Sunteți pe pagina 1din 14

Toamna mîndră, harnică și de

bunuri darnică
Personaje: Toamna, Vara, Primăvara, Iarna, Septembrie, Octombrie, Noiembrie, Bătrînul, Vîntul,
Soarele, Ploița, Furnica, Greierul, Roșia, Varza, Morcovul, Ceapa, Cartoful, Ardeiul, Pătrunjelul,
Aricică, Șoricelul, Vulpișoara, Iepurașul, Prezentatorul I, Prezentatorul II, Elevul I, Elevul II, Autorul

Desfășurarea spectacolului
Cîntecul ,,Toamna în Drăsliceni,,

Bate vîntul ușor


Leagănă frunze de dor
Și pe faimosul meleag
Toamna vine în prag
Păsări trec călătoare
Și se mistuie-n zare
Pomii s-au dezgolit
Dulcea toamnă-a venit

Refren:
Și iarăși plouă încet
Peste sătucul meu
Și rîndunelele-au plecat
E toamnă-n Drăsliceni
Și rîndunelele-au plecat
E toamnă-n Drăsliceni

Zboară cocorul departe


Zboară în țările calde
Mereu cu speranța în gînd
Că se va-ntoarce-n curând.
Se va-ntoarce acasă
În Moldova frumoasă
În leagăn de curcubeu
Unde-s născut și eu.
Refren:
Prezentatorul I
Bună ziua, onorat public!
Ne bucurăm și vă mulțumim nespus de mult că sunteți alături de noi, actorii acestei scene.

Prezentatorul II

E ora teatrului, ora surprizelor, ora care ne îndeamnă, ne luminează, ne înalță și care ne poate face mai
generoși, precum e toamna.

Prezentatorul I

Veți asista, onorat public, la premiera spectacolului ,,Toamna mîndră, harnică și de bunuri darnică,, .

Prezentatorul II
Vizionare plăcută.

Prezentatorul I

Pe un picior de plai,
Pe o gură de rai,
A intrat cu mare dar
Mîndra toamnă-n calendar.

Prezentatorul II

Coloritul frunzelor,
Roadele de pe ogor,
Fructe bune fel de fel
S-au unit în carusel.
Caruselul se-nvîrtește
Și spectacolul pornește!

Prezentatorul I

De la mic pînă la mare


Bun sosit la sărbătoare!

Prezentatorul II

Dar,vă pun și-o întrebare:


Ce culoare toamna are?

Copiii: galbenă,ruginie, portocalie.

Prezentatorul I

Da, întradevăr…Toamna e bogată în culori.Ea poate fi asemănată cu o gutuie dulce – amăruie. La


început împărătească, iar la sfîrșit pustie, tristă, întunecoasă.

Prezentatorul II

Dar, ne este dragă la toți așa cum este, și fără ea n-ar exista nici bucurie, nici dragoste, nici viață.

Prezentatorul I

La noi, în Moldova, toamnele sunt întotdeauna nespus de frumoase.

Prezentatorul II

Ele vin să ne umple pămîntul și casele cu bogății fără seamăn.

Cîntecul ,,Am privit spre cer,,

Elevul I:
- Ce e toamna,dragi copii?
Anotimp de bucurii!
Frunzele se sfătuiesc
Cu culori se potrivesc.
Unele roșii mirate
Altele gălbui, pătate,
Arămii și visătoare,
Se aștern pe alei, covoare!
Mere-mbujorate, fine
Stau ân coșurile pline
N-am uitat că în panere
Avem struguri, nuci și pere!
Toamna ninge? Toamna plouă?
Cîte-un pic din amîndouă
Și noi toți îi spunem iară:
Bun venit la noi în țară!

Prezentatorul I

Dragi invitați! Doriți să aflați de ce toamna este numită Grădina Raiului?

Elevii: Da!!!

Prezentatorul II

Atunci ascultați legenda Toamnei.

Autorul:Cele 4 surori: Iarna, Vara, Primăvara și Toamna, umblară multă vreme prin pădure , dar nu
dădură de izvorul despre care le vorbiseră părinții. Nici de-ale gurii nu găsiră nimic:nici tu pomușoare,
nici tu ciuperci. Arșița și seceta ce se abătură pe meleagurile lor au topit iarba,au ofilit frunzele
copacilor. Pămîntul era crăpat și ars de uscăciune.

Surorile priviră la cer și oftară. Nici un firișor de nor nu se vedea pe bolta înaltă.

Toamna: Dacă aș aveaa eu putere…

Primăvara: Ce ai face?

Toamna: Aș trezi vîntul și l-aș ruga să adune norii și să cheme ploaia , ploaia cea bătrînă și domoală
care,dacă pornește, o tot ține cîteva zile la rind.

Vara: Lumea moare de necaz, iar ea visează! Voi cum vreți, dar eu mă întorc acasă.Am oboisit să tot tai
frunze la cîini de draga dimineață.

Iarna: Ai dreptate,soro. Să ne întoarcem acasă ; eu nu resist pe o asemenea căldură. Am amețeli și mi se


face rău. Mi s-au umflat picioarele butuc și abia mă mai mișc.

Primăvara: Și eu vreau acasă…

Toamna: Recunosc, am oboist și eu, dar trebuie, fetelor, să mergem în Văgăuna Lupului. Tata spunea
că acoloera un izvor puternic.Poate își mai susură apele și acum. Hai să încercăm norocul.

Vara: Norocul e surd și choir , dar nu-I prost să stea în drum pe o arșiță ca aceasta. Ori poate crezi cș
arde de nerăbdare să te întîlnească, Toamno?

Toamna: Norocul nu doarme niciodată,îți iese ăn cale cîndd nici nu te gîndești. Dar, vorba mamei,
norocul calcă în urma minții și vine la cel vrednic, pentru că cine așteaptă mură-n gură nu ajunge ziua
bună.

Primăvara: Vorba lungă e sărăcia omului,surorilor.Fiecare face cum îi dictează inima, Sînt sleită de
puteri.
Iarna și Vara: Și noi…

Dansul ,,Anotimpurile,,

Toamna: Dați-mi ulciorul, eu îmi continui drumul.

Autorul: Surorile se despărțiră. Toamna o luă pe cărarea ce urcă la deal, șerpuind printre copaci. Ca să
nu-i fie urît, fata începu a cînta. Cînd ajunse în vîrful dealului, văzu un bătrîn mărunțel, care se căznea să
ridice o sarcină de vreascuri.Toamna îl salută cu tot respectful:

Toamna: Bună vreme, uncheșule!

Bătrînul: Bună să-ți fie inima, copilo, după cum ți-e chipul!

Toamna: E prea mare sarcina, uncheșule.

Bătrînul: E mare, păcatele mele, dar după ce am adunat cu atîta greu vreascurile, nu mă îndur să le las
aici.

Toamna: Să te ajut și eu, văd că ți-e drumul tot spre Văgăuna Lupului.

Bătrînul: Nu ajung la văgăună, o iau la dreapta spre casă.

Toamna: Atunci să împărțim sarcina în două mai mici.

Autorul: Fata aranjă gospodărește vreascurile , le legă cu funia pe care i-o dădu bătrînul și porniră pe
cărarea care cobora în jos.

Bătrînul: Sarcina mea e cam ușoară. Ai pus mai puține vreascuri?

Toamna: Am pus mai puține, uncheșule, dar nu-ți fă griji că nu e grea nici a mea. Și-apoi sînt deprinsă,
merg adesea în pădure după vreascuri. Azi am venit cu surorile mele să căutăm vreun izvor, că sunt pe
sfîrșite rezervele noastre de apă, ca și cele de mîncare.

Bătrînul: Păi, te văd singură, unde-ți sunt surorile?

Toamna: S-au întors acasă. Au oboist, sărmanele, căci umblăm de draga dimineață și fără de folos.

Autorul: Din vorbă-n vorbă, Toamna și uncheșul au ajuns la o răscruce de cărări. Bătrînul puse sarcina
jos și-I zice fetei:

Bătrînul: Aici trebuie să ne despărțim, copilo.

Toamna: Dar cum ai să duci mata două sarcini?!Merg de-acum pînă acasă , cred că nu-i departe?

Bătrînul: Locuiesc la o aruncătură de băț. Dacă vrei să-ți faci pomana pînă la urmă, eu accept cu dragă
inimă.

Toamna: Așa m-au învățat tata și mama – orice lucru început trebuie scos la capăt, iar dacă faci cuiva
un bine, să-l faci cu toată inima, pentru că lui Dumnezeu îi place.

Bătrînul: Înțelepți și vrednici părinți ai, Tomniță!

Autorul: Toamna puse sarcina jos și se întoarse să plece.

Toamna: Sănătate, uncheșule!


Bătrînul: Nu,Toamno, eu te rog să intri în căsuța mea și să fii oaspete de cinste. Ași vrea să-ți arăt
ceva.

Toamna: Bine, uncheșule, dacă zici mata.

Autorul: Bătrînul trase zăvorul la o ușă, o deschide și o invită pe fată să intri. Toamnaa păși pragul și
rămase înmărmurită.

Toamna: Uncheșule,păi aici e Grădina Raiului!

Bătrînul: Ia tot ce-ți dorește inima, copilot,pentru că meriți. Ești fată bună cu adevărat.

Toamna: Mi-ar fi de ajuns dacă-mi umplu ulciorul.

Bătrînul: Umple-l, fata mea,și bea cît îți dorește inima.

Toamna: Îți mulțumeesc, uncheșule. Apa aceasta parcă e femecată. M-a răcorit și mi-a dat puteri.Ard de
nerăbdare sî mă întorc acasă.

Bătrînul: Ia la drum și coșul acesta, Toamno.Ți-am pus aici roadele copacilor mei.

Toamna: Uncheșule, ce noroc că întîmplarea mi te-a scos în cale.

Bătrînul: Nu întîmplarea, fata mea, ci inima și cuvîntul tău bun. La revedere, Toamno, la revedere!

Autorul: Toamna deschise porțile și ieși în drum. Își aduse aminte că nu-l întrebase pe bătrîn cum îl
cheamă. Se întoarse, dar în urmă nu mai iera nici casa, nici grădina fermecată.

Toamna: Ce să însemne aceasta?

Vîntul: Asta înseamnă că ți-a ieșit în cale un moș, moș Noroc!

Toamna: Dar tu cine ești?

Vîntul: Eu sînt vîntul pe care voiai să-l vezi.

Toamna: Vîntule, te rog mult, mergi ăn căutarea Ploii.

Vîntul: De aceasta au grijă frații mei mai mici, ia te uită la cer!

Autorul: Fata își ridică capul. Cerul era împresurat de nori mari și grei de ploaie.

Toamna: Mulțumesc, uncheșule Noroc! Mulțumesc!

Autorul: Pe pămînt căzură primii stropi de ploaie.

Uite așa s-au împrietenit Toamna, Ploaia și Vîntul, și de atunci tot timpul sînt împreună puși veșnic pe
șotii.

Cîntecul ,,Toamnă, iarăși ai venit,,

Vara-n grabă a plecat,


Ca un vis s-a destrămat
Și-a luat cu ea în zbor
Frumusețea florilor.
A luat dulceața murii
Și tot verdele pădurii.
A lăsat în urma sa
Toamna rece, toamna grea.- 2 ori

Crengile ne bat în geam.


Frunzele se rup din geam.
Și se lasă spre pămînt,
Un covor frumos țesînd.
Vîntul suflă neoprit
Prin făgetul desfrunzit.
Păsările speriate
Au zburat în țări mai calde.-2 ori

Croncăie o cioară-crîng.
Nori de plumb pe cer se strîng.
Picuri reci de ploaie rară
Tot pămîntul-l împrejoară.
Omul stă îngîndurat
De portiță rezemat
Și șoptește răgușit:
,,Toamnă, iarăși ai venit!,,-2 ori

Elevul II:
Toamna a sosit și-acuma,
Așteptăm să cadă bruma
Vîntul bate tot mai tare
Unde să ne-ascundem oare?
Unde? Unde?

Vîntul:
Cînt și eu deși n-am strună
Căci sînt muzicant de seamă
Și vă-nvăț ce este-o gamă.

Dansul,, Ploița,,

Ploița:
Cît de bine-i, dragi copii,
C-am dat ploaia prin cîmpii,
Prin livezi cu fructe mari
Și prin vii la gospodari.
Însă n-am muncit așa
Eu de una singurea
Ghiciți cine m-a ajutat
S-aduc rodul cel bogat?

Elevii: Soarele!

Soarele: Salut, prieteni!


Scald cu raze aurii
Vii, livezi, multe cîmpii
Fructele le ândulcesc,
Strugurii înveselesc.
Iar acum, surpriză mare!
La această sărbătoare
Sînt prezente și fiicele Toamnei!
Septembrie: Bine v-am gîsit, prieteni! Sînt luna Septembrie. Soarele mă mîngîie cu razele sale firave,
parcă și-ar lua rămas bun.
Frunzele de pe copaci se îngălbenesc și se lasă purtate de vînt. Nucile își dezbracă haina și cad jos,
ascunzîndu-se de ochii culegătorilor. Dacă rămîn furișate printre frunze, în primăvară încolțesc și se fac
și ele neam de nucar.
Odată cu sosirea mea, rîndunelele pleacă în țările calde și toți beau cu poftă must dulce ca mierea.
În popor mi se spune Răpciune – asociată cu răcirea timpului, altădată Vinițel- ceea ce indică culesul
strugurilor și stoarcerea vinului.

Elevul I: A venit din nou septembrie


S-au copt strugurii în vii
Carele sînt mari și pline
Urcă spre gospodării.
Pretutindeni oameni harnici
Roade-mbelșugate adună
Împărțindu-se în muncă
Și cîntînd de voie bună.

Cîntecul,, Toamna bine ai venit,,


1. Frunzele se-ngălbenesc toamna
Nucile se decojesc toamna
Se strîng roadele din vii
Și acestea vor fi in curînd pustii .
Rîndunelele au plecat toamna
Și cocorii ne-au lăsat toamna
Furnicuțele au strîns de cu vară
Hrană pentru lunga iarnă
Refren:
Toamnă bine ai venit
Cu-al tău strai arămit
Ai venit să ne aduci
Mere,pere,prune si nuci
Școala iar a inceput
Copiii au mai crescut
Ei au poftă de-nvățat
Căci toată vara s-au jucat.
2. Ceru-și cerne picuri calzi toamna
Măru-i rosu în obraz toamna
Gogoșarii-s in oțet la borcane
Fierbe gemul în cazane.
Bruma cade prin livezi toamna
Fumegînde cosuri vezi toamna
Uite-un mugur de fetiță se grabește
S-ajungă la gradiniță.
Refren:
3. Frunzele se-ngălbenesc toamna
Nucile se decojesc toamna
Se strîng roadele din vii
Și acestea vor fi in curînd pustii .
Rîndunelele au plecat toamna
Și cocorii ne-au lăsat toamna
Furnicuțele au strîns de cu vară
Hrană pentru lunga iarnă
Refren:
Octombrie: Iar eu sînt Octombrie!
Diminețile îi sperii pe toți cu frigurici. Cade prima bruma, de aceia în popor mi se spune
Brumărel.Adorm insectele. Și cerul pare a aduna toată tristețea , prefăcînd-o în lacrimi. Prinde să
plouă zile în șir. ,,Ploaie ciobănească,, așa i se spune.
Dar pe cine văd eu oare?
Știți?! Dintre frunzele gălbioare
O furnică privește spre soare
Ștergînd nasul c-o batistă
Spune revășită, tristă.

Furnica: Soare, cînd te-ai micșorat?


Păsări dragi, unde-ați plecat?
Cerule, te-ai tulburat...
Voi frunzelor, cînd ați picat?
Uff! Ceva cam bănuiesc
Dar am teamă să rostesc!
Și tot sper în sinea mea,
Că poate nu e așa!

Soarele: Fugi, furnico, și te-ascunde


Că n-or mai fi zile bune.
Ai muncit o vară-ntreagă
Adăpostește-te în grabă.

(Furnica intră în căsuța sa.Apare Greierașul.Greieraşul bate la fereastra furnicuţei. Aceasta iese
supărată din căsuţă)

Furnica : Cine bate iarăşi la oblonul meu?


Greieraşul : Eu sunt, dragă furnică, eu vecinul tău.
Furnica : De ce baţi, vecine, la fereastra mea?
Greieraşul : Vreau un bob, furnică, nu te supăra!
Furnica : Îmi aduc aminte, astă vară,
Cînd puneam provizii în cămară,
Tu cîntai, cîntai întreaga zi.
Spune-mi dar , acum bine ţi-i?
Greieraşul : Dar, furnică, cîntecelul meu,
Te-a-nsoţit în muncă tot mereu.
Eu cu a mea mică vioară,
Munca ti-am făcut-o mai uşoară.
Viaţa fără cîntec e urâtă,
Munca e cu cîntec mai plăcută,
Lasă-mă în casă şi m-ascultă!
Furnica : Du-te, cîntă şi cerşeşte-n altă parte.
Pleacă de la fereastra mea.
(Greieraşul pleacă supărat spre „Toamnă”
Greieraşul : Cri, cri, cri,
Toamnă gri
Nu credeam
C-o să mai vii
Înainte de Crăciun,
Că puteam şi eu s-adun
O grăunţă cît de mică,
Ca să nu cer împrumut
La vecina mea furnică,
Fiindcă nu-mi dă niciodată,
Şi-apoi umple lumea toată
Că m-am dus şi i-am cerut…
Dar de-acum s-a isprăvit.
Cri, cri, cri,
Toamnă gri,
Tare-s mic şi necăjit!
Toamna : Nu mai plînge greieraş,
Mititel şi drăgălaş!
Cîntecul tău mi-a plăcut
Şi mi-ar place să te mai ascult.
Dacă vrei poţi să rămâi la mine,
Oaspete să-mi fii, cît îţi va fi bine.
Greieraşul : Gata, mi-am şi pregătit arcuşul.
Mîine-n zori la trei şi-un sfert
Mă prezint şi dau concert.

Cîntecul ,,Greierele și furnica,,

A cântat o vară-ntreagă la chitară


Greierele indolent
Însă se trezi deodată din visare
Când gerul se simţi prezent

În hambar când el privi


Găsi doar o goliciune
Viscolul se înteţea
Dar şi foamea mai ceva

Ce să facă? Ce să facă?
Hai să ceară la furnică împrumut
Să îi dea vreo două boabe de secară
Pentru ea nu va fi mult.

Uite aşa îi spuse ei :


-N-am nimic de îmbucat
Foamea m-a scos din bordei
Dă-mi te rog un dumicat.
Îmi dai?

Ştiţi şi voi că furnicuţa-i muncitoare


Dar poate voi nu ştiţi ceva
Să dea orişicui mâncare chef nu are
Greierelui îi zise aşa :

-Astă vară ce-ai păzit?


-Dacă nu e cu bănat, zi şi noapte am cântat
Pentru mine pentru toţi .
-Joacă acuma dacă poţi.
Noiembrie: Nu fiți supărați pe Brumărel, dragii mei, pentru că dacă intru eu, Noiembrie, în calendar,
poți socoti că a rămas o nimica toată pînă la iarnă.Bate la ușă nerăbdător Decembrie.Cucoana Iarnă
vine pe nepusă masă.
În popor mi se mai spune Brumar sau Promorar. Brumar – de la brumă, Promorar- de la promoroacă.

Elevul II: Peste codru, peste iarbă


A căzut o brumă albă.
Frunza roșie,gălbuie
Pînă sus la cer se suie.
Pe fuioarele de vînt
Se așează la pămînt.
Iar se suie, iar coboară
Fluturînd mereu hoinară.
Liberă, dar ofelită
E de Toamnă păcălită.

Prezentatorul I
Știți ceva?!
În cămară adunate
Stau la sfat legume coapte
Oare e greu de ghicit
Ce anotimp a sosit?

Prezentatorul II
Știu eu! Toamna!
Tare-mi plac legumele
Le știu toate numele
Ce-mi dau ele-I o avere:
Vitamine și putere!
Castraveți, roșii, ardei
Ceapă verde dacă vrei
Ridichi, morcov și spanac
Varză, cartofi, toate-mi plac!

Elevul I: Pe-o parcelă spre pădure,


Am plantat niște legume,
Nu-i altă grădină-n lume
Mai grozav- decît ea.

Elevul II: O săpăm cu lopățică,


O udăm cu stropitoarea
Fie planta cît de mică
Crește mare, delicioasă.

Elevul I: Dar să vedeți se s-a întîmplat!


În gradină zarvă multă
Toţi vorbesc nimeni n-ascultă
Se adună din răsaduri
Felurite zarzavaturi.
Și se iau ele la ceartă
Că nu știu care să fie
Mai gustoasă, mai grozavă.
Roșia: Ia ascultați aici, surate,
Vreau de-acuma să se știe
Că-n grădina de legume
Eu sunt cea mai căutată.
Dolofană-s și-mi stă bine,
Am și multe vitamine.
Roșioară și zemoasă,
Dintre toate-s mai gustoasă!

Varza: Ba, mai puneti pofta-n cui!


Frumoasă ca mine nu-i!
Că eu sînt mai înfoiată,
Verde, creață, aranjată.
Nimeni nu-i mîndră ca mine
Cînd mă-nvîrt printre legume.

Morcovul: Tot degeaba vă certați,


Că tot nu mă egalați.
Eu sînt fraged și mustos,
Pe de-asupra și gustos.
Și am multe vitamine
Bune pentru orișicine.

Ceapa: Ia nu vă mai lăudați!


Cînd apar eu, lăcrimați.
Nu-i alta ca mine de frumoasă
Moțată și arătoasă
Eu fac ciorba mai gustoasă.

Cartoful: Fără mine n-ar fi ciorba,


Nu încape nici o vorbă!
Nu sănt eu așa frumos,
Dar se știe că-s gustos.
La o parte, lăsați sfada,
Că n-am timp să stau degeaba!

Ardeiul: Sînt ardeiul cel gustos,


Sînt cărnos și somnoros,
Dar dacă te uiți la mine,
Eu sînt plin de vitamine.
Nu mă mai țineți de vorbă,
Merg sî sar direct în ciorbă.

Pătrunjelul: Verde sînt şi mărunţel


Şi mă cheamă pătrunjel
Şi, cum ştie orişicine,
Sunt bogat în vitamine,
Nu mă mai întind la vorbă,
Fără mine nici o ciorbă,
Nici o supă nu-i gustoasă,
Eu sînt bun la orice masă !
Prezentatorul I
Numai împreună toate
Faceți ciorbe minunate.
Liniște! Și sus în ciorbă,
Că nu-i timp de stat de vorbă.

Prezentatorul II
Și de ceartă nici atît,
Căci copiii-au flămînzit.
Iar voi să țineți minte
Numai cîteva cuvinte:
Ca să creșteți toți voinici,
Mîncați legume de mici!

Cîntecul,,A venit pe dealuri toamna,,

Prezentatorul I
La această sărbătoare
Au sosit și vulpișoare,
Căprioare, aricei,
Iepurași și șoricei

Prezentatorul II
Să ne spună singurei:
Ce e toamna pentru ei?
Să-l întrebăm mai întîi pe Aricică.

Aricică: Pentru mine scumpa toamnă,


Pot să spun că-mi este mamă,
Iar hambarele-ncărcate,
Doldora-s de mere coapte.
Toată iarna voi mînca,
Tomniţă, din roada ta.

Prezentatorul I
Dar ție, Șoricele, îți place Toamna?

Șoricelul: Mie-mi place toamna rece,


Cînd frunza se îngălbeneşte,
Acoperă tot pămîntul
Şi nu mă vede pisicul.

Prezentatorul II
Vulpișoară-roșcovană
Ce poți spune despre Toamnă?

Vulpișoara:
Toamna-mi place că-i frumoasă
Să ne fie sănătoasă
Și la anul care vine
Să ne întîlnim cu bine.
Prezentatorul I
Iepuraş cu coada scurtă,
Ţie-ţi place Toamna-n luncă ?

Iepurașul: Da, Tomniţă, zău, îmi place,


Nu-mi rod dinţii de copaci ...
Am şi morcovi dulcişori,
Şi varză la puişori.

Toamna: Cînd eşti printre nemurele,


Uiţi de zilele mai grele
Şi nici nu observi cum timpul
Trece parcă-l mînă vîntul.
Haide, veniţi lîngă mine
Să vă dau niște ciorchine,
Mere, pere și gutuie
Și-o trăistuță cu alune.
Că degrabă plec departe
Şi vă las cu sănătate
Mulţumesc pentru onoare
Şi vă sărut la plecare.

Elevii: Dragă toamnă, îţi mulţumim pentru roadele îmbelşugate, pentru florile frumoase, pentru
zilele însorite, pentru pădurile aurite...
Şi te aşteptăm la anul !

Cîntecul ,,Valsul Toamnei,,

1. Și iarăși e toamnă
E toamnă și-n inima mea,
Pădurea faimoasă
Își schimbă culoarea deja.
Refren:
Și frunze din pomi
Cad lin lângă noi
O gamă de multe culori!
Și frunze din pomi
Cad lin lângă noi
O gamă de multe culori.

2.Iar norii ca fumul


Plutesc ca și barca pe val,
Se lasă amurgul
Tălăngi ce răsună pe deal.

3. Ploița cu-ncetul
Stăpână în casă la ea,
Adapă pământul
Ce spală de arșita rea.