Thomas Woodrow Wilson, cunoscut mai ales ca Woodrow Wilson, (n.

28
decembrie 1856 - 3 februarie 1924) a fost cel de-al douăzeci și
optulea președinte al Statelor Unite ale Americii (1913 - 1921). Un devotat prezbiterian,
Wilson a devenit și un bun istoric și un specialist în științe politice.
În calitatea sa de reformator democrat, a fost ales guvernator al statului New
Jersey în 1910 și președinte al Statelor Unite în 1912. În primul său mandat prezidențial
(1913 - 1917) a contribuit esențial la crearea unui sistem de legi privind sistemul federal de
rezerve (în engleză, Federal Reserve System).
Reales în 1916, în cel de-al doilea termen al său (1917 - 1921) s-a concentrat asupra
participării țării la Primul Război Mondial și a realizării unei păci drepte bazată pe Dreptul
popoarelor de a dispune de ele însele, concretizat prin „Paisprezece puncte”. Acestea au
fost însă aprig discutate la Conferința de Pace de la Paris din 1919. Astfel, Tratatul cu
Germania de la Versailles, extrem de dur din cauza exigențelor Franței, excludea poporul
german din Dreptul popoarelor de a dispune de ele însele și din acest motiv a fost respins
de Senatul SUA; în schimb, dispariția imperiului Austriac a fost oficializată prin tratatele de
la Saint-Germain și de la Trianon, conform celui de-al 10-lea din cele 14 puncte.
Cele paisprezece puncte au fost prezentate de Președintele Statelor Unite ale
Americii, Woodrow Wilson, în sesiunea comună a Congresului din 8 ianuarie 1918. În
discursul său, Wilson a încercat să stabilească un proiect viabil pentru restabilirea păcii
în Europa după încheierea Primului Război Mondial. Idealismul demonstrat de Wilson în
timpul discursului sus-numit i-a oferit președintelui american o poziție de conducere morală
printre Aliați și a încurajat Puterile Centrale să capituleze.