Sunteți pe pagina 1din 1

Chipul tău iubito alb ca neaua

Care se aşterne pe pământ.

El este steaua,

Care ne-a călăuzit pe drumul sfânt.

Chipul tău bălai ca fulgul

Care se topeşte în palma ta.

El este rugul care încălzeşte

O inimă rece şi grea.

Mă închin ca la o icoană

A Sfintei pururea Marii.

Chipul tau e alb ca laptele de mamă

Şi dulce ca strugurii din vii.

O să-l pictez în sufletul meu,

O să-l port mereu în gând.

El e ca o piesă de muzeu,

Care o adimir zîmbind.

poezie de Vladimir Potlog