o oferea altădată familia
lărgită, întrucât tradiţia convieţuirii mai multor generaţii treptat dispare.
Părinţii biologici, presaţi fiind tot mai des de obligaţiuni de serviciu – iar,
în condiţiile Moldovei, deseori fiind plecaţi peste hotare în căutare de lucru
–, sunt tot mai puţin disponibili de a-şi exersa funcţiile de părinte, această
sarcină revenindu-le altor îngrijitori ai copilului care, la rândul lor, necesită
o susţinere competentă.
După cum afirmă experţii în domeniul educaţiei timpurii, cea mai mare
provocare este cea de a găsi modalităţi eficiente de susţinere a creşterii şi
dezvoltării copiilor mici, în special de la 0 la 3 ani. Provocarea este legată de
faptul că, pe de o parte, această vârstă este una definitorie în crearea bazei
pentru capacitatea copilului de a învăţa în viitor şi de a se realiza în viaţă,
iar pe de altă parte, de faptul că tocmai în această perioadă, în marea lor
parte, de copii au grijă doar părinţii şi/sau alţi îngrijitori fără o susţinere
competentă din exterior.
Întrebarea pe care şi-o pun în acest caz specialiştii din domeniul educaţiei
timpurii şi factorii responsabili de politici educaţionale este:
– Cum să ne asigurăm că toţi copiii vor beneficia de oportunităţi optime
pentru dezvoltarea lor plenară?
Răspunsul este firesc: în vizorul serviciilor educaţionale trebuie să fie
părinţii, familiile în întregime. Fapt care, la rândul său, naşte alte întrebări:
– Ce tip de servicii urmează a fi propuse familiilor şi cum să ajungă ele
la beneficiari?

II. Rãspunsuri noi la realitãþi noi 9

 – De ce cunoştinţe şi deprinderi ar trebui să dispună părinţii şi în ce formă
urmează a fi oferite acestea părinţilor?
– Cum putem afla de ce au nevoie înşişi părinţii? 2
Nu există o singură reţetă cum să devii un părinte mai bun. Totuşi,
un lucru este incontestabil, acceptat de toată lumea: interacţiunile dintre
părinţi şi copii sunt factorul critic pentru creşterea sănătoasă şi dezvoltarea
copilului. Astfel, scopul programelor pentru părinţi este de a-i ajuta să devină
conştienţi de ceea ce le reuşeşte deja şi de a le oferi un mediu de învăţare
în care să exploreze idei şi deprinderi alternative pentru interacţiunile lor
zilnice cu copiii.
Eficienţa programelor pentru părinţi constă în adaptabilitatea şi
flexibilitatea acestora, pentru ca ele să răspundă cât mai bine necesităţilor
părinţilor şi să le fie de maximă utilitate. Iar cel mai bine necesităţile
concrete ale grupurilor de părinţi şi copii pot fi identificate şi satisfăcute la
nivel comunitar.
Programele educaţionale pentru copii şi familii pot varia ca durată,
frecvenţă, formă de organizare, acestea fiind determinate de necesităţile şi
posibilităţile fiecărei comunităţi. De remarcat câteva momente călăuzitoare
comune, axate pe:
a) înţelegerea unor principii de dezvoltare a copilului şi
b) înţelegerea specificului învăţării adulţilor.

B. Iniþiative comunitare pentru susþinerea

dezvoltãrii timpurii
Iată câteva exemple de iniţiative la nivel comunitar în susţinerea
dezvoltării copiilor mici, inspirate de experienţa mai multor ţări din Europa
de Sud-Est şi CSI. Rezultat al acestor iniţiative pot deveni programe oficiale,
pentru mai mulţi beneficiari (familii şi copii), sau neoficiale, pentru un
număr mai mic de beneficiari. Iniţiatori ai acestora pot fi atât liderii formali
sau neformali din comunitate, cât şi persoane interesate nemijlocit de astfel
de servicii (părinţii, îngrijitorii copiilor etc.).
Puteţi utiliza exemplele de mai jos pentru un exerciţiu practic cu
partenerii din comunitate când sunteţi la etapa explorării posibilităţilor
existente în comunitatea dumneavoastră pentru identificarea serviciilor de
susţinere a dezvoltării copiilor mici.

2
Evans, l.J. Working with Parents to Support Children’s Development. In: Better
Parenting Initiatives. Nalors Grafika Nlt., 2002. P.11.

10
 În acest scop, fiecare model oferă:
• situaţii imaginare stimulative, care ar putea fi asemănătoare cu situaţia
dumneavoastră
• o prezentare a modelului
• serviciile şi strategiile pe care le poate oferi un astfel de model
• modul şi gradul de implicare a comunităţii.
La finele acestui capitol veţi găsi idei care vă vor ajuta în discuţiile şi
activităţile de identificare a grupurilor-ţintă şi necesităţilor acestora, de
mobilizare a resurselor comunităţii dumneavoastră.

1. Programe de îngrijire a copilului în mediul

de familie
O vecină care doreşte să stea acasă cu copilul său mic. Ea frecventează
cursuri de instruire şi apoi deschide la ea acasă un program pentru
un grup mic de copii cu vârsta cuprinsă între 0-5 ani…
Imaginaþi-vã:

Copilul dumneavoastră îşi petrece ziua în casa acestei vecine, jucându-

se şi învăţând cu un grup mic de copii în timp ce dumneavoastră
sunteţi la serviciu…
O vecină cu pregătire specială, care are grijă de copilul dumneavoastră
mai mare după orele de şcoală, îi serveşte o gustare, îl implică în
activităţi de joc şi îl ajută să-şi facă temele pentru acasă …
O casă din vecinătate, unde o persoană oferă programe de îngrijire
seara sau în zilele de odihnă pentru grupuri mici de copii…

Programe de îngrijire a copilului în mediul de familie.

Prezentare
În astfel de programe, grupurile mici de copii, în care deseori intră şi
copiii îngrijitorului, sunt organizate în casa acestuia. Este tipul de îngrijire
preferat de mulţi părinţi cu copii mici şi de copiii care tocmai au învăţat să
meargă. Aici li se oferă un mediu asemănător celui de acasă cu un grup mic
de copii de vârste diferite. Multe familii optează pentru acest tip de îngrijire
a copilului, deoarece îşi doresc ca copiii lor să rămână în comunitate. Acest
tip de îngrijire este mai flexibil şi deseori mai puţin costisitor decât îngrijirea
în instituţii educaţionale.

II. Rãspunsuri noi la realitãþi noi 11

 În programul de îngrijire a copilului în mediul de familie, ca şi în alte
programe, copiii află lucruri noi despre sine şi despre cei din jur. Ei participă
la activităţi de rutină şi la activităţi care îi ajută să înveţe cum să soluţioneze
probleme, cum să-şi exprime sentimentele şi ideile, să se mişte şi să acţioneze,
să-şi dezvolte deprinderi de autoservire – aptitudini de importanţă majoră
pentru pregătirea de şcoală şi pentru viaţă.
Casele care oferă programe de îngrijire a copiilor sunt mici sau mari,
în funcţie de numărul şi vârsta copiilor, dar în mod normal numărul de
copii nu depăşeşte 14. Atunci când sunt mai mult de 5-6 copii, de obicei
este angajat un asistent sau un educator suplimentar. Deşi cerinţele variază
de la un stat la altul, majoritatea statelor prevăd reglementarea îngrijirii
copiilor în mediul de familie, dacă numărul de copii aflaţi în îngrijire este
mai mare de patru.
Pentru majoritatea programelor de îngrijire a copiilor este prevăzută
cerinţa de a fi licenţiate de către stat. Licenţierea stabileşte cerinţele legate
de coraportul de personal–copii, instruire şi condiţiile de sănătate şi
siguranţă. Toate statele stabilesc standarde minime de sănătate, siguranţă şi
de alimentaţie pentru prestatorii de astfel de servicii. În majoritatea statelor
se cere verificarea prestatorilor de servicii de îngrijire a copiilor în mediul
de familie în vederea excluderii antecedentelor penale şi/sau a cazurilor de
abuz sau neglijenţă în raport cu copiii, precum şi instruirea făcută anterior
sau în timpul prestării serviciilor. În majoritatea statelor, aceste case sunt
inspectate anual sau în perioade selectate în mod aleator.

Strategii şi servicii oferite

Programele de îngrijire a copilului în mediul de familie sunt mai mici
şi de obicei mai flexibile decât programele din instituţiile educaţionale. Ele
pot oferi:
• Îngrijire sigură, eficientă bebeluşilor, copiilor mici care tocmai învaţă
să meargă şi copiilor de vârstă preşcolară;
• Familiarizare cu valorile şi tradiţiile comunităţii;
• Continuitate în îngrijire pentru primii 3-5 ani de viaţă a copilului;
• Relaţii apropiate de colaborare între îngrijitor şi familii;
• Grupuri de vârstă mixte;
• Opţiuni de îngrijire part-time;
• Orar flexibil;
• Îngrijire de seară, în zilele de odihnă şi în timpul nopţii;
• Îngrijirea copiilor bolnavi;
• Opţiuni de îngrijire a copiilor de vârstă şcolară.

12
 Implicarea comunităţii
În programele de îngrijire a copilului în mediul de familie, serviciile
sunt oferite de membrii comunităţii. În timp ce unii adulţi sunt la serviciu,
alţii au grijă de copiii din comunitate. Împreună, familiile şi prestatorii de
servicii determină modul cel mai bun de stimulare a creşterii şi dezvoltării
copiilor. Familiile fac cunoştinţă între ele. Copiii dezvoltă între ei relaţii.
Ca rezultat, comunităţile sunt consolidate.

2. Programe de pregătire preşcolară

Un program de pregătire preşcolară într-o şcoală primară sau altă
organizaţie comunitară, cu scopul de a ajuta copiii de 3-7 ani să
devină exploratori activi, entuziaşti, cu încredere în sine…
O asociaţie de părinţi care angajează personal pentru a conduce un
program preşcolar. În plus, părinţii concep şi contribuie în elaborarea
tuturor aspectelor ce ţin de activitatea instituţiei preşcolare – începând
cu stabilirea curriculum-ului preşcolar, a politicilor de admitere,
Imaginaþi-vã:

de colectare de fonduri şi terminând cu organizarea unor gustări

pentru copii. Fiecare asociaţie este unică şi reflectă necesităţile şi
capacităţile comunităţii pe care o deserveşte. După cum explică o
mamă, “Participarea într-o asociaţie de părinţi necesită mult timp,
dar merită tot timpul pentru că poate avea un impact real asupra
a ceea ce învaţă copilul meu şi asupra modului în care activează
programul preşcolar…”
Grupuri comunitare de învăţare timpurie pentru copiii care nu
frecventează instituţii educaţionale. Aceşti copii participă, sub
supravegherea specialiştilor calificaţi, în activităţi legate de toate
domeniile de pregătire pentru şcoală, în timp ce părinţii lor au
posibilitatea de a se întâlni cu alte familii şi a se inspira de idei legate
de activităţi de învăţare pe care le pot încerca acasă…

Programe de pregătire pentru şcoală. Prezentare

Cercetările au arătat că primii ani de viaţă sunt foarte importanţi pentru
dezvoltarea şi creşterea copilului. Programele calitative sau experienţele
de lucru cu copiii mici au o importanţă majoră şi pot influenţa pozitiv
dezvoltarea ulterioară a copiilor.

II. Rãspunsuri noi la realitãþi noi 13

 Programele preşcolare asistă copiii în obţinerea cunoştinţelor şi dezvoltă
capacităţile necesare pentru o reuşită bună la şcoală. Ocupaţiile zilnice includ
de obicei o activitate în cerc, activităţi de joc în clasă şi în aer liber. Copiii aleg
dintr-o varietate de experienţe de dramatizare, jocuri şi jucării, artă, lectură,
lucru cu nisipul şi apa, prepararea bucatelor şi utilizarea computerului.
Mediul securizant este organizat astfel încât să permită copiilor să facă
alegeri competente în mod independent, să participe în activităţi în grupuri
mici şi mari şi să înveţe cum să se împace bine cu ceilalţi şi să soluţioneze
probleme prin cooperare. Raportul copii / îngrijitor variază în limitele
spectrului normal de 10–18 / 1. Din spusele unui director de program:
“Dorim să le oferim copiilor posibilităţi de explorare şi de soluţionare a
problemelor. Sperăm astfel să provocăm şi să încurajăm copiii să dezvolte
concepte solide şi capacităţi sociale, intelectuale şi fizice care vor constitui
baza pentru viitorul lor”.
Programele de calitate presupun implicarea activă a familiilor. Cadrele
didactice explică: “Părinţii sunt bine-veniţi să viziteze programul nostru
oricând. Ei sunt cei care-şi cunosc copiii cel mai bine. Avem nevoie de
ajutorul lor pentru a cunoaşte copiii. Colaborăm cu ei pentru a elabora
strategii de orientare a comportamentului copiilor şi pentru a promova
învăţarea eficientă. Încurajăm membrii familiei să-şi împărtăşească talentele
şi deprinderile. Există multe modalităţi de a o face, inclusiv în calitate de
voluntar în clasă şi în excursii, de expert într-un domeniu, lucrând împreună,
oferind bunuri şi alte servicii. Familiile sunt cheia succesului programului
nostru”.
Programele pot oferi părinţilor cunoştinţe despre copiii lor şi despre
modul în care aceştia învaţă. De exemplu, programele invită părinţii la
ateliere de lucru şi la folosirea aceloraşi materiale ca şi copilul lor. Părinţii
desenează, se joacă cu plastilină, iar apoi discută cu educatorii cum aceste
activităţi îi ajută pe copii să soluţioneze probleme şi să fie creativi. Din spusele
unui părinte: “Îmbinând ceea ce cunosc eu despre copilul meu şi ceea ce
ştiu cadrele didactice despre el, înţeleg mult mai bine cine este copilul meu
şi cum îl pot ajuta să înveţe”.
Programele de pregătire pentru şcoală oferă, de obicei, opţiuni de o
zi plină sau de jumătate de zi. Programele de jumătate de zi sunt oferite
dimineaţa şi după amiază, cu durata de 2,5 - 3 ore, de 2, 3, 4 sau 5 ori pe
săptămână. Ziua completă începe de obicei la ora 9 dimineaţa şi se sfârşeşte
la ora 3 după masă, 5 zile pe săptămână. Programele asociaţiilor de părinţi
au aceleaşi ore, în funcţie de necesităţile specifice ale familiilor implicate.

14
 În diferite ţări, pentru a fi certificate, programele de educaţie timpurie
trebuie să urmeze anumite proceduri de stat şi locale. Dezvoltarea
profesională a personalului poate fi continuă, în timpul pregătirilor la
domiciliu, a seminarelor profesionale şi cursurilor universitare.

Strategii şi servicii oferite

Programul de pregătire pentru şcoală poate oferi copiilor şi
părinţilor:
• Îngrijirea sigură, eficientă a copilului;
• O multitudine de experienţe potrivite pentru dezvoltare, care
pregătesc copilul pentru reuşita şcolară;
• Posibilităţi pentru familii şi profesori de a colabora în vederea
susţinerii dezvoltării şi învăţării copilului;
• O posibilitate pentru familii de a învăţa cum să-şi susţină cel mai
bine copilul într-o instituţie de învăţământ.

Implicarea comunităţii
Cercetările arată că programele de asistenţă timpurie a copilului, care
implică atât părinţii, cât şi copiii, sunt mai eficiente decât programele
adresate exclusiv copilului. În programele de calitate, părinţii sunt consideraţi
parteneri egali în dezvoltarea şi învăţarea copilului. Implicarea timpurie a
familiilor încurajează părinţii să joace un rol activ în procesul de învăţare
a copilului, atât în şcoala primară, cât şi mai târziu. Copiii ai căror părinţi
creează acasă un mediu care încurajează învăţătura şi care sunt implicaţi în
educaţia copiilor au o reuşită mai bună la şcoală. Cadrele didactice din astfel
de programe consideră că părinţii, atunci când sunt implicaţi în lucrul cu
copiii lor mici, rămân implicaţi şi mai departe şi îi ajută să obţină succes
la şcoală.

II. Rãspunsuri noi la realitãþi noi 15

 3. Educaţia părinţilor şi iniţiativele de susţinere
Un curs de 6-12 şedinţe săptămânale cu durata de 2-3 ore, unde
părinţii, bunicii sau alţi îngrijitori ai copiilor se întâlnesc cu
formatorul pentru a discuta problemele legate de educaţia copilului,
punctele forte şi slabe ce ţin de creşterea copilului …
O comunitate care oferă cursuri gratuite de educaţie tuturor părinţilor
care aşteaptă un copil sau care au copii cu vârsta de până la 18
ani. Părinţii frecventează ore, în timp ce specialiştii oferă copiilor
de la naştere până la opt ani un mediu de învăţare securizant şi
încurajator…
O comunitate, în care facturile lunare pentru energie electrică, telefon
Imaginaþi-vã:

includ sfaturi referitoare la creşterea copiilor…

Un spital din comunitate, care expediază părinţilor o scrisoare lunară
adaptată la vârsta copilului lor, cu informaţii privind creşterea şi
dezvoltarea copilului şi resursele comunitare destinate copiilor…
O comunitate în care fiecare familie cu copil mic este vizitată de către o
persoană din comunitate, care cunoaşte şi înţelege stresurile şi bucuriile
de a fi părinte şi poate oferi informaţia şi asistenţa necesară…
Biblioteci publice sau biblioteci mobile care oferă un mediu
prietenos, spaţiu unde familiile pot comunica, jucării pentru copiii
mici şi materiale despre creşterea copilului şi despre serviciile
comunităţii…
Birouri amplasate în şcoli, localuri de cult şi centre comunitare, în care
părinţilor le sunt prezentate o varietate de subiecte, inclusiv privind
dezvoltarea copilului, dirijarea comportamentului şi prevenirea
abuzului faţă de copii... .

Educaţia părinţilor şi iniţiativele de susţinere. Prezentare

Educaţia părinţilor şi iniţiativele de susţinere variază de la foi pliante
anexate la facturile pentru apă şi vizite la domiciliu până la cursuri de
instruire. Aceste iniţiative sunt cele mai eficiente atunci când:
• Comunităţile oferă o varietate de oportunităţi părinţilor de a se întâlni
cu alţi părinţi, de a-şi împărtăşi experienţele şi sfaturile, de a acumula
informaţii noi, de a descoperi resursele disponibile ale comunităţii

16
 şi de a dezvolta capacităţile necesare pentru promovarea educaţiei
eficiente a copilului;
• Personalul şi familiile conlucrează în bază de egalitate şi respect
reciproc. Părinţii contribuie efectiv la conţinutul şi formatul orelor
şi materialelor;
• Eforturile sunt coordonate de echipe de specialişti şi părinţi cu
pregătire în dezvoltarea copilului şi a familiei, cu abilităţi excelente
interpersonale şi de facilitare;
• Educaţia şi sprijinul sunt oferite cu scopul de promovare a relaţiilor
sănătoase, constructive între părinţi şi copii, prevenind astfel
problemele înainte ca acestea să apară;
• Iniţiativele se bazează pe punctele forte ale familiilor şi nu pe
problemele acestora;
• Sunt întreprinse eforturi de a ajuta părinţii să creeze legături de
susţinere între ei, precum şi cu resursele comunităţii;
• Iniţiativele sunt flexibile şi corespund problemelor familiei şi
comunităţii.

Strategii şi servicii oferite

Familiilor li se oferă:
• Cunoştinţe şi înţelegere mai bună a modului în care copiii cresc şi
învaţă;
• Conştientizarea mai bună a sentimentelor şi necesităţilor copilului;
• Satisfacţia din cunoaşterea faptului că ei nu sunt singuri în
confruntarea cu provocările care apar în rolul de părinte;
• Capacităţi de perfecţionare a comunicării cu copiii şi cu alţi membri
ai familiei;
• Strategii de orientare pozitivă a comportamentului, pentru a face faţă
provocărilor;
• Strategii de promovare a învăţării copiilor în toate domeniile de
dezvoltare;
• Informaţii despre resursele comunităţii;
• Posibilităţi de a se bucura şi de a se distra împreună cu copiii lor.

Implicarea comunităţii
Pentru a face faţă responsabilităţilor, toţi părinţii au nevoie de
susţinere din partea persoanelor fizice, a instituţiilor prietenoase familiei
şi a comunităţii. Astfel de iniţiative au drept scop consolidarea resurselor

II. Rãspunsuri noi la realitãþi noi 17

personale ale părinţilor şi a capacităţii de a atrage resursele disponibile pentru
bunăstarea lor proprie şi a copiilor lor.

4. Programe pentru taţi. Implicarea bărbaţilor

în programe pentru copii mici
Personalul programului care salută cu bunăvoinţă taţii dimineaţa când
îşi aduc copiii, întrebându-i cum au dormit şi cum se simt copiii,
cum au petrecut timpul acasă, făcând schimb de observaţii pline de
dragoste şi grijă faţă de copii …
Viitorii taţi care participă la ore speciale pentru părinţi şi grupul de
susţinere …
Taţii care recrutează alţi taţi să se implice în programe de îngrijire a
propriilor copii…
Personal de sex masculin care-i consultă pe tinerii taţi în îngrijirea
copilului…
Imaginaþi-vã:

Taţi invitaţi la un program de îngrijire a copilului, în cadrul căruia

– prin afişarea fotografiilor şi editarea unor cărţi care-i prezintă
împreună cu copiii lor – este celebrată prezenţa lor în program şi în
viaţa copilului, li se propune să scrie articole la ziar, sunt încurajaţi
să-şi împărtăşească talentele şi interesele, să construiască un castel de
nisip pe terenul de joc sau să cânte la un instrument muzical …
Un buletin informaţional cu o rubrică specială, redactată de un bărbat
care îşi împărtăşeşte gândurile şi problemele legate de dezvoltarea
copiilor, invitând alţi bărbaţi şi părinţi să contribuie…
Eforturi de a ajunge la taţii care nu locuiesc cu copiii lor şi de a-i
implica în întâlniri dintre părinţi şi profesori…
Un centru comunitar de resurse, unde taţii pot telefona pentru
consultaţii juridice, pot adera la grupuri de susţinere şi cursuri pentru
părinţi în scopul perfecţionării deprinderilor de părinte, de a face faţă
stresului, de reducere a violenţei şi de facilitare a comunicării …

Programe pentru taţi. Prezentare

Programele pentru taţi pot varia ca formă de organizare şi durată. Ele nu
au nevoie de echipament sau materiale sofisticate. Principalul lucru necesar
este atitudinea corectă, dorinţa de implicare a tatălui în educaţia copilului

18
şi, uneori, o atmosferă neformală de socializare. Iată câteva principii pe care
trebuie să le ia în considerare orice program de acest gen:
• Susţinerea colegilor este foarte importantă. Taţii se simt mai confortabil
când discută, fac schimb de experienţă şi învaţă cu şi de la alţi taţi.
După cum mărturisesc taţii, este mai uşor să vorbeşti cu cineva care
ştie prin ce treci.
• Porniţi de la prezumţia că taţii sunt interesaţi şi doresc să fie implicaţi.
După cum a spus un tată, “Copilul meu este cel mai bun şi cel mai
important lucru care mi s-a întâmplat în viaţă”.
• Exploraţi propriile atitudini despre implicarea bărbaţilor în programe
de îngrijire a copiilor mici. Multe cadre didactice din programe de
îngrijire a copiilor mici sunt surprinse atunci când constată propria
atitudine negativă faţă de ideea implicării tatălui în astfel de activităţi,
atitudine care poate fi bazată pe experienţele negative personale în
raport cu bărbaţii, aşteptări nerealiste sau părerea că copiii sunt
îngrijiţi mai bine de femei.
• Mergeţi în teritoriu, pentru a face legătură cu taţii şi pentru a-i invita
să participe. Implicaţi personalul de sex masculin, alţi taţi, folosiţi
postere şi alte canale pentru a transmite mesajul că taţii sunt bine-
veniţi. Întrucât taţii sunt deseori trecuţi cu vederea, ei nu se consideră
incluşi în programe de îngrijire.
• Ascultaţi taţii. Deseori aceasta este unica metodă de a descoperi
necesităţile, grijile, doleanţele lor şi visurile cu privire la ei înşişi,
copiii şi familiile lor.
• Nu uitaţi de mame. Multe programe consideră că sunt cele mai
eficiente atunci când includ atât mamele, cât şi taţii.
• Nu vă fie frică să experimentaţi. Nimeni nu are toate răspunsurile
referitoare la lucrul cu taţii. Important este să se facă legătura cu ei.
Strategii şi servicii oferite
Taţilor li se oferă următoarele servicii şi strategii:
• Pregătirea de a deveni tată;
• Informaţii şi dezvoltarea deprinderilor legate de educaţia copilului;
• Oportunităţi de a interacţiona cu copilul şi de a-şi consolida relaţia cu
el;
• Susţinerea colegilor şi a specialiştilor;
• Posibilităţi de schimb de experienţă;
• Respectarea şi recunoaşterea rolului vital al taţilor în viaţa familiei şi
a comunităţii.

II. Rãspunsuri noi la realitãþi noi 19

 Implicarea comunităţii
Taţii doresc şi au nevoie să fie implicaţi în viaţa copiilor lor. Deseori,
însă, programele se concentrează asupra mamelor, lăsând taţii să se simtă
neimplicaţi şi nesusţinuţi. Cum a afirmat un tată, “Nu văd cu ce aş putea
fi de folos”. Programele de îngrijire a copiilor mici sunt modul perfect de a
ajunge la taţi şi de a-i face să se simtă bine-veniţi. În acest caz toţi – copiii,
familiile, personalul programelor şi taţii – vor avea de câştigat. Indiferent
dacă organizează mici grupuri de socializare neformală, trimit un buletin cu
articole scrise de taţi, fac şi afişează fotografii cu taţii şi copiii lor, invită taţii
să participe alături de copii, familiile lor în activităţi de învăţare şi experienţe
de agrement, programele de dezvoltare timpurie îşi vor atinge scopul mult
mai bine dacă îi vor implica pe taţi în viaţa copiilor.

5. Centre de resurse pentru familii

O clădire din comunitatea dumneavoastră – o şcoală, o casă
particulară, o bibliotecă sau o altă clădire publică –, în care familiile
pot obţine informaţii privind creşterea şi educaţia copiilor lor…
Un loc în comunitatea dumneavoastră, unde părinţii se pot aduna şi
Imaginaþi-vã:

discuta cu alţi părinţi, în timp ce copiii participă în jocuri...

Un centru care facilitează conexiunile dintre familii şi programele
de îngrijire a copilului, diverse programe educaţionale, inclusiv de
orientare profesională pentru membrii familiilor, servicii medicale
şi psihologice. Unele dintre aceste servicii ar putea fi oferite chiar
de centru…
Un centru în care familiile nu află doar despre serviciile acestuia şi
beneficiază de ele, ci şi participă împreună cu liderii comunităţii la
crearea lui, identifică resursele comunităţii şi iau decizii privind modul de
administrare a centrului şi serviciile pe care le-ar putea oferi acesta …

Centre de resurse pentru familii. Prezentare

Centrele de resurse pentru familii sunt de obicei amplasate în şcoli sau
alte instituţii comunitare. Ele sunt diferite, deoarece reflectă resursele şi
necesităţile comunităţilor. Cu toate acestea, toate oferă familiilor informaţii
şi resurse necesare pentru promovarea reuşitei copiilor la şcoală sau prezintă
sursele din care pot fi obţinute aceste informaţii.

20
 Strategii şi servicii oferite
Centrele de resurse pentru familii:
• Invită familiile. Familiile sunt ascultate, invitate să participe efectiv
şi sunt tratate cu respect.
• Oferă informaţii interesante pentru părinţi. Acestea ar putea include
materiale scrise la subiecte cum ar fi disciplina, sănătatea, alimentaţia
şi îngrijirea copilului. Oferă lecţii pe subiecte cum ar fi “Trăind cu un
copil de doi ani” şi “Meniul sănătos”.
• Asistă părinţii şi alţi adulţi care participă în vieţile copiilor pentru
dezvoltarea capacităţilor. De exemplu, centrele de resurse pentru
familii oferă programe de ştiinţă de carte, pregătire profesională sau
ajută părinţii să primească un certificat echivalent celui de absolvire
a şcolii medii.
• Oferă posibilităţi părinţilor să cunoască, să împărtăşească cunoştinţele
şi să înveţe de la alţi părinţi. De exemplu, centrele ar putea organiza
în dimineţile de sâmbătă activităţi cum ar fi grupul “Tătici şi copii”
sau picnicuri cu familiile.
• Susţin familiile prin coordonarea cu alte programe ale comunităţii pentru
facilitarea obţinerii serviciilor. De exemplu, un centru de resurse
pentru familii poate ajuta familiile să obţină certificarea hranei sau
să colaboreze cu medicii locali pentru a asigura imunizarea copiilor
şi pentru a organiza controale medicale regulate.
• Oferă suport continuu familiilor. Deoarece reţelele de resurse pentru
familii sunt bazate pe comunitate şi sunt susţinute de către aceasta,
membrii personalului şi familiile fac cunoştinţă şi cu timpul încep
să aibă încredere reciprocă şi învaţă să colaboreze pentru a găsi cele
mai bune soluţii pentru copii şi familii.
• Ajută părinţii să-şi coordoneze eforturile pentru a îmbunătăţi condiţiile
din şcoli şi alte servicii comunitare pentru copii. Astfel, personalul de
la centrul de resurse oferă informaţie utilă şi sugestii privind modul
în care părinţii ar putea acţiona pentru a schimba politicile şcolii,
care îi afectează pe copiii lor. De exemplu, părinţilor copiilor de la
o instituţie preşcolară nu le plăcea faptul că copiii lor dormeau la
podea în timpul amiezii. După ce s-a adunat un număr destul de
mare de părinţi, instituţia le-a ascultat grijile şi a procurat pătuţuri
pentru copii.

II. Rãspunsuri noi la realitãþi noi 21

 Implicarea comunităţii
Membrii familiei pot juca un rol important în determinarea serviciilor
care pot fi oferite, participând în comitete de planificare, oferind feedback
personalului centrului şi efectuând activităţi voluntare care variază de
la sigilarea scrisorilor până la organizarea jocurilor. Atunci când există o
colaborare între familii, şcoală şi comunităţi, copiii au succes. Centrele de
resurse pentru familii sunt locurile unde familiile, şcolile şi comunităţile
se pot întruni pentru a identifica şi a oferi servicii şi asistenţă familiilor în
pregătirea de şcoală a copiilor şi în perfecţionarea şcolilor.

 Formează-ţi o viziune despre comunitate. O viziune care să re-

Idei pentru discuþii şi activitãþi în grup:

prezinte imaginea comunităţii aşa cum vrei s-o vezi în viitor.

 Imaginează-ţi că ai în mână o baghetă magică şi descrie visul tău
privind viaţa copiilor mici şi a familiilor în comunitatea ta peste
5, 10 sau 25 de ani.
 Creează o imagine care va ilustra ce le doreşti copiilor şi familiilor
din comunitate peste următorii 5, 10 sau 25 de ani.
 Desenează o diagramă a comunităţii tale. Identifică fiecare sursă
şi serviciu existent pentru copii şi familii. Alcătuieşte o listă a
acestora.
 Ce doreşti să adaugi la comunitate pentru a îmbunătăţi viaţa
copiilor mici şi a familiilor?
 Cine sunt persoanele din comunitatea ta care pot contribui la
realizarea acestei (acestor) schimbări?
 Ce pas poţi face în următoarea lună spre realizarea scopului pe care
ţi l-ai propus? Numeşte trei paşi pe care îi poţi face pe parcursul
următorului an pentru a-ţi atinge scopul.
 De ce finanţare şi alte resurse ai nevoie pentru a începe iniţiati-
va?

22
 CENTRE DE SUPORT
III FAMILIAL

A. Modele de servicii comunitare

Modelele pilotate în Moldova se bazează pe experienţele anterioare de
promovare la nivel naţional a principiilor educaţiei timpurii axate pe copil.
(Programul Pas cu Pas în instituţii preşcolare), precum şi pe experienţe
colective din regiune în crearea serviciilor educaţionale alternative pentru
copii şi familii.
Astfel, pornind de la convingerea că toţi copiii au dreptul la un început
de viaţă cât mai bun, UNICEF şi Asociaţia Internaţională Pas cu Pas
(International Step by Step Association/ISSA) au conceput o strategie inovativă,
care a fost pilotată, prin parteneriate locale între birourile UNICEF şi ONG-
urile Pas cu Pas, într-o serie de ţări din Europa de Sud-Est şi CSI – Bosnia,
Albania, Kazahstan, Armenia, Moldova. Cu toată diversitatea condiţiilor
locale specifice şi a priorităţilor fiecărei ţări în problema educaţiei copiilor
şi familiei, scopul a fost de a crea servicii comunitare (centre comunitare) cu
oportunităţi de învăţare opţionale şi accesibile din punct de vedere financiar
şi al amplasării pentru toţi copiii şi familiile lor. Pornind de la cele mai bune
practici din cadrul regiunii şi din afara ei, accentul s-a pus pe dezvoltarea
şi extinderea serviciilor existente într-un sistem multidimensional de
programe de suport pentru copii şi familii, care oferă o varietate flexibilă,
puţin costisitoare, bazate pe implicarea comunitară.
Rezultatul primar şi cel mai vizibil al creării unor astfel de servicii este
îmbunătăţirea gradului de pregătire a copiilor pentru şcoală. Bazându-se pe
capacităţile şi avantajele unice ale sistemului curent de educaţie preşcolară
– inclusiv existenţa cadrelor profesioniste, spaţiilor concepute pentru copii
şi destinate copiilor, dorinţa de a integra într-un sistem unic ocrotirea
sănătăţii, educaţia şi nutriţia –, modelul propus presupune crearea unui
sistem multidimensional capabil să încorporeze un număr mai mare de copii

II. Centre de suport familial 23

şi familii care au nevoie de aceste servicii. Acesta vine să complementeze
programele de educaţie preşcolară existente printr-o strategie de extindere
a serviciilor acordate şi includere a unui şir de servicii inovative flexibile:
programe pentru o jumătate de zi, activităţi educative periodice (de exemplu,
săptămânale, bilunare) pentru copii mici, lucrul cu grupurile de părinţi şi
copii, susţinerea şi educaţia părinţilor, servicii de împrumut din colecţiile
de carte şi jucării, prestarea serviciilor de nutriţie, ocrotire a sănătăţii şi
activităţi de informare.
Centrele Comunitare pentru Promovând principiul axării pe
Copii şi Familii oferă un mediu favo- necesităţile membrilor comunităţii,
rabil pentru mame şi copii, precum şi centrele de suport pentru familii
servesc drept mediu comunitar pentru devin adevărate centre ale vieţii
toţi părinţii, unde aceştia ar putea be- comunitare.
neficia de consultanţă psihologică, de
asistenţă socială şi de posibilităţi de socializare şi schimb de experienţă cu
alţi părinţi. În modelul propus, centrele sunt orientate atât pe copii, cât şi
pe adulţi, unde copiii pot beneficia de un mediu dezvoltativ adecvat pentru
etapa lor de dezvoltare, iar părinţii au posibilitatea să observe şi să practice
modele de interacţiune dintre adult şi copil. Centrele oferă un spectru flexibil
de servicii care satisfac necesităţile copiilor – de la naştere şi până la vârsta
de şapte ani – şi ale familiilor lor.
Serviciile prestate în cadrul centrelor comunitare se bazează pe următoarele
principii:
• sunt flexibile – bazate pe comunitate şi prestate în cadrul comunităţii;
• implică familiile ca parteneri esenţiali care joacă un rol important în
planificarea şi prestarea serviciilor;
• se bazează pe familie, sunt orientate pe necesităţile copilului şi pornesc
de la punctele lui forte;
• sunt accesibile tuturor, fiind amplasate în medii diverse şi utilizând
optimal resursele publice, comunitare şi personale;
• se axează pe prevenirea primară, intervenţia rapidă şi consolidarea
capacităţilor copiilor şi familiilor de a se ajuta pe sine însuşi;
• sunt complexe, prestând un spectru larg de servicii;
• sunt flexibile (ajustabile) – odată cu sporirea flexibilităţii vine şi res-
ponsabilitatea mai mare pentru atingerea rezultatelor, în conformitate
cu scopurile propuse şi cu lecţiile învăţate pe parcurs;
• sunt coordonate la nivel comunitar, integrate, prestate prin efort
colaborativ;

24
 • sunt de calitate înaltă, adecvate din punctul de vedere al dezvoltării
copiilor, prestate de cadre bine pregătite.
Din experienţa colectivă a ţărilor implicate, au fost identificate patru
componente fundamentale care au stau la baza centrelor comunitare pentru
copii şi familii: învăţarea timpurie şi pregătirea pentru şcoală; timpul pentru
interacţiunea dintre părinţi şi copii; susţinerea informaţională a părinţilor;
surse de referinţă privind sănătatea şi nutriţia copiilor.
După cum arată capitolul următor, primele centre comunitare din
Moldova s-au inspirat din aceste modele, adaptându-le la necesităţile şi
posibilităţile fiecărei comunităţi.

1. Învăţarea timpurie şi pregătirea pentru şcoală

a. Activităţi pentru copii în cadrul centrelor
Pentru a le ajuta copiilor să devină mai încrezători în forţele proprii,
să însuşească abilităţile necesare pentru a-şi îndeplini responsabilităţile la
şcoală şi – ce este şi mai important – pentru reuşită în viaţă, centrele pot
oferi activităţi săptămânale de joc şi învăţare. Jocul stă la baza programelor
bune de educaţie pentru copii. Vor fi oferite activităţi adecvate din punctul
de vedere al dezvoltării pentru două categorii – copiii până la trei ani şi copiii
de 3-7 ani. Timpul şi frecvenţa acestor activităţi depind de fiecare centru în
parte, în funcţie de necesităţile existente şi de fezabilitatea activităţilor.
Ţările implicate în proiect s-au bazat pe cunoştinţele şi experienţa
bogată de creare a programelor de învăţare orientate pe copil, acumulate
graţie implementării programului Pas cu Pas. Abordarea holistică, orientată
pe copil, îmbină practicile bazate pe studii ştiinţifice în domeniul educaţiei
preşcolare cu angajamentul ferm de a colabora cu familia şi comunitatea
pentru a individualiza experienţa fiecărui copil.
Mediul de învăţare axat pe copil se bazează pe două principii
fundamentale:
• Copiii îşi dezvoltă cunoştinţele, interacţionând cu lumea care îi
înconjoară;
• Adulţii încurajează creşterea şi dezvoltarea copiilor, bazându-se pe
interesele, necesităţile şi punctele forte ale copiilor.
Mediul de învăţare orientat pe copil vine în susţinerea învăţării
individualizate. Este un mediu dinamic, în continuă schimbare, plin de
materiale şi experienţe menite să stârnească interesul copilului şi să corespundă
nivelului său de dezvoltare. Sala de ocupaţii constituie un laborator unde

II. Centre de suport familial 25

copiii experimentează diverse roluri – de exploratori, artişti, prieteni şi savanţi.
Materialele stimulează şi încurajează copiii să-şi folosească toate simţurile.
Aplicând abordarea tematică sau bazată pe proiecte, mediul fizic este
conceput astfel, încât să prezinte un spectru de centre de activităţi şi materiale
diverse, dintre care copilul poate să aleagă. Centrele de activitate conţin
materiale diverse pentru explorare şi joacă. Deşi centrele pot varia de la caz la
caz, de regulă, o sală include: centrul arte, centrul blocuri, centrul de menaj,
centrul de joc dramatic, centrul pentru citit şi scris, centrul matematică/
jocuri manipulative, centrul muzică, centrul apă şi nisip şi centrul ştiinţă.
Activităţile dirijate de învăţare în bază de joc sunt adecvate nivelului de
dezvoltare generală şi lingvistică a copiilor, recunoscându-se faptul că copiii
au ritmuri proprii de dezvoltare, diverse interese, temperamente şi că ei
vin din diferite medii lingvistice şi culturale, au diferite stiluri de învăţare.
Activităţile asigură echilibrul dintre cele iniţiate de copii şi cele dirijate
de adulţi, incluzând activităţi individuale şi în grupuri mici. Un accent
deosebit se pune pe dezvoltarea socială şi emoţională a copiilor, dezvoltându-
le încrederea şi încurajând independenţa lor. Este dezvoltat autocontrolul
copilului prin stabilirea unor limite clare, consecvente, formularea unor
aşteptări realiste, încurajarea respectului pentru sentimentele şi drepturile
altora. Limba maternă, cultura şi structura familiei fiecărui copil sunt înţelese
şi susţinute.
Abilităţile cognitive şi lingvistice ale copiilor sunt dezvoltate printr-o
varietate de strategii, inclusiv prin experimentare, întrebări, observare, joacă şi
explorare. Oportunităţile pentru exprimare prin activităţi artistice, muzicale,
prin mişcare constituie o parte componentă a programului. Activităţile care
încurajează folosirea limbajului şi interacţiunile copil–copil şi copil–adult
asigură dezvoltarea abilităţilor cognitive şi lingvistice ale fiecărui copil în
conformitate cu potenţialul lui. Abilităţile legate de citit, scris şi socotit
sunt dezvoltate prin intermediul materialelor şi activităţilor corespunzătoare
nivelului de dezvoltare al fiecărui copil. Activităţile de învăţare bazate pe joc
contribuie la dezvoltarea abilităţilor fizice ale copiilor (motricitatea grosieră
şi fină) şi oferă timp suficient, spaţiu în interior şi exterior, echipament şi
îndrumare din partea adulţilor pentru joc şi mişcări active.
Rolul educatorilor este să faciliteze învăţarea copiilor. Ei determină
atmosfera şi dispoziţia copiilor şi personifică acele calităţi care trebuie să
fie dezvoltate în copii – empatia, bunăvoinţa, entuziasmul şi curiozitatea
intelectuală. Ei sunt responsabili pentru crearea unei comunităţi dornice
să înveţe. Educatorii respectă ideile copiilor, care sunt adeseori folosite la
elaborarea curriculum-ului. Educatorii interacţionează cu copiii atunci

26
când ei lucrează şi se joacă. Ei îi observă pe copii şi îi ascultă, înregistrează
şi evaluează observările, planifică activităţi de învăţare adecvate din punctul
de vedere al dezvoltării în baza observărilor efectuate. Într-un mediu unde
educatorii încurajează copiii să-şi satisfacă interesul, copiii îşi dezvoltă un
simţ puternic al propriei importanţe şi un spirit de iniţiativă.
Copiii cu dizabilităţi. Centrele oferă o oportunitate unică pentru
identificarea copiilor cu nevoi speciale la vârsta timpurie şi pentru integrarea
copiilor cu nevoi speciale în programul educaţional. Stabilind legături strânse
cu alte servicii din cadrul comunităţii, centrele oferă programe de intervenţie
timpurie, cu accent puternic pe educaţia părinţilor şi comunităţii. Exemple
de servicii pentru copii mici cu dizabilităţi şi familiile lor includ:
• Programe de instruire pentru specialiştii care lucrează cu copiii, pentru
ca aceştia să poată satisface nevoile copiilor cu dizabilităţi în mediile
destinate copiilor mici;
• Vizite la domiciliu şi crearea grupurilor de părinţi şi copii;
• Puncte unice de oferire/coordonare a serviciilor de ocrotire a sănătăţii
şi de educaţie;
• Elaborarea unor seturi de acţiuni de intervenţie la etapa timpurie
pentru părinţi şi familii privind dezvoltarea copiilor mici cu
dizabilităţi;
• Diseminarea rezultatelor cercetărilor care sporesc cunoştinţele cu
privire la cele mai bune practici pentru copiii cu diverse tipuri de
dizabilităţi;
• Elaborarea de programe pentru sensibilizarea comunităţii.

b. Pregătirea pentru şcoală: curriculum-ul pentru

activităţile de acasă
Pentru a-i oferi copilului şansa să-şi dezvolte abilităţile necesare
pentru a face faţă primului an în şcoală, centrele vor oferi un program de
pregătire la domiciliu pentru acei copii care nu au posibilitatea să participe
la activităţile din centru. Programul a fost elaborat în cadrul proiectului
comun UNICEF-ISSA (Asociaţia Internaţională Pas cu Pas), fiind pilotat
cu succes în mai multe ţări. Scopul programului este de a le ajuta părinţilor
să-şi pregătească copiii pentru şcoală, folosind un set recomandat de activităţi
pentru dezvoltarea abilităţilor de a citi, a scrie şi a socoti. Sunt nouă seturi
de materiale. Fiecare set include imagini, jocuri şi materiale elaborate special
pentru copii.

II. Centre de suport familial 27

 De asemenea, sunt propuse recomandări privind activităţile pe care
părinţii le pot folosi în interacţiunile lor cu copiii. Aceste recomandări
explică cum trebuie să fie folosite materialele pentru copii, oferă exemple
suplimentare de activităţi pentru dezvoltarea abilităţii de a citi, scrie şi a
socoti şi sugerează modalităţi pentru modificarea activităţilor, adaptându-le
la nivelul de dezvoltare a copilului. Familiile care participă în program se
prezintă pentru sesiuni lunare şi primesc seturi de materiale pentru copii şi
îndrumare privind desfăşurarea activităţilor. În cadrul sesiunilor părinţii îşi
împărtăşesc planurile privind modul în care folosesc materialele, modificările
pe care le-au introdus la realizarea activităţilor şi propun activităţi pe care
le-au conceput singuri şi le-au folosit în interacţiunea cu copiii lor.

2. Activităţi comune pentru părinţi şi copii

Părinţii sunt bine-veniţi şi încurajaţi să participe la toate activităţile
de învăţare. În parteneriat cu educatorii, părinţii învaţă cum să susţină
dezvoltarea copiilor lor prin joc. Învăţarea reciprocă le oferă părinţilor şi

Caracteristici definitorii
Centre comunitare de dezvoltare timpurie

 Medii şi programe educaţionale care le permit copiilor mici să-şi

dezvolte abilităţi de soluţionare a problemelor prin intermediul
jocului, interacţionând cu alţi copii şi adulţi.
şi de resurse pentru familii

 Relaţii apropiate între copii şi adulţi (specialişti în educaţia

timpurie, părinţi), care valorifică potenţialul învăţării prin joc.
 Programe pentru educaţia părinţilor, care oferă asistenţă
părinţilor şi altor îngrijitori ai copiilor privind toate aspectele
dezvoltării copiilor mici.
 Educaţia părinţilor care vine să susţină învăţarea timpurie şi
dezvoltarea optimă a copiilor mici în mediul de familie.
 Asistenţă şi consultanţă adecvată care le permite tuturor copiilor,
indiferent de problemele dezvoltative de ordin fizic, lingvistic
sau comportamental, să se implice plenar.
 Capacitatea de a mobiliza resurse speciale pentru a implica
familiile şi copiii care, în virtutea circumstanţelor, nu se pot
folosi de serviciile centrelor.
 Indiferent de amplasare, centrele menţin legătura cu şcoala
primară locală şi cu alte instituţii şi entităţi culturale în cadrul
comunităţii.

28
copiilor o şansă pentru a deveni parteneri adevăraţi în procesul educativ.
Aceste ocazii le permit, de asemenea, părinţilor să practice comportamente
şi metode eficiente într-un mediu care stimulează învăţarea, beneficiind
de instrucţiuni profesionale atunci când apar anumite întrebări. Părinţii şi
educatorii analizează experienţa lor comună şi strategiile necesare pentru
a susţine dezvoltarea cognitivă şi comportamentul copiilor. Unul dintre
scopurile petrecerii timpului împreună este de a le ajuta părinţilor să înveţe
cum să aplice acasă abilităţile însuşite şi activităţile propuse în cadrul
centrului. Jucându-se cu copiii lor şi învăţând mai multe despre încurajarea
necesară copiilor la fiecare etapă a învăţării, părinţii adeseori descoperă sau
redescoperă „cheiţa” pentru înţelegerea conceptelor de bază ale educaţiei.

3. Educaţia părinţilor
Obiectivul general al componentei educaţia părinţilor este conştientizarea
importanţei rolului părinţilor în susţinerea creşterii şi dezvoltării copilului, în
consolidarea sau modificarea atitudinilor, opiniilor şi practicilor aplicate de
părinţi în raport cu îngrijirea copiilor. Programul este menit să abiliteze părinţii
să îngrijească şi să interacţioneze mai bine cu copiii, precum şi să îmbogăţească
mediul în care există copiii. Rolul părinţilor este de a-i oferi copilului îngrijirea
şi susţinerea necesară pentru ca el să se dezvolte cu succes.
Îngrijirea şi susţinerea părintească presupun că fiecare copil:
• Este protejat de pericol fizic.
• Beneficiază de nutriţie şi asistenţă medicală adecvată.
• Are parte de interacţiune plină de dragoste cu persoanele importante
din viaţa lui, care îi sunt permanent în preajmă.
• Beneficiază de un mediu previzibil, iar adulţii sunt consecvenţi în
aşteptările lor faţă de copil.
• Este încurajat să folosească vorbirea în mod eficace.
• Are posibilitatea să înveţe cum să coopereze, să împartă lucrurile cu
alţii, să îi ajute pe alţii.
• Are şanse pentru a deveni independent, pentru a-şi asuma
responsabilitatea şi a lua propriile decizii.
• Participă la activităţile care contribuie la dezvoltarea cunoştinţelor sale.
• Este susţinut să-şi conştientizeze propria valoare şi să devină încrezător
în propriile puteri.
• Are posibilitatea să se integreze în grupuri şi să-şi dezvolte simţul
identităţii culturale.
• Are parte de modele comportamentale pozitive.

II. Centre de suport familial 29

 Educaţia părinţilor poate avea loc prin activităţi în grup sau prin
intermediul vizitelor la domiciliu.

a. Activităţi în grup pentru părinţi

Centrele pot invita părinţii la o serie de şedinţe. Facilitatorii acestor
şedinţe pot fi instruiţi cum să implementeze module de educaţie a părinţilor
în baza unor materiale pentru părinţi.

b. Vizite la domiciliu
Vizitele la domiciliu sunt una dintre modalităţile de lucru cu familiile.
Acestea pot fi întreprinse fie de un lucrător în domeniul educaţie, sănătate
sau social, fie de o altă persoană care a urmat o pregătire preliminară. Este
esenţial ca astfel de voluntari sau lucrători să fie atent selectaţi, formaţi şi
sprijiniţi. O serie de organizaţii sau agenţii de stat sau pe bază de voluntariat
oferă astfel de servicii.
Vizitele la domiciliu pot viza probleme specifice de colectare a
informaţiilor necesare, de îngrijire şi dezvoltare a copilului nemijlocit în
contextul lui firesc. Ele accentuează importanţa rolului pe care îl joacă
îngrijitorii copilului în susţinerea dezvoltării acestuia. În plus, ele permit
părinţilor şi altor îngrijitori ai copilului să se simtă mai relaxaţi şi să-şi
împărtăşească mai liber părerile şi îngrijorările. Vizitele la domiciliu deseori
servesc drept cale de a ajunge la familiile defavorizate, cele în situaţie de
risc, care sunt deseori izolate şi nu prea dispuse să beneficieze de serviciile
comunitare. Persoanele care efectuează vizitele la domiciliu pot ajuta mamele
mai puţin organizate şi încrezătoare să-şi capete încrederea în sine ca părinte
şi încrederea în alţii pentru a solicita suportul necesar.

30
 În elaborarea şi implementarea programelor pentru părinţi urmează să se
ţină cont de următoarele dimensiuni care definesc calitatea:
• Programele de înaltă calitate reprezintă o raportare reuşită a metodelor
Dimensiuni ale calitãþii: programe de educaþie a pãrinþilor

utilizate în şedinţele cu părinţii la conţinutul oferit, astfel încât ele să

răspundă necesităţilor individuale ale părinţilor. O condiţie importantă
în acest sens este ca părinţii şi facilitatorii din program să aibă o viziune
comună asupra necesităţilor şi doleanţelor părinţilor, precum şi asupra
mijloacelor optime de satisfacere a acestor necesităţi.
• Programele de calitate se caracterizează prin relaţii de colaborare între
părinţi şi facilitatorii de program: prin decizii comune, se stabilesc
mecanisme de control asupra modului de participare a părinţilor.
Legăturile de colaborare devin un mecanism structural prin care
programele sunt ghidate să ţină cont cu maximă sensibilitate şi
responsabilitate de necesităţile şi normele culturale ale populaţiei
pe care o deservesc. Relaţiile de colaborare dintre părinţi şi personal
reflectă principiile teoretice care stau la baza proceselor de schimbare a
adulţilor şi care presupun participarea atât în formularea problemelor,
cât şi în negocierea soluţiilor.
• Programele urmează să menţină un echilibru între urmărirea atât a
necesităţilor părinţilor, cât şi ale copilului. Implicarea unei echipe
multidisciplinare poate mai bine asigura acest lucru.
• Relaţia triunghiulară părinte–copil–personal (al centrului) serveşte
drept un sistem de suport în care unul îl ajută pe celălalt în interesul
major al copilului. Acolo unde această relaţie este bună, există
interacţiuni de ordin informativ şi educaţional care îi ajută pe copii să
progreseze mai bine de la o treaptă a dezvoltării la alta.
• Discuţiilor cu caracter deschis cu părinţii trebuie să li se aloce timp
suficient. În baza principiilor de învăţare a adulţilor se sugerează cu
insistenţă necesitatea de a include o puternică componentă experienţială.
Acest lucru este deosebit de important în cazul programelor pentru
părinţi, deoarece ei urmează să proceseze informaţia nouă, care poate
să nu coincidă cu închipuirile pe care le au despre propriul copil şi
stereotipurile existente despre dezvoltarea copiilor în general. Discuţiile
le oferă posibilitatea de a analiza şi contrapune noua informaţie cu
ideile preconcepute şi de a o interioriza.
• Structura programelor trebuie să reflecte un echilibru între proceduri
fixe, prestabilite, care îi ghidează pe participanţi, şi proceduri flexibile,
care le permit familiilor să pornească de la propriile laturi forte şi să
găsească răspuns la propriile necesităţi.

II. Centre de suport familial 31

 4. Legăturile comunitare şi sistemul de referinţă
comunitar
Îmbinarea şi coordonarea serviciilor şi grupurilor sociale la nivel
comunitar, precum şi coordonarea dintre servicii este una dintre funcţiile-
cheie ale centrelor de resurse pentru familii. Una dintre aşteptări este că aceste
centre trebuie văzute ca un punct de intrare unic pentru familii şi o agenţie de
referinţă pentru alte programe şi servicii când/ dacă acestea sunt necesare.
Primul pas în acest proces este schimbul de informaţii. De aceea se fac
eforturi pentru coordonarea acţiunilor diverşilor prestatori de servicii în ceea
ce ţine de căutarea şi împărtăşirea informaţiei despre întregul spectru de
programe şi servicii în comunitate. Această etapă va fi urmată de negocierile
dintre diverşi prestatori de programe şi servicii, pentru a explora capacitatea
familiilor de a beneficia în urma îmbinării şi coordonării serviciilor.
Încrederea reciprocă este esenţială pentru succesul schimbărilor.
Eforturile de creare a unor Pentru a trăi, lucra şi îngriji de copii,
legături eficiente între programe familiile trebuie, de regulă, să apeleze
se pot confrunta cu diverse ob- la mai multe sisteme de prestare a
stacole. Cel mai serios obstacol serviciilor. Serviciile de îngrijire, educaţie
este frica celor care urmează să şi sănătate sunt dintre cele mai necesare
şi solicitate. Prin capacitatea comunităţii
se schimbe că vor pierde puterea, de a îmbina eficace şi de a coordona
finanţarea sau o parte a identităţii activitatea acestora, dar şi altor servicii se
lor esenţiale, susţinerea popula- măsoară viabilitatea comunităţii, ca loc
ţiei. Adeseori aceste temeri devin unde familiile îşi pot exersa rolul lor de
importanţă crucială.
evidente când se manifestă un
comportament apatic sau de opunere a rezistenţei. O altă problemă este că,
în multe cazuri, încercările de a îmbina programele şi serviciile se confrun-
tă cu rezistenţa profesioniştilor care se tem că vor pierde controlul asupra
propriei activităţi, autonomia faţă de alte agenţii, de voluntarii comunitari
şi de familii, autonomie pe care au obţinut-o cu atâta greu.
Acest fenomen reprezintă, practic, un obstacol important pentru toţi
profesioniştii în domeniul educaţiei preşcolare. Or, deşi în fiecare domeniu
profesional sunt necesare abilităţi şi cunoştinţe specializate, abordarea axată
pe familie necesită ca profesioniştii implicaţi să cunoască mai multe despre
rolul fiecăruia dintre ei, astfel încât serviciile să fie organizate pentru a deservi
cât mai bine familiile.

32
 Un alt obstacol care urmează să fie depăşit de cei care încearcă să îmbine
şi să coordoneze mai bine programele şi serviciile pentru copii şi familii este
conflictul dintre diverse reguli şi regulamente stabilite de autorităţi separate
care finanţează diferite servicii destinate copiilor mici, dar care adeseori
activează în paralel. O provocare considerabilă în acest sens o constituie
conjugarea şi coordonarea acestor servicii. Indiscutabil, stabilirea legăturilor
şi coordonarea necesită mult timp şi multă energie. Structura programelor
oferite reflectă un echilibru între nişte proceduri fixe, prestabilite, care îi ghidează
pe participanţi şi proceduri flexibile, care le permit familiilor să pornească de la
propriile forţe şi să găsească răspuns la propriile necesităţi.
Schema 1 prezentată în continuare oferă un sumar al componentelor
esenţiale şi al principiilor de program care caracterizează Centrele de Dezvoltare
a Copiilor şi de Resurse pentru Familii. Este necesar de accentuat că Centrele
sunt adaptate la circumstanţele şi necesităţile specifice ale comunităţii, iar
configuraţia programelor, disponibilitatea şi accesibilitatea lor pot varia enorm.
Flexibilitatea are o importanţă critică. Integrarea componentelor de bază
este cheia calităţii înalte a Centrelor. Importanţa fiecărei componente este
sporită de impactul unui program bine integrat. Aceasta presupune instruire
de calitate şi lucru în echipă pentru toţi cei implicaţi în activitatea centrului,
planificarea curriculum-ului şi elaborarea unor programe speciale. Deşi acest
proces este dificil, integrarea serviciilor are importanţă critică pentru atingerea
rezultatelor scontate pentru familii şi copii.

B. Dezvoltarea ði mobilizarea comunitarã

Eforturile de mobilizare comunitară ţin cont de faptul că toţi copiii
şi familiile, indiferent de veniturile acestora, beneficiază de susţinerea
comunităţii, atrăgând, în acelaşi timp, atenţie specială asigurării unui
tratament adecvat al copiilor din familiile sărace. Nu există soluţii magice
pentru problemele complexe cu care se confruntă copiii şi familiile în
prezent.
Bazele mobilizării comunitare sunt similare practicilor din cadrul
educaţiei formative: în ambele cazuri este bine de ştiut că învăţarea are loc
cu mai mult succes în contextul unor relaţii active şi pline de sens. Eforturile
de mobilizare cele mai reuşite, cum ar fi programele care ajută copiii să
îşi manifeste pe deplin potenţialul, presupun participarea activă a tuturor
părţilor interesate. Astfel de programe se bazează pe experienţe semnificative,
cu accent pe identificarea punctelor forte şi a necesităţilor comunitare, şi

II. Centre de suport familial 33

Schema 1. Centre de Dezvoltare a Copiilor şi de Resurse pentru Familii.
Componente fundamentale şi principii ale programului
Educaţia părinţilor
• Posibilitatea de a învăţa
despre dezvoltarea cogni-
tivă, socială şi emoţională
a copiilor
• Deprinderi de a fi părinte;
conţinut determinat de in-
teresele şi necesităţile iden-
tificate de înşişi părinţii
• Informaţii pentru dezvol-
tarea familiei
• Susţinere reciprocă între
părinţi
• Strategii de înfruntare şi
soluţionare a problemelor
• Posibilităţi pentru realiza-
rea activităţilor/proiectelor
în grup
• Susţinere pentru părinţii
copiilor cu dizabilităţi.
Timp pentru interacţiune
părinţi–copii
• Comunicare între generaţii
• Activităţi axate pe copii
• Oportunităţi pentru interac-
ţiune pozitivă părinţi–copii
• Oportunităţi pentru practi-
carea abilităţilor nou-însuşite
• Activităţi ce încurajează trans-
ferul practicilor bune acasă
• Educatorii ca susţinători
34
Învăţarea timpurie /
pregătirea pentru şcoală
• Curriculum orientat pe
copil, adecvat din punctul
Principiile de vedere al dezvoltării
programului • Evaluare adecvată nivelului
de dezvoltare şi susceptibi-
• Bazat pe laturile
lă la diversitatea culturală
forte
• Raport adecvat între numă-
• Abilitarea familii-
rul de copii şi educatori
lor
• Grupuri mici
• Încorporarea eva-
• Implicarea părinţilor
luării în instruire
• Parteneriate între părinţi
• Facilitarea învăţă-
şi educatori în planificarea
rii active
şi realizarea activităţilor de
• Programe integra-
învăţare
te
• Identificarea timpurie şi
• Servicii la domici-
prestarea serviciilor pentru
liu
copii cu dizabilităţi
• Aprecierea diver-
sităţii
• Colaborarea cu
prestatorii servi-
ciilor comunitare
• Planificarea în
echipă
• Angajarea cadre-
lor calificate
• Dezvoltarea siste-
matică şi continuă
Legături comunitare
a cadrelor
şi sistem de referinţe
• Documentarea re-
zultatelor la toate
comunitar
componentele • Un singur punct de intrare
• Referinţe la alte programe şi
servicii
• Schimb de informaţii
• Coordonarea sporită a progra-
melor şi a prestării serviciilor
• Advocacy
reflectă atenţia sporită faţă de formarea şi încurajarea relaţiilor bazate pe
încredere şi respect.
În modelul propus, comunitatea este definită ca grup de persoane unite
prin factori geografici, culturali sau prin interese comune. Mobilizarea
comunitară se caracterizează printr-un proces care îmbină planificarea şi
realizarea acţiunilor comune. Mobilizarea comunitară presupune organizarea
unui grup de reprezentanţi ai tuturor părţilor interesate, inclusiv a părinţilor,
pentru a elabora o listă de priorităţi sau pentru a realiza priorităţile stabilite
anterior în vederea producerii unor schimbări în comunitate. Acest proces
presupune îmbinarea sensibilizării publicului cu implicarea publicului,
când membrii comunităţii se implică în procesul continuu de soluţionare a
problemelor, elaborând o viziune, identificând scopurile şi strategiile necesare
pentru atingerea lor. Se pune accent pe sisteme, nu numai pe programe. Se
adoptă o abordare holistică de identificare a necesităţilor, de evaluare a lor
şi a acţiunilor realizate, de evaluare a rezultatelor şi reevaluare a strategiilor,
de implementare a acţiunilor şi de continuare a ciclului.

• Lipsa de entuziasm din partea liderilor-cheie;

Bariere rãspândite în calea

• Inerţia;
participãrii comunitare:

• Dezechilibrul dintre proces şi rezultate;

• Asocierea cu programe specifice, nu cu interesele comunităţii
în general;
• Lipsa încrederii;
• Prea puţini lideri sau lideri ineficienţi;
• Eforturi paralele, în spirit de concurenţă;
• Incapacitatea de a observa progresul în raport cu viziunea şi
obiectivele stabilite;
• Dificultăţi în adaptarea la cultura diferitor grupuri;
• Lipsa comunicării;
• Lipsa timpului;
• Lipsa banilor şi resurselor;
• Epuizarea.

Scopul mobilizării comunităţii este cooperarea reţelelor comunitare

şi concentrarea resurselor umane din mai multe sectoare (administraţie
publică, economie, mass-media, instituţii religioase, şcoli, organizaţii
pentru sănătate, servicii sociale şi de protecţie a copiilor) pentru dezvoltarea

II. Centre de suport familial 35

resurselor unei comunităţi şi intensificarea participării cetăţenilor prin
acţiuni multilaterale.

Strategiile de mobilizare a comunităţii pornesc de la premisa că o

comunitate are cunoştinţele, resursele şi potenţialul organizatoric şi de
conducere pentru a realiza o schimbare constructivă la nivel comunitar.
Obiectivele unei astfel de strategii sunt menite:
- să creeze un sentiment de coeziune socială;
- să sensibilizeze cetăţenii în privinţa celor mai importante probleme
ale comunităţii şi să propună atingerea unor ţinte comune;
- să utilizeze competenţele profesioniştilor pentru a susţine şi intensifica
participarea democratică, cooperarea voluntară, experienţele de
autoajutorare şi ajutor reciproc;
- să stimuleze capacitatea liderilor locali;
- să contribuie la coordonarea dintre servicii, grupuri de opinie şi
grupuri sociale;
- iar ulterior să amplifice sentimentul de comunitate.

1. Crearea viziunii
a. Primul pas
Primul pas pe care urmează să-l facă o comunitate care a decis să creeze
astfel de servicii este să constituie un grup care să includă reprezentanţii
tuturor părţilor interesate şi factorii de decizie.
Liderii comunitari influenţi
şi autorităţile locale trebuie să fie Formularea viziunii
convinşi de beneficiile educaţiei Conţinutul viziunii reprezintă răspunsul
copiilor şi să susţină serviciile noi la întrebarea: „Ce tindeţi să oferiţi
prin alocarea resurselor necesare beneficiarilor?”. În mod ideal răspunsul
şi suportul juridic. Scopul este de trebuie să genereze inspiraţie şi dorinţa
a trece prin etapa de colaborare de acţiune. Imprimaţi conţinutul
viziunii peste tot unde este posibil în
şi de a crea sisteme noi pentru
cadrul organizaţiei/centrului.
prestarea serviciilor de calitate Exemplu: „Fiecare părinte din
înaltă copiilor. E necesar să se comunitate se simte mai sigur graţie
răspundă la întrebarea: “Cum serviciilor oferite de Centru”
ar arăta comunitatea şi ce s-ar
întâmpla în comunitate dacă toate sectoarele ce influenţează dezvoltarea şi
educaţia copiilor ar presta servicii de calitatea cea mai înaltă?”.

36
 b. Evaluarea necesităţilor
Eforturile de mobilizare comunitară constituie prima etapă a schimbării,
având ca scop evaluarea necesităţilor şi resurselor comunitare. Evaluarea
necesităţilor ajută să fie:
• identificate lacunele în prestarea serviciilor;
• estimate resursele şi stabilite potenţialele strategii pentru eliminarea
lacunelor;
• atins consensul şi înţelegerea necesităţii schimbării de către toate
părţile;
• considerate capacităţile comunităţii;
• identificaţi indicatorii de referinţă care să le ajute comunităţilor să
măsoare progresul în atingerea rezultatelor.
Informaţia suplimentară include date referitoare la ceea ce cunosc şi pot
face copiii, condiţiile în care există copiii şi familiile, accesibilitatea serviciilor,
costul şi calitatea lor. În urma evaluării necesităţilor, părţile interesate
obţin informaţii ce le permit să ia decizii vizând soluţionarea problemelor,
selectând strategiile adecvate în baza capacităţilor existente, care să asigure
durabilitatea serviciilor.

c. Mobilizarea părinţilor
Implicarea părinţilor este egal de importantă în eforturile de mobilizare
comunitară. Este cel mai bine dacă părinţii sunt implicaţi de la bun început în
elaborarea politicilor şi luarea deciziilor. Părinţii şi alţi membri ai familiei pot
ajuta la stabilirea unor obiective realiste în cadrul iniţiativei, împărtăşindu-şi
experienţa şi opiniile. Responsabilitatea părinţilor faţă de copiii lor îi face
să se implice activ în astfel de iniţiative. Adeseori comunităţile iniţiază
schimbări fără a apela la ajutorul familiilor. Părinţii sunt adeseori invitaţi
să participe numai la o etapă mai avansată, fără a li se oferi posibilitatea să
contribuie productiv la proces din start.

II. Centre de suport familial 37

 2. Implementarea viziunii
a. Comunitatea în serviciul familiilor cu copii mici:
spectrul schimbărilor
Scopul propus este de a ajuta comunităţile să-şi reconsidere viziunile şi să
reformeze metodele de prestare a serviciilor de îngrijire şi educaţie a copiilor
în comunitate care, în unele cazuri, sunt ineficiente şi greu accesibile. Ca
rezultat, tot mai multe comunităţi din regiune renunţă la viziunea tradiţională
asupra acestor servicii şi întreprind măsuri pentru a integra şi coordona
serviciile într-o reţea sau sisteme coerente.
În mai multe ţări serviciile destinate familiilor sunt organizate treptat
pe baza unor grupuri de lucru mixte, dar orientate spre un obiectiv comun.
Educatorii, profesorii, psihologii, cadrele medicale şi de asistenţă socială
colaborează pentru a-i ajuta pe părinţii tineri să înfrunte problemele
tranziţiei de la o fază la alta a dezvoltării copilului; pentru a realiza intervenţii
preventive, a oferi un sprijin la domiciliu unor familii şi copii cu grave
probleme de sănătate, mamelor singure copiilor abandonaţi de părinţi sau
cu părinţi plecaţi, urmărind totodată şi evitarea instituţionalizării acestora;
pentru a acorda sprijin social familiilor tinere recent stabilite în comunitate,
ajutându-le să se integreze în noul mediu în mod progresiv, fără să-şi distrugă
propriile valori etc.

b. Îmbunătăţirea calităţii serviciilor

Eforturile pentru îmbunătăţirea calităţii programului se bazează pe un
şir de abordări diferite:
• promovarea dezvoltării profesionale a educatorilor, inclusiv prin asi-
gurarea accesului la informaţii, oportunităţi de dezvoltare a carierei;
• sporirea finanţării, elaborarea unui sistem bine definit de corelare a
dezvoltării profesionale cu remunerarea sporită;
• implicarea părinţilor în solicitare de servicii de calitate prin educarea
lor în calitate de consumatori;
• la nivel de politici, promovarea acreditării specialiştilor în domeniul
familiei şi îngrijirii copiilor şi a serviciilor în baza centrelor comuni-
tare.

38
 Cadrul de luare a deciziilor în crearea centrelor:
Primii paşi: ce decizii trebuie luate?
Centre de dezvoltare pentru copii şi resurse pentru familii

 Delimitarea geografică a populaţiei-ţintă

 Factorii de risc social sau personal
 Factorii legaţi de copii
Stabilirea scopurilor şi obiectivelor programului
 Motivarea
 Încadrarea obiectivelor programului în cadrul conceptual
Elaborarea programului: elementele de bază
 Programul de asistenţă la domiciliu
 Grupuri de susţinere şi cursuri pentru părinţi
 Centrul pentru susţinerea familiei
Planificarea serviciilor
 Lansarea serviciilor
 Frecvenţa serviciilor
 Durata serviciilor
Structura personalului: roluri şi calificări
 Supravegherea
 Asistenţii familiali
 Implicarea părinţilor
Structura organizaţională:
 Structura de program în paralel
 Relaţii de referinţe
 Legături explicite între programe
 Implementarea programelor
 Recrutarea şi selectarea cadrelor
 Perfecţionarea cadrelor
 Supravegherea şi monitorizarea
 Recrutarea familiilor
 Stabilirea şi menţinerea legăturilor cu familiile
Coordonarea în cadrul agenţiilor şi dintre agenţii:
 Integrare şi independenţă
 Program în cadrul comunităţii lărgite

II. Centre de suport familial 39

 3. Menţinerea viziunii
a. Folosirea la maximum a momentului
Procesul de creare a schimbărilor sistemice necesită timp. Pentru a se
bucura de succes, strategiile de menţinere a interesului faţă de schimbare
trebuie să fie integrate în eforturile comunitare chiar de la bun început.
Există un şir de strategii de acest tip. Unele din ele au ca scop crearea
modalităţilor pentru recunoaşterea şi aprecierea în permanenţă a succesului,
incitarea interesului prin prezentarea beneficiilor, prin comunicarea eficientă,
încurajarea şi îndrumarea liderilor noi şi a celor tradiţionali, stabilirea
indicatorilor de referinţă şi folosirea altor instrumente pentru a evalua
frecvent rezultatele.

b. Redistribuirea resurselor existente, crearea unor noi

mecanisme de finanţare
Modul în care sunt obţinute resursele pentru copii şi familiile lor
şi modul în care acestea sunt canalizate către comunitate influenţează
considerabil tipurile de asistenţă şi serviciile existente, cum sunt oferite,
în ce măsură ele se îmbină cu alte resurse din comunitate, categoriile de
beneficiari.
Pentru utilizarea eficientă a tuturor resurselor obţinute este necesară
implicarea activă a persoanelor şi grupurilor-cheie din comunitate: din
cercurile de afaceri şi cele profesionale, din cadrul organizaţiilor societăţii
civile şi comunităţilor religioase. Echipele colaborează pentru ca să:
• definească clar necesitatea şi scopul strategiilor de reformare a
sistemului de finanţare;
• promoveze cunoaşterea de către publicul larg a problemelor;
• implice publicul în discuţii şi în găsirea potenţialelor soluţii;
• elaboreze strategii politice de succes, strategii de finanţare tot mai
creative;
• asigure susţinerea publică şi politică.

40
  Începeţi cu definirea viziunii privind domeniile pentru care doriţi
Sfaturi utile ale experþilor de succes în domeniul finanþãrii şi mobilizãrii comunitare
finanţare. Finanţarea trebuie să fie bazată pe programe de acţiuni
clare;
 Gândiţi sistemic, nu categoric;
 Definiţi principiile şi valorile de bază care să fie susţinute de toate
părţile implicate pentru a lua decizii de finanţare bine argumentate.
De exemplu, acestea s-ar putea baza pe:
- o viziune de program,
- sursele de finanţare existente,
- asigurarea varietăţii surselor de finanţare (publice şi private),
- o durabilitate pe termen lung.
 Bazaţi-vă pe date valide care să caracterizeze situaţia curentă şi necesităţile
reale;
 Elaboraţi planuri pentru a câştiga de la bun început susţinerea publicului
larg pentru noile strategii de finanţare;
 Mecanismele de finanţare trebuie să se bazeze pe presupunerea că sunt
posibile greşeli;
 Conştientizaţi că este necesar de încetat finanţarea programelor şi
serviciilor ineficiente pentru a genera mai multe resurse pentru cele
eficiente;
 Apelaţi la partenerii de afaceri pentru consultaţii, nu pentru
finanţare;
 Incorporaţi participarea largă a tuturor părţilor interesate chiar de
la bun început. Respectaţi şi ţineţi cont de faptul că într-un grup
interdisciplinar pot fi persoane ce fac parte din diferite culturi, fapt ce
necesită înţelegere şi consideraţie;
 Creaţi un proces şi o structură care să fie adecvate atât pentru liderii care
doresc să acţioneze rapid, cât şi pentru persoanele care preferă procesele
de durată.
 Fiţi inovativi. Instituţiile şi familiile din comunitate trebuie să
regândească modul în care ele funcţionează şi interacţionează în cadrul
comunităţii.
 Identificaţi şi satisfaceţi necesităţile diferitor tipuri de personalitate şi
culturi organizaţionale implicate.
 Depăşiţi confruntarea ambiţiilor personale. Mobilizarea comunitară
presupune o schimbare continuă a fiecăruia. Pentru a se bucura de
succes, este necesar ca atât procesul, cât şi atmosfera în care activează
diferiţi parteneri să se bazeze pe respect reciproc.
 Acceptaţi că schimbarea este un proces complex care durează. Faceţi
planuri mari, dar începeţi cu paşi mici.
 Aşteptările trebuie să fie realiste – atât cele personale, cât şi cele ale
comunităţii. Implicaţi familiile ca parteneri reali.
 Includeţi şi satisfaceţi necesităţile diferitor familii în cadrul
iniţiativei.
 Stabiliţi legături cu reţelele de educaţie, ocrotire a sănătăţii şi de asistenţă
socială. Încurajaţi comportamentul profesionist nou.
 Schimbarea are cele mai multe şanse de succes atunci când părţile
implicate simt o reală motivaţie.
 Evaluaţi progresul pe calea atingerii scopurilor comune, recunoaşteţi
şi apreciaţi succesele.

II. Centre de suport familial 41

 4. Campania de implicare comunitară
Modelul propus de creare a centrelor de dezvoltare a copiilor şi de
resurse pentru familii presupune încurajarea comunităţilor în elaborarea
unor campanii de implicare publică. Implicarea publică înseamnă mai mult
decât doar sensibilizarea publicului, deşi convingerea populaţiei că există o
problemă de ordin public este o etapă necesară a implicării. Implicarea publică
înseamnă mai mult decât educarea publicului, deşi informarea populaţiei cu
privire la căile de soluţionare a problemei este necesară. Implicarea publică
presupune întreprinderea unor acţiuni menite să identifice şi să soluţioneze
problema existentă în beneficiul publicului larg.
Implicarea publică eficace în domeniul dezvoltării copiilor:
• sporeşte înţelegerea publicului privind importanţa primilor ani de
viaţă;
• demonstrează de ce este în interesul publicului să investească în
dezvoltarea pozitivă a copiilor mici;
• implică diverse părţi interesate şi diverse categorii de populaţie în
acţiuni care duc la atingerea rezultatelor.

Recomandările ce urmează vă pot ajuta să organizaţi campanii de

informare publică eficace pentru a stimula interesul comunităţii şi a realiza
cu succes programul.
 Campania constă din etape – de la sensibilizarea publicului la implicarea
publicului în acţiuni concrete.
Schimbarea socială durează şi necesită oferirea oportunităţilor multiple
pentru însuşirea informaţiei noi şi schimbarea comportamentului. Repetarea este
esenţială pentru învăţare. Fiecare etapă a campaniei – de la sensibilizare până la
stimularea pentru acţiune – necesită
transmiterea unor mesaje eficace Drept exemple de campanii de succes
de sensibilizare şi educaţie a populaţiei
categoriilor-cheie ale publicului,
realizate în Republica Moldova pot servi
pe parcursul unei anumite perioade Campania dedicată consumului sării io-
de timp. Înţelegerea faptului că date, precum şi Campaniile Naţionale de
campaniile de succes avansează Comunicare dedicate Sănătăţii Viitoarei
de la sensibilizarea publicului Mame şi a Copilului şi Dezvoltării Tim-
la sporirea cunoştinţelor şi la purii a Copilului.
întreprinderea acţiunilor de către
entităţile publice şi private uşurează elaborarea strategiilor corecte pentru
fiecare etapă.

42
  Înţelegerea opiniilor şi percepţiilor publicului ajută la elaborarea
campaniei.
Înainte de a încerca să influenţaţi publicul, sensibilizându-l,
informându-l şi încurajând acţiunile sale, este esenţial să cunoaşteţi opinia
publicului referitor la problemele abordate de dvs. Deşi datele colectate la
nivel naţional sunt extrem de valoroase, este esenţial să exploraţi şi opinia
publică în comunitate. În mod ideal, procesul dat ar trebui să se bazeze pe
o combinaţie a surselor de date naţionale şi locale.
 Campania se adresează persoanelor care pot influenţa schimbarea.
Este important ca o campanie să fie organizată la mai multe nivele,
mobilizând agenţii schimbării activi la fiecare dintre ele. Este esenţial să
identificăm persoanele care iau decizii ce vor determina schimbarea şi acele
persoane care le influenţează, iar apoi să ne adresăm lor. Campaniile trebuie să
ofere răspuns la întrebarea „Ce trebuie să fac eu?” În cazul nostru, campaniile
eficiente sunt adresate reprezentanţilor a cel puţin trei categorii:
- mass-media;
- părţile implicate: cadrele medicale, tineretul, bunicii, grupurile civice,
patronii, comunităţile religioase;
- familiile.
La fiecare nivel, cu cât este mai bine gândită din punct de vedere strategic
campania, cu accent pe categoriile-cheie şi pe acţiuni concrete, cu atât mai
mari sunt şansele ca ea să se bucure de succes.
 Campania încearcă să determine costurile tărăgănării şi beneficiile
schimbării.
Oamenii nu îşi vor schimba părerea şi nu vor întreprinde acţiuni pentru
a schimba situaţia decât dacă devine clar că beneficiile schimbării vor depăşi
costurile situaţiei existente. În mod similar, comunităţile nu vor accepta
schimbări şi nu vor întreprinde nimic dacă nu există un motiv convingător
pentru aceasta. Fără argumente, costurile situaţiei curente sunt percepute,
de regulă, ca fiind mai mici decât costurile schimbării.
 Pentru grupuri diferite sunt formulate mesaje diferite.
Deoarece oricare campanie vizează diverse categorii, este important de
elaborat mesaje şi materiale specifice pentru fiecare dintre ele. Cea mai bună
modalitate pentru identificarea mesajelor corecte sunt cercetările. Campaniile
eficiente se bazează pe consultanţă, focus-grupuri şi alte strategii care ajută
la determinarea mesajelor şi materialelor celor mai potrivite pentru fiecare
categorie. Cercetarea trebuie să ţină cont de diferenţele culturale, economice
etc. ale fiecărei categorii, precum şi de problemele specifice fiecărei categorii.

II. Centre de suport familial 43

 Mesajele trebuie repetate în timp pentru un impact maxim şi trebuie
să fie transmise prin diferite modalităţi, pentru a ajunge la diferite categorii
de persoane. De asemenea, este foarte important să se ţină cont de nivelul
de educaţie şi de stilul de comunicare al fiecărei categorii. Spre exemplu,
pot fi elaborate materiale fără text pentru familiile mai puţin instruite sau
analfabete; broşuri sau note informative pentru liderii de afaceri şi factorii
de decizie; scurte filme video pentru grupurile comunitare.
 Timpul este crucial.
Liderii procesului de implicare trebuie în permanenţă să caute modalităţi
pentru a capta şi menţine atenţia publicului, pentru a oferi informaţie nouă
şi pentru a trasa legăturile dintre educaţia copiilor mici şi alte probleme de
interes public, cum ar fi învăţământul, prevenirea crimelor sau dezvoltarea
economică locală. Unii lideri în implicarea comunitară au constatat legătura
dintre prevenirea crimelor şi dezvoltarea copiilor ca răspuns la incidentele din
cadrul şcolilor sau la cazurile de violenţă în comunitate. Interesul manifestat
recent de către public faţă de subiectul alfabetizării copiilor constituie una
dintre cele mai noi oportunităţi pentru a formula argumente convingătoare
în favoarea programelor şi serviciilor pentru copii. Pentru a folosi în avantajul
propriu oportunităţile de extindere a interesului şi implicării publicului
în problemele legate de dezvoltarea copiilor, este util de creat şi menţinut
relaţii eficiente cu mass-media la toate nivelele, începând cu ziarele cele mai
importante şi terminând cu buletinele publicate în comunitate.
 Mesagerii asigură succesul.
Dacă mesajele sunt transmise de mesageri obişnuiţi, de exemplu, dacă
educatorii vorbesc despre importanţa educaţiei, aceasta este previzibil şi uşor
de neglijat, presupunând că ei îşi urmăresc interesul personal. Pe de altă parte,
dacă mesajele sunt transmise de mesageri neaşteptaţi, acest fapt trezeşte interes.
Mesagerii-surpriză atrag atenţia – luându-ne prin surprindere şi captându-ne
astfel atenţia, ei ne impun să percepem informaţia pe care am fi omis-o.

5. Evaluarea programului. Măsurarea impactului

Rezultatul sau produsul este ceea ce se va întâmpla, conform aşteptărilor,
în cazul atingerii obiectivelor iniţiativei comunitare. Este important ca
rezultatele să fie considerate o parte componentă a unui proces ciclic. Un astfel
de proces începe odată cu formularea unei viziuni comune de către părţile
implicate, continuă cu stabilirea scopurilor şi strategiilor pentru realizarea
viziunii şi se termină cu revizuirea viziunii, scopului şi strategiilor.

44
 Metodele cele mai răspândite de evaluare a succesului presupun
atragerea atenţiei asupra contribuţiilor şi rezultatelor. Cercetarea rezultatelor,
totuşi, nu oferă răspuns concret referitor la factorii care au condus la
obţinerea rezultatului. Impactul poate fi evaluat numai prin cercetări
experimentale.
În modelul de evaluare propus datele pot fi grupate în patru categorii:
ce ştiu şi pot face copiii; condiţiile în care se află copiii şi familiile; existenţa
serviciilor, oportunitatea şi calitatea lor; capacitatea sistemelor.
a. Ce ştiu şi pot face copiii. Informaţia cu privire la ceea ce ştiu şi pot face
copiii se colectează, observând copiii în mod direct sau în baza observărilor
părinţilor şi altor îngrijitori. Informaţia cu privire la comportament include
dezvoltarea motorie a copilului, dezvoltarea sa socială şi emoţională, folosirea
limbajului, dezvoltarea abilităţilor cognitive, cunoştinţele generale şi modul
în care abordează învăţarea.
b. Condiţiile în care se află copiii şi familiile. Se include informaţia
referitor la condiţiile în care copiii îşi demonstrează cunoştinţele şi
capacităţile. Premisa este că abilităţile şi cunoştinţele copilului sunt legate
direct de starea sănătăţii lui şi de condiţiile în care trăieşte. De regulă, se
colectează informaţia cu privire la sănătatea copilului, venitul familiei,
condiţiile de trai ale familiei, relaţiile familiale, ocuparea în câmpul muncii,
statutul în comunitate şi starea sănătăţii.
c. Existenţa serviciilor, oportunitatea şi calitatea lor. Această categorie
defineşte serviciile care există şi la care copiii şi familiile au acces în
comunitate. Calitatea educaţiei şi îngrijirii copiilor poate fi evaluată în baza
datelor despre relaţiile dintre educatori şi părinţi, studiile şi perfecţionarea
continuă a educatorilor, fluctuaţia cadrelor în sistemul preşcolar, localurile,
echipamentul şi materialele, continuitatea procesului educativ, salariile
şi beneficiile cadrelor din instituţiile preşcolare, diversitatea. Existenţa şi
accesibilitatea fizică şi financiară se referă la astfel de aspecte ca subvenţiile,
cheltuielile familiilor, existenţa serviciilor, alegerile părinţilor, legătura cu
alte servicii, gradul de încredere în servicii.
d. Capacitatea sistemelor. Modul în care serviciile sunt legate între ele
şi funcţionează ca un sistem unic.
Evaluarea rezultatelor constituie un pas pozitiv care canalizează acţiunile
în direcţia atingerii obiectivelor comune, care apreciază dacă şi în ce măsură
sunt atinse obiectivele şi care asigură responsabilitatea liderilor pentru
rezultatele iniţiativelor de mobilizare comunitară. Indicatorii de referinţă şi/
sau indicatorii progresului sunt esenţiali pentru ca mişcarea spre mobilizarea
comunitară să fie capabilă să convingă publicul că schimbarea va avea loc.

II. Centre de suport familial 45

 CENTRE COMUNITARE PENTRU
IV COPII ÐI FAMILII ÎN MOLDOVA

1. Principii călăuzitoare în crearea serviciilor

comunitare
În capitolul ce urmează sunt prezentate succint primele experienţe
din Republica Moldova, obţinute în proiectul colectiv cu titlul Programe
pentru familii şi copii în cadrul Centrelor Comunitare, care au rezultat din
eforturile convergente depuse de mai mulţi actori naţionali şi organisme
internaţionale – UNICEF, UNESCO, Ministerul Educaţiei, Tineretului
şi Sportului, Ministerul Sănătăţii şi Protecţiei Sociale, Fondul de Investiţii
Sociale din Moldova (FISM), 20 de primării ale comunităţilor-pilot selectate,
Direcţiile Generale de Învăţământ, Tineret şi Sport, Programul Educaţional
Pas cu Pas, ISSA (Asociaţia Internaţională Step by Step), Centrul Naţional
pentru Dezvoltarea Timpurie a Copiilor şi Educaţia Părinţilor. Punctul de
convergenţă a două proiecte iniţiate independent l-a constituit promovarea
conceptului de Centre Comunitare în localităţile rurale ca soluţii noi în
problema asigurării accesului la servicii educaţionale de calitate pentru
copii şi familiile lor.
Proiectul iniţiat cu sprijinul UNESCO şi susţinut mai apoi de UNICEF
îşi propunea crearea Centrelor Comunitare în baza a 12 grădiniţe, 6 dintre
care renovate prin intermediul Fondului de Investiţii Sociale din Moldova,
accentul punându-se pe oferirea serviciilor unor grupuri de copii defavorizaţi
care nu frecventau grădiniţa. Pentru acest proiect au fost selectate grădiniţele
din localităţile Colibaş (Cahul), Ţânţăreni (Anenii Noi), Mărăndeni (Făleşti),
Popeasca (Ştefan-Vodă), Măgdăceşti (Criuleni), Truşeni (Chişinău), Orac
(Leova), Măgurele (Ungheni), Antoneuca (Drochia), Alexandru cel Bun
(Soroca), Balanul Nou (Râşcani), Cotiujeni (Sângerei).
Programul Pas cu Pas, cu susţinerea UNICEF şi ISSA, bazându-se pe
experienţele anterioare de integrare a aspectelor de îngrijire şi dezvoltare
timpurie în formarea de bază şi continuă a cadrelor medicale, şi-a propus

46
să piloteze crearea serviciilor integrate la nivel comunitar în baza a două
tipuri de instituţii existente în localităţile rurale: grădiniţe de copii (7)
şi centre de sănătate (1). În urma concursului, pentru faza-pilot au fost
selectate următoarele localităţi şi instituţii în baza cărora au fost create
Centre Comunitare: grădiniţele din Chişcăreni (Sângerei), Cioburciu
(Ştefan-Vodă), Vasilcău (Soroca), Bardar (Ialoveni), Limbenii Noi (Glodeni),
Mândreşti (Teleneşti), Varniţa (Anenii Noi) şi Centrul de Sănătate din
Mărinici (Nisporeni).
Scopul proiectului realizat de Programul Pas cu Pas cu sprijinul UNICEF
a fost crearea unor modele flexibile şi viabile de servicii educaţionale pentru
toţi copiii şi familiile lor prin intermediul Centrelor Comunitare ca răspuns
la necesităţile specifice ale comunităţii şi diseminarea experienţei pozitive
pentru a fi preluată de comunităţile rurale care doresc să creeze astfel de
modele de servicii educaţionale.
Prin proiect se propunea realizarea la nivel comunitar a următoarelor
obiective:
• Asigurarea accesului la programe educaţionale de calitate pentru
copiii de la 0 la 7 ani
• Oferirea accesului la servicii şi informaţii privind dezvoltarea timpurie
a copilului pentru familii cu copii mici
• Dezvoltarea abilităţilor părinţilor/familiilor de a susţine creşterea şi
dezvoltarea multilaterală a copiilor
• Abilitarea actorilor comunitari în soluţionarea problemelor de
creştere şi dezvoltare a copiilor mici prin crearea unor servicii de
cost–eficienţă.
În procesul de realizare a proiectului au fost testate strategiile de
implementare, au fost identificate provocările şi factorii de risc, dar şi
oportunităţile comunitare şi potenţele neprevăzute iniţial de modelul propus.
Lecţiile învăţate pot fi găsite utile atât de comunităţile care doresc să rezolve
problema lipsei serviciilor educaţionale pentru copii şi familii, cât şi de
factorii decizionali de diferit rang abilitaţi să susţină iniţiativele locale.
Grupurile de iniţiativă care vor decide să iniţieze un Centru pentru
Copii şi Familii creat de comunitate şi racordat la nevoile acesteia trebuie
să fie conştiente de un lucru foarte firesc: tot ce este nou se confruntă cu
rezistenţă şi obstacole de ordin divers – social, financiar, organizaţional –,
dar care nu trebuie să-i demoralizeze pe cei care vor o schimbare.
Iată câteva dintre provocările socioeconomice mai semnificative care
s-au făcut evidente la faza-pilot:

IV. Centre comunitare pentru copii ði familii în Moldova 47

 • rezistenţa la schimbare a cadrelor didactice şi medicale, la acceptarea
unor forme noi de lucru şi la necesitatea cooperării intersectoriale
• dificultatea de a accepta faptul că prin programele propuse părintele
este recunoscut ca prim educator al copilului
• austeritatea bugetului local şi rigiditatea mecanismelor de utilizare a
acestuia din perspectiva susţinerii iniţiativelor locale
• nivelul scăzut al spiritului comunitar şi al activismului local în
abordarea problemelor comunitare.
Metodologia educaţională modernă pusă la baza programelor Centrelor
Comunitare întru susţinerea dezvoltării copiilor urma să depăşească şi unele
stereotipuri în practicile parentale, cum ar fi:
• îngrijirea, adică satisfacerea în primul rând a nevoilor fiziologice
ale copilului, este ceea ce contează, dezvoltarea cognitivă şi
socioemoţională urmând să se producă de la sine
• jocul nu este văzut ca ceva serios/important în comparaţie cu
munca
• copilul va fi gata să înveţe mai aproape de vârsta şcolară, iar cadrele
didactice sunt cele abilitate să-l instruiască
• pregătirea copilului pentru şcoală înseamnă să ştie a număra, să
recunoască şi să scrie literele, să recite poezii
• lectura cărţilor la vârsta timpurie nu este considerată ca ceva
necesar.
Importanţa depăşirii acestor stereotipuri este greu de supraapreciat. Nu
în zadar necesitatea schimbărilor atitudinale şi comportamentale legate de
joc, lectură, comunicare verbală şi nonverbală cu copiii mici a fost pusă la
baza mesajelor promovate prin Campania Naţională de Comunicare dedicată
Dezvoltării Timpurii, organizate sub auspiciile Ministerului Educaţiei,
Tineretului şi Sportului cu susţinerea UNICEF. Materialele, inclusiv
cele elaborate de Programul Pas cu Pas pentru grupuri de reprezentanţi
comunitari din domeniul educaţie şi sănătate din întreaga ţară au fost din
plin utilizate de Centrele Comunitare (atât la grădiniţe, cât şi la centrul de
sănătate) pentru sensibilizarea părinţilor (a se vedea Anexa #1).

Experienţa comunităţilor care au participat în proiect denotă că, pentru a

crea Centre Comunitare pentru Copii şi Familii, sunt necesari următorii
paşi:
A. Mobilizarea comunităţilor în identificarea necesităţilor şi tipurilor de
servicii oferite de Centre

48
 Ca instrument de identificare a necesităţilor locale în cadrul instruirilor
oferite grupurilor comunitare de iniţiativă li s-a propus să aplice aşa-zisa
analiză SWOT, care le permitea să-şi identifice şi evalueze potenţialul/
resursele (umane şi fizice). Acest instrument poate fi utilizat de comunităţi
atât la etapa iniţială, cât şi la etape intermediare de realizare a modelului
(a se vedea Anexa #2).
B. Asigurarea susţinerii pe termen lung a Centrelor din partea administraţiei
publice locale
Experienţele Centrelor Comunitare au demonstrat un înalt grad de
creativitate în mobilizarea resurselor. Modelul participativ de analiză a
necesităţilor şi de căutare a soluţiilor a permis valorificarea şi exploatarea
optimă a spaţiilor fizice din comunitate (în incinta grădiniţelor de copii,
şcolilor, centrelor medicale), cu deschiderea acestora pentru beneficiari,
inclusiv în zilele de sâmbătă şi duminică. De asemenea, administraţiile
publice locale au găsit diverse posibilităţi de remunerare suplimentară a
personalului Centrelor, mecanismele de retribuire a muncii fiind negociate
şi stabilite de fiecare comunitate în parte (per ocupaţie sau oră, fie ca adaos
stabil lunar, fie ca salariu integral pentru persoana angajată la Centru).
Sursele de finanţare pot fi şi ele diverse, atât interne, cât şi externe. De
exemplu, iniţiativa în cauză a servit pentru unele comunităţi ca bază
pentru obţinerea granturilor de la organizaţii internaţionale.
C. Identificarea coordonatorilor Centrelor şi a echipei de specialişti
Este important să fie nominalizată o persoană responsabilă de activitatea
Centrului, inclusiv de coordonarea lucrului specialiştilor din sectoarele
educaţie, sănătate şi asistenţă socială, întrucât, din experienţa Centrelor
Comunitare, servicii mai eficiente, mai diverse şi mai durabile sunt obţinute
acolo unde este implicată o echipă întreagă interdisciplinară. Funcţia de
coordonator o poate deţine atât directorul instituţiei în care este amplasat
Centrul, cât şi o altă persoană, inclusiv nominalizată în mod special
– important este ca această persoană să fie recunoscută ca lider la nivel de
comunitate şi să fie deschisă spre schimbare.
D. Pregătirea cadrelor din grădiniţă/şcoală primară şi cadrelor medicale
pentru instruirea părinţilor cu copii mici, integrând îngrijirea cu dez-
voltarea
Acest aspect este de o importanţă majoră în stabilirea programelor pentru
Centrele Comunitare care să pună la bază metodologia unei educaţii
axate pe copil, într-o abordare holistică a acestuia, pe de o parte, şi să

IV. Centre comunitare pentru copii ði familii în Moldova 49

 ţină cont de specificul învăţării adulţilor (părinţilor-îngrijitorilor), pe
de altă parte. În cadrul etapei-pilot, Programul „Pas cu Pas”, cu sprijinul
experţilor internaţionali, în special din Asociaţia Internaţională ISSA, a
elaborat module de training pentru specialiştii locali implicaţi în activitatea
Centrelor Comunitare. Această asistenţă în formarea cadrelor locale este
în continuare la dispoziţia tuturor doritorilor (Anexa #3 – tematica
modulelor).
În afara materialelor de training, pachetul
de resurse puse la baza activităţii cadrelor
de la Centrele Comunitare a inclus un set
de 12 buclete tematice:
(a) pentru părinţi cu copii de 3-6 ani la
următoarele subiecte: „Plăcerea cărţii:
pregătirea pentru citit”, „Jocul: aventura
învăţării”, „Copilul şi disciplina: o şansă
de a învăţa”, „Rolul taţilor”, „Un pas
înainte – de acasă la şcoală”, „Securitatea
copilului”, „Studiaţi temperamentul
copilului dumneavoastră”
(b) pentru părinţii copiilor de până la trei ani sunt propuse următoarele
subiecte suplimentare: „Nou-născutul care ne uimeşte”, „Dezvoltarea
socioemoţională: primii trei ani de viaţă”, „Fascinaţia cuvintelor”, „Ne
jucăm şi învăţăm: primul an de viaţă”, „Alimentarea corectă a copilului
de 1-2 ani”.
Adiţional, pentru a susţine cadrele medicale să se ralieze
la cerinţa zilei de azi şi să integreze aspectele de îngrijire
a copilului pentru sănătate cu cele de dezvoltare, în
cadrul proiectului a fost editată cartea „Pediatrie axată
pe dezvoltare”, care este un ghid practic, accesibil şi util
atât pentru specialiştii din domeniul ocrotirii sănătăţii
nemijlocit implicaţi în servicii pentru familii cu copii
mici (medici de familie, pediatri, asistente medicale),
cât şi pentru cadrele din domeniul educaţie.
E. Dotarea Centrelor Comunitare este o altă provocare pentru care se cere o
abordare creativă sub aspect financiar/logistic. Modalităţile de colectare
de resurse sunt diverse – de la defalcări din bugetul local, investiţii băneşti
din partea agenţilor economici şi persoanelor fizice, la donaţii directe de
jucării şi cărţi de la familiile ai căror copii au crescut deja. În condiţiile

50
 actualei austerităţi bugetare, este important ca resursele financiare pe care
comunitatea ar fi disponibilă să le investească în Centrele Comunitare
să fie utilizate cu maximă eficienţă pentru a crea pentru copii şi părinţi/
îngrijitori un mediu de învăţare cât mai eficient. Astfel, se recomandă să
se pună accentul pe jucărie de o înaltă valoare dezvoltativă şi pe carte care
corespunde vârstei copiilor mici. Prin atelierele organizate cu părinţii,
aceştia vor învăţa, secundaţi de specialiştii pregătiţi de la Centrele
Comunitare, cum să vadă valoarea dezvoltativă a lucrurilor obişnuite
din gospodărie, cum să creeze împreună cu copilul propriile cărţi care să
corespundă vârstei şi intereselor copilului, pornind de la microuniversul
lui, cum să interacţioneze cu copilul în baza cărţii etc.

2. Tipologia serviciilor oferite de Centrele

Comunitare din Moldova
 Grupuri de părinţi cu copii până la 3 ani (modelarea ocupaţiilor)
În cadrul unei activităţi din Centrul Comunitar pentru părinţi a fost mo-
delată o activitate de lucru cu cartea pentru a le arăta multiplele valori dezvol-
tative ale acestei activităţi
(cognitivă, de alfabetizare,
comunicare etc.). Părinţii
au fost instruiţi cum pot
confecţiona acasă cărţi cu
copiii. Li s-a propus să con-
fecţioneze o carte împreună
cu copilul, pentru a fi dă-
ruită copiilor din familiile
dezavantajate.
„Am pregătit materialele necesare şi seara, după cină, l-am provocat pe
copil să confecţionăm cartea. Mi-a plăcut mie să lucrez, dar copilul a fost pur
şi simplu nemaipomenit. Până la ora 20,30 – o oră prea târzie pentru un copil
de 3 ani şi ceva – am stat şi am tot lucrat. I-a plăcut atât de mult acest joc!
Ziua, din păcate, nu prea reuşesc să ne jucăm, fiindcă sunt ocupată cu treburile
casnice. Copilul nu are răbdare să vină seara. A rămas foarte interesat. Acum
mereu este în căutare de imagini, mereu întreabă ce se poate de decupat pentru
a face cartea cât mai frumoasă, astfel încât să-i placă persoanei căreia îi va fi
dăruită.” (Părinte, Centrul Comunitar din s. Vasilcău, Soroca, director de
grădiniţă Nina Cioca)

IV. Centre comunitare pentru copii ði familii în Moldova 51

  Resurse pentru informarea părinţilor, consultaţii individuale şi
asistenţă psihologică
„Vin în Centrul ProBaby pentru toate întrebările ce mă frământă în
privinţa creşterii şi dezvoltării copilului meu. Merg regulat la medic pentru a
face vaccinele necesare, mi se spune
greutatea, înălţimea copilului şi
atât. La centru, însă, eu găsesc
răspuns la toate întrebările ce ţin
de dezvoltarea multilaterală a
copilului. De exemplu, pot face
comparaţie cu indicii redaţi în
cartea „Mama şi copilul”. Citind,
aflu despre starea emoţională a
copilului, despre dezvoltarea lui
fizică, despre dezvoltarea lui multilaterală. Aştept cu nerăbdare să crească mai
mare, să vin în centru şi să mă joc cu aceste jucării atât de interesante. (Mama
unui copil de 6 luni, s. Vasilcău, Soroca)
 Şedinţe tematice pentru părinţi
Echipele de specialişti de
la Centrele Comunitare se
conduc în cadrul şedinţelor
de modulele tematice pe care
le-au primit la trainingurile
oferite de Programul Pas cu
Pas şi de setul de buclete
pentru părinţi prezentat mai
sus. La solicitare, lista temelor
prezentate este extinsă.
 Şedinţe speciale de in-
struire a părinţilor în
pregătirea copiilor pen-
tru şcoală
Scopul acestor şedinţe este
de a-i ajuta pe părinţi să creeze
pentru copiii de 5-7 ani acasă
un mediu mai favorabil şi
eficient de învăţare. Materialele

52
de suport care le-au fost puse la dispoziţie facilitatorilor din Centrele Comunitare
îi ajută să-i facă pe părinţi conştienţi de posibilitatea pentru învăţare pe care o
oferă multe lucruri din mediul lor nemijlocit, de importanţa jocului şi valoarea
lui dezvoltativă, de modalităţi diverse de explorare a lumii înconjurătoare şi
de comunicare cu copilul.
 Activităţi de pregătire pentru şcoală a copiilor care nu frecventează
grădiniţa
„Printre beneficiarii Centrului nostru avem o fetiţă Năstica. Până la 6 ani
ea nu a frecventat grădiniţa de copii din cauza stării grele a familiei. Părinţii
lucrând cu ziua, nu-i acordă atenţia necesară unui copil de 6 ani. Nu cunoaşte
multe lucruri pe care copiii de vârsta ei deja le cunosc. Odată cu deschiderea
Centrului „Speranţa” li s-a oferit o şansă unică de a schimba lucrurile. Năstica a
început să frecventeze regulat Centrul Comunitar, beneficiind de multe lucruri
noi: literatură, jucării şi, principalul, de comunicarea cu alţi copii, educatori
competenţi în educaţia copiilor preşcolari. Şi părinţii au învăţat multe lucruri.
Acum sunt foarte mulţumiţi şi părinţii, şi personalul Centrului „Speranţa” că
fetiţa a devenit mai comunicabilă, veselă, de acum ştie să numere, deosebeşte
culorile, scrie litere şi ştie multe alte lucruri care pentru copii au o însemnătate
enormă. Suntem satisfăcuţi de ceea ce facem noi. Am oferit o picătură din
ploaia fericirii unui copil însetat.” (Nina Costeţchi, Director de grădiniţă şi
coordonator al Centrului Comunitar, s. Varniţa, Anenii Noi)
 Bibliotecă şi ludotecă de împrumut
„Într-o zi din luna mai uşa Centrului Comunitar „Bobocel” a fost deschisă
de doi copii invalizi, Cristin de 1,5 ani şi Jestin de 3 ani, împreună cu mămica
lor. Intrând în sala de ludotecă şi bibliotecă, pe feţele triste şi îndurerate altădată
ale copiilor acum se puteau citi bucuria, fericirea, zâmbetul. Ei au fost frapaţi de
diversitatea jucăriilor şi mulţimea de cărţi ilustrate. S-au încadrat în activitatea
de joc cu ceilalţi copii de vârsta lor. Observându-le bucuria, pe faţa mămicii
lor a apărut un zâmbet de mulţumire. Ea a rămas de asemenea încântată de
informaţia de care dispune centrul, de atenţia formatorilor.
În continuare mămica a devenit o membră activă a grupului de părinţi
cu copii de 0-3 ani. Totdeauna este prezentă la şedinţele tematice cu părinţii.
A căpătat deprinderi practice de confecţionare a jucăriilor din materiale
reciclabile, în cadrul atelierelor practice. Cristin şi Jestin sunt vizitatori
permanenţi ai centrului. Capătă deprinderi de comunicare, îşi îmbogăţesc
cunoştinţele în centrele de activitate ştiinţă şi arte plastice. Ei au devenit mai
liberi, sociabili, descătuşaţi. Din spusele mămicii, chiar şi starea sănătăţii lor

IV. Centre comunitare pentru copii ði familii în Moldova 53

s-a îmbunătăţit. (Galina Toderică, Director de grădiniţă şi coordonator al
Centrului Comunitar, s.Cioburciu, Ştefan-Vodă)
 Şedinţe pentru grupurile de viitori părinţi – planificarea familiei,
sarcina şi naşterea, sănătatea mamei, dezvoltarea timpurie etc.
Acestea din urmă au apă-
rut în unele comunităţi pe
parcurs, la solicitarea membri-
lor comunităţii. De real folos
facilitatorilor grupurilor de
lucru le-au fost atât bucletele
tematice pentru părinţi, cât şi
materialele campaniei Naţio-
nale de Comunicare dedicate
Sănătăţii Mamei şi Copilului.
De asemenea la solicitare, au mai fost create şi alte grupe de beneficiari,
cum ar fi adolescentele, în cazul cărora s-a văzut necesitatea de a aborda
probleme legate de schimbări fiziologice, igienă personală, pregătirea pentru
viaţa de familie – probleme care deseori sunt evitate atât la şcoală, cât şi în
familie. (Anexa #4)
Serviciile oferite de Centrele Comunitare sunt flexibile şi diferă de la
o comunitate la alta ca program de lucru, număr de beneficiari, frecvenţa
întrunirilor, spaţii fizice oferite, personal implicat etc. Din lecţiile învăţate:
acolo unde în activităţile Centrului Comunitar este implicată o echipă
întreagă şi nu doar coordonatorul Centrului, se asigură o mai bună
durabilitate şi flexibilitate a serviciilor în funcţie de doleanţele şi necesităţile
beneficiarilor.

3. Monitorizarea şi evaluarea programelor

Monitorizarea şi evaluarea contribuie la înţelegerea globală şi
organizaţională a ceea ce funcţionează, a ceea ce nu funcţionează şi de ce.
Monitorizarea este un proces continuu, care arată performanţele actuale
în raport cu ceea ce a fost planificat sau aşteptat. În cadrul centrelor comu-
nitare monitorizarea presupune colectarea şi analiza datelor despre procesul
de implementare, strategiile utilizate în lucrul cu beneficiarii şi rezultatele
obţinute pentru a întreprinde, după necesitate, anumite măsuri corective.
Formele de documentare sunt diverse. În cadrul proiectului-pilot
de creare a Centrelor Comunitare din Moldova a fost propus un set de

54
formulare pentru evidenţa activităţii Centrelor Comunitare (a se vedea
Anexa #5), care au fost adaptate de fiecare Centru Comunitar în funcţie
de grupurile de beneficiari şi tipurile de servicii acordate.

Evaluarea activităţii centrelor se va face la intervale de timp mai mari,

pentru a ghida procesul de luare a deciziilor, managementul programelor
oferite beneficiarilor şi pentru a oferi diverse programe relevante, care
funcţionează.
Evaluarea poate fi internă, efectuată de către coordonatorul şi
responsabilii din echipa Centrului Comunitar, sau externă, efectuată de
către specialişti în domeniu, şi poate viza:
• Rezultatele copilului – starea sănătăţii (dinamica schimbărilor evaluată
de către lucrătorii medicali), performanţa şi dezvoltarea individuală
(cognitivă, limbaj şi comunicare, socioemoţională, atitudinea faţă de
învăţare), succesul şcolar (din chestionare şi interviuri cu învăţătorii la
ciclul primar în clasele cărora vor merge copiii).
• Rezultatele echipei de implementare – sensibilitate şi înţelegere a
necesităţilor grupurilor de beneficiari şi individuale, deschidere spre
parteneriate şi colaborare intersectorială, angajament şi dedicaţie.
• Rezultatele părinţilor şi familiei – schimbări atitudinale şi
comportamentale (stimularea dezvoltării timpurii prin comunicare,
utilizarea materialelor dezvoltative, inclusiv cele oferite de Centre),
participare activă în programele Centrului Comunitar.
Evaluarea externă poate viza următoarele rezultate:
• Calitatea serviciilor – spaţiul oferit, programe, frecvenţa.
• Indicatori organizaţionali – structura organizaţională; numărul,
durata şi conţinutul instruirilor pentru specialiştii implicaţi în
activitatea Centrului Comunitar; utilizarea eficientă a resurselor;
menţinerea documentaţiei.
• Asigurarea durabilităţii – implicarea comunităţii şi a primăriei,
susţinerea şi diverse tipuri de contribuţii şi parteneriate.

***
După cum a arătat primul an de pilotare a modelului Centrelor
Comunitare rurale pentru copii şi familii, drept factori ce determină succesul
în atingerea scopurilor propuse pot servi următoarele:
• Studierea, identificarea cât mai exactă a tuturor oportunutăţilor şi
mobilizarea optimă a partenerilor din domeniul sănătate, educaţie,
asistenţă socială

IV. Centre comunitare pentru copii ði familii în Moldova 55

 • Susţinerea de către factorii decizionali la nivel de comunitate, raion
şi ţară a experienţelor de succes ale Centrelor Comunitare pentru
Copii şi Familii
• Asigurarea calităţii sporite a serviciilor de dezvoltare timpurie prin
crearea într-un mediu stimulativ îmbogăţit, care se bazează pe
principiile abordării holistice a copilului, individualizare, învăţare
prin descoperire, parteneriat cu familia
• Promovarea unor principii de susţinere reciprocă şi autoajutorare a
familiilor la nivel de comunitate pentru a crea un mediu prietenos
copiilor şi a asigura drepturile acestora la oportunităţi optime de
dezvoltare.

Componente ale succesului

Angajament de Parteneriate
susţinere din partea multiple
administraţiei
publice locale

Centre
Spaţiu fizic Comunitare pentru
într-o instituţie Mobilizarea
funcţională Copii şi Familii
optimă a
din comunitate resurselor
(grădiniţă, umane şi
centru de materiale
sănătate, comunitare
bibliotecă
etc.)
Cursuri de formare/training şi
asistenţă tehnică pentru echipele
intersectoriale de profesionişti de
la Centrele Comunitare

56
 Iată câteva strategii pentru reuşită, de care trebuie să ţină cont liderii
iniţiativelor de creare a Centrelor Comunitare:
 Fii bine determinat privind ceea ce doreşti să obţii. Acesta este
programul tău. Serviciile pe care le oferă şi modul de oferire depinde de
tine. Identifică scopurile imediate. Apoi imaginează-ţi programul peste
10 ani. Ce speri să vezi? Imaginează-ţi situaţia generală şi pune accentul
pe rezultatele pozitive pentru copii şi familii, chiar dacă vor apărea unele
probleme (cu siguranţă vor apărea).
 Consolidează-ţi forţele. Foloseşte timpul necesar pentru a determina
resursele care există în prezent în comunitate. Acestea ar putea include
persoane calificate şi dedicate, spaţiu disponibil în stare bună sau un
program eficient existent pentru copii. Valorifică aceste resurse, de
exemplu, amplasând un centru de resurse pentru familii într-o clădire
care nu necesită mijloace semnificative pentru întreţinere sau folosind
lecţiile învăţate de la un program existent, în timp ce formezi programe
noi pentru copii. Aceasta va asigura o bază solidă pentru orice iniţiative
noi adoptate şi implementate.
 Începe cu puţinul. Identifică paşii care pot fi realizaţi şi care împreună te
vor duce acolo unde doreşti să ajungi, ceea ce va reduce riscul de a deveni
copleşit, descurajat şi de a ceda. De exemplu, decât să lucrezi asupra
“creării unui centru de resurse pentru familie”, mai bine concentrează-ţi
atenţia asupra paşilor specifici, inclusiv identificarea doleanţelor şi a
necesităţilor părinţilor din comunitate, localizarea spaţiului şi luarea
deciziei privind informaţia şi serviciile care urmează a fi oferite. Atunci
când reuşeşti să faci acest pas, celebrează progresul şi treci la pasul
următor.
 Invită partenerii din comunitate, inclusiv primarul local, la începerea
planificării. Identifică persoanele care trebuie să fie implicate în iniţiativă,
pentru ca aceasta să aibă succes. Printre parteneri pot fi reprezentanţii
guvernului, oameni de afaceri, oameni de cult, reprezentanţi ai şcolilor,
ai grupurilor din comunitate şi familii. Vorbeşte cu oamenii despre
iniţiativă şi despre modul în care ei ar putea participa. Subliniază cum
va servi comunitatea pe fiecare, prin consolidarea comunităţii ca rezultat
al îmbunătăţirii vieţii copiilor şi a familiei.
 Oferă timp oamenilor să se cunoască şi să stabilească relaţii la
începutul colaborării. Pentru a-şi forma încrederea reciprocă şi pentru

IV. Centre comunitare pentru copii ði familii în Moldova 57

 a învăţa să lucreze împreună pentru un scop comun, oamenii au nevoie
de timp. Oferă-le posibilităţi să petreacă timp împreună neoficial şi în
timpul şedinţelor. După ce îşi împărtăşesc experienţele legate de copii
sau hobby-ul lor, în timpul unui prânz sau în timpul unui picnic în
comunitate, oamenii vor putea vorbi mai uşor despre proiectul respectiv.
Cum a spus un lider al unei comunităţi, “Este nevoie de timp pentru
comunicare între oameni, când ei îşi pot împărtăşi ideile şi pot descoperi
bazele comune”.
 Fii flexibil. Permite iniţiativei să evolueze pe parcursul existenţei.
În timpul desfăşurării proiectului apar posibilităţi noi. Oamenii
încep să vorbească şi să facă schimb de idei. O schimbare atrage alta.
Sunt identificate resurse şi necesităţi noi. Sunt identificate şi depăşite
obstacolele. Iniţiativa îşi capătă propria viaţă. Anume astfel trebuie să se
întâmple. Urmându-ţi scopurile, trebuie să fii receptiv faţă de schimbări
la mijloc de termen, pentru a-ţi atinge scopurile în modul cel mai
eficient.
 Înţelege că schimbarea necesită timp şi este un proces solicitant. Visând
la ceea ce speri să obţii şi făcând primii paşi spre scopul tău, este necesar
să faci un efort pe termen lung. Trebuie să te aştepţi la provocări noi care
vor apărea în cale. Fii sigur că, ajutat de comunitate, le vei putea face
faţă.
Centrele Comunitare pentru Copii şi Familii:
Beneficii

 Reprezintă o alternativă viabilă de educaţie preşcolară

 Sunt eficiente sub aspectul costului
 Create şi susţinute de comunitate
 Uşor de realizat graţie reţelelor instituţionale existente

Soluţiile concrete şi variaţiunile în crearea Centrelor Comunitare pentru

Copii şi Familii sunt diferite în dependenţă de necesităţile părinţilor şi
copiilor, de resursele din fiecare comunitate, pot varia ca durată, frecvenţă,
formă de organizare şi adaptate, aşa încât să le fie de maximă utilitate
familiilor cu copii mici. Acest lucru este descris în paginile acestui ghid, în
special în capitolul patru, care se referă la primele experianţe acumultae pe
parcursul anului 2005 (pag. 39, 48-51, 55-58, 67 etc.).

58
 Persoanelor care doresc să se documenteze suplimentar le oferim lista
Centrelor Comunitare pentru Copii şi Familii create în 2005 în Republica
Moldova:

Localitatea Persoana de contact Telefon

1 Vasilcău, Nina Cioca 230-48134 s.,
Soroca 48319 d.
2 Alexandru cel Bun, Angela Topor 230- 46238,
Soroca 230.46.236
3 Balanul Nou, Aurora Serediuc 256-27120
Râşcani
4 Antoneuca, Viorica Crişca 252-38551 s.,
Drochia 38546 d.
5 Limbenii Noi, Lilia Orbu 249-70658 d.,
Glodeni 249-70636 s.
6 Chişcăreni, Elena Munteanu 262-41065 s.
Sângerei
7 Cotiujenii Mici, Viorica Viţă 262-93204
Sîngerei
8 Mărăndeni, Lucia Boico 259-72347 s.,
Făleşti 72240 d.
9 Mândreşti, Domnica Popa 258-44688 s.,
Teleneşti 258-44329 d.
10 Mărinici, Maria Tudor 264-44255,
Nisporeni 44388
11 Măgurele, Anastasia Coşciug 236-78274
Ungheni
12 Bardar, Galina Tonu 268-37371 s.,
Ialoveni 268-37610 d.
13 Măgdăceşti, Galina Roşca 248-34633 s.
Criuleni 34566 d.
14 Truşeni, Vasilisa Munteanu 22-59.02.21
Chişinău fax: 59.09.56
15 Varnţa, Nina Costeţchi 265-46240 s
Anenii Noi
16 Ţânţăreni, Tatiana Meleca 265-33332 s,
Anenii Noi 33481 d.
17 Cioburciu, Galina Toderica 242- 35251 s,
Ştefan Vodă 242-35654d.
18 Popeasca, Elena Pădureţ 242-34311,
Ştefan Vodă 34393
19 Orac, Svetlana Şolopa 263-52210
Leova
20 Colibaşi, Ana Eremia 293-62391 s.,
Cahul 62330 d.

ANEXE la Ghidul Coordonatorului 59

ANEXE la Ghidul Coordonatorului
Anexa # 1. Campaniile Naţionale de Comunicare dedicate Sănătăţii
Viitoarei Mame şi Copilului şi Dezvoltării Timpurii a Copilului
Prin intermediul programelor pentru părinţi, Centrele Comunitare
pot contribui la redresarea situaţiei privind cunoştinţele şi atitudinile
viitoarelor mame şi practicile parentale privitor la valoarea jocului şi cititului,
a importanţei comunicării timpurii, atât verbale, cât şi nonverbale, pentru
dezvoltarea multilaterală a copilului. Drept mostre de mesaje promovate în
acest sens pot servi următoarele:
Sănătatea viitoarei mame
Adresarea timpurie la medic
O sarcină insuficient supravegheată poate duce la
o naştere prematură sau dificilă, cu un real pericol
pentru sănătatea mamei şi viitorului copil
Când?
• consultaţi imediat medicul dacă menstruaţia a întârziat cu 3
săptămâni
De ce?
• pentru detectarea timpurie a eventualelor probleme şi luarea
la timp a remediilor profilactice – acid folic şi fier
• informarea despre semnele de pericol şi acţiunile în cazul
apariţiei lor
• informarea despre alte lucruri utile legate de sarcină,
dezvoltarea fătului şi ce puteţi face pentru ca el să se dezvolte
bine şi să fie sănătos

Importanţa acidului folic

Acidul folic joacă un rol important în dezvoltarea
celulelor şi formarea unor organe vitale la făt.
Cercetările au demonstrat că luarea acidului folic
înainte de şi în primele săptămâni de sarcină reduce
riscul de anomalii ale sistemului nervos, cum ar fi
spina bifida
• În Moldova, aproximativ 50 de copii se nasc anual cu anomalii
grave, inclusiv spina bifida, din cauza deficienţei de acid folic
pe perioada sarcinii.
• 150 de decese se produc anual din cauza viciilor înnăscute,
una dintre cauze fiind deficienţa acidului folic în organismul
viitoarei mame

60
Atenţie: Deşi insuficienţa de acid folic în timpul sarcinii afectează
grav dezvoltarea intrauterină a copilului
... în 2004 doar 23% dintre gravide au luat acid folic

Este important să Pentru a evita anemia,

practicaţi o alimentaţie practicaţi o alimentaţie
bogată în ACID FOLIC: bogată în Fe:

• carne de • carne de vită

vită, ficat • peşte
• legume: • ficat
spanac, • cereale
salată (lăptuci), varză, • ouă
conopidă, broccoli • pâine din făină integrală
• boboase: fasole, mazăre • fructe
verde, linte • legume rădăcinoase
• banane, portocale, • frunzele verzi de
grepfrut zarzavaturi
• căpşuni, zmeură
• nuci
• ouă
• drojdii
alimentare
• cereale
• pâine Nu serviţi ceai şi cafea, căci
albă sau ele împiedică absorbţia fie-
integrală rului în organism!
• lapte

Sarcina nu-i o boală. Totuşi...

Sarcina nu este o boală, ci o stare fiziologică.
De aceea puteţi continua să vă îndepliniţi
activităţile zilnice. Dar uneori pot apărea
unele probleme, care necesită să vă
adresaţi imediat la medic sau la spital.
Întârzierea adresării la medic poate
pune în pericol viaţa dumneavoastră şi a
copilului.
Recunoaşteţi semnele de pericol!

ANEXE la Ghidul Coordonatorului 61

 Importanţa fierului (Fe)

Anemia în sarcină este un factor

... în 2004 doar 38% din
de risc pentru declanşarea naşterii gravide au folosit Fe
premature, hemoragiilor după
naştere, reţinerii de creştere intrauterină a fătului, care duce
la naşterea copiilor în asfixie şi care poate cauza retardul de
dezvoltare psihomotorie şi chiar invaliditatea copilului.
La fiecare al doilea copil, cu vârste cuprinse între 6 şi 12 luni, este
compromisă dezvoltarea intelectuală şi fizică din cauza deficienţei
de fier.
(Studiul Naţional de Nutriţie, Ministerul Sănătăţii, UNICEF 1998)

Strategii de bază pentru prevenirea şi controlul anemiilor:

• Promovarea alimentaţiei adecvate
• Suplimentarea raţionului gravidelor cu pastile de fier

Temelia unei vieţi de om

Copilul dezvoltat bine în timpul sarcinii:

• se va adapta mai uşor noilor condiţii după
naştere
• va avea şanse mai mari de supravieţuire
în primii 5 ani de viaţă

Iar deficitul de acid folic şi Fe poate

duce la:
• malformaţii congenitale - una din cauzele mortalităţii perinatale
şi infantile
• retard intrauterin - factor de risc deosebit de mare în cazul
mortalităţii perinatale

62
 Dezvoltarea timpurie a copilului

Nu doar pentru şcoală - pentru viaţă

Preconcepţii:
• Ceea ce face copilul jucându-se nu este lucru serios (“cât se
poate să te joci – ia mai vino şi ajută!”)
• Copilul este gata să înveţe mai aproape de vârsta şcolară, iar
pregătirea pentru şcoală se rezumă la cunoaşterea literelor şi
cifrelor

Contraargumente:
• Dezvoltarea copilului este un proces
continuu, începînd cu perioada ante-
natală, şi este unul complex, toate
aspectele dezvoltării – fizic, cognitiv,
psiho-social şi emoţional – interacţio-
nînd între ele
• Şcoala este doar o etapă – deşi foarte
importantă - în viaţa omului; de aceea co-
pilul va fi mai curând ajutat să se dezvolte
multilateral pentru a se realiza plenar la toate etapele vieţii

Nu pierdeţi momentul când ferestrele oportunităţilor

sunt larg deschise:
Prena- Naşte- 1 an 2 ani 3 ani 4 ani 5 ani 6 ani 7-10 ani 11-23
tal rea ani

Dezvoltarea motorie Motricitate fină

Vederea

Vocabularul de bază

Limba a doua

Performanţe muzicale

Matematică şi logică

Ataşament social

Control al emoţiilor

ANEXE la Ghidul Coordonatorului 63

“Ferestre ale oportunităţilor”
de dezvoltare
• Îmbrăţişaţi-l!
• Vorbiţi cu el!
• Jucaţi-vă!
• Citiţi-i!
Ce zice ştiinţa despre
dezvoltarea creierului?
Observările directe asupra creierului
au arătat cum experienţele cele mai
timpurii afectează structurarea
creierului, legăturile formate între
neuroni (sinapsele) determinând
potenţialul omului pentru întreaga
viaţă
Copilul se naşte cu aproximativ 100
miliarde de neuroni. Conectarea lor
în reţele ce transmit informaţii asi-
gură simţurile, gândirea, învăţarea,
memoria. Aceste reţele se stabilesc
în urma experienţelor pe care le
trăieşte, ele devenind hrana creie-
rului copilului
Astfel, o “dietă” bogată în dragoste,
un mediu stimulativ sănătos permit
creierului să crească şi să prospere
... şi invers
64
Neuronii
nesolicitaţi mor !!!
Din păcate, creierul
multor copii îndură o
adevărată foame sti-
mulativă din lipsă de
atenţie şi de experien-
ţe adecvate. Neuronii,
fiind nesolicitaţi sau
expuşi unor experienţe
stresante continui, se
distrug.
Deşi creierul continuă
să se dezvolte pe par-
cursul vieţii, o “explo-
zie a neuronilor” ca la
naştere nu i se mai în-
tâmplă.
De aceea primii trei
ani de viaţă – perioadă
în care creierul copilu-
lui devine de 3 ori mai
mare, iar conexiunile
dintre neuroni se pro-
duc cu o viteză uimitoa-
re - sunt consideraţi
ani determinanţi în
construirea temeliei
potenţialului intelec-
tual pe viaţă!
 Atingerea/îmbrăţişarea/mângâierea

Atingerea (experienţa tactilă) este la fel de importantă pentru

copil ca şi hrana şi somnul. Atunci când îl ţineţi în braţe, îl legănaţi,
îl cuprindeţi – îi trimiteţi un mesaj clar şi important „Eşti iubit!”
Preconcepţii: dacă
Contactul tactil poate
ţinem des copilul în
ajuta la
braţe sau îl luăm când
• dezvoltarea
plânge, îl alintăm
potenţialului
creierului Contraargument: be-
• absorbţia hranei şi beluşul are nevoie de
la creştere mai bună securitate pe care
• circulaţia sângelui i-o oferă comunicarea
şi întărirea tactilă şi încă nu are
muşchilor capacitatea, plângând, să-l manipuleze
• sporirea rezistenţei pe părinte
organismului Îmbrăţişarea şi în continuare va fi un
• somn mai bun important mijloc de comunicare, de
• calmarea copilului susţinere şi încurajare

Vorbirea/Comunicarea orală

Deşi bebeluşul nu desprinde încă sensul

cuvintelor, v or b i n d u-i , d ez v olt aţ i
capacităţile lui verbale: cuvintele rostite
repetat stimulează partea respectiva a
creierului

Când răspundeţi la gânguritul copilului,

menţineţi cu el contactul vizual, îl ajutaţi
să înţeleagă ceva esenţial despre conver-
saţie, care este un schimb de mesaje

S-ar putea să vă plictisiţi să tot repetaţi aceleaşi istorioare,

cântece, poezii, dar copiii mici învaţă prin repetare. Pentru a pune
temelia limbajului, este important ca bebeluşul să audă modulaţii
calde, variate, expresive ale vocii, dar şi alte sunete diverse, pentru
a le deosebi de vocea umană

ANEXE la Ghidul Coordonatorului 65

 Vorbiţi-i!
Vorbiţi-i şi cântaţi-i bebeluşului despre ceea ce faceţi, despre
oamenii şi locurile pe care le cunoaşte - astfel veţi crea o bază
solidă pentru dezvoltarea limbajului
Când o puteţi face?
• Când îl scăldaţi şi îmbrăcaţi
• Gospodăriţi prin casă, spălaţi rufele sau vesela
• Pregătiţi mâncarea şi aşezaţi masa
Continuaţi să vorbiţi cu bebeluşul şi el va continua să înveţe!

Jocul sau Demistificarea Când?

învăţării • punând rufele la
spălat, le numă-
Învăţarea este raţi împreună şi
un mister care sortaţi lucrurile
se întâmplă doar cu pereche - co-
la şcoală. Ea pilul descoperă
are loc şi atunci funcţii matema-
când părinţii şi tice importante
copiii fac lucruri • povestiţi şi citiţi
împreună. unul altuia isto-
rioare şi contri-
Adultul îmbogăţeşte experienţa copilului,
buiţi la alfabeti-
contribuind la jocul acestuia - cu ajutor
zarea copilului
fizic, ca partener de joc (de-a v-aţi-
ascunselea, cu mingea) –, dar nu preia
Jucându-vă îm-
controlul, vine cu sugestii şi nu cu
preună, îi veţi ară-
soluţii.
ta că învăţătura
Adultul trebuie să transforme activităţile este un lucru plăcut
de rutină în jocuri distractive. şi important şi îl
Multe obiecte casnice se pot transforma veţi încuraja s-o
în jucării (aluat, cutii, containere, butelii facă la şcoală şi pe
din plastic, haine vechi pentru costumaţie parcursul întregii
etc). vieţi!

Cea mai bună jucărie pentru copilul mic

este însuşi adultul!

66
 Cititul
Copiii se nasc cu o curiozitate firească. Cultivarea dragostei
faţă de carte, istorisirile şi scrisul în cadrul diverselor activităţi
cotidiene permit ca deprinderile de citit şi scris să se dezvolte
în mod firesc. Copiii trec prin etapele de explorare, repetare şi
anticipare, ajungând să înţeleagă că simbolurile scrise reprezintă
lucruri reale; apoi, prin identificarea şi potrivirea literelor şi
cuvintelor, ajung la semnificaţii.
Posibil aţi observat cum un copil
mic demonstrează abilitatea
de a face conexiune între
imaginea din carte şi obiectul
real, aducând, de exemplu,
răţuşca-jucărie când i se citeşte
despre răţuşcă sau arătând
adultului două cărţi cu imagini
sau istorisiri similare.

Câteva sugestii:
Cum?
Puteţi face acelaşi lucru folosind
Încleiaţi pe foi de car- albumul cu pozele membrilor
ton fotografii decupate familiei, subtitrate anterior
(ilustrate etc), scrieţi
sub ele cu litere de
tipar denumirea obiec-
tului respectiv, prindeţi
foile cu un şiret şi “ci-
tiţi” cartea împreună
– veţi păstra principalul
mesaj pe care-l trans-
mite lecturarea unei
cărţi: asocierea limba- Propuneţi copiilor mai mari o
jului oral cu cel scris şi activitate creativă – o carte
anticiparea informaţiei ilustrată pentru frăţiorul sau
noi pagină cu pagină. surioara mai mică

ANEXE la Ghidul Coordonatorului 67

Dacă doriţi să-i daţi copilului un bun start în viaţă,
ajutaţi-l chiar din prima zi:

ÎMBRĂŢIŞAŢI-L şi prin comunicarea tactilă îi veţi asigura

încrederea în sine şi confortul psihologic necesar ca să-şi asume
riscuri în situaţii noi şi să înfrunte stresurile unei lumi în schimbare
rapidă
VORBIŢI-I şi el va învăţa să comunice eficient cu alţii, să-şi
structureze gândurile şi să-şi verbalizeze cu mai mult succes
necesităţile
JUCAŢI-VĂ CU EL şi îl veţi ajuta să guste din plăcerea descoperirii
lumii din jur, să găsească căi creative de
soluţionare a problemelor
CITIŢI-I şi el de mic se va face prieten cu
cartea, acceptând-o ca o sursă excitantă de
lucruri noi şi interesante

O putem face doar unindu-ne eforturile!

68
Anexa # 2. Analiza SWOT*
Analiza de tip SWOT oferă o bună ocazie de evaluare a situaţiei în
comunitate pentru a găsi soluţii în problema creării serviciilor pentru
copii şi familii – din punctul de vedere al resurselor disponibile (materiale
şi financiare, pregătirea şi calitatea persoanelor care ar putea fi mobilizate,
motivaţia lor etc.), al partenerilor (disponibilitatea pentru cooperare,
resursele pe care le pot pune la dispoziţie etc.) şi al beneficiarilor direcţi
(starea acestora, gradul de implicare, dorinţa de a-şi rezolva problemele,
resursele de care dispun pentru atingerea obiectivelor propuse de Centrele
Comunitare, riscurile la care sunt expuşi etc.). Analiza SWOT este una
dintre cele mai utilizate metode în identificarea nevoilor unei organizaţii
sau comunităţi, care poate fi aplicată atunci când aceasta se confruntă cu o
sarcină nouă sau are necesitatea de a-şi revizui activitatea pentru a face mai
bine faţă unei situaţii schimbate. Analiza urmăreşte două dimensiuni:
1. punctele forte şi punctele slabe, ce se referă la mediul intern al organizaţiei
(resurse umane şi materiale, motivaţia personalului, expertiză,
experienţă profesională etc.);
2. oportunităţile şi ameninţările, care au în vedere mediul extern al
organizaţiei (relaţiile administraţiei locale cu alte instituţii din regiune
/ comunitate, condiţiile socioeconomice, posibilii fiinanţatori.

Modele de întrebări destinate completării rubricilor analizei

SWOT
• Puncte forte
1. Care sunt avantajele centrului, orga-
nizaţiei dumneavoastră, în special sub
aspectul resurselor (umane, materiale,
financiare, logistice, informaţionale
etc.)?
2. Ce ştiţi să faceţi cel mai bine prin in-
termediul centrului, organizaţiei?
3. Cum aţi ajuns să fiţi apreciaţi (ca
grup de acţiune) de cei din jur sau de
comunitate ?
• Puncte slabe
1. Ce ar mai trebui să îmbunătăţiţi în
centrul, organizaţia dumneavoastră?
2. Ce nu stăpâniţi în managementul şi
activitatea curentă a centrului, orga-
nizaţiei?
3. Ce anume credeţi că nu veţi putea
realiza? De ce?
4. Care sunt punctele slabe sub aspect
profesional sau în activitatea pe care
o desfăşuraţi în cadrul centrului,
organizaţiei?

* SWOT – Strengts, Weaknesses, Opportunities and Threats – acronim

preluat din engleză – F.S.O.A. – o analiză a punctelor Forte, Slabe, Oportunităţilor
şi Ameninţărilor organizaţiei.

ANEXE la Ghidul Coordonatorului 69

 4. Ce vă motivează în ceea ce faceţi?
5. Ce valori aparţin centrului, organiza-
ţiei?
6. Ce nevoi urmează să satisfaceţi în interiorul
centrului, organizaţiei dumneavoastră ?
7. Cărui lucru îi atribuiţi succesul dum-
neavoastră?
8. Care este cea mai apreciată trăsătură
a centrului, organizaţiei dumneavoa-
stră?
9. Ce ştiţi despre funcţionarea şi condu-
cerea unui centru comunitar / ONG ?
10. Aveţi parteneri puternici?
11. Ce realizări avantajează centrul, orga-
nizaţia?
12. Ce aduceţi nou în plan social sau în
domeniul de activitate a asociaţiei
• Oportunităţi
1. De unde provin şansele care vă avan-
tajează cel mai mult centrul, organiza-
ţia?
2. Care sunt cele mai atractive tendinţe în
domeniul de activitate a centrului, orga-
nizaţiei din care faceţi parte?
3. În ce domeniu se găsesc perspectivele
cele mai promiţătoare?
4. Există tendinţe favorabile în politica
potenţialilor finanţatori?
5. Există tendinţe favorabile sociale, politice,
economice, juridice, inclusiv în politicile
guvernamentale şi de administraţie
locală?
6. Care sunt oportunităţile de instruire,
training şi perfecţionare pentru perso-
nalul centrului, organizaţiei?
Cu referinţă la experienţa a 8 Centre Comunitare pentru Copii şi
Familii create cu asistenţa tehnică a Programului Pas cu Pas şi cu sprijinul
70
5. Aveţi insuccese? Cărui lucru îi atribuiţi
insuccesele centrului, organizaţiei
dumneavoastră?
6. Ce ar trebui evitat în activitatea cen-
trului, organizaţiei dumneavoastră?
7. Vă lipsesc partenerii de activitate?
8. Care este cea mai nefavorabilă trăsă-
tură a centrului, organizaţiei dumnea-
voastră?
9. Ce experienţe neplăcute aţi trăit în
activitatea curentă a centrului, orga-
nizaţiei?
10. Ce vă lipseşte din punctul de vedere
al logisticii, dotării sau resurselor
umane?
• Ameninţări
1. Cu ce obstacole vă confruntaţi în
activitatea centrului, organizaţiei?
2. Care sunt acţiunile competitorilor?
3. Se vor schimba pretenţiile benefi-
ciarilor faţă de activitatea, serviciile
şi munca centrului, organizaţiei dum-
neavoastră?
4. Schimbările tehnologice din prezent
ameninţă poziţia centrului, organi-
zaţiei în comunitate / societate?
5. Aveţi probleme cu debitele financia-
re, circulaţia banilor şi strategiile de
colectare a fondurilor (fund-raising )?
6. Lipsesc oportunităţile de instruire,
training şi perfecţionare pentru perso-
nalul centrului, organizaţiei?
7. Există tendinţe nefavorabile în politica
potenţialilor finanţatori?
8. Există tendinţe nefavorabile sociale,
politice, economice, juridice, inclusiv
în politicile guvernamentale şi de
administraţie locală?
UNICEF, analiza SWOT/FSOA a fost aplicată la începutul proiectului, ca
un exerciţiu practic la etapa identificării formatului pentru fiecare centru,
ţinându-se cont de specificul comunităţilor, şi, peste o jumătate de an de la
deschiderea Centrelor Comunitare, ca un exerciţiu de evaluare intermediară
a progresului în realizarea scopului propus.

Anexa #3. Module de instruire oferite comunităţilor care

doresc să creeze Centre Comunitare pentru Copii şi Familii
Module destinate mobilizării şi dezvoltării comunitare:
 Implicarea comunităţii în soluţionarea problemelor familiilor defaforizate
cu copii mici din mediul rural
Abordarea copilăriei timpurii din perspectiva realităţilor din comunităţile
rurale degradate economic şi social. Tipologia familiilor defavorizate:
identificarea şi abordarea lor. Utilizarea resurselor umane din comunitate
pentru satisfacerea necesităţilor educaţionale ale familiilor defavorizate
cu copii mici. Planificarea acţiunilor de lungă durată în vederea susţinerii
familiilor defavorizate cu copii mici. Analiza SWOT/FSOA.
 Mai multe oportunităţi pentru mai mulţi copii de vârstă preşcolară:
repere logistice în organizarea şi managementul activităţii Centrelor
Comunitare pentru Copii Mici şi Familii
Tipologia proiectelor educaţionale comunitare de integrare a îngrijirii
cu dezvoltarea. Sinergia eforturilor la nivel comunitar. Elementele de bază
ale unui Centru Comunitar pentru Copii Mici şi Familii: potenţial uman
şi material. Metode de informare şi motivare spre învăţare a părinţilor.
Tematica sesiunilor de lucru cu părinţii. Căi de asigurare a continuităţii
activităţii centrelor comunitare. Instrumente de monitorizare.
 Diversificarea şi îmbunătăţirea calităţii serviciilor de educaţie timpurie
– oportunităţi şi provocări
Modele şi practici de promovare a serviciilor educaţionale social
integrate pentru comunitate. Managementul serviciilor educaţionale
integrate. Provocări şi stereotipuri în practicile educaţionale parentale.
Asigurarea durabilităţii proiectului: parteneri şi contribuţii. Specificul
instruirii adulţilor. Strategii activ-participative de instruire/învăţare.
Formarea abilităţilor de facilitator.

ANEXE la Ghidul Coordonatorului 71

Module pentru echipele interdisciplinare – manageri, cadre didactice,
medicale şi asistenţi sociali:
 Dezvoltarea la vârsta timpurie: programe educaţionale comunitare
pentru copii şi familii. Proiectare curriculară
Particularităţi ale curriculumului centrelor comunitare. Adaptarea
programelor educaţionale comunitare la interesele şi necesităţile copiilor
şi ale părinţilor. Rolurile cadrului didactic în asigurarea procesului de
alfabetizare şi învăţare a matematicii. Valorificarea potenţialului părintelui
ca prim învăţător al copilului. Crearea unui parteneriat puternic între echipa
centrului comunitar şi familie. Planificarea curriculumului integrat.
 Repere conceptual-practice pentru organizarea şi desfăşurarea instruirii
familiilor cu copii mici în vederea stimulării timpurii a dezvoltării
acestora
Baze pragmatice ale necesităţii integrării îngrijirii cu dezvoltarea.
Domenii critice în dezvoltarea timpurie a copiilor din Moldova. Baze
ştiinţifice ale intervenţiei timpurii: noi inormaţii privind dezvoltarea
creierului. Abordarea holistică a copilului. Caracteristicile de vârstă ale
copiilor de 0-7 ani. Rolul taţilor în educaţia copiilor. Cum învaţă copiii
mici: general şi particular. Jocul – aventura învăţării.
 Integrarea îngrijirii cu dezvoltarea la nivel de familie şi comunitate:
strategii şi acţiuni concrete de stimulare timpurie a dezvoltării fizice,
cognitive, emoţionale şi sociale a copiilor
Crearea unui mediu de instruire/învăţare securizant. Impactul comunicării
asupra dezvoltării copiilor. Modalităţi de a influenţa comportamentul copilului:
disciplinarea pozitivă şi stabilirea limitelor. Lectura cărţilor şi confecţionarea
de carte. Strategii semnificative de învăţare a citit-scrisului şi matematicii.
Întrebarea dezvoltativă: cum adresăm întrebări şi cum răspundem la ele.
Indicatori-cheie ai nivelului de pregătire a copilului către şcoală şi dezvoltarea
lor în familie. Depăşirea problemelor de socializare a copilului.

Anexa #4. Istorii personale ale beneficiarilor

„Îmi place că aici sunt multe cărţi, puzzle şi copii”
Îi spune Naomi, are un anişor şi este cea mai mică vizitatoare a Centrului
Comunitar pentru Copii şi Familii Speranţa din satul Varniţa, raionul Anenii
Noi. În Centru a făcut primul pas şi tot aici a rostit primul cuvânt: „apa”.

72
 „Am adus-o pe Naomi la Centru în prima lună de activitate şi de
atunci suntem vizitatori fideli. În acea jumătate de an de când venim aici,
fetiţa mea a devenit prietenoasă cu cei din jur, nu mai plânge atunci când
copiii sau maturii se apropie de ea şi chiar se joacă cu ei”, povesteşte mama
lui Naomi, mulţumită de realizările fetiţei sale. Ea a adus-o pe Naomi la
Centru pentru a o obişnui cu comunitatea copiilor de aceeaşi vârstă cu ea,
dar şi mai mari.
Deoarece grădiniţele din Republica Moldova admit doar copiii cu vârsta
mai mare de doi ani, centrele similare celui din Varniţa sunt o oportunitate
bună pentru părinţii ce vor să revină la serviciu până a împlini copilul lor
această vârstă, dar şi pentru cei care doresc ca micuţul lor să se afle de la o vârstă
minim posibilă în anturajul copiilor, şi nu între cei patru pereţi ai casei.
Mama lui Vasile nu a avut această şansă atunci când copilul ei nu
împlinise încă doi ani, mai târziu nu a dispus de bani pentru a-l trimite la
grădiniţă, dar nici de timp pentru a-i oferi copilului atenţia, cunoştinţele
şi educaţia de care are nevoie. Ea îşi creşte de una singură copilul şi pentru
a-şi asigura minimul de existenţă este nevoită să presteze munci care-i răpesc
întreaga zi, până şi week-end-ul. În vara acestui an, mama lui Vasile a aflat
despre inaugurarea Centrului Speranţa, s-a bucurat că pentru a-şi aduce
copilul aici nu trebuie să plătească nici un ban şi a făcut acest pas. În primele
săptămâni petrecute la Centru, Vasile, în vârstă de şase ani, nu ridica ochii
din pământ şi nu vorbea cu nimeni. El nu era obişnuit să comunice, pentru
că nu avea cu cine. Acum, băiatul îşi exprimă aproape nestingherit emoţiile
trăite şi şi-a făcut deja prieteni. „Mă simt bine aici. Îmi place că sunt multe
cărţi cu poveşti şi istorii interesante, jocuri, puzzle şi, desigur, copii, unii
dintre care îmi sunt chiar prieteni”, ne spune Vasile.
Spre deosebire de oraşe, în satele din Republica Moldova nu există
centre, parcuri de distracţii şi agrement pentru copii, astfel Centrul Speranţa
fiind singura oportunitate pentru cei mici. De asemenea, în bibliotecile
săteşti cărţile despre conceperea, creşterea şi educaţia copilului sunt o raritate,
motiv din care colecţia de literatură destinată mămicilor este văzută ca un
tezaur de către părinţi, care pot lua cărţile acasă pentru a le citi în voie.
… Anastasia a rămas să trăiască la bunica sa acum patru ani, când
maică-sa a murit de cancer. Fetiţa avea atunci doi ani şi are amintiri foarte
vagi despre femeia care i-a dat viaţă. Tragedia l-a afectat foarte mult pe
tatăl ei, veteran al războiului din Afganistan şi invalid de gradul II în acel
război. Bunica Anastasiei încearcă să-i acopere golul lăsat de moartea mamei
sale. Bătrâna este asistentă medicală la gimnaziul-internat din localitate şi,

ANEXE la Ghidul Coordonatorului 73

deoarece blocurile acestuia sunt amplasate în diferite părţi ale satului, ea este
nevoită să facă zilnic, pe jos, turul satului. Salariul ei este de 700 de lei (54
de dolari), o sumă care nici pe departe nu acoperă minimul de existenţă.
Datorită apelului către autorităţi, făcut de coordonatorul Centrului Speranţa,
Nina Costiuc, care este şi directoarea grădiniţei de copii din sat, Anastasia
a fost scutită de plata oricăror taxe în fondul grădiniţei, gest, care, fireşte, a
însemnat mult pentru bunica şi tatăl ei. Dacă înainte fetiţa nu frecventa în
fiecare lună grădiniţa din cauza lipsei banilor necesari pentru plata taxei de
stat, acum, când acest obstacol nu mai există, Anastasia este un vizitator fidel
al grădiniţei şi al centrului, ambele aflându-se, de altfel, în aceeaşi clădire.
Satul Varniţa se află la hotar cu regiunea transnistreană, teritoriu în care copiii
învaţă în grădiniţe şi la şcoli cu predare în limba rusă ori în limba moldovenească
cu scriere în grafia chirilică. Precizăm că limba oficială în Republica Moldova
este moldovenească, cu scriere în grafia latină. Pentru că unii părinţi nu admit
ideea ca copiii lor să fie instruiţi greşit, ei parcurg o distanţă de zeci de kilometri
şi-şi aduc copiii la centrul Speranţa din Varniţa.
Text de Ina Prisăcaru
Happy Child – un colac de salvare pentru mamele şi copiii din
Bardar
În acest an sărbătorile de iarnă au fost mai fericite ca niciodată pentru
Dumitraş Luchian, în vârstă de 4 ani, din comuna Bardar, raionul Ialoveni.
Asta după ce Moşul cel Bun i-a adus în dar, pentru prima dată în viaţă,
câteva jucării. Chiar dacă şi în acest an maică-sa, Natalia, nu a avut bani
pentru a-i cumpăra cadouri, a confecţionat jucăriile singură din resturi
de pânză şi recipiente de plastic, aşa cum învăţase la lecţiile practice din
cadrul Centrului comunitar din localitate. Din luna mai 2005, de când a
fost inaugurat, Centrul Comunitar Happy Child a devenit pentru Natalia
şi Dumitraş, la fel ca şi pentru mulţi alţi consăteni de-ai lor, singurul loc de
odihnă, de distracţie, dar şi de instruire din localitate.
Natalia educă de una singură copilul şi puţinii bani pe care îi agoniseşte
lucrând sezonier pe la oamenii din sat abia de ajung pentru trai. Din lipsă de
bani, Dumitraş nu avuseseră parte până acum de jucării sau cărţi pentru copii
şi tot din acest motiv n-a mers nici o zi la grădiniţă. Majoritatea timpului îl
petrecea în casa bătrânească, unde locuieşte cu mama şi bunicii. „Centrul
comunitar a fost ca un colac de salvare pentru noi. Nu a fost nevoie de bani,
iar femeile de aici ne-au ajutat chiar cu haine şi încălţăminte pentru băiat.
De când vizităm Centrul, Dumitraş a devenit mai sociabil şi se lasă cu greu

74
dus acasă chiar şi seara târziu”, spune Natalia, în vârstă de 22 de ani. Băiatul
este atras de mulţimea de jucării şi cărţi pentru copii, de atmosfera caldă, de
jocurile distractiv-instructive la care participă, precum şi de copiii cu care se
poate juca şi comunica aici. Natalia spune că a ezitat un timp atunci când a
fost invitată pentru prima dată la Centru, dar că pe parcursul a câtorva luni
a reuşit să lege prietenie cu mamele care vin cu regularitate aici, a învăţat
mai multe lucruri utile despre îngrijirea şi educarea copilului, lucruri despre
care nici nu bănuise până atunci.
Centrul Comunitar Happy Child, lansat anul trecut în Bardar, la fel
ca şi în alte şapte localităţi rurale din republică, cu sprijinul UNICEF şi al
programului Pas cu Pas, oferă zi de zi activităţi instructiv-educative pentru
copiii din localitate care nu au posibilitate, din varii motive, să frecventeze
grădiniţa, precum şi activităţi tematice pentru toţi copiii de până la 7 ani
din sat, consultaţii şi şedinţe pentru părinţi. Happy Child a fost primul
centru din cele opt din republică care a deschis şi clase educaţionale pentru
femeile însărcinate. „Este o şcoală foarte bună pentru viitoarele mămici.
Datorită moaşelor care sunt invitate la şedinţele tematice am aflat mai multă
informaţie utilă despre alimentarea corectă a gravidelor, despre îngrijirea şi
educarea bebeluşilor etc. La şedinţele practice învăţăm exerciţii de respiraţie
pentru a avea o naştere uşoară, exerciţii pentru alăptarea bebeluşului la sân
sau reguli elementare de îngrijire a copilului în primele luni după naştere
etc. Despre multe din aceste lucruri nu cunosc nici mamele noastre. De un
real folos ne sunt şi discuţiile săptămânale cu doamnele care deja au trecut
prin experienţa naşterii”, spune Victoria Tonu, studentă şi viitoare mămică.
În zilele de duminică, când au loc şedinţele tematice, la centru se adună cel
puţin opt femei însărcinate din localitate. Centrul Happy Child este amplasat
chiar în incinta grădiniţei de copii Licurici din localitate şi este întotdeauna
plin ochi cu copii sau femei. A fost frecventat cu regularitate chiar şi în timpul
vacanţei de iarnă, când a fost închis pentru reparaţie. Ilona, o fetiţă de 6 ani
din Bardar, ne-a spus că ea a venit la centru cu verişoara sa mai mare chiar şi
în timpul vacanţei să se joace şi să deseneze, pentru că acasă nu are cu cine
sta şi-i este urât. „Aici am învăţat mai multe poezii şi poveşti şi am desenat
pentru prima dată casa în care vreau să trăiesc”, spune Ilona.
Galina Tonu, directoarea grădiniţei din localitate şi coordonatoarea
Centrului Happy Child, ne-a spus că de serviciile Centrului beneficiază
majoritatea dintre cei 373 de copii din sat cu vârsta de până la 7 ani, precum
şi părinţii lor. „Toţi 12 educatori de la grădiniţă sunt implicaţi şi în activităţile
Centrului. Împreună realizăm o misiune dublă – educăm şi instruim nu
numai copiii, dar şi familiile lor”, spune Galina Tonu.

ANEXE la Ghidul Coordonatorului 75

 Cei mai activi vizitatori sunt părinţii cu copii de până la trei ani. „Asta
şi din motiv că în grădiniţa din localitate nu există grupe de creşă, dar ei
au nevoie de un mediu favorabil pentru socializarea copilului şi îl găsesc
la Centrul nostru”, spune Larisa Oboroceanu, adjunctul coordonatorului
de proiect. Colecţia bogată de carte de la Centru este un alt motiv de
atracţie pentru tinerele care abia se pregătesc sau care deja au devenit mame,
dar şi pentru copiii de toate vârstele. Primele cărţi au fost aduse de către
colaboratoarele Centrului de pe acasă, la fel au adunat şi hăinuţe, jucării şi
le-au donat copiilor din familiile defavorizate din Bardar. „Cărţile de aici,
fie că e vorba de literatură artistică, fie instructiv-educativă, nu reuşesc să
prindă praf pe rafturi. Pentru unele dintre ele stăm în rând câteva săptămâni.
Aici găsesc literatura necesară nu numai pentru mine şi fiica mai mare, care
este deja elevă, dar şi pentru cea mai mică”, spune Lidia Laşcu, în vârstă de
30 de ani, mamă a doi copii. Lidia frecventează Centrul de la deschidere
şi este una dintre cele mai fidele vizitatoare. „Din cauza problemelor de
sănătate, Lica, fiica mai mică, nu a putut frecventa grădiniţa şi la vârsta de
2 ani am observat că este retrasă, că vorbeşte mai greu decât unii semeni
de-ai ei. De aceea am venit cu multă plăcere la Centru imediat ce am aflat
despre deschiderea lui de la una dintre cumetrele mele. În sate este mai greu
să găseşti un centru educaţional unde s-ar putea integra copiii de diferite
vârste. Datorită activităţilor săptămânale la care participă, fata a reuşit să
depăşească, în câteva luni, frica de a comunica cu semenii săi, a devenit
mai activă chiar şi în prezenţa persoanelor străine. Acum se integrează
mai uşor în colectiv şi este mai comunicabilă”, mai spune Lidia. Şi tot ea
continuă: „Cel puţin o dată în lună petrecem activităţi practice, în timpul
cărora am învăţat să confecţionăm împreună cu copiii jucării din bucăţi de
pânză, carton, ilustrate, cutii de ciocolate sau alte lucruri vechi găsite prin
casă. Şedinţele de duminică sunt adevărate sărbători pentru noi, mamele
cu copii mici. Fiind preocupate de grijile casei, nu ieşim de după poartă
cu zilele. La Centru am confecţionat împreună cu copiii noştri albume
de familie, mărgele, suporturi pentru creioane, iar în ajunul sărbătorilor
de iarnă – brazi şi jucării pentru pomul de Crăciun. Niciodată nu plecăm
de la Centru fără materiale multiplicate”. Potrivit Larisei Oboroceanu,
coordonator adjunct al Centrului Happy Child, educatorii petrec un şir de
activităţi cu copiii în funcţie de vârstă şi preocupare, printre care sunt jocuri
energizante, jocuri pe roluri, dar şi lecţii de artă sau de alfabetizare pentru
cei mai mari. „Vizitele la Centru sunt o posibilitate de a pregăti copilul
pentru grădiniţă sau chiar pentru şcoală. De când venim la Centru, Doru,

76
băiatul meu, a devenit mai independent, chiar dacă are abia 2 ani”, spune
Ludmila Bolduşor. Ea împarte cu plăcere din experienţa sa cu tinerele care
abia se pregătesc să devină mame. „Ne-am apropiat atât de mult între noi,
de parcă am fi o familie”, recunoaşte Ludmila. Toate impresiile şi lecţiile
învăţate le notează, de obicei, într-un jurnal, pe care într-o bună zi îl va da
să-l citească şi feciorului său.
Majoritatea copiilor vin la Centru pe parcursul săptămânii însoţiţi
de părinţi sau fraţii mai mari, mai rar cu bunicii sau copiii vecinilor. Spre
deosebire de alte localităţi din republică, în Bardar, cu o populaţie de
aproximativ 6 mii de locuitori, puţine persoane sunt plecate la muncă peste
hotare. Cea mai mare preocupare a bărdărenilor sunt copiii, în care investesc
cel mai mult. Tocmai din acest motiv mulţi părinţi din Bardar ne-au spus
că datorită activităţilor din cadrul Centrului îngrijirea şi educarea copiilor
a devenit o preocupare plăcută şi uşoară.
Text de Natalia Costaş

Anexa # 5. Registrul Zilnic al Vizitatorilor şi al

Activităţilor din cadrul Centrului pentru Copii şi Familii
Instrucţiuni generale:
 Acest formular va fi folosit pentru înregistrarea:
1. tuturor vizitatorilor Centrului pentru Copii şi Familii,
2. tuturor activităţilor desfăşurate la Centrul pentru Copii şi Familii cu
părinţii şi copiii.
 Vă rugăm să păstraţi acest registru într-un loc accesibil.
 Asiguraţi înregistrarea individuală a tuturor vizitatorilor Centrului (a
copiilor, părinţilor etc.) în momentul sosirii.
 Partea “activităţi” a formularului va fi completată la sfârşitul fiecărei zile.

Registrul vizitatorului
Data Numele Grad de Numele Vârsta Sexul De câte ori
părintelui/ rudenie copilului copilului copilului a vizitat
îngrijitorului Centrul

ANEXE la Ghidul Coordonatorului 77

Registrul activităţilor pentru părinţi
Tipul activităţii Materiale-
Durata
Data desfăşurate cu Tema şi subiectele discutate resurse
(minute)
părinţii folosite

Registrul activităţilor pentru copii

Data Tipul activităţii Tema şi subiectele discutate Materiale- Durata
desfăşurate cu resurse (minute)
copiii folosite

Registrul vizitatorilor
Instrucţiuni pentru completare:
Această secţiune va fi completată pentru fiecare vizitator al Centrului.
Numele De câte ori a
Grad de Numele Vârsta Sexul
Data părintelui / vizitat Centrul
rudenie copilului copilului copilului
îngrijitorului

Intro- Indicaţi Relaţia Indicaţi Indicaţi Indicaţi La început întrebaţi

duceţi numele cu copilul numele vârsta sexul părintele de câte
data părintelui sau (mamă, copiilor. fiecărui (fată, ori a mai vizitat
zilei îngrijitorului bunică, Folosiţi copil băiat) Centrul în trecut.
de azi care vizitează frate mai rânduri fiecărui De exemplu, dacă
Centrul mare, separate copil el/ea spune 3,
alte rude dacă scrieţi 4 în această
etc.) persoana coloană, aceasta
respectivă fiind a patra
a venit cu vizită. Pentru
unul sau vizite consecutive
mai mulţi încercaţi să găsiţi
copii numele în registru
şi să indicaţi
numărul corect.
Aproximările
se acceptă.

78
Registrul activităţilor pentru părinţi
Instrucţiuni pentru completare:
Această secţiune va fi completată pentru întregul grup, la sfârşitul zilei de
activităţi
Tipul activităţii
Tema şi subiectele Materiale- Durata
Data desfăşurate cu
discutate resurse folosite (minute)
părinţii
Indicaţi Indicaţi activităţile cu Indicaţi subiectul dis- Indicaţi toate Indicaţi
data părinţii din această zi. cutat: igiena, alăptarea materialele folo- durata
zilei de Indicaţi toate activită- la piept, securitatea site, enumerând aproxima-
azi ţile separate: instruire, copilului etc. denumirea ma- tivă, în
discuţie, vizionarea nualului, cărţii, minute,
unui film etc. a filmului etc. a fiecărei
activităţi.

Registrul activităţilor pentru copii

Instrucţiuni pentru completare:
Această secţiune va fi completată pentru fiecare vizitator al Centrului,
pentru întregul grup, la sfârşitul zilei de activităţi

Data Tipul activităţii Tema şi subiectele Materiale- Durata

desfăşurate cu copiii discutate resurse (minute)
folosite

Indicaţi Indicaţi activităţile Dacă este cazul, indicaţi Indicaţi toate Indicaţi
data desfăşurate în această subiectul activităţii materialele durata
zilei de zi cu copiii. Enumeraţi folosite: aproxi-
azi fiecare activitate puzzle, mativă a
separat: jocul liber, carioci, cărţi, activi-
desenul, limbaj, constructor tăţii (în
lectură, artă etc. etc. minute)

ANEXE la Ghidul Coordonatorului 79

Exemplu de formular completat
Registrul vizitatorilor
Data Numele Grad de Numele Vârsta Sexul De câte ori
părintelui / rudenie copilului copilului copilului a vizitat
îngrijitorului Centrul
7 Aug.2005 Lilia Brumă mamă Maria 4 F 4

Victor 2 M 4

Registrul activităţilor pentru părinţi

Data Tipul activităţii Tema şi subiectele Materiale-resurse Durata
desfăşurate cu discutate folosite (minute)
părinţii
7 Aug. 05 Şedinţă de Disciplinarea unui copil Broşura 30
instruire UNICEF/SBS:
posibilitate de
învăţare
Discuţii Disciplinarea copilului n/a (nu au fost) 40
Vizionarea unui Interacţiunea cu copiii Filmele realizate 20
film de părinţi

Registrul activităţilor pentru copii

Data Tipul activităţii Tema şi subiectele Materiale - Durata
desfăşurate cu copiii discutate resurse folosite (minute)
7 Aug. 05 Joc liber n/a Constructorul 40
„Mijloace de
transport”
Desenul / Artă Casa mea Acuarelă 30
Numărarea Bastonaşe 20
pentru
numărare

80
 Întrebările pe care vi le puteţi pune atunci când
planificaţi crearea Centrului Comunitar:

ANEXE la Ghidul Coordonatorului 81

82
ANEXE la Ghidul Coordonatorului 83
84
ANEXE la Ghidul Coordonatorului 85
86
ANEXE la Ghidul Coordonatorului 87
88
ANEXE la Ghidul Coordonatorului 89
90
I. Introducere 91
92
I. Introducere 93
94
I. Introducere 95
96
I. Introducere 97
98
I. Introducere 99
100
I. Introducere 101
102
I. Introducere 103
104
I. Introducere 105
106
I. Introducere 107
108
I. Introducere 109