Sunteți pe pagina 1din 4

Psihologie educatiei curs 2

Teoria elaborata de Erik Erikson

1 Delimitari conceptuale
2 Stadiile dezvoltarii identitatii
3 Implicatii practice ale teoriei lui Erik Erikson

1 Delimitari conceptuale

E.E. este considerat unul dintre cei mai optimisti psihologi americani avand o formatie psihanalitica. El a
deposit conceptia lui Sigmund Freud conform careia traumele si conflictele nerezolvate in copilarie vor
influenta in mod decisiv personalitatea.
E. E. nu neaga impedimentele cu persoanele semnificative din primii ani din viata, dar are convingerea ca exista
posibilitatea depasirii consecintelor acestora.
El insusi este un exemplu concludent pentru aceasta idée. Desi nu a avut o relatie stimulativa cu tatal sau
adoptiv, totusi a reusit sa ajunga un profesor si clinician (psihoterapeut) de success si un familist model. E.E
este un pseudonym deosebit de sugestiv pentru teoria sa. “fiul lui Erik” induce idea ca fiecare individ este
autorul propriei deveniri.
Principiul epigenetic despre care vorbeste in teoria sa se refera la faptul ca dezvoltarea identitatii depinde in
principal de 2 factori :
-natura sau calitatea interactiunilor sociale
-depasirea, rezolvarea crizelor aparute in diverse etape de varste.
E.E mentioneaza ca identitatea se dezvolta pe parcursul a 8 stadii, de a lungul intregii vieti fiecarui stadium
fiindu-I specifica o criza. Nerezolvarea unei crize nu blocheaza trecerea la stadiul urmator dar aceasta se va face
cu un consum marit de energie psihica influentand rezultatele si performantele sau realizarile din noul stadium.
De asemenea se arata ca in unele cazuri, accentuarea excesiva a conflictului poate sa duca la disfunctii psihice
numite malignitati (tulburari nevrotice, adica tendinte depressive si anxietate). Criza este determinata de
prezenta unui conflict generat de doua tendinte contradictorii (pozitiva si negativa).

STADIILE DEZV IDENTITATII

I 0-1 ani Conflict specific incredere vs neincredere

Daca mama satisface nu numai nevolie fiziologice ale copilului ci si cele de comunicare afectiva afectiva atunci
copilul isi va dezvolta increderea in personana suportiva care este mama. Dimpotriva daca mama isi neglijeaza
rolul sau sau la limita chiar il abuzeaza emotional atunci conflictul nu se rezolva accentuandu-se tendinta
negativa si anume neincrederea. Este vorba despre rolul relatiei de atasament mama-copil in rezolvarea primei
crize.
Psihologul John Bowlby a descris 3 tipuri de atasament.

Atasament pozitiv: creaza o stare de securitate afectiva copilului dat faptului ca mama isi sincronizeaza propriul
comportament in functie de reactiile copilului, fiind foarte receptiva la ceea ce trasmite acesta.

Atasament ambivalent: creaza un fond insecurizant afectiv intrucat mama trece de la stare la alta, de la atentia
acordata la dezinteres. Se creaza astfel o stare de confuzie, copilul nemaiavand cum sa-si dezvolte increderea in
mama sa intrucat ea este partial suportiva.

Atasament ostil : se creaza atunci cand mama isi neglijeaza sau isi abandoneaza psihic propriul copil.
II 1-3 ani Conflict specific autonomie vs rusine sau indoiala

Primele manifestari ale autonomiei se concretizeaza prin dorinta naturala a copilului de a se autoservi (imbraca,
manca) daca parintii ingradesc aceste dorinte ale copilului si mai mult daca sunt hiperprotectori atunci o sa se
accentueze emotii ca rusinea, indoiala deoarece nu au fost lasati sa faca lucruri pe cont propriu (ajungand in cele
din urma chiar sa indoiasca ca ar putea s-o faca singuri)

III 3-4 ani Conflict specific initiativa vs vina

Odata ce s-a dobandit stadiul de vina, copilul are o multitudine de iniative pentru a realiza diverse activitati in
special sub forma de joc. Daca parintii ingradesc aceasta tendinta naturala a copilului impunandu-i activitati
specifice mai degraba unei varste scoalare.
Copilul se va autoculpabiliza pentru faptul ca ii dezamageste pe parinti si nu se poate ridica la nivelul
asteptarilor acestora.

IV 6-12 Conflictul este eficienta vs inferioritate

Odata cu inceperea scolii copilul descopera destul de rapid care este pozitia sa in ierarhia clasei. Daca se pune
accent pe competitia individuala atunci foarte putini elevi vor fi avantajati in rezolvarea conflictului specific
acestui stadiu. Cei care se nu se pot ridica la nivelul colegilor foarte buni fie se vor ambitiona iar altii se vor
resemna aparand sentimentul de inferioritate. In functie de structura personalitatii, de experientele traite si de
cat de suportivi sunt parintii, acestia fie isi vor diminua sentimentul de inferioritate fie va rezulta un complex de
inferioritate.

V 12-18 adolescenta identitate vs confuzie de rol

In adolescenta se dezvolta foarte mult dorinta de se descopri pe sine, de a-si afirma propria originalitate si
unicitate. De asemenea adolescentii sunt in cautarea propriului traseu profesional.
Confuzia de rol apare fie cand adolescentul nu se cunoaste pe sine, nestiind nici ce alegere sa faca (pt rolul
profesiona) fie propriul sau proiect este in conflict cu proiectul parintilor. E. E mentioneaza ca procesul complex
de descoperire a identitatii presupune trecerea dintr-o faza denumita moratoriu in care adolescentul testeaza
diverse variante incercand sa le descopere pe cele compatibile cu propriul sau profil.

VI 18-35 tineretea intimitate vs izolare

In acest stadiu resursele sunt investite nu doar in viata profesionala ci si in alegerea partener cu care sa
stabileasca o relatie durabila. Daca la sfarsitul acestui stadiu individual a avut numai relatii pasagere nu va putea
sa investeasca afectiv o relatie, sa se adapteze. In functie de personalitatea, nevoile partenerului atunci conflictul
ramane nerezolvat accentuandu-se comportamentul evitant sau chiar restrangerea masiva a vietii sociale
rezultand izolarea si insingurarea.

VII 35-65 maturitatea generativitate vs stagnare

Generativitatea consta in tendinta fireasca de a investi propriile resurse psihice pentru cresterea si educarea
copiilor sau pentru impartasirea experientei profesionale sau de viata celor mai tineri. (relatii de mentorat)
La 45 de ani poate sa apara criza de la mijlocul vietii „midlife crisis”
Datorita faptului ca masculinitatea este asociata implicit cu forta, puterea, spiritul combativ, invingator)
Stagnarea se accentueaza fie cand individul se simte inutil (copiii au crescut), fie cand individul nu este
interesat sa-i ajute pe cei din jur centrandu-se pe sine.
VIII dupa 65 batranetea (fizica sau psihica) integritate vs dispersare

Depinde de raspunsurile gasite la intrebarea aparent simpla „ce am facut in viata mea”. Persoanele optimiste se
vor concentra asupra „realizarilor” bucurandu-se de noile roluri pe care viata pe care le ofera: bunic pensionar.
Pesimistii se vor autovictimiza pentru ceea ce nu au reusit sa faca ignorand propriile realizari. Aceasta atitudine
accentueaza procesul de autodegradare/ imbatranire scazand mult satisfactia de viata. Cu alte cuvinte rezolvarea
acestui conflict depinde in foarte mare masura de felul in care individul s-a obisnuit intreaga viata sa se
autoprogrameze mental (orientarea optimista).

IMPLICATII PRACTICE ALE TEORIEI LUI ERIK ERIKSON

-educatorii sa foloseasca metode pozitive in educatie care sa stimuleze increderea elevilor in fortele proprii, sa-i
motiveze sa invete de placere si sa depuna efort sustinut pentru a-si atinge scopurile, pentru a fi performanti,
pentru a avea succese nu numai la scoala ci si in viata in general.
- profesorii sa creeze un climat securizant in clasa evitand folosirea unor metode neadevarate cum ar fi santajul
afectiv sau cu nota, pedepsirea persoanei si nu a comportamentului neadecvat, folosirea etichetarii.
-etichetarea consta in folosirea in mod repetat a unei evaluari neadecvate care genereaza fenomenul
autoimplinirii profetiilor.
-elevul ajunge sa interiorizeze eticheta, sa creada ca este asa cum i se sugereaza si chiar sa se comporte conform
acelor asteptari. S-a observat ca profesorii fara sa-si dea seama isi formeaza o parere de la inceput (teorii
implicite), despre fiecare elev, si de obicei, si de obicei comportamentul fata de acestia va fi influentat cu privire
la asteptari mai mici sau mai mari.
- profesorii sa imbine comparatia individuala cu cea intergrupala pentru a evita instalarea sentimentului de
inferioritate.
-profesorii sa ii stimuleze pe elevi sa-si formeze o imagine realista despre propria persoana sugerandu-le ca
fiecare om inclusiv profesorul are si calitati si defecte.
- cel mai important este sa se cunoasca pe sine, sa se accepte asa cum sunt si sa incerce pe cat posibil si sa
corecteze anumite aspecte deficitare.
- de evitat inducerea perfectionismului. Psihologii au evidentiat ca perfectionismul ne ajuta sa ne autodepasim
dar daca este exagerat acesta este o atitudine disfunctionala. Oamenii perfectionisti sunt mai putin fericiti cu o
satisfactie de viata mai scazuta si o multumire personala si mai scazuta fata de celelalte persoane.
-elevii cu stima de sine negativa tb ajutati sa-si restructureze imaginea de sine facandu-i sa-si schimbe gandurile
irationale, deformatoare, prin care ei se autosaboteaza.
-elevii tb laudati, incurajati, si este necesar sa fie create oportunitati de a obtine succes (sarcina de invatare nu
trebuie sa fie foarte facila pt ca in acest caz mecanismul nu functioneaza).
-profesorii sa recompenseze efortul elevilor si nu doar situatiile in care acesta a rezolvat toata sarcina de
invatare. Astfel sunt sanse ca motivatia pentru invatare si vointa de a depasi eventualele obstacolele, sa fie
stimulate.
-profesorii sa foloseasca tehinici de stimulare nu numai a autocunoasterii ci si a intercunoasterii elevilor.
-profesorii sa se cunoasca ei insisi foarte bine pentru a avea pretentia ca-i pot cunoaste pe elevi si pot tine cont
de nevoile acestoa. Mai mult de cat atat profesorii trebuie sa aiba o imagine sa sine pozitiva, incredere de sine
pozitiva, acceptare a calitatilor si a defectelor.
-un profesor care are complexe de superioritate/inferioritate va avea dificultati in relatia cu elevii.
EU-ul sau “self-ul”

Eul esre nucleul identitatii si este totalmente dobandit, nu inascut, in functie de experientele traite mai précis de
feed back-urile primate de la persoanele semnificative. Daca in copilarie eul este perceput in special din prisma
trasaturilor concrete, in adolescenta eul devine foarte complex integrand fatete multiple, unele dintre ele chiar
contradictorii.

Eul are urmatoarele componente:

Componeta perceptiva-ansamblul perceptiilor de sine si perceptiilor celorlalti despre propria persoana


(subiectivism si relativism datorita imposibilitatii de a avea acces in toatalitate si cu exactitate la felul in care
individul se oglindeste in ochii celorlalti)

Componenta cognitiva- se refera la felul in care individual interpreteaza (prin ganduri atitudini) imaginea
perceputa

Componenta afectiva- sau “stima de sine” sau “increderea de sine” sau “valorizare de sine”. Este influentata
intr-o oarecare masura de performantele din viata sociala sau la scoala.

Tipurile Eului

Sunt descries de Tony Higgins care vorbeste de 4 tipuri de eu

Eul actual-se refera la felul in care tipul se percepe in present


Eul ideal –se refera la felul in care tipul doreste sa fie
Eul permis- se refera la felul in care tipul tb sa fie in functie de asteptarile si de standardele impuse
Eul anxios – ceea ce individual se teme ca ar putea sa devina si nu ar dori niciodata.

Diferentele prea mari intre eul ideal si eul actual pot duce la dezamagire, nemultumire de sine,
autoculpabilizare, resemnare si chair la tendinte nevrotice cum ar fi depresia.
Diferentele prea mari intre eul actual si eul permis pot duce la trairi frustrante chiar la atitudini de fronda sau
chiar manifestari agresive.

Implicatii practice ale eului

-elevii cu stima de sine negative tb ajutati mai intai sa constientizeze ca ei insisi isi saboteaza sansele de a obtine
succese datorita gandurilor deformatoare.
-maximizarea esecurilor- le vom sugera ca valoarea unei personae este data nu de nr insucceselor ci de efortul
depus pentru a obtine diversele performante, de asemenea le mai sugeram ca fiecare persoana are si calitati si
defecte.
-generalizarea succeselor- o persoana nu va fi performanta in toate domeniile, prin urmare rezultatele slabe la o
disciplina nu inseamna aceleasi performante la disciplinele inrudite.
-abstractia selective- ii stimulam pe copii ca in interpretarea informatiilor socialae acestea san u fie rupte din
context
- gandirea dihotonica (totul sau nimic) – ii rugam pe elevi sa puna in balanta avantajele sarcinilor cunoscute si
dezavantajul implicarii
Autoculpabilizarea- sugeram elevului ca fiecare este responsabil de ceea ce i se intampla lui si trebuie sa
suporte consecintele propriului comportament.