Sunteți pe pagina 1din 13

Acțiuni care duc spre o bioeconomie sustenabilă și

circulară

Curs: Bioeconomie
Coordonator: Şef lucr. dr. Vâtcă Anamaria
Masterand: Savin Raul
Titlul acțiunii:

Investiții în cercetare și în inovare pentru dezvoltarea unor


înlocuitori ai materiilor prime bazate pe combustibili fosili care să
fie reciclabili, bazați pe resurse bio și biodegradabili în mediul
marin și a unor metode de bioremediere prin mobilizarea actorilor
cheie din lanțurile valorice relevante, inclusiv din lanțul valoric al
materialelor plastice, și pentru a contribui la eliminarea plasticelor
din mările și oceanele Europei, menținându-le sănătoase și
productive.
Cum se definește bioeconomia și ce sectoare
cuprinde?
● Comisia Europeană definește bioeconomia drept : producția de resurse biologice
regenerabile și transformarea acestora în produse cu valoare adăugată, cum ar fi
alimente, furaje, produse bio și bioenergie. Sectoarele și industriile sale au un
potențial de inovare puternic, datorat utilizării lor pentru o gamă largă de științe,
tehnologii abilitate și industriale. Promovarea bioeconomiei a fost plasată pe
agenda politică în majoritatea tărilor dezvoltate, prin crearea unor viziuni, strategii
și planuri dedicate.
● Bioeconomia acoperă toate sectoarele și sistemele care se bazează pe resurse
biologice (animale, plante, microorganisme și biomasă derivată, inclusiv deșeuri
organice), funcțiile și principiile acestora.
● Acest concept reprezintă o roată foarte mare pe care oamenii de știință,
economiști și politicieni au început să o miște. Este vorba despre dezvoltarea
unei noi baze de materii prime pentru industrie și economie, despre dezvoltarea
unui nou sistem în care știința și industria interacționează diferit față de cum o
făceau înainte.

● Cuprinde și interconectează: ecosistemele terestre și acvatice, toată producția


primară a sectoarelor care folosesc și produc resurse biologice ( agricultura și
industria forestieră), toate sectoarele economice și industriale care folosesc
resursele biologice pentru a produce mâncare, furaje, energie sau servicii.

● Pentru a avea succes, bioeconomia trebuie să se bazeze pe sustenabilitate și


circularitate, având ca scop reînnoirea industriei, modernizarea sistemelor de
producție primară, protecția mediului și a biodiversității.
Principiile bioeconomiei
● Dezvoltarea bioeconomiei trebuie să asigure securitatea alimentară;
● Bioeconomia trebuie să asigure conservarea și sporirea resurselor naturale;
● Bioeconomia trebuie să asigure competitivitatea și creșterea economică;
● Bioeconomia trebuie să promoveze bunăstarea comunităților;
● Bioeconomia trebuie să se bazeze pe eficiența utilizării resurselor și a biomasei;
● Bioeconomia trebuie să utilizeze cele mai bune tehnologii și bune practici și să promoveze
cercetarea și inovarea;
● Bioeconomia trebuie să promoveze și utilizeze practicile corecte ale pieței;
● Bioeconomia trebuie să se adreseze nevoilor societății și sa încurajeze consumul
responsabil;
● Bioeconomia trebuie să promoveze cooperarea între părțile implicate în toate domeniile și
la toate nivelurile.
O bioeconomie sustenabilă
● Conceputul de sustenabilitate este inseparabil de bioeconomie. Industria și
economia viitorului trebuie imperios să includă aspectele de protecție ale mediului
și biodiversității. Obiectivul utilizării materiilor prime din câmpuri, păduri și
mediile acvatice pentru producția industrială este asociat mai mult ca niciodată cu
necesitatea de a gestiona și menține ecosistemele respective.
● Aceasta include o protecție riguroasă a climei, apei, solului și a biodiversității. Aici
intră în joc cercetarea în domeniul biodiversității, ceea ce înseamnă în esență, ca
bioeconomia trebuie să promoveze o gamă largă de specii, adică o biodiversitate.
● Ar fi nefiresc și periculos pentru biodiversitate, dacă s-ar aplica metodele clasice de
utilizare a resuselor care sunt concentrate doar pe producția în masă.
Criterii relevante pentru o bioeconomie sustenabilă
1) Criterii economice: dezvoltare economică, elasticitatea dintre economia
mediului urban și cea a mediului rural, mecanisme de piață și coerența
politicilor, sisteme de monitorizare a riscului și responsabilităților.
2) Criterii de mediu: biodiversitate, schimbări climatice, cantitatea și calitatea
apei, ecosisteme terestre și acvatice, echilibrul între producători, comunități și
ecosisteme, eficiența utilizării resurselor, prevenirea poluării și reutilizarea
deșeurilor.
3) Criterii sociale: siguranța alimentelor și furajelor, drepturile la resursele
naturale, prevenirea bolilor și sănătatea umană, politici de informare,
cooperare, colaborare și distribuirea informațiilor.
Acțiunea 3.1.6 din strategia bioeconomiei europene urmărește să:
● Susțină activitatea de inovare și cercetare care contribuie la elaborarea
standardelor europene (CEN) pentru ecologizarea mediului marin în special
cercetare prenormativă și conormativă. Materialele substituente trebuie să fie
compostabile sau biodegradabile în mediul marin și bazate pe un ciclu de
producție sustenabil.Mai mult de atât, se dorește susținerea dezvoltării de soluții
bio, pentru reciclarea și reutilizarea materialelor plastice din mări, oceane și ape
interioare.
● Includă dezvoltarea înlocuitorilor pentru plasticul care are la bază compuși
petrolieri cu cei care sunt în același timp cu bază bio, reciclabili și
biodegradabili în mediul marin.
● Creeze sinergii clare cu multe acțiuni legate de Pachetul Economiei Circulare,
legislația cu privire la utilizarea singulară a plasticului, directiva din Cadrul de
Strategie Marină, Strategia Plasticului și strategiile de cooperare internațională,
ca exemplu Conducerea Europeana a Apelor Internaționale, Declarațiile de la
Galway și Belem, Bluemed, inițiativele G7 și G20.
● În propunerea legislativă a Comisiei privind utilizarea singulară a materialelor
plastice, Art. 15 prevede că trebuie prezentat un raport, în timp util, care să
indice dacă „ au existat suficiente progrese științifice și tehnologice, criterii și
standarde cu privire la biodegradabilitatea în mediul marin a plasticelor și
folosirea materialelor substituente bazate pe compusi biodegradabili”.
● Activitățile de cercetare și inovare pe întreg lanțul econimic vor fi esențiale în
atingerea acestor obiective. Aceste activităși vor fi susținute de cei ”6 R” :
redesign-reduce-remove-reuse-recycle-recover, adică reproiectare-reducere-
înlăturare-refolosire-reciclare-recuperare.
● Se estimează că la nivel mondial, în fiecare an, ajunge în mări și oceane o cantitate
de 10 megatone de gunoi, cu majoritate materiale plastice, unele dintre ele
macroplastice, dar și microplastice. Din acest total doar 30% ramâne la suprafață
sau aproape de aceasta, iar timpul în care aceste materiale plastice se degradează
total se poate întinde pe sute de ani. În tot acest timp, plasticul absoarbe și
concentrează diversi compuși toxici și afectează sănătatea oamenilor și a animalelor,
intrând din nou în lanțul alimentar.
● Bioeconomia poate oferi numeroase opțiuni pentru abordarea acestor probleme
fundamentale prin încurajarea implementării materialelor înlocuitoare deja existente
și dezvoltarea altora noi, alături de procese care să faciliteze recilarea pe termen
lung, în cazul în care gestionarea deșeurilor îndeplinește standardele de calitate.
Model de proiect care respectă obiectivele acțiunii
3.1.6
● Proiectul “The Ocean CleanUp” este fondat în anul 2013 de către inventatorul
olandez Boyan Slat la vârsta de doar 18 ani. În prezent echipa este constituită din
peste 80 de ingineri și oameni de știință. Sediul asociației se află în Rotterdam, iar
scopul principal al acesteia este de a dezvolta tehnologii moderne de curățare a
mărilor și oceanelor.
Bibliografie
● www.biooekonomie-bw.de
● www.ec.europa.eu
● www.e360.yale.edu
● www.fao.org
● www.hartareciclarii.ro
● www.theoceancleanup.com