Sunteți pe pagina 1din 2

Fizica (din cuvântul grec antic: φυσική (ἐπιστήμη) phusikḗ

(epistḗmē) care înseamnă cunoașterea naturii, din


φύσις phúsis ce înseamnă natură)[1][2][3] este știința care studiază
proprietățile și structura materiei,[4] formele de mișcare ale
acesteia, precum și transformările lor reciproce. Fizica este una
dintre cele mai fundamentale discipline științifice, iar scopul său
principal este de a înțelege cum se comportă universul.[5][6][7]
Oricum se pune problema, fizica este una dintre cele mai vechi
discipline academice; prin intermediul unei subramuri ale sale,
astronomia, ar putea fi cea mai veche.[8] Uneori sinonimă cu
filozofia, chimia și chiar unele ramuri ale matematicii și
biologiei,de-a lungul ultimelor două milenii, fizica a devenit știință
modernă începând cu secolul al XVII-lea, iar toate aceste
discipline sunt considerate acum distincte, deși frontierele rămân
greu de definit.[9]
Fizica este poate cea mai importantă știință a naturii deoarece cu
ajutorul ei pot fi explicate în principiu orice alte fenomene întâlnite
în alte științe ale naturii cum ar fi chimia sau biologia. Limitările
sunt legate de incapacitatea noastră de a obține suficient de
multe date experimentale, în cazul biologiei, ori de incapacitatea
(până acum) sistemelor de calcul de a analiza
dinamica moleculelor foarte complexe, în cazul chimiei.
Descoperirile în fizică ajung de cele mai multe ori să fie folosite în
sectorul tehnologic, și uneori
influențează matematica sau filozofia. De exemplu, înțelegerea
mai profundă a electromagnetismului a avut drept rezultat
răspândirea aparatelor pe bază de curent electric - televizoare,
computere, electrocasnice etc.; descoperirile
din termodinamică au dus la dezvoltarea transportului motorizat;
iar descoperirile din mecanică au dus la dezvoltarea calculului
infinitezimal, chimiei cuantice și folosirii unor instrumente
precum microscopul electronic în microbiologie.
Astăzi, fizica este un subiect vast și foarte dezvoltat. Cercetarea
este divizată în patru subdomenii: fizica materiei condensate;
fizica atomică, moleculară și optică; fizica energiei înalte; fizica
astronomică și astrofizică. Majoritatea fizicienilor se specializează
în cercetare teoretică sau experimentală, prima ocupându-se de
dezvoltarea noilor teorii, și a doua cu testarea experimentală a
teoriilor și descoperirea unor noi fenomene. În ciuda
descoperirilor importante din ultimele patru secole,
există probleme deschise în fizică care așteaptă a fi rezolvate. De
exemplu, cuantificarea gravitației este poate cea mai arzătoare
dintre probleme și cu siguranță și cea mai dificilă. Odată cu
elucidarea acestei probleme, fizicienii vor avea o imagine mult
mai clară despre interacțiile din natură și cu siguranță multe dintre
fenomenele și obiectele pe care le întâlnim în astrofizică, de
exemplu găurile negre, își vor găsi explicația într-un mod natural.