Sunteți pe pagina 1din 7

MINISTERUL EDUCATIEI, CULTURII SI CERCETARII AL REPUBLICII MOLDOVA

Colegiul de Constructii Hincesti

REFERAT LA TEMA:

Bilantul Contabil

Elaborat:Miron Vasile

Verificat:professor:Ovanesov Natalia
Hincesti 2019
Bilanţul contabil reflectă în expresie valorică, la un moment dat, echilibrul dintre bunurile economice şi
sursele de finanţare a acestora. Bilanţul se prezintă sub forma unui tabel, format din două părţi: partea stîngă,
denumită activ, care reflectă bunurile economice şi partea dreaptă, denumită pasiv care reflectă sursele de
finanţare a bunurilor economice reflectate în activ.

Condiţia principală a bilanţului contabil este egalitatea activului cu pasivul. Această egalitate se datorează
faptului că în bilanţ este prezentată aceeaşi masă de mijloace, dar privită sub două aspecte.

De menţionat că în bilanţul contabil elementele de activ şi pasiv sînt prezentate numai în expresie
bănească. Exprimarea elementelor patrimoniale în diferite etaloane nu permite efectuarea de comparaţii şi
calcularea indicatorilor necesari pentru analiză. De aceea, o atenţie deosebită se acordă metodelor de
evaluare aplicate la întreprindere.

O altă caracteristică a bilanţului contabil este prezentarea la o dată anumită. În conformitate cu legislaţia în
vigoare bilanţurile trimestriale se prezintă pînă de la data de 15 pînă la data de 25 ale lunii următoare, după
trimestrul gestionar, iar bilanţul contabil anual se prezintă în perioada de la 25 ianuarie pînă la 31 martie a
anului următor, după anul gestionar. Astfel, în bilanţ nu se reflectă modificările pe parcursul perioadei în
componenţa activelor şi pasivelor, ci starea lor în momentul întocmirii acestuia.

Bilanţul contabil este sursa principală de informaţie pentru utilizatorii interni şi externi ai întreprinderii.
În baza bilanţului contabil se apreciază valoarea şi structura patrimoniului întreprinderii, gradul de
îndatorare a întreprinderii, capacitatea de plată, coeficienţii de lichiditate, rezultatul financiar şi mulţi alţi
indicatori necesari pentru luarea de decizii manageriale. Informaţia din bilanţul contabil se foloseşte pe
larg de către băncile comerciale şi organele fiscale.

În baza caracteristicilor descrise mai sus se poate de formulat următoarea definiţie a bilanţului contabil:

Bilanţul contabil reprezintă gruparea mijloacelor întreprinderii pe tipuri şi surse de formare a acestora în
expresie bănească la un moment dat.

Tipurile şi funcţiile bilanţului contabil

Există mai multe tipuri de bilanţuri care pot fi clasificate după următoarele criterii:

 după statutul juridic al întreprinderii


 după perioada de întocmire
 după sfera de cuprindere

În funcţie de primul criteriu de clasificare se deosebesc:

 bilanţ contabil iniţial – se întocmeşte la înfiinţarea întreprinderii


 bilanţ contabil curent – se întocmeşte pe parcursul activităţii în termenele stabilite de legislaţie
 bilanţ contabil final – se întocmeşte la momentul încetării activităţii sau lichidării întreprinderii.

În funcţie de perioada de întocmire deosebim:

 bilanţ contabil anual – se întocmeşte la sfîrşitul anului


 bilanţ contabil trimestrial – se întocmeşte trimestrial.

În dependenţă de sfera de cuprindere cunoaştem:

 bilanţ contabil primar – se întocmeşte la nivel de întreprindere


 bilanţ contabil consolidat – generalizează informaţia despre cîteva întreprinderii (părţi legate)
 bilanţ contabil centralizat – se întocmeşte la nivel de ramură sau la nivelul economiei naţionale în
ansamblu.
Bilanţul contabil îndeplineşte următoarele funcţii:

 Funcţia de generalizare a informaţiilor contabile – se manifestă prin faptul că bilanţul contabil


grupează şi sistematizează informaţiile despre elementele patrimoniale după o structură bine
determinată obligatorie pentru toate întreprinderile.
 Funcţia de informare – se datorează importanţei pe care o are informaţia inclusă în bilanţul contabil
care, prin prelucrarea informaţiei date, se transformă într-un instrument de gestionare eficientă şi
conducere a întreprinderii.
 Funcţia de analiză – este strîns legată de funcţia precedentă şi constă în faptul că în baza informaţiei
din bilanţ se calculează o serie de indicatori care caracterizează situaţia economico-financiară a
întreprinderii.

Conţinutul şi structura bilanţului

Elementele bilanţului contabil

(posturile), atît cele de activ, cît şi cele de pasiv, se grupează după anumite criterii, formînd o structură bine
determinată a bilanţului.

Astfel, elementele de activ se grupează în funcţie de termenul de utilizare a acestora în active pe termen lung
şi active curente. În pasiv elementele sînt grupate în dependenţă de gradul de exigibilitate în următoarele
capitole: capital propriu, datorii pe termen lung şi datorii pe termen scurt. După cum s-a menţionat în temele
precedente pasivul reprezintă sursele de finanţare a întreprinderii şi poate fi privit ca datoriile întreprinderii
faţă de fondatori, instituţii financiare, furnizori, salariaţi, buget etc.

Gradul de exigibilitate a unei datorii exprimă termenul de scadenţă, adică termenul de achitare a acestei
datorii. De exemplu: capitalul propriu are cel mai mic grad de exigibilitate, deoarece aporturile fondatorilor
se repartizează între aceştea doar la lichidarea întreprinderii. Pe de altă parte, datoriile faţă de personal
privind retribuirea muncii au un grad de exigibilitate înalt, deoarece salariile se achită, de regulă, lunar.

De menţionat, că activele se grupează în sensul creşterii termenului de utilizare, iar pasivele – în sensul
descreşterii gradului de exigibilitate.

Din cele menţionate mai sus rezultă că bilanţul contabil constă di cinci capitole: două de activ – active pe
termen lung şi active curente; şi trei de pasiv – capital propriu, datorii pe termen lung şi datorii pe termen
scurt.

Capitolele bilanţului contabil se divizează în subcapitole. De exemplu: capitolul datorii pe termen lung se
divizează în următoarele subcapitole: datorii financiare pe termen lung şi datorii pe termen lung calculate.

Fiecare subcapitol conţine anumite posturi. De exemplu: subcapitolul mijloace băneşti conţine următoarele
posturi: casa, contul current în valută naţională, cont valutar şi alte mijloace băneşti.

Modificările bilanţiere sub influenţa operaţiilor economice

În procesul activităţii economice are loc un flux permanent de mijloace care determină anumite
modificări în structura şi volumul activului şi pasivului bilanţului contabil.

După modul cum influenţează activul şi pasivul bilanţului contabil operaţiile economice se clasifică
în patru tipuri.

Primul tip de modificări are loc în cazul cînd valoarea unui activ creşte, iar valoarea altui activ
scade. De exemplu: din casă a fost eliberat un avans spre decontare. În acest caz are loc
majorarea posturii de activ „Creanţe pe termen scurt ale personalului” şi micşorarea posturii de
activ „Casa”. Dacă să notăm valoarea activului cu „A”, valoarea pasivului cu „P” şi valoarea
modificării cu „a”, atunci, pornind de la egalitatea bilanţieră A = P, operaţiunea economică
menţionată anterior poate fi reprezentată în felul următor:

A+a–a=P

Aceasta înseamnă că nu a avut loc modificarea totalul activului şi pasivului, ci doar modificarea
structurii activului.

Al doilea tip de modificări se produce atunci cînd valoarea unui pasiv creşte, iar valoarea altui
pasiv descreşte. De exemplu: din contul unui credit bancar pe termen scurt a fost achitată datoria
faţă de un furnizor. Această operaţie este analogică primului tip de modificări, numai că ea
afectează pasivul bilanţului. Dacă vom nota valoarea modificării cu „p” şi vom păstra notările
anterioare, atunci egalitatea bilanţieră va fi:

A = P +p –p

Cel de-al treilea tip de modificări are loc atunci cînd se majorează atît posturile de activ cît şi
cele de pasiv. De exemplu: la întreprindere au intrat materiale, plata pentru care încă nu a fost
efectuată. În cazul dat are loc majorarea posturilor „Materiale” şi „Datorii privind facturile
comerciale” ale bilanţului contabil. Dacă e să notăm suma acestei operaţiuni cu „c”, ecuaţia
bilanţieră va avea forma:

A+c=P+c

Al patrulea tip de modificări se produce atunci cînd, în urma unei operaţii economice se
micşorează atît activele, cît şi pasivele întreprinderii. De exemplu: din contul curent în valută
naţională se achită datoria faţă de furnizor. În acest caz se diminuează postura de activ „Conturi
curente în valută naţională” şi postura de pasiv „Datorii privind facturile comerciale”. Dacă vom
nota suma acestei operaţiuni cu „d”, atunci egalitatea bilanţieră va avea forma:

A–d=P–d

Din cele expuse rezultă că, indiferent de tipul de operaţiei economice care are loc la întreprindere,
întotdeauna se păstrează echilibrul dintre active şi pasive: A = P.
Bilantul reprezinta un document contabil de sinteza in care sunt prezentate elemente de activ, datorii si
capital propriu ale unei companii/institutii la un anumit moment, acesta fiind un raport static (asemanat
adeseori cu o fotografie facuta la un moment dat) spre deosebire de contul de profit si pierdere care prezinta
un flux de venituri si cheltuieli aferente unei perioade (raport dinamic). Asadar, bilantul contabil reflecta
scriptic o sinteza in expresie baneasca a patrimoniului unei societati. Elementele bilantului sunt activele,
capitalul propriu si datoriile, ultimele doua elemente fiind denumite si pasive bilantiere.
Contul de profit si pierdere impreuna cu bilantul si situatia fluxurilor de trezorerie (cash-flow statement)
reprezinta cele mai importante situatii financiare utilizate in analiza unei companii.
Ecuatia bilantiera fundamentala
Dupa cum s-a observat, bilantul unui companii cuprinde active, datorii si capitaluri proprii, intre aceste trei
elemente stabilindu-se relatia:
Activ = Datorii + Capitaluri proprii
Relatia arata ca utilizarile sau resursele economice reprezentate de active sunt egale cu datoriile si
capitalurile proprii care reprezinta resursele atrase sau drepturile asupra activelor companiei. In mod firesc,
cele doua parti ale relatiei sunt egale intotdeauna, singurul aspect care prezinta un interes fiind de mix-ul in
care datoriile si capitalul propriu se combina pentru a finanta achizitia activelor.
Aceasta relatie este cunoscuta si sub forma: Activ = Pasiv

Bilantul din punct de vedere economic, prezinta capitalurile titularului de patrimoniu. Capitalurilor sunt
prezentate atât sub aspectul [ccg1]originii lor, respectiv resursele (aporturi de capital, rezerve, datorii,
beneficii, etc.), cât si al modului de utilizare (bunuri economice, creante, pierderi, etc.). Un bilant, vazut din
punct de vedere economic, permite sa se raspunda la sfârsitul exercitiului, la întrebari de natura urmatoare:
De unde vin fondurile necesare finantarii necesitatilor întreprinderii, altfel spus, de cine este ea finantata ?
Care sunt necesitatile ?

Din punct de vedere juridic, un bilant reflecta:

- în activ, drepturile de proprietate si de creanta, clasificate într-o ordine rationala;

- în pasiv, datoriile întreprinderii fata de terti si datoriile acesteia fata de aporturi de capitaluri pe baza de risc
(asociati), clasificate într-o ordine rationala

2.2. Structura bilantului contabil.

Structurile calitative folosite în cadrul bilantului pentru modelarea situatiei patrimoniului sunt cele
de activ si pasiv. Ele se explica si definesc simultan prin prisma juridicului, economicului si
financiarului[6].

Din punctul de vedere juridic, activul prin compozitia lui grupeaza elementele în bunuri
reale si creante, iar pasivul în capital propriu si datorii.

Într-o optica economica, activul se împarte în active de investitie si active de exploatare,


iar pasivul în capitaluri si datorii, din care datorii financiare si datorii de exploatare.

Prin prisma financiarului, activele se grupeaza în raport de lichiditate, iar pasivul în functie
de exigibilitate.

Astfel, activul prin componenta sa evidentiaza destinatia si lichiditatea bunurilor economice, iar
pasivul clasificarea surselor de finantari în functie de modul de constituire (surse proprii si surse straine) si
exigibilitatea lor.
În cadrul bilantului contabil care este simultan un model structurat si global[7], activul cuprinde
totalitatea mijloacelor, bunurilor aflate la dispozitia unitatii economice, exprimate în bani asa cum sunt ele
constituite si utilizate în procesul de productie

2.3. Principalele corelatii reflectate în bilantul contabil.

În cadrul bilantului corelatiile se refera la valoarea bilantului, adica cea rezultata din soldul contului
structurii de baza minus soldul contului structurii rectificative corespunzatoare[11].Pentru o buna corelare,
bilantul trebuie însotit de balanta de verificare sintetica a conturilor.

Corelatia de baza reflectata în bilantul contabil este sinonima cu ecuatia bilantiera fundamentala si anume:

Activ Bilantier = Pasiv Bilantier

Aceasta corelatie ne dovedeste determinarea corecta a posturilor de bilant.

[12]:

1) O abordare economica potrivit careia activul si pasivul bilantier sunt considerate doua entitati valorice
ale aceleasi realitati economice. Aceasta abordare genereaza urmatoarea ecuatie economica a bilantului
patrimonial:

A = C + D, în care:

A = activul bilantier (bunuri si creante);

C = capitaluri;

D = datorii curente.

În conformitate cu Legea Contabilității nr. 82/1991, obligația de a întocmi un bilanț contabil revine tuturor
agenților economici. În cadrul firmei, responsabilitatea revine persoanelor care se ocupă de gestiunea
contabilă

Există o serie de principii care trebuie urmărite atunci când se realizează un bilanț contabil:
 Respectarea cu bună credință a regulilor privind evaluarea patrimoniului;
 Respectarea următoarelor principii: prudență, permanența metodelor, continuitatea activității bilanțului de
deschidere cu cel de închidere, necompensarea;
 Concordanța dintre posturile înscrise în bilanț și datele înregistrate în contabilitate, puse în acord cu
inventarul.

Când se intocmeste o situatia financiara?

Situatia financiara se întocmește de două ori pe an, conform legislației în vigoare, la 30 iunie și 31
decembrie. Firma are obligativitatea, nu numai de a întocmi, dar și de a depune bilanțul contabil
la Administrația Financiară în raza căreia este înregistrat sediul social, în termen de 150 de zile de la data
încheierii exercițiului financiar, asta in cazul unui SRL, SA etc.. In cazul celorlalte entitati prevăzute la art. 1
din Legea nr. 82/1991 (ONG, Fundatii ), situatia financiara se depune la 120 de zile de la data incheierii
exercitiului financiar.

Deși legislația prevede întocmirea a două bilanțuri anual, în practică, companiile obișnuiesc de a întocmi un
bilanț lunar, intern, tocmai pentru a avea constant o imagine clară asupra situației patrimoniului.
Bilanțul contabil îți poate arăta:

 poziția financiară a firmei tale cu privire la posibilitatea de plată a datoriilor pe termen scurt.
Comparând activele circulante cu datoriile pe termen scurt, poți vedea dacă firma ta are sau nu
dificultăți în a se achita de datoriile financiare pe termen scurt.- un rezumat detaliat al activelor firmei
tale, la un moment dat în timp, dar și cine are drepturi asupra activelor firmei tale.
 cât de pregătită este firma ta să continue activitatea operațională. Activele imobilizate arată resursele pe
care firma ta le are la dispoziție pentru a genera venit.
 dacă te familiarizezi cu anumiți indicatori financiari care se calculează pe seamna bilanțului contabil,
acest document va deveni un instrument util în rezolvarea problemelor financiare înainte de a fi prea
târziu pentru firma ta.
Da, bilanțul contabil este un document important, dar bilanțul contabil nu îți arată o serie de lucruri
importante. Pentru înelegerea lor, va trebui să revizuiești alte documente contabile sau să apelezi la
calcularea unor indicatori, slujbă în care contabilul tău ar trebui să te asiste.

Bilanțul contabil nu îți arată

 cum este realizat profitul. Acest lucru îl arată contul de profit și pierdere.
 care active anume sunt deținute de proprietarul firmei și care de creditori.
 valoarea de piață a firmei tale. Mulți proprietari de afaceri cred că activele sunt niște rezerve viitoare de
cash. Ceea ce nu este cazul pentru că ele sunt raportate la costul la care au fost cumpărate, iar scopul lor
este acela de a genera venituri, nu de a crește fluxul de numerar.
 In cadrul activului gruparea posturilor se face in functie de modul de valorificare si gradul de
lichiditate, adica dupa posibilitatea transformarii elementelor patrimoniale in bani. Dupa acest
principiu, activele patrimoniale se grupeaza in:
 - active fixe sau imobilizari, care cuprind:
 · imobilizari necorporale
 · imobilizari corporale
 · imobilizari financiare
 - active circulante, structurate astfel
 · active circulante materiale (stocuri sau valori de exploatare)
 · active circulante in decontare (creante si valori realizabile)
 · active circulante sub forma de disponibilitati banesti sau valori banesti
 Ordinea acestei grupari arata ca in activul bilantului se inscriu mai intai elementele patrimoniale
care au un grad de lichiditate (de transformare in bani) mai indelungat de timp si apoi cele care se
pot transforma in bani intr-un timp cat mai scurt.
 In cadrul pasivului gruparea posturilor se face in functie de caile de formare a surselor de
finantare si gradul de exigibilitate. Dupa aceste criterii, pasivele patrimoniale se structureaza
astfel:
 - capitaluri proprii, cuprind:
 · capitalul
 · prime legate de capital
 · rezerve din reevaluare
 · rezervele
 · rezultatele
 · alte capitaluri proprii
 - provizioane pentru riscuri si cheltuieli
 - datorii, grupate astfel:
 · datorii ce trebuie platite intr-o perioada de pana la un an
 · datorii ce trebuie platite intr-o perioada mai mare de un an
 · alte fonduri