Sunteți pe pagina 1din 1

FIŞA BIBLIOGRAFICĂ

Ion Druță

 Locul în literatura română: scriitor, poet, dramaturg și istoric literar, membru de


onoare al Academiei Române
(poet, dramaturg, prozator, romancier, om politic, ministru, diplomat, academician
român ş.a.)

 Data şi locul naşterii: 3 septembrie 1928, Horodiște (județul Soroca) raionul


Dondușeni.

 Viaţa:

Mediul familial Fiul lui Pentelei Druță, zugrav bisericesc și al Soficăi, de origine
ucraineană, în 1939, familia Druță se mută în satul Ghica Vodă, unde scriitorul va face
clasele primare.

Studii În 1945, urmează cursurile unei școli de tractoriști. A absolvit școala de


selvicultură și Cursurile Superioare de pe lângă Institutul de Literatură „Maxim Capsă”.

Activităţi în plan social Din 1969 se stabilește la Moscova, Rusia. Primele povestiri
ale prozatorului sunt publicate la începutul anilor 1950. Din 1987 este președinte de
onoare al Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova.

 Opera:

Proză: „Cenușica” (1962), „Povestea furnicii” (1963), „Bobocel cu ale lui”, „Daruri”,
„Clopotnița”, „Povara bunătății noastre”, „Șoapte de nuc”, „Frunză de dor”, „Biserica
albă”, „Casa mare”, „Toiagul păstoriei”.

 Aprecieri critice:
“Ion Druţă a preferat, conştient şi benevol, calea autoexilului: mai întîi – a celui
intern, de creaţie, apoi şi a celui extern, existenţial. Chiar de la începutul
activităţii sale literar-artistice el evadează din lagărul de concentrare al ideologiei
oficiale, retrăgîndu-se şi situîndu-se ireversibil pe poziţiile umanitarismului şi ale
valorilor etno-naţionale, constituite de-a lungul istoriei. (...) Disidenţa lui Ion
Druţă nu era una pur politică, de confruntare directă şi făţişă cu regimul, ci una
ideologico-artistică şi etno-morală, cu implicaţii adînci în spiritualitatea
neamului. Era o rezistenţă exprimată în chipuri şi imagini de o valoare artistică
excepţională...”
(Haralambie Corbu, academician)